UNIVERS

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Univers (dezambiguizare).
Cosmologie fizică

 Cronologia cosmologiei (grafic)

 Cronologia Big Bangului (grafic)
 Big Bang
 Big Bounce
 Big Crunch
 Big Rip
 Nucleosinteză
 Radiație cosmică de fond
 Energie întunecată
 Materie întunecată
 Flux întunecat
 Coordonate Robertson-Walker
 Ecuațiile Friedmann
 Legea lui Hubble
 Modelul Lambda-CDM
 Inflație (eternă)
 Expansiunea metrică a spațiului
 Formarea și evoluția galaxiilor
 Univers
 Universul observabil
 Forma Universului
 Structura universului
 Vârsta Universului
 Destinul final al Universului

Subiecte legate
 Astrofizică
 Relativitate generală
 Fizica particulelor
 Gravitație cuantică
  Timp zero
 Multivers

Portal:Astronomie
v•d•m

Universul reprezintă lumea în totalitatea ei, probabil că nemărginită în

timp și spațiu, infinit de variată în ceea ce privește formele pe care le
iau materia, energia și informația în procesul dezvoltării lor perpetue.

Universum - C. Flammarion Paris 1888, Coloration : Heikenwaelder

Hugo, Wien 1998

Cuprins
[ascunde]

 1 Materia
 2 Formarea Universului
 3 Vârsta Universului
 4 Destinul final al Universului
 5 Organizarea și evoluția universului
 6 Substanță, energie informație
 7 Marile faze ale organizării în univers
o 7.1 Evoluția nucleară: de la particule la atomi
 7.1.1 Quarkurile se combină în nucleoni (formați din
protoni și neutroni)
 7.1.2 Nucleonii se compun în nuclee
 7.1.3 Nucleele se combină și se formează atomi,
molecule simple, praf
o 7.2 Evoluția chimică: de la atomi la molecule
  7.2.1 Molecule simple se combină și apar molecule
organice
 7.2.2 Moleculele organice se organizează și se
dezvoltă în celule
 7.2.3 Celulele se combină, evoluează și se
organizează în plante și animale
o 7.3 Evoluția antropologică
 8 Expansiunea universului
 9 Cartografierea strat cu strat a Universului
 10 Note
 11 Bibliografie
 12 Vezi și
o 12.1 Concepte
o 12.2 Oameni de știință
 13 Legături externe

Materia
Nu există o definiție universal acceptată a termenului „materie”. Cel
mai des se înțelege prin asta însă partea masivă a universului. În
modelul standard al fizicii de particule, materia este alcătuită din
particule elementare, obiecte punctiforme având diverse proprietăți.
Din aceste proprietăți face parte și masa particulei, o măsură a inerției,
dar și a influenței forței gravitaționale asupra particulei respective.
Orice obiect care are masă și ocupă spațiu poate fi considerat deci
material.

În teoria relativității, masa este echivalată cu energia, ceea ce

motivează extinderea definiției materiei pentru a include și unele
fenomene pur energetice, cum ar fi de exemplu câmpurile de forțe.
Fizica de particule cuantifică acest aspect împărțind particulele
elementare în două categorii: cele care alcătuiesc materia „de zi cu zi”,
care constă în mare parte din atomi, numite fermioni, și așa numiții
bosoni, particule elementare responsabile pentru acțiunea forțelor.
După această definiție, numai materia fermionică este considerată
materie. Antimateria este la rândul ei o formă a materiei.
În domeniul cosmologiei și astrofizicii se constată o discrepanță între
comportamentul observat al unor structuri masive (de pildă galaxiile)
și predicțiile teoretice. Soluția propusă este postularea unui nou tip de
materie „întunecată”, care alcătuiește o mare parte din materia din
univers, dar care nu poate fi observată direct întrucât nu reflectă
radiația electromagnetică (lumină).

Formarea
Universului

Cel mai îndepărtat punct din universul vizibil.

Date probabile
96 (+/- 4) ·109Ani-lumină
96 (+/- 4)
Diametru vizibil
mrd. ani-lumină

Vârstă 13,77·109 ani

13,77 mrd. ani
Masă 8,5·1052–1053 kg
Număr de galaxii 200 mrd.
Număr de particule 4·1078–6·1079
Număr de fotoni* 1088
Temperatură actuală 2,725 K
−270,425°C
Densitate medie 10−27–5·10−27kg/m3
Densitate critică 9,7·10−26 kg/m3
Astronomii au Constanta Hubble ca. 71 (+/− 6) km/s·Mpc
calculat că
universul s-a
format cu 13.798 ± 0.037 miliarde de ani în urmă. Teoria Big Bang-
ului (engl. „marea explozie”) explică în mare parte formarea
universului, pe care o aseamănă cu o explozie de proporții. Din
momentul formării universului a avut loc o expansiune a acestuia care
are loc și astăzi. Astronomii caută să descopere structura,
comportamentul și evoluția materiei și energiei existente în univers.
Despre evoluția viitoare a universului există o serie de teorii. Într-unul
din scenarii expansiunea universului va continua până la deșirarea
acestuia (Big Rip, engl. „marea ruptură”), iar în altul expansiunea va
atinge un maximum, după care universul va începe să se micșoreze
(Big Crunch, engl. „marea compactare”). Scenariul în care după acest
colaps are loc un nou Big Bang poartă numele de Big Bounce (de la
engl. to bounce, „a ricoșa” / „a sări”).

Astronomii cred că în prima fracțiune de secundă de după explozie,

universul s-a extins în proporții de milioane de ori mai mari decât
starea inițială, iar în următoarea fracțiune de secundă extinderea a
devenit mai înceată, acesta răcindu-se și lăsând loc particulelor de
materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de
existență, se presupune că atunci s-au format protonii, iar în
următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-
au format nuclee de deuteriu și care este prezent în universul de acum.
Tot în aceste prime 1.000 de secunde s-au format și unele nuclee de
litiu, beriliu și heliu.

Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se

răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii și
nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să
se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se
combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă,
radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în
coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu
electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost
ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din
momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -
270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste radiații au fost
detectate prima dată de către radiotelescoape și apoi de către sonda
spațială COBE.

Între anul 2 milioane și anul 4 milioane după Big Bang s-au format
quasarii, galaxii extrem de energice. O populație de stele s-a format
din gazul și praful interstelar, apoi s-au contractat în a forma galaxiile.
Această primă populație se numește Populația I și a fost formată
aproape în întregime din hidrogen și heliu. Stelele formate au evoluat
creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni
nucleare explodând și formând supernovele.

Mai târziu s-a format Populația II, din care face parte și Soarele
nostru, și conține elemente grele formate în istorie. Soarele nostru s-a
format acum 5 miliarde de ani și se află la jumătatea vieții sale. Se
presupune că viața soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde
de ani.

Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche
fosilă a unui organism viu datează de acum peste 3,5 miliarde de ani.

Vârsta Universului
Articol principal: Vârsta Universului.

Există trei metode de determinare a vârstei Universului:[1]

 Determinarea constantei din legea lui Hubble.

 Măsurarea conținutului de elemente radioactive din stele.
 Determinarea vârstei celor mai bătrâne stele.

Destinul final al Universului

Există mai multe teorii despre soarta Universului.

- S-ar putea dilata la nesfârșit, dispărând pur și simplu.[necesită citare]

- S-ar putea opri din dilatare și să rămană ca atare.[necesită citare]

- Ar putea atinge o dimensiune maximă, iar apoi să se contracte până
la prăbușirea datorită gravității - teoria Big Crunch.[necesită citare]

- Ar putea trece prin faze alternative de dilatare și contracție la

nesfârșit.[necesită citare]

- Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt
Univers.[necesită citare]

Organizarea și evoluția universului

„Hubert Reeves: Cunoașterea cosmosului este mai mult decât un lux pentru
oameni cultivați. Ea este temelia unei conștiințe cosmice; ea relevă marea
răspundere ce ne revine pentru viitorul omenirii.”

La baza evoluției universului se află interacțiunea dintre substanță,

energie, informație. Independent de cele două teorii cosmogonice:

 Big Bang adică marea explozie inițială, și

 Universul fără început,

există un consens asupra evoluției materiei de la simplu la complex.

Substanță, energie informație

Întreaga materie este organizată pe sisteme:

 izolate care nu fac nici un schimb cu exteriorul sau unul

foarte redus;
 închise care fac cu mediul lor numai schimb de energie;
 deschise ( cum sunt celula, molecula, organismul, biosfera,
universul) care fac schimb de substanță, energie și
informație cu mediul în care se dezvoltă.

Marile faze ale organizării în univers

Evoluția nucleară: de la particule la atomi

Quarkurile se combină în nucleoni (formați din protoni și

neutroni)
Articol principal: Cronologia Big Bangului.

De la timpul 10 −35 la 10−32 secunde Universul s-a umflat cu un factor

de 1050 (era inflaționară). De la această eră până în zilele noastre
expansiunea (volumul) Universului s-a mărit cu un factor de 109 adică
de un miliard de ori.

La 10−32 secunde forța tare (care asigură coeziunea nucleului atomic)

se detașează de forța electro – slabă (rezultată din fuziunea între forța
electromagnetică și forța dezintegrării radioactive) iar Universul
măsoară cam 300 metri de la un cap la altul, este întuneric absolut și
temperaturi de neconceput.

La 10−11 secunde s-au născut cele patru forțe fundamentale care

interacționează (gravitația, forța electromagnetică, forța nucleară tare
și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte
particule.

Între 10−11 și 10−5 secunde quarkurile se asociază în neutroni și

protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci
populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni,
neutrini.

Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard

de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la
aproximativ un miliard de grade.

Nucleonii se compun în nuclee

Articol principal: Nucleosinteza Big Bang.

La 200 de secunde (3,33 minute) de la momentul originar particulele

elementare se asamblează pentru a forma izotopii nucleelor de
hidrogen și heliu.

Datorită micșorării căldurii inițiale (care era numai lumină și care

anihila orice alte forțe), deci datorită scăderii temperaturii apar forțele
de bază.
După 100 de milioane de ani se formează primele stele din vârtejuri de
pulberi.

Fenomenele se petrec în marea supă inițială, în creuzete stelare, la

temperatura de sub un miliard de grade.

În această fază apare și se manifestă forța nucleară.

Nucleele se combină și se formează atomi, molecule simple, praf

Articol principal: Formarea și evoluția galaxiilor.

Fenomenele se petrec la suprafața stelelor, în spațiul dintre stele la

temperaturi de 3000 de grade;

Apare și se manifestă forța electromagnetică.

După sute de milioane de ani apare și se manifestă forța gravitațională

ce determină formarea galaxiilor.

Evoluția chimică: de la atomi la molecule

Molecule simple se combină și apar molecule organice

Această evoluție se petrece în oceanul primitiv.

Moleculele organice se organizează și se dezvoltă în celule

Faza de dezvoltare se realizează în oceanul primitiv.

Celulele se combină, evoluează și se organizează în plante și

animale

Faza se petrece atât în în oceanul primitiv cât și pe continente.

Se realizează astfel o fază importantă a evoluției biologice care constă

la trecerea, la dezvoltarea viului de la molecule la celule, la plante și la
animale

Evoluția antropologică
Expansiunea universului
Articol principal: Expansiunea metrică a spațiului.

Conform părerilor lui Stephen Hawking[2], universul a avut o evoluție

foarte regulată, în conformitate cu anumite legi. Astăzi, oamenii de
știință descriu universul în termenii a două teorii parțiale
fundamentare – teoria generală a relativității și mecanica cuantică.

Universul este spațiu-timp și este în expansiune continuă. Aceasta se

demonstrează plecând de la teoria relativității generale, prin care se
explică un fenomen curios : spectrele galaxiilor îndepărtate prezintă
un decalaj spre roșu, fenomen ce se produce atunci când sursa
emițătoare este în mișcare în raport cu observatorul

Savantul Hubble a descoperit că aproape toate galaxiile se depărtează

de noi, că mărimea deplasării nu este întâmplătoare ci este
proporțională cu distanța de la noi la galaxie și că, deci, cu alte
cuvinte, cu cât galaxia este mai depărtată, cu atât mai repede se
depărtează de noi. Deci universul se extinde, distanțele dintre
diferitele galaxii crescând continuu.

„Ceea ce știm este că universul se extinde cu 5 până la 10 procente la

fiecare miliard de ani. Unele observații recente indică faptul că rata
expansiunii universului nu scade, ci crește. Este foarte straniu, pentru
că efectul materiei în spațiu, fie că are densitate mică, fie că are
densitate mare, poate doar să încetinească expansiunea. La urma
urmei, gravitația este atractivă. O expansiune cosmică accelerată este
ceva în genul suflului unei explozii care sporește în loc să se disipeze
după explozie. Ce forță ar putea fi responsabilă pentru a împinge tot
mai rapid cosmosul către expansiune? Nimeni nu este încă sigur.
Comportarea universului în epoca târzie: universul va continua să se
extindă cu o rată mereu crescătoare. (Stephen Hawking – din cartea
„O mai scurtă istorie a timpului” apărută în 2007).

Cauza expansiunii accelerate pare să fie din nou manifestarea

caracterului repulsiv al gravitației; s-ar repeta astfel împrejurarea
similară din trecutul universului când acesta a trecut printr-o perioadă
de dilatare gigantică. Forța care a determinat comportarea
„inflaționară” a universului ar fi fost gravitația care, în acele condiții,
s-a manifestat repulsiv, creând o așa zisă „presiune negativă”.

Fără expansiunea universului nu s-ar fi putut forma nici o legătură

stabilă, nici un sistem, nici o organizare a materiei / substanței /
energiei (atomi, molecule, celule, stele, planete, galaxii).

Cartografierea strat cu strat a Universului

Un catalog ce cuprinde mii de nebuloase neobservate până acum
precum și unele dintre cele mai mari clustere galactice observate
până în prezent, a fost lansat în ianuarie 2011 de către Agenția
Spațială Europeană, prin intermediul misiunii Planck. Scopul
satelitului Planck este de a scana cel puțin patru straturi cosmice
pentru a măsura nivelul radiației rămase din momentul
producerii Big Bang-ului, iar până în prezent a fost explorat și
respectiv cartografiat un strat și jumătate.

Note
1. ^ Mistere ale Universului – care este vârsta Universului?
2. ^ Stephen W. Hawking, născut pe 8 ianuarie 1942, după studii la Oxford
și un doctorat susținut la Cambridge, devine titularul catedrei de
matematică da la Cambridge. Împreună cu Roger Penrose a elaborat teoria
asupra găurilor negre și a demonstrat că, în conformitate cu relativitatea
generală, spațiul și timpul trebuie să fi avut un început în marea explozie
(big-bang). Se află în prima linie a fizicienilor care caută o teorie
unificatoare ce ar explica întregul univers..Este probabil, cel mai cunoscut
fizician de la Einstein încoace.(caracterizare cuprinsă în volumul „O mai
scurtă istorie a timpului” ed Humanitas, 2007).

Bibliografie
 Hubert Reeves,Răbdare în azur, Editura Humanitas, 1993
 Stephen W. Hawking, Leonard Mlodinow, O mai scurtă istorie
a timpului, Editura Humanitas, 2007
 Gh. Stratan, Postfață la cartea "O mai scurtă istorie a timpului"
 Jean Guitillon, Grișka și Igor Bogdanov, Dumnezeu și știința,
Editura Harisma, București, 1992
  Dumitru Constantin, Inteligența materiei, Editura Militară,
București, 1981
 Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...],
Traducere din limba engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega,
Liana Stan, Enciclopedia RAO 2008, București, 512 de pagini.
ISBN 978-973-717-319-5

Vezi și
Concepte

 Astronomia Coperniciană
 Astronomie
 Constantă fizică
 Cosmologie
 Determinism
 Galaxie
 Gaură de vierme
 Gaură neagră
 Informație
 Lume
 Big Rip
 Mitologie greacă
 Pământ
 Reducționism științific
 Revoluția științifică
 Singularitate tehnologică
 Spațiu
 Stea
 Teoria creaționistă
 Teoria M
 Teoria relativității
 Timp
 Univers paralel
 Viteza luminii

Oameni de știință
  Baruch Spinoza
 Galileo Galilei
 Giordano Bruno
 Nicolaus Copernic
 Ptolemeu
 Tycho Brahe

Legături externe
 Modele de universuri
 Totul despre Univers
 Cartografierea strat cu strat a Universului - EN
 Cartografierea strat cu strat a Universului - RO
 7 Surprising Things About the Universe, 4 October 2011, Denise
Chow, SPACE.com
 Viitorul misterios al Universului și cosmologia contemporană,
31 ianuarie 2010, Diac. Dr. Adrian Sorin Mihalache, Ziarul
Lumina
 Modele de univers, 15 noiembrie 2008, Jurnalul Național
 Avem, în sfârșit, dovada ca există si alte Universuri, 17
decembrie 2010, Descoperă
 De câte ori apare România pe harta Universului. Vezi numele
românești de pe cer, 6 martie 2011, Dan Arsenie, Evenimentul
zilei
 Sfârșitul Universului: cum se va termina totul?, 30 mai 2012,
Mihaela Stănescu, Descoperă

Necunoscute, mistere, enigme

 7 enigme încă nedescifrate ale Universului, 19 iunie 2013,

Mihaela Stănescu, Descoperă
 Maratoanele Descoperă: Misterele Universului, octombrie
2010

Video

 Cum ar vedea Dumnezeu Universul? O simulare computerizată

oferă un răspuns spectaculos (VIDEO), 29 noiembrie 2012,
Descoperă - sursa