Cel mai bun leac pentru vindecarea ranilor sufletesti

In ultima vreme, se vorbeste tot mai mult despre nevoia de a ne cultiva prezenta
constienta in tot ceea ce facem. De aceea, cel mai bun leac pentru vindecarea ranilor
sufletesti este iubirea constienta.
In mod evident, aceste recomandari acopera si relatia parinte-copil, dar si relationarea in
cuplu. Insa, ca psihoterapeut de cuplu, am observat ca este destul de dificil sa facem
aceste schimbari daca mintea noastra nu detine niste ancore fata de cum arata o relatie
bazata pe iubire si prezenta constienta.
Este evident ca o relatie constienta difera foarte mult de una inconstinta, insa care sunt
elementele care fac diferenta? La aceasta intrebare esentiala ne ofera raspuns teoria
IMAGO, una dintre cele mai complexe paradigme de conceptualizarea a vietii de cuplu si
de familie.
Potrivit renumitilor Harville Hendrix si Helen L. Hunt, parintii terapiei IMAGO, principalele
caracteristici ale unei relatii constiente si asumate sunt descrise in urmaoarele opt idei
cheie:

1 Partenerii unei relatii constiente recunosc faptul ca scopul relationarii este de a

ne vindeca ranile din copilarie. Cei doi sunt angajati pentru a-si descoperi nevoile
ignorate in copilarie si ofera spatiu in relatia lor pentru recuperarea aceastor neajunsuri
psihologice si emotionale. Ei recunosc ca nevoile partenerului oglindesc in fapt punctele
lor de crestere. Astfel, principiul de baza este intentia de a-i oferi celuilalt ceea ce nu a
primit in copilarie, ajutandu-l astfel sa se vindece si oferindu-ne noua sansa de a creste.
2 Partenerii care isi asuma o relatie constienta sunt deschisi pentru a-si arata
vulnerabilitatile dobandite in copilarie. Acestia identifica nevoile si dorintele celuilalt si
isi asuma angajamentul de a face tot posibilul pentru a raspunde acestor neajunsuri. Se
incarca cu inspiratie de etapa de “indragostire romantica” si isi ofera reciproc darul “iubirii
neconditionate”. Mai concret isi ajusteaza comportamentele, in mod intentionat, pentru a
satisface nevoile partenerului si pentru a-si oferi suport reciproc in vindecarea ranilor
psihologice, fara a cere nimic la schimb.
3 Partenerii accepta faptul ca sunt diferiti, oferind spatiu pentru a-si manifesta
unicitate si isi respecta universul interior – se considera egali. Acestia isi oglindesc unul
altuia cuvintele, isi valideaza experientele si empatizeaza din punct de vedere emotional.
Partenerii isi exprima “diferentele”, pastrandu-si egalitatea. Iar esenta comunicarii lor este
dialogul.
4 Partenerii isi pastreaza energia in interiorul relatiei. Cand se simt inconfortabil
sau constata ca nevoile nu le sunt satisfacute, isi exprima ingrijorarile si nemultumirile
fara a se retraga din relatie sau a cauta surogat in afara relatiei. Agresivitatea sau
negativitatea sunt inlocuite cu punerea emotiilor in cuvinte – intr-o maniera constructiva.
5 Comunicarea constructiva este lipsita de critica, blamare sau pedepse
psihologice ori verbale la adresa celuilalt. Intr-o relatie constienta, critica nu-si are locul,
conceptul de “critica constructiva” nu exista la nivel de relatie.
6 Partenerii constienti in plan relational accepta toata paleta de emotii traita de
celalalt, chiar si atunci cand vine vorba de furie. Acestia recunosc faptul ca furia este cel
mai adesea o exprimare a suferintei, care de cele mai multe ori isi are radacinile in
copilarie. Emotiile negative nu sunt exprimate spontan sau distructiv, acestia si-au
dezvoltat abilitatea de a “contine” durerea celuilalt si de a nu cauza daune emotionale si
mai mari. Furia este exprimata doar cu “programare”.
7 In relatia constienta, partenerii au invatat sa-si asume trasaturile negative fara
a le “proiecta” asupra celuilalt. Isi asuma responsabiliatatea pentru acele parti ale
Sinelui de care nu sunt mandri, invata sa le gestioneze si sa le integreze.
8 Partenerii constienti isi dezvolta propriul repertoriu de resurse si calitati, fara
sa se foloseasca de celalalt pentru a compensa anumite parti lipsa ale Sinelui. Cauta
sa devina intregi prin sprijin reciproc in cultivarea universului interior si nu prin a profita
unul de celalalt. In relatiile constiente, fiecare partener sprijina efortul celuilalt de a
(re)deveni un intreg.

Pentru a descoperi cum putem ajunge de la starea de inconstienta, la una de relationare

constienta va invitam pe 23 si 24 mai la conferinta IMAGO, organizatain premiera in
Romania.
Procesul evolutiv la care omul este supus, într-un mod mai lent sau mai accelerat, în
funcţie de voinţa sa, de cunoaşterea acumulată şi chiar de karma sa, include eliminarea
tuturor „măştilor” pe care şi le-a creat din ignoranţă. Aceste măşti nu sunt altceva decât
reacţii la ceea ce vine înspre noi, reacţii şi măşti pe care le-am construit cu scopul de a ne
aduce iubirea şi aprecierea după care tânjim, uneori fără să ne dăm seama. O persoană
care se focalizează preponderent la nivelul reacţiilor nu este centrată în ea însăşi şi nu
poate fi fericită câtă vreme pune condiţionări restrictive şi exterioare fericirii sale. De
aceea, este important să fim conştienţi de momentele în care suntem noi înşine şi de
perioadele când suntem la nivel de reacţie. Astfel vom putea deveni stăpâni pe propria
viaţă, fără a ne lăsa conduşi de temeri.

Măştile care corespund unui număr de cinci „răni” importante pe care ni le creăm de-a
lungul vieţilor, au fost descrise de Lise Bourbeau în cartea sa Cele cinci răni care ne
împiedică să fim noi înşine. În această lucrare, autoarea afirmă:

„Rana interioară poate fi comparată cu o rană fizică pe care o ai pe mână de mult timp, pe
care o ignori şi pe care nu ai îngrijit-o cum trebuia. Ai preferat să o bandajezi pentru a nu
se mai vedea. Acel pansament este echivalentul măştii. Când cineva te ia de mână cu
dragoste, iar tu ţipi: Au! Mă doare!, poţi să îţi imaginezi cât de surprins este celălalt. Oare
chiar a vrut să te doară? Nu, deoarece dacă tu suferi atunci când cineva te atinge
pe mână, este din cauza faptului că tu eşti cel care a hotărât să nu îşi
îngrijească rana. Iar celălalt nu este responsabil de durerea ta. De fiecare
dată când ne simţim răniţi, egoul nostru este cel care vrea să credem că
celălalt este răspunzător. Practic, încercăm să găsim un vinovat. (

) Cu cât acuzăm mai mult, pe sine sau pe ceilalţi, cu atât se repetă mai mult
aceeaşi experienţă. Acuzarea nu serveşte decât la producerea de nefericire oamenilor.
În timp ce, dacă privim cu compasiune partea umană care suferă, evenimentele, situaţiile
şi persoanele vor începe să se transforme.”

În continuare vom reda caracteristicile personalităţilor, măştile corespunzătoare rănilor,

precum şi rănile de care suferim, aşa cum sunt descrise în lucrarea amintită.

Rana de respingere. Cel care sufera din cauza ei se simte respins in fiinta lui si in
dreptul sau de a exista. Poate fi o rana care sa se formeze chiar din timpul existentei
intrauterine, in cazul copiilor nedoriti sau al celor care s-au incarnat pentru a vindeca
aceasta rana de respingere (se vor naste in familii care ii vor respinge, pentru a le da ocazia
sa invete din aceasta experienta). Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel
care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi, mai ales, în dreptul lui de a exista.
Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe
noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere
sau chiar înainte de a se naşte. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau
copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Rana de respingere este trăită în legătură cu
părintele de acelaşi sex. Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente.
Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire.
Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această
rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Caracteristici:

– suferi de insomnie din cauza unei activitati mentale prea încarcate

– fugi de o situatie evitând locul în care te afli sau plecând în astral (a fi cu capul în
nori),
– negi o situatie, nu vrei sa o vezi în realitate. Poti face acest lucru pentru a te convinge
ca persoana sau situatia aceea nu te-a deranjat, emotionat sau atins deloc. Acest gen
de control este de obicei inconstient. Este bine sa îi rugam pe cei apropiati sa ne ajute
sa descoperim momentele în care fugim negând realitatea.
– negi veridicitatea unui compliment, crezând ca, daca acea persoana te cunostea cu
adevarat, nu ti-ar fi facut niciodata acel compliment;
– îti este rusine SA FII ceea ce esti si nu vrei sa fii descoperit asa cum esti,
– te închizi în tine, te abtii sa spui sau sa faci ceva de teama ca celalalt nu te mai
iubeste, nu te mai apreciaza.

Un lucru important cu privire la· rana de respingere este ca aceasta este întotdeauna
activata de o frica la nivelul lui A FI si nu la nivelul lui A AVEA sau A FACE. De exemplu,
daca ai de vorbit sau de facut ceva în fata unui public, este posibil sa te pregatesti exagerat
de mult si sa nu dormi deloc. Frica ta adevarata nu este aceea ca nu vei face bine lucrurile,
ci mai degraba aceea ca vei fi judecat ca fiind nul, daca nu faci prezentarea perfect, în
functie de asteptarile celorlalti si, mai ales conform propriilor tale asteptari, de obicei
nerealiste. Daca faci parte din aceasta categorie, este foarte posibil sa te controlezi în ceea
ce faci si în ceea ce spui, mai ales pentru a fi iubit si pentru a te simti acceptat asa cum
esti, în loc sa fii considerat bun de nimic.

Boli sau indipoziţii care se pot manifesta: aritmie, cancer, probleme respiratorii,
alergii, vărsături, ameţeli, comă, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau
sindrom maniaco-depresiv, psihoze.

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se

va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se
pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult
mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

În spatele măştii de fugar se ascunde o persoană capabilă să facă foarte multe

lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, descurcăreaţă, dotată cu o mare capacitate de a
crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigură; eficientă, se
gândeşte la detalii; reacţionează repede; ştie să facă exact ce trebuie în caz de urgenţă; nu
are nevoie de ceilalţi cu orice preţ; poate foarte bine să se retragă şi să fie fericită singură.

Rana de abandon. Rana trăită în cazul unui abandon se situează de la început la nivelul
lui a avea şi a face, mai degrabă decât la nivelul lui a fi. Rana de abandon este trăită în
relaţie cu părintele de sex opus. Cei care suferă de abandon nu se simt suficient de hrăniţi
la nivel afectiv. Este o persoană care dramatizează mult lucrurile, cel mai mic incident
putând lua proporţii imense. Când un dependent face multe lucruri pentru cineva, o va
face sperând să obţină în schimb afecţiune sau să primească mulţumiri, să se simtă
important. Această atitudine îi aduce însă, adeseori, dureri de spate, deoarece cară în
spate responsabilităţi care nu îi aparţin. Dependentul are obiceiul de a se agăţa fizic de
persoana pe care o iubeşte.

Caracteristici:

– te prefaci ca esti vesel, bucuros, fericit, pentru a-i face pe plac partenerului,
– te supui nevoilor celorlalti, crezând ca acest lucru te face fericit,
– plângi pentru a primi atentia cuiva,
– îti exprimi o cerere sau o nemultumire pe un ton plângacios,
– îi deranjezi mereu pe ceilalti pentru a primi atentie,
– faci pe victima, adica atunci când îti atragi inconstient probleme,
– povestesti ceea ce ti se întâmpla într-un mod dramatic, exagerând,
– profiti de o boala pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru ca cineva sa se ocupe de
tine,
– nu îti asculti nevoile, de teama ca celalalt crede ca îl vei abandona,
– începi ceva si renunti înainte de a-ti fi atins scopul, acuzând pe nedrept pe cei care
care, în acceptiunea ta, ar fi trebuit sa te sustina,
– simti nevoia de a povesti tot ceea ce ti se întâmpla, la telefon sau direct cuiva,
– te crezi incapabil de a face fata la moartea cuiva drag,
– suporti orice, de teama ca vei fi abandonat, de obicei de un partener sau de un copil,
– nu te poti hotarî sa închei o relatie de teama ca vei ramâne singur, chiar daca stii ca
va fi mai bine pentru tine,
– ceri sa fii ajutat, înainte chiar de a verifica daca poti face acel lucru tu însuti,
– întrerupi pe cineva pentru a vorbi de propriile tale probleme,
– crezi ca problemele tale sunt mult mai importante decât ale celorlalti.

Boli de care poate suferi: astmul, bronşitele, probleme cu pancreasul/suprarenalele,

miopie, isterie, depresie, migrene, boli incurabile sau rare.

Rana de abandon este pe cale să se închidă când vă veţi simţi bine chiar dacă
sunteţi singuri şi veţi căuta mai puţin atenţia celorlalţi. Viaţa va deveni mai puţin
dramatică. Veţi vrea tot mai mult să începeţi proiecte şi, chiar dacă nu veţi avea sprijinul
celorlalţi, veţi continua să le susţineţi.

În spatele măştii dependentului se ascunde de fapt o persoană abilă, care ştie

foarte bine să îşi exprime cererile; o persoană care ştie ce vrea, tenace, perseverentă în
cererile ei, care nu renunţă când este hotărâtă să obţină ceva, care are talent actoricesc şi
ştie să atragă atenţia celorlalţi, veselă, sociabilă, care inspiră bucuria de a trăi, care are
capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi, deoarece se interesează de ei şi ştie ce simt; are calitatea
de a-şi folosi talentele psihice cu un scop bun, atunci când îşi controlează temerile; are
adesea talente artistice; deşi sociabil, are nevoie de momente de singurătate pentru a se
regăsi.

Rana de umilire. Daca suferi de rana de umilire, acestea sunt comportamentele de

control cele mai frecvent folosite, atunci când te temi ca vei umili o alta persoana sau ca
vei fi umilit sau ca te vei umili tu însuti. Rana de umilire este cel mai adesea trăită în
relaţie cu mama, dar se poate să apară şi în relaţia cu ambii părinţi. Mama are un rol
important în viaţa celui care sufera de rana de umilire, chiar dacă într-un mod inconştient
şi involuntar. Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri, în funcţie de ce anume s-a
petrecut între vârstele de 1 şi 3 ani.Copilul cu o astfel de rană îşi va crea o mască de
masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar
satisfacţie în suferinţă. Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod
inconştent.

Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să îl afecteze. La
rândul lui, ar face orice ca să nu îi rănească pe ceilalţi. Dintre cele cinci tipologii,
masochistul îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce
vrea. Îşi provoacă suferinţă neascultându-le, alimentându-şi rana de suferinţă şi masca.
Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni să râdă, însă cea mai mică critică la
adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat.

Este specialist în a se devaloriza pe sine însuşi. Se vede mai puţin important decât este în
realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă
în ochii lor. Tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi
este foarte mare. Atunci când este învinovăţit de ceva, rămâne blocat, neştiind ce să spună
pentru a se apăra. Poate să sufere într-atât încât să plece din locul respectiv.
Considerându-se vinovat, crede că este de datoria lui să remedieze situaţia.

Caracteristici:

– lasi pe cineva sa te doboare fizic sau psihic, fara sa spui nimic,

– te obligi sa oferi ajutor unei persoane afla teîn dificultate, lasând la o parte propriile
tale nevoi,
– te abtii sa spui orice lucru negativ despre o alta persoana,
– te acuzi ca esti nedemn,
– te dezgusta propria ta persoana,
– îi faci pe ceilalti sa râda pe seama ta, umilindu-te,
– îi întorci celuilalt un compliment, considerând ca esti nedemn sa îl primesti si, mai
ales, ca celalalt este mai demn, îl merita mai mult decât tine,
– faci totul pentru a parea impecabil în ochii lui Dumnezeu,
– crezi ca trebuie sa alini suferinta celorlalti, a întregii umanitati,
– îi consideri pe ceitalti mai importanti decât tine, crezând ca acestia sufera mai mult,
– te abtii de la placerea fizica, de teama ca vei fi considerata o femeie usoara, de
exemplu
– nu îti realizezi o placere fizica, de teama ca vei fi considerat egoist.

Boli de care poate suferi: dureri de spate, senzaţii de greutate în umeri, probleme
respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de
gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroidă, urticarie, funcţionare proastă a
pancreasului, probleme cardiace, intervenţii chirurgicale.

Rana de umilire este pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi
mai întâi propriile nevoi înainte de a spune da celorlalţi. Când veţi prelua mai puţine
responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liber. Când veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără
să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi.

În spatele acestei măşti se află o fiinţă îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în

diverse domenii, care îşi cunoaşte nevoile şi le respectă, care este sensibilă la nevoile
altora; capabilă să respecte libertatea fiecăruia; mediator bun, conciliant, care reuşeşte să
aducă la normal situaţiile dramatice; căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se
simtă în largul lor; care este de natură generoasă, altruistă, jovială; care are talent
organizatoric şi ştie să recunoască talentele; senzuală, care ştie să se bucure în iubire; care
este foarte demnă.

Rana de tradare. Rana de tradare este cea care te determina cel mai mult sa vrei sa îi
controlezi pe ceilalti. Acestea sunt diferitele mijloace de control utilizate atunci când îti
este teama ca vei fi tradat de catre cineva sau ca vei trada tu pe cineva Sa nu uiti ca ceea
ce le faci celorlalti, îti faci de fapt tie însuti. Putem suferi de tradare de fiecare data când
exista o încalcare a încrederii, o minciuna, o promisiune nerespectata, lasitate, o lipsa de
responsabilitate. Multe persoane care prezintă rana de trădare au suferit datorită faptului
că părintele de sex opus nu şi-a respectat angajamentul conform aşteptărilor pe copilul le
avea faţă de părintele ideal.

La nivelul comportamentului şi atitudinilor interioare, forţa este o caracteristică comună

tuturor persoanelor care au o rană de trădare. Ele sunt foarte exigente cu ele însele şi vor
să le demonstreze celorlalţi de ce sunt capabile. Îşi vor reproşa enorm dacă renunţă la un
proiect, dacă nu au avut curajul de a merge până la capăt. Le este foarte greu să accepte
laşitatea celorlalţi. Fac tot ce le stă în putinţă pentru a fi persoane responsabile, puternice,
speciale şi importante. Dintre cele cinci tipologii, aceasta persoana este cel care are cele
mai multe aşteptări, deoarece îi place să prevadă totul şi astfel să controleze. El vrea ca
totul să se petreacă exact aşa cum a prevăzut şi este plin de aşteptări faţă de viitor. Această
atitudine îl împiedică să trăiască momentul prezent şi să se bucure de surprize.

Aşteptările faţă de ceilalţi au drept scop verificarea felului în care fac ceea ce au de făcut,
dacă o fac bine sau nu, precum şi verificarea încrederii pe care o poate avea în ei. Este
foarte abil în a ghici aşteptările celorlalţi. Deseori, spune sau face ceva în funcţie de
aşteptările celuilalt, fără a avea neapărat intenţia de a face ceea ce a spus. Are o
personalitate puternică. Îşi afirmă convingerile cu forţă şi se aşteaptă ca şi ceilalţi să adere
la credinţele lui. Îşi formează foarte repede o părere despre cineva sau despre o situaţie şi
este convins că are dreptate.

Caracteristici:

– vrei sa ai ultimul cuvânt de spus,

– minti,
– îl întrerupi pe celalalt înainte ca acesta sa termine ceea ce are de spus,
– pastrezi ranchiuna si nu mai vrei sa vorbesti cu celalalt,
– vorbesti tare, ocupând tot spatiul când vorbesti cu cineva,
– nu ai încredere în celalalt, deoarece îti este teama,
– faci totul pentru a fi recunoscut ca o persoana speciala, puternica, capabila,
– ai asteptari, fara sa fi existat vreo întelegere în prealabil,
– îti pierzi rabdarea deoarece celalalt nu se grabeste,
– te enervezi pentru ca lucrurile nu se desfasoara asa cum vrei tu,
– insisti ca celalalt sa fie de acord cu tine, sa adere la ideile tale,
– folosesti o forma de seductie pentru a-ti atinge scopurile,
– îl culpabilizezi pe celalalt pentru ca tu ai uitat ceva sau ai facut o greseala,
– îl supraveghezi pe celalalt pentru ca acesta sa-si îndeplineasca sarcinile asa cum vrei
tu,
– îi ceri ceva celuilalt si nu ai încredere în el, te îndoiesti în sinea ta ca acesta poate sa
faca acel lucru,
– refuzi sa îti iei un angajament fata de celalalt,
– nu îti asumi responsabilitatea, vrei ca celalalt sa îsi asume greseala sau neglijenta
ta,
– îl ridiculizezi pe celalalt încercând sa îl schimbi,
– refuzi sistematic sfaturile celorlalti,
– cauti sa îl intimidezi pe celalalt,
– te îmbufnezi pentru a-ti atinge scopurile, pentru a obtine ceea ce vrei,
– tipi sau îl ameninti pe celalalt,
– încerci sa îti impui felul tau de a face lucrurile,
– iei o decizie pentru celalalt, fara sa îi ceri parerea.

Bolile de care poate suferi o persoană din tipologia dominator sunt: agorafobia, dureri
articulare (mai ales la nivelul genunchilor), boli care semnifică pierderea controlului
asupra anumitor părţi ale corpului – hemoragii, impotenţă, etc., paralizie (dacă ajunge
într-o situaţie de neputinţă totală), probleme la nivel digestiv (stomac, ficat), diverse
tipuri de inflamaţii, herpes.

Rana de nedreptate

Voi încheia cu rana de nedreptate, care este traita de catre cei care sunt perfectionisti si
care se acuza foarte usor. Urmatoarele mijloace de control sunt folosite fata de sine însusi
si fata de persoanele de acelasi sex. Acestea sunt comportamentele pe care le ai atunci
când îti este teama ca cineva va fi nedrept fata de tine sau ca tu vei fi nedrept (sau
imperfect) fata de cineva sau fata de tine însuti.

O persoană care suferă de “rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată
la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva
poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât
consideră că merită.

Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai
fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. Copilul trăieşte această rană mai ales în
relaţia cu părintele de acelaşi sex. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect,
nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de
a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl
mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai
simtă respins.
Dintre cele cinci caractere, aceasta persoana are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa
braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar. Când un rigid devine
emoţionat, nu vrea să arate acest lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii, care
devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: foarte bine!
Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu
să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect,
conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.

Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult
decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl
invidiază când el are mai mult decât ei. Vrea să se asigure că este demn de ceea ce
primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau
dominator. Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care
prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el.
Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.

Caracteristici:

– nu îti respecti limitele si ceri prea mult de la tine,

– te prefaci ca totul este bine, desi nu este asa,
– te justifici, deformând adeseori realitatea,
– refuzi sa primesti ajutor, crezând ca te vei descurca mai bine singur,
– nu vrei sa îti dezvalui sentimentele,
– îti refulezi lacrimile si îti ascunzi plânsul,
– îl judeci pe celalalt ca fiind prea sensibil,
– revizuiesti de mai multe ori ceea ce ai facut,
– începi de mai multe ori acelasi lucru,
– îl întrerupi pe celalalt, considerând ca ideile lui nu sunt corecte,
– vrei ca ceilalti sa îti spuna ca ceea ce faci tu este perfect,
– vrei sa ai o solutie rapida, imediata, la o anumita problema, înainte sa ai timpul
necesar de a o analiza sau a gasi cauza acelei probleme,
– îl judeci sau îl acuzi pe celalalt ca a actionat nepotrivit,
– vrei sa ai dreptate, crezând ca tu detii raspunsul corect,
– devii furios, într-o situatie pe care o consideri nejustificata,
– te critici foarte sever, crezând ca astfel lucrurile se vor ameliora,
– te autodistrugi sau te subestimezi atunci când realizezi ceva,
– nu vrei sa primesti nimic din partea celuilalt, de teama ca vei ramâne dator acelei
persoane,
– spui da, desi vrei sa spui nu, de teama sa nu fi nedrept, insensibil,
– te privezi de o placere, crezând ca nu o meriti,
– te fortezi sa zâmbesti sau sa râzi,
– nu vrei sa te opresti din munca, de teama ca vei fi considerat lenes,
– îti dai dreptate, desi de fapt tu vrei altceva si nu îti asculti inima,
– îl culpabilizezipe celalalt ca nu este responsabil,
– te abtii sa îti arati furia,
– nu îti acorzi dreptul ,de a fi fericit, daca cineva apropiat nu este fericit.

În cazul ultimelor doua rani este posibil sa fie mai dificil sa recunoastem
comportamentele de control, deoarece ego-ul persoanelor dominante sau rigide este mai
puternic. Este vorba despre doua tipuri de rani puternice, care determina reactii mai
rapide si mai intense. Cu cât ego-ul nostru este mai puternic, cu atât puterea lui este mai
mare în a ne face sa credem ceea ce vrea el, ca de exemplu, sa ne faca sa credem ca noi
avem dreptate si nu ceilalti.

Bolile de care poate suferi o astfel de persoană: anchilozare, tensiuni musculare,

epuizare fizica şi mentală, tendinite, artrite, bursite, torticolis, constipaţie, hemoroizi,
crampe, probleme ale circulaţiei sângelui, varice, piele uscată, acnee, psoriazis, probleme
hepatice, nervozitate, insomnie, probleme de vedere.

Rana de nedreptate este pe cale să fie vindecată dacă vă permiteţi să fiţi mai puţin
perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Dacă vă acordaţi dreptul de a
vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să
vă fie teamă de judecata celorlalţi.

În spatele rigidului se ascunde o persoană creativă, care are multă energie şi o mare
capacitate de muncă. Această persoană este ordonată şi excelentă pentru o muncă ce
necesită precizie; este atentă, foarte dotată pentru a se ocupa de detalii; are capacitatea
de a simplifica, de a explica foarte clar când predă altora; este foarte sensibilă, ştie ce simt
ceilalţi, verificându-şi propriile sentimente. Ştie ce trebuie să cunoască la momentul
oportun. Găseşte persoana potrivită pentru o anumită sarcină şi cuvintele potrivite când
are de comunicat ceva. Este plină de entuziasm, de viaţă, dinamică. Nu are nevoie de alţii
pentru a se simţi bine. La fel ca şi fugarul, în caz de urgenţă ştie ce să facă şi face acel lucru
singură. Reuşeşte să facă faţă situaţiilor dificile.
O persoana care nu se controleaza în viata ei, îsi poate permite sa fie ea însasi, atât în
aspectele pozitive cât si în cele negative.

O astfel de persoana nu se judeca. Nu se acuza. Se accepta asa cum este, în fiecare moment
al vietii ei. Felul ei de a trai se reflecta în corpul mental, emotional si fizic. Iar cum acesta
din urma este un corp tangibil, mai constient si mai vizibil, este corpul prin care putem sa
aflam cel mai repede ce se întâmpla în celelalte doua corpuri, care sunt mai subtile.

Controlul pe care îl exercitam cu totii, într-un anumit grad si în anumite situatii începe pe
plan psihologic.

A te controla sau a vrea sa îi controlezi pe altii înseamna a supraveghea, a sta la pânda.

De fapt înseamna sa domini, sa îti lasi ego-ul sa conduca.Ego-ul este cel care întretine
toate fricile noastre si care ne face sa actionam si sa reactionam în functie de ceea ce crede,
fiind sigur ca astfel va fi mai bine pentru noi.

Din nefericire, ego-ul nostru ignora faptul ca, de fiecare data când suntem condusi de o
frica, nu mai suntem noi însine, nu ne mai ascultam adevaratele noastre nevoi.

Ego-ul exista si supravietuieste datorita energiei noastre mentale, nu este format decât
din memorie. Prin urmare, nu poate trai decât în trecut. Îi este imposibil sa cunoasca
nevoile actuale ale fiintei noastre. De aceea este foarte important sa fim constienti de ceea
ce ne conduce viata, precum si de momentele în care vrem sa controlam. În plus,
mijloacele de control pe care le folosim ne ajuta sa devenim constienti de una dintre ranile
noastre.

Cele cinci rani principale ale sufletului sunt: RESPINGEREA, ABANDONUL, UMILIREA,
TRADAREA si NEDREPTATEA. Fiecare rana este asociata cu diferite mijloace de a se
controla sau de a-i controla pe altii.

Fiecare rana poate fi activata în trei moduri, uneori total inconstient:

1. frica de a fi ranit de celalalt

2. frica de a-l rani pe celalalt
3. faptul de a te rani pe tine însuti.

Rana de respingere

Vom începe cu rana de respingere.

Cum te controlezi atunci când îti este teama ca vei fi respins, îti este teama ca vei respinge
pe cineva sau atunci când te respingi tu însuti?

• Atunci când esti obsedat de ceva ce ai de facut sau de spus si îti este frica
sau de ceva ce a atins si a reactivat rana pe care o ai.
• Când suferi de insomnie din cauza unei activitati mentale prea încarcate .
• Când fugi de o situatie evitând locul în care te afli sau plecând în astral (esti
"cu capul în nori"),
• Când negi o situatie, nu vrei sa o vezi în realitate.

Poti face acest lucru pentru a te convinge ca persoana sau situatia aceea nu te-a deranjat,
emotionat sau atins deloc. Acest gen de control este de obicei inconstient. Este bine sa îi
rugam pe cei apropiati sa ne ajute sa descoperim momentele în care fugim negând
realitatea.

• Când negi veridicitatea unui compliment, crezând ca, daca acea persoana te
cunostea cu adevarat, nu ti-ar fi facut niciodata acel compliment;
• Când îti este rusine SA FII ceea ce esti si nu vrei sa fii descoperit asa cum
esti,
• Când te închizi în tine, te abtii sa spui sau sa faci ceva de teama ca celalalt
nu te mai iubeste, nu te mai apreciaza.

Rana de abandon

Vom continua cu comportamentul controlat adoptat atunci când îti este teama de
abandon sau de a abandona pe cineva sau când te abandonezi pe tine însuti.

• Când te prefaci ca esti vesel, bucuros, fericit, pentru a-i face pe plac
partenerului.
• Când te supui nevoilor celorlalti, crezând ca acest lucru te face fericit,
• Când plângi pentru a primi atentia cuiva,
• Când îti exprimi o cerere sau o nemultumire pe un ton plângacios,
• Când îi deranjezi mereu pe ceilalti pentru a primi atentie,
• Când faci pe victima, adica atunci' când îti atragi inconstient probleme.
• Când povestesti ceea ce ti se întâmpla într-un mod dramatic, exagerând.
• Când profiti de o boala pentru a-i manipula pe ceilalti, pentru ca cineva sa
se ocupe de tine.
• Când nu îti asculti nevoile, de teama ca celalalt crede ca îl vei abandona.
• Când începi ceva si renunti înainte de a-ti fi atins scopul acuzând pe nedrept
pe cei care care, în acceptiunea ta, ar fi trebuit sa te sustina,
• Când simti nevoia de a povesti tot ceea ce ti se întâmpla, la telefon sau direct
cuiva.
• Când te crezi incapabil de a face fata la moartea cuiva drag,
• Când suporti orice, de teama ca vei fi abandonat, de obicei de un partener
sau de un copil,
• Când nu te poti hotarî sa închei o relatie de teama ca vei ramâne singur,
chiar daca stii ca va fi mai bine pentru tine,
• Când ceri sa fii ajutat, înainte chiar de a verifica daca poti face acel lucru tu
însuti,
• Când întrerupi pe cineva pentru a vorbi de propriile tale probleme,
• Când crezi ca problemele tale sunt mult mai importante decât ale celorlalti.

(Sursa de inspiratie: Lise Bourbeau - Asculta, mananca si inceteaza sa te

controlezi)