Document PDF

CUPRINS
CAPITOLUL 1 - CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR LA SECURITATE SI SANATATE IN

MUNCA..........................................................................................................................................5
CAPITOLUL 2 - CONCEPTE DE BAZA REFERITOARE LA SECURITATE SI SANATATE IN

MUNCA........................................................................................................................................15
2.1.OBIECTUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA..................................................................15

2.2.ELEMENTELE IMPLICATE IN PROCESUL DE MUNCA SI INTERACTIUNEA LOR……………………17
2.3.ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE………………………………………………………..19
2.3.1. ACCIDENTUL DE MUNCA……………………………………………………………………………………………….20
2.3.2. BOLILE PROFESIONALE………………………………………………………………………………………………….32
2.3.3. CONSECINTELE SOCIALE SI ECONOMICE ALE ACCIDENTELOR DE MUNCA SI BOLILOR
PROFESIONALE…………………………………………………………………………................................................34
2.4.MASURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A BOLILOR
PROFESIONALE………………………………………………………………………………………………………………………..36
2.4.1.MASURI ORGANIZATORICE………………………………………………………………..…………………………..37
2.4.2. MASURI TEHNICE…………………………………………………………………………………………………………..44
CAPITOLUL 3 - NOTIUNI DESPRE RISCURI GENERALE SI PREVENIREA

LOR…………………………………………………………………………………………………….......................................44
3.1.FACTORII DE RISC DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA………….....................44

3.1.1.FACTOI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCTIE.....................................................45
3.1.2. FACTORII DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCA.............................................................46
3.1.3. FACTORII DE RISC PROPRII SARCINII DE MUNCA...............................................................47
3.1.4. FACTORII DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI.....................................................................49
CAPITOLUL 4 - NOTIUNI DESPRE RISCURI SPECIFICE SI PREVENIREA LOR IN SECTORUL

CORESPUNZATOR ACTIVITATII INTREPRINDERII SI / SAU
UNITATII......................................................................................................................................52
4.1.RELATIA FACTOR DE RISC – CAUZA........................................................................................52

4.2.FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCTIE.....................................................54
4.2.1. FACTORI DE RISC DE NATURA MECANICA..........................................................................54
4.2.2. FACTORI DE RISC DE NATURA TERMICA.............................................................................57
4.2.3. FACTORI DE RISC ELECTRIC................................................................................................57
4.2.4. FACTORI DE RISC CHIMIC...................................................................................................60
4.2.5. FACTORI DE RISC BIOLOGICI...............................................................................................62
4.3.FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCA.................................................................63
4.3.1.FACTORI DE MICROCLIMAT ( CALITATEA AERULUI, TEMPERATURA,
UMIDITATEA)...............................................................................................................................63
4.3.2. ZGOMOTUL SI VIBRATIILE..................................................................................................67
Str. Lt. Stefan Marinescu nr. 9, sector 6, Bucuresti, tel/fax: 0311021931
office@eurobestteam.ro, www.eurobestteam.ro
4.3.3.. ILUMINAT.........................................................................................................................69
4.3.4. RADIATII............................................................................................................................70
4.3.5. MIJLOACE INDIVIDUALE DE PROTECTIE.............................................................................72
CAPITOLUL 5 - ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR........................................................................79
5.1.Organizarea primului ajutor……………………………………………………….………………………………….79

5.1.1.CONDUITA SALVATORULUI IN CAZUL PRODUCERII UNUI ACCIDENT.………………………………80
5.1.2.ACTIUNILE SALVATORULUI……………………………………………………………….…………………………….80
5.1.3.PROTEJAREA VICTIMEI ( VICTIMELOR )…………………………………………………………………..……..81
5.1.4.EXAMINAREA VICTIMEI………………………………………………………………………………………………….82
5.1.5.ANUNTAREA ACCIDENTULUI………………………………………………………………………….……………….83
5.1.6.PRIMUL AJUTOR…………………………………………………………………………………………………………….84
5.1.7.SUPRAVEGHERE VICTIMEI ( VICTIMELOR ) SI ASTEPTAREA SOSIRII ECHIPEI DE
SPECIALITATE SI A AUTOSANITAREI…………………………………………………………………………………………85
5.2. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL ACCIDENTELOR DETERMINATE DE CURENTUL
ELECTRIC………………………………………………………………………………....................................................86
5.2.1. GENERALITATI. CONSECINTELE ELECTROCUTARII…………......................………………………....87
5.2.2 .ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE…………………………………...........................……………………88
5.2.3. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR………………………………….........................…………………………89
5.3. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL ACCIDENTELOR SOLDATE CU PLAGI SI
HEMORAGII……………………………………………………………………................................……………………..…91
5.3.1. DEFINITII……………………………………………………………………………..…………………………………………91
5.3.2.CLASIFICAREA PLAGILOR…………………………………………………………………………………………………91
5.3.3.INGRIJIREA PLAGILOR………………………………………………………………………………………………...…92
5.4. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL ACCIDENTELOR SOLDATE CU FRACTURI SI
LUXATII…………………………………………………………………………………....................................................93
5.4.1.DEFINITIE……………………………………………………………………………………………………………………....93
5.4.2.PREVENIREA FRACTURILOR………………………………………………………………………………….…………93
5.4.3.CLASIFICAREA FRACTURILOR………………………………………………………………………………………....93
5.4.4.SEMNE SI SIMPTOME……………………………………………………………….…………………………………...94
5.4.5.PROCEDURI DE PRIM – AJUTOR……………………………………………………………...……………………..95
5.5. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL ACCIDENTELOR SOLDATE CU
ARSURI…………………………………………………………………………………....................................………………96
5.5.1.DEFINITIE............................................................................................................................96
5.5.2. CLASIFICARE.......................................................................................................................97
5.5.3. EFECTE...............................................................................................................................98
5.5.4. COMPLICATII......................................................................................................................98
5.5.5. PROCEDURI DE PRIM AJUTOR............................................................................................98
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….………………………………………...102
2
CAPITOLUL 1
CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR

LA SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA
Prefacerile politice, sociale, economice din ultimii ani din tara noastra au determinat si
reevaluarea domeniului securitatii si sanatatii in munca, pentru care s-a creat o noua legislatie
armonizata cu directivele europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Mondiale a
Muncii.
Noua legislatie a introdus sau a dezvoltat concepte care asigura schimbarea modului de
abordare a aspectelor referitoare la asigurarea securitatii si sanatatii in munca. Dintre
trasaturile esentiale care caracterizeaza noua legislatie se pot enunta:
- intarirea obligatiei angajatorului de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor

prin masuri care iau in considerare principiile generale de prevenire;
- dezvoltarea la nivel national si la nivel de unitate economica a unor politici de
prevenire, luand in considerare tehnologiile, organizarea muncii, mediul de munca
si, nu in ultimul rand, executantul cu toate cerintele sale;
- instruirea, formarea si perfectionarea angajatilor in corelatie cu sarcinile de munca
si si cu riscurile la care pot fi expusi;
- prioritatea masurilor de protectie intrinseca si colectiva fata de cele individuale;
- instituirea responsabilitatii angajatilor fata de propria securitate si sanatate;
- dezvoltarea capacitatii institutionale a unor organisme de control si de indrumare a
activitatii de prevenire le statului, care sa dispuna de mijloace juridice, tehnice,
financiare, eficace etc.
Altfel spus, noua legislatie impune intensificarea preocuparilor pentru calitatea de

securitate a echipamentelor de munca, pentru inlocuirea sau chiar eliminarea substantelor si
produselor periculoase, pentru organizarea ergonomica a locurilor de munca, pentru cresterea
nivelului de pregatire a lucratorilor si asigurarea participarii acestora la elaborarea si luarea
deciziei in domeniul securitatii si sanatatii in munca si pentru supravegherea sanatatii
lucratorilor in munca.
Activitatea de securitate si sanatate in munca in Romania urmareste elaborarea si

aplicarea unui ansamblu de masuri menite sa asigure, in toate domeniile de activitate,
indeplinirea sarcinilor in conditii normale de munca, fara accidente si imbolnaviri profesionale.
3
Activitatea de securitate a muncii urmăreşte aplicarea criteriilor ergonomice de
îmbunătăţire a condiţiilor de muncă pentru reducerea efortului fizic, precum şi măsuri
adecvate pentru munca femeilor şi a tinerilor.
Securitatea muncii trebuie privită ca:

- disciplină
- instituţie juridică
- activitate metodologică
Principalele probleme ce delimitează obiectul securităţii muncii de alte discipline
aparţinând sistemului ştiinţelor muncii sunt:
a) identificarea şi descrierea fenomenelor negative ce apar în sistemul de muncă şi

care pot genera accidente şi boli profesionale;
b) cercetarea premiselor fenomenelor studiate, tratarea lor pe baza legăturilor tip
CAUZĂ – EFECT şi stabilirea normelor cu caracter de lege pentru realizarea
securităţii muncii;
c) elaborarea măsurilor, metodelor şi mijloacelor de protecţie pe baza legităţilor
identificate.
Din categoria normelor ce reglementează direct modul de aplicare a măsurilor de

securitate a muncii în ţara noastră fac parte:
- Constituţia României;
- Codul Muncii;
- Legea securitatii si sanatatii in munca;
- Normele metodologice de aplicare a legii securitatii si sanatatii in munca;
- Hotararile Guvernamentale;
- Standardele de securitate a muncii;
- Alte acte normative: instructiunile proprii.
1.1.CONSTITUTIA ROMANIEI
Constitutia prevede garantarea dreptului la viata, dreptului la integritate fizica si psihica

a
persoanelor, dreptul salariatilor la protectia sociala a muncii, dreptul la masuri de protectie
care privesc securitatea si igiena muncii, instituirea salariului brut pe tara garantat in plata,
repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele precum si
protectia femeilor, a tinerilor si a unor persoane dezavantajate.
1.2.CODUL MUNCII
Codul muncii prevede regulile generale privind securitatea si santatea in munca,

stabilind
4
obligatia angajatorului de a lua toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii
salariatilor.
Dispozitiile Codului Muncii se completeaza cu dispozitii ale contractelor colective de

munca aplicabile precum si cu normele si normativele de securitate a muncii.
Prin normele si normativele de securitate a muncii se stabilesc:
- masuri generale de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si

a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
- masuri de securitate a muncii specifice pentru anumite activitati sau anumite
profesii;
- dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de
asigurare a securitatii si sanatatii in munca.
In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru

protejarea sanatatii si securitatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor
profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii
securitatii muncii si mijloacelor necesare acesteia.
In cuprinsul regulamentelor interne trebuie prevazute, in mod obligatoriu, reguli privind

securitatea si sanatatea in munca.
Angajatorul are obligatia de a asigura toti salariatii pentru risc de accidente de munca si
boli profesionale, in conditiile legii.
Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea lucratorilor sai in domeniul securitatii

si
sanatatii in munca.
Codul Muncii stabileste regulile generale referitoare la Comitetul de securitate si

sanatate
in munca, precum si la protectia sanatatii salariatilor prin servicii medicale.
1.3.LEGEA SECURITATII SI SANATATII MUNCII NR. 319 / 2006
Legea securitatii si sanatatii in munca reprezinta legea cadru pentru securitatea si

sanatatea in munca, pe care o defineste ca fiind un ansamblu de activitati institutionalizate,
avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca,
apararea vieii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante
la procesul de munca.
Principii generale:
5
- prevenirea riscurilor ( eliminarea, diminuarea factorilor de risc );
- integritatea personala ( securitatea lucratorilor );
- sanatatea lucratorilor;
- consultarea, participarea lucratoilor la luarea deciziei de securitate si sanatate in
munca.
Legea se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private:

angajatorilor, lucratorilor, reprezentantilor lucratorilor, lucratorilor desemnati cu atributii in
domeniul securitatii si sanatatii in munca si serviciilor externe de prevenire si protectie.
1.3.1.Obligatiile angajatorului
Legea securitatii si sanatatii stabileste ca angajatorul are urmatoarele obligatii:

 de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate aspectele legate de
munca ( ţinând seama de modificarea condiţiilor iniţiale, şi pentru
îmbunătăţirea situaţiilor existente – principiul îmbunătăţirii continue ).
 de de a lua măsuri pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în
muncă ).
 sa implementeze aceste masuri pe baza principiilor generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om:
 proiectarea posturilor de muncă
 alegerea echipamentelor de muncă
 alegerea a metodelor de muncă şi de producţie
 reducerea monotoniei muncii
 reducerea muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora
asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
 să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
 să implementeze măsurile puse în evidenţă de evaluare şi să le integreze la
toate nivelele ierarhice, în toată organizaţia;
6
 să evalueze eficienţa măsurilor implementate sau dacă acestea au condus la o
reală îmbunătăţire a nivelului de securitate ssm;
 să coreleze sarcina de muncă cu capacităţile (competenţele) lucrătorului;
 să consulte lucrătorii atunci când:
- se introduc noi tehnologii;
- se achiziţionează echipamente de muncă;
- se modifică condiţiile de amenajare a locurilor de muncă;
- se modifică condiţiile de mediu şi microclimat
 să ia măsuri de restricţii acces şi elaborare instrucţiuni pentru zonele cu risc
ridicat şi specific (sau unde există un pericol grav şi iminent de accidentare)
 sa ia urmatoarele masuri daca in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea
lucratori din mai multe intreprinderi:
- să coopereze în vederea implementării prevederilor ssm;
- să îşi coordoneze acţiunile de asigurare a ssm;
- să se informeze reciproc referitor la riscuri;
- să informeze lucrătorii şi / sau reprezentanţii acestora despre riscuri.
Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nici

o situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
Angajatorul trebuie sa desemneze lucrători care să se ocupe de activitatea de prevenire

si protectie, denumiţi “lucrători desemnaţi” care:
- nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor;
- trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile
- sa aiba ca atribuţiuni principale prevenirea si protectia in domeniul securitatii si
sanatatii in munca şi cel mult atribuţii complementare ( situatii de urgenta,
protectia mediului );
Daca în întreprindere si / sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele

de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe
de prevenire si protectie competente, abilitate conform legii. Colaborarea cu serviciile externe
presupune accesul la informaţii privind riscurile susceptibile de a avea efecte asupra securitatii
si sanatatii lucratorilor la nivelul unitatii.
Cerinţe pentru “lucrătorii desemnaţi” şi “serviciile externe”
 Lucrătorii desemnaţi trebuie să:

- aibă capacitatea necesară (pregătirea profesionala si formarea in domeniul
securitatii si sanatatii in munca )
- sa dispună de mijloace adecvate pentru desfasurarea activitatii.
 Serviciile externe trebuie să:

- aibă aptitudinile necesare ( recunoaştere conf. regl. în vigoare – abilitare )
7
- aibă mijloace personale şi profesionale adecvate (numărul şi pregătirea specialiştilor
care compun serviciile externe).
Lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe trebuie să:

- fie în număr suficient;
- colaboreze ori de câte ori este necesar.
În IMM sau microîntreprindere angajatorul îşi poate asuma atribuţiile ssm, dacă are
capacitatea necesară.
Volumul activităţilor de prevenire si protectie in domeniul securitatii si sanatatii in
munca depinde de: mărimea IMM, dispersie in teritoriu, nivel riscuri, complexitate procese de
muncă.
Angajatorul mai are si urmatoarele obligatii:

 sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii întreprinderii si/sau
unitatii, tinând seama de alte persoane prezente;
 sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveste
primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.
 sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi unui
pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre
masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor;
 sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa opreasca
lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura,
în caz de pericol grav si iminent;
 sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un pericol grav
si iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.
Alte obligatii ale angajatorilor
Angajatorul are urmatoarele obligatii:

 sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea
în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
 sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat;
 sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai
mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum si a accidentelor de munca,;
8
 sa elaboreze pentru autoritatile competente si în conformitate cu reglementarile legale
rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii sai.
Alimentatia de protectie se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori

persoanelor care lucreaza în conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin
contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.
Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun
acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual
de munca.
Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o

instruire suficienta si adecvata în domeniul securitatii si sanatatii în munca:
a)la angajare;
b)la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c)la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului
existent;
d)la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e)la executarea unor lucrari speciale.
Angajatorul se va asigura ca lucratorii din întreprinderi si/sau unitati din exterior, care
desfasoara activitati în întreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate si sanatate în munca, pe durata desfasurarii
activitatilor.
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în
munca au dreptul la instruire corespunzatoare.
1.3.2.Obligatiile lucratorilor
Articolele 22 si 23 din Legea securitatii si sanatatii in munca stabilesc obligatiile

lucratorilor:
Fiecare lucrator trebuie sa îsi desfasoare activitatea, în conformitate cu pregatirea si

instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu
expuna la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesionala atât propria persoana, cât si alte
persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.
În mod deosebit, în scopul realizarii acestor obiective, lucratorii au urmatoarele

obligatii:
a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de
9
transport si alte mijloace de productie;
b)sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa îl
înapoieze sau sa îl puna la locul destinat pentru pastrare;
c)sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau înlaturarea
arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale masinilor, aparaturii, uneltelor,
instalatiilor tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d)sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca
despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor, precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;
e)sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoana;
f)sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atât timp cât este necesar, pentru
a face posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si
inspectorii sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
g)sa coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati,
pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt
sigure si fara riscuri pentru securitate si sanatate, în domeniul sau de activitate;
h)sa îsi însuseasca si sa respecte prevederile legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii în
munca si masurile de aplicare a acestora;
i)sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.
Aceste obligatii se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca,

potrivit activitatilor pe care acestia le desfasoara.
Legea securitatii si sanatatii muncii nr 319 / 2006 defineste accidentele de munca si

bolile profesionale si traseaza obligatii pentru angatori privind comunicarea, cercetarea si
inregistrarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Legea stabileste sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor sale numai pentru

angajatori.
Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de

măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.
1.4.NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII SECURITATII SI SANATATII IN

MUNCA NR. 319 / 2006 ( aprobate de H.G. 1425 / 2006 actualizata in 2010)
Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca stabilesc

modul
de aplicare a prevederilor Legii nr.319 / 2006.
10
La art. 15 din Normele Metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca
nr. 319 / 2006 sunt prevazute activitatile de prevenire si protectie desfasurate in cadrul
intreprinderii si / sau unitatii:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a

sistemului de munca;
2. elaborarea si actualizarea Planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii, pentru completarea si / sau aplicarea
reglementarilor de securitate si sanatate in muncatinand seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii / intreprinderii, precum si ale locurilor de munca /
posturilor de lucru;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca,
ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza in fisa
postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii, a masurilor prevazute in
planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le
revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, stabilite prin fisa postului;
6. intocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire
a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii
adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor
in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de
catre lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire – testare la nivelul intreprinderii si / sau
unitatii;
9. asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific;
11. stabilirea zonelor care necesiita semnalizare de securitate si sanatate in munca,
stabilirea si amplasarea tipului de semnalizare necesar ( H.G. 971 / 2006 );
12. evidenta meseriilor si a profesiilor, prevazute de legislatia specifica, pentru care este
necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii,
necesita testarea aptitudinilor si / sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de
masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a ltor instalatii pentru
controlul noxelor in mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de
urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. informarea angajatorului, in scris, asupra deficientelor constatate in timpul
controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si
protectie;
18. intocmirea rapoartelor si / sau a listelor prevazute de H.G., inclusib cele referitoare
la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
11
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice sa fie
efectuate de catre persoane competente ( H.G. 1146 / 2006 );
20. identificarea echipamentelor individuale necesare pentru posturile de lucru din
intreprindere si intocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu EIP ( H.G. 1048 /
2006 );
21. urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a EIP si a inlocuirii lor la
termenele stabilite, precum si in alte situatii ( H.G. 1048 / 2006 );
22. participarea la cercetarea evenimentelor;
23. intocmirea evidentelor cerute de lege;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din
intreprindere si / sau unitate;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul
vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si / sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de
prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii
masurilor de prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati / serviciile interne / serviciile externe ai / ale
altor angajatori, in situatia in care mai multi angajatori isi desfasoara activitatea in
acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, planului de protectie si prevenire si al
planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii
atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea in munca la incheierea
contractelor de prestari servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele incheiate cu
angajatori straini;
31. intocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor
activitati.
Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua in

conformitate cu prevederile H.G. 355 / 2007.
1.5.STANDARDE SE SECURITATE A MUNCII
Standardele de securitate a muncii sunt acte juridice care cuprind prevederi sau
prescriptii tehnice pentru realizarea produselor, serviciilor si conditiilor de munca, astfel ca
activitatea sa se desfasoare in deplina securitate.
Standardele reprezinta un mijloc eficient de eliminare a riscurilor de accidentare si de
imbolnavire profesionala, prin folosirea lor la proiectarea si realizarea echipamentelor de
munca si a celorlalte elemente ale sistemului de munca.
12
1.6.HOTARARILE GUVERNAMENTALE
Hotararile guvernamentale cuprind cerinte minime de securitate pentru anumite

activitati
sau domenii de activitate.
Prevederile acestor Hotarari Guvernamentale se aplica cumulativ si contin prevederi
minimal obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in conditii de securitate.
1.7.INSTRUCTIUNILE PROPRII DE SECURITATE A MUNCII
Instructiunile proprii de securitatea muncii sunt acte juridice emise de persoanele

juridice
sau fizice aflate sub incidenta Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2006 si au ca scop
stabilirea tuturor masurilor de securitate si sanatate in munca necesare pentru prevenirea
accidentelor de munca sau a imbolnavirilor profesionale care se pot produce la locul de munca.
Aceste acte juridice sunt obligatorii numai pentru emitent.
Intrebari recapitulative
1. Definiti securitatea si sanatatea in munca, potrivit Legii 319 / 2006.

2. Cine este responsabil pentru stabirea atributiilor si raspunderilor in domeniul securitatii
si sanatatii in munca prin fisa postului?
3. Care sunt obligatiile lucratorilor, potrivit art. 22 si 23 din Legea 319 / 2006?
4. Pentru cine stabileste sanctiuni Legea 319 / 2006?
13
CAPITOLUL 2
CONCEPTE DE BAZA REFERITOARE LA

SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA
2.1.OBIECTUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
Din momentul in care omul a inceput sa desfasoare constient o activiotate de

transformare a elementelor de mediu pentru a-si asigura existenta, dateaza si primele
preocupari de imbunatatire a conditiilor de munca.
In cursul si din cauza proceselor de munca, omul nu este supus numai unor solicitari
fizice si psihice care se pot compensa prin odihna zilnica si alte actiuni similare de refacere a
fortei sale de munca. Uneori, el devine subiectul unor evenimente nedorite, care-i diminueaza
pana la indisponibilizarea temporara sau permanenta sau anihileaza capacitatea de munca:
accidentele si imbolnavirile profesionale.
Actuala era industriala a fost insotita, printre altele, de amplificarea fara precedent a
dimensiunii si gravitatii acestui fenomen. In consecinta, in ansamblul practicilor si cercetarilor
vizand relatia omului cu munca s-a conturat, in decursul timpului ca obiectiv distinct apararea
vietii, a integrităţii fizice şi psihice, a sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la
procesul de muncă, sub denumirea conventionala de securitate si sanatate in munca.
In acceptia cea mai generala, securitatea muncii este un ansamblu de actiuni si masuri
care are ca obiectiv cunosterea si inlaturarea tuturor elementelor care pot aparea in procesul
de munca, susceptibile sa provoace accidente si imbolnaviri profesionale.
Securitatea si sanatatea in munca este ansamblul de activităţi instituţionalizate

având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane
participante la procesul de muncă.
Pentru a-si putea atinge scopul – securitatea omului in procesul de munca, respective
asigurarea integritatii anatomo-functionale si sanatatii lucratorilor in procesul productive,
securitatea si sanatatea in munca implica existenta si functionarea unui sistem, multidisciplinar
fundamentat de concept teoretice, acte legislative, masuri si mijloace tehnice, social –
economice, organizatorice, de igiena si medicina muncii etc.
Din acest motiv, se pot desprinde trei sensuri ale notiunii de securitate si sanatate in
munca: disciplina stiintifica, institutie juridica, si activitate metodologico-aplicativa.
14
Ca disciplina stiintifica, securitatea si sanatatea in munca face parte din ansamblul
stiintelor muncii, avand ca obiect studierea legitatii fenomenelor de accidentare si imbolnavire
profesionala, precum si a mijloacelor si masurilor de prevenire a acestora si apeland la
metodele si rezultatele tuturor disciplinelor de baza: matematica, fizica, biologie, chimie,
medicina, psihologie, sociologie, economie etc.
Securitatea si sanatatea muncii, ca institutie de drept, reprezinta un ansamblu de

norme legale si imperative, avand ca obiect reglementarea relatiilor sociale ce se formeaza in
legatura cu organizarea, conducerea si realizarea procesului de munca, in scopul prevenirii
accidentelor de munca si bolilor profesionale.
In calitate de activitate metodologico-aplicativa, securitatea si sanatatea in munca

este parte integranta a conceperii, organizarii si desfasurarii proceselor de productie si
cuprinde ansamblul de actiuni si masuri prin care se realizeaza efectiv, la nivelul proceselor din
intreprinderi, apararea vietii, a integritatii fizice si psihice si a sanatatii lucratorilor.
Orice activitate economica trebuie sa aiba in vedere, in mod organic, pe langa cerintele
de productivitate sip e cele de securitate a muncii. Conducatorii si organizatorii proceselor
productive nu trebuie sa considere masurile de securitate a muncii ca un accesoriu al
organizarii productiei, ci ca o parte integranta a acesteia.
Cercetarile si studiile statistice effectuate asupra implicatiilor in timp au demonstrate ca

insasi eliminarea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale constituie o masura de
crestere a eficientei economice. Taducandu-se prin pierderi de vieti, materiale, economice si
financiare, atat pentru victima, familie, prieteni, cat si pentru intreprindere si societate,
consecintele lipsei de securitate in munca reprezinta un flagel a carui indepartare este urmarita
si dorita din punct de vedere umanitar si economic.
Intrebari recapitulative:
1.De cand dateaza primele preocupari pentru imbunatatirea conditiilor de munca?

2.Ce se intelege prin notiunea de securitate si sanatate in munca?
3.Ce sensuri are notiunea de securitate si sanatate in munca?
4.Explicati conceptul: securitatea si sanatatea in munca – parte integranta a organizarii
productiei.
2.2. ELEMENTELE IMPLICATE IN PROCESUL DE MUNCA SI INTERACTIUNEA LOR
Scopul final al activitatii de securitate si sanatate in munca este asigurarea vietii si

integritatii anatomo-functionale a omului in procesul muncii.
15
Accidentele de munca si bolile profesionale sunt evenimente aleatoare, aparitia lor
putand fi apreciata doar probabilistic. Prin definitie, ele sunt in mod obligatoriu intr-un raport
de cauzalitate cu elementele procesului de munca.
Pentru ca un accident sau o boala sa fie definite ca profesionale ele trebuie sa se

produca in timpul si din cauza executarii unei sarcini de munca. Cu alte cuvinte, aceste
fenomene se pot manifesta numai in cadrul unui process de munca, in care omul apare ca
executants al unei sarcini de munca.
Indiferent de natura sa, la realizarea oricarei activitati productive este necesar sa existe
si sa intre in relatie patru elemente: executantul – sarcina de munca – mijloacele de productie
– mediul de munca.
Procesul de munca poate fi definit ca unitate, celula elementara a procesului de

productie, reprezentand succesiunea in timp si in spatiu a activitatilor conjugate ale
executantului si mijloacelor de productie in sistemul de munca.
Mijloacele de productie reprezinta totalitatea mijloacelor de munca ( unelte, mijloace
de transport si comunicatie, recipient etc. ) si a obiectelor muncii ( materiile prime ) pe care
lucratorii le folosesc in procesul de munca.
Mediul de munca reprezinta totalitatea conditiilor fizice, chimice, biologice si
psihologice in care executantul isi desfasoara activitatea; cuprinde mediul fizic ambiant si
mediul social
( ambianta sociala, definite de relatiile dintre oameni in intreprindere, raporturi pe orizontala si
vertical etc. ).
Sarcina de munca reprezinta totalitatea actiunilor pe care trebuie sa le efectueze
executantul prin intermediul mijloacelor de productie, pentru realizarea scopului sistemului de
munca si a conditiilor impuse de realizare a acestora.
Executantul se raporteaza la sarcina de munca prin intermediul aptitudinilor,
cunostintelor sale profesionale, deprinderilor etc.
Executantul este omul implicat nemijlocit in realizarea sarcinii de munca. Prin definitie,
el este victima potentiala a oricarui accident sau boala profesionala. Fara prezenta sa, nici un
incident, accident etc., nu are, conform legii, caracter de accident sau boala profesionala.
Factorul uman se regaseste in sistem si indirect, ca factor de conceptie si decizie in
spatele celorlalte componente.
Pentru ca un proces de munca sa se desfasoare, nu este suficient ca aceste elemente sa

existe, de sine statatoare, in spatii si la momente de timp diferite. Ele trebuie sa coexiste si sa
intre in relatii unele cu altele, in scopul realizarii procesului de munca.
Aceste legaturi nu sunt intamplatoare. Executantul pe de o parte si mijloacele de

productie si nivelul de munca pe de alta parte, intra in relatie functionala prin intermediul
sarcinii de munca. In raport cu executantul, sarcina si mediul de munca actioneaza direct
asupra acestuia, in timp ce mijloacele de productie numai indirect, in baza sarcinii de munca.
16
Fig. 1. Elementele implicate in realizarea procesului de munca si relatiile dinte ele
Avand un scop comun – realizarea procesului de munca – si fiind interconectate

functional, se poate spune ca cele patru elemente alcatuiesc un sistem: sistemul de munca.
Se defineste sistemul de munca drept un ansamblu constituit de unul sau mai multi
executanti si mijloace de productie care, avand un scop comun de realizat (procesul de munca),
interactioneaza pe baza unui circuit informational, in anumite conditii fizice si psiho-sociale ale
mediului de munca.
O deficienta, o abatere de la starea normala, la nivelul unuia sau a mai multor elemente
sau al relatiilor dintre ele, pot conduce la aparitia accidentelor de munca si a bolilor
profesionale.
Disfunctiile sistemului de munca nu conduc intotdeauna, obligatoriu, la vatamarea sau
modificarea starii de sanatate a organismului uman. Pentru ca sa se produca un astfel de efect
17
este necesar sa se constituie un lant causal, a carui ultima veriga este intalnirea dintre victima
si agentul material care o lezeaza. Acest lant este alcatuit din factori ( insusiri, stari, procese,
fenomene, comportamente ) proprii elementelor sistemului de munca, care constituie cause
potentiale de accidentare si / sau imbolnavire profesionala ( prescurtat factori de risc ).
De regula, factorii de risc reprezinta abateri de la normal ale starii sau modului de
functionare al elementelor sistemului de munca.
1.Ce se intelege prin proces de munca?

2.Care sunt elementele implicate in procesul de munca? Definiti-le.
3.Cum se defineste sistemul de munca?
2.3. ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLILE PROFESIONALE
In termeni generali, accidentele de munca si bolile profesionale constau in lezarea

componentei biologice a factorului uman, in cursul desfasurarii unui process de munca.
Fenomenul se poate produce neasteptat, brusc, violent – cazul accidentelor de munca sau intr-
un interval mai mare de timp, prin acumularea in organism a noxelor – situatia bolilor
profesionale.
Indiferent de natura activitatii, realizarea oricarui process de munca nu poate avea loc
in absenta unuia din urmatorii factori: executantul, sarcina de munca ( activitatea pe care
trebuie sa o desfasoare executantul pentru atingerea obiectivului propus ), mijloacele de
productie ( cladiri, masini, instalatii, materii prime etc. ) si mediul de munca. Pentru ca procesul
de sa aiba loc nu este suficienta prezenta acestora. Ele trebuie sa constituie un sistem –
sistemul de munca – ale carui elemente sa interactioneze si sis a se influenteze reciproc. In
cazul ideal, cand interactiunile sunt perfecte, in sensul ca vor conduce la obtinerea produsului
sau serviciului dorit, fara ca sa provoace distrugerea sau deteriorarea elementelor
neconsumabile, posibilitatea aparitiei incidentelor, inclusiv a accidentelor de munca, precum si
a imbolnavirilor profesionale, este theoretic nula.
Prin urmare, accidentele de munca si bolile profesionale pot fi considerate drept
consecinte ale disfunctiilor din interiorul acelui sistem de munca in care omul este executants.
2.3.1. ACCIDENTUL DE MUNCA
18
Notiunea de accident de munca.
In limbajul curent, prin termenul de ,,accident” se desemneaza un eveniment

neasteptat, care apare brusc, este imprevizibil si intrerupe desfasurarea normala unei actiuni.
Notiunea de ,,accident de munca” trebuie circumscrisa unui proces de munca si implica
in mod obligatoriu prezenta omului, in calitate de executant.
Concret, accidentul de munca consta in lezarea violenta si brusca a integritatii
componentei biologice a factorului uman, avand drept urmare pierderea sau micsorarea
capacitatii de munca.
In tara noastra, accidentul de munca este definit ca fiind ,, vatamarea violenta a

organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de
munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de
munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”.
Accidentul, pentru a putea fi calificat ca accident de munca, trebuie deci sa se produca

intr-un moment si intr-un loc in care activitatea lucratorului sa se inscrie printre raporturile ce
se stabilesc in exercitarea atributiilor prevazute in contractual de munca. Cu alte cuvinte, este
esential ca persoana in cauza sa execute o sarcina de munca. Aceasta poate consta in
indeplinirea obligatiei principale care decurge din contractual de munca sau a unora secundare
( pregatirea uneltelor pentru lucru, curatarea masinilor si a locului de munca etc. ).
De asemenea, se considera accidente de munca cele produse in urmatoarele

imprejurari:
- accidentul suferit de persoane aflate in vizita in unitate cu permisiunea
angajatorului;
- accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv in cadrul unor activitati cultural, sportive, in tara sau in afara
granitelor tarii, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiative pentru salvarea de vieti omenesti;
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiative pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public
si privat;
- accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de
angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestia, in timpul programului de
munca si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
- accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul sip e traseul normal de la
domiciliul lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
- accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la
adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
indeplinirea unei sarcini de munca;
- accidentul suferit in timpul deplsarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este incadrata victim, ori de la oricare alt loc de munca
19
organizat de acestea, la o alta persoana juridical sau fizica, pentru indeplinirea
sarcinilor de munca, pe durata normala de deplasare;
- accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victim prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba
imbracamintea personala, echipamentul individual de protective sau orice alt
echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau
daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din unitate sau invers;
- accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri
organizate de angajator, precum si in timpul sip e traseul normal spre si de la aceste
locuri;
- accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de personae fizice
romane, delegate pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor
tarii, pe durata si traseul prevazute in documentul de deplasare;
- accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul
altor tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege,
incheiate de personae juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza
indeplinirii indatoririlor de serviciu;
- accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau
perfectionare a pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor
aferente stagiului de practica;
- accidentul determinat de fenomene sau calamitati natural, cum ar fi furtuna, viscol,
cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet ( electrocutare ), daca victim se afla
in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
- disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care
indeptatesc presupunerea decesului acesteia;
- accidental suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
 Elementele accidentului de munca
Din definitia data prin lege, rezulta ca, pentru ca un accident oarecare sa poata fi
calificat accident de munca, trebuie sa fie intrunite mai multe conditii referitoare la:
vatamarea violenta a organismului, timpul si locul producerii accidentului si calitatea celui
accidentat.
Vatamarea organismului presupune o lezare a integritatii anatomice, conducand la

anularea sau diminuarea uneia sau mai multor functii fiziologice.
In cazul accidentului de munca, vatamarea organismului trebuie sa aiba o cauza

exterioara, sa fie violent si involuntara. Astfel, un atac de cord survenit in timpul lucrului, dar
fara sa fie provocat de un factor extern, legat de procesul de munca nu constituie accident de
munca; dimpotriva, in cazul unei congestii cerebrale datorata caldurii excessive de la un anumit
loc de munca ne gasim in prezenta unui accident de munca.
20
Violenta presupune actiunea rapida, brusca a factorului extern asupra organismului.
Evenimentul se produce neasteptat, surprinzand victim, care, tocmai datorita timpului scurt in
care se petrece, nu , nu poate lua masuri de evitare.
Vatamarea violenta a organismului trebuie sa aiba loc independent de vointa victimei;

orice autovatamare, efectuata in mod deliberat ( automutilare, sinucidere etc. ), indiferent de
locul si timpul in care a avut loc, nu se considera accident de munca.
In functie de natura factorilor care le provoaca, vatamarile organismului pot fi:

mecanice, termice, electrice, prin iradiere sau combinate.
Timpul in care se produce este al doilea element caracteristic accidentului de munca.

Din acest punct de vedere, se incadreaza ca accident de munca vatamarea care are loc:
- in timpul procesului de munca;
- in timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu ( inclusiv in afara programului obisnuit
de lucru ), inclusiv al sarcinilor de stat sau obstesti;
- inainte de inceperea sau dupa incetarea lucrului;
- in timpul pauzelor ce au loc in desfasurarea procesului de munca;
- in timpul deplasarii de la serviciu la domiciliu si invers;
- in timpul programului official de lucru, pentru activitati ce nu au legatura cu
procesul muncii, daca evenimentul s-a produs la un loc de munca;
- in timpul indeplinirii practicii profesionale pentru student, elevi si ucenici sau a
vizitelor cu caracter didactic.
-
Locul in care se produce este al treilea element determinant al accidentului de munca.
Pentru ca un accident oarecare sa fie accident de munca, acesta trebuie sa se produca
la locul de munca. Sub aspect juridic, prin loc de munca se intelege incinta unitatii respective si
punctele de lucru care apartin aceleiasi unitati dar sunt dispersate in alte locuri din aceeasi
localitate sau in alte localitati.
Pentru conducatorii mijloacelor de transport si mecanicii agricoli, locul de munca este

nu numai incinta unitatii la care sunt incadrati in munca ci si mijlocul de transport pe care
lucreaza.
Calitatea victimei constituie cel de-al patrulea element caracteristic accidentului de

munca. In principiu, se considera accident de munca numai acea situatie in care victim a fost
vatamata prin participarea la procesul de munca.
Dispozitiile legale din tara noastra precizeaza, sub acest aspect urmatoarele categorii de
persoane: ,,persoana angajata de catre un angajator, inclusiv studentii, elevii in perioada
efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participant la procesul de munca, cu
exceptia persoanelor care efectueaza activitati casnice”.
21
 Efectele accidentului de munca asupra victimei
Accidentul de munca poate provoca victimei incapacitate temporara de munca,

invaliditate sau deces. Acestea pot surveni imediat dupa eveniment sau la un anumit interval
de timp.
Elementul pe baza caruia se face incadrarea intr-una din primele doua categorii de
efecte este gradul de reversibilitate al pierderii capacitatii de munca.
Incapacitatea temporara de munca
Consecinta cea mai putin grava a unui accident de munca o constituie imposibilitatea
temporara a victimei de a-si desfasura activitatea ca urmare a tulburarii unei stari functionale (
de cel putin 3 zile calendaristice ).
Aprecierea incapacitatii o face medical si trebuie atestata printr-un certificat.
Incapacitatea are character reversibil; prin aplicarea unui tratament adecvat, ea dispare.
Totusi, in functie de gravitatea si durata ei, se pot distinge mai multe categorii:
- accidente cu consecinte mici, in care sunt incluse accidentele de munca ale caror
efecte sunt reversibile; durata incapacitatii de munca este de 3 – 45 zile si victima
necesita tratament medical;
- accidente cu consecinte medii, in cazul in care efectele sunt reversibile, durata
incapacitatii de munca este de 45 – 180 zile iar victim necesita tratament medical si
spitalizare.
Invaliditatea
Prin accident soldat cu invaliditate se intelege accidentul ce are ca urmare pierderea

unui simt, a unui organ, incetarea functiunii acestuia sau o infirmitate permanenta, fizica sau
psihica, daca acestea au dus la pierderea totala sau partial a capacitatii de munca ( confirmata
prin decizie de incadrare temporara sau permanenta intr-un grad de invaliditate emisa de
organelle medicale in drept.
De remarcat ca nu constituie invaliditate pierderea unui organ sau incetarea functiunii

acestuia, daca prin aceasta este afectat doar aspectul estetic, capacitatea de munca ramanand
intacta.
In functie de gradul de afectare a capacitatii de munca exista urmatoarele grade de
invaliditate:
- gradul I, cand persoana afectata si-a pierdut total capacitatea de munca si nu are
posibilitatea autoservirii;
- gradul II, cand persoana afectata si-a pierdut total capacitatea de munca dar se
poate autoservi;
22
- gradul III, cand persoana afectata si-a pierdut partial capacitatea de munca dar isi
poate continua activitatea la acelasi loc de munca, insa in conditiile unui program de
munca redus.
Conform criteriilor de clasificare mentionate la incapacitatea temporara de munca,

accidentele de munca urmate de invaliditate se apreciaza ca avand consecinte mari (
gradul III ), grave ( gradul II ) si foarte grave ( gradul I ).
Decesul
Spre deosebire de primele doua situatii, in cazul decesului este afectata nu numai
integritatea organismului si capacitatea de munca ci insasi viata.
Prin accident mortal se intelege accidental care cauzeaza decesul imediat sau dupa un
interval de timp, daca acesta a fost confirmat in baza unui act medico – legal, ca urmare a
accidentului de munca suferit.
Accidentul mortal este accidental cu consecinta maxima ( cea mai grava ).
Clasificarea accidentelor de munca se face astfel:
Dupa numarul persoanelor afectate, accidentele pot fi:

- individuale, cand este afectata o singura persoana;
- colective, cand sunt afectate cel putin trei persoane.
Dupa urmarile ( efectele ) asupra victimei, accidentele pot fi:

- accidente care produc incapacitate temporara de munca;
- accidente care produc invaliditate;
- accidente mortale.
Dupa natura cauzelor directe care provoaca vatamarea existenta:

- accidente mecanice;
- accidente electrice;
- accidente chimice;
- accidente termice;
- accidente prin iradiere;
- accidente complexe ( datorate unor cause directe combinate ).
Dupa natura leziunilor provocate asupra organismului, accidentele de munca se impart

in:
- contuzii, plagi;
- intepaturi;
- taieturi;
- striviri;
- arsuri;
23
- entorse;
- fracturi;
- amputari;
- leziuni ale organelor interne;
- intoxicatii acute;
- asfixii;
- electrocutari;
- insolatii;
- leziuni multiple.
Dupa locul leziunii, exista accidente:

- la cap;
- la trunchi;
- la membele superioare;
- la membrele inferioare;
- cu localizari multiple;
- cu alte localizari ( ca urmare a intoxicatiei, electrocutarii, asfixiei etc. ).
Dupa momentul in care se resimt efectele, accidentele de munca se impart in:

- accidente cu efect imediat;
- accidente cu efect ulterior.
PRINCIPALELE CAUZE ALE PRODUCERII ACCIDENTELOR DE MUNCA
In general, accidentele de munca au cause numeroase si complexe, influentate de toti

factorii care intervin in procesul tehnologic: omul, masina, conditiile de munca si de viata ale
accidentatului.
Orientativ, ele pot fi grupate, dupa natura lor, in doua mari grupe: tehnice si
organizatorice.
Cauze tehnice:
- starea tehnica necorespunzatoare a sculelor, utilajelor, instalatiilor mecanice sau

electrice, utilajelor de ridicat;
- lipsa dispozitivelor de protective, a aparaturii de control, lipsa semnalizarii sau starea
lor necorespunzatoare;
- defecte de structura sau lipsuri constructive la lucrarile de constructii montaj.
Cauze organizatorice:
- organizarea necorespunzatoare a locului de munca sau a procesului de munca, lipsa

instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
- conditii necorespunzatoare a ale mediului de munca ( insuficienta volumului si a
suprafetei locului de munca, iluminat necorespunzator, temperature inalta sau scazuta a
24
aerului, combinata cu o umiditate abundenta, degajari de praf, de pulberi toxice, vibratii,
zgomot, radiatii etc. )
- manipularea necorespunzatoare a materialelor, nerespectarea regulilor de circulatie,
de transport, de utilizare a mijloacelor de ridicat;
- nerespectarea disciplinei in munca si a normelor de securitate a muncii;
- prelungirea zilei de munca, regim national de munca, pozitia fortata a corpului timp
indelungat sau solicitarea excesiva a unor organe etc.
La acestea se pot adauga anumite stari ale lucratorului, cum ar fi oboseala fizica,
nervoasa, starea afectiva necorespunzatoare etc. , care pot conduce si ele la producerea
accidentelor de munca.
O alta departajare utila in stabilirea masurilor se securitate a muncii este cea care
imparte cauzele accidentelor in directe si indirect, dupa modul in care participa la vatamarea
organismului.
Cauzele directe sut cele care produc efectiv vatamarea; cele indirect conduc la aparitia
altor cause, inclusiv a celor directe, datorita carora are loc lezarea organismului uman.
Accidentele mecanice se produc in urma actiunilor fizice vatamatoare ale obiectelor,

uneltelor si agregatelor utilizate in procesul de productie si pot avea urmari usoare sau grave,
in functie de conditiile in care s-au produs.In mod obisnuit accidentele mecanice pot provoca:
zgarieturi, intepaturi, taieturi, lovituri, raniri, luxatii, striviri, fracturi si leziuni interne.
Statisticile arata ca accidentele mecanice sunt printre cele mai frecvente si se produc in
toate domeniile de activitate. Ca si la celelalte tipuri de accidente, cele mai importante cauze
care le pot provoca sunt de natura tehnica si organizatorica.
Cauzele tehnice se refera la starea necoresopunzatoare a sculelor sau folosirea

neindicata a unor scule pentru anumite lucrari, starea necorespunzatoare a utilajelor sau
nedotarea acestora cu dispozitive, cu aparatori de protective sau cu aparate de control si
semnalizare.
Cauzele organizatorice privesc depozitarea necorespunzatoare a materialelor,

incrucisari de operatii in fluxul tehnologic, lipsa instructiunilor privind folosirea utilajelor, lipsa
indicatoarelor de securitate, lipsa echipamentului de protectie sau utilizarea echipamentului de
protective degradat, neadecvat, metode incorecte de lucrusau instruire insuficienta privind
metodele de lucru nepericuloase etc.
Conditiile in care se pot produce accidente mecanice sunt diferite dupa cum se poate
constata din urmatoarea enumerare succinta:
- caderea obiectelor de la inaltime sau caderea lucratorilor prin alunecare pe
pardoseala murdara de ulei sau prin impiedicare din cauza materialelor lasate pe
jos, in dezordine, din cauza neingradirii santurilor etc.;
- surparile sau alunecarile de teren, prabusirea schelelor nesolidarizate, a covrajelor
incorect executate sau a indepartarii premature sau irationale a popilor, caderea
zidurilor sau a planseelor etc.;
25
- pinderea defectuoasa a pieselor care se prelucreaza la un utilaj, spargerea pietrei de
polizor sau ruperea curelei de transmisie a unui utilaj daca acesta nu a fost prevazut
cu aparatori de protective;
- folosirea unor piese necorespunzatoare sau improvizate la masini sau instalatii;
- prinderea imbracamintii intre roti dintate sau valturi;
- prinderea membrelor superioare sau inferioare la partile in miscare ale masinilor –
unelte si utilajelor neprotejate;
- utilizarea sculelor manuale necorespunzatoare sau defecte;
- proiectarea de particule care se pot desprinde in timpul prelucrarii materialelor;
- neintretinerea corespunzatoare a locurilor de munca si a cailor de acces.
Accidentele termice se datoreaza actiunii vatamatoare a temperaturii ridicate sau a

temperaturii scazute asupra organismului uman.
Formele principale de accidentare termica sunt: arsurile, socul termic sau caloric si
degeraturile.
Arsurile sunt leziuni locale ale tesuturilor produse prin actiunea unei temperaturi
ridicate, in urmatoarele conditii:
- prin contactul direct al epidermei cu suprafete supraincalzite ale echipamentelor de
munca: cazane, cuptoare, conducte neizolate prin care circula fluide fierbinti etc.
- prin contactul indirect sau de la distanta, respective datorita radiatiei materialelor
fierbinti sau incandescente, a pieselor fierbinti in curs de prelucrare, nituri sau
suduri inrosite, materiale topite ( plumb, cositor, bitum etc. );
- prin contactul direct cu lichide sau vapori supraincalziti etc.
- datorita unor suprafete inflamabile aprinse.
Socul termic consta in supraincalzirea generala a corpului, in urma actiunii intense a

caldurii din mediul ambiant.
Organismul omenesc, prin mecanismul sau de autoreglare termica isi pastreaza in
timpul muncii temperatura constanta de 37 grade Celsius numai intre anumite limite de
variatie a temperaturii mediului inconjurator. Daca schimbul de caldura intre organism si
mediu este dereglat prin supraincalzire, organismul nu mai reuseste sa – si mentina echilibrul
termic, suferind modificari in functionarea aparatului cardiovascular, a aparatului respirator
etc., declansandu-se astfel socul termic.
Insolatia este socul termic care se produce prin expunerea neprotejata a lucratorilor la
razele solare un timp indelungat ( de exemplu lucratorii in constructii etc. ).
Degeraturile sunt accidente care pot avea loc datorita temperaturii scazute, daca procesul
tehnologic necesita munca in exterior iarna sau in instalatii frigorifice.
Arsurile, ca si degeraturile, dupa gravitatea lor, pot fi de gradul I, II si III.
Accidentele chimice se produc in urma actiunii vatamatoare a substantelor chimice (

solide, lichide si gazoase ) asupra organismului.
Astfel de accidente se pot produce in toate ramurile industrial in care substantele
chimice sunt folosite ca: materii prime de baza sau auxiliare, in procesul tehnologic ( de
26
exemplu: compusi cu plumb, mangan si clor in industria miniera, chimica si textile ), produse
intermediare care apar in cursul fabricatiei ( de exemplu vapori si gaze toxice, oxid de carbon,
oxid de azot, hydrogen sulfurat ), produse finite ( aniline, acizi, baze, sarurifabricate in industria
chimica ), substante toxice ( pigmenti, solutii de lipit, emanatii din sapaturi in activitatea de
constructii ).
Dupa natura actiunilor, substantele vatamatoare pot fi toxice sau iritante ( agresive ).
Substantele toxice patrund in organism prin intermediul aparatului respirator, digestiv
sau
prin piele, provocand intoxicatii.
Ingerarea substantelor toxice ( patrunderea prin aparatul digestiv ) poate avea loc in
timpul mesei sau fumatului.
Inhalarea ( patrunderea pe caile respiratorii ) gazelor sau a vaporilor toxici ( oxid de
carbon, oxid de plumb, clor, bioxid de sulf etc. ) genereaza cele mai periculoase si mai
frecvente accidente – circa 90 % din numarul total de intoxicatii profesionale. Patrunderea
substantelor toxice care dizolva grasimile ( solventii organic etc. ), sau a mercurului prin piele
produce, de asemenea, intoxicatii.
Intoxicatiile profesionale, specific unor anumite activitati sau locuri de munca, se pot
manifesta in forma acuta sau cronica.
Intoxicatiile acute se produc cand substanta toxica patrunde in organism intr-un timp
scurt, simptomele de otravire manifestandu-se imediat. Intoxicatia acuta profesionala este
considerate accident de munca.
Intoxicatiile cronice au loc daca substanta toxica patrunde in organism in cantitati mici
intr-o perioada mai lunga de timp, provocand imbolnaviri profesionale.
Activitatea vatamatoare a substantelor toxice volatile se accentueaza odata cu

cresterea temperaturii mediului inconjurator care inlesneste transpiratia si intensificarea
circulatiei sangelui. Substantele toxice pulverizate devin mai active cu cat creste gradul de
concentratie in aer si umiditatea din spatial de lucru.
Substantele chimice iritante ( solutiile acide sau alkaline, clorul, bromul, fosforul,
diverse saruri etc. ) au actiune caustica ( corosiva ), producand arsuri grave ale pielii sau ale
ochilor. Gravitatea leziunii depinde de natura, de concentratia substantei precum si de
suprafata din corp atinsa. Arsurile chimice sunt considerate accidente de munca.
Accidentele electrice se produc prin actiunea violenta si vatamatoare a curentului

electric asupra organismului uman.
Ele se pot imparti in doua mari categorii:
- electrocutari ( socuri electrice ) – accidente provocate de trecerea prin corpul
omenesc a unui curent electric de intensitate periculoasa, care conduc, in general,
la vatamarea organelor interne sau la moarte.
27
- electrotraumatismele, unde se incadreaza celelalte accidente electrice, care produc,
de obicei, vatamari externe.
Astfel:
- arsura electrica este un traumatism produs de actiunea unui arc electric; ea poate
avea loc si in cazul conectarii gresite a unor intrerupatoare sau al inlocuirii unor
sigurante fara a fi remediat scurtcircuitul din retea;
- semnele electrice apar prin contactul conductorului electric cu epiderma, sub forma
de leziuni, umflaturisau pete, mai putin periculoase;
- electrometalizarea consta in acoperirea unei parti din suprafata pielii cu metal topit
prin caldura arcului electric.
Sunt considerate electrotraumatisme si:

- vatamarea ochilor datorita luminii puternice a arcului electric, care produce orbirea
temporara sau slabirea definitive a vederii;
- caderea de la inaltime, ca urmare a pierderii echilibrului sau cunostintei, in urma
unui soc electric.
In afara accidentelor mentionate, curentul electric poate produce:

- incendii cauzate de scurtcircuite, de supraincalzirea aparatajelor sau a
conductoarelor electrice, descarcari de electricitate statica;
- explozii provocate in acelasi mod in spatii in care se depoziteaza sau se lucreaza cu
materiale explozive ( gaze, vapori, pulberi fine combustibile care, impreuna cu aerul,
formeaza amestecuri explozive ).
In cazul electrocutarii, curentul electric, strabatand corpul omenesc, actioneaza asupra

centrilor nervosi si a muschilor inimii, putand provoca, in cazuri grave, oprirea muschilor
respiratorii ( stop respirator ), oprirea inimii ( stop cardiac ) si moartea.
Situatia este agravata de faptul ca, spre deosebire de procesele in care utilajele sunt
actionate mecanic si unde muncitorul poate sesiza visual sau auditiv iminenta producerii unui
accident, reusind uneori sa ia masuri in ultimul moment, in cazul proceselor in care este
prezent curentul electric, organelle de simt ale omului sunt incapabile sa sesizeze pericolul. In
plus, daca victim nu s-a eliberat in primele fractiuni de secunda, ea nu se mai poate desprinde
singura de elemental sub tensiune, din cauza convulsiilor musculare.
Electrocutarea se poate produce atunci cand omul atinge simultan doua puncte care au
intre ele o diferenta de potential mai mare de 40 V. Gravitatea accidentului este dependenta
de intensitatea curentului care strabate organismul, influentata la randul ei de rezistenta
electrica a corpului. Aceasta depinde de starea stratului superficial al pielii ( grosimea stratului,
curatenia epidermei etc. ). Daca pielea este uscata si nu prezinta vreo rana, rezistenta electrica
este mai mare.
28
Prin urmare, gravitatea electrocutarii este determinate de:
- intensitatea curentului care trece prin corpul accidentatului;
- traseul urmat de curent prin corpul accidentantului: cand curentul strabate
organelle vitale ( inima, plamanii, centrii nervosa ), electrocutarea este deosebit de
periculoasa;
- durata actiunii curentului: in cazul in care curentul trece prin inima iar accidentatul
ramane sub actiunea acestuia mai mult de 0,1..0,2 s, accidentul este mortal;
- umezeala mediului de la locul de munca si temperatura: cand acestea sunt ridicate
produc transpiratia pielii care devine buna conducatoare de electricitate; acelasi
este efectul daca lucratorul este murder de rugina sau are pilitura metalica pe
maini;
- marimea suprafetei de contact dintre corpul accidentatului si elementele aflate sub
tensiune.
Electrocutarile sunt provocate prin atingere directa sau prin atingere indirecta.
Atingerea directa consta in atingerea elementelor metalice neizolate sau cu izolatia

defecta ale unei instalatii electrice, aflate in mod normal sub tensiune.
Astfel de situatii apar la:

- atingerea a doua elemente, din care cel putin unul este in mod normal sub tensiune
si nu este izolat sau carcasat;
- desurubarea cu mana neizolata a unui bec caruia i s-a desprins balonul;
- atingerea unor borne din tabloul de distributie;
- atingerea unor conductor neizolati;
- atingerea electrodului sau a clestelui de sudura intr-o portiune neizolata;
- atingerea unui obiect inalt ( brat de macara, schela, scara metalica, foreza etc. )
intrat sub tensiune datorita apropierii de un conductor aerian de inalta tensiune;
- folosirea unor unelte sau lampi portative neprotejate sau defecte la tensiuni
neadmise fata de gradul de pericol al locului de munca ( in interiorul silozurilor, al
buncarelor metalice, al cazanelor, in locuri de lucru cu pardoseala buna
conducatoare de electricitate, cu umiditate sau caldura excesiva, in mediu corosiv
etc. ).
Atingerea indirecta consta in atingerea unor elemente metalice ale instalatiilor,

elemente
care nu fac parte din circuitul electric si deci care, in mod normal, nu trebuie sa fie sub
tensiune, dar care, datorita deteriorarii izolatiei, au intrat accidental sub tensiune.
Electrocutarile prin atingere indirect se pot produce in urmatoarele imprejurari:

- atingerea concomitenta a unui obiect intrat accidental sub tensiune ( carcase ale
utilajelor, cutii metalice ale tablourilor electrice, ingradiri metalice, elemente de
calorifer, conducte metalice, stalpi metalici sau din beton armat etc. ) si a
pamantului sau a unui obiect metallic aflat in contact cu pamantul;
29
- atingerea concomitenta a carcasei unui utilaj defect neracordat la o instalatie de
protective si aunui obiect metallic aflat in contact cu pamantul, chiar daca lucratorul
este izolat fata de pamant;
- atingerea concomitenta a doua utilaje care au dou defectiuni diferite de izolatie ( pe
faze diferite ), chiar daca lucratorul este izolat fata de pamant;
- atingerea concomitenta a carcasei unui utilaj intrata accidental sub tensiune si care
nu este legata la pamant si a carcasei altui utilaj care este legat la pamant;
- atingerea simultana a doua puncte de pe sol sau de pe pardoseala, din apropierea
unei scurgeri de curenti si care se afla la potentiale diferite ( tensiune de pas ); astfel
de situatii sunt posibile in apropierea unei prize de pamant sau a unui conductor
electric neizolat cazut pe pamant.
Principalele cauze ale accidentelor prin atingere directa sunt urmatoarele:

- deteriorarea instalatiei dintre conductor si carcasa sau caderea unui conductor pe
carcasa unui utilaj;
- producerea unui arc electric intre un element aflat sub tensiune si o carcasa, o
ingradire, un stelaj etc.;
- lipsa sau deteriorarea instalatiei de protectie ( deteriorarea conductoarelor de
legare la pamant sau la nul a prizei de pamant etc.);
- legarea gresita, in aceeasi instalatie, a unor utilaje la prize de pamant, iar a altora la
conductorul de nul;
- utilizarea unor sigurante supradimensionate care, in cazul unei deteriorari a
izolatiei, nu separa instalatia, devenita periculoasa;
- blocarea sau scurtcircuitarea intrerupatoarelor automate, ceea ce impiedica
intrarea acestora in functiune, pentru a deconecta circuitele defecte.
COMUNICAREA SI CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA
Legislatia in vigoare prevede obligativitatea comunicarii, cercetarii si evidentei tuturor

accidentelor de munca. Atat pentru conducerile unitatilor, cat si pentru salariati, exista, in
acest domeniu reglementari exprese.
Orice lucrator care a luat cunostinta de producerea unui accident este obligat sa
instiinteze, de indata, conducatorul procesului de munca. La randul lui, acesta trebuie sa aduca
evenimentul la cunostinta conducatorului unitatii care va lua masuri pentru comunicarea
evenimentului catre Inspectoratul Teritorial de Munca pe raza caruia isi are sediul.
O alta obligatie a conducatorului unitatii si a procesului de munca este de a lua toate

masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt care a rezultat ca urmare a producerii
accidentelor.
Se admit exceptii atunci cand mentinerea starii respective ar prezenta un pericol pentru
producerea altor accidente, ar periclita viata sau sanatatea accidentatilor sau securitatea
30
unitatii. In aceste cazuri este necesar sa se intocmeasca schite sau forografii ale locului unde s-
a produs accidental, care sa reflecte conditiile si consecintele evenimentului.
Cercetarea accidentelor de munca se face imediat dupa

comunicarea lor si are ca scop stabilirea:
- cauzelor si imprejurarilor in care a avut loc accidentul;
- prevederilor legale de securitate a muncii care nu au fost
respectate;
- persoanelor vinovate de producerea accidentului;
- masurilor necesare pentru prevenirea altor accidente similare.
Cercetarea accidentelor de munca urmate de incapacitate temporara de munca de cel

putin 3 zile calendaristice se face de catre o comisie desemnata de catre conducatorul unitatii
la care s-a produs evenimentul, comisie din care nu pot sa faca parte persoane care aveau
obligatia de a organiza, controla si conduce procesul de munca la locul unde a avut loc
accidental.
Cercetarea accidentului de munca cu incapacitate temporara de munca trebuie sa se

finalizeze in maxim 5 zile lucratoare, cu exceptia cazurilor in care sunt necesare expertize, cand
termenul poate fi prelungit.
Cercetarea accidentelor de munca colective, a accidentelor de munca soldate cu
invaliditate evident sau confirmata sau deces, a cazurilor de persoane date disparute, a
incidentor periculoase se efectueaza de catre Inspectoratele Teritoriale de Munca pe raza
carora s-au produs evenimentele respective.
Accidentele colective generate de unele evenimente deosebite, cum ar fi avariile si

exploziile se cerceteaza de catre Inspectia Muncii.
In scopul clarificarii tuturor aspectelor semnificative ale evenimentului, persoanele

desemnate sa efectueze cercetarea trebuie sa ia declaratii victimei, atunci cand este posibil,
martorilor de la locul de munca sau oricaror alte persoane care pot da informatii utile, sa
verifice fisa individuala de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, sa stabileasca
prevederile legale incalcate, sa stabileasca masuri pentru prevenirea producerii, pe viitor, a
altor evenimente similar etc.
Rezultatele cercetarii se consemneaza intr-un proces verbal care cuprinde toate

elementele esentiale ale accidentului.
1. Care este definitia accidentului de munca, conform legislatiei in vigoare in tara noastra?
2. Care sunt urmarile accidentului de munca asupra victimei?
3. Cum se clasifica accidentele de munca?
4. Ce sunt accidentele mecanice? Dati exemple.
31
5. Cui se datoreaza accidentele termice? In ce conditii se produce le?
6. Cui se datoreaza accidentele electrice si care sunt acestea?
7. Ce prevede legislatia in vigoare privind comunicarea accidentelor de muca?
8. Care este scopul cercetarii accidentelor de munca?
2.3.2. BOLILE PROFESIONALE
Notiunea de boala profesionala
Bolile profesionale sunt afectiuni ale organismului, dobandite ca urmare a participarii la

realizarea unui proces de munca.
La noi in tara, actele normative in vigoare defines boala profesionala ca fiind ,,

afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de
agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca”.
Pentru ca o afectiune a organismului sa fie calificata ca boala profesionala, trebuie deci

sa fie indeplinite trei conditii:
- sa decurga din exercitarea unei meserii sau profesii;
- sa fie provocata de factori nocivi fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de munca
sau de suprasolicitari;
- actiunea factorilor nocivi asupra organismului sa fie de lunga durata.
Procesul patologic este lent si afecteaza fie starea generala a organismului, fie anumite
aparate sau organe. In multe cazuri, actiunea este reversibila: prin scoaterea bolnavului din
mediul nociv si aplicarea unui tratament adecvat, urmarile bolii se atenueaza sau dispar
complet.
Pentru ca o noxa din mediul de munca sa fie recunoscuta ca factor etiologic al unei boli
profesionale, trebuie sa existe dovada unei relatii cantitative intre doza noxei respective
absorbita de organism si efectul produs asupra acestora.
Factorii nocivi care pot provoca boli profesionale sunt numerosi: unii dintre ei sunt bine
cunoscuti si studiati din punct de vedere al actiunii asupra organismului, altii apar o data cu
dezvoltarea unor noi tehnologii.
Clasificarea bolilor profesionale
In functie de natura factorului nociv care le-a generat, bolile profesionale se pot
clasifica in urmatoarele grupe:
32
 intoxicatii, provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu
substante toxice;
 pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice;
 boli prin expunere la energie radiant;
 boli prin expunere la temperature inalte sau scazute;
 boli prin expunere la zgomot si vibratii;
 boli prin expunere la presiune atmosferica ridicata sau scazuta;
 alergii profesionale;
 dermatoze profesionale;
 cancerul professional;
 boli infectioase si parazitare;
 boli prin suprasolicitare;
 alte boli ( care nu intra in categoriile anterioare.
Dupa timpul de expunere la actiunea factorului nociv, exista:

- boli cornice, provocate, de regula, de doze relative mici, dar care actioneaza timp
indelungat asupra organismului;
- boli acute, generate de o expunere de scurta durata la actiunea factorului nociv
asupra organismului, dar la doze mari.
Dupa modul de actiune a factorului nociv asupra organismului, se pot distinge:

- boli cu actiune generala, care afecteaza intregul organism;
- boli cu actiune locala, care afecteaza o parte a organismului, un aparat sau un
organ.
DECLARAREA BOLILOR PROFESIONALE
In tara noastra, bolile profesionale de declara, se cerceteaza si se iau in evidenta,

indiferent daca sunt sau nu urmate de incapacitate de munca.
In mod obisnuit exista doua etape in actiunea de declarare:

- completarea unei fise de semnalare de catre medicul care suspecteaza o boala
profesionala si trimiterea cu ea a bolnavului la clinica de boli profesionale, in
vederea precizarii diagnosticului;
- completarea unei fise de declarare de catre medicul de medicina muncii din cadrul
Autoritatii de sanatate publica judeteana, daca, in urma cercetarii effectuate, se
confirma caracterul professional al bolii sesizate.
Cercetarea bolilor profesionale se efectueaza de catre medici de medicina muncii din
33
cadrul Autoritatii de sanatate publica judeteana, dupa primirea fisei de semnalare, urmarindu-
se stabilirea cauzelor care le-au generat si modalitatile de inlaturare a acestora.
In legatura cu declararea, cercetarea si evident bolilor profesionale, in legislatia romana

exista urmatoarele cazuri particulare:
- intoxicatiile acute se declara, cerceteaza si inregistreaza atat ca boli profesionale
cat si ca accidente de munca;
- bolile profesionale depistate cu ocazia examenului medical de incadrare se declara,
cerceteaza si inregistreaza la Autoritatea de sanatate publica judeteana pe teritoriul
caruia se afla ultima intreprindere unde a fost angajata persoana respective;
- pentru silicoza, diagnosticul clinic se stabileste numai de catre comisia de
pneumoconioze de pe teritoriul arondat.
2.3.3. CONSECINTELE SOCIALE SI ECONOMICE ALE ACCIDENTELOR DE MUNCA SI

BOLILOR PROFESIONALE
Accidentele de munca si bolile profesionale afecteaza negativ toate elementele

sistemului de munca: executantul, sarcina de munca, mijloacele de productie si mediul de
munca.
Consecinte asupra executantului
In contextul procesului de munca, omul poate fi considerat in doua ipostaze: de fiinta

umana si de de executant al unei sarcini de munca. Fiecareia ii sunt asociate o serie de valori si
caracteristici specific, cum ar fi: viata, sanatatea, integritatea anatomo – functional, capacitatea
creative, afectiva s.a., respective capacitatea de munca, amptitudinile si cunostintele etc.
Accidentele si bolile profesionale au repercursiuni asupra ambelor categorii de valori,
consecintele manifestandu-se in multiple planuri: psiho – fiziologic – durere, stress,
incapacitate de munca, invaliditate s.a., economic – diminuarea productivitatii muncii
individuale; financiar – diminuarea veniturilor, cheltuieli pentru asistenta medicala etc.
Consecinte asupra sarcinii de munca
Consecinta directa o constituie neindeplinirea sarcinii de munca sau neindeplinirea ei la

timp ( mai ales in situatia accidentelor de munca ), precum si indeplinirea necorespunzatoare
( in unele cazuri de boli profesionale, daca nu se ajunge la incapacitate de munca ).
Consecinte asupra mijloacelor de productie
34
In urma accidentelor de munca, in mod deosebit, se pot produce deteriorari sau
distrugeri, atat ale mijloacelor de munca, dar si ale obiectelor muncii ( cazul exploziilor,
incendiilor, proiectarea de corpuri care agreseaza nu numai victim ci si utilajele din jur etc. ).
Consecinte asupra mediului de munca
Ambele categorii de mediu pot fi afectate de producerea accidentelor de munca si

aparitia bolilor profesionale, dar in mod deosebit cel social.
Mediul fizic de munca prezinta repercursiuni sub forma elementelor material degradate
in
urma unui accident de munca.
Consecinte asupra mediului social au si accidentele si bolile profesionale, concretizate

mai ales sub forma stressului suportat de cei aflati la locuri de munca apropiate de cel al
victimei, cu toate manifestarile specifice.
Un alt criteriu de clasificare – nivelul la care se produc – imparte consecintele

accidentelor de munca si bolilor profesionale in:
 consecinte la nivelul individului, respectiv:

- al victimei – suferinta fizica si psihica datorita agresiunii suportate, a
incapacitatii temporare sau permanente de munca, a pierderii increderii in
capacitatea de a reactiona corespunzator la sarcinile de munca, diminuarea
veniturilor ( de exemplu: pierderi de salariu, cheltuieli cu ingrijirea medicala
);
- al celor apropiati victimei – durere, suferinta, stress psihic, diminuarea
veniturilor familial etc.
 consecinte la nivel microeconomic ( agent economic ):

- pierderi de productie, pierderi de capacitate de productie potentiale,
deteriorari si distrugeri de mijloace fixe, cheltuieli de reinvestire in forta de
munca, utilaje, deteriorarea mediului social de munca etc;
 consecinte la nivelul societatii ( macreconomic ):

- cheltuieli de asigurari sociale, de asistenta medicala, diminuarea
potentialului
creator general s.a.
35
1. Definiti conceptul de ,, boala profesionala”
2. Ce conditii trebuie sa indeplineasca o afectiune spre a fi calificata drept boala
profesionala?
3. Cum se face declararea bolilor profesionale, conform legislatiei in vigoare din tara
noastra?
2.4. MASURI DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A BOLILOR

PROFESIONALE
Scopul securitatii si sanatatii in munca il constituie prevenirea accidentelor de munca si

a bolilor profesionale prin masuri menite sa elimine, sa evite sau sa diminueze actiunea
factorilor de risc asupra organismului uman. Factorii de risc specifici fiecarui element al
sistemului de munca pot fi combatuti prin masuri de prevenire, dar nu totdeauna exista o
corespondenta biunivoca intre cauza si masura de prevenire. Este posibil ca o masura de
prevenire sa elimine mai multi factori sau sa fie necesare mai multe masuri pentru un singur
factor.
Masurile de prevenire se grupeaza in:
1 – masuri organizatorice, care au in vedere executantul si sarcina de munca;

2 – masuri tehnice, referitoare la mijloacele de productie si la mediul de munca.
3 – masuri igienico – sanitare;
4 – masuri de alta natura.
1. Principalele masuri organizatorice - ansamblul masurilor de protectie referitoare la

executant si sarcina de munca - se refera la:
- examenul medical;
- examenul psihologic;
- instruirea personalului;
- propaganda in domeniul securitatii muncii;
- organizarea activitatii si a locului de munca.
2. Masurile tehnice de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale

reprezinta ansamblul masurilor ce se refera la mijloacele de productie si mediul de
munca si pot fi grupate in:
- masuri de protectie colectiva;
- masuri de protective individuala;
- masuri de protectie intrinseca.
36
3. Masurile igienico – sanitare se refera la masurile pentru acordarea
primului ajutor in caz de accident, pentu intarirea rezistentei organismului in cazul unor conditii
speciale de munca si asigurarea igienei lucratorilor la locul de munca.
2.4.1.MASURI ORGANIZATORICE
2.4.1.1.Examenul medical constituie una din cele mai importante masuri

de prevenire, deoarece contribuie la eliminarea cauzelor accidentelor si bolilor profesionale
datorate lipsei, insuficientei sau deficientei unor insusiri fizice si psihice ale executantului,
respectiv starii anormale a sanatatii acestuia.
Obligativitatea efectuarii examenului medical la angajare este prevazuta in H.G. nr. 355
/ 2007 privind supravegherea sanatatii si in Legea nr. 53 / 2003 – Codul muncii. Repartizarea
lucratorilor la posturile de lucru se face de catre angajator cu luarea in considerare a
rezultatului examenului medical in urma caruia, avand in vedere riscurile care caracterizeaza
viitorul post de lucru, medicul de medicina muncii stabileste daca noul angajat este apt.
In urma examenului medical, subiectii care au susceptibilitati la actiunea unor noxe

profesionale sau au deficient care pot constitui factori favorizanti pentru accidente sunt
orientate catre profesiuni sau posture de lucru fara riscuri profesionale. De asemenea, prin
examenul medical se pot depista boli profesionale intr-un stadiu incipient, prevenindu-se
agravarea sau chiar instalarea invaliditatii.
Conform legislatiei in vigoare, examenul medical se efectueaza la angajare, periodic si,

in functie de recomandarea medicului, pentru a constata daca angajatul s-a adaptat la locul de
munca.
Examenul medical la angajare are ca scop identificarea oricarei afectiuni care ar putea
impiedica activitatea noului angajat. Acest examen trebuie sa furnizeze informatii despre
starea de sanatate a personalului in momentul repartizarii la locurile de munca, inclusive
aspectele carora trebuie sa li se dea atentie la examenele medicale ulterioare. Acest examen
constituie termen de referinta pentru examenele medicale ulterioare.
Datele furnizate de examenul medical se compara cu caracteristicile profesiei si ale

viitorului post de lucru, din punct de vedere al cerintelor fizice, psihice si al riscurilor
profesionale. Din comparare rezulta daca persoana examinata este:
- apta pentru orice munca;
- apta pentru anumite munci effectuate in conditii normale;
- apta pentru anumite munci effectuate in conditii special;
- inapt temporar pentru orice munca.
37
Examenul medical periodic are ca scop:
- determinarea starii de sanatate la un moment dat;
- stabilirea termenului de comparative pentru aprecierea corecta a modificarilor
ulterioare ale starii de sanatate;
- verificarea concluziilor examenului de la incadrare;
- depistarea in faza incipient a efectelor noxelor la locul de munca, inainte de
declansarea bolii profesionale;
- descoperirea afectiunilor neprofesionale care constituie contraindicatii pentru o
anumita munca;
- propunerea de masuri pentru inlaturarea cauzelor care au dus la aparitia unor boli
profesionale.
Periodicitatea examenului medical periodic este stabilita prin H.G. nr. 355 /
2007 privind supravegherea sanatatii, pentru anumite activitati si meserii.
Examenul psihologic urmareste asigurarea concordantei dintre cerintele si sarcinile

postului de lucru si capacitatile reale ale individului, asigurand astfel detectarea si prevenirea
cauzelor de ordin psihologic ale disfunctiilor si accidentelor in cadrul sistemului de munca.
Examenul psihologic se efectueaza in mai multe situatii, respectiv:

- in orientarea scolara si profesionala;
- in selectia profesionala;
- in repartitia la locul de munca;
- in avizarea mentinerii in functie;
- in promovarea pe anumite locuri de munca cu nivel inalt de competent sau cu
indice ridicat de risc;
- in expertiza si recuperarea capacitatilor de munca.
Examenul psihologic are un character complex, utilizandu-se metode si

procedee stabilite de instantele care il efectueaza, dar avand la baza principia generale care sa
impiedice posibile mistificari, denaturari, exagerari.
2.4.1.2.Instruirea personalului este o masura de prevenire, prin care se

urmareste eliminarea sau micsorarea numarului erorilor umane care decurg din lipsa sau
insuficienta cunostintelor de securitate a muncii.
Instruirea reprezinta totalitatea activitatilor organizate, pentru ca angajatii

sa-si insuseasca cunostintele sis a-si formeze deprinderile de securitate a muncii si se realizeaza
prin intermediul proceselor de instruire.
Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca face parte din

pregatirea profesionala si cuprinde trei faze:
38
 instruirea introductiv generala;
 instruirea la locul de munca;
 instruirea periodica.
Instruirea introductiv – generala se efectueaza conform reglementarilor legale in

vigoare, la angajarea lucratorilor, lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la
alta, lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la alta si lucratorilor pusi la
dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Scopul instruirii introductive – generale este de a informa despre activitatile specific
intreprinderii si / sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate in munca
precum si masurile si activitatile de prevenire si protective la intreprinderii si / sau unitatii, in
general.
Continutul instruirii introductive – generale este axat pe urmatoarele probleme:
- legislatia de securitate si sanatate in munca;
- consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si
sanatate in munca;
- riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specific unitatii;
- masuri la nivelul intreprinderii si / sau unitatii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
Instruirea introductiv – generala se va finalize cu verificarea insusirii cunostintelor pe
baza de teste.
Instruirea introductiv – generala se efectueaza de catre:
 angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca,
sau
 lucratorul desemnat, sau
 un lucrator al serviciului intern de prevenire si protective, sau
 un reprezentant al serviciului extern de prevenire si protective.
Durata instruirii introductiv – generale depinde de specificul activitatii si riscurile pentru

securitate si sanatate in munca precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la
nivelul intreprindrii si / sau unitatii si nu va fi mai mica de 8 ore.
Instruirea la locul de munca se efectueaza dupa instruirea introductiv –

generala, noilor angajati, lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la alta,
lucratorilor detasati de la o intreprindere si / sau unitate la alta si lucratorilor pusi la dispozitie
de catre un agent de munca temporar, inclusive la schimbarea locului de munca in cadrul
intreprinderii si / sau unitatii, de catre conducatorul direct al locului de munca.
Instruirea la locul de munca va cuprinde:
39
- informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specific locului
de munca si / sau postului de lucru;
- prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si / sau postul
de lucru;
- masuri la nivelul locului de munca si / sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
- prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati
specific ale locului de munca si / sau postului de lucru;
- demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respective o va desfasura
si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protective, a
mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim – ajutor.
Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate in

munca precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de
munca, post de lucru si / sau fiecarei functii exercitate si nu va fi mai mica de 8 ore.
Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul direct al locului de munca

si are ca scop reimprospatarea si actualizarea cunostintelor in domeniul securitatii si sanatatii
in munca.
Intervalul intre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii in functie de
conditiile locului de munca si / sau postului de lucru si nu va fi mai mare de 6 luni.
Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza
instruirea si, prin sondaj de catre angajator / lucrator desemnat / serviciul intern de prevenire
si protectie / serviciul extern de prevenire si protectie, care vor semna fisele de instruire ale
lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.
Instruirea periodica se efectueaza suplimentar celei programate in urmatoarele cazuri:

- cand un lucrator a lipsit peste 30 zile lucratoare;
- cand au aparut modificari ale prevederilor ssm privind activitati specific ale locului
de munca si / sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusive datorita
evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
- la reluarea activitatii dupa accident de munca;
- la executarea unor lucrari special;
40
- la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale
echipamentului existent;
- la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
- la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor procedure de lucru.
Durata instruirii periodice suplimentare nu va fi mai mica de 8 ore.
2.4.1.3. Propaganda in domeniul securitatii muncii reprezinta ansamblul de actiuni,

metode si mijloace de influentare a comportamentului uman, in raport cu cerintele de
securitate a muncii. Prin propaganda se urmareste, mai ales, influentarea atitudinii
necorespunzatoare fata de pericole si sarcina de munca prin diseminarea unor idei si informatii
menite sa consolideze opinii, atitudini si comportamente corespunzatoare, in ceea ce priveste
cunoasterea, respectarea si aplicarea legislatiei de securitate a muncii.
Obiectivele propagandei sunt, in principal:
- modificarea comportamentului individual si colectiv in raport cu cerintele de

securitate a muncii;
- crearea unei atitudini corespunzatoare fata de riscuri;
- influentarea receptivitatii individuale si collective fata de prevenirea accidentelor de
munca si bolilor profesionale.
Principalele forme si mijloace prin care aceste obiective pot fi realizate sunt:
informarea, popularizarea, reamintirea, atentionarea, avertizarea, mobilizarea, educarea,
constientizarea.
Cele mai eficiente mijloace in domeniul propagandei sunt mijloacele de propaganda
vizuala.
2.4.1.4. Organizarea activitatii si a locului de munca

In acceptiunea generala, organizarea muncii reprezinta modalitatea de concepere a
sarcinilor de munca si de repartizare a acestora intre executanti, astfel incat sa asigure
realizarea procesului de munca in conditii de productivitate si de securitate.
Organizarea rationala a muncii se bazeaza pe studiul muncii si pe ergonomie si, multe
dintre problemele pe care le solutioneaza prezinta interes si ca masuri de prevenire a
accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.
Amplasarea optima a locurilor de munca urmareste realizarea circuitului rational in

prelucrarea reperelor, evitarea actiunii factorilor de risc proprii mijloacelor de productie, ai
mediului de munca asupra executantilor.
Rationalizarea activitatii executantului urmareste reducerea ciclului de munca,

ocuparea optima a acestuia prin eliminarea miscarilor inutile, reducerea distantelor pe care se
executa, inlaturarea cauzelor care duc la aparitia si accentuarea premature a oboselii.
41
 Procesele de munca trebuie concepute astfel incat mainile executantului sa
lucreze simultan si simetric, incepand si terminand in acelasi timp gesture simultane cat
mai continue.
 Miscarile efectuate de executants trebuie sa fie cat mai usoare, cat mai scurte si cat mai
rare, evitandu-se, pe cat posibil, schimbarile bruste si repezi ale directiei gesturilor.
 Miscarile executantului trebuie sa fie effectuate intr-o succesiune logica – acest lucru
impune asezarea materialelor si a uneltelor in zonele de lucru astfel incat sa impuna o
succesiune logica a miscarilor, necesara pentru respectarea ritmului normal de munca.
 Uneltele si materialele trebuie sa aiba loc stabil de fiecare data la reluarea ciclului de
lucru.
 Principiul securitatii muncii – orice masura tehnico – organizatorica ce regleaza
economic seria miscarilor trebuie sa conduca la securitatea muncii.
Principiile suplimentare sunt:
 Executantul trebuie sa poata alterna pozitiile asezat si in picioare;

 Levierele, volantii, manivelele, contactele, trebuie sa fie usor de manuit si usor
accesibile;
 Sa se elimine necesitatea de a controla muscular sau mental anumite miscari folosind
riglele, opritoarele, indreptoarele, ghidajele;
 Sa se practice combinarea a doua sau mai multe unelte;
 Sa se imbunatateasca permanent factorii de ambianta a muncii: iluminat, culoare, nivel
de zgomot, si vibratii, microclimat.
La stabilirea tehnologiilor si la organizarea locului de munca se vor avea in vedere si alte

aspecte:
 Mesele de lucru si scaunele trebuie sa asigure inaltimea optima a planului de lucru si
varierea sa, in functie de specificul muncii si inaltimea fiecarui executants.
 Sculele si uneltele trebuie sa fie in buna stare sis a corespunda normelor ergonomice si
de securitate a muncii: utilajele folosite vor fi dotate cu dispozitive de protectie, de
siguranta, de semnalizare etc.
 O modalitate importanta de realizare a securitatii muncii o reprezinta mecanizarea
proceselor tehnologice, respectiv inlocuirea muncii fizice cu utilaje si masini, care
implica insa riscuri specific.
 Pornirea, conducerea si oprirea utilajelor vor fi efectuate numai de catre operatorul
caruia I s-a incredintat echipamentul respectiv.
 Dispozitivele de comanda ale utilajelor trebuie sa fie amplasate astfel incat manevrarea
sa se faca usor si fara pericol, sa permita oprirea imediata a functionarii masinilor sis a
impiedice pornirea intamplatoare.
 Utilajele trebuie sa fie prevazute si cu dispozitive de protectie, care, pentru a fi
eficiente, trebuie sa indeplineasca urmatoareleconditii: sa fie simple, usor de manuit si
sigure; sa nu introduca pericole suplimentare de accidentare; sa nu lase posibilitatea de
accidentare , in cazul defectarii lor; sa reziste conditiilor din timpul procesului de
productie; sa nu incomodeze procesul de productie; sa aiba durata de functionare cat
mai mare si costul cat mai redus.
42
Rationalizarea activitatii executantului necesita si respectarea unor principii
referitoare la sarcina de munca:
 Repartizarea sarcinii de munca numai executantilor care sunt apti din punct
de vedere al capacitatii de munca sa o indeplineasca.
 Varietatea sarcinii – asigurarea unui nivel optim de varietate a sarcinii, deoarece un
nivel prea mare conduce la suprasolicitare, iar unul prea mic la monotonie, plictiseala si,
implicit, oboseala.
Individul trebuie sa aiba posibilitatea de a se odihni dupa o activitate cu grad

inalt de atentie, executand operatii care solicita foarte putina atentie si invers:
 Coerenta sarcinilor – intre diverse sarcini ale unui executants trebuie sa existe legaturi
logice, executarea unei sarcini sa favorizeze executarea alteia sau sa contribuie concret
la amelorarea sarcinii globale.
 Durata optima a ciclului de munca;
 Asigurarea unui grad optim de independent in repartizarea sarcinii;
 Gruparea sarcinilor.
Organizarea ergonomica a locului de munca si conceperea uneltelor,

comenzilor si aparatelor
Pentru obtinerea unei pozitii normale si consumul mai mic de efort pentru
executant la organizarea locului de munca se au in vedere urmatoarele:
 respectarea dimensiunilor antropometrice la dimensionarea si plasarea la locul de

munca a dispozitivelor, pedaleor, parghiilor si butoanelor;
 evitarea pozitiilor nenaturale ale corpului sau prea inclinate;
 evitarea inclinarilor laterale ale trunchiului si ale capului;
 evitarea mentinerii in stare suspendata, frontal sau lateral a bratului in pozitie prea
intins, deoarece aceasta pozitie oboseste, reduce precizia si dexteritatea bratului si a
mainilor;
 adaptarea, in limita posibilitatilor, a pozitiei sezand, care sa poata alterna cu cea
ortostatica;
 dotarea locurilor de munca cu stative si cu scaune concepute si construite functional;
 asigurarea ca locul de munca sa permita atat schimbari in pozitia de lucru cat si o
pozitie corecta a corpului, etc.
2.4.2. MASURI TEHNICE
2.4.2.1. Protecia intrinseca
43
Protectia intrinseca reprezinta integrarea principiilor de securitate cu cele de
productivitate si fiabilitate inca din faza de concepere a sistemelor tehnice, astfel incat fiecare
element component este proiectat pentru a asigura, in acelasi timp, functia de productie sic ea
de securitate. Protectia intrinseca este dependent de nivelul de dezvoltare al stiintei si de
progresul tehnic.
Solutia de viitor a preocuparilor legate de protectia intrinseca o reprezinta

automatizarea
complete a intreprinderilor, unde omul este exclus din desfasurarea procesului de productie.
2.4.2.2. Protectia colectiva – reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor tehnice

prin care se previne sau diminueaza actiunea factorilor de risc asupra a doi sau mai multi
executanti.
Protectia colectiva se realizeaza prin dotarea instalatiilor, masinilor cu dispozitive si

aparate concepute cu scopul de a proteja lucratorii in timpul desfasurarii procesului de munca.
Protectia colectiva este necesara din cauza imperfectiunilor tehnologiilor actuale.
In functie de riscurile pe care le previn, distingem:
- metode si mijloace de detective si analiza a noxelor chimice;

- metode si mijloace de combatere a noxelor chimice si imbunatatire a microclimei (
ventilare industrial );
- metode si mijloace de prevenire a electrocutarii ( electrosecuritate );
- metode si mijloace de combatere a zgomotului si vibratiilor;
- metode si mijloace de combatere a electricitatii statice;
- metode si mijloace de combatere a riscurilor mecanice;
- metode si mijloace de prevenire a iradierii ( radioprotectie );
- metode si mijloace de imbunatatire a iluminatului.
2.4.2.3.Protectia individuala
Totalitatea mijloacelor individuale de protectie cu care este dotat lucratorul in timpul

lucrului alcatuieste echipamentul sau individual de protectie individuala.
Protectia individuala este o masura complementara masurilor de protective intrinseca

si
colectiva. Prin protectia individuala se diminueaza sau elimina actiunea cauzelor potentiale
accidentogene.
Protectia individuala este necesara datorita:

- deficientelor tehnologiilor sub aspectul securitatii muncii;
- deficientelor protectiei collective;
- uzurii fizice a utilajelor in timpul proceselor de productie.
44
Deoarece mijloacele individuale de protective pot ele insele sa fie o sursa de
accidentare,
trebuie sa indeplineasca doua conditii majore:
- sa asigure o protective eficienta;
- sa asigure confort purtatorului.
45
CAPITOLUL 3
NOTIUNI DESPRE RISCURI GENERALE
SI PREVENIREA LOR
3.1. FACTORII DE RISC DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE
PROFESIONALA
Factorii de risc de accidentare si imbolnavire profesionala sunt factori ( insusiri, stari,

procese, fenomene, comportamente ) proprii elementelor sistemului de munca, ce pot provoca,
in anumite conditii, accidente de munca sau boli profesionale.
Deoarece se regasesc la nivelul fiecarui element al sistemului de munca, cel mai
general criteriu de clasificare ii imparte in:
- factori de risc proprii mijloacelor de productie;
- factori de risc proprii mediului de munca;
- factori de risc proprii sarcinIi de munca;
- factori de risc proprii executantului.
3.1.1.FACTORII DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCTIE
46
Dupa natura actiunilor, factorii de risc proprii mijloacelor de productie se pot manifesta
sub urmatoarele forme:
 Factori de risc fizic, respectiv:
- factori de risc mecanic, a caror actiune consta in eliberarea brusca, necontrolata si
contraindicata, a energiei cinetice incorporate in mijloacele de productie sau in parti
ale acestora ( autopornirea unui robot datorita dereglarii circuitelor de comanda ,
desprinderea si proiectarea de corpuri metalice la prelucrarea prin frezare,
desfacerea sarcinii din carligul unei macarale etc. – miscari periculoase, suprafete
sau contururi periculoase, respectiv taioase, abrazive, adezive, sub / suprapresiunea
la cere lucreaza anumite utilaje si instalatii, cum ar fi compresoarele, autoclavele,
recipientele si buteliile de aer comprimat care pot provoca implozii sau explozii,
vibratiile excesive ale sculelor, utilajelor etc., care pot provoca boli profesionale ).
- factori de risc termic, in cazul carora riscul este determinat de actiunea energiei
termice incorporate in mijloacele de productie la contactul sau manipularea
acestora de catre executant ( obiecte cu temperaturi excesiv de ridicate sau
coborate );
- factori de risc electric, respectiv curentul electric care actioneaza sau este vehiculat
de mijloacele de productie;
 Factori de risc chimic, a caror actiune este determinata de proprietatile chimice, posibil
generatoare de boli sau accidente, ale substantelor utilizate in procesele de munca ( acizi,
substante toxice, inflamabile, explozive );
 Factori de risc biologic, intalniti mai ales in laboratoarele farmaceutice, ale institutiilor
medicale etcc., unde se lucreaza cu microorganisme care pot provoca, de obicei, boli
profesionale;
 Sub / suprasolicitarea executantului, datorita anumitor caracteristici ale mijloacelor de

productie ( de exemplu o presa automata al carui tact este mult prea rapid in raport cu
posibilitatile operatorului care trebuie sa o alimenteze ).
3.1.2. FACTORII DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCA
Mediul fizic ambiant poate prezenta factori de risc sub forma de depasiri ale nivelului
sau
intensitatii functionale a parametrilor specifici, precum si de aparitii ale unor conditii de munca
inadecvate:
- factori de risc chimic ( pulberi si gaze toxice, corosive, inflamabile prezente in
atmosfera de la locul de munca );
- factori de risc fizic ( mecanici – zgomotul excesiv, ultrasunetelesuprapresiunea in
adancimea apelor etc.; termici – temperatura excesiv de ridicata sau de scazuta a
aerului; electrici – incarcarea electrostatica necorespunzatoare a aerului );
47
- facroei de risc biologic ( prezenta unor spori sau virusuri in atmosfera locului de
munca );
- factori de risc de sub / suprasolicitare psihofiziologica a executantului ( caracterul
special, neobisnuit al mediului – acvatic, extraterestru etc. ).
Mediul social se caracterizeaza prin factori de risc de natura psihica, al caror efect este
suprasolicitarea executantului si sunt generati de caracteristicile relatiilor interumane.
3.1.3. FACTORII DE RISC PROPRII SARCINII DE MUNCA
Exista doua forme de manifestare a factorilor de risc proprii sarcinii de munca:

- continut sau structura necorespunzatoare a sarcinii de munca, in raport cu scopul
sistemului de munca sau cu cerintele impuse de situatiile de risc ( operatii, reguli, procedee de
lucru gresite, absenta unor operatii, metode de munca necorespunzatoare );
- sub / supradimensionarea cerintelor impuse executantului, respectiv
necorespunzatoare posibilitatilor acestuia.
Prima forma are la baza o insuficienta cunoastere a tehnologiilor si metodelor de

munca adecvate scopului procesului de munca si determina erori de executie la nivelul
executantului, fara ca acesta sa fie vinovat.
A doua grupa provine din neluarea in considerare a posibilitatilor fizice si psihice ale
omului. In cosecinta, dificultatea si complexitatea sarcinii provoaca fie subsolicitarea, fie
suprasolicitarea organismului lucratorului.
In ambele cazuri, aare loc scaderea capacitatii de munca datorita oboselii excesive si,
implicit, imposibilitatea executantului de a mai actiona corect ( sub / suprasolicitare mai ales
psihica ) sau alterarea brusca a capacitatii ( de exemplu, o criza de discopatie lombara, in cazul
ridicarii unei greutati mai mari decat in mod mnormal ).
3.1.4. FACTORII DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI
Studiile si analizele efectuate privind fenomenul de accidentare si imbolnavire

profesionala au relevat incidenta majora a factorilor de risc proprii executantului. Cu foarte
putine exceptii, ei se regasesc implicati in geneza tuturor celorlalti factori de risc, deoarece
omul este elaboratorul si, totodata, cel care verifica si poate interveni asupra celorlalte
elemente ale sistemului de munca: mijloacelor de productie, mediului si sarcinii de munca.
Indiferent de repartitia sarcinilor intre om si masina, activitatea de munca pe care o

desfasoara executantul implica receptionarea unor informatii, prelucrarea lor, elaborarea si
adoptarea unor decizii, executia acestora si corectarea deciziilor, cand este cazul.
48
Modul in care lucratorul realizeaza aceste etape defineste comportamentul sau de
munca – totalitatea faptelor, actelor, reactiilor ( motorii, verbale, afective ), prin care o
persoana raspunde solicitarilor sarcinii de munca.
Din punctul de vedere al securitatii muncii, distingem un comportament normal,

neriscant, sigur, care nu conduce la periclitarea sanatatiisau integritatii anatomofunctionale a
executantului si un comportament inadecvat, riscant care poate favoriza sau declansa un
accident sau o imbolnavire profesionala.
Comportamentul normal presupune doua componente:

- evitarea riscurilor, prin respectarea prescriptiilor tehnice si a reglementarilor de
securitate si sanatate in munca referitoare la modul in care trebuie indeplinita
sarcina de munca;
- neutralizarea situatiilor de risc create, ceea ce implica sesizarea rapida a acestora (
chiar anticiparea lor ), prelucrarea rapida a informatiilor, decizia si executia ei
prompta si rapida.
Comportamentul riscant se manifesta prin conduite nesigure sau necorespunzatoare

situatiilor obisnuite sau neobisnuite de munca, constand intr-o omisiune sau actiune gresita,
respectiv intr-o eroare.
Erorile reprezinta factori de risc proprii executantului.
Astfel, lucratorul poate uita sa monteze aparatorile de protectie la o banda

transportoare inainte de a o pune in functiune ( omisiune ); sa efectueze gresit legaturile la o
instalatie electrica, sa stea in zona de actiune a bratului unui robot, sa porneasca o macara
inainte ca sarcina sa fie legata sigur in carlig si sa primeasca semnalul operatorului etc. ( actiuni
gresite ). Toate aceste manifestari pot conduce la producerea unor accidente de munca.
Prin actiunea lor in cadrul procesului de munca, factorii de risc reprezinta cauze
potentiale de accidentare si imbolnavire profesionala.
In consecinta, problema prevenirii accidentelor si bolilor profesionale se reduce,

teoretic, la depistarea si eliminarea sau anihilarea actiunii acestora. Deoarece factorii de risc se
regasesc la nivelul fiecarui element al sistemului de munca, masurile preventive vor
corespunde la cel putin unul dintre aceste elemente. De exemplu, examenul medical si cel
psihologic, instruirea – masurile specifice de securitate si sanatate in munca au ca scop
eliminarea factorilor de risc proprii executantului, generati de lipsa unor aptitudini fizice si
psihice corespunzatoare, lipsa cunostintelor profesionale si de securitate a muncii etc.
Exista si alte clasificari ale factorilor de risc care-i impart dupa modul in care pot
actiona asupra organismului ( factori generatori de accidente si factori generatori de boli sau
factori nocivi ), dupa modul de manifestare in timp a actiunii lor ( variatii sau stari ), natura lor
sau relatia cu omul ( factori subiectivi si obiectivi etc. ).
49
Important este insa faptul ca, daca nu se iau masuri corespunzatoare si factorii de risc
sunt lasati sa apara si sa actioneze, in final pot genera fie un accident, fie o boala profesionala.
In aceste conditii, factorii de risc se transforma in cauze reale de accidentare si imbolnavire
profesionala. Mecanismul prin care are loc aceasta prefacere constituie dinamica fenomenului
de accidentare si imbolnavire profesionala.
LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC
A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1.Executare defectuoasă de operaţii
 comenzi;
 manevre;
 poziţionări, fixări, asamblări;
 reglaje;
 utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
 întârzieri;
 devansări.
1.3.Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
 pornirea echipamentelor tehnice;
 întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice;
 alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice
etc.) ;
 deplasări, staţionări în zone periculoase;
 deplasări cu pericol de cădere:
 de la acelaşi nivel:
o prin dezechilibrare;
o alunecare;
o împiedicare;
 de la înălţime:
 prin pǎşire în gol;
 prin dezechilibrare;
 prin alunecare.
1.4.Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1.Omiterea unor operaţii
2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCǍ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE
SECURITATE
1.1.Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2.Absenţa unor operaţii
1.3.Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)
50
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA EXECUTANTULUI
2.1.Solicitare fizică:
 efort static;
 poziţii de lucru forţate sau vicioase;
 efort dinamic.
2.2.Solicitare psihicǎ :
 ritm de muncă mare;
 decizii dificile în timp scurt;
 operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;
 monotonia muncii.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC
1.1.Mişcări periculoase
1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
 organe de maşini în mişcare;
 curgeri de fluide;
 deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2.Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale
ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3.Deplasări sub efectul gravitaţiei:
 alunecare;
 rostogolire;
 rulare pe roţi;
 răsturnare;
 cădere liberă;
 scurgere liberă;
 deversare;
 surpare, prăbuşire;
 scufundare.
1.1.4.Deplasǎri sub efectul propulsiei:
 proiectare de corpuri sau particule;
 deviere de la traiectoria normală;
 balans;
 recul;
 şocuri excesive;
 jet, erupţie.
1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:
 înţepătoare;
 tăioase;
 alunecoase;
 abrasive;
 adezive.
1.3.Recipiente sub presiune
1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
51
2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2.Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC

3.1.Curentul electric:
 atingere directă;
 atingere indirectă;
 tensiune de pas.
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1.Substanţe toxice
4.2.Substanţe caustice
4.3.Substanţe inflamabile
4.4.Substanţe explozive
4.5.Substanţe cancerigene
4.6.Substanţe radioactive
4.7.Substanţe mutagene
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1.Culturi sau preparate cu microorganisme:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare.
5.2.Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)
D. MEDIU DE MUNCǍ
1. FACTORI DE RISC FIZIC
1.1.Temperatura aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.2.Umiditatea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.3.Curenţi de aer
1.4.Presiunea aerului:
 ridicată;
 scăzută.
1.5.Aeroionizarea aerului
1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7.Zgomot
52
1.8.Ultrasunete
1.9.Vibraţii
1.10.Iluminat:
 nivel de iluminare scăzut;
 strălucire;
 pâlpâire.
1.11.Radiaţii
1.11.1.Electromagnetice:
 infraroşii;
 ultraviolete;
 microunde;
 de frecvenţă înaltă;
 de frecvenţă medie;
 de frecvenţă joasă;
 laser.
1.11.2.Ionizante:
 alfa;
 beta;
 gama.
1.12.Potenţial electrostatic
1.13.Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări, surpări,
prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14.Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:
 bacterii;
 virusuri;
 richeţi;
 spirochete;
 ciuperci;
 protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
 subteran;
 acvatic;
 subacvatic;
 mlăştinos;
 aerian;
 cosmic etc.
53
54
CAPITOLUL 4
NOTIUNI DESPRE RISCURI SPECIFICE SI

PREVENIREA LOR IN SECTORUL CORESPUNZATOR
ACTIVITATII INTREPRINDERII SI / SAU UNITATII
4.1. RELATIA FACTOR DE RISC – CAUZA
Potrivit conceptiei deterministe, in realitatea obiectiva nu exista nimic fara sa fi fost

provocat de o cauza: orice cauza este efectul altei cauze si provoaca la randul sau alte efecte.
Accidentele de munca si bolile profesionale reprezinta momente finale – efectele unor

inlantuiri cauzale nedorite.
In sistemul de munca exista anumiti factori ( insusiri, stari, procese, fenomene,

comportamente etc. ) proprii componentelor sistemului care, in anumite conditii pot provoca
accidentul de munca sau boala profesionala.
In momentul producerii vatamarii organismului ( accident, boala ), cauzele potentiale –

factorii de risc – se transforma in cauze efective ( reale ) ale respectivelor evenimente.
Identificarea factorilor de risc si a substratului lor cauzal este o actiune complexa, care
necesita imbinarea mai multor procedee, adaptate de fiecare data conditiilor respectivei firme.
In principiu, se procedeaza astfel:
 se analizeaza vizual, prin studiu de caz, simulare etc., pentru fiecare loc de munca, pe
rand, toate elementele sistemului de munca aferent si se stabilesc, pe aceasta baza, ce
deficiente, abateri, caracteristici s.a. ar putea conduce la accidente de munca sau
imbolnaviri profesionale;
 se efectueaza determinari cu ajutorul metodelor si mijloacelor specifice, in cazul
factorilor comensurabili saub aspectul nivelului sau concentratiei sau pentru care se pot
realiza analize ale naturii elementelor componente;
 se analizeaza starea de morbiditate sau diversele simtome care ar putea indica prezenta
unei afectiuni datorate conditiilor de munca;
55
 se identifica elementele depistate in listele prestabilite de factori de risc si factori de
substrat cauzal
4.2.FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCTIE
Dupa natura actiunii lor, factorii de risc de accidentare si imbolnavire profesionala

proprii mijloacelor de productie se pot imparti in urmatoarele categorii:
- factori de risc mecanic;
- factori de risc termic;
- factori de risc electric;
- factori de risc chimic;
- factori de risc biologic.
56
4.2.1. FACTORI DE RISC DE NATURA MECANICA
Miscarile periculoase. Statisticile arata ca cele mai multe accidente de munca avand
cauze de natura obiectiva se datoreaza organelor in miscare ale masinilor. In functie de rolul
lor in cadrul procesului de munca, miscarile masinilor, ale mecanismelor, organelor de masini,
pieselor etc. pot fi:
 functionale:
- normale in intervalul de timp de functionare, fara restrictii in legatura cu declansarea,
intreruperea, dozarea vitezei;
- cu pericolul autodeclansarii contraindicate ( autopornire prin autoaprindere, contact electric
etc., prin actiunea involuntara sau din greseala );
- cu pericolul intreruperii imprevizibile;
- cu momente de pericol in cazul in care nu pot fi sau nu sunt controlate in sensul declansarii,
intreruperii sau dozarii vitezei;
 nefunctionale: devieri de la traiectoriile normale; recul, balans, socuri la pornire sau

oprire; desprinderea si proiectarea de corpuri, particule, ruperea unui element de legatura,
desprinderea, desfacerea unei legaturi.
Toate aceste categorii de miscari constituie surse potentiale de accidentare , putand

produce vatamari sub forma de striviri, taieturi, contuzii, strapungeri etc.
Accidentarea se produce prin contactul executantului cu un element periculos. Spatiul

situat in interiorul sau imprejurul unui echipament tehnic in care prezenta oricarei persoane o
expune pe aceasta riscului de accidentare mecanica este numit zona de risc mecanic sau zona
de pericol mecanic.
Masuri de prevenire a riscurilor de accidentare de natura mecanica
La operatiile de prelucrare a materialelor cu ajutorul masinilor – unelte ( strunjire,

frezare, debitare, rectificare, ambutisare etc. ), accidentele de munca se datoreaza in principal
riscurilor mecanice generate de:
- organele de masini in miscare, care pot provoca accidente, datorita antrenarii, strivirii,
forfecarii, taierii, prinderii etc;
- proiectarea de corpuri sau particule;
- spatiile periculoase din constructia si amplasarea masinilor care nu permit efectuarea
operatiilor de deservire, intretinere si reparatii in conditii de securitate.
57
Muncitorii care deservesc masinile – unelte ( strunguri, freze, raboteze, prese, masini
de
gaurit si alezat, masini de debitat, masini de rectificat etc. ) trebuie instruiti cu prevederile de
securitate pentru lucrul la aceste masini.
Principalele masuri generale de securitate a muncii care trebuie respectate in

activitatile cu masini – unelte sunt:
- oprirea masinilor – unelte la schimbarea dispozitivelor, la fixarea si scoaterea pieselor, la

repararea, curatirea, ungerea si inlaturarea aschiilor sau la plecarea de langa masina;
- folosirea ecranelor, a dispozitivelor de protectie, ochelarilor si a altor mijloace individuale de
protectie;
- insusirea si respectarea de catre lucratori a masurilor specifice de securitate a muncii pentru
fiecare categorie de masini – unelte.
- utilizarea corecta a echipamentului individual de protectie;
- intretinerea masinii, a locului de munca si a sculelor in perfecta stare tehnica si de curatenie;
- asigurarea semnalizarii de securitate la locul de munca;
- verificarea starii tehnice a masinii, utilajului, sculelor si dispozitivelor, atat inainte cat si dupa
incetarea lucrului si anuntarea la predarea schimbului a tuturor defectiunilor constatate.
Suprafetele sau contururile periculoase. Acestea sunt cele intepatoare, taioase,

alunecoase, abrazive, adezive. Prin contactul dintre executant si diversele parti ale mijloacelor
de munca sau obiecte ale muncii care prezinta asemenea caracteristici se pot produce vatamari
prin alunecare si cadere ( fracturi, luxatii ) , taiere, intepare etc.
Utilajele sub presiune sau vid. Acestea pot genera, in primul caz ( suprapresiune ),
explozii, iar in cel de al doilea ( vid ), implozii.
Principalele utilaje si instalatii care lucreaza sub presiune sunt compresoarele,
autoclavele, recipientele si buteliile de gaze comprimate.
Pericolul de explozie, in cazul recipientelor si al buteliilor sub presiune, este deosebit de
mare la temperaturi ridicate ( in cazul amplasarii acestora in apropierea unor surse de caldura
). De asemenea, daca in recipientele sub presiune se depoziteaza substante puternic corosive,
exista riscul producerii unor neetanseitati care pot duce la explozii.
Principalele cauze potentiale ale accidentelor la utilajele sub presiune sunt:
- dimensionarea necorespunzatoare a utilajelor, in raport cu conditiile de lucru;

- umplerea necorespunzatoare a autoclavelor, buteliilor si recipientelor ( lipsa unui spatiu de
siguranta suficient de mare, necesar in cazul dilatarii continutului, ca urmare a unor cresteri
necontrolate ale temperaturii );
- lipsa aparatelor de masura si control al presiunii si temperaturii ( manometre, termometre );
- lipsa dispozitivelor de siguranta ( discuri de explozie, supspe de siguranta, membrane de
siguranta, capace de protectie etc. );
58
- manevrarea necorespunzatoare a recipientelor, lovirea unuia de celalalt sau de obiecte tari,
rasturnarea, supunerea lor la trepidatii;
- pastrarea buteliilor la soare, in apropierea surselor de caldura sau in locuri cu substante
corosive;
- depozitarea in aceeasi incapere a buteliilor sau recipientelor ce contin substante
incompatibile ( oxigen si hidrogen; oxigen si amoniac; amoniac si clor; clor si hidrogen; clor si
oxigen etc. ).
- deschiderea brusca a ventilului buteliilor si recipientelor;
- defectiuni ale reductoarelor de presiune;
- ungerea ventilelor si a manometrelor de la recipientele ce contin oxigen cu uleiuri sau
grasimi.
Instalatiile, utilajele si aparatura care lucreaza sub vid pot, de asemenea, sa constituie
surse generatoare de factori de risc de accidentare. Riscurile de implozie apar cel mai frecvent
in urmatoarele cazuri:
- defecte ale materialului;

- neetanseitati ale instalatiilor, in special cand se lucreaza cu produse care, in contact cu aerul
formeaza amestecuri explozive;
- lipsa unor paravane de protectie sau cosuri de protectie in caz de implozie;
- reducerea brusca a presiunii in instalatie;
- vibratia puternica a recipientelor sub presiune redusa;
- incalzirea cu flacara a aparatelor de distilare in vid.
Atat in cazurile exploziilor cat si in cazul imploziilor, vatamarile produse constau, in

general, in mutilari partiale sau totale ale victimei.
Vibratiile excesive ale sculelor, utilajelor, instalatiilor, cladirilor etc. Un sistem

material scos din pozitia de echilibru, prin aplicarea sau suprimarea unei forte, incepe sa se
miste. Daca miscarea sistemului fata de starea de referinta este alternativa, aceasta se
numeste vibratie sau oscilatie.
Efectul expunerii la vibratii depinde de durata actiunii acestui factor de risc asupra
omului. Actiunea vibratiilor poate fi caracterizata de:
- nivelul de acceleratie;
- continutul in frecventa;
- locul de contact al corpului cu sursa de vibratii;
- durata totala de expunere.
Rolul nociv al vibratiilor se traduce prin modificari numeroase, disparate sau asociate in
sindroame generale, neurologice si psihice, atrofii musculare progresive etc., alcatuind tabloul
clinic al ,, bolii de vibratie “.
59
4.2.2. FACTORI DE RISC DE NATURA TERMICA
Exista locuri de munca unde, prin natura sarcinii de munca, executantul poate intra in
contact cu obiecte sau suprafete cu temperaturi excesive: ridicate sau coborate.
Contactul cu obiecte sau suprafete cu temperaturi excesiv de coborate este posibil, de

exemplu, pentru cei care lucreaza in instalatii frigorifice pentru conservarea produselor
alimentare, pentru personalul care executa reparatii ale liniilor de tensiune in perioada de
iarna, mai ales la altitudine ridicata.
Efectul asupra victimei il reprezinta leziunile patologice provocate de degeraturi
localizate, in special la extremitatile membrelor superioare.
Cazul temperaturilor ridicate este specific industriilor siderurgica, metalurgica,

materiale de constructii ( fabricarea sticlei ), constructoare de masini, pentru meseriica: otelar,
strungar, laminator, trefilator, sarma, turnator – formator, sudor, forjor, cocsar, samotor etc.
Pentru operatiile specifice executate se evidentiaza drept riscuri de accidentare de
natura termica: contactul cu suprfete sau obiecte fierbinti, flacari, flame, contactul cu obiectele
prelucrate fierbinti, stropi de material incandescent: metal, sticla topita etc.
Efectul aspra victimei este arsura termica ( cutanata ).
Principalele masuri generale de securitate a muncii care trebuie respectate pentru

prevenirea riscurilor de natura termica sunt:
- mentinerea in buna stare de functionare a dispozitivelor de protectie colectiva;
- utilizarea corecta a echipamentului individual de protectie;
- asigurarea semnalizarii de securitate la locul de munca.
4.2.3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
Majoritatea instalatiilor, utilajelor si masinilor sunt actionate

electric. Curentul electric poate constitui factor de risc de
accidentare in munca in doua situatii:
- realizarea contactului dintre organismul uman si partile
componente ale mijloacelor de munca aflate sub tensiune – factor
de risc direct ( final );
- cresterea brusca a energiei termice radiate datorita rezistentei
conductorului – factor indirect ( intermediar );
Prima situatie apara in cazul:
- atingerilor directe, respectiv prin contactul cu elemente
conductive ale instalatiei electrice care: se afla normal sub
tensiune;
- atingerilor indirecte, produse prin contactul cu un element conductiv carein mod normal nu
este sub tensiune, dar care a intrat accidental sub tensiune;
60
- tensiunii de pas, respectiv la atingerea a doua puncte de pe sol ( considerate la o distanta de
0,80 m).
A doua situatie se produce atunci cand rezistenta conductorului nu este

corespunzatoare
intensitatii curentului care – l parcurge.
Efectul pe care il produce curentul electric asupra organismului victimei in calitate de

factor de risc se traduce prin provocarea a doua tipuri de leziuni:
- electrotraumatismul, care consta in arsuri si metalizari ale pielii datorate caldurii dezvoltate
de arcul electric format la punctele de contact sau la trecerea curentului electric;
- electrocutarea, respectiv trecerea curentului electric prin organism.
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesara eliminarea posibilitatii de

trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Masurile, amenajarilesi mijloacele de protectie trebuie sa fie cunoscute de catre tot
personalul muncitor din toate domeniile de activitate.
Principalele masuri de prevenire a electrocutarii la locurile de munca sunt:
 asigurarea inaccesibilitatii elementelor care fac parte din circuitele electrice, care se
realizeaza prin:
- amplasarea conductelor electrice la o inaltime inaccesibila pentru om;
- izolarea electrica a conductoarelor;
- folosirea carcaselor de protectie legate la pamant;
- ingradirea cu plase metalice sau cu tablii perforate, respectandu –se distanta pana la
elementele sub tensiune.
 folosirea tensiunilor reduse ( de 12, 24 si 36 V ) pentru lampile si sculele electrice

portative.
La utilizarea uneltelor si lampilor portative alimentate electric, sunt obligatorii:

- verificarea atenta a uneltei, a izolatiei si a fixarii sculei inainte de inceperea lucrului;
- evitarea rasucirii sau a incolacirii cablului de alimentare in timpul lucrului si a deplsarii
muncitorului, pentru mentinerea bunei stari a izolatiei;
- menajarea cablului de legatura in timpul mutarii dintr-un loc in altul, pentru a nu fi solicitat
prin intindere sau rasucire; unealta nu va fi purtata tinandu-se de acest cablu;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces si in locurile de depozitare a
materialelor; daca acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin ingropare, acoperire
cu scanduri sau suspendare;
- interzicerea repararii sau remedierii defectelor in timpul functionarii motorului sau lasarea
fara supraveghere a uneltei conectate la reteaua electrica.
 folosirea mijloacelor individuale de protectie si a mijloacelor de avertizare

Mijloacele de protectie individuala se intrebuinteaza de catre electricieni pentru
61
prevenirea electrocutarii prin atingere directa si pot fi impartite in doua categorii: principale si
auxiliare.
Mijloacele principale de protectie constau din tije electroizolante, clesti izolanti si alte
scule cu manere izolante. Izolatia acestor mijloace suporta tensiunea de regim a instalatiei in
conditii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea partilor conducatoare de curent aflat sub
tensiune.
Mijloacele auxiliare de protectie constau din: echipament de protectie ( manusi, cizme,

galosi electroizolanti ), covorase de cauciuc, platforme si gratare cu picioruse electroizolante
din portelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea impotriva
electrocutarilor.
Intotdeauna este necesara folosirea simultana cel putin a unui mijloc principal si a
unuia auxiliar.
Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare, indicatoare de securitate,

ingradiri provizorii prevazute si cu placute etc. Acestea nu izoleaza ci folosesc numai pentru
avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.
 deconectarea automata in cazul aparitiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a

unor scurgeri de curent periculoase. Se aplica mai ales la instal;atiile electrice care functioneaza
cu punctul neutru al sursei de alimentare izolat fata de pamant.
 separarea de protectie se realizeaza cu ajutorul unui transformator de separatie. Prin

aceasta se urmareste crearea unui circuit izolatfata de pamant, pentru alimentarea
echipamentelor electrice la care trebuie inlaturat pericolul de electrocutare. In cazul unui
defect, intensitatea curentului care se inchide prin om este foarte mica, deoarece trebuie sa
treaca prin izolatia care are o rezistenta foate mare.
 izolarea suplimentara de protectie consta in executarea unei izolari suplimentare fata

de izolarea obisnuita de lucru, dar care nu trebuie sa reduca calitatile mecanice si electrice
impuse izolarii de lucru.
 protectia prin legare la pamant este folosita pentru asigurarea personalului contra
electrocutarii prin atingerea echipamentelor si instalatiilor care nu fac parte din circuitele de
lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolatie. Elementele
care se leaga la pamant sunt urmatoarele: carcasele si postamentele utilajelor, masinilor si ale
aparatelor electrice, scheletele metalice care sustin instalatiile electrice de distributie,
carcasele tablourilor de distributie si ale tablourilor de comanda etc.
 protectia prin legare la nul se realizeaza prin construirea unei retele generale de
protectie care insoteste in permanenta reteaua de alimentare cu energie electrica a utilajelor.
 protectia prin egalizarea potentialelor este un mijloc secundar de protectie si consta in
62
efectuarea unor legaturi, prin conductoare, in toate partile metalice ale diverselor instalatii si
ale constructiilor, care in mod accidental ar putea intra sub tensiune si ar fi atinse de catre un
muncitor ce lucreaza sau de catre o persoana care trece prin acel loc.
4.2.4. FACTORI DE RISC CHIMIC
Agent chimic – orice element sau compus chimic, singur sau in amestec, in stare
naturala sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv sub forma de deseuri, prin orice activitate
profesionala, fie ca este produs intentionat sau nu, fie ca este introdus pe piata sau nu.
Caile de patrundere a agentilor chimici in organism

 inhalarea ( inspirarea );
 contactul cu pielea ( cutanat ) sau cu mucoasele;
 ingestia ( inghitirea ) de agenti chimici, inclusiv in timpul mancatului si fumatului la locul
de munca.
Clasificarea efectelor agentilor chimici asupra sanatatii
In functie de localizare:
 efect local: se manifesta la locul de contact cu agentul chimic;
 efect sistemic: se manifesta in diferite zone ale organismului, la distanta de punctul de
contact cu agentul chimic.
In functie de forma de manifestare:

 efect acut: apare o expunere de scurta durata, se manifesta imediat;
 efect cronic: apare dupa o expunere de scurta durata / repetata, se manifesta dupa
perioade de timp ce pot fi foarte indelungate, de zeci de ani ( efect intarziat ).
In functie de evolutia in timp:
63
 efect reversibil: manifestarile asupra starii de sanatate inceteaza dupa incetarea
expunerii;
 efect ireversibil: manifestarile asupra starii de sanatate persista si dupa incetarea
expunerii, chiar daca se aplica tratament medical.
Principalele masuri de prevenire a riscurilor chimice la locurile de munca sunt:
 angajatorul trebuie sa se asigure ca riscul pentru securitatea si sanatatea lucratorilor in

procesul de munca, datorat unui agent chimic periculos este eliminat sau redus la
minimum.
 In cazul prezentei agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul trebuie sa
evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor care decurge din
prezenta acestor agenti chimici luand in considerare in special:
- proprietatile lor periculoase;
- informatiile date de furnizor, producator sau alte surse privind
securitatea si sanatatea ( ex.: fisele tehnice de securitate );
- nivelul, tipul si durata expunerii;
- conditiile de lucru cu astfel de agenti inclusiv informatii referitoare la
cantitatile acestora;
- valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice;
- efectul masurilor preventive luate sau care vor fi luate;
- concluziile referitoare la supravegherea starii de sanatate.
4.2.5. FACTORI DE RISC BIOLOGICI
 Agenti biologici – microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic,

culturile celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie,
alergie sau intoxicatie.
 Microorganism – o entitate microbiologica, celulara sau nu, capabila a se reproduce sau

transfera material genetic.
Agentii biologici se regasesc in numeroase sectoare de activitate. Deoarece sunt rar

vizibili, riscurile pe care acestia le presupun nu sunt intotdeauna luate in considerare. Agentii
biologici includ bacteriile, virusii, ciupercile ( drojdii si mucegaiuri ) si parazitii.
Riscul de infectare poate apare prin contact profesional sau accidental.

64
Ocupatii cu risc de expunere la agenti biologici: industria alimentara ( a laptelui, a carnii,
panificatie etc. ), ingrijirea sanatatii, agricultura, silvicultura, horticultura, productia de hrana
pentru animale si furaje, zone de lucru cu sisteme de aer conditionat si umiditate ridicata,
arhive, muzeeprocesarea materialelor naturale ( argila, paie, trestia ).
Efecte asupra sanatatii
Agentii biologici pot produce trei tipuri de imbolnaviri:

 infectii determinate de paraziti, virusi sau bacterii;
 alergii provocate de expunerea la mucegaiuri, praf de natura organica – praful de faina
si matreata animala si acarieni;
 otravirea sau intoxicatia.
Principalele masuri de prevenire a riscurilor biologice la locurile de munca sunt:
 limitarea numarului de lucratori expusi;

 proiectarea proceselor de munca si a masurilor tehnice de control care sa evite sau sa
reduca la minimum diseminarea agentilor biologici la locul de munca;
 limitarea cantitatilor de agenti biologici la locul de munca;
 aplicarea masurilor de igiena adecvate;
 utilizarea panourilor care semnalizeaza pericolul biologic si a altor semne de avertizare
relevante;
 asigurarea unor mijloace care sa permita depozitarea, manipularea si transportul
agentilor biologici fara risc, in special prin utilizarea de containere sigilate si etichetate
clar si vizibil;
 informarea si instruirea lucratorilor;
 asigurarea unor mijloace care sa permita colectarea, depozitarea si evacuarea
deseurilor de catre lucratori, inclusiv utilizarea containelor sigilate si etichetate clar si
vizibil.
4.3.FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCA
Factorii de risc proprii mediului de munca se pot clasifica in:

- factori de risc fizic;
65
- factori de risc chimic
- factori de risc biologic;
- factori de risc determinati de caracterul special al mediului.
4.3.1.FACTORI DE MICROCLIMAT (CALITATEA AERULUI, TEMPERATURA, UMIDITATEA)
Microclimatul la locul de munca este determinat de conditiile atmosferice (

temperatura, umiditatea, presiunea atmosferica si intensitatea curentilor atmosferici )
caracterististice unei incinte in care se desfasoara procese de munca.
Factorii de microclimat pot deveni factori de risc de accidentare si imbolnavire

profesionala. Actiunea lor periculoasa se traduce fie printr-un ansamblu de transformari
termochimice, care se produc la nivelul mijloacelor de productie, perturbandu-le functionarea
normala, fie prin transformari fiziologice ale organismului executantului.
4.3.1.1. Temperatura si calitatea aerului
Temperatura
La locul de munca, temperatura aerului este influentata de procesul tehnologic care are
loc in acel mediu. Radiatiile termice, constand din infrarosii emanate de suprafete puternic
incalzite ( cazane, sobe ), de metale topite sau incandescente, produc o incalzire directa locala
a tegumentelor ( pielii ) si, uneori, chiar cresterea temperaturii generale a corpului.
Organismul omului, prin mecanismul sau de autoreglare termica, isi pastreaza in timpul
muncii temperatura constanta, atata timp cat limitele nu sunt depasite iar omul este sanatos.
Sub influenta unei temperaturi ridicate, un lucrator poate elimina printr-o transpiratie
abundenta 6 – 8l de apa in 8 ore, precum si o cantitate importanta de saruri necesare bunei
functionari a organismului.
In cazul in care capacitatea de termoreglare este depasita, lucratorul este expus

accidentelor termice si imbolnavirilor. Semne de afectiune sunt: slabirea generala, dureri de
cap, ameteli, gura uscata, zgomote in urechi, ridicarea temperaturii pana la 40 grade Celsius,
pierderea cunostintei etc.
Daca temperatura din incaperile de lucru depaseste + 25 grade Celsius se vor lua masuri
pentru a se realiza o miscare a aerului de cel putin 0,3 m / s, indiferent de intensitatea efortului
fizic.
In ceea ce priveste temperatura suprafetelor incalzite ale utilajelor la locurile de munca,

normele de igiena stabilesc ca limita maxima + 55 grade celsius.
66
Noxele chimice
Un important factor de risc care apare in mediul fizic ambiant il constituie noxele
chimice, reprezentate de substantele nocive care se degaja in atmosfera locurilor de munca:
gaze, vapori, aerosoli, pulberi.
Principalele pericole generate de noxele chimice sunt: intoxicatiile, arsurile chimice,si
exploziile.
Cele doua mari categorii de masuri de prevenire – tehnice si organizatorice – se

caracterizeaza in cazul noxelor chimice prin:
- masuri tehnice: mecanizarea si ermetizarea proceselor tehnologice, rationalizarea
proceselor de productie prin inlocuirea substantelor toxice cu altele netoxice sau mai
putin toxice, inlocuirea unor metode de lucru cu altele nepericuloase;
- masuri organizatorice: examen medical la angajare si periodic, depozitarea si
manipularea corespunzatoare a substantelor, curatarea atelierelor, acordarea
alimentatiei de protectie, instruirea lucratorilor etc.
Pulberile
Praful industrial ( pulberile ) apare in cursul desfasurarii unor procese de lucru, datorita
diferitelor utilaje si instalatii ( concasoare, masini de ascutit, polizoare, aparate de sablare,
ciururi etc. ).
Actiunea mecanica a prafului industrial asupra organismului se manifesta sub forma de
iritari ale pielii ( eczeme ), ale ochilor ( conjuctivite ) si, in special, ale cailor respiratorii (
pneumoconioze ).
Unele pulberi, cum este cea de azbest, pe langa efectul fibrinogen, sunt si cancerigene;
de asemenea, ele pot afecta nu numai functia respiratorie ci si inima.
4.3.1.2. Curentii de aer
- se produc datorita patrunderii aerului din exterior prin diferite orificii, ferestre
sau luminatoare sparte, instalatii de ventilare defecte etc. Ei sunt periculosi in
67
cazul unei diferente mari intre temperaturile aerului din interior si exterior ( in
special iarna ).
Cercetarile efectuate arata ca organismul omenesc poate suporta fara pericol curentii
de
aer, cu viteze chiar de 3 – 4 m / s, daca temperatura lor nu este prea scazuta. In orice caz,
pericol mai mare de imbolnavire prezinta oprirea de catre unii lucratori a instalatiilor de
ventilare, deoarece aceasta determina noxe care pot produce intozicatii acute sau imbolnaviri
profesionale.
VENTILAREA
4.3.1.3 Umiditatea
Natura procesului tehnologic si alte conditii determina grade de umiditate foarte

variate. Prin umiditate absoluta se intelege cantitatea de vapori de apa care se gaseste intr-un
metru cub de aer. Raportul dintre umiditatea absoluta si cea maxima posibila la temperatura
data se numeste umiditate relativa si se exprima in procente.
Umiditatea relativa normala variaza intre 30 si 70 %. In afara acestor limite, aerul se

considera uscat, respectiv umed.
Umiditatea ridicata produce perturbarea procesului de termoreglare.
4.3.1.4. Presiunea atmosferica
68
Presiunea atmosferica normala este de 760 mmHg, iar variatiile mici nu sunt resimtite
de
organismul omului.
La presiune crescuta sunt expusi cei care lucreaza la fundatii si poduri, la lucrari
submarine etc. Trecerea brusca de la presiunea crescuta la presiunea atmosferica normala de
la suprafata ( decompresiune brusca ) poate produce: dureri de articulatii, ale muschilor, dureri
in piept, imbolnavirea pielii, greutate in respiratie etc.
Pentru prevenirea acestora, masurile de securitate si sanatate in munca prevad mai

intai antrenarea lucratorului in trei etape: ridicarea presiunii, mentinerea lucratorului,
incepand cu un timp scurt pana la timpul normal de lucru, la acea presiune si apoi
decompresiunea in etape pana la presiunea normala.
La presiune scazuta sunt expusi cei care lucreaza la altitudini mari ( pe munti inalti ). In
aceste cazuri, se impune uneori, ca masura de precautie, folosirea mastii de oxigen.
Principalele masuri de prevenire
Prevenirea accidentelor si a imbolnavirilor profesionale datorate factorilor de

microclimat se realizeaza prin masurile tehnico – organizatorice adecvate situatiei respective, si
anume:
 modificarea procesului tehnologic sau a utilajului;

 ventilarea generala, partiala, locala sau combinata;
 izolarea spatiului de lucru si amenajarea de spatii speciale pentru repaus in conditii
climatice normale;
 dusuri de apa, de aer, perdele de apa, racirea pardoselilor cu apa sau cu aer etc.
 prevederea unei instalatii de alimentare cu apa carbogazoasa;
 regim rational de lucru cu intrerupere periodica a lucrarilor;
 utilizarea de echipamente de protectie adecvate etc.
Printre principalele masuri de securitate a muncii, atat in cazul noxelor chimice, a

pulberilor, cat si a factorilor de microclimat necorespunzatori, se inscriu ventilarea incaperilor
si conditionarea aerului.
- ventilarea naturala se obtine datorita diferentelor de presiune bazate pe

diferenta dintre temperatura aerului exterior si a celui interior sau datorita
actiunii vantului;
- ventilarea mecanica se obtine cu ajutorul unui ventilator – exhaustor sau un alt
tip de ventilator.
Instalatiile de conditionare sunt utilizate pentru:

 asigurarea unor conditii igienico – sanitare in incaperi cu diferite destinatii
69
( administrative, industriale, sali de spectacole, spitale, muzee etc. );
 asigurarea conditiilor de microclimat necesare unor anumite procese
tehnologice
de exemplu: ateliere de mecanica fina, laboratoare chimice etc. ).
4.3.2. ZGOMOTUL SI VIBRATIILE
4.3.2.1. ZGOMOTUL
Sunetele, respectiv zgomotele, ca si vibratiile sunt efecte ale oscilatiilor solide, lichide
sau gazoase.
Sunetele sunt produse de oscilatii regulate, caracterizate prin:
 intensitate acustica ( taria auditiva ), respectiv cat de puternic sau de slab este
auzit sunetul. Intensitatea depinde de amplitudinea ( marimea ) oscilatiilor si se
exprima in foni;
 nivelul intensitatii sonore, care este taria sursei sunetului si se masoara in
decibeli
( db );
 inaltimea, care arata cat de ascutit sau gros este sunetul si se exprima prin
frecventa oscilatiilor, masurate in Hz ( numarul de oscilatii pe secunda ). Cu cat
frecventa este mai mare, cu atat zgomotul este mai ascutit;
 timbru, care depinde de natura corpului care emite vibratia sonora;
 durata, care care arata timpul de actionare a sunetului.
Zgomotul este o oscilatie neregulata, aperiodica, alcatuita dintr-unul sau mai multe
sunete de intensitate si frecventa diferite, intr-o succesiune dezordonata si intamplatoare.
Efectele nocive ale zgomotului sunt:

 efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de catre un sunet mai intens si care
poate face neinteligibila vorbirea, poate impiedica perceperea semnalelor sonore,
ascultarea functionarii masinilor, inlesnind astfel producerea de accidente;
 oboseala auditiva, care produce o oboseala generala, o incetinire a reactiilor
psihice, diminuarea atentiei, insomnie, excitabilitate crescuta, reducerea
capacitatii de munca;
 surditatea profesionala, care este caracterizata prin leziuni ale urechii interne,
provocate de munca desfasurata timp indelungat in conditii de intensitate ridicata
a zgomotului ( slabirea progresiva a auzului, surditate totala bilaterala putand
aparea dupa 10 – 20 de ani );
 actiunea mecanica traumatizanta a presiunii aerului, provocata de explozii sau
zgomote foarte puternice, care produce spargerea timpanului sau alte
traumatisme ale organelor din urechea interna.
70
4.3.2.2. VIBRATIILE
 sunt efecte ale unor oscilatii produse in corpuri solide, datorita unor operati
tehnice;
Din punctul de vedere al actiunii nocive asupra organismului, vibratiile pot

provoca: afectiuni ale articulatiilor, tulburari vasculare la maini sau la picioare,
modificari osteo – articulare si musculare ( la cot, la oasele maini, scleroze etc. ).
Principalele masuri de prevenire a zgomotului si vibratiilor
Masurile tehnice constau in:
 inlocuirea proceselor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele

silentioase;
 evitarea presiunilor ridicate in instalatii;
 atenuarea propagarii zgomotului de la sursa prin ecrane de protectie;
 intretinerea in buna stare a utilajelor;
 izolarea acustica a utilajelor;
 izolarea operatorilor utilajelor in cabine fonoizolante;
 izolarea fundatiilor masinilor generatoare de vibratii ( izolatii elastice, arcuri etc.
)
 utilizarea echipamentelor individuale de protectie ( antifoane interne sau
externe,
manusi vibroizolante, incaltaminte vibroizolanta ).
71
Masurile organizatorice principale constau in:
 examenul medical al lucratorilorla angajare si periodic;
 neadmiterea la lucru a celor cu afectiuni ale organelor auditive, ale cailor
respiratorii, ale sistemului nervos etc.
 schimbarea, dupa anumite intervale de timp a lucratorilor de la utilaje care
produc
vibratii;
 instruirea lucratorilor.
4.3.3. ILUMINAT
4.3.3.1. Iluminatul natural, realizat prin patrunderea razelor solare, prin ferestre
practicate in peretii exteriori, prin luminatoare sau prin sisteme mixte, are avantajul ca nu
oboseste vederea, insa prezinta inconveniente in ceea ce priveste repartizarea uniforma a
fluxului luminos, variatia intensitatii in cursul zilei, fenomene de orbire provocate de razele
solare directe etc.
4.3.3.2. Iluminatul artificial. In spatiile inchise sau pentru lucrul in timpul noptii,
este
necesar sa se asigure iluminatul artificial. In multe cazuri, accidentele se datoreaza nivelului
prea scazut de iluminare la locul de munca, orbirii directe sau reflectate, umbrelor intunecate,
distributiei necorespunzatoare a stralucirilor, adaptarii lente a ochiului cand lucratorul isi
schimba directia privirii, dinspre spatiul puternic luminat spre alta parte mai putin luminata a
incaperii.
Un iluminat necorespunzator produce oboseala oculara si nervoasa a lucratorilor.
Iluminatul artificial trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 sa asigure un nivel suficient de luminare;
 sa creeze o repartizare uniforma a luminii;
 sa nu impurifice si sa nu incalzeazsca aerul din incapere.
4.3.4. RADIATII
In cursul activitatilor sunt prezente adesea anumite radiatii.

Radiatiile, in functie de natura, intensitatea, frecventa si durata actiunii lor, pot avea
diverse influente nocive asupra organismului, si anume:
 arsuri;
 oboseala;
 somnolenta;
72
 lesin;
 socuri calorice;
 afectiuni oculare;
 pigmentarea pielii;
 caderea parului;
 tulburari ale sangelui etc.
Principalele masuri de prevenire sunt:

 izolarea surselor de radiatii – dupa natura si gradul de periculozitate – prin:
- ecranare;
- etansare;
- ermetizare si automatizare;
- telecomandare;
- utilizare echipamente de protectie adecvate;
- control dozimetric al surselor;
- examinare medicala periodica a lucratorilor.
 neadmiterea in zone cu expunere la radiatii cu puitere mare de penetrare a lucratorilor
care nu au atributii in efectuarea operatiilor respective;
 crearea de zone interzise accesului accesului prin imprejmuiri, semnalizare de
securitate etc.
4.3.5. MIJLOACE INDIVIDUALE DE PROTECTIE
In cadrul masurilor de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale,

un rol important il ocupa protectia individuala, respectiv dotarea personalului cu mijloace
individuale de protectie.
Acestea constau in obiecte de imbracaminte si incaltaminte, precum si diverse
accesorii, dispozitive, care se aplica pe corpul lucratorului, pentru a-l proteja impotriva
factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala. Ele au numai rolul de ecran,
interpunandu-se intre organism si factorul de risc, impiedicand astfel actiunea acestuia.
Totalitatea mijloacelor individuale de protectie cu care este dotat muncitorul in timpul
lucrului in scopul prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale alcatuiesc
echipamentul sau de protectie individuala ( EIP ).
4.3.5.1. CLASIFICAREA MIJLOACELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE ( MIP )
 in functie de partea organismului pe care o protejeaza, deosebim:

- MIP pentru protectia capului ( casti, glugi, cagule, capisoane, bonete );
- MIP pentru protectia ochilor si a fetei ( ochelari, viziere );
- MIP pentru protectia urechii ( antifoane );
- Masti pentru protectia cailor respiratorii ( masti );
73
- MIP pentru protectia corpului ( costume, combinezoane, mantale,
pelerine, sorturi );
- MIP pentru protectia mainilor ( palmare, cotiere, degetare );
- MIP pentru protectia picioarelor ( bocanci, cizme, galosi, jambiere,
genunchiere );
- MIP pentru protectia epidermei ( creme, unguente );
- MIP pentru protectia intregului organism ( costume etanse, centuri de
siguranta, centuri de salvare etc. ).
 Dupa natura factorului de risc impotriva caruia este protejat lucratorul, exista:
- MIP impotriva curentului electric;
- MIP pentru protectia impotriva riscurilor mecanice etc.
 Dupa principiul de protectie care sta la baza realizarii utilizarii lor, mijloacele individuale
de protectie se pot clasifica in trei categorii:
- izolante;
- reflectorizante;
- filtrante.
 Dupa natura operatiei pe care o executa purtatorul, deosebim:

- MIP pentru operatii curente;
- Mip pentru interventii.
4.3.5.2. TIPURI PRINCIPALE DE MIJLOACE INDIVIDUALE DE PROTECTIE
a) Protectia capului.
Echipamentul pentru protectia capului consta din casti, capisoane, glugi, bonete,
basmale.
Castile de protectie se folosesc in marea majoritate a activitatilor de pe santiere, in

ateliere, in fabrici etc., ele trebuind sa fie rezistente la socuri ( caderi de obiecte de la inaltime,
caderea muncitorului etc. ), iar uneori sa aiba si proprietati electroizolante.
74
Impotriva frigului si a curentilor reci de aer se folosesc, impreuna cu casca de protectie,
capisoane, glugi etc.; femeile utilizeaza, de asemenea, basmale si bonete care impiedica
prinderea parului si antrenarea capului de diversele mecanisme in miscare ale utilajelor.
Impotriva focului sau a stropilor de materiale incandescente, in industrie se foloseste

gluga ignifugata, prevazuta cu vizoare si captuseala din panza.
In industria chimica, se mai folosesc glugi din materiale plastice, panza cauciucata etc.,
dupa natura productiei si a emanatiilor respective.
b) Protectia ochilor si a fetei
Echipamentul pentru protectia ochilor consta din ochelari de diferite tipuri:

- pentru locurile de munca in care sar particule ( de lemn, piatra, metalice etc. ) care pot
produce leziuni, se folosesc ochelari cu aparatori laterale, cu cosulete, cu grile metalice
etc.
- pentru lucrari de sudare se folosesc ochelari cu filtre impotriva radiatiilor ultraviolete si
infrarosii emise in timpul sudarii; pot fi cu vizoare sau cu placi rabatabile sau fixe etc.;
- impotriva prafului sau aschiilor, care se produc la prelucrarea lemnului se folosesc
ochelari cu cosulete laterale de tricot care impiedica intrarea prafului pe la marginile
ochelarilor;
- impotriva vaporilor si a gazelor nocive se folosesc ochelari etansi, prevazuti cu foite
speciale contra aburirii;
- impotriva radiatiilor de la cuptoare se folosesc ochelari cu sticla cobalt, viziere
basculante aplicate la casca de protectie etc.
75
c) Protectia cailor respiratorii
Daca este necesar a se proteja atat ochii cat si fata sau caile respiratorii, acolo unde
sunt degajari puternice de caldura, gaze nocive, praf abundent etc, se folosesc diferite
tipuri de masti:
- masca impotriva prafului aplicata pe gura si pe nas, avand filtre care retin praful ( fara
a asigura insa protectia impotriva gazelor nocive ) ; se foloseste in industria materialelor
de constructii, in ateliere de sablaj, in industria metalurgica, chimica ( unde nu sunt
emanatii nocive );
- masca de carton acoperit cu aluminiu, impotriva radiatiilor calorice din industria
metalurgica si din industria chimica;
76
- masca cu aspirare libera a aerului din exterior, pentru protectia impotriva unor
emanatii mari de gaze sau vapori nocivi a caror origine, nefiind bine cunoscuta, nu se
poate preciza natura materialului filtrant;
- masca cu caputa, cu vizoare si cu supape de inspirare si expirare impotriva gazelor,
vaporilor nocivi, cetei, fumului etc., executata din cauciuc cu cutie filtranta atasata de
corpul mastii sau cu cutie filtranta separata, legata la corpul mastii printr-un tub;
- masca cu aductie de aer, racordata la o instalatie de aer conditionat ( ind de prelucrare
a produselor de siliciu, plumb etc. ).
Orice masca trebuie sa fie ajustata pe fata sau pe capul lucratorului, sa nu prezinte
fisuri,
gauri etc.
d) Protectia auzului
Pentru protectia personalului expus la niveluri ridicate de zgomot, impotriva efectelor
nocive ale acestuia, se utilizeaza ca mijloace individuala de protectie antifoanele, care pot fi:
- de tip intern, sub forma de dopuri sau tampoane care se introduc in canalul auditiv;
- de tip extern, sub forma de casti care acopera pavilionul urechii.
77
Realizarea antifoanelor pune probleme complexe, deoarece ele trebuie sa prezinte
urmatoarele calitati:
- sa asigure o izolare la zgomot cat mai buna, deci o atenuare fonica de valoare cat mai
mare;
- sa asigure un grad de confort cat mai ridicat;
- sa nu aiba efecte asupra pielii;
- sa asigure inteligibilitatea vorbirii;
- sa fie usor de manuit si intretinut;
- sa fie durabil.
Deoarece majoritatea antifoanelor urmeaza a fi intrebuintate de mai multe ori, este

necesar
sa existe posibilitatea de a fi curatate, nu numai cu apa si sapun ci si cu antiseptice. Lucratorii
vor fi instruiti sa nu introduca niciodata antifoanele interne in urechi cu mainile nespalate,
murdare de grasimi, uleiuri etc. De asemenea, acest tip de antifon este un mijloc de protectie
de folosinta strict personala si nu va fi imprumutat de la un lucrator la altul.
e) Protectia corpului
Principalii factori de risc impotriva carora este necesara protectia corpului cu ajutorul
costumelor de protectia sunt: caldura, frigul, noxele chimice si umiditatea.
Protectia impotriva caldurii

Atunci cand temperatura mediului ambiant este superioara temperaturii cutanate si
organismul va primi caldura, in principal prin convectie, pentru a impiedica transferul, se
utilizeaza costume termoizolante, confectionate din materiale cu conductibilitate termica
scazuta ca: lana, bumbac, piele, polimeri sintetici expandati etc.
78
Protectia impotriva frigului
In cazul temperaturilor scazute, scopul urmarit prin folosirea costumelor de protectie
este impiedicarea transferului de caldura dinspre organism spre mediul inconjurator.
Pentru aceasta, se intrebuinteaza costume din materiale termoizolante .
Protectia impotriva agentilor chimici

Protectia corpului impotriva agentilor chimici se realizeaza cu ajutorul costumelor si a
sorturilor care izoleaza imbracamintea de lucru si, implicit, partea anatomica vizata, de
contactul cu agentii nocivi.
La alegerea mijlocului de protectie se va tine seama de tipul agentului chimic exit si de
materialul de confectie, si anume de urmatorii factori:
- actiunea chimica a substantei nocive ( daca ataca sau nu materialul );
- difuziunea substantei nocive ( pentru gaze );
- calitatile de solvent ale substantei nocive;
- tipul de protectie;
- calitatile de confort pe care le asigura MIP –ul.
Protectia impotriva umezelii si a apei se realizeaza prin utilizare de costume

impermeabile, confectionate in special din mase plastice: polietilena, policlorura de vinil etc.
79
f) Protectia mainilor
Echipamentul pentru protectia mainilor consta din numeroase feluri de manusi din
bumbac, cauciuc, piele, material plastic, lana si palmare, degetare.
Materialele din care se confectioneaza manusile pot avea diverse caracteristici, in

functie de factorul de risc de care protejeaza. De exemplu, manusi termoizolante, manusi
antiacide, manusi de protectie impotriva uleiurilor , solventilor organici, manusi care asigura
protejarea mainilor impotriva ranirilor etc.
g) Protectia picioarelor
Echipamentul pentru protectia picioarelor consta din:
- bocanci cu talpa din piele sau din cauciuc, in cazul locurilor de munca cu cantitati mari
de praf, lucrari subterane miniere etc.
- bocanci cu bombeuri metalice, in cazul manipularii unor materiale grele;
- bocanci cu talpa din lemn de fag aburit si uscat, in cazul atelierelor de forja, topitorii
etc.
- cizme de cauciuc hidroizolante scurte, pentru sapaturi in terenuri umede, sau pe timp
de ploaie , sau lungi, pentru lucrari de canalizari;
- ghete, jambiere din piele sau din material plastic impotriva stropirii picioarelor cu
diverse substante etc.
h) Unguente de protectie
Pentru asigurarea protectiei pielii care vine in contact cu substante nocive, se utilizeaza
compozitiile de protectie ( solutii, suspensii, emulsii, creme, unguente etc. ). Ele se aplica pe
maini, pe fata si gat, realizand o bariera care se interpune intre tegument si agentul nociv.
i) Protectia intregului organism

Pentru a preveni accidentele grave ce pot interveni in situatii speciale, in care riscurile
sunt deosebit de mari ( avarii la conducte cu gaze toxice, manipulari de substante toxice si
radioactive, avarii la cuptoare termice etc. ), este necesara utilizarea unor mijloace individuale
de protectie complexe, care sa protejeze intregul organism. In acest caz, riscul fiind cunoscut si
timpul de interventie scurt, principala cerinta impusa echipamentului este eficacitatea,
confortul situandu-se pe un plan secundar.
80
De obicei, MIP pentru interventii sunt echipamente etanse, prevazute cu dispozitive
respiratorii, care asigura izolarea totala a operatorului de mediul nociv: costum de interventie
in medii de amoniac si oxizi de azot, in medii de acizi si vapori toxici, in medii cu radiatii termice
si flacari etc.
j) Protectia impotriva caderilor de la inaltime – consta prin utilizarea de catre

lucratori a unor tipuri de centuri, alcatuite din chingi din fibre textile, cu aplicatii din piele, la
care sunt prinse curele de legare si belciuge. La centuri se ataseaza o franghie rezistenta de
circa 5 m lungime.
Un alt tip de centura este centura de siguranta cu bretele si scaun sau cu dublu scaun,
pentru lucrari de constructii la inaltime sau in cariere si centura cu scaun si rezematoare pentru
montatori.
Centura de siguranta se verifica periodic, pentru a se scoate din uz centurile rupte, cu
partile din piele rascoapte de umezeala si caldura, cu cusaturile desfacute, franghiile rupte si
innodate, piesele metalice turtite sau ruginite.
k) Echipamentul contra electrocutarii

Electricienii care executa lucrari la instalatii electrice de joasa tensiune, precum si
electricienii care manevreaza aparatele de inalta tensiune, folosesc, dupa caz, in afara de
diverse dispozitive speciale si urmatorul echipament de protectie:
- echipament electroizolant: manusi, cizme, galosi de cauciuc, in buna stare, fara
crapaturi, gauri sau incluziuni metalice, avand inscriptionata tensiunea pentru care sunt
eficace;
- ochelari de protectie la inlocuirea sigurantelor;
81
- casca de protectie si centura de siguranta, in cazul lucrului la inaltime.
Echipamentul electroizolant ( manusi, cizme, galosi ) trebuie verificat zilnic, inainte de a

fi
folosit; nu este permisa utilizarea nici unui echipament avand cea mai mica fisura. De
asemenea, este interzisa intrebuintarea echipamentului pentru joasa tensiune la lucrarile de
inalta tensiune, deoarece este ineficace. De asemenea, nu trebuie folosit echipamentul pentru
tensiune inalta la lucrari sub tensiune joasa, deoarece se uzeaza in mod inutil.
Echipamentul electroizolant din cauciuc se verifica, in mod periodic, daca, prin uzura,
nu
si-a pierdut proprietatile electroizolante .
1.Cum se clasifica mijloacele individuale de protectie?

2.De cate feluri sunt mijloacele care asigura protectia capului?
3.Ce tipuri de ochelari de protectie cunoasteti?
4.Ce masti de protectie cunoasteti?
5.Care sunt cerintele pe care trebuie sa le prezinte antifoanele?
6.Ce tipuri de costume de protectie se folosesc impotriva efectului nociv al caldurii? Dar al
frigului?
7.Ce mijloace de protectie se utilizeaza impotriva umezelii?
8.Care este rolul unguentelor de protectie?
9.In ce consta echipamentul contra caderilor de la inaltime?
10.Ce echipament se utilizeaza contra electrocutarii?
82
CAPITOLUL 5
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
5.1.Organizarea primului ajutor
La organizarea si acordarea primului ajutor participa:
DIN INTERIORUL INTREPRINDERII / UNITATII :

- martorul accidentului sau prima persoana anuntata ;
- salvatorul ;
- medicul societatii ;
- serviciul de protectie a muncii ;
- conducerea societatii .
DIN ORGANIZATIILE CU COMPETENTA :

- pompieri ;
- serviciu de ambulanta ;
- medici ;
- spitale, centre medicale specializate ( pentru arsi, microchirurgie, intoxicatii etc. )
- politie – jandarmerie .
Mijloace dIsponibile :
- oprire de urgenta, intrerupere curent electric etc ( dupa caz ) ;
- telefon ;
- apel verbal ;
- ambulanta ;
- vehicule ale unitatii ;
- materiale speciale : trusa de prim ajutor ;
- spitale, clinici, cabinete medicale.
5.1.1.CONDUITA SALVATORULUI IN CAZUL

PRODUCERII UNUI ACCIDENT
In cazul producerii unui accident, interventia imediata a salvatorului are in vedere: :

- analizarea situatiei;
- protejarea victimei ( victimelor );
83
- examinarea victimei ( victimelor );
- anuntarea accidentului;
- acordarea primului ajutor;
- supravegherea victimei ( victimelor ) si asteptarea sosirii echipei de specialitate.
ATENTIE:
 Prima obligatie a fiecarui salvator este aceea de a asigura securitatea

victimei ( evitarea unei explozii, electrocutare, strivire etc ).
 Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de

accidentare continua sa existe si ii agraveaza starea.
 Salvatorul trebuie sa indeparteze persoanele care, prin agitatia pe care o

creeaza prin actiuni sau sfaturi nepotrivite dauneaza salvarii victimei, instituind un “ baraj de
securitate ” marcat vizibil in jurul victimei ( victimelor ).
 Pe cat posibil, salvatorul isi alege 1 – 3 ajutoare si, printr-o persoana

potrivita, anunta accidentul si cere ajutor in interiorul firmei si in afara ei.
 Avand grija sa nu isi pericliteze propria sanatate ( sa nu devina din

salvator victima ), salvatorul trebuie :
- sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;
- sa – si pastreze calmul ;
- sa actioneze energic, eficace si rapid in luarea unor masuri .
5.1.2.ACTIUNILE SALVATORULUI
ANALIZA SITUATIEI
Inainte de orice interventie asupra victimei,salvatorul trebuie sa – si puna

intrebarile :
 Ce s-a petrecut ?
Sa determine natura accidentului :

- interogand martorii ;
- interogand victima ( daca este posibil ) ;
- cercetand elementele materiale semnificative ;
 Mai exista vreun pericol ?
84
- de surpare ;
- de electrocutare ;
- de incendiu sau explozie ;
- de intoxicatie printr-un gaz toxic (monoxid de carbon , etc) ;
 Poate fi suprimat acest pericol fara risc ?
- daca da, sa o faca el insusi sau sa puna pe altii sa o faca ;

- daca nu, sa interzica accesul in zona periculoasa, sa dea alarma si sa ceara ajutor.
5.1.3.PROTEJAREA VICTIMEI ( VICTIMELOR )
CERCETAREA SI IDENTIFICAREA RISCURILOR CARE PERSISTA PENTRU A PROTEJA

VICTIMA ( VICTIMELE ) SI A PREVENI EXTINDEREA ACCIDENTARII reprezinta prima actiune a
salvatorului la locul accidentului, avand ca scop evitarea unei noi accidentari, atat a lui cat si a
altor persoane ( martori ).
In cazul unui accident, salvatorul trebuie sa fie capabil sa efectueze urmatoarele

interventii :
 Fara a se expune pe el insusi, sa identifice eventualele riscuri

remanente care ameninta victima accidentului si / sau mediul inconjurator.
Pentru aceasta, salvatorul :

 Va identifica sursele de riscuri reale sau presupuse in situatia vizata si va
observa daca persista risc de :
- strivire ;
- incendiu sau explozie ;
- electrocutare ;
- asfixiere ;
- alt risc.
 Va repera persoanele care ar putea fi expuse la riscurile identificate.
 Va actiona pentru suprimarea sau izolarea riscurilor sau va scoate

victima de sub actiunea riscului fara a se expune el insusi la risc.
Pentru aceasta, salvatorul :

 Va hotari actiunile care trebuie realizate pentru a inlatura eventualele
riscuri;
 Va repera materialele adecvate pentru aceasta actiune;
 Va actiona el insusi sau va determina persoana apta sa actioneze cu ajutorul
acestor materiale, pentru o inlaturare definitive a riscului;
85
 Atunci cand inlaturarea riscului identificat nu este posibila, salvatorul va actiona
astfel incat sa previna expunerea oricarei persoane la acel risc.
5.1.4.EXAMINAREA VICTIMEI
Intr-o situatie de accident, salvatorul trebuie sa examineze victima (victimele)

inainte de a efectua interventia adecvata de prim ajutor, pentru a putea actiona corect si a
obtine rezultatul asteptat.
Pentru aceasta, salvatorul

 Va cerceta si va recunoaste prezenta unuia sau mai multor semne care
indica faptul ca viata victimei este amenintata :
- sangereaza abundent ?
- raspunde la intrebari ?
- respira?
- ii bate inima ?
 In functie de semnele gasite, salvatorul va prefigura si rezultatul
interventiei sale ;
 In czul in care victima prezinta mai multe semne, el isi va defini
ordinea de prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care se asteapta sa le obtina.
In cazul existentei mai multor victime, salvatorul va face triajul acestora, pe baza unei
examinari rapide.
 Sunt considerati ca extrema urgenta accidentatii ale caror functii

vitale sunt deteriorate si anume :
- accidentatii cu stop cardio - respirator;
- accidentatii cu hemoragii mari;
- accidentatii cu hemoragii ale organelor interne;
- accidentatii prezentand plagi cu hemoragii arteriale unde nu se poate aplica garou ( gat,
axila etc. ) si / sau unde prin pansament compresiv sau compresiune manuala,
hemoragia nu se poate opri;
- accidentatii cu plagi toracice mari, cu tulburari in respiratie ;
- accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale ;
- accidentatii politraumatizati in stare de soc.
 La urgenta intai se incadreaza :

- accidentatii carora li s-a aplicat garou pentru oprirea unei hemoragii arteriale;
- accidentatii cu plagi abdominale mari ;
- accidentatii cu amputatii de membre si cu distrugeri musculare si osoase mari ;
- accidentatii in stare de inconstienta.
86
 Urgenta a doua cuprinde :
- accidentatii cu traumatisme cranio – cerebrale, vertebro – medulare si de bazin insotite
de fracturi si de leziuni ale organelor interne ( creier, maduva spinarii, organe din
cavitatea abdominala si din pelvis etc. ) ;
- accidentatii cu fracturi deschise ;
- accidentatii care prezinta hemoragii.
 In urgenta a treia sunt considerati accidentatii cu celelalte tipuri de

traumatisme.
5.1.5.ANUNTAREA ACCIDENTULUI
Salvatorul va anunta accidentul ( va da alarma ) personal sau prin alta persoana, in

functie de locul accidentului.
Pentru aceasta, el :
 Va anunta seful diviziei careia ii apartine angajatul accidentat,
conducerea, respectiv Directorul General si Responsabilul cu securitatea si sanatatea in munca
pe unitate. Daca accidentul este grav, in primul rand va apela serviciul de ambulanta, sunand la
nr. de telefon 961.
 Va da persoanei respective informatii pertinente, pentru a asigura o
transmitere eficace a mesajului.
 Va asigura accesul ajutoarelor la locul accidentului, cat mai aproape de
victima.
Apelul de prim – ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii :
 Unde este locul accidentului ( cat mai precis posibil ) :

- daca accidentul se produce la sediul firmei se va comunica adresa ;
- daca este accident de circulatie se comunica strada, numarul, intretaierea, piatra
kilometrica etc.
 Ce s-a intamplat ? – scurta descriere a producerii accidentului, de
exemplu : accident de munca, de circulatie, incendiu, electrocutare etc.
 Ranitii sunt blocati ( prinsi ) ?
 Drumul este accesibil ?
 Cate victime sunt ? Numarul ranitilor la locul accidentului, dintre care
cati in stare grava.
 Ce tipuri de leziuni s-au produs ? – descrierea in special a leziunilor
grave care risca sa produca deces.
 Cine face apelul : numele si numarul de telefon de la care suna.
87
Persoana care face apelul trebuie sa astepte confirmarea receptionarii corecte a
apelului sau si sa se intoarca la locul accidentului, pentru a confirma transmiterea apelului.
5.1.6.PRIMUL AJUTOR
Intr-o situatie de accident, salvatorul trebuie sa fie capabil sa efectueze interventia

( succesiunea manevrelor ) corespunzatoare starii victimei ( victimelor ).
Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel :
 Daca victima nu vorbeste ( este inconstienta ), dar respira si are puls,

sunt necesare :
- asezarea in pozitie de siguranta ;
- acoperirea victimei, alarmare ;
- supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea ajutoarelor
medicale .
 Daca victima nu raspunde, nu respira dar ii bate inima, sunt necesare :

- degajarea cailor respiratorii ;
- respiratie ,, gura la gura ’’ sau ,, gura la nas ’’ .
 Daca victima nu raspunde, nu respira, nu ii bate inima, este necesara :

- reanimare cardio – respiratorie ( masaj cardiac extern asociat cu respiratie ,, gura la
gura’’ sau ,, gura la nas ’’.
 Daca victima sangereaza abundent se aplica :

- compresie manuala locala ;
- pansament compresiv ;
- compresie manuala la distanta ( in zona subclaviculara sau inghinala ).
 Daca victima prezinta arsuri provocate de :

- foc sau caldura, se face spalare pentru a seevita ca arsura sa progreseze si pentru
racorire ;
- substante chimice, se face spalare abundenta cu apa ( nu se incearca neutralizarea
acidului cu baza si invers ! ).
 Daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari :

- oricare ar fi semnele, va actiona ca si cum victima ar avea o fractura, evitand sa o
deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul : membrului superior,
membrului inferior, coloanei vertebrale.
 Daca victima prezinta :
88
- plagi grave : asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea segmentului amputat,
compresie pentru oprirea sangerarii etc.
- plagi simple : curatirea si pansarea plagii.
5.1.7.SUPRAVEGHERE VICTIMEI ( VICTIMELOR ) SI ASTEPTAREA SOSIRII ECHIPEI DE

SPECIALITATE SI A AUTOSANITAREI
Pana la sosirea echipei de specialitate, salvatorul :
 Va urmari semnele vitale ale victimei : prezenta respiratiei, a pulsului,

starea de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat :
restabilirea respiratiei si a circulatiei, oprirea hemoragiilor, starea pansamentelor, imobilizarea
fracturilor, pozitia de siguranta etc.
 Va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea

victimei.
 Va nota, pe cat posibil, datele importante privind :
- accidentul ;
- evolutia starii victimei ;
- alte informatii despre victima.
La sosirea echipei de specialitate si a autosanitarei, salvatorul :
 Va comunica medicului toate informatiile obtinute despre accident si

despre starea victimei si ii va preda notele respective.
 Va ajuta la transportul victimei in autosanitara si, la solicitarea

medicului, va insoti ambulanta pana la unitatea medicala specializata care primeste
accidentatul.
5.2. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZUL

ACCIDENTELOR DETERMINATE DE CURENTUL ELECTRIC
89
5.2.1. GENERALITATI. CONSECINTELE ELECTROCUTARII
Fenomenele care apar in organism ca urmare a trecerii curentului electric definesc

conceptul de electrocutare sau soc electric. Electrocutarea se manifesta prin vatamari de
diferite grade, pana la deces.
Consecintele electrocutarii depind de trei factori si anume:

- intensitatea curentului electric;
- timpul cat trece curentul prin corp;
- traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp.
 Intensitatea curentului electric a carui limita de suportabilitate a fost stabilita

experimental si care se considera nepericuloasa este de:
- 10mA in cazul curentului alternativ de frecventa industriala si
- 50mA in cazul curentului continuu.
Conceptul de curent nepericulos este utilizat pentru a defini acel curent sub actiunea
caruia omul se poate elibera din circuitul electric prin forte proprii. In general omul nu reuseste
sa se desprinda singur din circuitul electric din cauza spaimei care-l face sa nu mai poata
actiona si din cauza contractiilor musculare care nu mai permit desprinderea de circuit.
Intensitatea curentului electric care strabate corpul omenesc, atunci cand intre doua
puncte de contact ale acestuia se stabileste o tensiune accidentala data, depinde de rezistenta
electrica a corpului. Rezistenta electrica a corpului este influentata de multi factori, externi
(umiditatea si temperatura aerului, gradul de umezire al pielii etc.) si interni (transpiratie,
febra, continutul de alcool in sange, stare de oboseala). S-a stabilit ca rezistenta corpului
omenesc variaza intre 500 si 3000 ohmi.
In calculul sistemelor de protectie se iau in considerare valoarea de 1000 ohmi pentru cazul
atingerilor directe si valoarea de 3000 ohmi pentru cazul atingerilor indirecte.
In functie de intensitatea curentului care strabate corpul omenesc se produc urmatoarele

efecte, prezentate gradat:
- intre 0,5 si 2 mA se situeaza pragul de senzatie, care variaza de la persoana la persoana;
- intre 2 si 3 mA – senzatie usoara de tremur, intepatura;
- intre 3 si 10 mA – convulsii, soc electric;
90
- intre 10 si 18 mA – senzatie dureroasa, contractii musculare;
- intre 18 si 25 mA – dificultati in respiratie;
- intre 25 si 75 mA – soc electric sever;
- intre 75 si 200 mA – fibrilatie ventriculara daca o parte din curent trece prin inima in
perioada de repolarizare a muschiului cardiac;
- intre 200 si 1000 mA – apar, in plus, arsuri la punctele de intrare si iesire din organism;
- intre 1000 si 4000 mA – arsurile sunt grave, extinse.
Valorile curentilor de mai sus si efectele lor au fost grupate in zone de pericol, astfel:
- curentul care trece prin corp este mai mic de 10 mA: pericolul de deces este foarte
redus;
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA, dar mai mic de 200 mA: pericolul
de paralizare a functiilor sistemului nervos este foarte probabil, pot aparea stop
respirator si stop cardiac;
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA: probabilitatea decesului este
ridicata si agravata de efectele termice ale curentului electric.
Din experienta tragica in timp a rezultat ca efectele cele mai probabile de paralizare a
functiilor sistemului nervos, le provoaca intensitatile curentului de tip industrial (380/220 V).
Curentii rezultati la tensiuni mai mari de 1000 V produc in mod suplimentar si efecte termice,
cu consecinte fizice grave.
 Timpul de expunere, respectiv de trecere a curentului prin corpul omenesc este foarte
important, mai ales in raport cu intensitatea curentului. Cu cat timpul este mai scurt,
valoarea curentului la care omul reuseste sa se desprinda este mai mare si invers.
Din motive de protectie, limitele timpului de deconectare a instalatiilor electrice de joasa
tensiune trebuie sa fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pana la 250 V si de 0,1 sec. pentru tensiuni
pana la 500 V.
Este foarte important pentru viata omului ca timpul in care acesta este in circuitul electric
sa fie cat mai scurt, intrucat rezistenta electrica a corpului continua sa scada sub actiunea
curentului si, ca urmare, intensitatea curentului care trece prin corp creste continuu, moartea
devenind practic inevitabila.
 Traseul strabatut de curent prin corp este de asemenea important, considerandu-se ca

foarte periculoase caile: mana stanga-piciorul drept (axa inimii) si mana dreapta-
marginea superioara a bazinului.
Caile cele mai „favorabile” sunt: mana-cot sau umar; picior stang-picior drept; sold-laba
piciorului.
5.2.2 ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE
Accidentul prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se intercaleaza accidental
intre doua puncte cu potentiale electrice diferite, situatie in care prin el circula un curent
91
capabil sa afecteze functiile vitale ale corpului (respiratia, circulatia sangelui si activitatea
nervoasa).
Efectele curentului electric asupra functiilor vitale pot avea urmari imediate sau intarziate.
Urmarile imediate se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii si/sau circulatorii,

respectiv aparitia stopului respirator si/sau a stopului cardiac, ori deces instantaneu prin
fibrilatie ventriculara.
Urmarile intarziate (ore, zile) se manifesta printr-o slabire a fortei musculare, amorteli,
chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de repaus; la reluarea activitatii pot aparea
tulburari care influenteaza centrul generator de excitatii a inimii.
5.2.3. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
In cazul accidentelor prin electrocutare este evident ca numai inamplator se poate

beneficia de ajutor calificat. Din acest motiv, succesul primului ajutor depinde de competenta
celor prezenti in momentul accidentului.
In practica, se intalnesc doua situatii:

- accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica
- accidentatul s-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu aceasta si nici
in imediata ei apropiere.
In ambele situatii, persoana, care actioneaza pentru acordarea primului ajutor, salvatorul
(salvatorii) trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si sa hotarasca
modul de actionare, astfel incat sa nu-si pericliteze integritatea corporala sau chiar viata,
expunandu-se aceluiasi risc.
 Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric
Prima operatie in succesiunea actiunii de acordare a primului ajutor in caz de accidentare

prin electrocutare, este scoaterea accidentatului de sub actiunea sau influenta curentuluii
electric.
 Pentru a scoate accidentatul de sub actiunea curentului electric din instalatiile cu

tensiunea de lucru sub 1000 V . procedati astfel:
- Daca accidentatul este in contact cu instalatia electrica si se afla undeva la inaltime:
 Analizati situatia si cunoscand faptul ca dupa intreruperea
tensiunii, muschii se relaxeaza, existand posibilitatea caderii
accidentatului, luati preventiv masuri de evitare a acestei
consecinte.
 Sprijiniti accidentatul cu proptele izolante sau organizati
atenuarea caderii prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a
92
unor suporturi groase la locul eventualei caderi – paie, materiale
textile, crengi etc.
- Actionati pentru intreruperea tensiunii prin deschiderrea intrerupatorului de
alimentare, in lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor,
scoaterea din priza, de la caz la caz.
- Daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, defavorizand operativitatea
interventiei, scoateti accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau
echipamente electroizolante care sunt la indemana, astfel incat sa se reuseasca
indepartarea accidentatului de zona de pericol.
 In situatia unui accident in instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000 V, trebuie

cunoscut faptul ca insasi apropierea de accidentat poate prezenta pericol pentru
salvator, din cauza tensiunii de pas. Se vor efectua urmatoarele manevre, dupa caz:
- Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o persoana
care cunoaste bine instalatia iar scoaterea accidentatului din instalatii aflate sub
tensiune este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta se vor folosi orice
mijloace disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau prin mesager etc.
- Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in
statiile electrice, unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest
sens si care utilizeaza mijloacele de protectie electroizolante (cizme si manusi de inalta
tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei).
- Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a atingerii instalatiei
electrice, acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact sau in imediata
apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona pentru stingerea hainelor
aprinse, prin inabusire. Este de preferat ca accidentatul sa fie culcat la pamant in
timpul acestor interventii, stiut fiind ca miscarea acestuia ca o „torta vie” ingreuneaza si
agraveaza in acelasi timp actiunile de salvare.
 Determinarea starii accidentatului
Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de aceasta, se

va determina starea clinica a victimei printr-o examinare rapida, deoarece tot ceea ce urmeaza
sa se faca in continuare depinde de aceasta stare.
Actiunile de prim ajutor sunt diferentiate, in functie de starea accidentatului:
- daca accidentatul este constient;
- daca accidentatul este inconstient;
- daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri.
 Daca accidentatul este constient

In aceasta situatie examinarea este usurata de faptul ca se poate stabili contact verbal cu
accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub forma intrebarilor, concomitent cu actiunea de
calmare, de linistire a accidentatului:
- „aseaza-te”, respectiv „culca-te si stai linistit, respira adanc si regulat”;
- „cum s-a intamplat accidentul?”
93
- „te supara ceva?
. ai ameteli?
. ai greata?
. ai cumva dificultati in respiratie?
. te supara inima?”
In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau:
- culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);
- transpiratia fetei si a palmelor;
- prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului.
In cazul unei stari de rau se solicita salvarea.
 Daca accidentatul este inconstient

Se considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc reflexele de
autoaparare si capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale de baza – respiratia si
circulatia – pot fi satisfacatoare.
Deosebirea starii de inconstienta fata de moarte clinica, numai prin observatie vizuala,
este dificila (a se vedea cap. 6).
Procedati dupa cum urmeaza:

- Daca din circumstantele producerii accidentului nu rezulta vatamari si leziuni care ar
contraindica intr-un mod evident miscarea si deplasarea accidentatului (de exemplu:
cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi, hemoragii), asezati accidentatul intr-o
pozitie care sa permita examinarea sa, adica in pozitie culcat pe spate pe o suprafata
plana si suficient de rigida, cu recomandarea de a nu fi miscat inutil, deoarece pot exista
eventuale vatamari „ascunse”, pentru care miscarea ar fi contraindicata.
- Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala.
- Verificati starea respiratiei si existenta pulsului.
- In cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de
miscare a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-
respiratorie (a se vedea cap. 2 si 3).
Atentie! → Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice

interventie se stabilesc in functie de starea concreta a accidentatului.
 Alte vatamari
La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari de vedere etc.
Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de accidentatii aflati in stare de
constienta. In cazul celor care si-au pierdut cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta
abia dupa ce s-a constatat starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sanguine iar
examinarea trebuie realizata numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil accidentatul.
Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de acordare a primului ajutor
in functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi, plagi etc. (a se vedea capitolele respective).
Atentie! → Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau
94
(nici macar trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,5–1 ora,
dupa care trebuie supus unei consultatii medicale.
 Daca starea de rau persista sau se agraveaza:

- accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate;
- imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, pieptului si abdomenului;
- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de urgenta.
 Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicala, deoarece
ulterior pot surveni tulburari de ritm cardiac.

ACCIDENTELOR SOLDATE CU PLAGI SI HEMORAGII
5.3.1. DEFINITII
Prin plaga (rana, leziune) se intelege orice intrerupere a constinuitatii unui tesut ( a
tegumentelor, mucoaselor sau a tesuturilor mai profunde).
Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin
patrunderea microbilor in tesuturi. Sangerarea (hemoragia) consta in curgerea sangelui din
vase in tesutul inconjurator, in cavitati corporale sau in exteriorul corpului. Tesuturile moi
sunt cele predispuse la sangerari ca urmare a ranirii lor.
O alta complicatie posibila o constituie de corpuri straini (stofa, cioburi, pamant, praf,
aschii etc. ) in plaga.
5.3.2.CLASIFICAREA PLAGILOR
Plagile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. Cunoasterea si recunoasterea

tipului de plaga permite acordarea unui prim ajutor competent.
In general plagile pot fi inchise sau deschise.
In functie de profunzime se impart in:
- escoriatii (julituri), care intereseaza numai straturile
superficiale ale pielii;
- plagi superficiale, care intereseaza tegumentul in intregime si
tesutul celular subcutanat;
- plagi profunde, atunci cand sunt depasite aceste straturi si
sunt afectati muschii, vasele, nervii, oasele, alte organe.
Plagile se mai clasifica in simple sau complexe , in functie de multimea straturilor si a
elementelor afectate.
95
In functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere, plagile se impart
in:
- pagi contuze (contuzii, vanatai) - cauzate de obicei de cadere sau de o lovitura cu un
obiect contondent, rotunjit, neted, fara sa se produca o sfasiere a tegumentului (pielii,
epidermei). Sansele de infectie sunt reduse.
Contuziile pot fi superficiale, sub forma echimozei (vanataii) cand intereseaza
tegumentul sau sub forma seromului (hematomului) cand intereseaza si tesutul subcutanat.
Aceste cazuri nu necesita o interventie la locul accidentului. Contuziile pot fi profunde, insotite
de rupturi musculare, nervoase, osoase sau viscerale;
- plagi zdrobite (laceratii) deschise, cu marfini neregulate; distrugerile de tesuturi sunt
mai mari, cu tendinta de necrozare, substantele rezultate fiind toxice pentru organsim. Fiind
favorizata totodata inmultirea mai rapida a microbilor si deci infectie, vindecarea se produce
mai greu;
-plagi taiate provocate de obiecte taioase (cutite, cioburi) la nivelul tesutului moale. Ele
prezinta margini regulate cu distrugeri minime de tesut. In general sunt mai putin murdare
decat juliturile, dar pot contine fragmente de sticla sau de alt material. Se vindeca usor, cu
cicatrici convenabile. Si in cazul interventiilor chirurgiale. Se vindeca usor, cu cicatrici
convenabile. Si in cazul interventiilor chirurgicale avem de-a face cu plagi taiate, cu deosebirea
ca acestea sunt aseptice;
- plagi intepate cauzate de obiecte ascutite si taioase (aschii, cuie, spini, insecte, coarne
de animal, dinti etc.). Aceste rani pot avea orificii mici la suprafata pielii, cu distrugeri minime
de tesut, dar pot fi profunde, permitand patrunderea microbilor in adancime. Infectiile la
plagile intepate sunt grave. Astfel, intepaturile cu spini, cuie etc. permit patrunderea in
organism a microbilor anaerobi sau a bacilului tetanic; intepaturile de insecte sunt iritante si
scarpinatul favorizeaza introducerea de germeni si deci infectia;
- plagi muscate provocate de muscaturi de animale , mai rar de om. Aceste plagi
constau dintr-o asociere de plagi taiate si zdrobite. Ele prezinta o gravitate deosebita deoarece
in gura exista o mare concentratie de agenti patogeni (de exemplu - virusul turbarii, veninul
viperei, etc.).
5.3.3.INGRIJIREA PLAGILOR
Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt

urmatoarele:
 combaterea hemoragiei;
 prevenirea infectie;
 combaterea durerii;
 prevenirea si combaterea socului.
Materiale de prim ajutor necesare:

 comprese sterile, vata, fesi, leucoplast;
 alcool sanitar , tinctura de iod sau metosept;
 apa oxigenata dau tablete de perogen (10 tablete/200 ml apa);
96
 solutie de iod; apa fiarta 30 minute si racita;
 medicamente care combat durerea: algocalmin, antinevralgice etc.
5.3.3.1.PREVENIREA INFECTIILOR
In afara hemoragiilor, in pericol imediat si important in cazul plagilor il constituie

infectia. Plagile reprezinta porti de intrare pentru micorbii aflati pe suprafata pielii
ranite precum si
pentru cei din mediul extern. Pielea intacta, sanatoasa nu permite patrunderea acestora in
tesuturi avand un rol antiinfectios imortant.
Se considera ca toate plagile sunt infectate intr-o anumita masura prin:

 microbii care patrund in rana odata cu agentul agresor;
 corpii straini din plaga: pamant, stofa, par, nisip etc;
 microbii ce atrund ulterior daca ingrijirile nu sunt corespunzatoare (maini sau obiecte
nesterile etc.)
In plus, tesuturile zdrobite, secretiile si sangele acumulat in aceste tesuturi

reprezinta un mediu prielnic pentru inmultirea microbilor.
Desi contaminarea pielii are loc imediat, odata cu ranirea, infectia propriu-zisa se
manifesta dupa cca. 6 ore si este complet instalata in 24 ore. De aceea, dupa acordarea unui
prim ajutor eficient si corect, tratarea calificata a plagilor trebuie realizata in primele 6 ore.
Ranile se pot infecta (suprainfecta) si in timp, daca masurile luate nu sunt

corespunzatoare.
Astfel , in cateva zile pot aprea:

 intensificarea durerilor la nivelul plagii;
 inrosirea si umflarea zonei in jur sau brazde rosii ce pornesc de la plaga;
 intarirea, umflarea si incalzirea zonei;
 odata cu avansarea infectiei - o decolorare galben-verzuie si chiar scurgerea prin plaga a
puroiului;
 cand infectia este intensa - alterarea starii generale: dureri de cap, febra (390-400),
frisoane, tahicardie, dureri la baza membrului ranit, inflamarea ganglionilor regionali
(adenita).
Ranile infectate necesita ingrijiri medicale.
Orice rana poate fi infectata cu bacil tetanic, agentul patogen al tetanosului,
boala potential mortala caracterizata prin spasme si contracturi musculare.
Ranile profunde, mai ales cele cauzate de muscaturi de animale si care au

fost infectate prin pamant, praf sau fecale de animale prezinta un risc inalt de infectare
tetanica si persoana in cauza trebuie sfatuita sa se adreseze medicului pentru a fi imunizata
impotriva tetanosului.
97
ATENTIE!
Avand in vedere ca de primul pansament depinde evolutia ranii (si starea ranitului),
trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
 Rana nu trebuie pansata cu orice si oricum! Plaga este o poarta larga deschisa
microbilor patogeni si deci nu este permis sa contribuim noi insine la infectarea ei.
 Sa nu neglijam o hemoragie importanta , pe motivul ca trebuie sa fie pregatite mai intai
cele necesare pentru pansat. In caz ca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o
cantitate apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei ,seoarece hemoragia ese
una dintre cauzele cele mai importante ale socului.
 Corpii straini care nu pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit
infipt in rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
 Tot in scopul prevenirii socului, sa calmam durerea si nici intr-un caz sa nu o
accentuam.
 Sa nu stergem rana cu comprese, sa procedam bland si rapid, fara gesturi dezordonate
si inutile.
 Sa nu aplicam pe rana proaspata substante grase, de tipul alifiilor sulfamidare sau al
alifiilor cu antibiotice. Grasimile impiedica drenajul secretiilor din plaga, anihiland
actiunea absorbanta a pansamentului. Substantele grase se folosesc mai tarziu, cand
plaga se usuca iar pansamentului. Substantele grase se folosesc mai tarziu, cand plaga
se usuca iar pansamentul tinde sa se lipeasca.
 Sa ne spalam pe maini cu apa si sapun inainte de a acorda primul ajutor.
 Sa nu tusim si sa nu respiram deasupra ranii.
 Sa nu atingem rana sau partea bandajului care va veni in contact cu rana.
 Sa acoperim cat mai repede rana cu un pansament steril sau macar cu unul care este
curat.
 Sa ne spalam pe maini sau pe alta portiune care a venit in contact cu sangele ranitului
si supa acordarea primului ajutor, pentru a evita propria infectare.
98
PANSAMENTE ADEZIVE
5.3.3.2.TOALETA PLAGILOR
Avand in vedere cele prezentate anterior, acordarea primului ajutor trebuie sa

inceapa prin prevenirea suprainfectarii plagii protejand-o de orice contact cu obiecte murdare,
nesterile (maini, instrumente, materiale de pansat etc.).
Principalul mijloc de protejare este reprezentat de aplicarea pansamentelor care variaza dupa
intinderea, profunzimea si localizarea plagilor . Inainte de aplicarea pansamentelor este
necesara curatarea (toaleta) plagilor.
Se va proceda astfel:
 Se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii spre
pielea sanatoasa din jur (nu se utilizeaza vata la aceste manevre pentru a nu lasa scame
ce pot stanjeni vindecarea).
 Se spala apoi pielea din jur utilijand substante detergente (sapun lichid, bromocet,
benzina etc.).
 Se dezinfecteaza pielea din jurul plagii cu ajutorul unor substante antispetice (alcool,
tinctura de iod, rivanol) folosind, de asemenea, comprese sterile; se evita patrunderea
acestora in plaga pentru ca sunt iritate.
 Pentru a indeparta eventualii corpi straini din plaga, cea mai buna metoda consta in a
turna pa plaga apa oxigenata care, prin spuma care o produce, antreneaza eventualii
corpi straini, concomitent realizandu-se si dezinfectia plagii.
 Corpii straini care pot fi inlaturati cu apa oxigenata (de exemplu aschie infipta, cutit in
rana etc.) se lasa pe loc, din cauza pericolului de sangerare.
 Numai pentru corpii straini superficiali si care nu sunt indepartati cu lichid turnat, se va
incerca extragerea lor cu ajutorul unei pensete sterile (eventual sterilizata la flacara)
sau cu degetele (unghiile), dupa o buna dezinfectare (alcool, tinctura de iod, apa si
sapun ).
99
 Dupa aceasta operatie, rana se dezinfecteaza cu o solutie de cloramina, permanganat
de potasiu, rivanol sau din nou cu apa oxigenata.
 Daca rana este intr-o regiune paroasa, este important sa se efectueze o barbierire a
zonei din jurul plagii (daca este posibil), dupa care se va dezinfecta din nou pielea din
jurul ranii cu alcool , tinctura de iod etc.
 Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile, se aduaga eventual un strat de
vata, dupa care se efectueaza bandajarea in vederea mentinerii pansamentului.
 In cazul ranilor care sangereaza, straturile de comprese si vata vor fi mai groase; inainte
de bandajare, pe pansamentul aplicat se va pune o fasa nederulata peste care se aplica
bandajul cat mai strans.
 In situatia in care snagele imbiba mai departe pansamentul si nu se opreste, se vor lua
masurile de oprire a hemoragiilor.
 Sudura ranilor este de competenta exclusiva a cadrelor sanitare ( a salvatorilor de
gradul I si II).

ACCIDENTELOR SOLDATE CU FRACTURI SI LUXATII
5.4.1.DEFINITIE
Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere,
zdrobire sau plesnire ( fisurare ) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic ( cadere
de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire etc. ).
Cazurile cele mai frecvente ale fracturilor sunt ca urmare a accidentelor de munca, de
circulatie, a activitatilor sportive si in cazul unor calamitati sau accidente ( cutremure, prabusiri
de mine, ciocniri de trenuri etc. ).
5.4.2.PREVENIREA FRACTURILOR
Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor deprinderi de securitate in

diferite activitati profesionale, casnice, sportive etc.
De asemenea, trebuie evitate:
 suprafetele accidentate sau incarcate cu diferite obiecte (obstacole ): unelte,
materiale, cordoane de record, furtunuri etc.
 pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase;
 scarile laminate insuficient si blocate cu diferite obiecte, fara balustrade,
acoperite cu gheata sau zapada;
 folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a
scarilor neasigurate;
100
 neutilizarea balustradelor si centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la
inaltime.
5.4.3.CLASIFICAREA FRACTURILOR
Exista urmatoarele tipuri de fracturi:
 inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta;

 deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de fractura comunica cu exteriorul;
fracturile deschise sunt mai grave, ele fiind insotite de hemoragii si putand fi complicate
cu infectii. Fracturi complicate sunt si acelea in care oasele produc si si leziuni interne
precum rupturi ale vaselor de sange, ficatului, plamanilor sau splinei.
Inainte de a proceda la examinarea accidentatului este absolut necesar ca salvatorul sa

se informeze asupra agentului agresor, a modului de actiune a acestuia precum si asupra caror
parti din organism a actionat.
Examinarea accidentatului se realizeaza cu atentie si blandete pentru a nu provoca

leziuni suplimentare. Membrul accidentat este comparat cu cel valid pentru a se determina
gradul de deformare.
5.4.4.SEMNE SI SIMPTOME:
 durerea si sensibilitatea dureroasa sunt maxime la locul fracturii, cu ocazia miscarii sau
a palparii portiunii ranite;
 deformarea regiunii traumatizate este un semn de fractura, dar si hematomul si luxatia
pot deforma zona afectata;
 scurtarea membrului fracturat;
 miscarea anormala ivita in afara articulatiilor indica in mod sigur o fractura completa;
 crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor de oase intre ele, in timp ce
accidentatul executa o miscare.
Primul ajutor in fracturi are rolul sa previna complicatiile si leziunile ulterioare si sa

diminueze durerea si umflarea zonei.
Ce nu trebuie facut:
 nu trebuie sa se actioneze brutal sau sa i se impuna victimei miscari inutile;
 victima nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea facturii.
Ce trebuie facut:
101
 primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care persista un pericol
pentru salvator sau victima. In acest caz, victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc
sigur.
 in caz de fractura deschisa trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la
pansarea ranii.Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar nu
trebuie fortat sa intre inapoi in rana.
 ca si in cazul altor traumatisme este necesara administrarea unui calmant pentru a
diminua durerea;
 obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului fracturii
pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul
atelelor confectionate special sau improvizate.
Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele reguli:

 ca regula generala, orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii ( incheieturi ) :
cea de deasupra si cea de dedesuptul focarului de fractura;
 la membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura;
 atelele se invelesc in vata ( sau alte materiale moi ) pentru a nu leza pielea, a nu
stanjeni circulatia sau a mari durerea;
 acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu
vata.
 se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor si membrului
fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie ( imobilizarea de durata – in aparat
gipsat – urmand sa se faca la un serviciu medical de specialitate ).
Transportarea accidentatului la spital urmeaza dupa imobilizare. Pana atunci se va

asigura in continuare supravegherea accidentatului, luandu-se in continuare masurile necesare
pentru prevenirea socului: acoperire cu pleduri sau haine, administrarea de calmante pentru
durere si lichide, daca victima este constienta.
5.4.5.PROCEDURI DE PRIM – AJUTOR
5.4.5.1. Fracturile claviculei

In cazul fracturii de clavicula, salvatorul va sprijini si imobiliza umarul, dupa cum
urmeaza:
- sprijiniti bratul pe partea ranita intr-un bandaj tubular pentru a-i transfera
greutatea pe partea neranita;
- asigurati bratul sprijinit pe corp cu un bandaj peste cel tubular, incepand cu
punctul median al cotului si legandu-l de partea opusa a corpului.
5.4.5.2. Fracturile incheieturii mainii

Fracturile localizate la incheietura mainii se vor imobiliza fara tractiune, pe o atela cu
fasa, care trebuie mulata pe forma incheieturii si a mainii.
- sprijiniti bratul cu atela intr-o esarfa de gat, cu degetele usor ridicate;
102
- controlati cu grija circulatia sanguina la degete: pielea sa fie de aspect normal,
degetele sa ramana calde si sa se poata misca.
5.4.5.3. Fracturile din zona genunchiului

Primul ajutor pentru fracturi in zona genunchiului implica urmatoarele manevre:
- sprijiniti piciorul ranit, realiniindu-l cu grija, numai in masura in care nu
accentuati durerea. Nu utilizati tractiunea.
- imobilizati piciorul pe o atela suficient de lunga pentru a se intinde de la bazin
pana dincolo de calcai, cu infasare sub scobiturile naturale la genunchi si glezna;
- sprijiniti membrul cu atela intr-o pozitie usor ridicata;
- controlati circulatia sangelui la laba piciorului.
La imobilizarea genunchiului care nu poate fi imobilizat in pozitie dreapta, folositi
perne sau paturi.
5.4.5.4. Fracturile gleznei

- imobilizati glezna cu o perna sau cu o patura mica, bine fixate;
- pentru a ajuta la reducerea umflaturii, puneti o compresa rece sau o punga cu
gheata;
- incaltamintea poate ajuta la imobilizarea gleznei, dar slabiti sireturile, pentru a
evita vasoconstrictia cauzata de umflarea zonei;
- daca ranile gleznei necesita pansamente, indepartati incaltamintea.
5.4.5.5. Fracturile labei piciorului
Fracturile labei piciorului se produc prin caderea sau rostogolirea unei greutati mari pe
picior, prin sucirea gleznei sau prin caderi de la inaltime, daca persoana ,, aterizeaza” pe laba
piciorului.
Actionati astfel:
- daca sunt prezente rani, indepartati incaltamintea, pentru a permite aplicarea
pansamentelor si a bandajelor;
- daca nu exista rani, lasati incaltamintea pe picior pentru a contribui la
imobilizare, dar slabiti sireturile, pentru a evita vasoconstrictia cauzata de
umflarea zonei;
- imobilizati laba piciorului folosind o atela infasata, o perna mica, o patura
stransa in jurul labei sau incaltamintea, asigurata, cu bandaje;
- ridicati laba piciorului la 15 – 30 cm si sprijiniti-o intr-o pozitie confortabila;
- transportati victima la spital pe targa.
In cazul fracturarii unui deget de la picior se procedeaza la alaturarea degetului in
cauza de
cel vecin ( dupa ce s-a introdus o compresa intre ele ); degetele se fixeaza cu o bucata dubla de
leucoplast.
ATENTIE:
In cazul oricarei fracturi de membru, nu uitati sa verificati:
 existenta pulsului;
 coloratia si temperatura pielii;
103
 sensibilitatea cutanata.
Modificarea acestor parametri reprezinta semne de gravitate

ACCIDENTELOR SOLDATE CU ARSURI
5.5.1.DEFINITIE
Arsurile sunt raniri ale pielii sau a altor tesuturi produse de agenti termici, chimici,
electrici sau de radiatii.
Pielea protejeaza corpul de invazia bacteriilor, ajuta la cotrolul temperaturii corpului si
retine fluidele acestuia. Ranirea pielii prin arsuri poate produce pierderea acestor functii si,
daca leziunea este intinsa, se poate ajunge la complicatii serioase.
Durerea extrema, suferinta intensa produse de arsuri precum si evolutia acestora
trebuie sa determine luarea tuturor masurilor de precautie pentru a impiedica producerea
acestora.
5.5.2. CLASIFICARE
Dupa profunzimea lor, arsurile pot fi clasificate:

- arsuri de gradul intai – limitate la stratul superficial al pielii;pielea este rosie si ustura.
- arsuri de gradul doi – cuprind toata grosimea pielii; pe piele apar basici cu continut
seros ( galbui ) sau hematic ( amestecat cu sange ). Pe langa durerea mare pe care o resimte
victima, pericolul principal consta in infectarea continutului veziculelor;
- arsuri de gradul trei – leziunile depasesc grosimea pielii, distrugand si straturile mai
profunde: grasime, muschi, vase, nervi, pana la os. Durerea este mai mica,deoarece
extremitatile nervilor din piele au fost distruse;
- arsuri de gradul patru – sunt foarte severe, implicand distrugerea tuturor structurilor,
inclusiv a osului ( carbonizare ).
5.5.3. EFECTE
Efectele arsurilor sunt determinate de:

- intinderea suprafetei arse a corpului. Viata accidentatutului este amenintata daca
arsurile depasesc 10% din suprafata totala a pielii;
- localizarea arsurii ( de exemplu, arsurile din zona fetei pot afecta respiratia );
- gradul arsurii,determinat de profunzimea leziunii;
104
- varsta, starea fizica si fiziologica a victimei ( chiar si arsurile mici pot fi critice pentru
persoane mai varstnice ).
5.5.4. COMPLICATII
Arsurile se complica adesea ca urmare a conditiilor care rezulta din distrugerea

tesuturilor. Aceste complicatii sunt:
- socul, produs de durerea intensa si de pierderea masei sanguine sau a plasmei;
- infectia, deoarece zonele arse constituie un mediu prielnic de dezvoltare a microbilor;
- problemele respiratorii, la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat fum
sau vapori fierbinti, lezand caile respiratorii si plamanii;
- inflamarea ( producerea edemelor ), mai ales daca zona arsurii este presata de
imbracaminte stransa sau de bijuterii.
5.5.5. PROCEDURI DE PRIM AJUTOR
Scopul primului ajutor este acela de a preveni si a combate, pe cat posibil, aparitia
complicatiilor mentionate. Se va actiona astfel:
- se va stinge focul, folosind extinctorul, aruncand peste victima o patura sau
rostogolind-o la pamant;
- se vor calma durerile administrand medicamente analgezice ( algocalmin );
- se vor administra victimei ( constiente ) apa minerala, ceai, sirop pentru compensarea
pierderilor de lichide si saruri.
5.5.5.1.Primul ajutor in arsurile termice superficiale consta in:
- imersiunea imediata a partii arse in apa rece sau alcool pentru a usura durerea, pentru
a reduce inflamarea si basicarea si pentru a preveni lezarea ulterioara a tesuturilor. Daca
imersiunea nu este posibila, se va aplica pe zona arsurii imbracaminte curata, umezita in apa
rece sau in solutie slaba de alcool ( pana la 30% ), care are efect analgezic si dezinfectant;
- indepartarea imediata a oricarei surse de presiune a zonei arse ( inele, bratari,
imbracaminte sau incaltaminte ), inainte de aparitia inflamarii;
- acoperirea arsurii cu un pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril;
5.5.5.2.La arsuri mai serioase, se va solicita asistenta medicala si se va acorda numai

primul ajutor, dupa cum urmeaza:
- se va controla respiratia victimei si, daca este necesar se va efectua respiratie
artificiala;
- se va acoperi usor zona arsa cu un pansament curat, preferabil steril si lipsit de
scame;
- se va aplica tratamentul pentru soc;
- se va asigura transportarea victimei la spital.
105
5.5.5.3.In cazul arsurilor termice cu aburi se va proceda astfel:
- se va scufunda zona arsa in apa rece sau se va stropi cu apa rece;

- dupa caz, se va taia hainele pentru a nu distruge pielea sau veziculele formate, prin
dezbracarea acestora;
- se va aplica pansament curat, steril, fara scame.
Nu se vor aplica lotiuni, alifii sau pansamente murdare, nu se vor sparge basicile!
Nu se va respira sau tusi deasupra arsurilor, nu se va pipai zona arsa!
Nu se va indeparta imbracamintea lipita de zona arsa!
5.5.5.4.Primul ajutor in caz de traume sau arsuri ale ochilor
Particule de nisip sau particule abrazive se pot localiza pe globul ocular sau sub pleoapa,
producand o stare de disconfort si inflamarea tesutului conjunctiv. Inflamarea cauzata de
particulele aflate sub pleoapa da ochiului un aspect caracteristic: hiperemie ( ochi rosu ) si
lacrimare abundenta. Lacrimile pot ajuta la indepartarea unor astfel de particule.
In cazul prezentei unor corpi straini in ochi se va acorda primul ajutor astfel:
- va fi avertizata persoana sa nu-si frece ochiul, deoarece isi poate provoca dureri si
iritarea conjunctivelor;
- se vor spala bine mainile inaintea acordarii primului ajutor;
- daca particula este vizibila se va indeparta cu coltul umezit al unei batiste sau al unui
pansament curat;
- daca particula nu este vizibila, este incastrata sau s-a lipit de globul ocular, este pe
cornee, se va acoperi ochiul afectat ( avand pleoapa inchisa ) cu un tampon pentru ochi sau cu
tifon, prelungindu-se acoperirea pana la frunte si obraz pentru a evita presiunea asupra
ochiului si se va fixa cu benzi adezive; daca ochiul este foarte serios lezat se recomanda
acoperirea cu pansament a ambilor ochi. Aceasta se explica prin faptul ca ochii, in mod normal,
se misca sincronic ( concomitent, in aceeasi directie ) si, daca ochiul sanatos se va misca,
aceasta va provoca durere suplimentara in ochiul afectat.
- se va solicita asistenta medicala de specialitate.
106
Atunci cand o persoana sufera arsuri faciale cauzate de o flacara, ochii se inchid rapid.
Acesta este un reflex natural care protejeaza ochiul. Totusi, pleoapele raman expuse si pot fi
arse.
Pleoapele arse necesita ingrijire speciala: se acopera ( pleoapele ) cu un pansament
umed si rece si se transporta persoana la cel mai propiat centru medical pentru a primi
asistenta medicala de specialitate.
5.5.5.5.Primul ajutor in cazul intoxicatiilor cu gaze sau fum
La depistarea unei victime expusa la gaze sau fum, se va proceda astfel :

- se va scoate urgent victima la aer curat ;
- se va verifica prezenta respiratiei si a pulsului ; in caz de necesitate se va reanima
victima prin efectuarea respiratiei artificiale si / sau a masajului cardio - respirator;
- se va apela la ajutor medical de urgenta.
1. Care este prima operatie efectuata pentru acordarea primului ajutor in caz de
electrocutare ?
2. Care sunt factorii de care depind consecintele electrocutarii?
3. Care este cea mai buna metoda pentru indepartarea corpilor straini superficiali dintr-o
plaga?
107
BIBLIOGRAFIE:
 Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2006;
 H.G. 1425 / 2006 actualizata in 2010 pentru aprobarea Normelor Metodologice de

aplicare a Legii 319 / 2006;
 H.G. 1048 / 2006 cu privire la prescriptiile minime de securitate si sanatate in utilizarea

echipamentelor individuale de protectie de catre lucratori la locul de munca;
 H.G. 971 / 2006 cu privire la prescriptiile minime de semnalizare de securitate si / sau

sanatate la locul de munca;
 H.G. 1091 / 2006 cu privire la pescriptiile minime de securitate si sanatate pentru

locurile de munca ;
 H.G. 493 / 2006 cu privire la pescriptiile minime de securitate si sanatate referitoare la

expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot;
 Protectia Muncii - Stefan Pece, Aurelia Dascalescu, Ion Barla, Stefan Silviu
Mitrea - Editura didactica si pedagogica, 1995
 Reglementari si bune practici in domeniul securitatii si sanatatii in munca – Mariana

Basuc, Mihai Balta, Mihai Grosu Soare, Grigorita Napar, Emilia Zamfirache, Monica
Toaje, Daniel Stoicescu – Editura Copertex, 2005
 Protectia Muncii – Alexandru Darabont, Stefan Pece, Editura didactica si pedagogica
 Primul ajutor la locul accidentului – Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, 1999
108

Document PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Document PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAPITOLUL 1 - CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR LA SECURITATE SI SANATATE IN

CAPITOLUL 2 - CONCEPTE DE BAZA REFERITOARE LA SECURITATE SI SANATATE IN

2.1.OBIECTUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA..................................................................15

CAPITOLUL 3 - NOTIUNI DESPRE RISCURI GENERALE SI PREVENIREA

3.1.FACTORII DE RISC DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA………….....................44

CAPITOLUL 4 - NOTIUNI DESPRE RISCURI SPECIFICE SI PREVENIREA LOR IN SECTORUL

4.1.RELATIA FACTOR DE RISC – CAUZA........................................................................................52

CAPITOLUL 5 - ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR........................................................................79

5.1.Organizarea primului ajutor……………………………………………………….………………………………….79

CADRUL LEGISLATIV GENERAL REFERITOR

- intarirea obligatiei angajatorului de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor

Altfel spus, noua legislatie impune intensificarea preocuparilor pentru calitatea de

Activitatea de securitate si sanatate in munca in Romania urmareste elaborarea si

Securitatea muncii trebuie privită ca:

a) identificarea şi descrierea fenomenelor negative ce apar în sistemul de muncă şi

Din categoria normelor ce reglementează direct modul de aplicare a măsurilor de

Constitutia prevede garantarea dreptului la viata, dreptului la integritate fizica si psihica

Codul muncii prevede regulile generale privind securitatea si santatea in munca,

Dispozitiile Codului Muncii se completeaza cu dispozitii ale contractelor colective de

Prin normele si normativele de securitate a muncii se stabilesc:

- masuri generale de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si

In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru

In cuprinsul regulamentelor interne trebuie prevazute, in mod obligatoriu, reguli privind

Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea lucratorilor sai in domeniul securitatii

Codul Muncii stabileste regulile generale referitoare la Comitetul de securitate si

1.3.LEGEA SECURITATII SI SANATATII MUNCII NR. 319 / 2006

Legea securitatii si sanatatii in munca reprezinta legea cadru pentru securitatea si

Legea se aplica in toate sectoarele de activitate, atat publice, cat si private:

Legea securitatii si sanatatii stabileste ca angajatorul are urmatoarele obligatii:

Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nici

Angajatorul trebuie sa desemneze lucrători care să se ocupe de activitatea de prevenire

Daca în întreprindere si / sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire si cele

Cerinţe pentru “lucrătorii desemnaţi” şi “serviciile externe”

 Lucrătorii desemnaţi trebuie să:

 Serviciile externe trebuie să:

Lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe trebuie să:

Angajatorul mai are si urmatoarele obligatii:

Alte obligatii ale angajatorilor

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

Alimentatia de protectie se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori

Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori.

Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o

Articolele 22 si 23 din Legea securitatii si sanatatii in munca stabilesc obligatiile

Fiecare lucrator trebuie sa îsi desfasoare activitatea, în conformitate cu pregatirea si

În mod deosebit, în scopul realizarii acestor obiective, lucratorii au urmatoarele

Aceste obligatii se aplica, dupa caz, si celorlalti participanti la procesul de munca,

Legea securitatii si sanatatii muncii nr 319 / 2006 defineste accidentele de munca si

Legea stabileste sanctiuni pentru nerespectarea prevederilor sale numai pentru

Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de

1.4.NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII SECURITATII SI SANATATII IN

Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca stabilesc

1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a

Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua in

1.5.STANDARDE SE SECURITATE A MUNCII

Hotararile guvernamentale cuprind cerinte minime de securitate pentru anumite

1.7.INSTRUCTIUNILE PROPRII DE SECURITATE A MUNCII

Instructiunile proprii de securitatea muncii sunt acte juridice emise de persoanele

1. Definiti securitatea si sanatatea in munca, potrivit Legii 319 / 2006.

CONCEPTE DE BAZA REFERITOARE LA

2.1.OBIECTUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Din momentul in care omul a inceput sa desfasoare constient o activiotate de

Securitatea si sanatatea in munca este ansamblul de activităţi instituţionalizate