Iluminatul de siguranţă(continuarea lucrului şi de securitate)

Condiţiile de funcţionare pentru iluminatul de siguranţă sunt precizate în I7-2011, cap. 7.23.
Iluminatul de siguranţă poate fi :
a. iluminat pentru continuarea lucrului;
b. iluminat de securitate-pentru intervenţii în zonele cu risc, pentru evacuarea din clădire(asigură identificarea
şi folosirea, în condiţii de securitate, a căilor de evacuare), pentru circulaţie(asigură deplasarea ocupanţilor
către căile de evacuare sau către zonele de intervenţie), împotriva panicii, de veghe, pentru marcarea
hidranţilor interiori, pentru asigurarea iluminării în spaţiile ce deţin echipamente cu rol în securitatea la
incendiu.

Conform art. 7.23.3.3.- I7-2011- corpurile de iluminat pentru iluminatul de siguranţă trebuie să fie realizate din
materiale de clasă B de reacţie la foc.
„Studiu cu privire la rezistenţa la foc a plăcilor şi grinzilor din beton armat”
De pe site-ul Asociaţiei pentru Securitatea la Incendiu a Construcţiilor se poate descărca
un Ghid denumit: „Studiu cu privire la rezistenţa la foc a plăcilor şi grinzilor din beton
armat”.
Studiul este realizat de ver. drd. ing. Marius Dorin LULEA.
Câteva concluzii sunt importante:
• în general plăcile din beton armat dimensionate în gruparea fundamentală
asigură o rezistenţă la foc de cel puţin 45-60minute în gruparea specială indusă de
incendiu;
• peste aceste valori sunt necesare măsuri suplimentare fie de protecţie, fie de
creştere a secţiunii de beton sau a cantităţii de armătură peste nivelul rezultat din
calculul curent;
• atunci când se adoptă varianta creşterii grosimii plăcii este de preferat ca să
se crească înălţimea utilă şi nu acoperirea cu beton;
• clasa de beton nu influenţează rezistenţa la foc a plăcilor din beton armat;
• o placă poate fi expusă incendiului pe o parte sau pe ambele părţi; în cel din
urmă caz pentru rezistenţe cerute până în 45-60 de minute diferenţa de capacitate
portantă este una semnificativă.
OMAI 129 / 2016 – avizare şi autorizare incendiu
Descarcă OMAI 129 / 2016 – norme metodologice privind avizarea şi autorizarea de securitate
la incendiu şi protecţie civilă –

Documentaţiile tehnice prevăzute de prezentele norme metodologice se elaborează de către

proiectanţi, persoane fizice sau persoane juridice, autorizaţi în condiţiile legii.
Descarcă OMAI 129 / 2016 :
Ordin_129-2016 – descarcă în format .pdf şi vezi care este procedura de avizare şi autorizare la
Securitatea la Incendiu
Piesele scrise şi desenate, inclusiv scenariul de securitate la incendiu şi referatele verificatorilor
de proiecte atestaţi, solicitate potrivit prezentelor norme metodologice, trebuie să fie datate,
semnate olograf şi ştampilate, pe fiecare pagină şi planşă, de către respectivii specialişti, potrivit
domeniului şi specialităţii pentru care sunt atestaţi.
Scenariile de securitate la incendiu se întocmesc conform structurii prevăzute în anexa nr. 1 şi se
semnează, după caz, de către proiectanţii de construcţii, amenajări şi instalaţii utilitare şi cu rol în
asigurarea cerinţei fundamentale securitate la incendiu.
Scenariile de securitate la incendiu trebuie să fie însuşite de către verificatori de proiecte atestaţi.
Scenariile de securitate la incendiu se includ în documentaţiile tehnice ale construcţiilor şi se
păstrează de către utilizatori — investitori, proprietari, beneficiari, administratori etc. — pe toată
durata de existenţă a construcţiilor şi amenajărilor.

Când o scară deschisă spre culuar se consideră închisă

Conform art. 2.6.21 din P118 – 1999 – o casă de scară care este deschisă către culuar se
consideră ca fiind închisă doar dacă spaţiul de circulaţie orizontală cu care comunică direct
îndeplineşte toate condiţiile specifice casei de scară, respectiv:
• rezistenţa pereţilor care delimitează coridorul să nu fie mai mică decât a celor de pe casa
de scară;
• uşile care dau spre coridor să fie pline cu autoînchidere.
Conform P118-1999: art. 2.6.21: Holurile etajelor în care debuşează liber scări de evacuare, pot
fi asimilate cu casele de
scări, dacă sunt destinate numai pentru circulaţie sau aşteptare şi dacă sunt separate faţă de restul
construcţiei, conform prevederilor pentru casele de scări respective.
Iată în ce condiţii se pot folosi structuri metalice neprotejate:
Art. 5.1.6. din P118/1999 – Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate la foc, în zonele
expuse direct radiaţiei
termice pot fi utilizate la construcţii de producţie şi/sau depozitare de gradul II de rezistenţă
la foc, indiferent de densitatea sarcinii termice, în următoarele situaţii:
• construcţii (compartimente de incendiu), de producţie şi/sau depozitare încadrate în categoria
D(BEI a) sau E(BE1 b) de pericol de incendiu;
• construcţii (compartimente de incendiu), de producţie şi / sau depozitare încadrate în
categoria C(BE2) de pericol de incendiu, cu aria construită de maximum 2000 mp şi cel mult 3
niveluri supraterane, dacă se asigură limitarea propagării uşoare a incendiilor de la un nivel la
altui;
• construcţii parter pentru depozite cu stive înalte, (peste 6,00 m înălţime a stivelor), protejate
cu instalaţii automate de stingere cu apă;
• construcţii pentru parcarea autovehiculelor acoperite dar deschise perimetral,
conform reglementării tehnice specifice acestora.
Art. 2.1.12. din P118/1999 – În construcţiile în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte
420MJ/mp şi materialele
combustibile sunt astfel distribuite încât să nu pericliteze stabilitatea construcţiei prin
încălzirea locală a unor elemente de construcţie în timpul incendiului, se admite utilizarea
structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate şi reducerea corespunzătoare a rezistenţei
la foc a stâlpilor, pereţilor şi planşeelor până la minimm 15 minute, considerându-se
că structura îndeplineşte condiţiile pentru gradul II rezistenţă la foc. în aceleaşi condiţii se pot
reduce şi
rezistenţele la focale stâlpilor, pereţilorşiplanşeelorrealizate din alte materiale.
La clădiri înalte, foarte înalte şi la săli aglomerate, precum şi la cele de producţie şi/sau
depozitare vor fi respectate şi prevederile specifice.
Tab. 2.1.9. sau la construcţii încadrate în gradul V de rezistenţă la foc.

Pereţi Antifoc – mod de realizare

1. Situaţia în care închiderile perimetrale – pereţi şi / sau învelitoare sunt realizate din materiale
incombustibile sau greu combustibile(C0, C1, C2); în acest caz peretele ANTIFOC nu trebuie să
străbată învelitoarea sau pereţii de delimitare ce îi intersectează;
2. Situaţia în care închiderile perimetrale – pereţi şi / sau învelitoare sunt realizate din materiale
combustibile C3 sau C4, sau există luminatoare sau elemente de construcţie combustibile mai
aproape de 4,00 m de peretele ANTIFOC; în acest caz este necesară depăşirea pereţilor exteriori
cu 30cm şi / sau a acoperişului cu 60cm; învelitoarea din tablă cu hidroizolaţie sau termoizolaţie
combustibilă intră tot în această categorie;
3. Situaţia în care la închiderilor perimetrale – pereţi şi / sau învelitoare combustibilă, se
realizează o zonă tampon din fâşii incombustibile sau tratate de minim 6,00m.
Plăci gips-carton(knauf) pentru rezistenţa la foc a elementelor de construcţii
Pentru un perete rezistent la foc de 180 de minute este nevoie să se placheze peretele cu câte trei
plăci Fireboard de 12.5mm / faţă perete şi vată minerală 10cm.
Pentru un perete rezistent la foc de 90 de minute este nevoie să se placheze peretele cu câte două
plăci Fireboard de 10mm / faţă perete şi vată minerală 10cm.

Protejarea accesului din parcajele de la subsol către casa scării

Protejarea accesului din parcajele de la subsolul clădirilor spre casele de scări în vederea
evacuării se face prin încăperi tampon. Protejarea cu încăperi tampon este obligatorie atât pentru
casele de scară cât şi pentru casele de lift.
Pentru clădirile normale încăperile tampon se vor proteja cu uşi EI60-C, iar în clădirile înalte,
foarte înalte şi cu săli aglomerate cu uşi EI90-C. Casa scării de la subsol se va închide faţă de cea
de la nivelul suprastructurii prin uşi EI90-C amplasate la nivelul parterului.
Desfumarea caselor de scară se face natural organizat sau mecanic. Desfumarea încăperilor
tampon se face mecanic prin suprapresiune la clădirile normale şi prin desfumare mecanică prin
introduceri şi extrageri la cele înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate.
Desfumarea spaţiilor este obligatorie în următoarea situaţie:
• conform art. 2.3.46. din P118-1999 : Evacuarea fumului în caz de incendiu la depozite cu
suprafaţa mai mare de 36mp în clădiri cu o altă destinaţie este obligatorie şi se
asigură prin dispozitive cu deschiderea automată în caz de incendiu, având aria liberă de
minimum 1% din suprafaţa pardoselii sau cu sisteme mecanice de desfumare,
corespunzătoralcătuite, distribuite şi dimensionate;
• conform art. 2.6.32. din P118-1999: În construcţii de gradul l, II şi III de rezistenţă la
foc, de regulă, iluminatul numai cu lumină artificială în casele de scări închise, adică
fără ferestre prin care să se asigure desfumarea direct către exterior, se admite dacă
se asigură, în caz de incendiu, evacuarea fumului din casele de scări prin dispozitive
automate şi cu o comandă manuală, având secţiunea de cel puţin 5% din suprafaţa
orizontală construită a acestora, dar minimum 1 m2 şi se asigură funcţionarea în orice
moment a unui sistem de iluminat artificial;
• conform art. 3.5.2. din P118-1999: încăperile tampon fără lumină naturală se prevăd
cu dispozitive de evacuarea a fumului reprezentând minim 5% din suprafaţa spaţiului dar
nu mai puţin de 1mp, amplasat la partea superioară a încăperii sau prin sistem mecanic de
evacuare a fumului prin punerea în suprapresiune;
• conform art. 3.5.4. din P118-1999: Asigurarea evacuării fumului din atriumuri în caz de
incendiu, este obligatorie. Acesta se realizează prin dispozitive cu deschidere automată,
care să asigure o suprafaţă liberă de minimum 1 % din aria celui mai mare nivel al
atriumului delimitat de pereţi fără a se lua în considerare cel de la parter sau prin sistem
de evacuare mecanică a fumului, corespunzător alcătuit şi dimensionat. În ambele situaţii,
la partea inferioară a atriumurilor se asigură posibilităţi de admisie a aerului. Acţionările
automate ale dispozitivelor de evacuare a fumului vor fi dublate de comenzi manuale
dispuse la nivelul acceselor din exterior în atrium şi la serviciul de pomperi. Atunci când
se asigură supravegherea permanentă a atriumului, evacuarea fumului (desfumarea) se
poate acţiona numai manual;

Încăperi fără riscuri de incendiu – pericol de incendiu

Conform art. 2.3.49. din P118-1999 se defineşte încăperea fără risc de incendiu sau pericol de
incendiu cea cu densitatea sarcinii termice mai mică de 105Mj/mp.
Numărul maxim de niveluri admise în funcţie de gradul de rezistenţă la foc

Numărul maxim de niveluri admise şi capacitatea clădirilor în funcţie de

gradul de rezistenţă la foc:
• gradul I – se admite un număr nelimitat de niveluri şi de persoane;
• gradul II – se admite un număr nelimitat de niveluri şi de persoane;
• gradul III- se admite un număr de maxim :
• 2 niveluri pentru clădiri care adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure;
• 3 niveluri pentru muzee, expoziţii, clădiri de cazare temporară, clădiri de învăţământ
general şi licee;
• 5 niveluri pentru clădiri de locuit şi clădiri cu alte destinaţii;
• gradul IV- se admite un număr de maxim :
• un nivel pentru clădiri care adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure;
• 2 niveluri pentru muzee, expoziţii, clădiri de cazare temporară, clădiri de învăţământ
general şi licee şi clădiri cu alte destinaţii;
• 3 niveluri pentru clădiri de locuit ;
• gradul VI- se admite un număr de maxim :
• un nivel pentru clădiri care adăpostesc persoane ce nu se pot evacua singure;
• un nivel pentru muzee, expoziţii, clădiri de cazare temporară, clădiri de învăţământ
general şi licee, şi clădiri cu alte destinaţii;
• 2 niveluri pentru clădiri de locuit.
Aceste informaţii se vor trece în scenariul de securitate la incendiu.

Aria maximă admisă a unui compartiment de incendiu

Aria construită la sol maxim admisă pentru un compartiment de incendiu este de:
• 2500mp pentru clădiri încadrate în gradul I de rezistenţă la foc;
• 2500 pentru clădiri încadrate în gradul II de rezistenţă la foc;
• 1800 pentru clădiri încadrare în gradul III de rezistenţă la foc;
• 1400 pentru clădiri cu un nivel din gradul IV de rezistenţă la foc şi 1000 pentru clădiri cu
mai multe niveluru încarate în gradul IV de rezistenţă la foc;
• 1000 pentru clădiri cu un nivel din gradul V de rezistenţă la foc şi 800 pentru clădiri cu
mai multe niveluru încarate în gradul V de rezistenţă la foc.
Prin scenariul de securitate la incendiu se va urmări ca aceste dimensiuni să nu fie depăşite.
Se poate observa că pentru construcţii uzuale din cărămidă şi beton distanţa de siguranţă
este de cel puţin 6m, sau chiar mai puţin în cazul în care nu există elemente vitrate, acestea
sunt rezistente la foc sau sunt dotate cu obloane rezistente la foc.

Ce distanţe trebuie să existe între clădiri din punct de vedere al incendiului?

Dacă distanţele nu se respectă atunci este necesar a se realiza pereţi antifoc cu rezistenţa de
minim 180 de minute, adică de 3 ore.

Ce este o sală aglomerată din punct de vedere al securităţii la incendiu?

O sală aglomerată reprezintă (categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de
persoane) încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau
neprotejate), în care suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4mp şi în care se pot
întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru
expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci, etc). Când sunt situate la
parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.
Iată care sunt tipurile de săli aglomerate, care este numărul maxim de niveluri acceptate în
funcţie de tipul de sală aglomerată, care este numărul maxim de utilizatori şi gradul de rezistenţă
la foc:
Clase de reacţie la foc – clase de combustibilitate
Clasele de combustibilitate sunt:
• C0 (CA1) incombustibile;
• C1 (CA2a) practic neinflamabile;
• C2 (CA2b) dificil inflamabile;
• C3 (CA2c) mediu inflamabile;
• C4 (CA2d) uşor inflamabile.
Materialele din clasele C1 (CA2a) şi C2 (CA2b), sunt considerate greu combustibile.
Clasele de reacţie la foc pot fi:
• A1 sau
• A2, B, C, D, E, F cu indicativele d0-d1-d2 pentru arderea cu picături, şi s1-s2-s3 pentru
arderea cu emanarea de fum.
Produsele de construcţii din clasa A1, A2, B nu produc Flash-Over.
Produsele de construcţii din clasa C produc Flash-Over după 10 minute.
Produsele de construcţii din clasa D produc Flash-Over între 2 şi 10 minute.
Produsele de construcţii din clasa E produc Flash-Over sub două minute.
Produsele de construcţii din clasa F nu au o performanţă determinată.
Corelarea aproximativă dintre cele două este următoarea:

Fluxuri de evacuare
Lăţimea liberă necesară pentru trecerea fluxurilor de evacuare, în raport cu numărul acestora,
conform P118/1-1999, este de minimum:
• 0,80 m pentru un flux;
• 1,10 m pentru două fluxuri;
• 1,60 m pentru trei fluxuri;
• 2,10 m pentru patru fluxuri;
• 2,50 m pentru cinci fluxuri;
Lăţimile intermediare se consideră valabile pentru trecerea numărului inferior de fluxuri.

Ce este densitatea de sarcină termică?

densitate de sarcină termică – raportul dintre sarcina termică şi suprafaţa pardoselii spaţiului
afectat de incendiu.
Acest indicator este folosit pentru încadrarea unei construcţii în grad de Risc la Incendiu, care
poate fi mare, mijlociu şi mic. Această informaţie apare în Scenariul de Securitate la Incendiu.
În ce situaţii se acceptă neîndeplinirea tuturor măsurilor cerute privind
securitatea la incendiu
Există numeroase situaţii la construcţiile existente şi în care implimentarea tuturor măsurilor
privind securitate la incendiu a clădirilor nu mai pot fi aplicate integral.
De exemplu în cazul clădirilor vechi ce au fost proiectate după alte normative, ce între timp au
devenit mai exigente, se acceptă ca să nu se îndeplinească toate măsurile, dar prin compensarea
cu altele.
Un scenariu de securitate la incendiu şi măsurile luate, chiar dacă nu sunt toate integral
respectate, se consideră valid dacă Evaluarea de Risc la Incendiu va spune acest lucru.
De acest lucru vorbeşte ORDINUL Nr. 210 din 21 mai 2007 pentru aprobarea Metodologiei
privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu
(1) Metodologia se aplică la:
art. 2, litera c) stabilirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor în cazul intervenţiilor
efectuate la construcţiile existente, când în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale
reglementărilor în vigoare privind cerinţa esenţială “securitate la incendiu”.

Cine întocmeşte Evaluarea de Risc la Incendiu

În conformitate cu ORDINUL Nr. 210 din 21 mai 2007 pentru aprobarea Metodologiei privind
identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, documentaţia poate fi întocmită de
către:
a) evaluator de risc la incendiu atestat;
b) persoane fizice şi persoane juridice din statele membre ale Uniunii Europene, dacă pot face
dovada că deţin autorizaţii în domeniu, recunoscute la nivelul Uniunii Europene;
cb) proiectanţi, pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi alte amenajări proiectate de
aceştia;
d) experţi tehnici atestaţi pentru cerinţa esenţială “securitate la incendiu”, potrivit legii, pentru
proiectele sau construcţiile şi instalaţiile pe care le expertizează.
Puteri calorice materiale principale

puteri calorice materiale uzuale

Puterea Puterea
calorică qi Denumirea calorică qi
Nr.Crt. Denumirea materialului [Mj/kg] Nr.Crt. materialului [Mj/kg]
1 alcool etilic 31 15 linoleum 21
2 benzină 45 16 motorină 43
3 blănuri 20 17 piei 20
4 bumbac 17 18 pânză de in 16
5 carton 17 19 PVC plastifiat 34
6 cauciuc 42 20 PVC rigid 22
7 ceară 40 21 polietilenă 46
8 celuloză şi hârtie 17 22 polipropilenă 44
9 cereale 17 23 polistiren 42 42
10 gaz metan 58 24 poliuretan 38
11 grăsimi 40 25 sirop de zahăr 35
12 lemn esenţă moale 14 26 ulei 41
13 lemn esenţă tare 20 27 vată minerală 0.55
14 lână 24 28 zahăr 17
www.scenariu-securitate-incendiu.ro

Aviz de securitate la incendiu – actul emis, in baza legii, de inspectoratul pentru situatii de
urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa verificarea de conformitate cu prevederile
reglementarilor tehnice in vigoare a masurilor de aparare impotriva incendiilor, adoptate in
documentatiile tehnice de proiectare, pentru indeplinirea cerintei esentiale – securitate la
incendiu – a constructiilor, instalatiilor si altor amenajari;

Clădire înaltă construcţie-civilă (publică) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel

folosibil este situată la peste 28 m faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor
de intervenţie a pompierilor pe cel puţin două laturi ale clădirii.
Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai
nivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.
Nu sunt considerate clădiri înalte:
• construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni;
• clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă
maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale
ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale;
• clădiri civile (publice) nominalizate în normativ.
Clădire foarte înaltă-construcţie civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel
folosit este situată ia înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată conform articolului precedent.
Definiţiile sunt conform P118/1-1999, normativ privind siguranţa la incendiu a construcţiilor.

De câte evacuări-căi de evacuare este nevoie?

Normativul P118/1-1999 recomandă să existe minim două căi de evacuare, preferabil în direcţii
diferite.
Se admite o singură cale de evacuare atunci când există maxim 20 de persoane pe nivel, sau când
se respectă distanţele de evacuare corespunzătoare coridoarelor înfundate, indiferent de numărul
de persoane. În toate celelalte cazuri este necesară a doua cale de evacuare.
În cazul instituţiilor de învăţământ pentru preşcolari este obligatoriu a exista şi o scară exterioară
pentru evacuarea nivelurilor superioare.

Continut Scenariu de Securitate la Incendiu

Continutul Scenariului de Securitate la Incendiu este legiferat prin OMAI 130/2007. Acesta are 6
capitole principale.
1. Caracteristicile constructiei sau amenajarii
1.1. Datele de identificare
A. Se înscriu datele necesare identificãrii constructiei/amenajãrii:
denumire, proprietar/beneficiar, adresã, nr. de telefon, fax, e-mail etc.
B. Se fac referiri privind profilul de activitate si, dupã caz, privind programul de lucru al
obiectivului, în functie de situatia în care se elaboreazã scenariul de securitate la incendiu.
1.2. Destinatia
Se mentioneazã functiunile principale, secundare si conexe ale constructiei/amenajãrii, potrivit
situatiei pentru care se întocmeste scenariul de securitate la incendiu.
1.3. Categoria si clasa de importantã
A. Se precizeazã categoria de importantã a constructiei, stabilitã conform Regulamentului
privind stabilirea categoriei de importantã a constructiilor, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr.
766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în constructii, publicatã în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 10 decembrie 1997, cu modificãrile si
completãrile ulterioare, si în conformitate cu metodologia specificã.
B. Se precizeazã clasa de importantã a constructiei potrivit reglementãrilor tehnice, corelatã cu
categoria de importantã.
1.4. Particularitãti specifice constructiei/amenajãrii
A. Se prezintã principalele caracteristici ale constructiei/amenajãrii privind:
a) tipul clãdirii: civilã, înaltã, foarte înaltã, cu sãli aglomerate, de productie sau depozitare,
monobloc, blindatã, cu functiuni mixte etc., precum si regimul de înãlþime si volumul
constructiei;
b) aria construitã si desfãsuratã, cu principalele destinatii ale încãperilor si ale spatiilor aferente
constructiei;
c) numãrul compartimentelor de incendiu si ariile acestora;
d) precizãri referitoare la numãrul maxim de utilizatori: persoane, animale etc.;
e) prezenta permanentã a persoanelor, capacitatea de autoevacuare a acestora;
f) capacitãti de depozitare sau adãpostire;
g) caracteristicile proceselor tehnologice si cantitãþile de substante periculoase, potrivit
clasificãrii din Hotãrârea Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activitãtilor care prezintã
pericole de accidente majore în care sunt implicate substanþe periculoase, publicatã în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 25 februarie 2003;
h) numãrul cãilor de evacuare si, dupã caz, al refugiilor.
B. Precizãri privind instalatiile utilitare aferente cladirii sau amenajãrii: de încãlzire, ventilare,
climatizare, electrice, gaze, automatizare etc., precum si a componentelor lor, din care sã rezulte
cã acestea nu contribuie la initierea, dezvoltarea ºi propagarea unui incendiu, nu constituie risc de
incendiu pentru elementele de construcþie sau obiectele din încãperi ori adiacente acestora, iar în
cazul unui incendiu se asigurã condiþii pentru evacuarea
persoanelor.
2. Riscul de incendiu
A. Identificarea ºi stabilirea nivelurilor de risc de incendiu se fac potrivit reglementãrilor tehnice
specifice, luându-se în considerare:
a) densitatea sarcinii termice;
b) clasele de reacþie la foc, stabilite potrivit criteriilor din Regulamentul privind clasificarea ºi
încadrarea produselor pentru construcþii pe baza performanþelor de comportare la foc, aprobat
prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcþiilor ºi turismului ºi al ministrului
administraþiei ºi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, din reglementãrile tehnice specifice, precum ºi din caracteristicile
ºi proprietãþile fizico-chimice ale materialelor ºi substanþelor utilizate;
c) sursele potenþiale de aprindere ºi împrejurãrile care pot favoriza aprinderea ºi, dupã caz,
timpul minim de aprindere, precum ºi timpul de atingere a fazei de incendiu generalizat.
B. Nivelurile riscului de incendiu se stabilesc pentru fiecare încãpere, spaþiu, zonã,
compartiment, potrivit reglementãrilor tehnice, în funcþie de densitatea sarcinii termice,
funcþiunea spaþiilor, încãperilor, respectiv de natura activitãþilor desfãºurate, de comportarea la
foc a elementelor de construcþii ºi de caracteristicile de ardere
a materialelor ºi substanþelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, ºi se precizeazã în
scenariul de securitate la incendiu întocmit pentru clãdirea în ansamblu, amenajarea ori
compartimentul de incendiu.
C. Pentru situaþiile prevãzute la art. 10 alin. (1) din metodologie se stabilesc, dupã caz, mãsuri
alternative pentru reducerea riscului de incendiu, pentru încadrarea în nivelul prevãzut în
reglementãrile tehnice.
3. Nivelurile criteriilor de performanþã privind securitatea la incendiu
3.1. Stabilitatea la foc Stabilitatea la foc se estimeazã potrivit prevederilor normelor generale de
apãrare împotriva incendiilor ºi reglementãrilor tehnice, în funcþie de:
a) rezistenþa la foc a principalelor elemente de construcþie (în special a celor portante sau cu rol
de compartimentare), stabilitã potrivit criteriilor din Regulamentul privind clasificarea ºi
încadrarea produselor pentru construcþii pe baza performanþelor de comportare la foc,
reglementãrilor tehnice ºi standardelor europene de referinþã;
b) gradul de rezistenþã la foc a construcþiei sau a compartimentului de incendiu, conform
reglementãrilor tehnice.
3.2. Limitarea apariþiei ºi propagãrii focului ºi fumului în interiorul construcþiei
Pentru asigurarea limitãrii propagãrii incendiului ºi efluenþilor incendiului în interiorul
construcþiei/compartimentului de incendiu se precizeazã:
a) compartimentarea antifoc ºi elementele de protecþie a golurilor funcþionale din elementele de
compartimentare;
b) mãsurile constructive adaptate la utilizarea construcþiei, respectiv acþiunea termicã estimatã
în construcþie, pentru limitarea propagãrii incendiului în interiorul compartimentului de incendiu
ºi în afara lui: pereþii, planºeele rezistente la foc ºi elementele de protecþie a golurilor din
acestea, precum ºi posibilitatea de întrerupere a continuitãþii golurilor din elementele de
construcþii;
c) sistemele de evacuare a fumului ºi, dupã caz, a gazelor fierbinþi;
d) instalarea de bariere contra fumului, de exemplu uºi etanºe la fum;
e) sistemele ºi instalaþiile de detectare, semnalizare ºi stingere a incendiului;
f) mãsurile de protecþie la foc pentru instalaþiile de ventilare-climatizare, de exemplu: canale de
ventilare rezistente la foc, clapete antifoc etc.;
g) mãsurile constructive pentru faþade, pentru împiedicarea propagãrii focului la pãrþile
adiacente ale aceleiaºi clãdiri.
3.3. Limitarea propagãrii incendiului la vecinãtãþi
Pentru asigurarea limitãrii propagãrii incendiilor la vecinãtãþi se precizeazã:
a) distanþele de siguranþã asigurate conform reglementãrilor tehnice sau mãsurile alternative
conforme cu reglementãrile tehnice, atunci când aceste distanþe nu pot fi realizate;
b) mãsurile constructive pentru limitarea propagãrii incendiului pe faþade ºi pe acoperiº, de
exemplu performanþa la foc exterior a acoperiºului/învelitorii de acoperiº;
c) dupã caz, mãsuri de protecþie activã.
3.4. Evacuarea utilizatorilor
A. Pentru cãile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se precizeazã:
a) alcãtuirea constructivã a cãilor de evacuare, separarea de alte funcþiuni prin elemente de
separare la foc ºi fum, protecþia golurilor din pereþii ce le delimiteazã;
b) mãsuri pentru asigurarea controlului fumului, de exemplu prevederea de instalaþii de
presurizare ºi alte sisteme de control al fumului;
c) tipul scãrilor, forma ºi modul de dispunere a treptelor: interioare, exterioare deschise, cu rampe
drepte sau curbe, cu trepte balansate etc.;
d) geometria cãilor de evacuare: gabarite – lãþimi, înãlþimi, pante etc.;
e) timpii/lungimile de evacuare;
f) numãrul fluxurilor de evacuare;
g) existenþa iluminatului de siguranþã, tipul ºi sursa de alimentare cu energie electricã de
rezervã;
h) prevederea de dispozitive de siguranþã la uºi;
i) timpul de siguranþã a cãilor de evacuare ºi, dupã caz, a refugiilor;
j) marcarea cãilor de evacuare.
B. Dacã este cazul, se precizeazã mãsurile pentru accesul ºi evacuarea copiilor, persoanelor cu
dizabilitãþi, bolnavilor ºi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de
incendiu.
C. Se fac precizãri privind asigurarea condiþiilor de salvare a persoanelor, a animalelor ºi
evacuarea bunurilor pe timpul intervenþiei.
3.5. Securitatea forþelor de intervenþie
A. Se precizeazã amenajãrile pentru accesul forþelor de intervenþie în clãdire ºi incintã, pentru
autospeciale ºi pentru ascensoarele de incendiu.
B. Se precizeazã caracteristicile tehnice ºi funcþionale ale acceselor carosabile ºi ale cãilor de
intervenþie ale autospecialelor, proiectate conform reglementãrilor tehnice, regulamentului
general de urbanism ºi reglementãrilor specifice de aplicare, referitoare la:
a) numãrul de accese;
b) dimensiuni/gabarite;
c) trasee;
d) realizare ºi marcare.
C. Pentru ascensoarele de pompieri se precizeazã:
a) tipul, numãrul ºi caracteristicile acestora;
b) amplasarea ºi posibilitãþile de acces, sursa de alimentare cu energie electricã de rezervã;
c) timpul de siguranþã a ascensoarelor de pompieri.
D. Se fac precizãri privind asigurarea condiþiilor de salvare a persoanelor, a animalelor ºi
evacuarea bunurilor pe timpul intervenþiei.
4. Echiparea ºi dotarea cu mijloace tehnice de apãrare împotriva incendiilor
A. Se precizeazã nivelul de echipare ºi dotare cu mijloace tehnice de apãrare împotriva
incendiilor, conform prevederilor normelor generale de apãrare împotriva incendiilor, a normelor
specifice de apãrare împotriva incendiilor, precum ºi a reglementãrilor tehnice specifice.
B. Pentru sistemele, instalaþiile ºi dispozitivele de semnalizare, alarmare ºi alertare în caz de
incendiu se specificã:
a) tipul ºi parametrii funcþionali specifici instalaþiilor respective;
b) timpul de alarmare prevãzut;
c) zonele protejate/de detectare la incendiu.
C. Pentru sistemele, instalaþiile ºi dispozitivele de limitare ºi stingere a incendiilor se specificã:
a) tipul ºi parametrii funcþionali: stingere cu apã, gaze/aerosoli, spumã, pulberi; acþionare
manualã sau manualã ºi automatã; debite, intensitãþi de stingere ºi stropire, cantitãþi calculate de
substanþã de stingere, concentraþii de stingere proiectate pe duratã de timp normatã, presiuni,
rezerve de substanþã de stingere, surse de alimentare etc.;
b) timpul normat de funcþionare;
c) zonele, încãperile, spaþiile, instalaþiile echipate cu astfel de mijloace de apãrare împotriva
incendiilor.
D. Pentru stingãtoare, alte aparate de stins incendii, utilaje, unelte ºi mijloace de intervenþie se
specificã:
a) tipul ºi caracteristicile de stingere asigurate;
b) numãrul ºi modul de amplasare în funcþie de parametrii specifici: cantitatea de materiale
combustibile/volumul de lichide combustibile, suprafaþa, destinaþia, clasa de incendiu etc.;
5. Condiþii specifice pentru asigurarea intervenþiei în caz de incendiu
În funcþie de categoria de importanþã a construcþiei, tipul acesteia, riscurile de incendiu,
amplasarea construcþiei sau a amenajãrii, se specificã:
a) sursele de alimentare cu apã, substanþele de stingere ºi rezervele asigurate;
b) poziþionarea racordurilor de alimentare cu energie electricã, gaze ºi, dupã caz, alte utilitãþi;
c) date privind serviciul privat pentru situaþii de urgenþã, conform criteriilor de performanþã;
d) zonele, încãperile, spaþiile în care se gãsesc substanþele ºi materialele periculoase ºi pentru
care sunt necesare produse de stingere ºi echipamente speciale (se precizeazã inclusiv cantitãþile
respective ºi starea în care se aflã), precum ºi tipul echipamentului individual de protecþie a
personalului.
6. Mãsuri tehnico-organizatorice
A. Se stabilesc condiþiile ºi mãsurile necesar a fi luate, potrivit reglementãrilor tehnice, în
funcþie de situaþia existentã.
B. Se apreciazã modul de încadrare a construcþiei sau amenajãrii în nivelurile de performanþã
prevãzute de reglementãrile tehnice ºi, dupã caz, se stabilesc mãsuri pentru îmbunãtãþirea
parametrilor ºi a nivelurilor de
performanþã pentru securitatea la incendiu, dupã caz.
C. Se precizeazã condiþiile sau recomandãrile care trebuie avute în vedere la întocmirea
documentelor de organizare a apãrãrii împotriva incendiilor, aferente construcþiei ori amenajãrii
respective.
Cum se face desfumarea la Casa Scării
Desfumarea la casa scării se face prin montarea la partea sa superioară, în treimea ultimului etaj,
a unei trape de fum sau a unei ferestre. Acestea trebuie să se acţioneze manual şi automat.
Dimensiunea trapei de evacuare trebuie să fie de mai mult de 5% din suprafaţa casei de scară, dar
nu mai puţin de 1mp. Compensarea se face pe la partea inferioară a casei de scară.
Nu se admite extragerea mecanică a aerului din casele de scară.
La casele de scări evacuarea se face întotdeauna natural. În condiţiile în care acest lucru nu este
posibil se pune sub presiune casa scării astfel încât să nu poată pătrunde aerul viciat din
încăperile perimetrale.
Suprapresiunea trebuie să fie între 20Pa şi 80Pa.
Debitul de aer necesar pentru suprapresiune trebuie să fie corespunzător unui volum de aer ce
trece prin uşile ce dau în nivelul incendiat, la o viteză a aerului de 0,5m/s, considerându-se
celelalte uşi închise.
Toate uşile trebuie să se închidă etanş cu dispozitiv de autoînchidere sau închidere automată în
caz de incendiu.
Spre exemplu dacă uşa la nivelul incendiat are 1m x 2,10m, vom considera o suprafaţă de gol de
acces la nivelul incendiat de 2,10mp. La un debit corespunzător unei viteze de circulaţie a aerului
de cel puţin 0,5m/s vom avea nevoie de 0,5m/s x 2,10mp = 1,05mc/s. Acesta este debitul minim
la care se va alege ventilatorul de introducere.

Iată timpii de evacuare şi lungimile de evacuare securitatea la incendiu pentru

clădiri de comerţ

Distanţa şi timpii de evacuare maxim admişi pentru clădirile de comerţ, conform P118/1-1999
sunt de 105secunde / 42m pentru evacuarea în două direcţii diferite şi de 53 secunde/21 metri
pentru evacuarea într-o singură direcţie- pentru clădirile din clasa I sau II de Grad de rezistenţă la
foc.

Cum se stabileşte Gradul de rezistenţă la Foc

Gradul de rezistenţă la foc se stabileşte conform normativului P118-1, normativ privind
securitatea la incendiu al construcţiilor.
Conform tab.2.1.9. din P118-1 condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească o clădire
pentru a putea fi încadrată într-un anumit grad de rezistenţă la foc sunt precizate pentru fiecare
element important al clădirii.
Trebuie ştiut că elementul cu cel mai scăzut grad de rezistenţă al foc dă Gradul de rezistenţă la
Foc.
Spre exemplu. Putem avea o hală metalică cu stâlpi din beton, adică rezistenţă la foc mai mare de
150 de minute, pereţi interiori din BCA, adică cu rezistenţă la foc mai mare de 30 minute, grinzi
şi supantă din beton armat, adică mai mult de 60 minute rezistenţă, dar să nu avem pereţi
exteriori cu rezistenţă la foc. Degeaba am îndeplinit toate condiţiile, dacă una nu se îndeplineşte.
În acest exemplu gradul de rezistenţă la foc este V deoarece doar acolo se permite ca să existe
pereţi exteriori fără o performaţă la foc.
Bun. Dar de ce am avea nevoie să punem exigenţe cât mai mari? Există două principale aspecte
care duc la alegerea gradului de rezistenţă la foc şi la impunerea unor minime măsuri pentru
elementele componente:
 • distanţa de siguranţă admisă faţă de construcţiile alăturate şi
• numărul de niveluri, suprafaţa maximă admisă pentru un compartiment de incendiu în
funcţie şi de Riscul la Incendiu al acesteia.
De aici rezultă însă şi alte condiţii de conformare, altele decât cele menţionate mai jos sintetic.

Iată care sunt distanţele de siguranţă la foc:

Câteva aspecte despre desfumarea mecanică a spaţiilor-pentru începători
Desfumarea mecanică presupune pe de o parte extragerea, pe de cealaltă introducerea de aer.
Extragerea se face cu ajutorul tubulaturii şi a unui ventilator de extragere, introducerea tot prin
tubulatură cu ventilator de introducere sau natural prin asigurarea de aer din exterior prin
intermediul golurilor către exterior sau alte spaţii ce se ventilează uşor.
Vom lucra pe un studiu de caz, că aşa va fi mai uşor de înţeles.
Dacă dorim desfumare naturală atunci trebuie să avem trape sau ferestre în treimea superioară
echivalente a minim 1% din suprafaţa construcţiei şi o compensare echivalentă a 60% din
extragere.
Tubulatura trebuie să îşi îndeplinească rolul minim 15minute în plin incendiu(EI15). Secţiunea ei
se va alege mai mare decât a gurilor de extragere(suma), dar cu păstrarea unui raport de maxim 2
între latura mare şi cea mică. Dacă vom avea nevoie de 1mp, propunem o secţiunea de 0,75m x
1,5m =1,125mp. Nu putem propune o secţiune de 0,33 x 3m deoarece depăşim proporţia de 2
între latura mare şi cea mică.
Debitul de evacuare este de cel puţin echivalentul a 12 schimburi orare, adică tot volumul
de aer trebuie extras în 60 minute / 12 = 5minute. Nu se va extrage totuşi mai mult de 3mc/s
la 100 mp de clădire, şi nu mai puţin de 1,5mc/s.
Viteza maximă admisă în conductele de extragere este de 10m/s, nu mai mică de 3m/s. Avem de
evacuare un volum de aer egal cu 100mp x 5m =500mc în decurs de 5 minute, deci
100mc/minut, adică 1,7mc/s. Propunem o viteză a aerului de 7m/s, de unde rezultă 1,7mc/s x
7m/s = 0,25mp. Propunem 0,40m x 0,70m, adică 0,28mp.
Ventilatorul se va alege cu 20% mai mare, astfel încât să acopere şi pierderile acceptate prin
neetanşeităţi. Va rezulta un ventilator de extragere de minim 6mc/s.
Introducerea aerului pe cale mecanică va urmări acelaşi traseu, cu precizarea: calculul se va face
pentru un debit egal cu 75% din cel extras, iar viteza maximă este de 5m/s.
Ventilatorul de extragere trebuie să îşi îndeplinească rolul şi să funcţioneze minim 90 de minute,
la o temperatură de 400C: F400-90. Cel de introducere nu trebuie să îndelinească decât condiţia
de etanşeitare, cel de extragere şi de izolare.
În cazul culuarelor, căilor de evacuare, se va asigura un debit de aer între gura de introducere şi
cea de extragere de minim 0,5mc/s pentru fiecare flux de circulaţie asigurat(un flux are începând
de la 50 de persoane). Indiferent de numărul de fluxuri, debitul maxim impus pe coridor nu va
depăşi 8mc/s.

Coloane Uscate – Când este obligatorie dotarea clădirilor?

Coloane uscate – instalaţii fixe, rigide, montate în interiorul construcţiilor, utilizate numai de
serviciile pentru situaţii de urgenţă.
Echiparea construcţiilor cu coloane uscate este obligatorie la următoarele categorii de clădiri:
a) clădiri civile înalte şi foarte înalte, precum şi la clădiri cu săli aglomerate cu mai mult de două
niveluri supraterane;
b) parcaje supraterane închise sau deschise cu mai mult de 4 (patru) niveluri, precum şi la
parcajele subterane conform reglementării specifice;
c) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 m² şi cu două sau mai multe
niveluri subterane;
d) construcţii de producţie şi/sau depozitare cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane.
Echiparea contrucţiilor cu coloane uscate nu exclude celelalte instalaţii de stingere cu apă a
incendiilor, conform prevederilor din prezentul normativ.
Coloanele uscate au diametrul de 75mm şi racordurile pentru furtun având cuplaj Storz cu
diametrul de trecere de 45 mm, pe fiecare nivel al clădirii.
Pentru alimentarea cu apă a unor coloane uscate, se asigură accesul maşinilor serviciilor pentru
situaţii de urgenţă în orice anotimp; distanţa de la calea de acces cea mai apropiată până la
racordul de alimentare cu apă nu trebuie să depăşească 40 m.
Racordul având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea cu apă
de coloane uscate, se amplasează pe peretele exterior al clădirii şi se obturează cu un racord
înfundat, la baza coloanei prevăzându-se un ventil de reţinere şi un robinet de golire. Robinetului
de golire de la coloanele uscate din subsol trebuie să fie normal închis.
Racordul de alimentare cu apă al coloanei uscate se montează la loc vizibil, separat de orice alt
racord, la o înălţime de maximum 1,5 m faţă de sol şi o înclinare de 45° faţă de verticală.
Se menţionează în proiect că presiunea de încercare a coloanelor uscate este de 1,5 ori presiunea
de regim dar miminum 16 bar.
Află când este obligatorie montarea de hidranţi interiori.
Coloanele uscate se execută din ţevi metalice protejate anticorosiv.

Hidranti interiori – Când este obligatorie dotarea clădirilor?

Conform P118/2 -instalaţii pentru limitarea şi stingerea incendiilor, articolul 4.1., dotarea
clădirilor cu instalaţii de hidranti interiori este obligatorie pentru :
a) clădirile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită A şi B, încadrate
conform legislaţiei în vigoare, indiferent de aria construită sau desfăşurată şi număr de niveluri;
b) clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi clădiri cu săli aglomerate, indiferent de destinaţie, de
ariile construite şi numărul de niveluri;
c) clădiri de învăţămînt cu mai mult de 200 de utilizatori sau cele cu aria construită mai mare de
600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
d) clădiri cu destinaţie de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor, clădiri de turism/structuri de
primire turistică cu funcţiuni de cazare cu mai mult de 100 de paturi sau cele cu aria construită
mai mare de 600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri.
e) clădiri montane cu capacităţi mai mari de 100 de paturi;
f) clădiri pentru sănătate/de îngrijire a sănătăţii, supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea
copiilor preşcolari, bătrâni, persoane cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost cu mai mult de 100 de
persoane sau cele cu aria construită mai mare de 600 m² şi mai mult de trei niveluri supraterane;
g) clădirile, compartimentele de incendiu şi spaţiile pentru comerţ cu mai mult de 2 (două)
niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 m²;
h) clădiri pentru cultură pentru mai mult de 200 de persoane sau cele cu mai mult de trei niveluri
supraterane şi aria lor construită de peste 600 m²;
i) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 m² ;
j) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 m2 sau mai mult de 4 (patru) niveluri
supraterane;
k) clădiri închise de sport cu capacitatea maximă simultană mai mare de 300 utilizatori;
l) clădiri sau spaţii de producţie şi/sau depozitare în care se utilizează materiale sau substanţe
combustibile, cu aria desfăşurată mai mare de 600m2;
m) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime), indiferent de aria construită;
n) spaţii subterane publice (cu excepţia locuinţelor), de producţie şi/sau depozitare subterane cu
aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
o) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice în vigoare;
p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria desfăşurată mai mare de
600 m2;

Când cere legea Aviz sau Autorizaţie de Securitate la Incendiu

Hotarârea nr. 1739/2006
Se aproba urmatoarele categorii de constructii si amenajari care se supun avizarii si/sau
autorizarii privind securitatea la incendiu:
1. a) cladiri civile definite conform reglementarilor tehnice specifice domeniului securitatii
la incendiu ca “înalte” sau “foarte înalte”, indiferent de aria construita ori de destinatie;
2. b) încaperi sau grupuri de încaperi, definite conform reglementarilor tehnice specifice
domeniului securitatii la incendiu ca “sali aglomerate”, amplasate în cladiri independente
sau în cladiri cu functiuni mixte, indiferent de aria construita, regimul de înaltime ori
destinatie;
3. c) cladiri civile din categoriile de importanta exceptionala si deosebita, încadrate conform
legii, indiferent de aria construita, regimul de înaltime sau destinatie;
4. d) cladiri din categoria monumentelor istorice la care se efectueaza modernizari sau
schimbari de destinatie;
5. e) cladiri sau spatii amenajate în cladiri cu functiuni mixte, având destinatia de comert,
productie sau depozitare, cu aria desfasurata mai mare sau egala cu 600 m2;
6. f) spatii amenajate în cladiri de locuit colective, având destinatia de comert, productie sau
depozitare, indiferent de aria desfasurata;
7. g) cladiri sau spatii amenajate în cladiri, având destinatia de alimentatie publica, cu aria
desfasurata mai mare sau egala cu 200 m2;
8. h) constructii civile subterane sau spatii publice amenajate la subsolul, demisolul, podul
ori pe acoperisul tip terasa al cladirilor civile, indiferent de destinatie, aria
construita/desfasurata sau de numarul de persoane;
 9. i) constructii pentru structuri de primire turistica cu functiuni de cazare de tipul: hoteluri,
hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile, bungalouri, cabane turistice,
de vânatoare, de pescuit, sate de vacanta, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice
urbane si rurale, pensiuni agroturistice, locuinte turistice, inclusiv unitatile de alimentatie
din incinta acestora, indiferent de numarul de locuri;
10. j) cladiri pentru sedii ale autoritatilor publice, indiferent de aria construita;
11. k) cladiri sau spatii amenajate în cladiri, având destinatia de birouri, financiar-bancara, de
asigurari si burse, cu aria desfasurata mai mare sau egala cu 600 m2;
12. l) cladiri sau spatii amenajate în cladiri, având destinatia de îngrijire a sanatatii, indiferent
de aria desfasurata si de numarul de locuri, cu exceptia cabinetelor medicale individuale;
13. m) cladiri sau spatii amenajate în cladiri, având destinatia pentru învatamânt,
supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adapostirea copiilor prescolari, elevi, studenti,
batrâni, persoane cu dizabilitati sau lipsite de adapost, indiferent de aria construita;
14. n) cladiri sau spatii, având destinatia de gara, autogara, aerogara si statie de metrou,
indiferent de aria desfasurata;
15. o) constructii pentru lacasuri de cult si spatii de cazare aferente, accesibile publicului sau
destinate vietii monahale, indiferent de aria desfasurata sau de numarul de persoane, cu
exceptia caselor parohiale;
16. p) cladiri si amenajari sportive, cu capacitatea mai mare sau egala cu 200 de locuri pe
scaune în interior ori mai mare sau egala cu 2.500 de locuri pe scaune în aer liber;
17. r) constructii pentru amenajari temporare pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea
mai mare sau egala cu 200 de locuri ori având destinatia comerciala, cu suprafata mai
mare sau egala cu 2.500 m2;
18. s) constructii pentru depozitare si sisteme de alimentare a consumatorilor cu gaze
petroliere lichefiate, stocate în rezervoare/recipiente fixe sau grupuri de rezervoare/
recipiente fixe, precum si puncte de livrare catre populatie a buteliilor cu gaze petroliere
lichefiate, indiferent de capacitatea de stocare/depozitare;
19. s) statii publice de distributie a carburantilor pentru autovehicule, cu capacitatea de
stocare mai mare sau egala cu 50 m3 pentru lichide petroliere, mai mare sau egala cu 3
m3 echivalent apa pentru gaze petroliere lichefiate, precum si statiile transportabile de
distributie a carburantilor la autovehicule, cu capacitatea de stocare/depozitare mai mare
sau egala cu 30 m3;
20. t) cladiri sau spatii amenajate în cladiri, destinate parcarii publice si/sau întretinerii si
repararii a peste 20 de autovehicule;
21. t) sisteme, lucrari si retele de alimentare cu apa pentru stingerea incendiilor în localitati,
platforme si parcuri industriale;
22. u) constructii, ferme si amenajari agrozootehnice cu aria construita mai mare sau egala cu
600 m2.
Detalii mai multe veţi putea găsi pe www.autorizatie-incendiu.ro

Proiectant autorizat instalaţii pentru securitatea la incendiu

Proiectarea instalaţiilor de securitate la incendiu, precum cele de limitare şi stingere, sau de
detectare şi semnalizare, se face de către proiectanţi autorizaţi în cadrul unor companii de
proiectare autorizate sau ca şi persoane fizice autorizate.
Instalaţiile de hidranţi interiori, hidranţi exteriori, sprinklere, stingere cu alte substanţe decât apa,
detecţie şi semnalizare nu se pot proiecta decât de proiectanţi autorizaţi.
Autorizarea se face de către Centrul Naţional pentru Securitate la Incendiu pe baza unei
documentaţii şi dacă se face dovada existenţei de personal autorizat ca şi proiectant incendiu, ca
urmare a desfăşurării unor cursuri de profil. Cursurile se încheie cu un examen de absolvire.
Dacă sunteţi în căutarea unui proiectant autorizat pentru securitatea la incendiu atunci sunaţi
la0764 701 500 sau trimite-ţi email la contact@idealproiect.com .
Proiectarea fără autorizare este ilegală şi se pedepseşte penal.
Autorizarea se face în conformitate cu prevederile art. 51 alin.2 din legea nr.307 – privind
apărarea împotriva incendiilor. Scopul aceste proceduri este acela de a creşte calitatea, gradul de
pregătire şi profesionalism al companiilor implicate în desfăşurarea de servicii privind
securitatea la incendiu.