Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Craiova
10 Mai 2018
Istoria unei mitropolii în regiunea Olteniei începe cu sec. al XIV-lea, când Vlaicu
(Vladislav) Vodă întemeiază în 1370 Mitropolia Severinului, având ca prim Mitropolit
pe Antim Critopulos. Două ar fi fost motivele întemeierii unei mitropolii la Severin: un
răspuns la ofensiva catolică, mai ales că Iachint, Mitropolitul de la Curtea de Argeş,
se dovedea mai tolerant, şi faptul că prin alipirea Amlaşului, Făgăraşului şi a
Banatului de Severin la Ţara Românească, numărul credincioşilor de aici aproape se
dublase şi era nevoie de o nouă eparhie.
Informaţiile scrise despre această mitropolie ajung până la anul 1403. În 1381,
Mitropolitul Severinului Antim Critopulos este mutat în scaunul mitropolitan de la
Argeş, în locul său necunoscându-se alt mitropolit până în 1389. Se pare că acesta
ar fi condus ambele scaune mitropolitane, dat fiind faptul că nici un alt mitropolit de
Severin nu este amintit în Actele Patriarhiei de la Constantinopol. Abia în 1389 este
menţionat ca Mitropolit de Severin chir Atanasie. În 1400-1401 este menţionat un
mitropolit anonim al Severinului, neştiindu-se dacă este vorba despre Atanasie sau
poate un urmaş al acestuia.
Mulţi istorici cred că această mitropolie s-a desfiinţat după 1403, cel mai târziu după
1419, când după moartea lui Mircea cel Bătrân urmează o perioadă de instabilitate
politică în Ţara Românească. Acest lucru permite pierderea unor teritorii, printre care
şi Severinul, ce va fi anexat în toamna lui 1419 de către Sigismund de Luxemburg,
regele Ungariei, iar în anii următori va cunoaşte călcări succesive din partea turcilor.
Este posibil ca în acest context, după cum susţin unii autori, Mitropolitul să se fi
refugiat într-o zonă mai ferită, anume la Strehaia. Cei care susţin această teză îşi
sprijină afirmaţiile pe o pisanie a Mănăstirii Strehaia, datată 1673, dar care este
păstrată într-o copie din 1759. Din ea rezultă că la Strehaia a funcţionat un scaun
arhieresc. „Această sfântă mânăstire Strehaia ce au fost mai înainte vreme şi
episcopie, unde să cinsteşte şi să prăjnuieşte hramul sfintei şi de viaţă făcătoarei şi
nedespărţitei Troiţe, fost-au zidită din temelia ei de bunul creştin, răposatul domn
Matei Basarab voievod şi au închinat-o lui Dumnezeu a fi mânăstire de sfinţi părinţi
călugări. Iar după mulţi ani ai pristăvirii sale, când au fost în zilele bunului creştin şi
luminatului domn, Io Grigorie Ghica vo(i)evod, în domnia mării sale, la anul 1673,
socotitu-s-au dimpreună cu toţi cinstiţii sfetnicii mării sale şi au tocmit şi au aşezat
această sfântă mânăstire a fi episcopie a Ţării Româneşti, pentrucă mai dinainte
vreme au fost iarăşi episcopie aci. Ci fiind surpată mult de puterea varvarilor, s-au
mutat scaunul la Râmnic”.
Deşi tradiţia menţionează mutarea mitropoliei de la Severin la Strehaia, nu se
cunoaşte numele nici unui Episcop de Strehaia în sec. al XV-lea.
Radu cel Mare (1495-1508), cu sprijinul lui Nifon, fost Patriarh al Constantinopolului,
reorganizează Biserica. În 1503, cu ocazia unui sobor, sunt înfiinţate două episcopii:
cea a Buzăului pentru partea de răsărit a ţării şi cea a Râmnicului pentru Oltenia.
Cea din urmă se mai intitulează şi a „Noului Severin”, pentru că ea lua locul vechii
mitropolii de la Severin, fiind o continuare a acesteia. După statornicirea unei
episcopii la Râmnic, episcopii de aici s-au preocupat nu numai de viaţa religioasă a
supuşilor, implicându-se şi în viaţa politică. De exemplu, Teofil, în 1595, face parte
dintr-o delegaţie trimisă de către Mihai Viteazul la Sigismund de Bathory. De
asemenea se îngrijesc şi de tipărirea unor cărţi religioase şi nu numai. În 1640
Mitropolitul Teofil II tipăreşte „Pravila Mică” sau „Pravila de la Govora”.
În 1847, în urma unui incendiu, aproape jumătate din oraşul Râmnic este distrus.
Arzând biserica şi toate clădirile episcopiei, reşedinţa episcopală este mutată
temporar la Craiova în casele Episcopiei - Metocul Gănescu până în 1856, când
Sfântul Calinic va reveni la vechea reşedinţă de la Râmnic.
La puţin timp după această dată, la 24 mai 1947, Adunarea Deputaţilor vota Legea nr. 196
(publicată în M.O. nr.136 din 18 iunie 1947) prin care se înfiinţa Arhiepiscopia Craiovei, al
cărei prim articol preciza: „Se înfiinţează pe data publicării prezentei legi, Arhiepiscopia
Ortodoxă Română a Craiovei, cu reşedinţa în Craiova, având ca circumscripţie teritorială...
judeţele Dolj, Gorj şi Mehedinţi”. În art. 2 se preciza că Biserica Domnească „Sfântul
Dumitru” din Craiova va servi drept catedrală arhiepiscopală. În prezenţa membrilor
Guvernului, a membrilor Sfântului Sinod şi a toţi membrii Congresului Naţional Bisericesc a
fost ales la 20 noiembrie 1947 în calitate de arhiereu IPS Firmilian. Acesta a fost hirotonit
arhiereu la 30 noiembrie 1947, iar în ziua „Bunei Vestiri” (25 martie 1949) a fost ridicat la
rangul de Mitropolit al Olteniei şi instalat de Patriarhul Justinian Marina.
La 23 aprilie 1978, Mitropolit al Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei este ales IPS Nestor
Vornicescu, iar apoi, după moartea sa a fost ales IPS Irineu Popa. (Laurenţiu Marius
Dragomir)