Supratensiuni de trăsnet

Capitolul 1

CONCEPTE DE BAZĂ ŞI CLASIFICĂRI ALE

STABILITĂŢII SEE

Un sistem electroenergetic – SEE este un sistem dinamic complex

supus în permanenţă unor perturbaţii.
În funcţie de mărimea acestora – care influenţează metoda de calcul şi
predicţia instabilităţii – perturbaţiile pot fi clasificate în două categorii:

Perturbaţiile mici – sunt acele perturbaţii care permit liniarizarea

sistemului de ecuaţii neliniare care modelează comportamentul dinamic
al sistemului, în jurul punctului iniţial de funcţionare. Astfel de perturbaţii
apar în mod frecvent în sistemul electroenergetic, ca de exemplu, micile
variaţii ale puterilor consumate sau generate.

Perturbaţiile mari (puternice sau severe) – sunt acele perturbaţii care

nu permit liniarizarea sistemului de ecuaţii care modelează
comportamentul dinamic al sistemului electroenergetic. Astfel de
perturbaţii sunt cele provocate de scurtcircuitele trifazate, conectările
sau deconectările de echipamente (transformatoare, linii şi generatoare
electrice), de consumatori de mare putere sau chiar părţi ale reţelei de
transport.

Aceste perturbaţii determină dinamici sau procese tranzitorii care, în

funcţie de natura lor, evoluează în intervale de timp diferite mergând de
la ordinul microsecundelor până la ordinul zecilor de minute sau al
orelor (v. fig. 1.1).
Supratensiuni de comutaţie
Aspectele tehnico-economice legate de controlul, planificarea şi
exploatarea SEE în ansamblul lor sunt extrem de complexe, un loc
aparte constituindu-l menţinerea securităţii şi funcţionarea stabilă a
Rezonanţă subsincronă
acestora. Pentru aceasta este necesară elaborarea unor modele
adecvate care să permită analiza şi simularea comportamentului
Stabilitate tranzitorie şi la mici perturbaţii
dinamic al SEE.
Dinamici pe termen lung
Controlul liniilor de interconexiune
Evoluţia zilnică a sarcinii
 Scala de timp [s]

10­710­6

    
10­510­4 10­3
10­2    10­1
1

10   102
103     104
105     106     107
 la 50 Hz

1 sec.

1 grad
1 ciclu
1 sec.
1 minut

1 oră
1 zi
Fig. 1.1. Domeniile de timp/frecvenţă ale diferitelor fenomene dinamice
dintr-un SEE

Conceptul decuplării temporare a proceselor dinamice

Datorită dificultăţilor legate de timpul şi metodele de calcul, este

inadecvată utilizarea unui model global, care să ţină seama de toată
gama de fenomene. Din acest motiv, în practica sistemelor
electroenergetice procesele dinamice sunt împărţite în următoarele trei
clase:
 ordinul micro sau milisecundelor: sunt aferente proceselor din reţelele
dinamici ultrarapide, care se desfăşoară în intervale de timp de electrice de transport, din statorul generatoarelor, respectiv motoarelor
sincrone şi asincrone etc.;
1
f x, y, μ 
dinamici pe termen scurt, care se desfăşoară în intervale de timp de
(1.1,a)
ordinul secundelor şi sunt aferente proceselor tranzitorii
electromecanice şi electromagnetice din rotorul generatoarelor,
motoarelor sincrone şi asincrone etc.; 0  g x, y,μ 
(1.1,b)
dinamici lente, sau dinamici pe termen mediu şi lung, care se în care: x este vectorul
desfăşoară în intervale de timp de ordinul minutelor, respectiv zecilor de variabilelor dinamice
minute şi sunt asociate proceselor de restabilire a sarcinii datorate de stare (unghiurile
acţiunii transformatoarelor cu reglaj sub sarcină, limitării curenţilor din rotorice,
statorul şi rotorul generatoarelor sincrone, proceselor din turbină şi vitezele
cazan etc. unghiulare,
t.e.m. etc.) şi are
În funcţie de analiza efectuată, se procedează la decuplarea în timp a dimensiunea m;
acestor procese dinamice. Astfel, în dezvoltarea modelelor pentru
studiul stabilităţii SEE se neglijează fenomenele tranzitorii ultrarapide şi
se modelează doar procesele dinamice tranzitorii şi cele pe termen
mediu şi lung.

În aceste condiţii, modelul matematic care descrie comportamentul

dinamic al sistemului electroenergetic este constituit din:

un set de ecuaţii diferenţiale (D) aferente grupurilor generatoare şi

sistemelor de reglare automată ale acestora, motoarelor sincrone şi
asincrone de mare putere care sunt modelate individual etc.;

un set de ecuaţii algebrice (A) format din ecuaţiile statorice ale

generatoarelor sincrone, ecuaţiile bilanţului de puteri în nodurile reţelei
electrice de transport etc.

Acest model matematic hibrid, cunoscut în literatura de specialitate sub

denumirea modelul EAD (ecuaţii algebro – diferenţiale), poate fi scris
sub următoarea formă compactă:

x
y  – vectorul variabilelor algebrice de stare (modulele şi
Aceste puncte se determină rezolvând sistemul de ecuaţii:
argumentele tensiunilor nodale, curenţii statorici etc.) având g
dimensiunea n;

μ – vectorul parametrilor (puterile active şi reactive consumate, x, y,μ

valorile de consemn ale regulatoarelor etc.) având dimensiunea k;
 0
f, g – vectori ale căror componente sunt funcţii neliniare şi derivabile.


Modelul dinamic al sistemului electroenergetic se deosebeşte net de

modelul unui sistem dinamic neliniar obişnuit deoarece setul ecuaţiilor
diferenţiale (1.1,a) conţine, pe lângă parametrii μ , şi variabilele algebrice

y care sunt supuse unor restricţii reprezentate de către setul de ecuaţii (1.3)
algebrice (1.1,b). Acestea definesc, în spaţiul de dimensiune m+n+k, un
domeniu denumit subspaţiul restricţiilor algebrice. 

În teoria sistemelor dinamice, pentru analiza unui sistem EAD se

utilizează teorema funcţiilor implicite care permite eliminarea variabilelor
algebrice y şi reducerea sistemului la forma standard:
x  F x,μ  (1.2)
J  g
în punctele în care matricea Jacobian nu este singulară.
det( Jy ) 
y
y 0

În acest context, sistemele EAD sunt considerate sisteme “teoretic


problematice” deoarece, în general, sistemul de ecuaţii algebrice
(1.1,b) nu are soluţii pentru orice valori impuse parametrilor μ .

Astfel, pentru anumite valori ale parametrilor, există puncte singulare

caracterizate de condiţia det( Jy )  0 în care nu se pot

determina valorile variabilelor algebrice y şi, prin urmare, constituit din setul restricţiilor algebrice completat cu condiţia de
comportamentul sistemului nu poate fi definit. singularitate a matricei Jacobian Jy.
2
 
În subspaţiul restricţiilor algebrice, sistemul de ecuaţii (1.3) defineşte o
hipersuprafaţă, numită suprafaţă de impas, care nu poate fi traversată
de către traiectoria sistemului dinamic.

Ca orice sistem dinamic, sistemul electroenergetic se poate afla:

într-o stare de echilibru, caracterizată de faptul că variabilele de stare
sunt constante şi, prin urmare, derivatele lor în raport cu timpul sunt
nule;
în tranziţie de la o stare de echilibru către o nouă stare de echilibru.
Pentru un set 0 de valori impuse parametrilor, starea de echilibru
(steady-state în terminologia englezească), asociată unui punct de
echilibru în spaţiul stărilor, se determină rezolvând sistemul de ecuaţii
algebrice neliniare:
0  f x, y, μ
0 Se consideră următorul sistem dinamic [VC98]:


Sistemul de ecuaţii (1.4) nu poate avea soluţii pentru orice valori
impuse parametrilor şi, prin urmare, în spaţiul acestora există o
hipersuprafaţă care separă domeniul de existenţă a soluţiilor (domeniul
de existenţă a punctelor de echilibru) de domeniul în care acestea nu
există.
În concluzie, atunci când parametrii variază pot să apară bifurcaţii
– modificări calitative în structura sistemului de ecuaţii EAD – ca de
exemplu cele induse de dispariţia punctelor de echilibru sau cele induse
de singularităţile algebrice [SE88], [VC98].
Exemplu
x   y sin x  f ( x , y, )
(1.5,a)
2
0  2 y   2 y cos x  g ( x , y, )

(1.5,b)

(1.4) în care x este variabila dinamică de stare, y  0 variabila algebrică, iar 

parametru.
 Deoarece vectorii variabilelor dinamice şi algebrice de stare, respectiv cel
al parametrilor au dimensiunile egale m  n  k 1 , rezultă că spaţiul
 g x, y,μ
0   stărilor şi al parametrilor are dimensiunea m n k 3 . În acest spaţiu,
subspaţiul restricţiilor algebrice îl constituie suprafaţa:

0

2
  2 y   2 y cos x
(1.6)

definită de restricţia (1.5,b). Această suprafaţă este reprezentă în planul

x-y (fig. 1.2) prin curbele de nivel corespunzătoare câtorva valori
atribuite parametrului .

Punctele de pe suprafaţa restricţiilor algebrice care satisfac

suplimentar condiţia:

g
  4 y 2 cos x  0
(1.7)
y

alcătuiesc mulţimea punctelor de impas. Proiecţia acestor puncte în

planul x-y este curba CI (fig. 1.2), definită de relaţia (1.7), care separă
planul în două regiuni, numite regiuni cauzale.

1
A
0.8

0.7

0.9
0.6
A
CI
 0.3


SIA
B

0.5





0.2



0.4
 0.6
0.8
1
1.2
B 1.4
1.6



CPE

0.1
Fig. 1.2. Exemplificarea apariţiei bifurcaţiilor într-un sistem dinamic
algebro – diferenţial

Punctele de echilibru sunt punctele de pe suprafaţa restricţiilor

algebrice, definită de relaţia (1.6), care suplimentar satisfac condiţia:
  y sin x
(1.8)

rezultată din relaţia (1.5,a) prin anularea derivatei în raport cu timpul.

0
Pentru o anumită valoare 0 a parametrului, punctele de echilibru se
0.2
0.4
obţin rezolvând sistemul de ecuaţii neliniare:
3

0
2
 y sin x  f ( x , y, 0 )  0 2 y   2 y cos x  g ( x , y, 

)  0
(1.9)
 natura fiecărui punct de echilibru ( stabil sau instabil). Atunci când ne
0
deplasăm către vârful suprafeţei restricţiilor algebrice prin creşterea
valorii parametrului , cele două puncte de echilibru se apropie unul de
0

altul şi se unesc într-un punct de bifurcaţie de tip nod-şa.

Punctul de intersecţie dintre curba punctelor de echilibru – CPE şi cea a

punctelor de impas – CI este un punct de singularitate indusă algebric –
SIA. În acest punct comportamentul sistemului dinamic nu poate fi
definit şi, prin urmare, el nu este un punct de echilibru.

Stabilitatea sistemelor electroenergetice vizează:

stabilitatea stării de echilibru;

Ţinând cont că
y  0 , din relaţiile (1.9), prin stabilitatea tranziţiei provocată de perturbaţii (o modificare bruscă sau
eliminarea o secvenţă de modificări bruşte ale unuia sau mai multor parametri).

parametrului , rezultă: Stabilitatea sistemelor electroenergetice se defineşte prin

capabilitatea acestora de a rămâne într-o stare de echilibru după
apariţia unei mici perturbaţii şi de a reveni într-o stare de echilibru
acceptabilă după apariţia unei perturbaţii mari.
Pentru a determina natura stării de echilibru: stabilă sau instabilă, se
liniarizează sistemul de ecuaţii diferenţiale (1.1) în jurul punctului
analizat rezultând:
x
y  cos x 0.5sin x 
A '
(1.9') B  
x

care defineşte curba punctelor de echilibru CPE din planul x-y. Se
observă că numărul punctelor de echilibru depinde de valorile 

parametrului . Astfel, pentru   0 există un singur punct de echilibru
.
 

caracterizat de x  0 şi y 1. În schimb, pentru   0.1 există două 

0
puncte de echilibru A şi B. Aplicând analiza modală, se poate verifica 
 satisfăcută condiţia: real ( i )  0 i 1,..., n
C
 În cazul perturbaţiilor reale, de mică sau mare amplitudine, care
determină tranziţia sistemului către o nouă stare, pentru evaluarea
D 
 stabilităţii se introduc conceptele de:

stabilitate locală;
y
stabilitate finită
În ipoteza că matricea
stabilitate globală.
D  J y
 Stabilitatea locală se referă la comportamentul sistemului în jurul
g  punctului de echilibru corespunzător stării analizate fiind asociată cu
nu este singulară, prin eliminarea micile perturbaţii. Şi în acest caz, metoda de analiză folosită o constituie
liniarizarea modelului EAD şi utilizarea analizei modale pentru a evalua
stabilitatea.


Stabilitatea finită se referă la comportamentul sistemului într-o regiune
 finită din spaţiul stărilor.
Dacă regiunea de interes este extinsă la tot spaţiul stărilor, atunci este
vorba de stabilitatea globală a sistemului.
Stabilitatea finită şi cea globală sunt asociate, de regulă, cu marile
perturbaţii, care pot să apară într-un SEE.

y 

abaterilor variabilelor algebrice de stare y rezultă matricea de stare:

A  A ' B D  1
 C  A 'B J y1C
(1.10)
Stabilitatea punctului de echilibru analizat este determinată de
valorile proprii ale matricei de stare A definită de relaţia (1.10) care
trebuie să se afle în semiplanul stâng al planului complex, adică trebuie
a. b.
Fig. 1.3. Analogia cu un sistem mecanic:
a. punct de echilibru stabil; b. punct de echilibru instabil
Datorită comportamentului neliniar, pentru evaluarea stabilităţii la mari
perturbaţii este necesară simularea traiectoriei sistemului (simularea

4
evoluţiei dinamice a acestuia) prin integrarea numerică a sistemului de ecuaţii (1.1).
 de
Deşi problema stabilităţii SEE este o problemă unică, sistemul putând fi Condiţionată de generator
stabil sau instabil, totuşi, din punct de vedere practic, o astfel de abordare Condiţionată
globală este inadecvată deoarece starea de instabilitate se poate de
manifesta sub diverse forme şi este influenţată de o multitudine de factori. timp
Din acest motiv, pentru a facilita analiza şi pentru a evidenţia factorii cheie
care conduc la starea de instabilitate, s-a procedat la o clasificare a
problemelor de stabilitate dintr-un SEE pornind de la următoarele sarcină
considerente:

natura fizică a instabilităţii rezultate;

elementul din sistem cel mai important care condiţionează stabilitatea;

domeniul de timp; Stabilitatea unghiului rotoric

severitatea perturbaţiei; Stabilitatea
tensiunii
metoda de calcul şi predicţie a stabilităţii/instabilităţii;

echipamentele, procesele şi scenariile ce trebuie considerate pentru a

evalua starea sistemului.
Termen scurt
În figura 1.4. se prezintă un tablou general al problemelor de stabilitate a
Tranzitorie
sistemelor electroenergetice în care sunt identificate, în funcţie de
dinamica fenomenelor, cele trei mari clase ale stabilităţii:
La mici perturbaţii
stabilitatea unghiului rotoric (fenomen rapid);
pe termen scurt
stabilitatea frecvenţei (dinamici lente şi/sau rapide);

stabilitatea de tensiune (fenomen lent).

O altă manieră de clasificare a problemelor de stabilitate dintr-un sistem

electroenergetic, în funcţie de domeniul de timp şi elementul din sistem
care le condiţionează, este prezentată în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Clasificarea problemelor de stabilitate dintr-un SEE în funcţie

de domeniul de timp şi elementul care le condiţionează
Domeniul
Termen lung

Stabilitatea

frecvenţei
pe termen lung
Stabilitatea
tensiunii
5

Stabilitatea tensiunii
(fenomen lent)ţCapacitateadeamenineunnivel de tensiune
acceptabil prin echilibrul puterilor reactive

Stabilitatea de
tensiune la ţmariperturbaii
­ Dinamica sarcinii
­ Dinamica trafo. cuăreglajsubsarcin
­ Limitarea curentuluistatoricsaurotorical
generatoarelor
 ăţConceptealestabilitii sistemelor electroenergetice

Stabilitatea sistemelor electroenergetice

ş ăCapacitateasistemuluidea­ipstra starea de echilibru

Stabilitatea de
tensiune la ţmiciperturbaii

ţContingene  Cvasistatic
 generate­consumate

Stabilitatea petermenlung
(fenomene lente)
ţă ă­Frecvenunic însistem­Duratadestudiu:ăpânlazecideminute

ţStabilitateafrecveneiţţCapacitateadeameninefrecvena într­oăăanumitbandprinechilibrulputerilor
Stabilitatea pe
termen mediu
(fenomene rapideşilente)
ţ­Perturbaii mariţ ş­VariaiimarideUi f­Duratadestudiu:câtevaminute
Stabilitatea
tranzitorie
Fig. 1.4.
torsionale
de reglaj
Stabilitateaunghiuluirotoric
(fenomenrapid)ţCapacitateadeameninesincronismul

ăţşăş­DupapariiauneiSistemulîiregseteţţunregimdefuncionareperturbaiimariidenticsauapropiatsistemulrevinelaun

de regimul anteriorregimpermanentţperturbaieimiciacceptabil;
­Duratadestudiu<10s

sincronizare
insuficient +
 ModuriModuriModuri

interzonale

prinechilibrulcuplurilor
Stabilitatealaţmiciperturbaii

InstabilitateInstabilitateăaperiodicoscilatorie
Cuplude

Cuplu de
sincronizareinsuficientinstabilitateaautomaticiidesistem
Moduri
locale

Stabilitatea la mici perturbaţii este proprietatea ca, după apariţia
unei perturbaţii mici, sistemul electric să îşi regăsească un regim
de funcţionare identic sau apropiat de regimul permanent anterior
perturbaţiei.
Stabilitatea tranzitorie a sistemului electroenergetic este asigurată dacă,
după apariţia unei perturbaţii mari, acesta revine într-un regim permanent
acceptabil de funcţionare.
În ceea ce priveşte semnificaţia fizică a fenomenului de stabilitate se au în
vedere următoarele aspecte:
(i) Stabilitatea unghiului rotoric, definită ca proprietatea fiecărei maşini
sincrone dintr-un SEE de a-şi păstra sincronismul în raport cu celelalte
maşini, în sensul că unghiul relativ între rotoarele a două maşini sincrone
oarecare să nu se modifice semnificativ, adică una dintre maşini să nu
efectueze o rotaţie (alunecare a poziţiei polilor rotorului) completă în raport
cu o altă maşină, în condiţii normale de funcţionare sau după o perturbaţie.
Stabilitatea unghiului rotoric vizează două aspecte: stabilitatea la mici
perturbaţii şi stabilitatea tranzitorie.
În analiza stabilităţii unghiului rotoric ecuaţia esenţială este cea de bilanţ al
cuplurilor mecanic Cm şi electromagnetic Ce, care determină accelerarea
sau frânarea rotorului maşinii sincrone (ecuaţia “de mişcare”); diferenţa
algebrică dintre Cm şi Ce constituie cuplul de accelerare Ca.
(ii) Stabilitatea de tensiune, definită ca proprietatea sistemului
electroenergetic de a menţine un nivel de tensiune acceptabil în nodurile
reţelei şi de a evita colapsul de tensiune; stabilitatea/instabilitatea de
tensiune este determinată în principal de bilanţul puterilor reactive în
nodurile reţelei electrice.
(iii) Stabilitatea frecvenţei se referă la capacitatea sistemului
electroenergetic de a-şi menţine frecvenţa într-un domeniu dat ca urmare
a unei perturbaţii importante în funcţionarea sa, care poate sau nu să
conducă la separarea sistemului în subsisteme. În acest sens, sistemul
trebuie să poată menţine echilibrul între puterile generate şi cele
consumate cu pierderi minime ale sarcinii; una din măsurile de salvare a
stabilităţii este descărcarea de sarcină.
Într-o primă clasă a stabilităţii de unghi rotoric se înscrie stabilitatea la
mici perturbaţii, care comportă studiul stabilităţii locale
6
în jurul unui punct de echilibru iniţial, pe baza sistemului de ecuaţii
liniarizate.
Această formă a stabilităţii SEE este condiţionată, în principal de
variaţia cuplului electromagnetic al generatoarelor sincrone ca urmare a
unei mici perturbaţii:
Ce   Cs  Ca   ks kD 
generatorului şi de puterea centralei.
Probleme globale, care sunt cauzate de interacţiunile între marile
grupuri de generatoare şi efectul lor se resimte pe suprafeţe întinse
geografic. În acest caz, generatoarele dintr-o anumită zonă oscilează

în care: ks  este componenta în fază cu variaţia unghiului rotoric ,

denumită şi cuplu sincronizant; ks este coeficientul

de sincronizare;

kD  – componenta în fază cu variaţia vitezei de rotaţie , denumită

şi cuplu de amortizare; kD este coeficientul de amortizare;

Stabilitatea la mici perturbaţii depinde de existenţa ambelor

componente ale cuplului electromagnetic al maşinii sincrone şi anume:

un cuplu de sincronizare insuficient conduce la instabilitate prin

creşterea (cvasi)-aperiodică a unghiului rotoric (instabilitate aperiodică
sau nonoscilatorie);

un cuplu de amortizare insuficient determină instabilitatea prin oscilaţii

ale unghiului rotoric de amplitudine crescătoare (instabilitate
oscilatorie).

Natura răspunsului sistemului la mici perturbaţii depinde de un număr

de factori care includ punctul iniţial de funcţionare, puterea sistemului
de transport, respectiv, existenţa şi tipul sistemului de control al
excitaţiei.

Problemele stabilităţii la mici perturbaţii a unghiului rotoric pot fi:

Probleme locale, care cuprind o mică parte a sistemului şi sunt

asociate cu oscilaţiile unghiului rotoric ale unei singure centrale în
raport cu restul sistemului. Astfel de oscilaţii sunt numite moduri de
oscilaţie locale. Stabilitatea (amortizarea) acestor oscilaţii depinde de
robusteţea sistemului de transport, de sistemele de control a excitaţiei
coerent, dar diferit în raport cu oscilaţiile generatoarelor dintr-o altă
zonă a sistemului electroenergetic. Astfel de oscilaţii apar în SEE de
dimensiuni mari, atunci când zonele respective sunt interconectate prin
legături slabe (de mică capacitate) şi sunt numite moduri de oscilaţie
între zonele unui SEE. Caracteristicile lor sunt foarte complexe şi diferă
în mod semnificativ de cele ale modurilor de oscilaţie locale.
Caracteristicile sarcinilor, în particular, au un efect major asupra
stabilităţii modurilor de oscilaţie interzone.
În plus, în SEE apar şi alte moduri de oscilaţie, ca de exemplu:
modurile de reglaj care sunt asociate cu sistemele de reglare ale
tensiunii şi turaţiei grupurilor generatoare sau cu sistemele de reglare
ale compensatoarelor de putere reactivă, compensatoare sincrone,
SVC, STATCOM;
modurile torsionale de oscilaţii care sunt asociate cu componentele în
rotaţie (turbină-generator) şi acţionează asupra arborelui mecanic care
face legătura între turbină şi generator.
Fig.1.4. Cazuri posibile ale stabilităţii:
a. stabilitate; b. instabilitate la prima oscilaţie; c. instabilitate oscilatorie.
Răspunsul sau comportarea sistemului electric după apariţia unei
Domeniul de timp pentru studiile de stabilitate la mici perturbaţii este de
ordinul a 10...20 secunde după producerea unei perturbaţii.
Instabilitatea poate să apară şi din cauza interacţiunilor dintre
frecvenţele de oscilaţie ale rotorului şi frecvenţa tensiunii de pe liniile
electrice lungi compensate cu condensatoare în serie (datorită unor
fenomene de rezonanţă).
A doua clasă a stabilităţii de unghi este stabilitatea tranzitorie care se
referă la revenirea la un nou regim permanent în care majoritatea
maşinilor sincrone componente funcţionează “în sincronism”, după ce
sistemul electric a parcurs un regim tranzitoriu datorat apariţiei unei
perturbaţii mari (scurtcircuite monofazate, bifazate sau trifazate,
deconectarea unui grup generator, a unui consumator important sau a
unei părţi din reţeaua de transport) (fig.1.4).
Stabilitatea tranzitorie depinde de starea iniţială de funcţionare a SEE şi
de severitatea perturbaţiei, dar menţinerea ei este condiţionată şi de
performanţele protecţiilor prin relee şi ale sistemelor de reglare
automată.
7
perturbaţii mari constă din variaţii importante ale mărimilor fizice
(unghiurile rotoarelor generatoarelor, puterile active produse, tensiunile
în nodurile reţelei) şi este influenţat în principal de caracteristicile
neliniare putere-unghi ale maşinilor sincrone.
Astfel, în cazul instabilităţii la prima oscilaţie analiza se efectuează pe
un interval de timp de până la 10 s, reprezentând stabilitatea tranzitorie
pe termen scurt.
Dacă se extinde intervalul de timp între 10 s şi câteva minute se
consideră domeniul de studiu al stabilităţii pe termen mediu, iar între
câteva minute şi zeci de minute domeniul stabilităţii pe termen lung. În
literatura de specialitate aceste ultime două tipuri de stabilitate au fost
clasificate în cea de a treia clasă şi anume stabilitatea frecvenţei sau de
frecvenţă.
Perturbaţiile puternice ce pot apare în sistemul electroenergetic
determină variaţii mari ale frecvenţei, ale circulaţiei de puteri, tensiunilor
etc. şi se desfăşoară pe perioade care necesită considerarea unor
procese, automatizări şi protecţii ce nu sunt de obicei modelate în
studiile de stabilitate a unghiului rotoric. Timpii caracteristici acestor
procese şi echipamente variază între câteva secunde (automatizările şi
protecţiile generatoarelor) şi câteva minute (sistemele de automatizare
specifice cazanelor etc.). Instabilitatea sistemului apare din necorelarea
dintre generare şi consum şi/sau un reglaj necorespunzător al
frecvenţei sistemului.
Stabilitatea pe termen mediu analizează, în special, oscilaţiile lente de
putere între maşinile sincrone, precum şi pe cele ale fenomenelor lente
asociate variaţiilor mari de tensiune şi frecvenţă.
În cadrul stabilităţii pe termen lung se presupune existenţa unei
frecvenţe unice în sistem şi se studiază reacţia centralelor electrice
(dinamica cazanelor în centralele termoelectrice, dinamica vanelor şi a
conductelor în centrale hidroelectrice, precum şi controlul automat al
generării, protecţiilor şi automatizărilor din centrale) la apariţia unor
modificări importante în bilanţul de puteri produse şi consumate. În
acest caz se neglizează fenomenele dinamice rapide.
O altă clasă de probleme, condiţionată, în principal, de caracteristicile şi
comportamentul dinamic al sarcinii, o constituie stabilitatea de
tensiune. Un sistem electroenergetic intră într-o stare de instabilitate
de tensiune când o perturbaţie – creşterea sarcinii sau o modificare în
topologie – determină o scădere progresivă şi necontrolabilă a nivelului
de tensiune într-un nod, într-o zonă sau în tot sistemul. Procesul de
degradare a tensiunii este la început lent, apoi din ce în ce mai rapid şi
se produce, în general, dacă sistemul funcţionează în vecinătatea limitei
de putere transmisibilă. Principala cauză a fenomenului de instabilitate
de tensiune o constituie căderile de tensiune datorate circulaţiei de
putere prin elementele inductive ale reţelei electrice de transport în
urma:
creşterii consumului de putere corelat cu un deficit local sau zonal de
putere reactivă;
unor incidente care:
slăbesc controlul local sau zonal de tensiune ( depăşirea limitelor de
putere reactivă la unele generatoare şi/sau declanşarea unor grupuri
generatoare);
slăbesc reţeaua de transport (declanşarea de linii electrice, de
transformatoare sau autotransformatoare, defecte pe barele staţiilor
electrice etc.);
măresc puterea tranzitată prin reţeaua de transport (declanşarea unor
grupuri generatoare, separarea reţelelor);
funcţionării necorespunzătoare a reglajului sub sarcină a prizelor
transformatoarelor electrice.
În timp ce stabilitatea unghiulară şi cea de frecvenţă sunt condiţionate
de echilibrul cuplurilor, respectiv al puterilor active din
8
sistem, stabilitatea de tensiune este condiţionată de existenţa unei
rezerve suficiente de putere reactivă care să asigure menţinerea unui
nivel corespunzător al tensiunii în toate nodurile.