Drenajul venos si limfatic

La baza scolii de masaj clasic sta practica drenajului venos si limfatic dupa
Vodder, masajul chinezesc, influentele inevitabile din medicina indiana
Ayurveda, si nu in ultimul rand principii generale contemporane de aromaterapie
dupa Robert Tisserand si Shirley Price.
Drenajul limfatic manual dupa doctorul Vodder se bazeaza pe cateva principii :
1. Regiunea proximala trebuie drenata înaintea celei distale.
2. Eliberarea barierelor si a cailor de drenaj.
3. Intensitatea optima de presiune (care ar putea fi de aproximativ 30-40 mmHg !!!?!!),
trebuie modificata în functie de tipul de tesut tratat în acel moment.
4. Fiecare miscare circulara variaza, începând de la zero, crescând lin pâna la
presiunea maxima si mergând descrescator spre zero din nou.
5. Directia presiunii, sensul manevrei, depinde de directia de curgere a circulatiei
limfatice, metemeric, astfel ca efectul de pompa potrivit sa fie transmis tesuturilor.
6. Manevrele si variatiile lor se repeta într-un ritm neschimbator (ratie ).
7. Faza de presiune dureaza mai mult decât faza de relaxare, fapt absolut necesar
pentru a impiedica inertia sistemului limfatic.
8. Efectul relaxant al tratamentului este obtinut de delicatetea si monotonia cu care
este aplicata tehnica. În faza zero si greutatea unei singure petale de trandafir ar putea
fi prea mult ( Hildegard L F N Wittlinger).
9. Sunt timpi stabiliti pentru un tratament, dar care nu pot fi generalizati.
Aplicarea unei cantitati (intensitati) specifice de presiune nu cade în domeniul
teoriei, din moment ce acest fapt nu poate fii simtit decât în practica.
O senzatie “în buricul degetelor” si un bun simt intuitiv sunt calitati importante unui
terapeut bun.
Se aplica regula: “…daca asa (ori cand ?) cere tesutul !?!!….”
Manevrele individualizate în drenajul limfatic manual -DLM- al doctorului Vodder
sunt combinatii de miscari circulare, rotunde, ovale, mici si/sau mari, profunde
si/sau mai superficial, lent ori rapid, care pot determina caracteristica de
relaxare, terapeutic, medical, recuperare, drenaj, sportiv, anticelulitic s.a.
AMPB promoveaza aceasta terapie in simpozioane care se desfasoara pe durata a 2-
3 weekend-uri in functie de numarul de participanti si de nivelul de pregatire in
domeniul terapiilor complementare.

https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/masaj.pdf

http://www.qreferat.com/referate/medicina/REFLEXOTERAPIE334.php

REFLEXOTERAPIA PLANTARA

1. Corelatia dintre anatomia corpului si harta proiectiilor organelor la nivelul plantei

• Locul in care talpa se ingusteaza cel mai mult corespunde taliei corpului;
• Zonele reflexogene situate desupra liniei imaginare a taliei, corespund partii superioare
a corpului;
• Degetele mari ale picioarelor (halucele) simbolizeaza capul in intregime, cu emisfera
stanga si cea dreapta;
• Zonele subtiate ale articulatiilor degetelor sunt corespondente cefei si gatului;
• Varful degetelor de la picioare corespund sinusurilor si proeminentelor fetei (obraji,
pometi, frunte);
• Pe talpa dreapta se proiecteaza fiecare organ, functie si zona de pe partea dreapta a
corpului;
• Punctele reflexogene de pe talpa stanga sunt similare;
• Organele pereche ca rinichii, plamanii, ochii ,urechile isi au proiectiile situate pe ambele
talpi.
• Coloana vertebrala, situata central in corp, se proiecteaza pe fetele interioare ale
marginilor talpilor;
• Diferentele ar fi ca pe planta dreapta se gasesc punctele reflexogene corespunzatoare
ficatului si bilei, iar pe planta stanga se gaseste proiectia inimii si splinei; colonul
ascendent si o parte din cel transvers isi gasesc proiectia pe talpa dreapta, iar
continuarea colonului transvers, descendent si sigmoid- pe talpa stanga;
• Organele, glandele si functiunile situate pe cap, fata si creier, au proiectiile pe talpa
inversate, datorita incrucisarii nervilor centrali ai celor doua emisfere cerebrale. Se vor
masa deci zonele ochi, urechi, nas de pe suprafata dreapta a corpului, pe talpa stanga,
iar organele din partea stanga a corpului pe talpa dreapta;
• Exista totodata o bilateralitate corporala si o actiune metamerica. Legatura dintre partea
dreapta a corpului si cea stanga se numeste bilateralitate orizontala ( ca si cea dintre
partea anterioara si posterioara a corpului).

http://www.qreferat.com/referate/cosmetica/MASAJUL824.php

Hepatita cronică este un sindrom clinicopatologic de etiologii diferite, caracterizat din punct de
vedere histopatologic de inflamaţie cronică, necroză hepato-celulară, şi uneori fibroză, modificări
persistente cel puţin 6 luni. Hepatita autoimună, caracterizată histologic de inflamaţie predominent
periportală, este determinată de pierderea toleranţei imune pentru antigene tisulare hepatice,
autologe. Sunt frecvente modificări histologice de ciroză la primele semne clinice ale bolii, boala
evoluând frecvent iniţial subclinic. În Europa prevalenţa hepatitei autoimune este estimată între 11,6
–În lipsa tratamentului majoritatea pacienţilor decedează în 10 ani. Prezentare de caz Pacient C.G.,
de sex masculin, în vârstă de 39 de ani, se internează pentru: dureri în etajul abdominal superior,
predominant epigastrice şi în hipocondrul drept, senzaţie de plenitudine gastrică, greţuri, vărsături,
cefalee, somn fragmentat, astenie fizică marcată. Pacientul nu are antecedente patologice personale
sau heredocolaterale importante, este nefumător şi neagă consumul de alcool, intervenţii
chirurgicale sau transfuzii în antecedente. Debutul bolii a fost insidios, în urmă cu aproximativ 4 luni,
bolnavul acuzând durere în etajul abdominal superior, senzaţie de plenitudine gastrică, astenie fizică
accentuată progresiv, tulburări de somn. Cu ocazia unei verificări periodice la locul de muncă al
pacientului, se decelează la examenul obiectiv hepato-splenomegalie, iar primele investigaţiile
paraclinice efectuate evidenţiază un sindrom de hepatocitoliză, valori crescute ale GGT, fosfatazei
alcaline, hiperproteinemie prin hipergamaglobulinemie. Pacientul este îndrumat către un consult
hematologic cu suspiciunea de gamapatie monoclonală, diagnostic infirmat după efectuarea
imunelectroforezei care evidenţiază hipergamaglobulinemie policlonală, fără pick monoclonal
specific gamapatiei monoclonale. Menţionăm că în ultimele trei luni pacientul a urmat tratament cu
hepatoprotectoare (Lagossa 3cpr./zi, Hepaton 1cpr./zi, Sargenor 2 fiole buvabile /zi), sub care
simptomatologia nu a evoluat favorabil.

https://babylenutautilepentrusanatate.blogspot.ch/2011/03/apiterapia-in-bolile-hepatice.html

Hepatita cronica

- abuzul prelungit de bauturi alcoolice;

- substante toxice.
Semne clinice: astenie, somnolenta, slabirea in
greutate, edeme, stelute sculare.
Simptome dispeptice: jena epigastrica, balonari
dupa mese, tulburaridischinetice biliare,
duodenale, intestinale, subicter sau icter,
hepatosplenomegalie (ficat si splina marite in
volum si consistenta crescuta).
Hepatitele cronice pot fi silizate, active sau
progresive. Tratamentul reflexoterapeutic are
ca scop stimularea prin masaj a zonei ficat,
pentru a imbunatati circulatia sangvina a
ficatului, urmarea fiind disparitia procesului
inflamator si descongestionarea ficatului, in
afectiuni hepatice, de orice natura, fi stimulata si zona reflexa a cii biliare, urmarind
descongestionarea ei, prevenirea si/sau tratarea stazei biliare, care conduce in timp la infectie,
marirea in volum a cii, cu exercitarea unor presiuni asupra ficatului. Obligatorie este si masarea
zonei reflexe a splinei, in acelasi scop de prevenire a cirozelor mecanice. Plexul solar fi stimulat
pentru reglarea sistemului nervos vegetativ. in unele cazuri este necesara si stimularea zonelor
rinichi, uretere, ca urinara, stomac, duoden, intestine. Un rol important il joaca si sistemul limfatic,
pentru normalizarea schimburilor cu sistemul sangvin, usurandu-se astfel munca de detoxifiere a
ficatului, care este deja obosit, stiut fiind faptul ca proteinele, hidratii de carbon, grasimilesi chiar
mineralele patrund frecvent si in limfa.

Schema de masaj
zona ficat - 5-l0 minute ;
zona colecist - 5 minute ;
zona splina - 5 minute;
zona plex solar - 3 minute fiecare parte ;
zone limfatice - 3 minute fiecare punct.
Sedintele se pot face o data sau de doua ori pe zi, pana la normalizarea functiilor hepatice si
disparitia simptomatologiei. in medie, sunt necesare 25-40 de sedinte. Zona ficat nu trebuie
stimulata foarte mult in cadrul unei sedinte, pentru a nu incarca brusc circulatia sangvina din ficat,
ci lent si progresiv. Pentru irigarea corecta a ficatului, se solicita bolnavului ca atunci cand se
odihneste sa stea culcat cu fata in sus.

Regimul alimentar si medicamentos nu da rezultate daca starea psihica a bolnavului nu este buna.
Gandurile pesimiste asupra evolutiei bolii, ca si starile psihice depresive sau tracasante vor
determina agrarea bolii, chiar daca respectam celelalte regimuri. Speranta in vindecare si, in
general, starea psihica buna vor contribui in mod decisiv la evolutia refacerii celulelor si implicit a
functiilor hepatice.
Respectand aceste indicatii, veti convinge de bunele rezultate pe care le veti obtine. Cazuistic, am
constatat ca peste 55% din hepatitele cronice raspund foarte bine la tratamentul prin reflexo-
terapie, 20-25% se rezol partial, iar restul sunt rebele la tratament.

http://www.preferatele.com/medicina/ZONELE-REFLEXOGENE-A-CORPULUI759.php

APARATUL RENAL - REFLEXOLOGIE

Descriere anatomica

Sistemul urinar este alcatuit din doi rinichi (care produc urina si sunt indispensabili vietii) si
caile excretoare ale urinei care sunt: calicele mici, calicele mari, pelvisul renal, doua canale uretrale
(conducte prin care urina este transportata de la rinichi la vezica), vezica urinara (un rezervor unde
se depoziteaza temporar urina) si uretra (un conduct ce pleaca de la vezica si prin care urina este
eliminata in exterior).

Rinichii

Sunt in numar de doi si sunt situati in fosa lombo-diafragmatica a abdomenului. Au

dimensiuni si greutate variabile in functie de varsta si starea functionala (10-13 g la bebelusi si 115-
150 la adulti, iar la batrani sufera un proces de atrofiere fiind mai mici). Au culoare rosie-bruna si
forma comparabila cu cea a bobului de fasole. Sunt inveliti intr-o capsula renala si contin substanta
periferica numita corticala si o substanta profunda, numita medulara. Unitatea morfologica si
functionala a rinichiului este nefronul.

Ureterul

Este un canal urinar lung, intins de la pelvisul renal pana la vezica urinara. El strabate
cavitatea abdominala si cea pelviana fiind situat extraperitoneal. Are lungimea de 25-30 cum si
grosimea de 5-10 mm, iar cand e gol seamana cu o vena goala. Traiectul ureterului nu este rectiliniu
ci el coboara in jos, oblic si medial.

Vezica urinara
 Este un rezervor musculo-membranos in care urina se acumuleaza in intervalul dintre
mictiuni. Este situata extraperoneal, inapoia oaselor pubiene si deasupra diafragmei pelviene, iar
forma, dimensiunile si capacitatea vezicii, variaza de la un individ la altul.

Uretra

Reprezinta canalul prin care urina este expulzata din vezica la exterior si este diferita la cele
doua sexe, cea feminina fiind mai scurta.

Functiile aparatului renal:

 purificarea si filtrarea sangelui;

 eliminarea produsilor reziduali;

 mentinerea echilibrului hidric prin eliminarea cantitatii de apa aflate in exces;

 reciclarea apei, a mineralelor si a substantelor nutritive;

 rinichii produc hormonii renina (care regleaza tensiunea arteriala) si eritropoetina (care
stimuleaza producerea hematiilor de catre maduva rosie).

Conexiunea minte/corp

Functionarea aparatul renal este si influentata de: respectul de sine, de senzatii de esec sau
de rusine, neliniste de ordin sexual, manie sau tendinta de acuzare fata de sexul opus, precum si de
agatarea de trairi si idei invechite.

Descrierea zonelor reflexe si actiunea asupra lor

a) Rinichii se situeaza la mijlocul talpii, de o parte si de alta a liniei taliei, in dreptul

degetului doi, sub suprarenale si deasupra ureterelor.

Pentru masarea lor se poate folosi oricare din maini, tinand priza folosim fie policele aceleasi
maini fie a celeilalte, efectuand miscari circulare sau de apasare.

b) Ureterele se gasesc intre linia taliei si cea a calcaiului, facand un traseu ce coboara oblic,
de sub rinichi, pana la vezica urinara.

Metoda de lucru este la fel ca la rinichi, doar ca miscarea va fi de apasare si tragere oblic in jos,
spre vezica.

c) Vezica urinara este situata pe partea mediana a piciorului, deasupra liniei calcaiului, in
zona boltii plantare.

Se prinde glezna piciorului, indiferent cu care din maini si se maseaza acest punct prin apasari
sau miscari circulare cu policele maini respective.

d) Uretra este reprezentata de un punct mic si se afla pe partea mediana a piciorului,

imediat sub vezica urinara, iar metodele de masare sunt aceleasi ca la aceasta, ele fiind
de multe ori lucrate impreuna.

AFECTIUNI ALE APARATULUI RENAL - REFLEXOTERAPIE

 Reflexoterapia trebuie sa acorde atentie speciala acestui sistem nu mu-mai in cazul
patologiilor specifice ci si in altele, dar si pentru ca rinichii ajuta la mentinerea sanatatii optime, prin
implicarea pe care o au asupra starii de echilibru a organismului. O mare cantitate de toxine este
eliminata prin urina, de aceea traseul renal este primul pe care il activam in timpul unui tratament
reflexogen.

Nefrita

Este o afectiune inflamatorie a glomerulului renal, care tratata superficial se poate croniciza
in timp. Semnele clinice sunt: hematurie, edeme (la plope, apoi la fata si la picioare), tensiune
arteriala marita, bolnavii acuzand dureri lombare, cefalee astenie.

Masajul reflexogen se adreseaza in mod special: rinichilor si intregului aparat renal,

glandelor suprarenale (pentru a genera cortizon) si sistemului limfatic, pentru a stopa procesul
inflamator. Se recomanda aproximativ 30-40 sedinte.

Alte remedii adjuvante sunt ceaiurile de urzica moarta, troscot, sau matase de porumb,
preparate ca infuzie.

Cistitele

Sunt inflamatii ale mucoaselor cailor urinare, favorizate de frig, constipatie si afectiuni
ginecologice. Se manifesta prin mictiuni frecvente, disurie, urina tulbure sau chiar hematurica, boala
fiind mai frecventa la femei si in special la gravide.

Reflexoterapia este foarte eficient in tratarea acestor boli, rezultatele aparand dupa 2-3
sedinte. Se insista pe: traiectul urinar (rinichi, ureter, vezica, uretra), suprarenale si zonele limfatice
(pentru combaterea inflamatiei) si pe organele vecine (uter sau prostata). Punctul reflex al vezicii
urinare este extrem de sensibil putand sa se inroseasca si sa se umfle in timpul tratamentului.

Pe langa ceaiurile ce se recomanda in nefrite, mai sunt necesare bai calde la sezut si picioare, precum
si suc proaspat de mere padurete, sau cure de vitamina C. Foarte bun in combaterea infectiilor vezicii
urinare este si sucul de afine

Uretrita

Este o inflamatie uretrelor asociata de obicei cu inflamatia vezicii urinare avand simptomele
foarte asemanatoare, poate duce la ingustarea tubului uretral si deci la perturbari de eliminare si
mictionare.

Se au in vedere zonele reflexe tratate si in cazul cistitelor, cu insistenta pe uretere,

rezultatele fiind la fel de rapide.

Litiaza renala

Prin litiaza renala se intelege prezenta unor calculi in bazinet (partea inferioara a rinichiului),
sau de-a lungul cailor urinare, datorata in special concentratiei de saruri din urina, dar si unor staze
sau infectii locale. De asemenea boala este favorizata de: avitaminoza A, hiperparatiroidism, o
alimentatie bogata in carne (duce la acumulari de acid uric). Bolnavii acuza greturi, varsaturi, uneori
hematurie si colici renale frecvente, cu dureri atroce in zona lombara ce iradiaza in jos (spre coapsa)
si in fata (spre organele genitale). Calculii mici pot cobori spre vezica si cauza dureri vii prin infigerea
lor in pereti ureterelor. Litiaza renala poate genera infectii grave ale rinichiului, deoarece nu permite
urinei sa se evacueze in mod corect.

Cea mai importanta zona de masat este cea a traiectului renal, dar deoarece aici
sensibilitatea este extrem de crescuta se recomanda alternarea cu celelalte puncte, sau combinarea
presarii cu metode de relaxare. In scop profilactic si nu numai se insista si asupra paratiroidelor.
Tratamentul se face pana la eliminarea calcurilor 10-15 sedinte, in perioada crizelor recomandandu-
se zilnic sau chiar de doua ori pe zi. Nu da rezultate in cazul calculilor mari, acestia trebuind eliminati
pe cale chirurgicala.

Este extrem de important consumul de lichide pentru a favoriza eliminarea. Se recomanda

in mod special ceai de coada soricelului, coada calului, matase de porumb, cozi de cirese, turita
mare cu flori galbene si frunze si flori de hortensie . Se poate apela si la baile calde de sezut.

Incontinenta urinara

Se intalneste in special la persoanele invarsta (datorita slabirii musculaturii vezicii), la

gravide (unde uterul apasa pe vezica), la femeile cu prolaps genital, (a caror vezica urinara a coborat
in timpul sarcinii este presata de organele genitale), sau la cei cu leziuni la nivelul maduvei spinarii
(acolo unde au fost lezati centri vegetativi).

Se recomanda masarea insistenta a: vezicii urinare si a intregului aparat renal, suprarenalelor,

plexului solar si a coloanei vertebrale. Tratamentul are eficienta dar dupa multe sedinte (30-40),
efectuate regulat, cam de trei ori pe saptamana.

Recomandata este si gimnastica pentru vezica urinara, prin

contractia voluntara a muschilor din zona pelvina inferioara.

Din ce este alcatuit sistemul renal

Aparatul renal, sau aparatul urinar, este alcatuit din doi rinichi, doua uretere, vezica urinara si
uretra.
Rinichii filtreaza sangele si indeparteaza ureea – un produs secundar al digestiei proteinelor, precum
si alte substante reziduale. Fiecare rinichi este irigat separat cu sange de arterele renale ce provin din
aorta descendenta (abdominala), iar venele renale transporta sangele de la rinichi la vena cava
inferioara.
Rinichii sunt situati in dreptul primelor vertebre lombare, de o parte si alta a coloanei vertebrale, sub
diafragma, aparati de un strat de grasime. Forma lor este asemanatoare bobului de fasole, avand
lungimea de 10 – 12 cm, o latime de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 5 cm si o greutate de 120 – 200
grame. Ambii rinichi sunt inveliti intr-o membrana (Capsula fibrosa), si impreuna cu glandele
suprarenale sunt inveliti intr-un tesut gras (Capsula adiposa). Aceasta capsula adipoasa care
captuseste rinichii este mai groasa in regiunea spatelui, rinichii fiind sustinuti de o foita in forma de
sac deschis spre abdomen. Rinichii si glandele suprarenale sunt in contact cu organele din abdomen.
Astfel rinichiul stang vine in contact cu stomacul, splina, pancreasul, si colonul descendent, pe cand
rinichiul drept este in contact mai ales cu ficatul, colonul ascendent si duodenul. Din cauza spatiului
redus pe partea dreapta, rinichiul drept este mai coborat decat cel stang.
Rinichii contin un milion de nefroni, unitati microscopice care filtreaza sangele, reabsorb apa si
substantele nutritive si produc urina in vederea indepartarii reziduurilor.
Doua uretere, care sunt niste tuburi cu o lungime de 25-30 de centimetri, pornesc de la rinichi si
transporta urina catre vezica. Vezica retine urina pana in momentul in care aceasta este eliminata
prin uretra. La femei uretra este mai scurta decat la barbati, ceea ce creste riscul infectiilor urinare.
Urina contine uree, acid uric, creatinina, sodiu, potasiu, calciu, fier, magneziu si alte minerale.
Componenta principala a acesteia este apa, in proportie de 95%.

Cum functioneaza aparatul renal

Urina formata in rinichi trece prin uretere spre vezica, unde stationeaza putin timp, iar apoi este
eliminata prin uretra.

In orice moment aproximativ un sfert din cantitatea de sange din organism se afla in plin proces de
filtrare. Filtrarea se produce in doua etape:

 filtrarea primara, fara resturi celulare, cand rezulta o urina diluata

 filtrarea secundara, cand se resoarbe din urina primara o parte din lichidul eliminat,
impreuna cu glucide, aminoacizi si electroliti, rezultand o urina mai concentrata, care este
eliminata din organism.
Daca vrei sa intelegi mai bine structura sistemului renal, poti urmari acest tutorial.
Functiile aparatului renal
 Purificarea si filtrarea sangelui
 Eliminarea produsilor reziduali si a cantitatii de apa aflata in exces. Astfel ei mentin constant
nivelul de apa din corp.
 Mentinerea echilibrului lichidelor si electrolitilor (intervine in procesul de absorbtie al
calciului)
 Reciclarea apei, a mineralelor si a substantelor nutritive
 Reglarea tensiunii arteriale pana la nivelul care permite ca prin rinichi sa treaca o cantitate
suficienta de sange
 Rinichii produc hormonul numit renina – care regleaza tensiunea arteriala – si pe cel
numit eritropoietina – care stimuleaza producerea hematiilor de catre maduva rosie.
Cu ce interactioneaza sistemul renal
 Cu sistemul cardiovascular – rinichii filtreaza sangele.
 Cu sistemul nervos – procesul de eliminare a urinei este de multe ori influentat de starea
sistemului nostru nervos.
 Cu sistemul endocrin.
 Cu aparatul reproducator – la barbati uretra transporta atat urina, cat si lichidul seminal.
 Cu intregul organism – eliminarea reziduurilor celulare si mentinerea echilibrului acido-
bazic si al fluidelor din tesuturile corpului sunt functii vitale.
Conexiunea minte/corp
Rinichii sunt corelati cu respectul de sine si sunt influentati de senzatii de esec sau de rusine.
Nelinistile de ordin sexual, mania sau tendinta de acuzare fata de sexul opus, precum si agatarea de
idei si trairi invechite pot afecta vezica si intregul aparat urinar.
Cum ne pastram sanatatea si buna functionare a rinichilor si
sistemului renal
Trebuie sa bem multa apa. Ideal este sa bem minim 2 litri de apa pe zi, sau chiar mai mult vara cand
transpiram intens. Apa ajuta ca urina sa fie suficient de diluata si impiedica mineralele din ea sa se
aglomereze sub forma de nisip sau pietre. Apa trebuie sa fie proaspata si de buna calitate; ar fi de
preferat cea de izvor sau cea imbuteliata si purificata. Este bine de stiut faptul ca apa bauta des si cu
inghitituri mici se absoarbe bine in tesuturi si hidrateaza corpul, iar daca o bem in cantitate mai mare
(o cana deodata), ea spala rinichii si ajuta la buna lor functionare.
Ceaiurile diuretice ajuta la mentinerea sanatatii rinichilor.
Matasea de porumb – favorizeaza eliminarea apei si a sarurilor aflate in exces in organism si
calmeaza durerile renale. Se beau 2 cani pe zi de infuzie de matase de porumb (2 lingurite la o cana
de apa, 5 minute). Cand bem ceai de matase de porumb trebuie sa evitam alimentele acide.
Cozile de cirese – ajuta la eliminarea toxinelor din organism si au efect antiinflamator. Se beau 3 cani
de infuzie pe zi, inaintea meselor principale (2 lingurite la o cana de apa, 15 minute).
Coada-soricelului – trateaza infectiile si inflamatiile aparatului renal. Se bea cate o cana de infuzie de
doua ori pe zi timp de cateva luni (1 lingura de planta la o cana de apa).
Frunzele de merisor – sunt antiseptice si diuretice. Infuzia din frunze trateaza cistita, iar decoctul te
scapa de pietrele la rinichi. Pentru prepararea decoctului ai nevoie de o lingurita de planta si o cana
cu apa. Isi va face efectul daca bei doua cani pe zi. Atenţie, este contraindicat femeilor insarcinate.
Patrunjelul – creste rata de filtrare a urinei la nivelul rinichiului, creste cantitatea de apa eliminata
din tesuturi si previne formarea calculilor, mai ales a uratilor. De asemenea, contine substante care
dilata usor caile urinare, ajutand la eliminarea calculilor de mici dimensiuni, care prin acest
tratament sunt “spalati” si antrenati prin diureza. Aceasta terapie este foarte buna si in tratarea
retentiei de urina. Se bea zilnic timp de 2 saptamani sub forma de suc (50 ml suc de patrunjel
amestecat cu 300 ml suc de morcov). Se poate bea si sub forma de ceai (o legatura de patrunjel se
fierbe 10 minute intr-un litru de apa).
Papadia este un puternic depurativ natural, recomandat in caz de infectii ale aparatului renal. Se
beau doua cani pe zi, una dimineata pe nemancate si una seara inainte de culcare.
Urzica – favorizeaza irigarea rinichilor, fiind utila in caz de inflamare a acestora si de cistita cronica.
Se ia cate o lingura de tinctura de urzica diluata in putina apa, de 3-4 ori pe zi, sau se beau zilnic cate
2-3 cani de ceai de urzica. Se poate folosi si sub forma de pudra (o mana de urzici uscate si macinate
din care se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de pulbere diluata in putina apa).
Semintele de morcovi – sunt utile in tratarea pietrelor la rinichi. Peste 3 linguri de seminte de
morcov macinate se toarna apa fierbinte si se lasa la infuzat cateva minute. Se consuma 6 pahare mici
pe zi, inainte de masa.
Brusturele – are efect depurativ, diuretic, sudorific si antiinflamator; ajuta la buna functionare a
aparatului urinar si este foarte benefic in tratarea afectiunilor renale. Peste o lingurita de radacina
maruntita de brusture se toarna o cana de apa fierbinte si se lasa la infuzat cateva minute. Se
consuma 3 – 4 cani de ceai pe zi.
Mesteacanul – are proprietati depurative, contribuind la reducerea nivelului de acid uric si de
colesterol; dizolva piatra la rinichi. O lingura de frunze maruntite se infuzeaza cateva minute cu o
cana de apa fierbinte. Se bea dimineata, inainte de micul dejun.
Sucul natural de mere padurete ajuta de asemenea sistemul renal.
Consuma alimente bogate in vitamina C cum sunt fructele si vegetalele proaspete: portocale, lamai,
fructe Goji, kiwi, broccoli, ardei, patrunjel proaspat, macese, rosii, cartofi, mango, papaya, etc.
Consuma cu moderatie alimente bogate in acid oxalic. Din categoria alimentelor cu un continut
ridicat de acid oxalic fac parte: ciocolata, cafeaua, spanacul, sfecla, ceaiul negru, rubarba, bauturile de
tip cola, sparanghelul, fructele de padure, taratele de grau, stevia, macrisul, rosiile, smochinele,
coacazele, afinele, nucile si arahidele.
Este bine sa reducem consumul de proteine din carne. Proteinele sunt un nutrient esential pentru
numeroase functii din organism, insa unele cercetari demonstreaza o asociere directa intre formarea
calculilor de calciu si dietele bogate in proteine animale. Soia, tofu, lintea, cerealele integrale, nucile si
semintele pot constitui surse alternative de proteine.
Trebuie redus consumul de sare. Studiile arata ca sodiul din sare duce la cresterea cantitatii de
calciu excretata in urina, ceea ce ulterior provoaca aparitia pietrelor la rinichi. Pe de alta parte, sarea
favorizeaza cresterea tensiunii arteriale, care poate duce la boli renale.
Mananca echilibrat si fa exercitii fizice pentru a preveni obezitatea, deoarece aceasta este adesea
asociata cu diabetul si implicit cu bolile renale. Inactivitatea face ca oasele sa elibereze un surplus de
calciu.
Evita automedicatia, deoarece anumite medicamente administrate pe o perioada mai mare de timp
pot fi nocive pentru rinichi: antiinflamatoarele nesteroidiene, anumite analgezice, medicamente
imunosupresoare etc.
Renunta la fumat. In cazul in care fumezi, trebuie sa sti ca tutunul accelereaza evolutia bolilor
renale.
Controleaza-ti regulat tensiunea arteriala. Tensiunea arteriala foarte ridicata poate dezvalui o
problema renala sau poate duce ulterior la aparitia uneia.
Mai sunt cateva sfaturi de care este bine sa tii cont, in plus fata de cele de mai sus. Evita excesul de
alcool si cafea si tine sub observatie nivelul colesterolului. Daca ai predispozitie la pietre de calciu,
nu reduce consumul de alimente bogate in calciu dar nu mai lua suplimente de calciu.
Deficientele de magneziu si vitamina B6 au fost puse pe seama pietrelor la rinichi.
Suplimentele de magneziu pot reduce dimensiunea unei pietre deja existente si le previne pe
cele viitoare, in timp ce suplimentele de vitamine (B6) luate impreuna cu magneziul ajuta la
reducerea productiei de oxalat.

Este foarte bine sa se consume cantitati insemnate de fructe si legume proaspete, tocmai pentru ca
determina o alcalinizare a urinei, ducand la cresterea cantitatii de citrat eliminata de rinichi. Alimentele
bogate in oxalati trebuie consumate in cantitati reduse sau impreuna cu cele bogate in calciu (branzeturi
sau alte derivate lactate). In acest fel oxalatii de calciu formati in tubul digestiv, nefiind absorbiti, se
elimina direct in scaun.

Bauturile tip cola sunt acide si vor favoriza cristalizarea pietrelor. Si berea este de evitat, pentru ca
stimuleaza eliminarea de acid uric si acid oxalic. Consumul exagerat de dulciuri rafinate se asociaza cu o
crestere a eliminarii de calciu prin urina.