Sunteți pe pagina 1din 5

RADIOTERAPIA

Radioterapia reprezinta utilizarea in medicina a radiatiilor ionizante, in general ca parte a


tratamentului pentru cancer pentru a controla sau distruge celulele maligne. Radioterapia poate
fi curativa in mai multe tipuri de cancer. Poate fi folosita si ca terapie adjuvanta, pentru a preveni
recurenta tumorala dupa chirurgia tumorii primare. Este sinergica cu chimioterapia si a fost
folosita inainte, in timpul si dupa chimioterapie in cancerele susceptibile. (3) (7)

RADIOTERAPIA reprezinta utilizarea radiatiilor ionizante pentru a distruge celulele de


natura canceroasa si a opri cresterea si dividerea acestora. De la descoperirea razelor X,
acum 100 de ani, radiatiile s-au folosit din ce in ce mai mult in medicina, atat pentru
diagnosticare (imagini luate cu raze X) cat si tratament (radioterapia). Desi radioterapia
poate afecta si celulele sanatoase, acestea se repara de obicei singure. Tratamentul
radioterapeutic poate vindeca cancerul si poate reduce sansa ca acesta sa revina dupa
operatie. Este de asemenea folosit pentru a ameliora simptomele cancerului. Majoritatea
pacientilor includ radioterapia in tratament si considera ca efectele secundare sunt
temperate.

Radioterapia externa: este o metoda de tratament locala a cancerului, avand efect


antitumoral numai in segmentul pe care se administreaza. Foloseste diferite tipuri de
radiatii (alpha, beta, epsilon, etc.), in urma interactiunii dintre particulele generate de
aparatul de radioterapie (fotoni, electroni, protoni, ioni) si celulele tumorale rezultand
leziuni letale la nivelul celulelor tumorale, ce vor duce la distrugerea acestora. Radioterapia
moderna foloseste tehnica de conturare tridimensionala 3D-CRT, IMRT, IGRT, VMAT, SRS si
SRT (stereotaxia si radiochirurgia), cu ajutorul carora se pot trata cancere de la nivelul
intregului organism.

Radioterapie interna (Brahiterapia): este o forma noua si revolutionara de tratament ce


expune temporar tesutul afectat unor cantitati mari de radiatii. Efectul razelor se resimte
numai pe o regiune foarte limitata. Astfel, incarcatura cu raze este puternic redusa pentru
tesutul sanatos care se afla departe de sursa de raze. Brahiterapia se recomanda cancerului
de plaman, cancerului de prostata, cancerul de san, tumorilor din sfera ORL, cancerului de
esofag etc. Tratamentul este conditionat de tabloul clinic al bolii si poate fi combinat cu
celelalte forme de terapie: interventia chirurgicala, radioterapia externa sau chimioterapia.

Radioterapia este folosita pentru a:

 distruge tumoarea → scop curativ


 ameliora simptomele → scop paliativ

Scopul curativ se manifesta in cazurile in care exista probabilitatea unei supravietuiri pe


termen lung dupa aplicarea tratamentului si presupune distrugerea tumorii. In acest caz
radioterapia poate fi folosita separat sau inainte/dupa operatie sau chimioterapie.

Scopul paliativ se manifesta atunci cand speranta de viata este redusa, iar radioterapia se
utilizeaza in scopul ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii. Se acorda
doze mai mici de radiatie, de obicei pe o perioada mai scurta de timp (uneori intr-o singura
procedura).

Numarul de sedinte de tratament depinde de mai multi factori, inclusiv:

 starea generala de sanatate a pacientului

 tipul de cancer care este tratat

 daca tratamentul a inclus si interventie chirurgicala, chimioterapie sau


terapie hormonala

Radioterapia consta intr-un examen in prealabil la scanner care permite reperarea


amplasarii organului sau organelor de iradiat. Se realizeaza o simulare prin radiografie
simpla pentru a permite o pozitionare buna a fasciculului. Doza de radiatie necesara
distrugerii celulelor canceroase este calculata prin dozimetrie. Pentru a creste eficacitatea
radiatiei fara a leza tesuturile sanatoase, se foloseste deseori tehnica fasciculelor
convergente: un fascicul iradiaza fata anterioara a partii bolnave, al doilea fata posterioara,
al treilea din partea dreapta si ultimul din partea stanga. Fiecare fascicul are o intensitate
prea slaba pentru a putea leza tesuturile sanatoase de pe traiectul lui, dar suma
intensitatilor celor patru fascicule are un efect insemnat asupra tumorii. Fasciculele,
rectangulare, pot adopta o forma complexa multumita unor piese de un anumit fel.

Tratamentul este nedureros si nu dureaza mai mult de cateva minute. Reperele desenate
sau tatuate pe piele, permit sa se pozitioneze de fiecare data aparatele pentru o noua
sedinta. Tratamentul cu doze mici este, in general, zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi
pentru a-i ameliora eficacitatea in anumite cancere.

Efectele adverse ale radioterapiei


Radioterapia in sine nu este dureroasa. Multe tratamente paliative, cu doze mici determina efecte
adverse minime sau deloc, desi agravarea de scurta durata a durerii poate fi experimentata in
zilele care urmeaza tratamentului, datorita edemului dezvoltat care comprima nervii zonei tratate.
Dozele mari pot determina efecte adverse diferite in timpul tratamentului (efecte adverse acute),
in lunile sau anii care urmeaza tratamentului (efecte adverse de lunga durata) sau dupa re-
tratament (efecte adverse cumulative). Natura, severitatea si longevitatea efectelor secundare
depinde de organele tratate, de tipul de tratament (tipul de radiatie, doza, fractionarea,
chimioterapia asociata) si de pacient.

Cele mai multe efecte adverse sunt predictibile si asteptate. Efectele adverse in radioterapie sunt
de obicei limitate la zona corpului aflata sub tratament. Principalele efecte secundare raportate
sunt oboseala si iritatia pielii, ca o arsura cutanata usoara sau moderata. Oboseala se instaleaza la
mijlocul regimului de tratament si poate dura saptamini de la terminarea acestuia. Pielea iritata se
va vindeca, dar nu va mai fi atit de elastica ca inainte. (9) (1)

Efectele adverse acute


Greata si varsaturile:
Acesta nu este un efect secundar general al radioterapiei, fiind asociata doar tratamentului
stomacului sau abdomenului sau a unor structuri asociate cu producerea de greata, cum sunt
unele tumori cerebrale sau ale gitului cel mai adesea localizate vestibular in urechea interna.
Greata va fi tratata cu antiemetice. (6) (7)
Distrugerea suprafetelor epiteliale:
Suprafata epiteliala poate suferi de pe urma radioterapiei. In functie de zona tratata: piele,
mucoasa orala, faringiana, mucoasa intestinala si ureterala, frecventa leziunilor si recuperarea
depinde de rata de turnover a celulelor epiteliale. Reactia poate deveni mai severa in timpul
tratamentului si timp de o saptamina dupa terminarea radioterapiei. Desi descuamarea umeda
este inconfortabila, recuperarea este rapida. Reactiile cutanate tind sa fie mai grave in zonele
unde exista falduri naturale ale pielii, cum este sinul la femei, in posterior pavilionului urechii si
inghinal.
Ulceratiile cavitatii orale, faringelui si stomacului:
Daca zonele tratate sunt capul si gitul, vor apare de obicei Ulceratii tranzitorii ale cavitatii orale
si faringelui. Daca sunt severe pot afecta deglutitia, iar pacientul poate necesita analgezice si
suplimente alimentare. Esofagul poate deveni ulcerat daca este tratat direct sau primeste o doza
de radiatie colaterala in timpul tratarii cancerului pulmonar. Cind sunt tratate neoplaziile hepatice
si metastazele este posibil ca radiatia colaterala sa determine ulcere gastrice sau duodenale. (5)
Disconfortul intestinal:
Intestinul inferior poate fi tratat direct prin iradiere (tratamentul cancerului rectal sau anal) sau
poate fi expus prin radioterapia altor structuri pelvine (prostata, vezica urinara, tractul genital
feminin). Simptomele tipice cuprind: ulceratiile, diarea si greata. (2)
Edemul:
Ca parte a inflamatiei generale care apare, tumefierea tesuturilor moi poate determina probleme
in timpul radioterapiei. Aceasta este o problema in timpul tumorilor cerebrale si a metastazelor
cerebrale, mai ales unde exista deja o hipertensiune intracraniana sau unde tumora determina
obstructie severa a unui lumen (trahea sau bronsia principala). Se poate apela la interventia
chirurgicala inainte de tratament. Daca chirurgia este inadecvata pacientul poate primi steroizi in
timpul radioterapiei pentru a reduce tumefierea. (1) (2)
Infertilitatea:
Gonadele (ovarele si testiculele) sunt foarte sensibile la radiatii. Dupa expunerea directa la
dozele normale de tratament acestea pot sa nu mai produca gameti.
Planificarea tratamentului pentru majoritatea zonelor corpului este realizata pentru a minimaliza,
daca nu exclude complet iradierea gonadelor daca acestea nu sunt zonele principale de tratat.
Infertilitatea poate fi evitata eficient prin evitarea a cel putin unei gonade de la iradiere. (9) (3)

Efectele adverse tardive


Apar la luni sau ani dupa tratament si sunt in general limitate la zona care a fost tratata. Multe
dintre efectele tardive sunt reduse prin fractionarea dozei de radiatii.
Fibroza:
Tesuturile care au fost iradiate tind sa fie mai putin elastice in timp datorita unui proces de
fibrozare difuza.
Epilarea:
Pierderea parului poate apare pe orice suprafata cutanata piloasa la doze peste 1 Gy. Apare doar
la suprafetele expuse iradierii. Caderea parului poate fi permanenta la o singura doza de 10 Gy,
dar daca doza este fractionata caderea permanenta a parului poate sa nu apara decit la doze peste
45 Gy. (1) (4)
Uscaciunea mucoaselor:
Glandele salivare si lacrimale au o toleranta la iradiere de 30 Gy in doua fractiuni, o doza
depasita de majoritatea terapiilor pentru cap si git. Xerostomia si xeroftalmia pot deveni
probleme deranjante de lunga durata si reduce calitatea vietii pacientului. Similar, glandele
sudorale ale pielii tratate tind sa-si inceteze functia iar mucoasa normal umeda a vaginului este
adesea uscata dupa iradierea pelvina.
Limfedemul:
Este o conditie de retentie localizata a fluidului si tumefierea tisulara, care apare ca rezultat al
distrugerii sistemului limfatic in timpul radioterapiei. Este cea mai frecvent raportata complicatie
a radioterapiei mamare si axilare dupa chirurgia de excizie a galnglionilor limfatici axilari. (3)
(5)
Cancerul:
Radiatia este o posibila cauza a cancerului iar neoplaziile secundare sunt observate la o
minoritate dintre pacienti. Apare la 20-30 de ani dupa tratament, desi unele neoplazii sangvine se
pot dezvolta si la 5-10 ani. In marea majoritate a cazurilor riscul este contrabalansat de reducerea
riscului prin tratarea cancerului primar. Cancerul apare in zona iradiata.
Boala cardiaca:
Iradierea are un risc potential de deces prin boala cardiaca dupa radioterapia cancerului de sin.
Declinul cognitiv:
In cazurile de iradiere aplicate zonei capului poate apare declinul cognitiv. Acesta este aparent
mai ales la copiii intre 5-11 ani.
Proctita de iradiere:
Poate implica efectele de lunga durata asupra rectului incluzind diarea si tenesmele, fiind
asociata cu radioterapia organelor pelvine. Radioterapia poate cauza si cistita de iradiere cind
vezica este afectata. (9) (1)

Efectele adverse cumulative


Aceste efecte nu trebuie confundate cu efectele tardive sau de lunga durata. Cind efectele de
scurta durata au disparut iar cele de lunga durata sunt subclinice, reiradierea poate fi
problematica.
Efectele asupra reproducerii:
In timpul primelor saptamini dupa fertilizare radioterapia este letala dar nu teratogena. Dozele
mari de radiatii in timpul sarcinii induc anomalii, afectarea cresterii si retard mental. Exista si un
risc crescut de leucemie la copil si alte tumori in copilarie.
La barbatii care au fost expusi in antecedente la radioterapie riscul de defecte genetice
sau malformatii congenitale ale copiilor conceputi dupa terapie nu creste. Totusi, folosirea
tehnologiilor de reproducere asistata si a tehnicilor de micromanipulare pot creste riscul. (8)
Efectele asupra sistemului pituitar:
Hipopituitarismul se dezvolta de obicei dupa iradierea neoplasmelor seii turcesti, tumorile
extraselare cerebrale, tumorile capului si gitului si dupa iradierea intregului corp. Acest tip de
hipopituitarism afecteaza hormonii de crestere si gonadali. In schimb, deficitele hormonului
adrenocorticotrofic si stimulator tiroidian sunt cele mai rar intilnite. Modificarea secretiei de
prolactina este usoara iar deficitul de vasopresina pare a fi foarte rar ca rezultat al iradierii. (3)
(7)

S-ar putea să vă placă și