Harpa

DAte despre autor

Geneza/Evolutia :

Poezia apare in 1852 volumul intitulat sugestiv "Radacina de foc"

O sursă organică de inspiraţie pentru poetul dornic de poezie şi de libertate este satul

natal. Spaţiu atemporal, sacral, el devine un refugiu pentru artistul tulburat de incertitudini

Mesajul:Mesajul pe care îl transmite poetul contine ideea ca iubirea de semeni constituie taria
morala a fiecarui individ.

Semnificatia Titluluil: prin puterea transfiguratoare a harpei, cântecul scoate

„numele” de sub tirania timpului şi puterea morţii,adresându-se eternitatii

Tema:Tema abordata este dragostea mamei, In mod alegoric mama e prezentata ca salvatoare a
fiului nimerit in pericol.Anume in atare imprejurari avem nevoie de sustinere, de ajutor, de
salvatori (salvatoare). Si prima vine in ajutor personajului, de obicei,mama se dovedeste nu
numai prima, dar si unica salvatoare a personaju-lui cutezator

Elemente de prozodie:Poezia merita sa fie evidentiata si pentru originalitatea formei:Construita

din paisprezece versuri, fara sa fie asezate în strofe, dar asezate în rime împerecheate, se
constituie ca unitate simbolica,a carui muzicalitate e asigurata de o curgere nestingherita a
sentimente lor si gandurilor autorului.

Genul;caiet

Specia:

Reluam observatia anterioara ca poezia ne emotioneaza cu adevarat numai in totalitatea

imaginilor sale constituente si con chidem ca dezvaluirea nestingherita a preaplinului sufletesc al
autorului sosit pe o haba la mama, la rude, la casa parinteasca, la vatra copilariei este un
echivalent poetic al memorabilei fraze blagiene ca vesnicia s-a nascut la sat .

Avem aici o expresie alegorica desavarsita a sentimentului matern. Crezand ca sa cante pot... si
sarpii (corect: serpii; li centa poetica), personajul liric ii pune (pe serpi) grave strune harpei si, cat
timp el statea sub mere coapte , ei bland cantau .

Pomenit insa in neagra noapte si, in afara de aceasta, singu ratic , serpii din coarde prinse-a
suiera salbatic , aratandu-si crun ta ostilitate. Si numai cand personajul suna al mamei par sub
cetini,/ Venira-n fuga-atunci prieteni . In mod alegoric mama e prezentata ca salvatoare a fiului
nimerit in pericol.

Nu este unica poezie in care Grigore Vieru exprima aceasta idee. In Transplantare, pentru a evita
moartea, personajul liric avea nevoie de o alta inima . Si atunci, ni se destainuie acesta:

Mi-a dat inima ei/ mama . Am putea aduce drept exemplu si o preafrumoasa Mica balada,
expresie personala, originala si tulburatoare a mitului Anei si al lui Manole. Cutezand sa inalte o
constructie/ care sa dainuie vesnic , personajul liric al baladei cheama la sine femeile, pe toate:/
pe Maria, pe Ana,/ Pe Alexan dra, pe Ioana... . S-a grabit vreuna sa-i ajute? Nu s-a grabit nici una.
Adica, pana la urma a venit o femeie sa salveze constructia lui. Dar nu Maria, nu Ana, nu, din
toate femeile/ A venit una singura, /Mama:/ Tu m-ai strigat, fiule?

In poezia Harpa starea personajului liric nu este prin nimic mai buna. Mai curand dimpotriva, de
vreme ce in toiul noptii, in conditiile singuratatii dezarmante, serpii pusi ca... strune harpei
ameninta viata personajului si, concomitent, a cantecului acestuia

( Sareau sa-mi muste mana, fata,/ Sa-i suga cantecului viata ).

Anume in atare imprejurari avem nevoie de sustinere, de ajutor, de salvatori (salvatoare). Si

prima vine in ajutor personajului, de obicei, mama. In Transplantare, dupa cum am vazut, mama
se dovedeste nu numai prima, dar si unica salvatoare a personaju-

lui cutezator. Aici, in Harpa, mama nu vine, si s-ar parea ca ea ramane indiferenta fata de
necazurile fiului ori se lasa in nadejdea prietenilor lui. Ba bine ca nu e asa, mama este si de data
aceas ta alaturi de fiu: nu venind sa-i aline durerile ori sa-l salveze, ci pomenindu-se framantata
de sentimente macinatoare si de gan duri negre, pe care poetul le exprima plastic si memorabil
in final.

Or, puterea de influenta a poeziei Harpa creste enorm gratie mai cu seama finalului, care este
surprinzator, fiind compus dintr-un detaliu de o sugestivitate uimitoare ( Cand ma trezisem ca din
vise,/ Vazui c-o struna-ncaruntise ). Acest detaliu este zguduitor prin semnificatia sa etica, de
vreme ce incaruntirea brusca atesta ingrijorarea mamei pentru fiu, spaima incercata de ea in
clipa cumpenei intamplate lui.
De altfel, parul m amei fiind folosit ca struna la harpa de un cantaret, poezia comentata aici se
lasa descifrata (decodificata) si ca o arta poetica sui generis. Astfel talmacita , poezia ne co
munica un mesaj complementar dragostei materne: omul de arta urmeaza sa opereze cu notiuni,
instrumente, realitati materne

(apropiate inimii sale), sa se fereasca de ceea ce este strain si nu de acasa . E o idee pe cat de
importanta, pe atat de indrazneata si fertila in planul creatiei

Într-o ambianţă de paradis arhetipal „sub mere coapte”, şerpii, puşi ca

grave strune harpei, alături de coarda viţei-de-vie şi simbolicul fir de păr al mamei,

confirmă credinţa cântăreţului în forţa tainică a harpei. Într-o altă situaţie, în neagra

noapte, trecând prin codru singuratic, şerpii-hulubaşi devin agresivi, hulubaşii

au prins a şuiera, sar să muşte mâna, faţa, să sugă cântecului viaţa

motivul sugerează poezia însăşi care poate cu- prunde în sine binele şi răul. Avînd o concepţie
angelică, poetul crede că poate îmblînzi şerpii, adică duhurile rele, malefice, de aceea harpa e
asociată cu "coarda poamei", simbol al vieţii şi rodului.