RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

1. Diplomaţia românească la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX

2. România şi debutul primei conflagraţii mondiale. Perioada

neutralităţii.

3. Intrarea României în război. Operatile militare din anul 1916.

Ocupaţia militară a puterilor centrale.

4. Campania din vara anului 1917 şi urmările sale.

5. Reintrarea României în război şi participarea sa la victorie.

1. Diplomaţia românească la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX.

După obţinerea independenţei naţionale, România a trebuit să ţină seama de noul

echilibru de forţe creat în Europa deoarece:

l ocupa o poziţie strategică importanta în Balcani;

l trebuia să se integreze noilor structuri europene că stat de sine stătător;

Politica externă a României a avut în această perioadă următoarele

obiective:

l recunoaşterea independenţei de stat şi a rolului pe care poate să-l joace în

context european;

l apărarea intereselor naţionale;

l creşterea prestigiului internaţional;

l ieşirea României din izolarea diplomatică ivită datorită deteriorării

relaţiilor cu Austro-Ungaria şi Rusia.

Bucureştiul a devenit un centru cu o bogată activitate diplomatică. Un rol deosebit

l-au avut diplomaţi că: Mihail Kogălniceanu, Petre P. Carp, I.C. Brătianu, Vasile
Boerescu, D.A. Sturdza.

Obiective şi acţiuni în politica externă

1. Recunoaşterea independenţei pe plan extern.
"După îndeplinirea condiţiilor impuse prin tratatul de la Berlin (rezolvarea
consecinţelor afacerii Stroussberg şi acordarea cetăţeniei evreilor) între 1878-1880
Germania, Anglia, Franţa, Grecia, Rusia, Austro-Ungaria recunosc independentă de
stat a României.

2. Creşterea prestigiului internaţional al României

· România a întreprins o intensă activitate diplomatică pentru creşterea prestigiului
internaţional al statului român:

- în toamna anului 1878 Carol I îşi ia titlul de "Alteţa Regală" (recunoscut în

1880);
- în 1880, I.C. Brătianu şi Carol I vizitează Germania cu care prilej
abordează problema regatului;
- este reglementată succesiunea la tronul României. În lipsa descendenţilor
direcţi, tronul urma să revină nepotului său de frate Ferdinand căsătorit în 1892 cu
principesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Angliei;
· 14/26 martie 1881 - Parlamentul votează legea prin care România este
transformată în Regat.
Consecinţe:

- a reprezentat o modificare a statutului politic şi internaţional al ţării;

- ţara noastră întreţinea relaţii cu 18 state ale lumii.
3. Ieşirea României din izolarea diplomatică
A fost rezultatul unor factori cum sunt:

a. Austro-Ungaria promova o politică de penetraţie în peninsulă Balcanică prin:

· tendinţa de a domina Comisia Dunării;

· o politică de deznaţionalizare a românilor din Transilvania în urma înfăptuirii

dualismului Autro-Ungar în 1867;

b. Rusia, de asemenea ducea o politică de penetraţie în peninsula Balcanică prin:

· încălcarea Convenţiei din 4 aprilie 1877 prin încercarea de a ocupa România şi

ocuparea sudului Basarabiei;
· incidentele din 1879 dintre trupele româneşti şi ruseşti la Arab-Tabia ( în legătură cu
delimitarea frontierei de sud a Dobrogei).
În acest context se produce o apropiere între România şi Puterile Centrale
datorită:

· originii germane a dinastiei din România;

· intereselor economice ale unor cercuri conducătoare;
· schimbării raportului de forţe în Balcani prin reorientarea Serbiei şi Bulgariei către
Rusia.

După războiul cu Prusia din 1870-1871 Franţa nu mai reprezenta o forţă în Europa.
Situaţia internaţională impunea o alianţă politico-diplomatica cu puterile centrale.
Iniţiativa acestei alianţe a aparţinut lui Otto von Bismark în 1880. În 1883 Carol I şi I.C.
Brătianu întreprind o vizită în Germania şi Austro - Ungaria. Alianţa cu puterile centrale
este semnată în 1883, a avut un caracter secret, a fost cunoscută doar de rege şi de unii
oamenii politici. Alianţa prevedea:

- ajutor reciproc în caz de atac;

- obligaţia de a nu încheia alianţe potrivnice vreuneia din părţi;
Consecinţele acestei alianţe au fost:

· ieşirea României din izolare;

· garanţii de securitate;
· consolidarea statutului internaţional al României;
Prin aceasta se spera în intervenţia Germaniei pe lângă Austro-Ungaria pentru
ameliorarea situaţiei romanilor din Transilvania, în urma instaurării dualismului Austro-
Ungar.

4. Transformarea României într-un factor de stabilitate politică în S-E

Europei în contextul complicării situaţiei în Balcani la începutul sec.XX.
România a urmărit menţinerea statu-quo-ului în Peninsulă Balcanică. La începutul
sec. XX a avut loc detaşarea treptată a României de Puterile Centrale şi apropierea de
Antanta în contextul conturării celei de-a doua alianţe politico-diplomatice din Europa.
Antanta sau Tripla Înţelegere era formată din Franţa, Anglia şi Rusia.

Consecinţele acstei apropieri au fost:

 ·apropierea Bulgariei de Austro-Ungaria;
· creşterea agresivităţii Austro-Ungariei care după 1908 anexează Bosnia şi
Herţegovina;
· agravarea situaţiei romanilor din Transilvania;
· tendinţele Bulgariei de a se extinde teritorial pe seama Turciei, punând în pericol
statu-quo-ul balcanic.

Consecinţe:

· în acest context Puterile Centrale au încercat să menţină România în sfera lor de

influenţă. In1909 - moştenitorul tronului Germaniei şi apoi al Austro-Ungariei
vizitează Bucureştiul;
· la împlinirea vârstei de 70 de ani Carol I devine feldmareşal al armatei germane.

· Preocupaţi de situaţia romanilor din afară graniţei Ion I.C. Brătianu, principesa
Maria şi Ferdinand moştenitorul tronului se reorientează spre Antanta, în speranţa
unirii teritoriilor româneşti din afara graniţelor cu România.
· Zona Balcanilor devine la începutul secolului XX instabilă datorită pretenţiilor
teritoriale ale Bulgariei, Serbiei şi Greciei, care urmăreau relizarea unităţii naţionale
prin recucerirea teritoriilor aflate sub stăpânire otomană. În acest context izbucnesc
războaiele balcanice. Războaiele balcanice au demonstrat reorientarea politicii
României spre Antanta.
a) Primul război balcanic (1912-1913) izbucneşte între Turcia şi Bulgaria, Grecia,
Serbia. Turcia este înfrântă. La 3 decembrie 1912 este semnat armistiţiul.Tratatul de
pace s-a încheiat la Londra. România şi-a proclamat neutralitatea faţă de primul
conflict balcanic.
b) Bulgaria nemulţumită de rezultate reîncepe conflictul. Astfel izbucneşte al doilea
război balcanic (1913). România a decretat mobilizarea armatei. Aceasta semnifica
ruperea legăturilor cu puterile centrale. Armata română pătrunde pe teritoriul Bulgariei.
Bulgăria capitulează, iar pacea se încheie la 10 august 1913 la Bucureşti. Evenimentele
se desfăşurau într-un context favorabil. La 1/14 iunie 1914 tarul Nicolae al-II-lea al
Rusiei vizitează Constantă având discuţii cu Carol I şi I.I.C.Brătianu. Prin tratatul de la
Bucureşti, România primeşte Dobrogea de sud până la linia Ecrene-Turtucaia.

Preliminariile şi pacea s-au încheiat la Bucureşti (10 august 1913) ceea ce demonstrează
importanta jucată de România în Balcani.
 Tratatul mai prevedea:

· cedarea de către Bulgaria a unei părţi din Macedonia către Grecia şi Serbia.
· Turcia primeşte o parte din Tracia şi Adrianopole;
Tratatul de la Bucureşti a contribuit la restabilirea păcii în Balcani doar în aparenţă şi
adânceşte conflictul dintre România şi Tripla Alianţă.

2. România şi debutul primei conflagraţii mondiale. Perioada

neutralităţii şi semnificaţia să

a) Primul război mondial desfăşurat între anii 1914-1918 a însemnat punctul

culminant în confruntarea dintre marile puteri pentru dominaţia lumii; coaliţiile
participante la conflagraţie fiind responsabile pentru izbucnirea conflictului. Pretextul
folosit pentu declanşarea războiului a fost Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914 care
a dus la asasinarea moştenitorului tronului Austro-Ungariei Franz Ferninand şi a soţiei
sale. După o lună de la eveniment, Austro Ungaria declară război Serbiei.

În acest context România era foarte importantă pentru ambele tabere. Drept
consecinţă Puterile Centrale şi Antanta încearcă atragerea ţării noastre în conflict.

La Consiliul de Coroană de la Sinaia (21 iulie /3 august 1914) se decide

poziţia României. Se hotărăşte: expectativa armată soluţie susţinută de I.I.C. Brătianu ,
membrii Guvernului şi Alexandru Marghiloman. Regele Carol dorea intrarea în război de
partea puterilor centrale, idee susţinută şi de conservatorul P.P.Carp. În acest sens sunt
interesante telegramele dintre împăratul Carol al Austro-Ungariei şi regele Carol al
României.

Neutralitatea României (1914-1916)

S-a caracterizat printr-un climat politic foarte agitat.

Cauze:

· Forţele politice propun soluţii diverse.

· Diplomaţii puterilor centrale şi ai Antantei încercau să atragă România de partea
lor;
· România trebuia să aleagă acea grupare ce putea să sprijine desăvârşirea unităţii
naţionale.
 În schimbul unei neutralităţi binevoitoare Rusia a recunoscut drepturile României
asupra Transilvaniei şi Bucovinei. La 27 septembrie/10 octombrie 1914 Carol I a decedat,
urmând la tronul României Ferdinand I. I.I.C. Brătianu a avut negocieri secrete cu
Antanta;

Prin aceasta a dorit să obţină garanţii pentru asigurarea independenţei indiferent

de rezultatele războiului. Curentul dominant în opinia publică românească era cel ce se
pronunţa pentru intrarea în lupta de partea Antantei. În acest sens au fost încheiate
acorduri cu Rusia şi Italia. În sprijinul intrării în război de partea Antantei se desfăşoară
acţiuni diverse:

· propagandă în presă;
· demonstraţii;
· conferinţe;
· acţiuni ale:
- Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor romanilor;
- "Acţiunii Naţionale" (condusă de N. Filipescu)
O serie de politicieni romani susţineau alianţa cu Puterile Centrale pornind de la
pericolul slav: Constantin Stere, P.P. Carp, Alexandru Marghiloman.

Mişcarea socialistă din România se opune participării la război.

Situaţia economică în perioada neutralităţii se înrăutăţeşte datorită:

· Reducerii volumului comerţului românesc prin închiderea strâmtorilor după

intrarea Turciei în război.
· Cheltuielilor necesare înzestrării armatei
·Intrării Bulgariei în război 1915.
În vara anuui 1916 se fac presiuni crescânde asupra României din partea ambelor
tabere într-un moment de criză al Atantei pe front. Consecinţa acestor presiuni a fost
faptul că la 4/17 august 1916 are loc semnarea de către România a convenţiei politice şi
militare cu Antanta cu caracter secret.

Convenţia politică prevedea:

· România să declare război Austro - Ungariei

 · să se respecte integritatea teritoria a României

· recunoaşterea aspiraţiei legitime a României către unirea cu Transilvania şi

Bucovina;

· participarea României la conferinţa de pace în condiţii de egalitate cu celelalte ţări

semnatare.

Convenţia militară prevedea:

· România se obliga să intre în război la 15/28 august 1916 ;

· ajutorul militar al Antantei pentru România;
· aprovizionarea armatei romane cu muniţii şi armament (300 t/zilnic);
· desfăşurarea unor ample operaţiuni militare de către Antanta în sprijinul României;
· Rusia trebuia să desfăşoare operatuni militare în Galatia şi Bucovina şi să participe
la apărarea Dobrogei în cazul atacării acesteia de către Bulgaria;
· trupele aliate de la Salonic să declanşeze o ofensivă pentru atragerea armatelor
Puterilor Centrale în zonă;
La 14/27 august 1916 s-a convocat Consiliul de Coroană de la Sinaia unde toţi
participanţii au fost de acord cu intrarea în război a României alături de Antanta; singurii
opozanţi au fost P.P. Carp şi Titu Maiorescu. În aceeaşi seară s-a înaintat declaraţia de
război către Austro-Ungaria de către ministrul Edgar Mavrocordat.

3. Intrarea României în război. Operaţiunile militare din anul 1916.

Ocupaţia militară a Puterilor Centrale.

Operaţiile militare din 1916:

În noaptea 14/15 august 1916 armata romană trece Carpaţii, avansează rapid, iar
românii din Transilvania îi primesc pe soldaţii romani că pe eliberatori. Sunt cucerite
Braşov, Sibiu, Topliţa. De asemenea a pătruns în zona secuiască.
 Antanta nu-şi respecta obligaţiile militare asumate:

· Ofensiva promisă de armată rusă la Salonic nu a avut loc;

· Ofensiva romana în Transilvania nu a fost sprijinită de aliaţi în Galiţia şi Bucovina.
Consecinţe:

· 1 sept. 1916 forţele germano-bulgaro-turce conduse de felsmaresalul

Mackensen provoacă romanilor înfrângerea de la Turtucaia.
· în Transilvania are loc declanşarea unei puternice contraofensive Austro-
Ungare.
· până la sfârşitul lui oct, 1916 , romanii se retrag din Dobrogea.
· generalul Eremia Grigorescu reuşeşte să apere trecătorile Moldovei.
· spre Sud Puterile Centrale reuşesc să rupă apărarea la trecătoarea Jiului şi să
pătrundă în Muntenia şi Oltenia.
Încercarea romanilor de a-i opri pe inamici în zona Neajlov-Arges nu salvează
capitala care va fi ocupată în decembrie 1916. Consecinţele ocupării capitalei şi a
Munteniei de către armatele germano-bulgaro-turce au fost:

· Retragerea armatei României în Moldova (nov. - dec. 1916).

· Stabilirea Frontului pe linia Oituz-Siret-Dunare
· Rtragerea Guvernului, autoritatior, la Iaşi
· Se formează un guvern de uniune naţională, din care făcea parte şi
conservatorul Take Ionescu.
Regele Ferdinand promite reforma electorală şi agrară. Guvernul I.I.C. Brătianu
hotărăşte depunerea tezaurului naţional în Rusia spre păstrare; acesta era format din
tezaurul casei regale, obiecte ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei, lingouri de aur, valută şi
alte valori.

În teritoriul ocupat de Puterile Centrale se instituie un regim de ocupaţie militară

care a dus la:

· exploatarea bogăţiilor ţării în folosul Puterilor Centrale

· reprimarea încercărilor de rezistenţă
· rechiziţii
4. Campania din vara anului 1917 şi urmările sale:

În Moldova se fac eforturi uriaşe pentru refacerea armatei. În perioada ianuarie-mai

1917 se aduce armament din Franţa, Rusia şi Anglia iar soldaţii sunt instruiţi de
misiunea militară franceza condusă de genralul Berthelot. Puterile Centrale pregăteau în
vara anului 1917 o dublă ofensiva. În perioada iulie-august 1917 se desfăşoară luptele de
la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz :

· la 11 iulie 1917 ofensiva românească de la Mărăşeşti a armatei a două sub

comanda generalului Alexandru Averescu eliberează 30 de sate;
· la 24 august au fost respinse ultimele încercări de străpungere a apărării
româneşti de la Oituz.
Importantă:
- victoriile romanilor au salvat statul roman
- este oprită înaintarea Puterilor Centrale spre Rusia
- s-au remarcat generalii Alexandru Averescu şi Eremia Grigorescu;
regimentul 32 "Mircea şi armata a II-a romană.
În lunile octombrie-noiembrie 1917 are loc revoluţia Bolşevică din Rusia cu
următoarele consecinţe pentru statul Român:

- trupele ruseşti din Moldova sunt cuprinse de anarhie, tulburări şi de

ideologia bolşevică;
- lovitura de stat bolşevica din 25 oct./7 nov. 1917 a afectat România deoarece
rămâne singură, înconjurată de duşmani.
- La 20XI/3.XII. 1917 generalul Scerbacev comandantul trupelor ruse din
România propune încheierea armistiţiului cu Puterile Centrale implicându-i şi pe
romani.
Consecinţele acestei situaţii au fost:

· 26.XI./9.XII.România este obligată să încheie armistiţiul cu Puterile Centrale.

Armistiţiul nu a modificat însă orientarea politică a guvernului roman
· În Moldova continua agitaţiile bolşevice
· Unităţile militare române sunt nevoite să intervină pentru neutralizarea
trupelor ruseşti cuprinse de spiritul bolşevismului;
· La 3 decembrie 1917 guvernul condus de Lenin ordona arestarea
reprezentantului roman la Petrograd Constantin Diamandy;
· La 13/26 ianuarie 1918 Rusia bolşevica rupe legăturile diplomatice cu
România;
· Tezaurul roman depus în 1917 în Rusia este confiscat;
· Pentru a-şi consolida puterea, guernul bolşevic condus de Lenin încheie pace
 cu Puterile Centrale la Brest-Litovk la 18 februarie-3martie 1918;
· În perioada dec.1917-mai 1918 au avut loc tratative pentru încheierea păcii cu
Puterile Centrale;la aceste tratative ministrul de externe austro-ungar Czernin cerea
înlăturarea regelui Fredinand;
· România primeşte ultimatum din partea Puterilor Centrale (25 ian./7 feb.
1918) în vederea încheierii rapide a păcii.
Consiliile de Coroană desfăşurate la Iaşi (feb.1918) au hotărât alegerea acestei soluţii
pentru salvarea ţării. Guvernul I.I.C.Brătianu a demisionat, formându-se un guvern
prezidat de generalul Alexandru Averescu. Regele Ferdinand s-a întâlnit la Răcăciuni cu
Ottokar Czernin. Cu acest prilej ministrul de externe austro-ungar i-a cerut în mod
ultimativ încheierea păcii. În urma demisiei guvernului Alexandru Averescu, riscul
încheierii unei păci umilitoare a fost asumat de guvernul Alexandru Marghiloman (feb.-
oct. 1918). După discuţiile preliminare de la Buftea la 24 aprilie/7 mai 1918 se încheie
pacea de Bucureşti.

Prevederi:

- ocuparea Dobrogei de către Bulgaria. România avea acces la Marea Neagră

prin portul Constantă;

- demobilizarea armatei(parţial);
- Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul Carpaţilor. O zonă de 5600
km˛, împădurita în care se aflau vârfurile Negoiu, Caraiman şi Ceahlău urmând să
fie exploatată de Austro-Ungaria;
- controlul german asupra economiei româneşti prin monopolul asupra
petrolului şi arendarea de terenuri agricole pe timp de 90 de ani.
- deşi grea, pacea de la Bucureşti permitea supravieţuirea României.
Parlamentul de la Iaşi a ratificat pacea de la Bucureşti dar aceasta nu a fost
promulgată de regele Ferdinand.
5. Reintrarea României în război

În vara anului 1918 Antanta obţine victorii importante pe frontul de vest şi în

Macedonia.

Consecinţe:
- sunt create condiţii favorabile pentru reintrarea României în război;
- 24oct./6nov.1918 guvernul Marghiloman demisionează;
- se formează un guvern prezidat de generalul Constantin Coandă.

Acesta a proclamat mobilizarea generală şi cere trupelor germane să părăsească ţara;

România declara război Germaniei şi anulează pacea de la Bucureşti. La 11 noiembrie
1918 Germania capitulează. Regele Ferdinand şi regina Maria împreună cu autorităţile
româneşti revin la Bucureşti, după eliberară teritoriilor româneşti de sub ocupaţia
Puterilor Centrale.

Participarea României la primul război mondial a urmărit permanent idealul Marii

Uniri. Războiul a costat pe romani 339117 morţi şi 299000 de răniţi.

TERMENI
Alteţa regală - titlul purtat de un principe dintr-o casă domnitoare;
bolşevism - curent de gândire politică de extremă stângă apărut în Rusia la începutul sec.
XX.;
neutralitate - situaţie, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două
sau mai multe state;
rezoluţie - hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri;
statu-quo - stare care a existat mai înainte, care se menţine, în momentul de faţă şi în
raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenţii.

CRONOLOGIE
1870 - 1871 - înfrângerea Franţei în războiul cu Prusia;

1878 (9-21.IX) - Carol I i-a titlul de Alteţa Regală;

1879 - incidentul de la Arab-Tabia;

1880 - Otto von Bismarck se pronunţa pentru aderarea României la Tripla Alianţă;

14-26 martie 1881 - Parlamentul votează transformarea României în regat

1882 - incidentul de la Iaşi;

1883 - Alianţa dintre România şi Puterile Centrale;

1883 - I.C. Brătianu şi Carol I vizitează Germania

1886-1891 - războiul vamal dintre România şi Austro Ungaria

1892 - prinţul moştenitor Ferdinand se căsătoreşte cu Maria de Edinburgh;

1908 - Austro Ungaria anexează Bosnia şi Herţegovina

1909 - moştenitorii tronului din Germania şi Austro-Ungaria vizitează Bucureştiul

1910-1911 - România este vizitată de misiuni militare din Anglia şi Rusia şi de primarul
Parisului;

3 dec. 1912 - Turcia semnează armistiţiul după înfrângerea din primul război balcanic;

3 febr. 1913 - reizbucnirea primul război balcanic;

10 iunie 1913 - Bulgaria declanşează al II-lea război balcanic;

10 august 1913 - pacea de la Bucureşti

1913-1914 - Germania şi Austro-Ungaria acreditează noi ambasadori la Bucureşti;

1-14 iunie 1914 - vizita tarului Nicolae ÎI şi a familiei sala la Constantă

21 iulie-3 aug. 1914 - Consiliul de coroană de la Sinaia care hotărăşte neutralitatea

României

1914-1916 - perioada neutralităţii României;

sept.-1914 - România încheie acorduri cu Rusia şi Italia

1914 - Congresul extraordinar al Partidului Social Democrat cere adoptarea unei politici
de neutralitate;

27 sept.-10 oct. 1914 - moartea lui Carol I

feb. 1916 - moartea reginei Elisabeta;

1915 - intrarea Bulgariei în război

vara 1916 - şeful marelui Stat Major şi gen. Joseph Joffre cere României intrarea în
război;

4-17 aug. 1916 - se semnează documentele colaborării României cu Antanta;

14-27 aug. 1916 - Consiliul de Coroană a prezentat înţelegerea cu Antanta şi a decis

intrarea României în război;
14-15 aug. 1916 - armata romană trece în Transilvania;

1 sept. 1916 - înfrângerea romanilor la Turtucaia;

sf. oct. 1916 - retragerea romanilor din Dobrogea;

23 nov.-6 dec. 1916 - gen. Mackensen intra în Bucureşti;

mart.-apr. 1917 - regele Ferdinand promite înfăptuirea reformei agrare şi a celei

electorale;

24 iulie-6 aug. - 24 aug. - 3 sept. 1917 - luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz;

25 oct.-7 nov. 1917 - lovitura de stat bolşevică de la Petrograd;

19 nov.-2 dec. 1917 - Consiliul de Coroană decide continuarea războiului împotriva

Puterilor Centrale;

26.XI.-9.XII.-1917 - armistiţiul cu puterile Centrale;

3 dec. 1917 - arestarea reprezentantului României la Petrograd (Constatin Diamandy);

8-22 dec. 1917 - trupele romane intervin pentru a linişti situaţia creată în Moldova
datorită agitaţiilor bolşevice;

3-26 ian. 1918 - ruperea legăturilor diplomatice dintre România şi Rusia;

dec. 1917- mai 1918 - au loc convorbiri între România şi Puterile Centrale pentru
încheierea păcii;

25 ian.- 19 febr. 1918 - România primeşte un ultimatum din partea Puterilor Centrale
pentru încheierea grabnică a păcii;

febr. 1918 - Ferdinand se întâlneşte la Răcăciuni cu Czernin;

17 febr.- 2 martie ; 19 febr.- 4 martie 1918 - Consiliile de Coroană de la Iaşi care au

dezbătut soarta ţării;

18 feb. - 3 martie 1918 - pacea de la Brest Litovsk;

sf. febr. 1918 - demisia guvernului Averescu; formarea cabinetului Marghiloman;

24 aprilie - 7 mai 1918 - pacea de la Bucureşti;

sept. 1918 - Bulgaria a fost înfrântă decisiv de Antanta;

24 oct, - 6 nov. 1918 - demisia guvernului Marghiloman

şi formarea cabinetului Coandă;

11 nov. 1918 - armistiţiul Antantei cu Germania;

18 nov.-1 dec.1918 - Bucureştiul este eliberat. Regele Ferdinand împreună cu guvernul

revin la Bucureşti.