Erorile de observare şi controlul datelor

Eroarea, inerentă oricărei activităţi umane, survine şi în procesul înregistrării datelor

observării, îndeosebi atunci când colectivitatea statistică este de dimensiuni mari şi sistemul de
caracteristici diversificat.
Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor înregistrate printr-o metodă oarecare
(specifică scopului cercetării) – concordanţa acestora cu datele reale ale fenomenelor investigate –
constituie un obiectiv fundamental („ţintă”) a oricărei metode de înregistrare (observare) statistică.
Acest obiectiv este, însă, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor
principiilor ştiinţifice de pregătire şi de organizare a înregistrării nu se pot înregistra date „absolut
reale”, în concordanţă cu manifestările reale ale fenomenului investigat.
În general, prin eroare de înregistrare (observare) statistică, exprimată absolut sau
relativ, se înţelege diferenţa dintre rezultatul obţinut prin înregistrare şi mărimea reală a
caracteristicilor (variabilelor) observate. Aceste diferenţe (erori) sunt determinate de volumul
înregistrărilor, de precizia mijloacelor de înregistrare şi de diverse alte surse (cunoscute sau
necunoscute).
Surse de erori se regăsesc în domenii care vizează înregistrarea, metodele de înregistrare.
Dintre acestea exemplificăm:
 Mobilitatea (inconstanţa) în timp a unităţii observate (determinată de factori sau
înclinaţii care conduc la răspunsuri inexacte sau aproximative);
 Puterea umană limitată de înregistrare (observare) – de exemplu, perceperea
eronată a răspunsurilor, transcrierea greşită a acestora etc.;
 Neclaritatea definirii unităţilor de observare şi a variabilelor de înregistrat;
 Imperfecţiunea metodelor şi mijloacelor de observare (înregistrare);
 Factori subiectivi etc.
Exemplele de mai sus sugerează faptul că sunt factori obiectivi şi subiectivi care conduc la
erori de înregistrare întâmplătoare, sistematice şi, de asemenea, la greşeli de înregistrare.
În funcţie de cauza care le produce şi după gravitatea lor, erorile au fost grupate în două
categorii: sistematice şi întâmplătoare.
1. Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o măsură însemnată
autenticitatea datelor culese. Ele provin, de regulă, din interpretarea incorectă a instrucţiunilor de
culegere a datelor, neînţelegerea scopului observării sau necunoaşterea unor noţiuni; acestea
conduc la înscrierea repetată în formularele observării a unor informaţii neconforme cu realitatea.
Amploarea erorilor sistematice este direct proporţională cu volumul colectivităţii observate.
Erorile sistematice pot fi prevenite printr-o mai bună instruire a personalului care efectuează
observarea şi pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului aritmetic şi logic.
2. Erorile întâmplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă, datorită lipsei de
concentrare a persoanei care efectuează înregistrarea, copierea sau codificarea datelor. Deşi apare
relativ frecvent, acest tip de eroare influenţează doar în mică măsură acurateţea rezultatelor de
ansamblu; explicaţia acestui efect redus este dată de faptul că erorile întâmplătoare se manifestă
sub forma unor abateri (atât pozitive, cât şi negative) de la valorile reale, compensându-se pentru
colectivităţi de dimensiuni mari.
În afara tipologiei de erori prezentată, mai pot fi amintite erorile de reprezentativitate
(efective sau probabile) întâlnite în cercetarea selectivă Tipologia erorilor de înregistrare,
prezentată anterior, conduce – în virtutea obiectivului de asigurare a datelor de calitate
corespunzătoare – la acţiuni de prevenire a erorilor şi de control al datelor culese.
Fără a fi o regulă generală, prevenirea erorilor se poate realiza prin acţiuni suplimentare de
genul:
 testării tehnicilor şi formularelor de înregistrare;
 selectarea optimă şi pregătirea profesională a persoanelor care efectuează înregistrarea;
  inspectarea (controlul), pe teren, a înregistrărilor de date;
 pregătirea psihologică a persoanelor care efectuează înregistrarea (mai ales în cazul
anchetelor de sondaj);
 popularizarea scopului înregistrării şi formarea convingerilor pentru exprimarea
datelor reale etc.
Controlul statistic al datelor înregistrate se realizează în funcţie de natura şi localizarea
activităţilor întreprinse în acest sens, printr-un control intern şi printr-un control extern. În
principiu, controlul cuprinde acţiuni care vizează volumul datelor înregistrate, acurateţea
calculelor din care rezultă anumiţi indicatori, acurateţea corelaţiilor logice dintre date,
autenticitatea documentelor de evidenţă primară utilizate la înregistrarea datelor etc.
Operaţiunile de control al datelor urmăresc depistarea şi înlăturarea eventualelor erori.
Controlul vizează aspectul cantitativ şi pe cel calitativ.
Controlul cantitativ se referă la completitudinea datelor. Se urmăreşte dacă s-au strâns
formularele de la toate unităţile supuse observării şi se verifică dacă au fost completate toate
rubricile din formulare.
Controlul calitativ vizează verificarea relaţiilor cantitative existente între mărimile
economice, a marjei de valori admisibile pentru anumiţi indicatori şi concordanţa între valorile
acelor fenomene între care există legături de interdependenţă.
Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calităţii datelor. Controlul extern se
realizează prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizează o componentă dinamică, o
componentă spaţială (teritorială) şi o componentă cu dominante caracteristici calitative (de
explicitare comparativă normală, teritorială şi dinamică).
Prin acţiunile de control intern şi extern, de volum, aritmetic şi logic al datelor înregistrate,
se previn erorile de înregistrare (observare), se elimină sau se diminuează erorile sistematice şi
cele grosiere. Problematicii erorilor – prin importanţa lor – în literatura de specialitate i-au fost
acordate atenţii deosebite, unele dintre ele având caracter monografic.