Curs de Biofizică

Vă rugăm: gândiŃi!

7
Prof.dr. Cipriana Ştefănescu
Disciplina de Biofizică
şi Fizică medicală
Liofilizarea
 Liofilizarea

Istoric
• Procedeul de liofilizare a fost inventat în
1906 de biofizicianul francez Arsene
Arsonvel şi F. Bordás - asistentul lui - în
laboratorul de biofizică de la College de
France din Paris.
 Istoric
• Metoda a fost folosită de americanul Shackwell
(1851-1940), St Louis (Missouri) în 1909.
• Primele aplicaŃii ale metodei au fost în medicină.
• În 1946-1947, americanul Flosdorff EW a arătat că
procedeul de liofilizare ar putea fi aplicat în condiŃii
bune şi la produsele alimentare.
• În 1955, liofilizarea a fost utilizată pentru prima dată
în industria alimentară, pentru prelucrarea de creveŃi
(Texas) şi crabi (Maryland).
Liofilizare - deshidratare DefiniŃie
la rece, uscare la rece,
crio-desicare.

Se îndepărtează apa
dintr-un aliment sau
produs pentru a îl face
stabil la temperatura
camerei şi a facilita
astfel conservarea
acestuia.
 Principiul liofilizării
Liofilizarea foloseste un principiu fizic simplu
denumit sublimare.
Sublimarea este tranziŃia unei substanŃe din
fază solidă în fază gazoază direct, fără a
trece prin starea lichidă.
Se produce la presiune foarte joasă – vid
parŃial.
Vaporii de apă (sau de alt solvent) sunt
recuperaŃi şi înlăturaŃi prin congelare.
 Etape ale liofilizării:

1. Produsul biologic este mai întâi congelat

(în azot lichid la -194,5° C, de obicei)
pentru ca apa pe care o conŃine, să fie sub
formă de gheaŃă.

2. Produsuleste apoi supus unui vid parŃial,

care va sublima gheaŃa direct în vapori de
apă, prin reducerea presiunii (10-20 mm
col Hg). Vaporii de apă sunt înlăturaŃi.
 Schema
procedeului

La sfârşitul ciclului, produsul nu mai

conŃine mai mult de 1% la 5% apă..
 AplicaŃii: Medicină şi industrie
farmaceutică

Procedeu de conservare a produselor biologice fragile
(fragmente de Ńesut sau organe, hormoni, vaccinuri, enzime,
sau a componentelor sanguine, plasmă, ser, gamaglobuline,
anticorpi, hormoni ... antibiotice, medicamente, etc)

În stadiul actual al cunoştinŃelor, liofilizarea sângelui

integral nu este posibilă, deoarece pentru a nu distruge
celulele roşii din sânge, îngheŃarea trebuie să fie efectuată la o
temperatură foarte scăzută (în caz contrar, cristalele de
gheaŃă distrug celulele), care ar obliga o sublimare la un nivel
de vid sub 1 µbar. Cercetările continuă pentru a derula
procesul de liofilizare în aceste niveluri de vid si temperatură.
 AplicaŃii:
Industria alimentară:
cafea instant, ciuperci,
cereale etc.
• Exemplele cele mai
cunoscute în
alimentaŃie sunt:
cafeaua instant
(Nescafe) şi supele
instant
• Prânz liofilizat pentru
alpinişti, expediŃii,
cosmonauŃi
 AplicaŃii:
• Pentru conservarea documentelor
vechi deteriorate de apă, pentru a
păstra vestigiilor arheologice găsite în
zone umede sau pentru a păstra
animalele mici sau plante.
• O companie canadiană este, de asemenea,
cunoscută pentru buchete de flori liofilizate.
 Avantaje:

• Conservarea proprietăŃilor biologice

• Produsele se pot păstra la temperatura camerei, nu necesită
refrigerare (foarte utilă în cazul bacteriilor lactice, foarte
sensibile la căldură).
• Produsele îşi păstrează forma şi culoarea.
• Scade greutatea (transport uşor - cost mai mic) dar volumul
nu se modifică semnificativ.
• Se rehidratează uşor, prin adăugarea unui lichid (apă sau alt
lichid fiziologic).
Metode optice
6. Metode optice:

 Fotocolorimetrie T.P.!

 Turbidimetrie
 Nefelometrie
 Fluorimetrie
 Polarimetrie T.P.!

 Refractometrie T.P.!

 Flam-fotometrie
urbidimetria
 Principiul fizic al metodei

• Măsurarea turbidităŃii unei soluŃii prin măsurarea

cantităŃii de lumină care trece prin soluŃie.
Nefelometria
 Nefelometria: fenomenul Tyndall
• Măsurarea luminii difuzate de particulele în suspensie
(uneori complexe antigen-anticorp).
• densitatea particulelor este în relaŃie cu lumina difuzată
(reflectată).
 Fotocolorimetria:
Măsurarea luminii absorbite la trecerea printr-o soluŃie
colorată.
 Polarimetria:
Determinarea concentraŃiei unei substanŃe optic active
folosind lumină polarizată
 Refractometria:
Determinarea concentraŃiei unei substanŃe într-o soluŃie
optic clară prin măsurarea unghiului limită
 Fluorimetria:
Măsurarea fluorescenŃei emise de molecule dintr-un mediu.
 Flam-fotometria:

Determinarea concentraŃiei unui element chimic prin

excitare în flacără şi determinarea spectrului de emisie.