Cu problemele dezvoltării limbajului la copiii cu dizabilitatea mintală severă sau ocupat

urmatorii cercetărori: Bareaeva L.B., Luțkina R.K., Maller A.R., Cikoto G.V., Șipițina L.M.

La copiii cu dizabilitatea mintală severă este grav afectată activitatea verbală. Aceasta este
condiționată de un șir de cause: diminarea fomarea reflexeor și legăturilor diferențiate
condiționate la nivel de analizatori sau la nivel de unu. Un impact negativ are afectarea dinamicii
proceselor nervoase care impiedică formarea stereotipelor dinamice- legăturilor dintre
analizatori. Un șir de autori consideră (Bekker K., Sovak M.) că nivelul scazut al activității
verbale depinde de nivelul scazut al intelectului. A.R. Maller și Țikoto G.V. consideră că gradul
nedezvoltării verbale corespunde gradului nedezvoltării psihice generale. Dar există unele
nepotriviri. Dar în unele cazuri la retard mintal mediu se pare ca au limbajul bogat dar în
realitatea pur simplu pronunțarea unor cuvinte fără sens cu păstrarea intonațiilor auzite cîndva..
[22, с.14]. În așa cazuri se vorbește despre limbajul echolalic. La copiii cu dizabilitatea mintală
severă limbajul nu apare și nu se dezvoltă anii în șir. Așa numiți copiii fără limbaj. Aceasta
forma de dizabilitate vorbește despre afecțiunea zonelor verbale în mod profund. [22, с. 42-43].
Prezența afectării profunde a zonelor verbale la tineri cu dizabilitatea mintală severă confirmă și
cercetările mai tîrzii realizate de către I.A. Smirnova [38, с.93]. “Patologia principală a
limbajului la tineri cu dizabilități este alalii și dizartrii” [38 c. 97].

În Clasificarea Internațională a Maladiilor- 10 despre personae cu dizabilitatea mintală severă se

vorbește: “ei libel pot se mișcă, sunt fizic activi și manifestă unele semne de dezvoltarea socială,
formînd contacte cu alte persoane și manifestînd activitatea socială”.

Pentru ei este specific întîrziere evidentă în înțelegerea limbajului și aplicarea lui. Nivelul
dezvoltării limbajului poate fi diferit unii pot participa în convorbiri. În acealași timp alții au un
vocabular limitat care permite să vorbească numai de unele necesități. A treia categorie înțelege
instrucțiuni simple dar nu poate să însușească limbajul expresiv, aplicînd unele gesturi. Ce se
referă la particularitățile limbajului la persoane cu dizabilități mintale severe în literatura datele
nu sunt. “Majoritatea bolnavilor care se includ la acesta categorie suferă cu probleme motrice
grave sau alte afecțiuni severe ale sistemului nervos central.” [23,c.281] Reesînd din această
ideie se presupune că la copiii cu dizabilitatea mintală severă există dificultăți motrice evidente
în formarea limbajului care sunt foarte detaliat descrise de către G.V.Guriveț, L.Z.Davidovici
(1993)[14].

Cum menționează A.R. Maller și G.V. Țikoto, limbajul independent la copiii cu dizabilitatea
mintală medie este prezentată prin unele cuvinte, fraze scurte. Lipsa limbajului este compensată

1
prin jesturi, cu unele sunete, cuvinte autonome în care se integrează un sens corespunzator
înclusiv un sens pînă comunicare intregă.

Cercetările realizate de către (А.R. Maller, G.V. Țikoto, R.К. Luțkina, L.М. Șiăițina, I.A.
Smirnova) subliniează legătura dintre dificultăți de limbaj și de comunicare. O parte bună din
copiii cu dizabilități mintale medii și severe sunt orientate spre comunicare cu cei din jur, nu
posedă sursele verbale penru realizarea necesităților comunicative. Procesul de activizare a
vocabularului inhibă pasivitatea, necesitatea scazută în exprimări, interes scazut față de mediu.
Dar în condiții special organizate ei pot într-o masură să însușească funcția comunicativă a
limajului. Ei pot cere instrumente necesare de lucru de la profesor, pot pune niște întrebări
elementare. Crește pe parcursul instruirii necesitatea de a comunica. [22, с. 44]

În final putem concluziona că există trei nivele de nedezvoltare limbajului la copiii cu dizabilități
mintale:

1 nivel. Copilul cu greu înțelege limbajul. În limbajul există numai unele cuvinte. Insuficiența
verbală este restituită prin folosirea jestului.

2 nivelul. La copilul există dificultăți în înțelegerea limbajului. La acest nivel se organizează

structura gramaticală care unește cuvinte în propoziții scurte. Dar nu poate să alcatuiască o
povestire coerentă.

3 nivel. Copilul corect structurizează propoziții, dar propoziții sunt stereotipe, nu variază.
Vocabularul este sărac. Copilul poate să spună cuvinte simple și fraze.

La copiii cu dizabilitatea medie și severă există toate forme de tulburări de limbaj ca și la copiii
obișnuiți (dizartria, alalia motorie, bîlbîială și a.). Tulburări de limbaj la copiii cu dizabilități
mintale medii și severe sunt corectate cu greu cu rezultate minimale.

Descrierea tehnicilor de evaluare

1.Prezența reacțiilor expresiv mimice la comunicare după Asicritova E.A.

1.Conștientizează plînsul sau strigatul dă reacție de răspuns din partea maturului;

2.Plînge pentru a atrage atenția maturului;

3.Reacționează la vocea maturului;

4. Încearcă să întorcă în direcția maturului;

2
5.Se liniștește la prezentarea glasului cunoscut;

6.Manifestă atenție de scurtă durată la limbajul persoanei cunoscute;

7.Timp scurt colaborează cu persoana;

8.Reacționează asupra muzicii vesele;

9.Reacționează la muzica liniștită;

10.Demonstrează competența că știe că sunt prezente persoane cunoscute;

11.Manifestă placerea sau lipsa ei în prezența altor persoane;

12.Împreună cu pedagogul participă în realizarea mișcărilor cu cuvinte;

13.Împreună cu pedagogul participă în realizarea mișcărilor cu cuvinte dar manifestă

conștientizarea cea c se petrece;

14.În cazul comunicării prezintă complexul de inviorare;

15.Se zîmbește cînd începe se vorbească maturul;

16.Se concetrează asupra mimicii vorbitorului;

17.Reacționează la prezența persoane necunoscute;

18.Manifestă interes emoțional asupra strălucitoare;

19.Folosește mimica penrtru exprimarea stărilor de confort și difcomfort;

20.Folosește mimica pentru exprimarea stărilor emoționale.

Prezența surselor preverbale de comunicare:

1.Pronunță unele sunete laringeale;

2.Gîngurește;

3.Determină intonația vocii;

4.Lalație;

5.Reacționează la nume;

6.Repetă aceleași sunete;

3
7.Imitează sunetele auzite;

8.Rîde;

9.Comunicarea prin gesturi.

Evaluare:

0- deprinderea nu apare nici odată;

1- deprinderea apare cîteodată;

2- depribderea apare în jumatate de cazuri;

3- deprinderea apare permanent.

o tehnică special adaptată cu folosirea metodelor neuropsihologice T.A. Fotekova și T.V.

Ahutina.

Sunt determinate ctiterii pentru dezvoltarea deprinderilor de comunicare la copiii cu dizabilitatea

mintală severă (I, II, III). Printre ele sunt numite urmatoarele:

• orientarea în diferite situații de comunicare;

• orientarea spre partener;

• planificarea actului de comunicare;

• manifestarea unui comportament adecvat pe parcursul comunicării;

• evaluarea rezultatelor comunicării și schimbarea comportamentului de comunicare sub

influența partenerelor de comunicare.

Nivelul superior. Copiii care ușor întră în comunicare. Conștiează condițiile unei situații luate în
parte. Al determină pe partenerul de comunicare. Reacționează emoțional – adecvat la partenerul
de comunicare. Mențin contact vizual. Ascultă pe partenerul de comunicare, înțeleg limbajul
adresat. Acești copii pot fi inițiatori de comunicare verbală. Demonstrează prezența semnelor a
unui motiv. Pot manifesta cererea, ajutor sau protest. Dar o regulă sau procedeele raționale de
executarea acțiunelor comunicatve sunt realizate cu greu. Observă stările emoționale a
partenerului pe parcursul comunicării în activității împreună. Dar nu întotdeuna pot organiza
comportamentul sau conform propriu interes (îndeosebi în cazuri cind se realizează o activitate

4
cu copil din clasă). Participă în dialog cu semenii și cu maturii în cazul dacă el este ajutat. În
forma verbală cu greu se orientează în organizarea unui dialog nu respectă consecvența, nu
întodeuna aleg informația adecvată situației de comunicare.

Nivelul mediu. Sunt incluși copii care pot fi incluse în comunicare de către partener de
comunicare. Acești copii reacționează emoțional adevat la partnerului de comunicare. Ascultă se
uită la el. Dar pe parcursul comunicării nu pot fi concentrate pe el la informația prezentată.
Vorbirea adresată nu înțeleg complect. Din cauza aceasta nu formula un răspuns. Consecvența și
procedeele raționale la ei sunt afectate. Acțiuni efectuate pe parcursul activității de comunicare
sunt afectate. Cu greu înțeleg stările emoționale a partenerului, nu iau în considerare necesitățile
partenerului de comunicare și nu le aplică în organizarea propriul comportament. Deaceia
comunicarea este neproductivă sau poate duce la situații de conflict. Gradul comunicării verbale
este foarte limitat.

Nivelul inferior. Sunt incluși copiii care lipsește reacția de răspuns la inițiativă de a începe
comunicare. Sau manifestă o reacție emoțională neadecvată la comunicare. Formarea contactului
cu această categorie de copii necesită mari eforturi pentru a forma o comunicare. Dacă din partea
maturului este posibil cu eforturi mari de format un contact comunicațional. Implicare semenii
săi nu face nici un rezultat. Acești copiii se află permanent în afară colectivului, se află în lumea
lor (manifestările conform tipului autistic). Sau acești copiii au probleme emoționale grave, cu
afectarea ordinei și procedee raționale de executarea acțiunelor comunicative (manifestarea
agresivității și anxietății). Probleme emoțional- volitive la acastă categorie de copii diminuiază
capacitățile comunicării.

În dezvoltarea limbajului oral la aceasta categorie de copii sunt descrise trei nivele (I, II, III). În
cazul dat au fost determinate urmatoarele criterii:

• nivelul de înțelegerea limbajului adresat;

• capacitatea de folosirea limbajului de sinestătător și verbalizarea proprii necesități,

cererea ajutorului;

• capacitatea de a participa în dialog în limitele unei comunicări, participare în comunicare

în diferite situații comunicative (casnice, de învățare).

Nivelul superior. Nivel de dezvoltarea limbajului corespunde vîrstei de dezvoltare.

Nivelul mediu. Sunt incluse copii care minimal folosesc limbajul. Nivelul dezvoltării limbajului
impresiv este mai înalt dezvoltat comparativ cu expresiv. Acești copii înțeleg limbajul adresat.
5
Dar folosesc propoziții scurte cu agramatisme și tulburările de pronunție. Vocabularul lor este
este limitat la nivel de cel casnic. Este mai mult afectată plan extern de exprimare a imbajului,
posibilități limitate de eprimare vrebală desfășurată și includerea unor componente structurale.
Este afectat lexicul (limitarea cîmpului semantic, vocabularul lexical este sărac, folosirea
lexicului variabil este afectat) și afectarea gramaticală. Dar totuși acești copiii sunt în stare să
menține un dialog simplu care poate fi înțeles de către partenerului de comunicare.

Nivelul inferior. Sunt incluși copii la care limbajul nu este o formă de comunicare. Contingentul
acestor copii este neomogen. În această categorie de copii sunt descrise două subgrupe în
dependență de nedezvoltarea senzorială sau motrică a limbajului.

a) Copiii cu nedezvoltarea senzorială a limbajului. Acești copiii înțeleg cu greu limbajul

adresat. Ei înțeleg propoziții scurte sau instrucțiuni simple cu indicarea obiectului și acțiuni
necesare. O propoziție mai lungă nu este înțeleasă de către copil și nu reacționează adecvat.

b) Predominarea nedezvoltării motrice. Se observă unele cuvinte de lalație pronunțate cu

dereglări structurii fonematice. Diminiarea activității aparatului articulator, diminuarea
posibilității de organiza poze articulatorii, dificultăți în menținerea chinestezii a mișcărilor
locomotorii legate de nedezvoltarea noțiunelor spațiale. Toate aceste particularități fac ca acești
copii devin nonverbali. Limbajul lor expresiv este prezentat în unele vocalizări, a unor cuvinte
pronunțate separat. Mulți din ei foloses jesturi pentru a compensa lipsa limbajului. Este cea mai
complicată grupă îndependent de vîrstă.

3. În dependență de gradul afecțiunii acești autori determină cîteva nivele de tulburări verbale
senzoriae și motrice după G.V.Guriveț, L.Z.Davidovici:

Tuburări senzoriale verbale Tulburări verbale motrice

Nivelul inferior
Copiii nu înțeleg limbajul celor din jur, «Copiii nonverbali». Unii nu participă în diferite
îndeosebi celor care au grijă de ei. activități, nu folosesc limbajul. Alții propunță
același sunet care nu este sursa de comunicare. A
treilea grup folosesc sursele non verbale (indică
cu degetul obiectul sau jucarie). Aceasta grupă
este cea mai problematică în dezvoltarea
limbajului îndependent de vîrstă.
Nivelul mediu
Copiii înțeleg limbajul celor din jur în forma de Copiii pronunță unele cuvinte de lalație sau niște

6
unele propoziții scurte. O propoziție mai lungă îmbinări de cuvinte cu tulburări fonematice.
sau citirea textului ei nu percep și nu Dereglările fonematice capată caracter specific
reacționează adecvat. Îndeosebi acesta dizartric care împiedică dezvoltarea programei
particularitate este legată cu înțelegerea kinestezice cu component apraxic, ce împiedică
instrucțiunii de caracter spațial (aceazete alăturea formarea limbajului de pronunțare. Schimbări
cu mine, desenează în centru). grave în mișcările aparatului articulator,
tulburările în organizarea pozelor articulatorii?
Dificultăți în menținerea kinestezii și serii de
acte locomotorii cauzate de tulburările aspectului
spațial fac tot posibilu ca limbajul este de greu
înțeles.
Nivelul superior
Copiii înțeleg limbajul casnic, execută Copii au vocabular casnic și limbajul oformat în
instrucțiunele, ascultă textele scurte, susțin fraze. Aici se constată polimorfizm. Unii copii
dialog. Dar se observă nedezvoltarea perceperii sunt prevorbareț și folosesc limbajul cu
structurilor complexe în propoziție. Ei rapid propoziții desfășurate cu elemente de
obosesc, se distrag nu ascultă o povestire pînă la pronunțarea afectată. Alții folosesc fraze scurte/
final. În unele cazuri se constată agramatisme.
Consecvența compunerii este dificulă, unii au
nevoie de întrebări adaugătoare pentru a povesti
conform fișelor. Al treilea nivel este caracterizat
nu numai afectarea structurii planului extern al
limbajului, dar și limitării cîmpului semantic,
saracia lexicului și structurii gramaticale.

Intervenții psihopedagogice

Pentru realizarea activităților pentru dezvoltarea limbajului la copiii cu dizabilitatea mintală

severă noi ne-am bazat pe principiile propuse de către L.M. Șipițina:

• abordarea individuală și diferințiată fundamentată pe prticularitățile psihologice

individuale a copilului;

• încarcarea psihodinamică (combinarea activității cognitivă cu mișcări);

7
• abordarea complexă – integrarea multisenzorială;

• legăturile dintre instuirea copilului cu regimul zilei și alte activități obișnuite a copilului.

În eleborarea metodicii stimulării dezvoltării limbajului la copiii cu dizabilitatea mintală severă

sau ocupat A.P. Maler și G.V. Țikoto. Ei au descris modelul cu trei nivele de dezvoltarea
limbajului în care sunt incluse urmatoarele component: formarea înțelegerii limbajului, formarea
sensurilor cuvintelor și îmbogațirea vocabularului activ, formarea categoriilor gramaticale și
limbajului coernt. Un rol important în stimularea dezvoltării limbajului acești autori consideră
lucru asupra vocabularul. Ei atenționează importanța lucrului asupra limbajului impresiv,
concretizarea definițiilor, însușirea cuvintelor de generalizare, diferențierea sensului cuvîntului,
înțelegerea cuvintelor cu sensul multiplu.

A.P. Maler și G.V. Țikoto au menționat importanța lgăturii dintre lecții de dezvoltarea limbajului
și activități logopedice în îmbogațirea reprezentărilor acestei categoriei de copii și de format
deprinderi pentru a aplica în limbaj cunoștințele capatate. De la început copiii trebuie de învățat
să înțeleagă limbajul adresat, de executat instrucțiuni simple a pedagogului, participare în dialog
simplu, de finisat propoziții pronunțate de profesor, de aplicat cererea.

La etapele mai tîrzii instuirea se bazează pe capacitatea de comunicat cu maturul, cu copilul,

dezvoltarea deprinderilor de dialog, instuire dezvoltării limbajului coerent cu ajutorul maturului
conform exemplului, după serii de fișe și acțiuni. A.P. Maller atrage atenție deosebită că pentru
dezvoltarea limbajului este necesar lecții de muncă, orientării social- casnice. Cerințele metodice
propuse de autor sunt: selectarea amanunțită lexicului, pregătirea materialului verbal pentru
lecție (întrebări, cerere, cuvinte de evaluare, exprimare etichetului verbal).

L.M. Șipițina a elaborat o metodă originală de instruire și dezvoltarea deprinderilor de

comunicare. În lucrarea sa autorul dă prioritate formării deprinderilor de comunicare inclusiv
nonverbale. Principiul comunicativ în instruirea copiilor cu dizabilitatea mintală severă este
metodologic deaceia că formarea activității verbale este una din condiții principale de socializare
efectivă prin formarea deprinderilor de muncă.

Teme pentru activități L.M. Șipițina ea din viața cotidiană. Ea propune să facă obiectul de
instruire acelea lucruri care pentru copil sunt actuale în momentul dat. Materialul propus poate fi
folosit și realizat de către profesor conform particularităților comportamentale individuale și
particularităților dezvoltării copilului și folosit în forma individuală și în grup.

8
Fiecare lecție conține urmatoarele elemente: moment organizatoric, actualizarea cunoștințelor pe
temă, repetarea materialului studiat, introducerea materialului nou, consolidarea și formularea
concluziilor. Aceste momente le organizează pe copii.

Structura lecției pentru dezvoltarea limbajului oral

Etapele lecției Obiectivele corecțional- dezvltative Exerciții recomandate

Mometul Dezvoltarea coordonării verbomotorii Cuvinte, propoziții pentru

organizatoric (pronunțarea propozițiilor cu mișcări), salut. Numirea lucrurilor care
stimularea răspunsului emoțional și au fost. Pronunțarea în grup
verbale. Dezvoltarea motricității generale, poeziilor, imitării verbale.
coordonării oculo- motorii și perceperii
spațiale.

Gimnastica Dezvoltarea deprinderilor chinestezice, Exerciții articulatorii, poezii,.

articulatorie dezvoltarea perceperii fonematice, atenției
auditive, memoriei, realizării activității
ritmice.

Verificarea Dzvoltarea atenției, diferitor tipuri de Denumirea obiectelor, acțiuni,

temelor pe acasă memorie, consolidarea vocabularului, folosirea propozițiilor cu
dezvoltarea deprinderilor de a vorbi prin structura prezentată,
propoziții, dezvoltarea capacității de a participarea în dialog, bazată
lucra conform exemplului. pe imagini, citirea poeziilor pe
derost.

Actualizarea Dezvoltarea capacității de a observa, Răspunsuri la întrebări,

cunoștințelor pe gîndirii, acțiunilor practice. finisarea propozițiilor
tema concretă. profesorului, înțelegerea
vorbirii adresate (indicarea
acțiunelor, obiectelor conform
cererii profesorului).
Ascultarea monologului

9
 profesorului, citirea.

Partea de bază. Dezvoltarea atenției și memoriei, Participare în convorbire,

Studierea gnosisului optico-spațial, perceperii dialog, jocul verbal. Repetarea
materialului nou audisitve, deprinderilor de comunicare, cuvintelor noi, concretizare
dezvoltarea perceperii fonematice sesurilor acestor cuvinte.
Alcatuirea propozițiilor pe
imagini, selectarea imaginilor
pentru cuvinte, gîcirea
gicitoarelor, ascultarea
monologului profesorului,
citirea.

Minuta fizică Diminuarea încordării la lecție, dezvoltarea Exerciții fonoritmice,

motricității generale, dezvoltarea logoritmice, temporitmice c
motricității fine, dezvoltarea coordonării ascociate cu limbaj.
oculo- motorii, audio-motorii, pronunțării
clare, flexibilității și clarității limbajului,
dezvoltarea memoriei.

Consolidarea Dezvoltarea deprinderilor grafo- motrice, Înțelegerea vorbirii adresate.

cunoștințelor perceperii auditive, motricității fine, Răspunsuro la întrebări ce au
praxisului constructiv, activității obiectiv- făcut, alcatuirea exprimărilor
practice, coordonării oculo- motorii, despre lucru realizat bazat pe
activității verbale. activitatea practică,
demonstrativitatea activității
(la etape mai tîrzii).

Finalitățile. Dezvoltarea tutoror tipurilor de memorie, Controlul și evaluarea

exprimării coerente. pronunțării și oformării lexico-
gramaticală (activitatea
profesorului/

Exprimări verbale pentru

apreciarea lucrului său, lucrului

10
colegilor săi, cuvinte pentru a
lua rămas bun, planificarea
activității în continuare.

11