"EAN-13" este folosit in intreaga lume pentru a marca bunuri comercializate retail.

Acest cod de
bare codifica 13 caractere: primele doua sau trei sunt codul tarii in care producatorul este
inregistrat (poate sa nu coincida cu tara in care produsul a fost de fapt realizat). Codul de tara
este urmat de 9 sau 10 digiti de date (acest lucru depinde de lungimea codului tarii) si un singur
digit de control. Se mai pot adauga coduri de bare suplimentare formate din 2 sau 5 digiti
rezultand astfel un total de 14 sau 17 digiti de date.

Uniform Code Council (organizatia care reglementeaza codurile de bare pentru retail in SUA) a
anuntat ca incepand cu data de 1 ianuarie 2005, toate sistemele de scanare de retail din SUA vor
trebui sa accepte simboluri EAN-13 precum si standardul UPC-A. Aceasta schimbare va elimina
necesitatea ca producatorii ce exporta bunuri in SUA si Canada sa-si eticheteze produsele in
doua standarde.

Suma de control este reprezentata de un calcul modulo 10:

1. Adunati valorile digitilor aflati in pozitii reprezentate de numere pare: 2, 4, 6, etc.

2. Inmultiti rezultatul cu 3.
3. Adunati valorile digitilor aflati in pozitii reprezentate de numere impare: 1, 3, 5, etc.
4. Insumati rezultatele pasilor 2 si 3.
5. Caracterul de control este cel mai mic numar care, adunat cu rezultatul de la pasul 4,
produce un multiplu de 10.

Exemplu: Fie urmatorul cod de bare = 001234567890

1. 0 + 2 + 4 + 6 + 8 + 0 = 20
2. 20 * 3 = 60
3. 0 + 1 + 3 + 5 + 7 + 9 = 25
4. 60 + 25 = 85
5. 85 + X = 90 (cel mai apropiat numar mai mare sau egal multiplu de 10), rezulta X = 5
(digit de control)

Iata un exemplu de functie in Visual Basic ce poate calcula digitul de control:

Function Append_EAN_Checksum (RawString as String)

Dim Position as Integer
Dim CheckSum as Integer

CheckSum = 0
For Position = 2 to 12 step 2
Checksum = Checksum + Val(Mid$(RawString, Position, 1))
Next Position
CheckSum = CheckSum * 3
For Position = 1 to 11 Step 2
CheckSum = CheckSum + Val(Mid$(RawString, Position, 1))
Next Position
CheckSum = CheckSum Mod 10
CheckSum = 10 - CheckSum
If CheckSum = 10 Then
CheckSum = 0
End If
Append_Ean_Checksum = RawString & Format$(CheckSum, "0")
End Function
Foarte multe tari au autoritati ce reglementeaza folosirea de coduri de bare in retail.

Codul de bare, prezent pe toate produsele comercializate, ascunde lucruri pe care

putin le banuiesc. Cel mai important este ca acesta localizeaza cu precizie tara din
care provine marfa!

Din cauza globalizarii, in prezent e destul de greu sa identifici marfa pe care o cumperi din punct
de vedere geografic, cum ar fi, sa punem, sa stii daca bluza pe care ai luat-o de la mall e produsa
in China (cel mai probabil), in Malaezia sau in Brazilia.

Putini stiu ca exista o posibilitate "secreta" de a afla exact unde a fost fabricat produsul. Conditia
este sa gasesti codul de bare original al producatorului, nu cel adaugat, in unele cazuri, de
magazin sau importator.

Spre exemplu, cei avizati spun ca cea mai buna cafea are cifrele codului de bare de la 40 la 44, si
provine din Germania!

Codul de bare este o reprezentare de date codificată (cifrată), destinată a fi citită pe cale optică.
Codurile de bare sunt folosite în multe domenii, îndeosebi industriale.

Un cod de date are aspectul unui șir de bare negre de diverse grosimi pe un fundal alb. În general
fiecare cifră sau literă se reprezintă printr-o anumită combinație de 1 sau mai multe bare. Există
mai multe formate (sisteme) de coduri de bare.

Codurile de bare sunt citite și decodate cu ajutorul unor scanere speciale. Acestea măsoară
reflexia luminii, interpretează codurile drept cifre și litere și trimit acestea unui calculator sau
altui dispozitiv de gestionare a datelor. Scanerele actuale recunosc mai multe formate.

Setul de simboluri utilizate este în general restrâns (cuprinde de obicei literele, cifrele și câteva
semne speciale), dar sistemele de alcătuire (formatele) codurilor de bare sunt foarte variate.
Multe coduri de bare constau în bare verticale (paralele cu axa Y), după diverse formate.
Lungimea codului de bare (pe axa X) depinde de cantitatea de date ce trebuie reprezentată.

Toate codurile de bare dispun de un caracter special de start/stop ce permite citirea atât de la
stânga la dreapta, cât și de la dreapta la stânga. Prin convenție caracterul din stânga este
considerat caracterul de start și caracterul din dreapta caracterul de stop.

Codurile de bare au fost introduse deoarece mașinile (calculatoarele) în general nu citesc cu

ușurință reprezentarea grafică normală a cifrelor și literelor; pentru aceasta s-a dezvoltat
domeniul specializat numit „Recunoașterea optică a caracterelor” (în engleză: Optical Character
Recognition, OCR), care încă mai are puncte slabe.

De-a lungul anilor au fost dezvoltate un însemnat număr de standarde și formate (numite în
engleză simbology), v. Coduri de bare.

Exemplu de generare a unor coduri de bare UPC și EAN13

Substantele nutritive din alimente

Produsul alimentar este constituit dintr-un amestec de substante organice si anorganice necesare
organismului uman, dar si substante indiferente si chiar substante antinutritionale.
Pentru asigurarea unei stari de nutritie normale este necesar ca alimentele consumate sa aduca
toate substantele nutritive in cantitati optime si, mai ales, pe cele esentiale.
Dupa rolul pe care il au in metabolism, substantele utile din alimente, necesare organismului
omenesc (trofinele), se clasifica in mai multe grupe:
 substante cu rol energetic, care prin oxidare in organism furnizeaza energie calorica
necesara proceselor vitale si cheltuielilor energetice datorate activitatii profesionale;
Astfel de substante sunt, in principal, lipidele ąi glucidele;
 substante cu rol plastic, regeneratoare de celule si tesuturi, cum sunt protidele;
 substante cu rol catalitic, cum sunt vitaminele si elementele minerale;
 substante cu rol senzorial, care impresioneaza simturile.
Dupa natura lor in organism, substantele nutritive se impart in lipide, proteine, glucide, minerale
si vitamine.

Valoarea nutritiva a alimentelor

Primele preocupari privind valoarea nutritiva a produselor alimentare dateaza din 1890 sub
forma publicatiei „Compozitia chimica a materialelor alimentare americane” de W. O. Atwater
din cadrul Departamentului Agriculturii al SUA, Composition of food by Consumer and Foods
Economics Institute, USDA, 1976-1981.
In incercarea de a da o definitie, am putea spune ca valoarea nutritiva reprezinta capacitatea
alimentelor de a asigura organismului substantele nutritive de care are nevoie. Ea se exprima
prin:
 valoarea biologica, data de continutul in componente esentiale, indispensabile
metabolismului: aminoacizi esentiali, acizi grasi esentiali, vitamine, elemente minerale;
 valoarea energetica, data de continutul in substante cu rol energetic: lipide, glucide,
proteine, fiind exprimata in kcal/100 grame produs.
 valoarea igienica, data de continutul in substantelor nocive sau microorganisme patogene
care nu afecteaza sanatatea prin consum;
 valoarea psiho-senzoriala, determinata de proprietatile organoleptice (miros, gust,
aroma) si estetice (culoare, aspect) ale produselor alimentare.

Determinarea valorii nutritive a alimentelor presupune stabilirea raportului dintre necesarul de

substante nutritive pentru organism si potentialul nutritiv din 100 grame produs.
Valoarea nutritiva se determina pe baza urmatoarelor elemente:
 reteta produsului: materiile prime;
 compozitia chimica a componentelor retetei;
 gradul de asimilare al principalelor substante din produs;
 necesarul zilnic de energie si substante nutritive pe grupe de populatie;
 eventualele pierderi cantitative in produsele tehnologice sau inactivarile substantelor
nutritive.

Valoarea energetica a alimentelor

Dand o definitie, am putea spune ca prin valoarea energetica a unui aliment se exprima
potentialul nutrientilor sai de a furniza energie.
Viata, cu toate formele ei de manifestare, presupune un consum permanent de energie. Aceasta
este indispensabila desfasurarii diferitelor functii ale organismului: sinteza de substante pentru
crestere, contractiile musculaturii, asigurarea temperaturii corpului constante, etc.
Furnizorii de energie sunt glucidele, lipidele si proteinele. Prin ardere, un gram de glucide sau
proteine genereaza 4,1 calorii, iar un gram de lipide 9,3 calorii. O situatie deosebita este
reprezentata de energia furnizata de alcoolul etilic (7 calorii/gram).

Caloria, kilocaloria, kilojoulul

Prin definitie, caloria este o unitate de masura a energiei termice care se foloseste si in
alimentatie ori in masuratorile metabolice, deoarece exprima valoarea energetica.
In limbajul uzual se foloseste notiunea de calorie, insa, intotdeauna exprima pe multiplului ei -
kilocaloria.
Kilocalorie este unitatea de masura pentru energia termica si este egala cu 1.000 de calorii.
Practic, kilocaloria este o “calorie mare”.
Kilojoulul este o unitate de masura a valorii energetice. O kilocalorie este echivalenta cu 4,18
kilojouli. Diferenta dintre ele este ca, in timp ce prima reprezinta o unitate de masura non-
metrica si corespunde valorii de masa pound, cea de a doua este o unitate de masura metrica, ce
corespunde kilogramelor.
De obicei, in limbajul alimentar se folosesc doua tipuri de masurare a caloriilor:
1 Kilocalorie [1 kcal] = 1.000 calorii [1.000 cal];
1 Kilojoul [1KJ] = 4.180 calorii [4.180 cal].
Se cunoaste ca, in medie, un gram de:
- proteine dezvolta 4,1 Kcal,
- glucidele (carbohidratii) dezvolta 4,2 Kcal/g,
- lipidele au o valoare energetica de 9,3 kcal/g.

Nevoile nutritionale
Nevoile nutritive variaza mult de la o persoana la alta, depinzand de varsta, sex, corpolenta, tipul
activitatii desfasurate (fizica, intelectuala), conditiile mediului ambient (frig, cald, prezenta unor
noxe, etc).
Pentru omul care vrea sa traiasca sanatos, este la fel de importanta atat cantitatea de nutrienti din
sursele de hrana, cat si raportul dintre principalele substante active din punct de vedere
biologic; glucide, proteine, lipide, saruri minerale, vitamine si apa.

Necesitatile energetice ale organismului

Estimativ, in functie de varsta, necesitatile energetice sunt prezentate in tabelul de mai jos.

Necesitatile energetice estimative in functie de varsta

Varsta (ani) Necesar (Kcal/kg corp/zi)
2-4 100-160
4-10 75 - 120
10-12 45 - 80
12-18 35 - 70
18-50 25 - 60
50-65 22 - 50
peste 65 15 - 25

Necesarul caloric trebuie sa se stabileasca in functie de varsta, tip de efort, starea de sanatate. In
general, un adult care nu depune o munca fizica deosebita, are nevoie pentru fiecare kilogram al
corpului sau de aproximativ 35 kilocalorii zilnic.

Cheltuielile energetice - activitati fizice

Estimativ, cheltuielile energetice corespunzatoare diverselor tipuri de activitati fizice sunt
prezentate in tabelul de mai jos.
Clasificarea ambalajelor se poate face după mai multe
criterii, astfel:
1. După natura materialului din care sunt obţinute:
o ambalaje din hârtie-carton;
o ambalaje din sticlă;
o ambalaje din metal;
o ambalaje din mase plastice;
o ambalaje din materiale textile;
o ambalaje din lemn;
o ambalaje din materiale complexe.
2. După natura produsului ambalat:
o ambalaje pentru produse alimentare;
o ambalaje pentru produse industriale;
o ambalaje pentru produse periculoase.
3. După tipul ambalajului:
o lazi;
o butelii;
o cutii;
o borcane;
o flacoane;
o damingene;
o tavite;
o saci;
o butoaie;
o cosuri;
o containere;
o sacose;
o pungi;
o bidoane;
4. După sistemul de confecţionare:
o ambalaje fixe;
o ambalaje demontabile;
o ambalaje pliabile.
5. După gradul de rigiditate:
o ambalaje rigide;
o ambalaje semirigide;
o ambalaje suple.
6. După sistemul de închidere:
o ambalaje deschise;
o ambalaje închise(cu capac, dop, buson, etc.);
o ambalaje etanse.
7. După domeniul de utilizare:
o ambalaje de transport;
o ambalaje de prezentare;
o ambalaje de desfacere.
8. După natura de utilizare:
o ambalaje recuperabile (reciclabile, recuperabile);
o ambalaje nerecuperabile.