CONSTANTIN BĂJĂU

GRIJA FATĂ DE OM
ÎN GÂNDIREA PATRISTICĂ
A PRIMELOR PATRU VEACURI
_______________________________________________________________________
 Constantin Băjău
G RIJA FATĂ DE OM ÎN GÂNDIREA PATRISTICĂ Ă
¡PRIMELOR PATRU VEACURI
 Pr. Dr. C onstantin Băjău

Grija faţă de om
în gândirea patristică
a primelor patru veacuri

Editura U NIVERSITARIA
C raiova, 2009
 R eferenţi ştiinţifici:
Pr.Prof. univ. dr. Ştefan Resceanu
Pr.Prof. univ. dr. Alexandru Isvoranu

Copyright © 2009 Universitaria

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria

Descrierea C IP a Bibliotecii Naţionale a României

BĂJĂU, CONSTANTIN
G rija faţa de om în gândirea patristică a prim elor p atru
veacuri / Constantin Bâjău. - Craiova : Universitaria, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-606-510-437-2

276

Apărut: 2009
Tipografia Universităţii din Craiova
Str. Brestci, nr. 156A, Craiova. Dolj, România
Tel.: +40 251 598054
Tipărit în România
 5

Sfin\ii P[rin\i, izvoare de nesecat[ în\elepciune

Sfin\ii P[rin\i sunt pentru cre]tinii din toate timpurile
c[l[uze sigure în cunoa]terea ]i tr[irea Evangheliei lui
Iisus, iar @nv[\[tura lor este mereu actual[1. Omul, cu
problematica lui religios-moral[, dar ]i social[, a constituit
o preocupare permanent[ pentru ace]ti mari teologi.
Prezenta lucrare expune c`teva dintre principalele repere
ale @nv[\[turii lor pe aceast[ tem[, insist`nd asupra
lucr[rilor ce pot fi @ncadrate, cronologic, @n primele patru
secole ale cre]tinismului.
Sfin\ii P[rin\i nu trebuie privi\i @n afara civiliza\iei în
care sunt înr[d[cina\i. Ei au primit o educa\ie clasic[, au
înv[\at s[ simt[, s[ gândeasc[, s[ scrie la ]coala anticilor.
Cei mai mari dintre ei, P[rin\ii capadocieni ]i Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur se num[r[ printre oamenii cu adev[rat cei
mai cul\i ai vremii lor. Nu au fost doar mari sfin\i, mari
teologi, dar ]i mari scriitori ai antichit[\ii, care foloseau cu
m[iestrie arta oratoriei2.
P[rin\ii Bisericii sunt martori importan\i a ceea ce a
fost în forma cea mai nobil[ omul, în primele patru secole.
Pe lâng[ posibilitatea pe care ne-o ofer[ ei de a ne forma
o idee mai exact[ asupra adev[ratei antichit[\i, ne
îmbog[\esc considerabil înv[\[mintele. Ne transmit nou[
cre]tinilor un tezaur de valori umane exemplare, capabile

1
I.P.S. Nicolae Corneanu, Studii Patristice, Aspecte din vechea
literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984, p. 14-15
2
Henri-Irénée Marrou, Patristic[ ]i umanism, trad. de Cristina ]i
Costin Popescu, Edit. Meridiana, Buc. 1996, p. 14, 15
6

de a servi drept hran[ culturii noastre vii, contemporane.

Ei au fost nu numai v`rfuri ale gândirii religioase, ci ]i ale
gândirii umaniste. Întâlnim @n zilele noastre din ce în ce
mai mul\i oameni a c[ror cultur[ personal[ este bazat[ pe
filosofia modern[, pe economie politic[, pe ]tiin\ele
exacte ]i care sunt prea opaci la umanismul antic. Exist[
@ns[ pericolul ca, pe m[sur[ ce-]i uit[ mo]tenirea antic[,
p[gân[ ]i cre]tin[ în acela]i timp, cultura modern[ s[-]i
piard[ finalitatea ei uman[3.
Adev[ratele valori umane sunt valorile spirituale:
contemplarea, elogiul, dragostea. Dac[ omul este cu
adev[rat orientat spre Dumnezeu, când oare este cu
adev[rat uman, dac[ nu atunci când î]i orienteaz[
existen\a p[mânteasc[ spre idealul de via\[ sfin\it[? Ceea
ce trebuie s[ conteze pentru el sunt valorile care
anticipeaz[ deja eternitatea. Dar aceste valori sunt strâns
legate de experien\a cotidian[4.
Contactul dintre literatura cre]tin[ ]i cea p[g`n[.
La @nceput, @ntre cre]tinism ]i literatura p[g`n[ a fost o
opozi\ie d`rz[, pentru ca mai apoi s[ putem vorbi despre
o apropiere. Punctul culminant s-a atins @n secolul al
patrulea, c`nd marile personalit[\i ale Bisericii ]i-au f[cut
preg[tirea intelectual[ la ]colile grece]ti din centrele
culturale ale vremii, asimil`nd str[lucit cultura profan[ ]i
ating`nd performan\e intelectuale deosebite. }i-au pus
preg[tirea lor @n slujba credin\ei cre]tine ]i din @nt`lnirea

3
Ibidem, p. 18-21
4
Ibidem, p. 567-568
 7

celor dou[ literaturi, a r[s[rit cea mai frumoas[ floare,

anume umanismul cre]tin5.
Literatura greac[ nu se bucura de revela\ia
supranatural[. #n centrul ei se aflau omul ]i lumea
@nconjur[toare. Literatura cre]tin[ este @ns[ orientat[ spre
cer, spre Dumnezeu ]i sfin\i, iar obiectul ei este omul, care
lucreaz[ pentru des[v`r]irea sa ]i pentru a ajunge fiu al
lui Dumnezeu. Dac[ literatura greac[ cultiv[ via\a, cu
frumuse\ile ]i cu sl[biciunile ei, cea cre]tin[ arat[ c[ via\a
p[m`nteasc[ este doar un “preambul al nemuririi”.
Frumuse\ile cre]tine nu mai sunt fizice, ci morale,
spirituale: virtu\ile. Stilul de via\[ recomandat de literatura
greac[ este mai mult teoretic, @n timp ce cre]tinismul
recomand[ nevoin\a, pentru a birui greut[\ile vie\ii ]i a
dob`ndi nemurirea. La @nceput, literatura cre]tin[ nu are
aceea]i frumuse\e ]i originalitate, pe care o va dob`ndi cu
timpul, ating`nd perfec\iunea @n limitele umanului,
@ndeosebi prin Sfin\ii Trei Ierarhi6.
Limbajul filosofic de care se folosesc Sfin\ii P[rin\i
este cel al terminologiei consacrate @n acea vreme. Nu
rareori, cre]tinii toarn[ un con\inut nou prin intermediul
termenilor vechi. Sfin\ii P[rin\i socotesc filosofia profan[
ca fiind folositoare pentru g`ndirea cre]tin[. Filosofia
greac[ este pentru g`ndirea patristic[ precum Vechiul
pentru Noul Testament. Filosofia greac[ porne]te de la
om ]i se @nal\[ p`n[ la frontierele universului. G`ndirea
patristic[ pleac[ de la Dumnezeu ]i coboar[ la om7.

5
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Probleme de filosofie ]i literatur[
patristic[, Ed. Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1995, pg. 16-17
6
Ibidem, pg. 18-28
7
Ibidem, pg. 29, 31, 32, 45
8

În primele veacuri, autorii cre]tini au fost preocupa\i

în primul rând de problemele religioase ]i de via\a
credincio]ilor lor. Îns[ nu s-au sprijinit doar pe factorii
religio]i, ci au apelat la datele ]tiin\ifice. Unii dintre ei au
cultivat cu pasiune cercetarea ]tiin\ific[ propriu-zis[.
}tiin\ele naturii, ]tiin\ele exacte ]i cele înrudite lor au fost
obiectul de studiu al multora dintre ei. Pentru a-]i dovedi
valabilitatea, cre]tinul a \inut cont de stadiul la care
ajunsese cultura p[gân[. Interesul pentru ]tiin\[ venea
mai ales din nevoia sus\inerii tezelor teologice8.
Scriitorii patristici s-au dovedit observatori aten\i ai
naturii ]i ai fenomenelor ei. Cei mai mul\i, de]i nu au f[cut
cercetare ]tiin\ific[ pur[, s-au slujit de datele ]tiin\ei în
operele lor. S-au remarcat ca oameni de cultur[ ]i
creatori, spirite luminate, ce au contribuit la dezvoltarea
civiliza\iei ]i la progresul umanit[\ii9.
Actualitatea Sfin\ilor P[rin\i ]i importan\a
scrierilor lor. În str[daniile cre]tinului pentru des[vâr]ire,
dreptare sunt, al[turi de Sfintele Scripturi, ]i sfaturile celor
care tr[iau înv[\[tura Mântuitorului, Sfin\ii P[rin\i. Ei
înva\[, peste veacuri, cum s[ vie\uim, s[ gândim ]i s[
sim\im, pentru a fi binepl[cu\i lui Dumnezeu ]i de ajutor
semenilor10. Chiar dac[ au tr[it cu multe secole @n urm[,
ei au r[mas pentru noi un izvor de nesecat[ în\elepciune,
iar scrierile lor sunt o s[mân\[ pururi roditoare pe ogorul
cre]tin[t[\ii. Au fost lumina\i de Duhul Sfânt ]i, @ntocmai
ca ni]te faruri ve]nic aprinse, au luminat drumul întregii
cre]tin[t[\i. Îndrum[rile ]i pilda vie\ii lor constituie un

8
Nicolae Corneanu, Patristica mirabilia, Edit. Polirom, Ia]i
2001, pg. 61
9
Ibidem, pg. 72
10
Idem, Studii Patristice…, Op. cit., pg. 9
 9

dreptar permanent pentru cei ce voiesc s[ devin[ mai

buni, mai drep\i, mai cura\i. Au urcat pe piscurile
des[vâr]irii. Fiind exemple unice, ei au ar[tat cum se
îmbin[ urmarea lui Hristos cu slujirea semenilor11.
Sesiz[m câteva dintre cele mai importante motive,
pentru care scrierile Sfin\ilor P[rin\i se bucur[ de cinstire
]i pre\uire. Mai @nt`i, ei au pus bazele teologiei cre]tine, @n
acela]i timp p[str`nd ]i continu`nd valorile culturii clasice
greco-latine. Iar prin via\a ]i opera lor, au fost modele de
nepre\uit[ valoare educativ[.
Ei au fost „cenzori” ai moravurilor contemporanilor
lor, ai sl[biciunilor omene]ti, ar[tând calea spre
dobândirea des[vâr]irii. Cu cuvântul, dar mai ales cu
exemplul vie\ii lor, au fost îndrum[tori ]i dasc[li ai întregii
lumi cre]tine. De aceea, r[m`n actuali ]i universali, iar
chipul lor este mereu viu. S-au ridicat peste locul ]i
vremea @n care au tr[it. S-au desprins de relativitatea vie\ii
p[mânte]ti. Citind operele lor, dobândim mai mult[
experien\[ în lupta cu p[catul ]i @n dob`ndirea
des[vâr]irii. Scrierile patristice au o valoare educativ[
deosebit[. #n ele este concentrat[ o gândire social[
superioar[, cu \eluri practice înalte, din care culegem
înv[\[minte, tragem foloase ]i astfel p[str[m întreg
respectul pentru prezentul cu care ne identific[m. Opera
Sfin\ilor P[rin\i ofer[ imbolduri ]i sugestii pentru lucrarea
noastr[ actual[12.

11
Ibidem, pg. 10-11
12
Ibidem, pg. 19-20
10

I. Aspecte ale @nv[\[turii despre om din primele

veacuri cre]tine

Concep\ia despre om @n Epistolele Sf`ntului

Apostol Pavel
C`nd vorbim despre Sf`nta Scriptur[ ]i @nv[\[tura
acesteia despre om, trebuie s[ insist[m mai ales asupra
Epistolelor Sf`ntului Apostol Pavel, @n care acesta ne
descoper[ o @nv[\[tur[ complex[ referitoare la om ]i
m`ntuirea sa prin Hristos. Iat[ c`teva dintre ideile sale,
care creaz[ o imagine de ansamblu a antropologiei
pauline.
Dumnezeu „a f[cut dintr-un sânge tot neamul
omenesc” (Fapte XVII, 26), zicea Apostolul neamurilor @n
cuv`ntarea din Areopagul Atenei. Iar efesenilor le spunea
c[ El a creat pe om, pentru ca omul s[ devin[ sfânt ]i
„f[r[ de prihan[ înaintea Lui” (Efeseni I, 4). Dintr-un
singur str[mo] al nostru provine @ntreaga omenire. Dar
crea\ia lui Dumnezeu are ]i un alt scop. Nu numai c[
toate c`te exist[ sunt din Dumnezeu, dar ele ]i exist[
pentru Dumnezeu, fiindc[ @ntreg universul î]i g[se]te @n
Dumnezeu cauza existen\ei sale. Sau, cum spune Sf`ntul
Apostol Pavel, „de la El ]i prin El ]i întru El sunt toate”
(Romani XI, 36). A]adar, toate cele create tind spre
Dumnezeu, î]i g[sesc \inta existen\ei lor @ntr-#nsul ]i sunt
datoare cu ascultare ]i cu cinstire fa\[ de El.
Neamului omenesc, fiindc[ este crea\ia lui
Dumnezeu, i se propov[duie]te Evanghelia, pentru ca s[
 11

fie c[l[uzit spre ţelul lui, la care nu mai putea ajunge doar
prin propriile lui puteri, fiind sub în robia stric[ciunii, a
p[catului. Numai prin Hristos, omul este ridicat din starea
de c[dere ]i f[cut „f[ptur[ nou[” (I Corinteni V, 17).
#ntreaga omenire, fiind crea\ia lui Dumnezeu, depinde de
atotputernicia Lui ]i se cuvine s[ Îi dea ascultare. Prin
p[catul protop[rinţilor, s-a refuzat ascultarea ]i s-a c[zut
sub blestemul mor\ii. Dar Hristos ridic[ @ntregul neam
omenesc ]i @l conduce spre \int[. A]adar, mântuirea
noastr[ prin Hristos trebuie privit[ ca fiind ]i culmea
creaţiei13.
Via\a, ca existen\[ natural[ a omului, se sfâr]e]te
prin moartea natural[, fiind ceva trec[tor. În Epistolele
Sfântului Apostol Pavel @ns[ se vorbe]te despre via\a tr[it[
în Dumnezeu, singura adev[rat[ ]i pe care o posed[ doar
cei care Îl urmeaz[ pe Hristos, Care este @ns[]i via\a
(Coloseni III, 3). }i numai acela care vie\uie]te întru
Domnul se poate spune c[ tr[ie]te cu adev[rat, pe c`nd
cel care nu tr[ie]te în Domnul, se am[ge]te.
To\i oamenii sunt egali în fa\a lui Dumnezeu,
fiindc[ to\i sunt crea\i de El ]i pe El trebuie s[ Îl asculte.
Uneori Sfântul Apostol Pavel pare s[ semnaleze c[ exist[
deosebire @ntre b[rbat ]i femeie, zic`nd: „Hristos este cap
al oric[rui b[rbat, iar capul femeii este b[rbatul… Pentru
c[ nu b[rbatul este din femeie, ci femeia din b[rbat ]i
pentru c[ n-a fost zidit b[rbatul pentru femeie, ci femeia
pentru b[rbat” (I Corinteni XI, v. 3, 8, 9). Într-un alt loc
citim îns[ c[ în Hristos „nu mai este parte b[rb[teasc[ ]i
parte femeiasc[” (Galateni III, 28). Din punct de vedere
antropologic, diferen\ele dintre sexe exist[, dar din punct

13
Grigorie Marcu, Antropologia paulin[, Sibiu 1941, pg. 21, 22,
29, 30
12

de vedere soteriologic, femeia este egal[ cu b[rbatul ]i se

mântuie]te în acelea]i condi\ii. Cei doi sunt p[rta]i ai
aceleia]i mântuiri în Hristos ]i pot s[ se bucure de
binefacerile Sale. #ns[ deosebirile sociale, naturale dintre
oameni nu aduc privilegii pentru mântuire, fiindc[ Domnul
nostru Iisus Hristos a venit pentru mântuirea tuturor
oamenilor.
Omul trupesc ]i cel duhovnicesc sunt cu totul
deosebi\i din punct de vedere religios. Fiindc[ omul
trupesc este cel natural, ce lucreaz[ dup[ puterile sale ]i
nu voie]te s[ @mplineasc[ voia lui Dumnezeu. Lui îi
lipse]te ajutorul Sfântului Duh, pe c`nd omul duhovnicesc
este transformat tocmai prin lucrarea Duhului, ce s-a
s[l[]luit într-însul. Niciodat[ un om nu poate fi în acela]i
timp ]i trupesc ]i duhovnicesc, cele dou[ st[ri fiind @n
antitez[14.
Vorbind despre omul interior, ne g`ndim mai @nt`i
la inim[, locul în care se realizeaz[ leg[tura sa cu
Dumnezeu. #n inim[ se poate primi revela\ia lui
Dumnezeu, sau poate fi refuzat[. Ea este sediul voin\ei
omului ]i genereaz[ atitudinile lui, este originea tuturor
puterilor ]i func\iunilor sale suflete]ti. #n sens general,
inima reprezint[ omul însu]i ]i de aceea, Dumnezeu
cerceteaz[ tocmai inima omului. Con]tiin\a omului este
]i ea o parte a omului interior, fiind independent[ de fiin\a
noastr[, ca o instan\[ moral[ care se pronun\[ privind
faptele noastre. Con]tiin\a exist[ în orice om, fie el ]i
necre]tin, @ndemn`ndu-l s[ nu lucreze relele, ci s[ fac[
binele, desigur, dac[ este curat[, bun[, iar nu slab[, ori
neputincioas[. Omul l[untric este @nzestrat ]i cu func\ia
spiritual[ a cuget[rii, a raţiunii, a gândirii, sau inteligen\ei.

14
Ibidem, pg. 32, 33, 102, 103
 13

Prin ea, omul poate s[ cunoasc[ voia lui Dumnezeu, s[ o

urmeze ]i s[ p[streze leg[turile sale cu semenii15.
Omul înainte de Hristos avea capacitatea de a
deosebi binele de r[u ]i ]tia c[, f[când r[ul, este vrednic
de osând[. De]i voia s[ lucreze binele, totu]i f[cea r[ul,
fiindc[ @ntre ceea ce cuno]tea ]i voia, pe de o parte ]i
faptele sale, pe de alt[ parte, era un dezacord. Sfântul
Apostol Pavel exprim[ realitatea aceasta astfel: „}tim c[
Legea este duhovniceasc[, dar eu sunt trupesc… Pentru
c[ ceea ce fac nu ]tiu. C[ci nu s[vâr]esc ceea ce voiesc,
ci fac ceea ce ur[sc… Nu fac binele pe care îl voiesc, ci
r[ul pe care nu-l voiesc, pe acela îl s[vâr]esc” (Romani
VII, 14, 15, 19)16. Aceasta era starea omului de dinainte de
Hristos, lipsit de harul dumnezeiesc, care nu poate împlini
Legea, ea fiind duhovniceasc[.
„La plinirea vremii”, prin Jertfa Mântuitorului, a
venit r[scump[rarea neamului omenesc, dovada cea mai
clar[ a bun[t[\ii şi a iubirii Sale de oameni. „Când
bun[tatea ]i iubirea de oameni a Mântuitorului nostru
Dumnezeu s-a ar[tat, El ne-a mântuit” (Tit III, 3-4).
Universalitatea p[catului a fost @ndreptat[ prin
universalitatea r[scump[r[rii tuturor celor care cred în
Iisus Hristos, f[r[ nici o deosebire. C[ci prin credin\a lor @n
Hristos, f[r[ a li se restr`nge @n vreun fel libertatea,
oamenii pot deveni fii ai lui Dumnezeu, fiind r[scump[ra\i.
Neputin\a Legii lui Moise este astfel desfiin\at[ în Hristos,
iar misiunea acestei legi se încheie. Jertfa pe care
M`ntuitorul nostru Iisus Hristos o aduce pentru to\i
oamenii este Jertfa suprem[, a propriului sânge. Dac[ @n
rai, prin neascultarea lui Adam, to\i oamenii au p[c[tuit

15
Ibidem, pg. 44-53
16
Ibidem, pg. 171-172
14

printr-@nsul, devenind robi p[catului, pe Crucea de pe

Golgota, datoria oamenilor fa\[ de p[cat a fost pl[tit[ cu
prisosin\[. Iar p[catul, de acum nu mai are putere asupra
oamenilor. Hristos a biruit moartea ]i prin El to\i urma]ii
Lui au biruit-o ]i ei, fiindc[ vor învia, a]a dup[ cum
Domnul a înviat atunci. Pentru care se poate spune
despre Crucea Sa c[ separ[ lumea p[catului de cea a
harului, @i readuce pe oameni pe calea ce duce spre
Dumnezeu ]i @i @ndeamn[ s[ participe la bucuriile pe care
Jertfa lui Hristos le aduce17.
Un moment de maxim[ importan\[ pentru orice om
@l reprezint[ primirea Botezului, care îl face „prunc” în
Hristos, @l readuce în via\a de comuniune cu El, stare @n
care r[m`ne prin efort personal neîncetat, colabor`nd
statornic cu harul, p`n[ la statura de b[rbat des[vâr]it.
C[ci dac[ pân[ la primirea Botezului a lucrat Domnul,
dup[ aceea este rândul omului s[ lucreze. Fiindc[ prin
moartea ]i #nvierea în Hristos, prin Botez, nu se creaz[ o
stare definitiv[, ci este nevoie ]i de str[dania personal[ a
cre]tinului. }i, dac[ @nceputul dob`ndirii mântuirii este @n
dar, @n schimb mai departe trebuie f[cut efort personal, @n
Biseric[. Trebuie ca f[ptura cea nou[, „omul
duhovnicesc” s[ se osteneasc[, s[ @]i @nving[ sl[biciunile
l[untrice ]i s[ duc[ o lupt[ neîncetat[, toat[ via\a.
Exemplul Sfântului Apostol Pavel este gr[itor ]i cuvintele
lui sunt definitorii: „Uitând cele ce sunt în urma mea ]i
tinzând c[tre cele dinainte, alerg la \int[, la r[splata
chem[rii de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus”
(Filipeni III, 14). A]adar, dup[ Botez, cre]tinul poate vie\ui
f[r[ s[ mai fie rob p[catului, chiar dac[ r[mâne totu]i

17
Ibidem, pg. 204, 209-211
 15

expus p[catului. Fiindc[ Duhul Sf`nt îl înt[re]te ca s[

reziste ispitelor18.
Lucrarea virtu\ilor, s[v`r]irea faptelor bune este
condi\ia cre]terii noastre în Hristos. Este nevoie @ns[, @n
acela]i timp, ca omul s[ lupte împotriva relelor, pentru a
nu-]i p[ta cur[\enia vie\ii. Virtutea este dovada celui care
tr[ie]te @n Hristos ]i @n acela]i timp este m[rturia prezen\ei
Duhului Sfânt într-@nsul. Sfântul Apostol Pavel vorbe]te
mai ales despre cele trei virtu\i teologice: credin\a,
n[dejdea ]i dragostea, insist`nd asupra celei din urm[,
care a desfiin\at vr[jm[]ia dintre p[mânt ]i cer ]i dintre
oameni.
Via\a cre]tinului presupune o colaborare neîncetat[
între harul dumnezeiesc ]i libertatea sa. Urcu]ul
duhovnicesc, progresul s[u în des[vâr]ire nu înceteaz[
niciodat[. Doar p[c[tosul poate înceta colaborarea sa cu
harul. Efortul cre]tinului pe calea des[vâr]irii este f[r[
limit[ în aceast[ via\[ ]i cere energie, cere lucrare f[r[
preget în urmarea lui Hristos. Aceasta ar trebui s[ fie
atitudinea ]i conduita cre]tinului, a omului nou, atitudine
ce poate fi @mplinit[ de fiecare, fiindc[ este posibil[ tuturor
oamenilor. }i totu]i, între oameni exist[ atâtea deosebiri
nu pentru c[ Duhul Sfânt s-ar oferi unora cu des[vâr]ire,
iar altora cu zgârcenie, ci pentru c[ fiecare se comport[
diferit. Dar chiar ]i pentru cei ce sunt „du]mani ai crucii
lui Hristos” (Filipeni III, 18), exist[ posibilitatea îndrept[rii
lor.
Chiar dac[ sunt to\i boteza\i, cre]tinii se pot deosebi
@ntre ei din punct de vedere duhovnicesc, în „prunci” ]i
„maturi”. De aceea, Sfântul Apostol Pavel, scriindu-le
Corintenilor, li se adreseaz[ la @nceput ca unor „prunci în

18
Ibidem, pg. 253, 254, 259
16

Hristos”. C[ci Hristos este modelul dup[ care fiecare

trebuie s[-]i rânduiasc[ via\a. Iar @n Epistola c[tre
Coloseni, le spune: „În El locuie]te trupe]te toat[
plin[tatea dumnezeirii. }i sunte\i deplini întru El”
(Coloseni II, 9-10).
Via\a în Hristos are un caracter dinamic. Dac[
lucreaz[ potrivit poruncilor Domnului, sporind în tot ceea
ce este bun, cre]tinul poate deveni des[vâr]it înc[ de
acum, din aceast[ via\[, în trup. Eforturile omene]ti pe
plan moral nu pot avea limit[ ]i cu fiecare \el atins,
cre]tinul trebuie s[ se ridice spre noi idealuri de via\[
duhovniceasc[, str[duindu-se pentru neîncetata
perfec\iune religioas[. Iar Sfântul Apostol Pavel este un
model, pentru care le scrie Filipenilor: „Nu (zic) c[ am ]i
dobândit îndreptarea, ori c[ sunt des[vâr]it, dar o
urm[resc” (Filipeni III, 12). În toate str[daniile sale, are
certitudinea reu]itei. De aceea, @i scria lui Timotei astfel:
„Lupta cea bun[ am luptat, c[l[toria am sfâr]it, credin\a
am p[zit. De acum mi s-a g[tit cununa drept[\ii, pe care
mi-o va da Domnul” (II Timotei IV, 7-8)19. Fiecare cre]tin
este a]adar „artizanul” des[vâr]irii sale, c`nd @]i pune
via\a în acord cu voia lui Dumnezeu.

19
Ibidem, pg. 267, 268, 272, 273
 17

Via\a cre]tinilor @n vremea P[rin\ilor Apostolici

#n scrierile P[rin\ilor Apostolici se arat[ grija
pastoral[ a conduc[torilor Bisericii, se descrie via\a
cre]tin[ în plin[ cre]tere, în vreme de persecu\ii,
r[spunz`nd nevoilor suflete]ti ]i @ndemn`nd pe credincio]i
spre o via\[ des[vâr]it[. Cu toate greut[\ile prin care
trecea Biserica, pe cre]tini îi unea, precum un lan\,
dragostea20. Cre]tinii din acea vreme aveau o credin\[
statornic[ în t[ria lui Dumnezeu. Credin\a le era unit[ cu
dragostea, aceste dou[ virtu\i despre care Sf`ntul Ignatie
Teoforul spunea: „Ave\i c[tre Iisus Hristos, în chip
des[vâr]it, credin\[ ]i dragoste, care sunt începutul ]i
sfâr]itul vie\ii. Începutul este credin\a, iar sfâr]itul
dragostea”. P[rin\ii Apostolici tr[iau duhovnice]te intens.
Într-în]ii „clocotea” dragostea f[r[ margini pentru Hristos.
#nc`t scriind romanilor, Ierarhul antiohian le cerea s[ nu

20
Sfântul Policarp al Smirnei îndemna pe Filipeni astfel: „Urma\i
pilda Domnului, tari în credin\[ ]i nemi]ca\i, iubitori de fra\i,
iubindu-v[ unul pe altul, uni\i în adev[r” (Sf`ntul Policarp,
Epistola c[tre Filipeni, X, colec\ia P[rin\i ]i Scriitori Biserice]ti
(prescurtat PSB), vol. I, pg. 212). Iar Sf`ntul Ignatie Teoforul îi
îndemna pe Tralieni, zicând: „Iubi\i-v[ unul pe altul cu inima
neîmp[r\it[” (Sf`ntul Ignatie, Epistola c[tre Tralieni, XIII, 2, PSB
1, pg. 173). }i: Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[ dup[
b[rba\ii apostolici, în rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII,
nr. 3-4/1955, pg. 225
18

intervin[ în favoarea lui, spre a sc[pa de moartea

martiric[21.
Operele P[rin\ilor Apostolici sunt bogate în
înv[\[turi morale. Nu sunt, câtu]i de pu\in, neglijate nici
îndatoririle pe plan social. „Epistola c[tre Diognet”
îndeamn[ astfel: „Nu po\i fi fericit, dac[ împilezi pe
aproapele t[u, nici dac[ vrei s[ fii mai presus decât cei
mai slabi, nici dac[ te îmbog[\e]ti ]i asupre]ti pe cei
s[rmani. Dar cel care poart[ sarcina semenului s[u…, cel
care d[ celor lipsi\i cele pe care le-a primit de la
Dumnezeu, acela este… imitator al lui Dumnezeu”22.
Via\a de familie era @n acel timp un model pentru
contemporanii cre]tinilor. Femeia era socotit[ egal[ cu
b[rbatul în fa\a lui Dumnezeu ]i avea acela]i drept la
mântuire, de]i p[gânii o nesocoteau. De asemenea,
cre]tinii se str[duiau s[ tr[iasc[ în pace cu to\i semenii
lor. Fiindc[ „nimic nu-i mai bun ca pacea, în care
înceteaz[ orice r[zboi”23. La loc de cinste era virtutea
ospitalit[\ii.
În concluzie, via\a cre]tinilor, a]a cum este ea
descris[ în scrierile P[rin\ilor Apostolici, era tr[it[ în

21
Sf`ntul Ignatie, Epistola c[tre Efeseni, XIV, 1, PSB1, pg. 162.
„Scriu tuturor Bisericilor ]i le poruncesc tuturor, c[ eu de
bun[voie mor pentru Dumnezeu, dac[ voi nu m[ împiedica\i…
Sunt grâu al lui Dumnezeu ]i sunt m[cinat de din\ii fiarelor, ca s[
fiu g[sit pâine curat[ a lui Hristos” - Sf`ntul Ignatie, Epistola
c[tre Romani, IV, 1-2, PSB1, pg. 175
22
Epistola c[tre Diognet, X, 6, PSB 1, pg. 344
23
„Trebuie ca to\i cei ce se însoar[ ]i cele care se m[rit[ s[ fac[
unirea lor cu aprobarea episcopului, ca s[ fie c[s[toria lor dup[
Domnul ]i nu dup[ poft[” - Sf`ntul Ignatie, Epistola c[tre
Policarp, V, PSB1, pg. 188; Idem, Epistola c[tre Efeseni, XIII,
PSB1, pg. 161
 19

atmosfer[ de dragoste sincer[, în cur[\ie moral[ ]i în

virtute. Era o via\[ tr[it[ în Hristos ]i pentru Hristos.
Solu\iile date de ace]ti autori au fost mai întâi tr[ite de ei.
Ele sunt ve]nic valabile ]i actuale24. În lucr[rile P[rin\ilor
Apostolici g[sim elementele de baz[ ale unei eclesiologii
ortodoxe, de]i niciuna dintre ele nu este un tratat pe
aceast[ tem[. Se subliniaz[ originea dumnezeiasc[ a
Bisericii ]i întemeierea ei pe înv[\[tura ]i lucrarea Sfin\ilor
Apostoli. Biserica are un aspect dumnezeiesc ]i un altul
omenesc. Iar unitatea ei se vede în înv[\[tur[, în credin\[,
în dragoste, în conducere ]i în Sfintele Taine. Unitatea
credincio]ilor se realizeaz[ în jurul ierarhiei, cu
succesiunea ei apostolic[. În centrul vie\ii cre]tinilor este
permanent Hristos, spre care se îndreapt[ inimile
tuturor25.
În Înv[\[tura celor 12 Apostoli, sau Didahia,
descoperim aspecte morale ]i practice, care reflect[ via\a
cre]tinilor de la sfâr]itul secolului @nt`i ]i începutul celui de
al doilea. Este prezentat pe larg raportul dintre virtute ]i
p[cat, ca dou[ realit[\i antitetice. Lucrarea aceasta
constituie un început de teologie moral[ cre]tin[.
În general, @n scrierile P[rin\ilor Apostolici se simte
leg[tura nemijlocit[ cu scrierile Sfintei Scripturi. #n acela]i
timp, ele nu rup nici o clip[ contactul cu via\a real[ pe

24
Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[…, Op. cit., pg. 235
25
Idem, Eclesiologia P[rin\ilor Apostolici, în rev. Studii
Teologice, an VII, nr. 5-6/1955, pg. 380. Toate însu]irile Bisericii
au fost prezentate pe linie paulin[, explicit - Pr. Drd. Nicu
Dumitra]cu, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, în Revista
Teologic[, an III (75), nr. 1/1993, pg. 60
20

care cre]tinii acelor timpuri o tr[iau. Pentru care ]i

limbajul @ntrebuin\at este simplu, lesne de în\eles de to\i26.
Didahia îndeamn[ la des[vâr]irea cre]tin[,
des[v`r]ire ce se refer[ @n egal[ m[sur[ la trupul nostru,
pe care nu @l socote]te a fi r[u, c`t ]i la suflet. Prin forma
ei imperativ[ de exprimare, Didahia este asem[n[toare
Decalogului din Vechiul Testament. De aceea ]i scopul
scrierii este @ndemnul la lucrarea virtu\ilor, cu elemente
constitutive ]i definitorii ale vie\ii spirituale, pentru care
fiecare cre]tin are posibilitatea s[ decid[ @n s[v`r]irea lor.
Didahia accentueaz[ virtu\ile iubirii ]i credin\ei.
Dumnezeu este Tat[l, care din iubirea Sa de oameni, vrea
ca to\i s[ se bucure de darurile Sale. Didahia ne
recomand[ s[ iubim pe orice om, chiar pe du]man. Iar
pentru a da o valoare cât mai mare virtu\ilor cre]tine,
acestea sunt puse în opozi\ie cu p[catele, la care se
ajunge prin nerespectarea lor. Didahia sf[tuie]te pe
cre]tini s[ î]i înfrâneze instinctele, pornirile p[c[toase.
Conduita moral[ presupune acordul dintre cuvântul ]i
gândul omului27.
În ceea ce prive]te comportamentul cre]tinului fa\[
de semeni, acesta este rezumat în porunca iubirii: „S[
iube]ti… pe aproapele t[u ca pe tine însu\i ]i toate câte

26
Paralela via\[-moarte, virtute-p[cat, lumin[-întuneric se
reg[se]te atât în Didahie, cât ]i în Epistola lui Pseudo-Barnaba -
C. Vasilescu, Raportul dintre virtute ]i p[cat dup[ doctrina
Didahiei, în rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, nr. 1-
2/1962, pg. 51-53. Scopul folosirii ei este mai ales moralizator,
duhovnicesc, oferind cititorilor un model de urmat, prin acele
exemplific[ri
27
De aceea, ne @ndeamn[: „Nu gândi altfel de cum vorbe]ti, nici
nu vorbi altfel de cum gânde]ti” (Didahia, II, 3-4, PSB1, pg. 26;
C. Vasilescu, Raportul… Op. cit., p. 61, 63)
 21

voie]ti s[ nu \i se fac[ \ie, nu le face ]i tu altora”. Se

subliniaz[ ]i rolul milosteniei: „Oricine cere de la tine, d[-i
]i nu cere înapoi, c[ Tat[l vrea s[ se dea tuturor din
darurile Sale”. Cre]tinul s[ nu-]i întoarc[ fa\a de la
nevoia]i, ci s[-]i împart[ cu fratele s[u cele pe care le are.
Comuniunea bunurilor voia s[ repare acea mare
nedreptate social[, datorit[ c[reia unii dintre membrii
societ[\ii sclavagiste a vremii erau cu totul lipsi\i de cele
mai necesare mijloace de trai28.
Cre]tinul are datoria s[ se str[duiasc[ neostenit, ca
s[ nu mearg[, prin faptele cele rele, pe calea mor\ii, cea
plin[ de „ucideri, adultere, pofte, desfrân[ri, ho\ii, idolatrii,
vr[ji, farmece, r[piri, m[rturii mincinoase, f[\[rnicii, inim[
viclean[, vicle]ug, mândrie, r[utate, obr[znicie” ]i toate
celelalte p[cate. Desigur, atitudinea Didahiei este una
plin[ de în\elegere, cu con]tiin\a sl[biciunii umane. De
aceea, ne îndeamn[: „Dac[ po\i purta tot jugul Domnului,
des[vâr]it vei fi. Dar dac[ nu po\i, f[ ce po\i”29.
Sfântul Ignatie Teoforul, episcopul cet[\ii
Antiohia, a fost o personalitate de prim[ m[rime a vie\ii
cre]tine, prin excelen\[ tip al tr[itorului cre]tin. El r[m`ne
un exemplu ]i pentru cre]tinii zilelor noastre, a]a cum o
dovedesc deopotriv[ via\a, c`t ]i scurta, dar at`t de
bogata @n semnifica\ii oper[ epistolar[ a sa. Sf`ntul
P[rinte arat[ credin\[ puternic[, nezdruncinat[, adânc[
smerenie, dragoste curat[ ]i înfl[c[rat[ fa\[ de
Dumnezeu. Din acest punct de vedere se poate spune,
f[r[ teama de a gre]i, c[ el a fost un înainte-merg[tor al
Sfântului Ioan Gur[ de Aur. Modelul s[u a fost Hristos, pe

28
Didahia I, 2 ]i 3, PSB1, pg. 25; C. Vasilescu, Raportul…, Op.
cit., pg. 69
29
Didahia, VI, 1 ]i VI, 2, PSB1, pg. 28
22

care L-a purtat mereu @n inim[, cum de altfel spune ]i

numele s[u.
Izvor`nd din aceast[ dragoste, el arat[ mult[ grij[
fa\[ de cei p[stori\i, pe care se str[duie]te ]i reu]e]te s[ @i
c[l[uzeasc[ spre mântuire. Sfântul Ignatie Teoforul este
socotit un adev[rat model de arhiereu, ce se sacrific[
pentru credin\[, pentru Biseric[ ]i pentru p[stori\ii s[i.
Înv[\[tura sa este expresia vie\ii sale l[untrice arz[toare,
@n centrul c[reia se afl[ Hristos. De aceea, vorbim despre
hristocentrismul operei ]i al vie\ii sale, ca despre o
coordonat[ definitorie. Nu mai pu\in, vorbe]te despre
Sfânta Euharistie, ca mijlocul nostru de comuniune cu
Iisus Hristos ]i doctoria nemuririi, oferit[ nou[ de Acesta.
#n ceea ce prive]te via\a cre]tinilor, le laud[ virtu\ile, mai
ales castitatea, credin\a ]i dragostea30.
Epistola c[tre Diognet, aceast[ aleas[ floare,
r[s[rit[ @n ogorul literaturii cre]tine, ne transmite un mesaj
ce poate fi sintetizat @n expresia pe care o propune, printr-
o sugestiv[ analogie referitoare la om, zic`nd: „Ceea ce
este sufletul pentru trup, acela]i lucru sunt cre]tinii în
lume” (cap. 5), @n\eleg`nd desigur c[ sufletul are o
prioritate fa\[ de trup. În concep\ia filosofic[ a vremurilor
primare ale cre]tinismului, superioritatea sufletului era
înc[ ]i mai evident[, mai ales pentru filosofii stoici. Iar
cre]tinii erau r[spândi\i în toate ora]ele lumii, precum
sufletul este r[spândit în toate membrele trupului. Cre]tinii
„sunt în trup, dar nu tr[iesc dup[ trup”. Ei „locuiesc în

30
Arhiadicon Prof. Dr. Constantin Voicu, Hristos în via\a ]i
opera Sfîntului Ignatie Teoforul, în rev. Altarul Banatului, an V
(XLIV), nr. 10-12/1994, pg. 37
 23

lume, dar nu sunt din lume”. Existen\a lor tinde spre

supranatural, spre divin31.
A]a cum „trupul ur[]te sufletul ]i-l prigone]te”, f[r[
ca sufletul s[-i fi f[cut ceva r[u, ci numai pentru c[ îl
opre]te ca s[ lucreze poftele, tot astfel este ]i rolul pe
care cre]tinii îl au în societate, ca ei s[ promoveze
lucrarea binelui moral, oprind lumea de la pornirile ei
egoiste. }i, pentru a lini]ti temerile p[g`nilor, care @]i
vedeau amenin\ate nejustificat pozi\iile lor @n societate,
autorul Epistolei reaminte]te c[ de fapt cre]tinii nu vor s[
construiasc[ o alt[ lume, ci numai s[ schimbe ceea ce
este r[u în lumea în care ei tr[iesc, fiind mi]ca\i de iubirea
cre]tin[32.
Importante sunt ]i aspectele sociale ale vie\ii
cre]tine, cuprinse @n Epistola aceasta, prin care se
r[spunde acuza\iilor aduse de p[gâni. Astfel autorul
închin[ un adev[rat imn vie\ii cre]tinilor de la sfâr]itul
secolului al II-lea, prin scrierea sa. #n ea este schi\at[
via\a lor de familie, grija pentru copii, cur[\enia trupeasc[
]i dragostea dintre so\i. #n familia cre]tin[ a acestui veac,
copiii sunt crescu\i într-o atmosfer[ pe care nu o întâlnim
în familiile p[gâne. Cre]tinii se supun legilor statului în
care tr[iesc, dar „tr[iesc mai presus de legi”, în sensul c[

31
„Ce este sufletul în trup, aceea sunt cre]tinii în lume. Sufletul
este r[spândit în toate m[dularele trupului, iar cre]tinii în toate
ora]ele lumii. Sufletul locuie]te în trup, dar nu este din trup.
Cre]tinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume… Lumea ur[]te
pe cre]tini, f[r[ s[-i fi f[cut vreun r[u, pentru c[ se împotrivesc
pl[cerilor ei” - Epistola c[tre Diognet, cap. 6, PSB1, pg. 340-
341; Viorel Ioni\[, Coordonatele vie\ii cre]tine dup[ Epistola
c[tre Diognet, în rev. Mitropolia Ardealului, an XV, nr. 7-8/1970,
pg. 479
32
Viorel Ioni\[, Coordonatele…, Op. cit., pg. 480
24

via\a lor nu se realizeaz[ datorit[ ordinii politice a lumii de

aici. Cre]tinii nu sunt nici mizantropi, ci iubesc ]i pe
persecutorii lor. #n iubire fa\[ de du]mani, cea mai înalt[
form[ a altruismului, se „topesc” realit[\ile ce uneau pe
oamenii societ[\ii p[gâne antice33.

33
Ibidem, pg. 476-478. Cre]tinii „locuiesc pe p[mânt dar sunt
cet[\eni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar prin felul
lor de via\[, biruiesc legile. Iubesc pe to\i, dar de to\i sunt
prigoni\i… Sunt s[raci, dar îmbog[\esc pe mul\i… Sunt oc[râ\i,
dar binecuvânteaz[. Sunt insulta\i, dar cinstesc. Fac bine, dar
sunt pedepsi\i ca r[i” - Epistola c[tre Diognet, cap. 5, PSB1, pg.
340
 25

Sf`ntul Iustin, teolog ]i martir

N[scut la @nceputul secolului al doilea, dintr-o familie
p[g`n[, care locuia @n Flavia Neapolis, vechiul Sichem, a
primit o educa\ie aleas[, potrivit tradi\iilor ]i exigen\elor
vremii. #n Prologul la Dialogul cu iudeul Triphon afl[m
multe date biografice. El a c[utat f[r[ osteneal[
adev[rul, peregrin`nd pe la ]colile filosofice ale vremii. A
@nceput cu un stoic, a urmat un peripatetic, a ajuns ]i la
un pitagoreu, iar apoi la un platonician. #ntr-o zi, pe c`nd
mergea la un sat aflat nu departe de \[rmul m[rii, s-a
@nt`lnit cu un b[tr`n, care i-a recomandat s[ citeasc[ din
profe\i, c[ci prin ei a vorbit Sf`ntul Duh. Iar convertirea lui
s-a petrecut la cap[tul unui lung proces spiritual,
provocat de contactul cu via\a ]i p[timirile la care erau
supu]i cre]tinii. Astfel a g[sit @n cre]tinism r[spunsul la
fr[m`nt[rile sale spirituale, @n\eleg`nd c[ filosofia este
numai rodul imperfect al ra\iunii omene]ti34.
Activitatea Sf`ntului Iustin s-a @ntins p`n[ la Roma,
unde a @nfiin\at o ]coal[ cre]tin[. A suferit moarte
martiric[, @ntre anii 165-166. Opera cuprinde cele dou[
Apologii ]i Dialogul cu iudeul Triphon. #n acestea,
descoperim nivelul de dezvoltare al teologiei cre]tine a
acelor vremuri.

34
M. Barth. Aube, Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, studiu
critic, Paris 1875, pg. 272-273. Despre raportul dintre cre]tinism
]i filosofie ]i la: J.C. M. Van Winden, An early christian
philosopher, Leiden 1971, pg. 30 ]i urm.
26

Vorbind despre m`ntuirea @n Hristos, se subliniaz[

c[ Acesta este Cel care “ne-a n[scut pe noi @n
Dumnezeu”. El este “Fiul lui Dumnezeu… (care) s-a f[cut
om prin voin\a Sa… @n vederea schimb[rii ]i ridic[rii
neamului omenesc”35. S-a f[cut om prin na]terea din
Fecioara, dup[ voia P[rintelui S[u, “spre m`ntuirea celor
ce vor crede @n El”, a p[timit pentru noi, “pentru ca,
murind ]i @nviind, s[ biruias[ moartea”. Iar cei “din
s[m`n\a lui Avraam”, care tr[iesc dup[ Lege ]i care nu
cred @n Hristos, nu se vor m`ntui36.
Despre Botez, vorbe]te ca despre baia rena]terii ]i
a lumin[rii, prin care cre]tinii sunt “@nnoi\i prin Hristos”.
Cei care cred @n cele “@nv[\ate ]i propov[duite de noi” ]i
care f[g[duiesc c[ vor putea tr[i cre]tine]te, sunt
@ndemna\i “s[ se roage ]i s[ cear[ de la Dumnezeu,
postind, iertarea p[catelor”. Este recomandat ]i postul
celor apropia\i lor, @nso\it de rug[ciune. Apoi este descris
pe scurt ritualul Botezului cre]tin, ca baie a rena]terii,
s[v`r]it “@n numele P[rintelui tuturor ]i St[p`nului
Dumnezeu ]i al M`ntuitorului nostru Iisus Hristos ]i al
Sf`ntului Duh”. }i astfel se precizeaz[ c[ “@nv[\[tura
aceasta am aflat-o de la apostoli”. Baia Botezului se
nume]te luminare, @ntruc`t primitorii devin prin ea
“lumina\i la minte”37.

35
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Dialogul cu iudeul Triphon,
123, J. -P. Migne, Patrologia Graeca (prescurtat PG) 6, col. 764;
Idem, Apologia I, 23, PG 6, col. 364
36
Idem, Apologia I, 63, PG 6, col. 425; Idem, Dialogul cu
iudeul Triphon, 71, PG 6, col. 644. “Dup[ cum pe cei din Egipt
i-a m`ntuit s`ngele Pa]telui, tot astfel ]i pe cei ce au crezut, @i va
smulge din moarte s`ngele lui Hristos” – Ibidem, 111, PG 6, col.
732; Ibidem, 47, PG 6, col. 577
37
Idem, Apologia I, 61, PG 6, col. 420-421
 27

Un loc central @n concep\ia teologic[ a Sf`ntului

Iustin @l ocup[ teoria Logosului seminal. Logosul, a]a
cum era @n\eles de filosofii stoici ]i de Filon, era o putere
creatoare, imanent[ materiei, neconstituind o for\[
supranatural[, personal[ ]i independent[ ]i neav`nd nici
o leg[tur[ cu Logosul Sf`ntului Iustin Martirul ]i
Filosoful38. La acesta, izvorul de inspira\ie este Prologul
Evangheliei dup[ Ioan ]i chiar dac[ nu este citat,
identitatea este evident[39.
Sf`ntul P[rinte descrie Logosul ca pe o putere
ra\ional[ n[scut[ din Tat[l40. Este numit Logos ]i pentru
c[ “El aduce oamenilor cuv`ntul Tat[lui”41.
Dar originalitatea @nv[\[turii Sf`ntului Iustin Martirul
]i Filosoful \ine de afirmarea faptului c[, @nc[ @nainte de
venirea M`ntuitorului, omenirea a participat la Logos.
38
Ioan G. Coman, Teoria Logosului @n Apologiile Sf`ntului
Iustin Martirul ]i Filosoful, Bucure]ti 1942, pg. 8-9. Sf`ntul
Iustin Martirul ]i Filosoful nu fusese nici stoic, nici stoicizant, @n
sensul precis al cuv`ntului - Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful,
Dialogul cu iudeul Triphon, PG 6, col. 477; Aime Puech,
Apologe\i greci, Paris 1912, pg. 62
39
Al\i apologe\i, precum Teofil al Antiohiei, precizeaz[ acest
izvor al lor – Teofil al Antiohiei, C[tre Autolic, II, 22, PG 6, col.
1088; Ioan G. Coman, Teoria Logosului…, Op. cit., pg. 13
40
Logosul este Fiul lui Dumnezeu. El preexista creaturilor, @n
unire cu Dumnezeu ]i este Fiul Acestuia. A fost numit Logos,
pentru c[ la @nceput Dumnezeu a @ntemeiat ]i a or`nduit totul
prin El - Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Apologia II, 6, PG 6,
col. 453
41
“Iisus Hristos este, ca Logos, puterea creatoare ]i ordonatoare
a Inteligen\ei supreme, manifestarea Ra\iunii divine @n act ]i @n
formele vizibile ]i invizibile ale crea\iei”. Dublul caracter, at`t ca
Ra\iune, c`t ]i ca Logos, Cuv`nt se vede clar din actul crea\iei
lumii - Ioan G. Coman, Teoria Logosului..., Op. cit., pg. 20-21
28

Desigur, numai o mic[ parte a participat, de]i to\i oamenii

aveau aceast[ posibilitate. #n\elegem de aici c[ Logosul
precre]tin a orientat n[zuin\ele ]i a cultivat inteligen\a,
binele ]i frumosul. Logosul cre]tin este deci identic cu
adev[rul @nsu]i. Semin\ele Logosului sunt “semin\e ale
adev[rului”42, prezente @n sufletul @ntregului neam
omenesc, @nc[ din momentul crea\iei ]i @n fiecare om, din
momentul na]terii lui. Sunt @n cantitate mai mare, sau mai
mic[, dup[ aptitudinile ]i eforturile personale43.
La timpul pe care Dumnezeu l-a hot[r`t, se
@ntrupeaz[ Logosul total, Fiul lui Dumnezeu ]i M`ntuitorul
lumii. El este Dumnezeu ]i om ]i a venit @n lume pentru
noi, s-a f[cut “trup, Logos ]i suflet”. Deci @n cre]tinism,
Dumnezeu-Logosul coboar[, pentru a transfigura natura
uman[ ]i pentru a-l face pe om asemenea Lui44.
Logosul exista @naintea cre[rii lumii. Hristos este Fiu
]i Unul n[scut, pe c`nd creaturile sunt opere exterioare.

42
“Hristos este primul-n[scut al lui Dumnezeu, Cuv`ntul S[u, la
Care particip[ to\i oamenii… Cei ce au vie\uit potrivit Cuv`ntului,
sunt cre]tini, chiar dac[ au fost socoti\i atei. Astfel au fost
bun[oar[ la elini: Socrate ]i Heraclit ]i cei asemenea lor, iar la
barbari: Avraam ]i Anania, Azaria, Misail ]i Ilie ]i mul\i al\ii” -
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Apologia I, 44, 46, PG 6, col.
396, 397
43
“To\i scriitorii, prin s[m`n\a Cuv`ntului, care s-a g[sit @n ei de
la natur[, au putut vedea, numai slab de tot, adev[rul. Dar
altceva este ce poseda o s[m`n\[ ]i o asem[nare, potrivit[ cu
facult[\ile proprii ]i altceva obiectul @nsu]i” – Idem, Apologia II,
13, PG 6, col. 468. Semin\ele Logosului nu sunt Logosul #nsu]i,
rodul @nsu]i, ci produsele Lui - Ioan G. Coman, Teoria
Logosului…, Op. cit., pg. 25-26
44
Idem, Apologia II, PG 6, col. 460; Ioan G. Coman, Teoria
Logosului…, Op. cit., pg. 39
 29

Na]terea Fiului s-a petrecut din veci, cu mult @naintea

crea\iei lumii. Dup[ ce Dumnezeu creaz[ materia inform[,
Logosul d[ acestei materii form[ ]i armonie, ca putere
ordonatoare a Tat[lui. Nu este inferior Tat[lui, ci este
expresia @n ac\iune a divinit[\ii #ns[]i. Logosul cre]tin este
Dumnezeu: “Cuv`ntul ]i Primul-n[scut al lui Dumnezeu
este @n acela]i timp ]i Dumnezeu”45.
#ntruparea Logosului este cel mai mare eveniment
pe care l-au tr[it cerul ]i p[m`ntul. “Istoricitatea,
umanitatea, realitatea natural[ a lui Iisus Hristos constituie
un privilegiu unic al cre]tinismului”, care s-a petrecut “prin
voin\a lui Dumnezeu”, “@n vederea schimb[rii ]i ridic[rii
neamului omenesc”. #ntruparea nu este o diminuare a
supranaturalului, ci este des[v`r]irea operei Sale @n lume.
De aceea, identificarea Logosului divin cu persoana
istoric[ a lui Iisus Hristos este o caracteristic[ a @nv[\[turii
Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful. Dup[ #n[l\are, Logosul
continu[ s[ fie @n mijlocul lumii prin p`inea ]i vinul
euharistic, ca o prezen\[ ne@ntrerupt[, p`n[ la sf`r]itul
veacurilor46.
Aceast[ doctrin[ a Logosului conduce ]i spre o
concep\ie antropologic[, @n care omul @n genere este
privit ca o fiin\[ ra\ional[, alc[tuit[ din trup ]i suflet, @ntre
care exist[ o comunicare de via\[. A fost creat de
Dumnezeu @nzestrat cu darul ra\iunii, care @i confer[ o
demnitate ]i un rol aparte, potrivit cu misiunea sa special[
@n lume. De aceea, este nevoie ca omul @ntreg, trup ]i
suflet fiind, s[ se bucure de ve]nicie. Iar prin c[derea

45
Idem, Apologia I, PG 6, col. 340; Ioan G. Coman, Teoria
Logosului…, Op. cit., pg. 41, 45
46
Idem, Apologia I, PG 6, col. 364, 376-377; Ioan G. Coman,
Teoria Logosului…, Op. cit., pg. 51, 55
30

primilor oameni, prin neascultarea lor, de]i @n natura

uman[ a fost introdus[ stric[ciunea, Logosul @ntrupat,
izb[ve]te pe om de moarte ]i de stric[ciune. Trupul ]i
sufletul sunt str`ns unite prin actul crea\iei lor. Dumnezeu
a creat trupul ]i i-a dat apoi sufletul, prin suflarea Sa, cele
dou[ devenind un @ntreg. Trupul ]i sufletul colaboreaz[.
De aici se vede c[ Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful neag[
concep\ia platonic[ despre faptul c[ materia este rea ]i
st[ la originea r[ului, vorbind @n schimb despre unirea
armonioas[ dintre suflet ]i trup47.
#nv[\[tura despre trup ]i suflet dezv[luie concep\ia
sa dihotomist[. Dac[ pentru pitagoreici ]i platonicieni,
doar sufletul este nemuritor, iar trupul stric[cios, pentru
Sf`ntul P[rinte exist[ credin\a @n @nvierea omului @ntreg,
trup ]i suflet, cele dou[ p[r\i av`nd acela]i destin. Hristos
#nsu]i a acordat trupului omenesc o deosebit[ cinste ]i
pre\uire, @nviindu-l, sau adeseori vindec`ndu-l. Concep\ia
despre suflet a Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful este
distinct[, @n perioada cre]tin[ a vie\ii sale, fa\[ de perioada
de dinainte de convertire. Prima parte a “Dialogului cu
iudeul Triphon” ne ofer[ informa\iile necesare, pentru a
@n\elege ce @nv[\a c`nd se afla sub influen\a platonic[,
dup[ ce frecventase pe stoici, peripatetici ]i pitagoreici. L-
a @nc`ntat atunci teoria platonic[ a ideilor. #n convorbirea
cu b[tr`nul de pe malul m[rii ne expune doctrina sa
despre suflet. Ca ]i Platon, el credea c[ oamenii se
@nrudesc spiritual cu Dumnezeu, prin suflet, care este
47
Idem, Dialogul cu iudeul Triphon, PG 6, col. 488; Pr. Nicu
Dumitra]cu, Crea\ia @n opera Sf`ntului Iustin Martirul ]i
Filosoful, @n rev. Altarul Banatului, an V (XLIV), nr. 1-3/1994, pg.
69; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Elemente de antropologie @n
operele Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful, @n rev. Ortodoxia,
an XX, nr. 3/1968, pg. 379-380, 385
 31

dumnezeiesc ]i nemuritor. Credea ]i @n transmigrarea

sufletelor, sau @n preexisten\a lor. Dup[ convertire @ns[,
concep\ia sa despre suflet s-a schimbat, iar ideile
platonice au fost @nlocuite cu cele cre]tine48. El crede @ntr-
un suflet nemuritor, care are con]tiin\a binelui ]i a r[ului ]i
puterea de a alege liber, @n dezacord cu concep\ia
filosofilor stoici despre destin49. Nemurirea sufletului nu
vine din natura sa, ci este un dar de la Dumnezeu, ca
recompens[ pentru virtute. Prin suflet, omul st[ @n
leg[tur[ permanent[ cu Dumnezeu. Sufletul are ca
tr[s[tur[ esen\ial[ via\a. Este p[rta] la via\[, fiindc[
Dumnezeu vrea ca el s[ tr[iasc[. Via\a nu apar\ine
sufletului, ci lui Dumnezeu.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful sus\ine cu fermitate
libertatea omului ]i se opune astfel filosofilor stoici,
mitologiei ]i supersti\iei din acea vreme, care vorbeau
despre destin. El pune accent pe valoarea r[spunderii
fiec[ruia pentru faptele sale. Existen\a liberului arbitru
condi\ioneaz[ lucrarea faptelor bune. Libertatea omului
aduce suveranitatea lui. Av`nd darul nepre\uit al ra\iunii,
omul alege lucrurile binepl[cute lui Dumnezeu, Care l-a
creat liber ca ]i pe @ngeri. C[ci dac[ am accepta existen\a

48
Eusebiu de Cezareea spune c[ Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful a scris ]i lucrarea “Despre suflet”, @n care prezint[ ideile
filosofilor pe aceast[ tem[. Este o lucrare pierdut[ - Asist. Pr.
Ioan I. R[murean, Concep\ia Sf`ntului Iustin Martirul ]i
Filosoful despre suflet, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X,
nr. 7-8/1958, pg. 403-405, 408-409
49
Dumnezeu “a f[cut at`t pe @ngeri, c`t ]i pe oameni liberi @n
ceea ce prive]te s[v`r]irea drept[\ii” - Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful, Dialogul cu iudeul Triphon, PG 6, col. 713
32

destinului, atunci liberul arbitru nu ar mai exista, iar

virtutea ]i viciul nu ar reprezenta nimic50.
Pedepsele, ca ]i r[spl[tirile cele bune, se vor da
oamenilor dup[ faptele lor. Iar “dac[ de la destin ar fi
cineva bun ]i altcineva r[u, atunci nici cel dint`i nu ar fi
demn de laud[, nici cel de pe urm[ nu ar fi demn de
blam”. }i dac[ neamul omenesc nu ar avea puterea s[
fug[ de cele ru]inoase ]i s[ aleag[ pe cele bune prin
propria sa decizie, atunci ar fi nevinovat de faptele pe care
le face. #n sf`r]it, dac[ omul ar fi de la destin sau r[u, sau
bun, “atunci el nu s-ar mai ar[ta @n stare s[ s[v`r]easc[
lucruri contrare”51.
#n vremea Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful nu era
@nc[ precizat[ ]i formulat[ @nv[\[tura cre]tin[ despre
crea\ia lumii. Dup[ el, Creatorul lumii este Dumnezeu,
care d[ via\[ “tuturor celor cere]ti ]i celor p[m`nte]ti”,
“Creatorul universului”. Sf`ntul P[rinte nu accept[
preexisten\a ve]nic[ a materiei. Resping`nd concep\ia
platonic[ ]i plec`nd de la Sf`nta Scriptur[, @nva\[ c[
lumea a fost creat[ prin Cuv`ntul lui Dumnezeu52.

50
Sf`ntul P[rinte subliniaz[ c[ Dumnezeu “a f[cut, dintru
@nceput, neamul omenesc inteligent ]i capabil de a alege, @n chip
liber, adev[rul ]i binele, @nc`t nimeni dintre oameni nu va avea
cuv`nt de scuz[“ – Idem, Apologia I, 28, PG 6, col. 372 ; “Nici
prin legea destinului nu se @nt`mpl[ ceea ce face, sau ceea ce
sufer[ omul, ci fiecare s[v`r]e]te @n chip liber at`t binele, c`t ]i
r[ul… A supune pe om legii destinului… @nseamn[ a nu vedea
nimic” – Idem, Apologia II, 7, PG 6, col. 456-457; Pr. Prof. Ioan
G. Coman, Elemente de antropologie…, Op. cit., pg. 386; Pr.
Nicu Dumitra]cu, Crea\ia @n opera…, Op. cit., pg. 78-79
51
Idem, Apologia I, 43, PG 6, col. 393
52
Ibidem, PG 6, col. 368-369; “Cu Cuv`ntul lui Dumnezeu s-a
f[cut @ntreaga lume” – Ibidem, PG 6, col. 417; Pr. Ioan G.
 33

Fa\[ de acuza\iile aduse cre]tinilor, Sf`ntul P[rinte

ia atitudine pentru persecu\iile @mpotriva cre]tinilor, care
sunt ur`\i, doar pentru numele lui Hristos ]i f[r[ ca ei s[
s[v`r]easc[ vreo nedreptate. Cere dreptate pentru
cre]tini, ca ei s[ nu mai fie condamna\i doar pentru c[
poart[ acest nume, ci s[ @]i poat[ dovedi nevinov[\ia,
asemenea celorlal\i cet[\eni. Cre]tinii nu ador[ statuile
p[g`ne, f[cute de m`inile omene]ti, consider`nd absurd
acest cult. Ei nu a]teapt[ o @mp[r[\ie omeneasc[, ci
@mp[r[\ia lui Dumnezeu. Sunt adep\i ai p[cii ]i ai lini]tei.
Moravurile lor sunt vrednice de laud[, @mbr[\i]`nd
castitatea, fugind de magie, @mp[rt[]ind din bunurile lor
celor care aveau nevoie, rug`ndu-se pentru vr[jma]i,
tr[ind potrivit cu @nv[\[turile bune ale lui Hristos,
n[d[jduind @n Domnul53. Arat[ r[bdare, evit[ jur[mintele,
ajut[ pe s[raci, sunt @nfr`na\i. C[s[torindu-se, @]i cresc
copiii, iar renun\`nd la c[s[torie, sunt @nfr`na\i.
Cea mai grav[ acuza\ie adus[ cre]tinilor era cea de
antropofagie. Venea din partea p[g`nilor, care nu
@n\elegeau nimic din ritualul euharistic. De aceea, Sf`ntul
Iustin Martirul ]i Filosoful face descrierea Sfintei Liturghii
din vremea sa. Astfel, ne-a r[mas de la el cel mai valoros
document liturgic din primele secole. Ritualul euharistic
este prezentat mai @nt`i @n leg[tur[ cu Botezul neofi\ilor
(Apologia I, cap. 65), apoi @n leg[tur[ cu adun[rile
duminicale (cap. 67), cu o scurt[ explicare @n care insist[
asupra esen\ei dumnezeie]ti a Sfintei Euharistii. Diaconii
aduceau proestosului elementele euharistice pentru
preg[tirea Sfintei #mp[rt[]anii, distribuiau Sf`nta

Coman, Patrologie, vol. I, Bucure]ti 1984, pg. 263; Pr. Nicu

Dumitra]cu, Crea\ia @n opera…, Op. cit., pg. 64-66
53
Idem, Apologia I, PG 6, col. 348-349, 364
34

Euharistie celor de fa\[ ]i o duceau ]i celor absen\i.

#nt`lnim ]i prima confirmare a existen\ei epiclezei ]i prima
explicare a prezen\ei reale a M`ntuitorului @n Sf`nta
Euharistie54.
Iat[ c[ dup[ aceast[ prezentare istoric[ privitoare la
Sf`nta Liturghie, a]a cum se s[v`r]ea ea @n secolul al II-
lea, nu se trece cu vederea nici lucrarea umanitar[ a
cre]tinilor, ajutorarea semenilor. Este un element propriu
cre]tinilor, legat de Sf`nta Liturghie, a]a cum citim @n
Apologia I : “Cei ce se g[sesc cu dare de m`n[ ]i vor, dau
fiecare, ceea ce voie]te, dup[ inten\ia lui, iar ceea ce se
adun[, se depune la @nt`ist[t[tor, iar el se @ngrije]te ]i
ajut[ pe orfani ]i pe v[duve, pe cei lipsi\i din vreo cauz[,
pe cei ce se g[sesc @n @nchisori, pe str[inii care se g[sesc
@n trecere ]i @ntr-un singur cuv`nt, el devine purt[torul de
grij[ al tuturor celor ce se afl[ @n nevoi”55.

54
Sf`ntul P[rinte spune: “Hrana aceasta se nume]te la noi
Euharistie… Noi nu primim acestea ca pe o p`ine comun[ ]i nici
ca pe o b[utur[ comun[. Dup[ cum prin Cuv`ntul lui
Dumnezeu, Iisus Hristos, M`ntuitorul nostru s-a @ntrupat ]i a avut
@n vederea m`ntuirii noastre ]i trup ]i s`nge, tot astfel ]i hrana
transformat[ @n Euharistie… am fost @nv[\a\i c[ este at`t trupul,
c`t ]i s`ngele Acelui Iisus @ntrupat” – Idem, Apologia I, PG 6,
col. 428-429; Pr. Magistrand Simeon Stoica, Liturghia cre]tin[
din secolul II, descris[ de Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful,
@n raport cu Liturghia ortodox[ de ast[zi, @n rev. Ortodoxia, an
XII, nr. 1/1960, pg. 77, 85
55
Idem, Apologia I, PG 6, col. 429
 35

Clement Alexandrinul, modelul umanistului

cre]tin
Dintre scriitorii cre]tini ai primelor trei secole,
Clement Alexandrinul este socotit cel mai informat, cel
mai profund @n g`ndire ]i cel mai @nclinat s[ fac[ din
filosofia elen[ un “pedagog c[tre Hristos”, @n anumite
condi\ii56. S-a n[scut pe la anul 150 la Atena, din p[rin\i
p[g`ni. Acolo ]i-a des[v`r]it cultura umanist[, filosofic[.
Dup[ convertirea la cre]tinism, a c[l[torit @n Italia, Siria ]i
Egipt, r[m`n`nd la Alexandria, la ]coala lui Panten, al
c[rui discipol, colaborator ]i urma] a fost. Dup[ anul 203,
a mers la Cezareea Capadociei, unde a murit la anul 216.
Nu se poate @n\elege g`ndirea lui Clement, f[r[ a
@n\elege mediul alexandrin @n care a activat. Alexandria
devenise cel mai str[lucit centru cultural, unde se
@ntrep[trundeau curentele filosofice, ]tiin\ifice, literare ]i
artistice ale acelor vremuri. Ajunsese un nucleu de via\[
spiritual[, de un umanism nou elenistic. Se sublinia
valoarea omului, capacitatea sa de creator de valori
spirituale, dar ]i materiale. Dominant[ era cultura
spiritual[ greac[. #n aceast[ atmosfer[ de pluralism
filosofic, religios ]i mistic, de spirit eclectic ]i sincretist, s-a
dezvoltat cre]tinismul alexandrin, stimulat de atmosfera
cultural[ propice cunoa]terii adev[rului. Tot @n Alexandria,

56
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Utilizarea Stromatelor lui Clement
Alexandrinul de c[tre Eusebiu al Cezareii @n Preg[tirea
evanghelic[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXVII, nr. 7-
8/1975, pg. 502
36

iudeul Filon @ntemeiase o ]coal[ de filosofie iudaic[,

caracterizat[ prin metoda alegorismului57.
Dar Clement Alexandrinul trebuie raportat ]i la
filosofia p[g`n[, cu elenismul, care a creat nepre\uite
valori, cu idealul s[u de armonie spiritual[ @ntre om ]i
lume, cu concep\iile sale ]tiin\ifice ]i filosofice, sintetiz`nd
tot ceea ce omenirea adunase p`n[ atunci ]i impun`nd
idealul perfec\iunii umane. Elenismul reprezenta cea mai
fecund[ aspira\ie a sufletului omenesc spre universalitate,
f[c`nd ca renumite ora]e, precum Alexandria, sau
Antiohia s[ ajung[ puncte de confluen\[ a diferitelor
civiliza\ii, culturi ]i credin\e. #n aceast[ confluen\[ se
@nscrie ]i Clement Alexandrinul, o minte str[lucit[, care a
c[l[torit, a studiat ]i a asimilat crea\iile literare, filosofice
]i ]tiin\ifice ale vremii sale, c[ut`nd o formul[ care s[-i
aduc[ fericirea. O descoper[ @n cre]tinism, ca filosof ]i
preot, desigur nu un filosof speculativ, ci unul profetic.
Despre acest autor se spune c[, prin doctrina sa, deschide
o epoc[ nou[, @n care Biserica organizeaz[ ]colile ei
catehetice, iar @nv[\[tura ei se opune sistemelor filosofice
ale vremii. El a fost caracterizat ca “tipul des[v`r]it al
umanistului cre]tin”. Ca umanist cre]tin, a folosit tot
ceea ce crease mintea omului, pentru a @n\elege adev[rul
cre]tin58.

57
Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Logosul @n Protrepticul lui
Clement Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXVIII, nr. 1-2/1976, pg. 48-49
58
G. Bardy, Via\a spiritual[ dup[ P[rin\ii primelor trei secole,
Paris 1936 (@n limba francez[), pg. 185-186; Pr. N. C. Buzescu,
Premisele unei filosofii cre]tine la Clement Alexandrinul, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 3-4/1958, pg. 193,
194, 196
 37

De]i scriitorul alexandrin nu este un g`nditor

sistematic, el urm[re]te s[ cucereasc[ pe oameni pentru
credin\[ ]i s[ le m`ntuiasc[ sufletele. Arat[ nem[surat[
dragoste pentru oameni ]i pentru m`ntuirea lor. El
socote]te filosofia ca pe un act personal @n c[utarea
adev[rului, ce creaz[ un neast`mp[r l[untric, o nelini]te.
Cre]tinul trebuie s[ foloseasc[ tezaurul g`ndirii filosofice,
aleg`nd totodat[ numai ceea ce consider[ c[ este bun ]i
evlavios ]i ceea ce este @n acord cu doctrina cre]tin[. Ca
un spirit umanist ce era, el a asimilat ]i folosit cele mai
str[lucite crea\ii ale spiritului uman. Dasc[lul alexandrin
consider[ c[ nu este cazul s[ ne ferim de filosofie, din
moment ce este rodul ra\iunii umane. Vrea s[ @mpace
filosofia cu credin\a, spun`nd c[ Dumnezeu a vorbit ]i
prin filosofi, iar inspira\ia divin[ nu s-a limitat doar la
prooroci59.
Opera lui Clement Alexandrinul poart[ amprenta
erudi\iei, descoperindu-ne bog[\ia cuno]tin\elor sale
literare, filosofice ]i religioase. El a reasimilat ]i fructificat
g`ndirea filosofic[ greac[ @n duh cre]tin, ca o sintez[ a
credin\ei ]i filosofiei, deschiz`nd o epoc[ nou[ @n teologia
cre]tin[, Alexandria oferindu-i un sol fertil de cugetare ]i
umanism cre]tin. Iar Logosul ceresc ]i m`ntuitor l-a
@ndemnat la convertire. #n ]coala alexandrin[, Clement a
ridicat credin\a de la rug[ciune la cunoa]tere ]i a transpus
con\inutul revela\iei @ntr-un sistem teologic. A v[zut
credin\a ]i ra\iunea ca @nsu]iri naturale ale sufletului, prin
care se poate concepe binele ]i credinciosul @l contempl[
pe Dumnezeu60.

59
Pr. N. C. Buzescu, Premisele…, Op. cit., pg. 197, 200
60
El m[rturise]te: “P`n[ acum am r[t[cit @n c[utarea lui
Dumnezeu. Dar pentru c[ Tu, Doamne, m[ luminezi ]i-L g[sesc
38

Lucrarea Protrepticul, un @ndemn c[lduros la

convertire ]i la adev[rata cunoa]tere religioas[, este o
apologie a credin\ei cre]tine. #n ea g[sim istoria
@ntemeierii cultelor grece]ti ]i orientale, g[sim un
compendiu de istorie a filosofiei eline ]i no\iuni de istoria
artelor grece]ti ]i orientale. Iar Logosul, Fiul lui
Dumnezeu, @i cheam[ pe oameni la ascultare ]i convertire,
descoper[ erorile vechilor credin\e p[g`ne. Logosul,
@nva\[ Clement Alexandrinul, este centrul istoriei m`ntuirii
lumii, prin #ntruparea Sa. El a luminat prin profe\i, apoi s-a
@ntrupat ca s[-i conduc[ pe oameni la m`ntuire. Se
dezvolt[ ideea m`ntuirii oamenilor prin #ntruparea
Domnului. Pe om, de]i a fost creat liber, diavolul l-a f[cut
rob p[catului. Pentru aceasta, Domnul a vrut s[-l dezlege
din leg[turile sale. #ntrup`ndu-se, “l-a sc[pat prin
r[stignirea Sa pe Cruce”. Protrepticul a fost socotit cel
dint`i tratat sistematic de teologice61.
Stromatele (Stromata I), lucrarea cea mai vast[ a
autorului, accentueaz[ superioritatea ]i prioritatea
@nv[\[turii cre]tine celei adev[rate ]i folositoare @n
modelarea sufletului. Cu toate acestea, @nv[\[tura p[g`n[
nu trebuie ridicularizat[, nici ignorat[, @n ea g[sindu-se ]i
elemente folositoare pentru suflet. #n\elepciunea, ca orice
dar de la Dumnezeu, este folositoare, dar nu cre]te de la
sine, c`nd sufletul omului r[m`ne pasiv, ci are nevoie de
perseveren\[ ]i de @nv[\are continu[. Este ca o f`nt`n[,
din care, dac[ se scoate ap[, va da ap[ limpede, altfel

pe Dumnezeu prin mijlocirea Ta ]i-L primesc pe Tat[l de la Tine,

m[ fac @mpreun[ mo]tenitor cu Tine” - Clement Alexandrinul,
Protrepticul, PSB 5, pg. 155; Pr. Prof. N.C. Buzescu, Logosul @n
Protrepticul…, Op. cit., pg. 50, 51
61
Pr. Prof. N.C. Buzescu, Logosul @n Protrepticul…, Op. cit., pg.
54, 55, 69, 71
 39

apa acelei f`nt`ni r[m`ne stricat[. #nainte de venirea

Domnului, filosofia era necesar[ elinilor, pentru a-i
conduce la dreptate. Acum ea @i conduce la evlavie.
A]adar, filosofia este v[zut[ ca o preg[tire intelectual[
pentru cei care dob`ndesc credin\a. Filosofia i-a condus
pe elini la Hristos, a]a cum legea i-a condus pe evrei la
Dumnezeu. Calea adev[rului este una, dar, ca @ntr-un r`u,
@n el se vars[ mai multe fire de ap[. Scriitorul alexandrin
socote]te c[ este mai u]or pentru om s[ dob`ndeasc[
virtutea, c`nd posed[ o instruc\ie potrivit[. Dar omul
poate fi virtuos ]i f[r[ aceast[ instruc\ie preg[titoare. Prin
filosofie, nu se @n\elege o ]coal[ filosofic[ anume, ci tot ce
s-a spus bun de fiecare dintre filosofi, c`nd ei au @nv[\at
dreptatea, unit[ cu evlavia62. Autorul subliniaz[ deci
superioritatea cre]tinismului fa\[ de filosofia p[g`n[.
Clement Alexandrinul critic[ cu asprime pe cei care
au furat ]i falsificat cele mai importante @nv[\[turi ale
Scripturii (Stromata II). Enumer[ virtu\ile gnosticului
cre]tin, virtu\i cu care poate atinge idealul de via\[,
cunoa]terea lui Dumnezeu prin credin\[ ]i iubire
(Stromata III). Vorbe]te despre cunoa]terea lui
Dumnezeu prin gnoz[ ]i prin iubire ]i despre des[v`r]irea
gnosticului cre]tin (Stromata IV). Voin\a lui Dumnezeu
este ca noi s[ #l cunoa]tem. Nu exist[ scuz[ pentru cei
care, dorind s[ ajung[ la des[v`r]ire, renun\[ u]or,
spun`nd c[ nu au mijloacele pentru @mplinirea acestui
ideal. La temelia vie\ii gnosticului stau virtu\ile credin\ei,
n[dejdii ]i dragostei. Arat[ calea de urmat a cre]tinului
pentru @mplinirea binelui (Stromata V). Accentueaz[
superioritatea cre]tinismului fa\[ de @nv[\[tura p[g`n[ ]i

62
Clement Alexandrinul, Stromata I, PSB 5, pg. 14, 17, 25, 30,
31
40

sus\ine sensul t`lcuirii alegorice a Scripturii (Stromata

VI). G`ndirea superficial[ ]i speculativ[ a ereticilor
atenteaz[ la puritatea @nv[\[turii cre]tine. #ndeamn[ s[ nu
#i aducem lui Dumnezeu jertfe scumpe, ci jertfe pl[cute
Lui, t[m`ia alc[tuit[ din multe limbi ]i glasuri, unite @n
rug[ciune (Stromata VII)63.
#n @nv[\[tura despre om, Clement Alexandrinul
neag[ gre]elile p[g`nilor pe aceast[ tem[, sus\in`nd
crea\ia omului de Dumnezeu, printr-un act special. Omul a
fost f[cut de m`inile lui Dumnezeu : “#n toate ne ajut[
Domnul, @n toate ne umple de binefacerile Sale… Este
firesc ca omul s[ fie iubit de Dumnezeu, pentru c[ este
f[ptura m`inilor Sale”. Gnosticii ]i neoplatonicii
considerau c[ materia este rea, iar trupul, f[cut ]i el din
materie, este la fel. Scriitorul alexandrin consider[ materia
]i trupul ca fiind neutre. Sufletul ]i trupul, chiar dac[ sunt
de natur[ deosebit[, totu]i nu se lupt[ unul cu altul, cum
ziceau gnosticii, ci colaboreaz[. Trupul este subordonat
sufletului ]i depinde de acesta, fiindc[ f[r[ suflet, trupul
r[m`ne doar p[m`nt. A]adar, sufletul d[ trupului
existen\a, forma ]i valoarea. Omul este chipul lui
Dumnezeu ]i al Logosului. Este chip dup[ suflet ]i nu
dup[ trup. Are at`t posibilitatea, c`t ]i datoria s[ ajung[ la
asem[narea cu Dumnezeu, acesta fiind rolul omului pe
p[m`nt ]i chemarea sa. A primit la na]tere chipul ]i, pe
m[sur[ ce lucreaz[ pentru des[v`r]irea sa, dob`nde]te
asem[narea. Are libertatea, iar dezvoltarea personalit[\ii
umane depinde de propria ei voin\[64.

63
Ibidem, IV, PSB 5, pg. 251; Ibidem, VII, PSB 5, pg. 497
64
Idem, Pedagogul, I, III, PSB 4, pg. 170; Pr. Magistrand Marin
Brani]te, Concep\ia antropologic[ a lui Clement
 41

Clement Alexandrinul vorbe]te despre egalitatea

absolut[ a b[rbatului cu femeia, ei av`nd aceea]i
structur[ biologic[ ]i psihic[, aceea]i credin\[ ]i voca\ie.
“B[rbatul ]i femeia au aceea]i @ndrept[\ire (virtute)”, au
acela]i Dumnezeu, au o singur[ moral[ ]i aceea]i evlavie.
“Numele de om (fiin\[ omeneasc[) este comun ]i
b[rba\ilor ]i femeilor”. Dovada acestui umanism este
prezen\a femeii @n multe laturi ale vie\ii biserice]ti,
scriitorul alexandrin fiind un precursor ]i vizionar65.
G[sim ]i multe aspecte practice @n opera sa,
scriitorul alexandrian fiind un mare moralist ]i pedagog
cu voca\ie. Epoca în care el a tr[it cerea din partea
cre]tinilor s[ fie „cenzori” ai moravurilor lumii p[gâne de
aici. Iar Clement Alexandrinul, c[l[torind în toat[ lumea
de atunci, a cunoscut moravurile ]i imoralitatea
contemporanilor s[i. A expus pe larg înv[\[tura despre
cum trebuie femeia cre]tin[ s[ se comporte în societate
]i ce atitudine s[ ia fa\[ de dorin\a ei de înfrumuse\are. În
lucrarea cu titlul „Pedagogul” se expune tehnica de
înfrumuse\are a femeilor din sec. II-III ]i se ia atitudine
fa\[ de cei ce foloseau acele produse pentru men\inerea
unui ten frumos, schimbând îns[ culoarea pielii. În loc s[
ofere o frumuse\e real[, aceste procedee aduceau o
înf[\i]are palid[ a tenului. Genele erau încondeiate, iar
coafura era realizat[ cu grij[, prin vopsire, ondulare ]i
peruci. Dar mai ales vopsirea atrage aten\ia scriitorul

Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 9-

10/1958, pg. 589, 591-594
65
Idem, Pedagogul, I, IV, PSB 4, pg. 172; Pr. Prof. Nicolae C.
Buzescu, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n Pedagogul lui
Clement Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXIX, nr. 5-8/1977, pg. 471
42

alexandrin, aduce sl[birea r[d[cinii p[rului. Vopsirea

p[rului femeilor în vârst[ este nepotrivit[66.
În ceea ce prive]te folosirea parfumurilor, acestea
pot aduce cu ele neînfrânarea, aprinzând poftele. „B[rba\ii
nu trebuie s[ miroase a parfum, ci a fapte bune ]i
frumoase. Femeile s[ r[sp`ndeasc[ mirosul lui Hristos,
nu… mirosul parfumurilor”. În privin\a giuvaerurilor, a
podoabelor, atitudinea lui Clement Alexandrinul este clar
formulat[. Podoaba urechilor feminine s[ fie înv[\[tura
adev[rat[. Cel ce se împodobe]te cu aur, este mai mic
decât aurul, coborându-se pe sine. Inelele nu trebuie s[ se
poarte pe degete, cu excep\ia unuia singur, care
simbolizeaz[ „paza demnit[\ii c[minului”. În acele
vremuri, pietrele pre\ioase erau adesea la loc de mare
cinste. Oglinzile nu lipseau din camera femeilor. În ceea
ce prive]te îmbr[c[mintea, se arat[ c[ rostul ei const[ în
„acoperirea trupului”, p[zindu-l de frig sau de c[ldur[. Nu
este justificat[ folosirea pânzeturilor vopsite, a stofelor
scumpe, a m[t[surilor. Uneori, acestea erau atât de
sub\iri, încât dovedeau lipsa de ru]ine67.
În concluzie, Clement Alexandrinul arat[ modera\ie,
în ce prive]te atitudinea sa fa\[ de folosirea tuturor
acestor mijloace de împodobire. Socote]te frumuse\ea
trupeasc[ drept un pericol. Cere s[ nu fie dep[]ite
anumite limite, „s[ ne înfrân[m pornirile nera\ionale, ca
nu cumva s[ ne zdruncine, ducându-ne la o via\[
mole]it[”68.

66
Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 8, PSB 4, p. 265-274
67
Ibidem, II, 8, 10, 12, PSB 4, p. 268, 292-293, 297, 298
68
Nicolae Corneanu, Cenzura luxului feminin la Clement
Alexandrinul, în vol. Patristica Mirabilia, Edit. Polirom, Ia]i
2001, pg. 211, 216-217
 43

Dimensiunea social[ a activit[\ii pastorale ]i a

operei Sf`ntului Ciprian al Cartaginei
Ierarhul cartaginez, pe numele s[u Caecilius
Cyprianus numit ]i Thascius, n[scut @ntre anii 200 ]i 210,
s-a convertit la 35 de ani ]i a ajuns vestit printre
contemporani prin cultura literar[ ]i juridic[ pe care ]i-a
@nsu]it-o, @ncununat[ de arta retoric[. Nu s-au p[strat
dovezi din perioada p[g`n[ a vie\ii sale, @ns[ dup[
convertire, a @mbr[\i]at cu totul cre]tinismul, devenind un
om nou. Desigur, au fost multe fr[m`nt[rile prin care a
trecut sufletul s[u, p`n[ la primirea Botezului, dup[ cum
descrie el @nsu]i69. Dar omul vechi, p[g`nul, cu toate
incertitudinile lui, a disp[rut, pe noul convertit
caracteriz`ndu-l cur[\ia ]i dragostea. }i-a @mp[r\it averea
celor s[raci ]i i-a ajutat pe cei bolnavi ]i neputincio]i70. A
@n\eles c[ Dumnezeu pre\uie]te milostenia cre]tinilor mai
mult dec`t pe orice alt[ jertf[. Casa ierarhului de acum
era deschis[ tuturor celor nevoia]i.
Timp de patru ani, @ntr-o vreme zbuciumat[, a ar[tat
energie ]i consecven\[ @n rezolvarea problemelor
biserice]ti. A instalat disciplina @n Biseric[, a luat m[suri

69
“Dup[ ce apa ren[sc[toare (Botezul) mi-a sp[lat petele din
trecut ]i @n inima cur[\it[ de p[cate a p[truns lumina
purificatoare, dup[ ce cu ajutorul Duhului Sf`nt a doua na]tere
m-a transformat @ntr-un om nou, ca prin minune mi se p[rea c[
deodat[ @ndoielile mi se spulber[“ - Sf`ntul Ciprian, C[tre
Donatus, PSB 3, pg. 417
70
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. 2, pg. 90 ]i 92
44

@mpotriva celor care o @nc[lcau ]i a cerut celor c[zu\i de la

credin\[ @n vremea persecu\iei s[ fac[ peniten\[ serioas[.
A dep[]it schisma iscat[ de Novatus ]i de adep\ii lui,
organiz`nd cu succes asisten\a social[ @n vremea
epidemiei de cium[. A rezolvat problema rebotez[rii
ereticilor, cer`nd ca Sf`nta Tain[ s[ fie s[v`r]it[ dup[
r`nduiala Bisericii dreptm[ritoare, @ndep[rt`ndu-se de
papa }tefan al Romei. #]i va @ncheia via\a ca m[rturisitor
al credin\ei ortodoxe, refuz`nd s[ fac[ orice compromisuri
]i mul\umind lui Dumnezeu pentru toate.
#n timpul celor zece ani c`t a p[storit pe cre]tinii din
nordul Africii, a trebuit s[ fac[ fa\[ persecu\iilor,
schismelor ]i altor greut[\i, l[s`nd posterit[\ii importante
lucr[ri teologice, oferind sfaturi, @ndemnuri ]i @ndrum[ri.
Dincolo de opera sa scris[, r[m`ne @ns[ lucrarea sa
pastoral[, direc\ionat[ spre aspectele practice ale vie\ii
cre]tine, @n care era preocupat de soarta semenilor s[i,
c[rora le arat[ o dragoste nem[rginit[.
Cea mai veche dintre lucr[rile Sf`ntului Ciprian este
Ad Donatum (C[tre Donatus), scris[ @ndat[ dup[
convertirea la cre]tinism, @n care dezv[luie procesul s[u
sufletesc, @n actul convertirii. Este o adev[rat[ radiografie
a societ[\ii acelor vremuri, @n care arat[ starea sa de
necredin\[ de p`n[ la primirea Botezului, via\a de lux ]i
vanitate, dar ]i schimbarea radical[ petrecut[ odat[ cu
baia na]terii celei de a doua. Impresionant[ este ]i
descrierea vie\ii p[g`ne71, cu decaden\a unei societ[\i @n
71
Despre aceasta spune: “Dac[-\i @ntorci fa\a ]i ochii spre ora]e,
vei vedea mul\imea care ofer[ un spectacol mai trist dec`t
singur[tatea mormintelor. #n amfiteatre se dau lupte de gladiatori
pentru ca s`ngele v[rsat s[ desfete ni]te priviri pline de
cruzime… Omul este ucis pentru pl[cerea omului… #ntoarce-\i
acum privirea la un alt spectacol, nu mai pu\in regretabil, vei
 45

care judec[torii sunt nedrep\i ]i dau sentin\ele lor pe bani,

@n care du]manii @nvinuiesc pe nedrept, calomniatorii
atac[, ]i “nu mai exist[ nici o team[ de legi”, lipse]te
integritatea moral[. Chiar ]i lucrurile p[g`ne aparent bune
ascund lucruri rele. P[g`nii ar[tau respect doar celor ce
aveau demnit[\i lume]ti ]i desconsiderau valoarea omului
@n sine. O imagine tulbur[toare este ]i discrepan\a dintre
boga\ii ]i s[racii vremii72.
#n aceast[ situa\ie, Sf`ntul Ciprian recomand[
“smulgerea din v`rtejul veacului agitat ]i stabilirea @n
portul odihnitor al m`ntuirii”. }i atunci c`nd omul
popose]te @n acest port, el @]i @nal\[ ochii de la p[m`nt la
cer, primind harul Domnului. #]i p[streaz[ g`ndul la
Dumnezeu ]i “este m`ndru c[ poate dispre\ui @n con]tiin\a
sa tot ceea ce este socotit de al\ii pe p[m`nt mare ]i
@n[l\[tor”. Nu mai dore]te nimic din acest veac. Ierarhul

vedea ]i @n teatre acelea]i scene produc[toare de durere ]i

ru]ine… C`t[ dec[dere a moravurilor, ce a\`\are la tic[lo]ie, ce
hran[ a viciilor…, imoralitatea ]i crima @n toate formele ei…
Crima ajunge s[ fie l[udat[ ]i cineva este socotit cu at`t mai
destoinic, cu c`t este mai josnic” - Sf`ntul Ciprian, C[tre
Donatus, PSB 3, pg. 419-420
72
“Uit[-te acum la cei pe care-i socote]ti boga\i, care unesc
mo]ii cu mo]ii ]i, alung`nd pe cei s[raci din vecin[tatea lor, @]i
@ntind la nesf`r]it propriet[\ile, sau care ]i-au str`ns gr[mezi
uria]e de aur ]i argint, care exploateaz[ mine ]i nu ]tiu ce s[
mai fac[ cu banii: to\i ace]tia, @n mijlocul at`tor bog[\ii, sunt
sf`]ia\i de griji, munci\i de tot felul de g`nduri s[ nu-i calce
t`lharii… N-are parte de lini]te bogatul nici la mas[, nici @n
somn… De]i ar putea s[ se u]ureze de greut[\i ]i s[ devin[ un
om liber, continu[ s[ se culce @n mijlocul bog[\iilor mereu
nelini]titoare, st[ruie s[ r[m`n[ rob al gr[mezilor aduc[toare de
vinov[\ii” - Ibidem, PSB 3, pg. 421-422
46

cartaginez a tr[it el @nsu]i aceast[ experien\[ @n[l\[toare a

convertirii ]i @ndeamn[: “Tu, pe care armata cereasc[ te-a
@nrolat @n tab[ra ei spiritual[, prin virtu\i religioase,
p[streaz[ nestricat[ ]i @ntreag[ @nv[\[tura primit[. Roag[-
te ]i cite]te @n mod regulat. #n felul acesta tu vorbe]ti cu
Dumnezeu ]i Dumnezeu cu tine”73.
O alt[ lucrare, rostit[ cu scopul de a sublinia
importan\a disciplinei, a educa\iei @n general, cu
aplicare special[ @n cazul fecioarelor cre]tine, este De
habitu virginum (Despre \inuta fecioarelor). Fecioarele,
monahiile cre]tine sunt “flori din s[m`n\a
duhovniceasc[…, chip al lui Dumnezeu, r[spunz`nd
sfin\eniei Domnului, partea cea mai @nsemnat[ a turmei
lui Hristos”. #ntr-@nsele “@nflore]te rodnicia sl[vit[ a
Bisericii-mam[“. Pentru c[ fecioria se bucur[ de o at`t de
mare cinste @n Biseric[, orice abatere este aspru criticat[.
Este criticat[ de pild[ @nclina\ia spre cochet[rie, fiindc[
monahiile trebuie s[ plac[ numai Domnului, iar
ne@ntinarea lor s[ se manifeste ]i @n aceast[ privin\[. De
asemenea, “@n cur[\ie ]i neprih[nire s[ st[ruie nu numai
cu trupul, ci ]i cu duhul”. C[ nu-i cu @ng[duin\[ fecioarei
“grij[ s[ poarte de frumuse\ea chipului ei, sau cu slav[
pentru trup ]i podoaba lui”74.
Cre]tinii, ]i mai ales monahiile, s[ nu caute slava
trupului ]i cinstea lui, ci “s[ dob`ndeasc[ bun[t[\ile ce
r[m`n @n veac”, bunurile “duhovnice]ti, dumnezeie]ti,
73
Ibidem, PSB 3, pg. 424
74
Idem, Despre \inuta (chipul) fecioarelor, trad. de Laura
P[tra]cu, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 2003, pg. 107-108. Lucrarea Despre \inuta fecioarelor
este ]i @n trad. de Ierom. C-tin Chiril[, @n rev. Mitropolia Moldovei
]i Sucevei, an LXV, nr. 4-6/1989, pg. 77 ]i urm.; Pr. Ioan G.
Coman, Patrologie, vol. 2, pg. 106
 47

cere]ti, care ne @nso\esc la Dumnezeu @ntru st[p`nire

ve]nic[“. Bog[\ia monahiilor s[ se g[seasc[ @n lucrurile
cu adev[rat m`ntuitoare, @n faptele lor bune, hr[nind pe
Hristos, @n chipul semenilor ce au nevoie de ajutor75.
Folosirea cosmeticelor este socotit[ un p[cat
@mpotriva Creatorului. “Nu numai fecioarele, sau v[duvele,
ci ]i femeile m[ritate, ]i toate femeile trebuie s[ fie sf[tuite
c[ nu se cuvine a schimba lucrarea lui Dumnezeu @n nici
un chip…, cu ro]eal[, sau orice alt dres, care stric[
tr[s[turile din na]tere”. Uneori, critica administrat[ este
plin[ de asprime, avertiz`nd pe acele fecioare de
pierderea propriei lor m`ntuiri76. Sf`ntul Ciprian se
adreseaz[ ca un p[rinte, care pov[\uie]te, sf[tuie]te spre
binele lor, cer`nd fecioarelor s[ r[m`n[ a]a cum le-a
f[cut Dumnezeu Ziditorul, cu @nf[\i]area neprih[nit[, c[ci
plat[ mare le a]teapt[ ]i slava @nvierii. Lucrarea este unul
dintre primele tratate patristice despre feciorie ]i
roadele ei, dovedind faptul c[, de la @nceputuri, cre]tinii
au pus mare pre\ pe aceast[ virtute, tr[ind-o77.

75
De aceea, Sf`ntul Ciprian @ndeamn[, zic`nd: “Adun[-\i
comorile tale mai degrab[ @n cer, unde roadele tale sunt
nesecate ]i ve]nice ]i nep`ng[rite de vreo atingere a v[t[m[rii
lume]ti, nici rugina nu le stric[, nici grindina nu le love]te, nici
soarele nu le p`rjole]te” – Idem, Despre \inuta (chipul)
fecioarelor, trad. cit., pg. 112
76
“Nu te temi, te @ntreb, ca nu cumva, c`nd va s[ vin[ Ziua
#nvierii, Ziditorul t[u s[ nu te recunoasc[…? Ai m`njit pielea cu
fard, ai preschimbat p[rul cu @n]el[toare culoare, frumuse\ea \i-a
fost cucerit[ cu am[girea… N-ai s[ po\i s[-L vezi pe Dumnezeu,
c`nd ochii t[i nu mai sunt cum i-a f[cut Dumnezeu” - Ibidem,
trad. cit., pg. 115, 117
77
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. 2, pg. 109
48

#n De lapsis (Despre cei c[zu\i) este ar[tat[ grija

Sf`ntului Ciprian de ne@ntrecut p[stor de suflete, fa\[ de
cei care, din sl[biciune, renun\aser[ la credin\a @n Hristos,
@n vremurile aspre ale persecu\iei, dar care voiau s[ revin[
@n Biseric[. Autorul cere totodat[ o atitudine moderat[ ]i
cu discern[m`nt din partea m[rturisitorilor, care acum
doreau reprimirea celor c[zu\i f[r[ o preg[tire potrivit[ a
acelora ]i f[r[ m[rturisirea deplin[ a p[catelor. De aceea,
@i @ndeamn[ pe ei s[ se roage, s[ fac[ priveghi, s[ fac[ ]i
milostenie, s[ se poc[iasc[ cu lacrimi, s[ posteasc[78.
Este ]i aceasta o dovad[ a iubirii sale fa\[ de to\i cre]tinii,
chiar ]i de cei p[c[to]i, pentru a-i men\ine @n s`nul
Bisericii.
Scrierea Despre rug[ciunea Domneasc[ (De
dominica oratione) arat[ rolul rug[ciunii @n via\a
cre]tinului ]i t`lcuie]te rug[ciunea Tat[l nostru79. Sf`ntul
Ciprian cere cre]tinilor s[ se roage @n lini]te ]i cu
cuviin\[. |inuta corpului s[ fie adecvat[, iar vocea s[ fie
potrivit[80. Exemplu binecunoscut ne este cel al
vame]ului, din pilda evanghelic[. Cel ce se roag[,

78
Ibidem, vol. 2, pg. 113
79
“#ntre celelalte @ndemnuri m`ntuitoare ]i @nv[\[turi divine, prin
care a sf[tuit poporul S[u, El (Hristos) a dat ]i forma de a ne
ruga, ne-a @ndrumat ]i ne-a ar[tat ]i cum s[ ne rug[m, pentru a
ob\ine m`ntuirea” - Sf`ntul Ciprian, Despre Rug[ciunea
Domneasc[, PSB 3, pg. 464
80
“C`nd ne rug[m, vorba ]i ruga noastr[ s[ fie cu smerenie, @n
lini]te ]i cuviin\[, g`ndindu-ne c[ ne afl[m @n fa\a lui Dumnezeu.
Trebuie s[ pl[cem ochilor divini ]i prin \inuta corpului ]i prin
felul vocii. C[ci dup[ cum cel care vorbe]te tare, dovede]te lips[
de cuviin\[, la fel cel ce se roag[, trebuie s[ arate respect ]i
modestie” - Ibidem, PSB 3, pg. 465
 49

m[rturisindu-]i cu umilin\[ p[catele, va fi auzit de

Domnul, “Cel ce iart[ pe cei umili”.
T`lcuind cuvintele Rug[ciunii Domne]ti, Sf`ntul
Ciprian explic[ ]i sensul cererii: “}i ne iart[ nou[ gre]elile
noastre, precum ]i noi iert[m gre]i\ilor no]tri”. Ne
reaminte]te faptul c[ suntem p[c[to]i ]i trebuie s[ ne
rug[m pentru p[catele noastre, fiindc[ zilnic le s[v`r]im.
Nu putem @ns[ cere lui Dumnezeu s[ ne ierte gre]elile, c`t
timp noi nu ar[t[m aceea]i @ng[duin\[ fa\[ de semeni ]i
nu aducem pace @ntre noi ]i aceia81.
Lucrarea Despre moarte (De mortalitate), scris[ de
Sf`ntul Ciprian @n vremea @n care o molim[ @ngrozitoare de
cium[ lovise Cartagina, depopul`nd-o, este o oper[ de
medicin[ sufleteasc[, @n care se arat[ cre]tinilor c[ ei nu
trebuie s[ fie tulbura\i de furtunile veacului, nici de
nenorociri. Toate au fost prevestite ]i indic[ sf`r]itul
apropiat al lumii. Nici cre]tinii nu fuseser[ feri\i de
epidemia de cium[ ]i de contactul cu cei bolnavi, fiindc[
ei tr[iesc al[turi de ceilal\i, fiind supu]i acelora]i legi ale
trupului. C`t timp tr[iesc @n lume, sunt lega\i de restul
neamului omenesc prin trup, de]i se deosebesc de ceilal\i
oameni prin duh. Suferin\ele @nt[resc r[bdarea cre]tinului,
iar bolile au rolul tocmai de a v[di credin\a sa. Cre]tinii
sunt @ndemna\i s[ nu se team[ de moarte, fiindc[ moartea
este o nenorocire numai pentru p[g`ni82.
Ciuma ab[tut[ atunci asupra Cartaginei a fost
pentru to\i oamenii un adev[rat examen. Pentru cre]tini a
81
“Pentru Dumnezeu, darul cel mai mare @l constituie pacea
noastr[, armonia fr[\easc[ ]i poporul unit… Cel @n discordie ]i
dezbinare, cel ce nu are pace cu fra\ii s[i…, nici dac[ va fi ucis
pentru numele de cre]tin, nu va putea s[ scape de crima
ne@n\elegerii fr[\e]ti” - Ibidem, PSB 3, pg. 478
82
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. 2, pg. 121-122
50

fost un exerci\iu ]i o preg[tire pentru martiriu.

Dragostea pe care ei au ar[tat-o lumii de atunci, care @i
ura, a fost pilduitoare. Cre]tinii s-au sim\it pe acest
p[m`nt oaspe\i ]i c[l[tori spre adev[rata lor patrie, spre
@mp[r[\ia cerurilor. #n mijlocul teroarei pe care ciuma a
adus-o atunci @n nordul Africii, dar ]i fa\[ de l[comia celor
care, prin orice mijloace voiau s[ se @mbog[\easc[,
profit`nd de acel flagel, Sf`ntul Ciprian a organizat o
admirabil[ lucrare de asisten\[ social[. Prin munca lor,
cre]tinii, @n frunte cu p[storul lor, episcopul cartaginez,
salvau vie\i ]i m`ng`iau pe cei bolnavi. Acesta era
adev[ratul chip al ucenicilor lui Hristos, pe care p[g`nii
@nv[\au s[ @i @n\eleag[83.
O alt[ lucrare a sa este intitulat[ Despre gelozie ]i
invidie (pizm[) (De zelo et livore) ]i are un pronun\at
caracter moral ]i pastoral, ar[t`nd consecin\ele pe care
p[catele amintite le aduc @n via\a cre]tinilor, @n general ]i
@n cea bisericeasc[, @n special. “Din cauza invidiei, chiar de
la @nceputul lumii, diavolul, cel dint`i, a pierdut @mp[r[\ia
cereasc[ ]i s-a pr[bu]it din cer”. Pentru c[ primejdia
invidiei este foarte @ntins[, ea fiind “r[d[cina tuturor
relelor, izvorul dezastrelor, s[m`n\a delictelor, cauza
crimelor”, este nevoie s[ fim cu luare aminte. Invidia este
ca un vierme al sufletului, este ca o adev[rat[ boal[ a
min\ii ]i lucreaz[ asupra inimii precum lucreaz[ rugina
asupra fierului. Ca un bun psiholog, Sf`ntul Ciprian
descrie @n cuvinte vii portretul omului cuprins de aceast[
patim[: “Cel cu sufletul bolnav de invidie nu g[se]te nici o
pl[cere nici @n m`ncare, nici @n b[utur[, mereu suspin[,
geme ]i sufer[, zi ]i noapte se chinuie ]i nu g[se]te
alinare… Invidiosul are @nf[\i]area amenin\[toare, privirea

83
Ibidem, vol. 2, pg. 96-97
 51

piezi][, fa\a palid[, buzele @i tremur[, din\ii @i scr`]nesc,

cuvintele @i sunt furioase”84.
Remediul recomandat @mpotriva acestui p[cat este
smerenia, care @l @nal\[ pe om, f[c`ndu-l pl[cut lui
Dumnezeu. De aceea, Sf`ntul P[rinte @i @ndeamn[ pe
ascult[torii s[i ca s[ iubeasc[ pe vr[jma]i, s[ se roage
pentru cei care @i persecut[, asem[n`ndu-se lui
Dumnezeu, “care face s[ r[sar[ soarele S[u ]i peste cei
buni ]i peste cei r[i”. Fiec[rui p[cat i se opune o virtute85.
#n final, Sf`ntul Ciprian ne sf[tuie]te s[ nu ne l[s[m
st[p`ni\i de pizm[ ]i de ur[, ci s[ lep[d[m toat[
r[utatea, smulg`nd din inimile noastre spinii ]i m[r[cinii
p[catelor ]i sem[n`nd @n locul lor “s[m`n\a cea bun[ a
Domnului”, fiindc[ doar astfel vom avea “seceri] bogat de
roade divine ]i spirituale”. S[ ne g`ndim c[ ne st[ @nainte
“@mp[r[\ia cereasc[, @n care Domnul nu prime]te dec`t pe
cei ce tr[iesc @n unire ]i bun[ @n\elegere”86.
Cea mai cunoscut[ lucrare a ierarhului cartaginez
este Despre unitatea Bisericii sobornice]ti. Simbol al
unit[\ii Bisericii, @n Sf`nta Scriptur[, este c[ma]a lui
Hristos, \esut[ dintr-o singur[ bucat[, “ne@mp[r\it[, unit[,

84
Sf`ntul Ciprian, Despre gelozie ]i invidie, PSB 3, pg. 496, 498
85
“A @nfr`nge dorin\ele, este o biruin\[ a st[p`nirii de sine. A
@nvinge m`nia ]i injuria este o coroan[ a r[bd[rii. A dispre\ui
banul este un triumf @mpotriva l[comiei. Este o laud[ a credin\ei
a suporta adversit[\ile lumii, cu @ncredere @n viitor. Cel ce nu este
trufa] cu succesul lui, ob\ine gloria modestiei. Cel ce are mil[ de
s[raci ]i-i ajut[, acela prime]te r[splata din tezaurul ceresc. Cel
ce nu ]tie ce e pizma, cel ce e bun ]i bl`nd, cel ce-]i iube]te
fra\ii, este onorat cu premiul iubirii ]i al p[cii. Pe acest stadion al
virtu\ilor alerg[m zilnic, la laurii drept[\ii ]i la coroanele ei tindem
tot timpul” - Ibidem, PSB 3, pg. 503
86
Ibidem, PSB 3, pg. 503-504
52

legat[“, simboliz`nd “armonia poporului”. A]adar, exist[

un singur Dumnezeu, un singur Hristos, o singur[
Biseric[, o singur[ credin\[, @ntr-o unitate care are
dragostea cre]tin[ ca liant al ei87. Sfin\ii Apostoli au avut
un rol esen\ial @n p[strarea adev[rului cre]tin ]i a unit[\ii
Bisericii. Plec`nd de la autoritatea apostolic[, a ajuns la
autoritatea episcopului, ca urma] direct al Sfin\ilor
Apostoli, despre care afirm[: “Unitatea aceasta suntem
datori s[ o \inem puternic[ ]i s[ o ap[r[m, mai ales cei
care conducem, ca episcopi, Biserica, s[ ar[t[m c[ ]i
episcopatul este unul singur ]i ne@mp[r\it”. A]adar
episcopul prime]te autoritatea de care are nevoie pentru
men\inerea unit[\ii cre]tine, ca un conduc[tor al Bisericii.
“Episcopatul este unul singur, din care de\ine fiecare o
parte”88.
Mul\imea episcopilor este semnul cre]terii puterii
Bisericii, tot a]a cum mul\imea ramurilor unui copac este
semn al puterii lui. Fiindc[ r[d[cina care sprijin[
episcopatul este @nfipt[ puternic @n solul Bisericii.
Imaginea pe care Sf`ntul Ciprian o a]eaz[ @n fa\a
ascult[torilor s[i este cea a turmei, cu p[storul ei, adic[ a
poporului, cu conduc[torul ei duhovnicesc, cu episcopul,
afla\i @ntr-o str`ns[ leg[tur[. Turma ascult[ de p[storul ei,
tot a]a cum poporul ascult[ de p[storul lui, care de altfel
este gata oric`nd s[ se jertfeasc[ pentru cei pe care i-a
primit @n grij[. P[storul @nceteaz[ s[ mai fie ceea ce este,
dac[ @l desp[r\im de turma sa. Episcopul tr[ie]te pentru ]i
prin turma celor pe care @i p[store]te.

87
Idem, Despre unitatea Bisericii sobornice]ti, PSB 3, pg. 439,
450
88
Ibidem, PSB 3, pg. 437-438
 53

Sf`ntul Ciprian nu a expus @nv[\[tura sa @n mod

sistematic. Nu a fost un speculativ, ci un moralist ]i un
aspru critic al moravurilor societ[\ii sale. A mustrat
deopotriv[ pe p[g`ni ]i pe cre]tini: pe cei dint`i pentru
dec[derea lor, iar pe ceilal\i pentru c[ nu se poart[ ca
ni]te cre]tini adev[ra\i. La el se poate vorbi despre
cre]tinismul aplicat, iar nu numai propov[duit. #n
vremea sa, lua\i individual, unii cre]tini @ntruchipau pe
omul cel nou, propov[duit de M`ntuitorul ]i de Sfin\ii
Apostoli. Uneori chiar comunit[\i @ntregi tr[iau poruncile
evangheliei. #n general @ns[ cre]tinii nu ajunseser[ la
@n[l\imea moral[ pe care o cerea Biserica, ar[t`nd
sc[deri grave, ca @n cazul lap]ilor. Chiar societatea
cre]tin[ p[stra multe reminiscen\e din perioada p[g`n[89.
#n ceea ce prive]te atitudinea Sf`ntului Ciprian
fa\[ de lumea p[g`n[, trebuie \inut cont c[, @nainte de
convertire, el fusese un adept al tuturor valorilor sociale,
religioase ]i culturale ale p[g`nismului. Dup[ convertire,
atitudinea sa devine pur cre]tin[. El arat[ dec[derea
moral[ ]i social[ a societ[\ii p[g`ne, cu asprime ]i
realism. Critic[ putregaiul societ[\ii @n care tr[ia.
Respinge acuza\iile pe care p[g`nii le adresau cre]tinilor,
potrivit c[rora nenoricirile ab[tute asupra imperiului se
datorau cinstitorilor lui Hristos. Arat[ nedreptatea
strig[toare la cer a persecu\iilor anticre]tine ]i acuza\iile
aduse unor oameni plini de virtute. #n fine, este criticat[
idolatria ]i falsificarea de c[tre p[g`ni a adev[rurilor90.

89
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ciprian, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XI, nr. 5-6/1959, pg. 281,
291
90
Idem, Patrologie, vol. 2, pg. 129-130
54

Biserica sobornicit[\ii ]i a comuniunii, a

poporului ]i a ierarhiei, @n @nv[\[tura Sf`ntului Ciprian,
trebuie privit[ @n contextul fr[m`nt[rilor prin care trecea
Biserica din vremurile sale ]i a tulbur[rilor sociale, din
care cre]tinii aveau adeseori de suferit. Dup[ persecu\ii,
mul\i erau aposta\i. Cei c[zu\i, lap]ii doreau reprimirea @n
Biseric[, iar m[rturisitorii credin\ei le d[deau prea u]or
acele scrisori de @mp[care. Sf`ntul P[rinte a sf[tuit pe
preo\i s[ @nt[reasc[ @ncrederea celor vinova\i @n puterea
]i @n mila lui Dumnezeu. Totodat[, i-a con]tientizat asupra
implica\iilor negative pe care le poate avea
superficialitatea abord[rii problemei lap]ilor. R[spunsul
vine din @n\elegerea problematicii eclesiologice, referitoare
la rolul fiec[rui membru, a fiec[rui cre]tin @n Biseric[.
Adesea, solu\iile propuse nu au fost bine primite de c[tre
to\i, lap]ii ]i m[rturisitorii solicit`nd drepturi care nici nu li
se cuveneau. Pentru aceasta @i mustr[, reamintindu-le c[
el, ca episcop, conduce Biserica. Un sinod local, @ntrunit la
Cartagina, @n anul 251 va confirma ]i @nt[ri deciziile luate
de ierarhul cartaginez.
C`t prive]te controversa baptismal[, a ar[tat c[
exist[ un singur Botez ]i anume cel administrat de
Biserica soborniceasc[, iar ereticii trebuie s[ fie boteza\i,
nu reboteza\i, fiindc[ nu au primit aceast[ tain[ @n mod
valid91. Botezul ereticilor ]i al schismaticilor nu poate ierta
p[catele, ci numai Biserica singur[ poate oferi aceast[
iertare, pentru c[ numai ea posed[ harul sfin\itor.
Cea mai dificil[ provocare la care a trebuit s[ fac[
fa\[ a fost cea a p[str[rii ]i ap[r[rii unit[\ii Bisericii ]i
desigur a membrilor ei, @ntr-o vreme c`nd puterea
diavolului lucra prin p[g`nismul furibund ]i rodea erezii

91
Idem, Personalitatea…, Op. cit., pg. 289
 55

pierz[toare ale credin\ei adev[rate, aduc`nd moarte

sufleteasc[92. Sf`ntul P[rinte axeaz[ unitatea Bisericii pe
principiul hristocentric, asemenea Sf`ntului Apostol
Pavel. El vorbe]te despre un singur cap (Hristos) ]i o
singur[ Biseric[93. Leg[tura intim[ cu Biserica ]i
r[m`nerea @n comunitatea bisericeasc[, rezultat al
comuniunii sacramentale este definitorie pentru cre]tinul
adev[rat, a]a cum rezult[ din lucrarea “Despre unitatea
Bisericii sobornice]ti”. Se subliniaz[ c[ @n afara Bisericii
celei una nici nu se pot s[v`r]i valid Sfintele Taine.
Unitatea Bisericii se poate @nf[ptui numai c`nd cre]tinii
tr[iesc @n pace cu to\i ]i se jertfesc pentru to\i. Cea mai
mare jertf[ pe care o putem aduce lui Dumnezeu este
pacea noastr[, unirea fr[\easc[94. Marele ierarh cartaginez
vede un motiv principal al apari\iei ereziilor @n @ncercarea
min\ii omene]ti de a g[si solu\ie pentru toate problemele
spirituale, aleg`nd singur[ @nv[\[tura adev[rat[. Ereticii se

92
“V[z`nd diavolul c[ templele idolilor s-au golit, a @nceput s[
ispiteasc[ pe oameni prin chiar numele de cre]tin, scind`nd
unitatea Bisericii” - Sf`ntul Ciprian, Despre unitatea Bisericii
sobornice]ti, PSB 3, pg. 435
93
Drd. Constantin St[nule\, Concep\ia despre Biseric[ @n opera
Sf`ntului Ciprian, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXII,
nr. 7-8/1970, pg. 567
94
Pr. Asistent Al. I. Stan, Lucrarea Sf`ntului Ciprian de
Cartagina “Despre unitatea Bisericii” ]i importan\a ei
misionar[ actual[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXXIV, nr. 5-6/1982, pg. 327; Arhidiacon Prof. Dr. Constantin
Voicu, Sf`ntul Ciprian ]i unitatea Bisericii, @n rev. Altarul
Banatului, an III (XLII), nr. 10-12/1992, pg. 41; Drd. Marin Sava,
Atitudinea Sf`ntului Ciprian fa\[ de problema unit[\ii
Bisericii ]i actualitatea ei, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a,
an XXI, nr. 3-4/1969, pg. 214
56

str[duiau s[ fundamenteze ra\ional doctrina lor pe Sf`nta

Scriptur[, nelu`nd @n seam[ puterea m[rginit[ a min\ii
omene]ti.
Unitatea credin\ei are un rol esen\ial @n p[strarea
unit[\ii Bisericii, dublat[ de lucrarea dragostei cre]tine.
C[ci nici credin\a, nici milostenia ]i nici chiar martiriul nu
ar ajuta pe cineva, dac[ el este lipsit de iubirea fa\[ de
semeni. Prin aceast[ unitate, Sf`ntul P[rinte @n\elege mai
ales aspectul intern, referindu-se la membrii ei. Biserica
este @ntocmai precum un trunchi de copac, cu o singur[
r[d[cin[, dar cu multe ]i noi ramuri. Este ]i asemenea
luminii soarelui, dat[ de multe raze, cu o surs[ unic[.
Unitatea Bisericii este posibil[ datorit[ leg[turii dragostei
dintre membrii ei, clerici ]i p[stori\i. Aceast[ unitate este
at`t de puternic[, @nc`t chiar atunci c`nd apar diferen\e de
opinii, ele pot fi @mp[cate. Episcopii sunt punctele de
realizare a acestei unit[\i95.
Sf`ntul Ciprian @ndeamn[ pe cre]tini la dragoste
reciproc[, ei fiind to\i m[dulare ale trupului Bisericii. Cum
Biserica nu se reduce nicidecum numai la ierarhie,
ierarhul cartaginez vorbe]te ]i despre ceilal\i membri ai ei,
despre credincio]ii de r`nd, poporul. Biserica
@mbr[\i]eaz[ mul\imea credincio]ilor. Ea este unica
mam[, ai c[rei fii duhovnice]ti se @nmul\esc necontenit.
Ea ne na]te, ne hr[ne]te ]i “sufletul ei este sufletul
nostru”. C`nd vorbe]te despre posibilitatea m`ntuirii,
95
Sf`ntul Ciprian, Despre gelozie ]i invidie, PSB 3, pg. 501;
Idem, Despre unitatea Bisericii sobornice]ti, PSB 3, pg. 437-
438. “Episcopul reprezint[ simbolul unit[\ii @n dioceza sa. Toat[
autoritatea provine de la el. Unitatea mai larg[ a Bisericii
universale izvor[]te din ac\iunea comun[ a colegiului
episcopilor” - Arhidiac. Prof. C-tin Voicu, Sf`ntul Ciprian ]i
unitatea…, Op. cit., pg. 51
 57

Sf`ntul P[rinte este categoric: “Cine nu are ca mam[

Biserica, nu poate avea pe Dumnezeu ca tat[“96. #n afar[
de Biseric[ nu este m`ntuire. #n fine, nu se poate concepe
existen\a Bisericii ]i via\a cre]tinilor @n afara rug[ciunii,
cea care une]te pe credincio]i @n acela]i duh al credin\ei.
Frumuse\ea vie\ii cre]tine este ilustrat[ pe larg @n
operele Sf`ntului Ciprian. El eviden\iaz[ elementele
comport[rii morale ]i sociale a cre]tinilor. Via\a lor cere
cur[\enie, \inut[ moral[ irepro]abil[. Aceste aspecte se
eviden\iaz[ @n lucrarea “Despre \inuta (chipul)
fecioarelor”. Biserica @ns[]i este prin excelen\[ fecioar[ ]i
mireas[ ne@ntinat[ a lui Hristos ]i @n gr[dina ei a fost
cultivat[ din totdeauna floarea fecioriei97.
Iubirea de semeni este o alt[ idee fundamental[ a
operei ]i activit[\ii Sf`ntului Ciprian, @ntr-o perioad[ a
istoriei omenirii st[p`nit[ de s[r[cie, sclavie, r[zboaie, boli
]i alte nenorociri. Solu\ia pe care Sf`ntul P[rinte o
propune este cea a faptei bune ]i a milosteniei, despre
care vorbe]te mai ales @n lucrarea “Despre fapta bun[ ]i
milostenie”, sus\in`nd necesitatea ]i frumuse\ea acestei
virtu\i, cu argumente din Sf`nta Scriptur[ ]i din via\a
practic[. Dup[ cum apa stinge focul, tot a]a milostenia
stinge p[catele. Prin milostenie, oamenii imit[ bun[tatea
lui Dumnezeu ]i, @mpreun[ cu postul, aduce m`ntuirea,
eliber`nd sufletele noastre de moarte. Opus[ acestei
virtu\i, l[comia are efecte negative profunde @n via\a
oamenilor98. Milostenia este v[zut[ ca o problem[ de
96
Idem, Despre unitatea Bisericii sobornice]ti, PSB 3, pg. 438-
439
97
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. 2, pg. 141-142
98
Unui om lacom, Sf`ntul Ciprian @i spune: “E]ti prizonierul ]i
robul banilor t[i, e]ti prins de leg[turile ]i lan\urile l[comiei…
#mparte veniturile tale cu Dumnezeu, @mparte roadele tale cu
58

evlavie ]i m`ntuire personal[ ]i mai pu\in ca o

problem[ social[. Sf`ntul Ciprian are un orizont social
mai restr`ns, fiind marcat de credin\[ @n parusia iminent[
a Domnului ]i de spectrul persecu\iilor. Totu]i, el ]i
cre]tinii pe care @i p[store]te @i ajut[ pe semenii lor @n
toate clipele grele prin care trec, ca de pild[ epidemia de
cium[99.
Virtutea r[bd[rii cre]tine este v[zut[ dintr-o
perspectiv[ dubl[: personal[ ]i social[. #n cre]tinism,
virtutea r[bd[rii trece dincolo de ceea ce reprezint[ ea
pentru lumea p[g`n[, sub forma r[bd[rii filosofice.
Originea r[bd[rii vine de la Dumnezeu, Care este
totodat[ ]i izvorul ei. Dumnezeu rabd[ gre]elile ]i iart[
p[catele oamenilor. El se @ntrupeaz[ ]i sufer[ pentru
@ntregul neam omenesc. Multe exemple scripturistice ne
pune @n fa\[ Sf`ntul Ciprian, cu foloasele neb[nuite ale
acestei virtu\i @n via\a cre]tinilor ce o lucreaz[. R[bdarea
tempereaz[ m`nia, @nfr`neaz[ limba, dirijeaz[ mintea,
p[ze]te pacea, ne smere]te @n momentele de fericire, ne
@nt[re]te @n clipele grele, ne @mbl`nze]te @n fa\a
nedrept[\ilor, ne @nva\[ s[ iert[m celor care ne gre]esc ]i
ne @nt[re]te temeliile credin\ei. Doctrina Sf`ntului P[rinte
despre virtutea r[bd[rii cre]tine este realist[ ]i r[m`ne la

Hristos ]i f[-\i-L pe Hristos ca p[rta] la bunurile p[m`nte]ti,

pentru ca ]i El s[ te fac[ @mpreun[ cu El mo]tenitor al @mp[r[\iei
cerurilor” - Sf`ntul Ciprian, Despre fapta bun[ ]i milostenie,
cap. 14, la Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. 2, pg. 145
99
P[rintele Profesor Ioan G. Coman spune despre Sf`ntul Ciprian
c[ “nu are @nc[ orizontul social al Sf`ntului Vasile cel Mare ]i al
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur. }i pentru ace]ti P[rin\i, milostenia
era cheia de aur a @mp[r[\iei cerurilor, dar ea avea ]i o
important[ func\ie social[, pe termen nelimitat” - Pr. Prof. Ioan
G. Coman, Patrologie, vol. 2, pg. 146
 59

fel de actual[ @n zilele noastre, trec`nd din sfera vie\ii

religioase, @n cea a vie\ii sociale, ca o caracteristic[ prin
excelen\[ a cre]tinului100.

100
Ibidem, pg. 148. P[rintele Profesor Ioan G. Coman a scris ]i
un studiu pe aceast[ tem[, cu titlul: “#ntre r[bdare ]i ner[bdare
la Tertulian ]i Sf`ntul Ciprian”, Curtea de Arge], 1946
60

Lucrarea de catehizare ]i personalitatea

Sf`ntului Chiril al Ierusalimului
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, acest mare @nv[\[tor al
poporului drept- credincios, pe care l-a luminat cu
adev[rurile evanghelice ]i l-a preg[tit pentru primirea
Botezului ]i pentru o via\[ sf`nt[, s-a n[scut pe la anul
313 ]i a fost hirotonit pe la anul 343 ca preot, probabil
monah. Cunosc[tor profund al Sfintei Scripturi, pe care o
utilizeaz[ adesea, se arat[ a fi una dintre personalit[\ile
cele mai importante ale vie\ii biserice]ti a secolului al IV-
lea. A fost cel dint`i numit “al Ierusalimului”. Grija sa
fa\[ de om, spiritul s[u umanist se eviden\iaz[ prin
@ntreaga lucrare misionar[ ]i catehetic[, cu care pu\ini
catehe\i cre]tini se pot compara, impun`ndu-se
deopotriv[ prin credin\a neclintit[. Principala sa oper[ o
constituie ciclul celor 18 cateheze baptismale, precedate
de o procatehez[ ]i urmate de cinci cateheze
mistagogice. A lucrat pentru binele celor pe care @i
p[storea. S-a ar[tat a fi un ne@ntrecut pedagog, dasc[l
cre]tin cu voca\ie, iar catehezele sale au fost socotite
“cele mai reu]ite piese ale genului didactic popular din
toat[ literatura patristic[“101. Dup[ o via\[ tr[it[ @n
sfin\enie, ierarhul Ierusalimului va merge la Domnul pe la
anul 386.
Catehezele chiriliene, care @l a]eaz[ pe autorul lor,
al[turi de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, printre cei mai
importan\i catehe\i cre]tini, constituie un ciclu complet,
101
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. 3, pg. 537-541
 61

prin care cei ce urmau s[ fie boteza\i erau preg[ti\i,

dovedind existen\a unui proces de @nv[\[m`nt religios
complex, complet, elaborat ]i pus @n practic[ cu mult[
r`vn[ ]i grij[. Fiecare catehez[ chirilian[ are o tem[
aparte, iar tonul lor este intim, dovedind “grija atent[ a
autorului fa\[ de sufletele c[rora se adreseaz[“102.
Sf`ntul P[rinte @ncepe cu o Procatehez[, @n care
subliniaz[ importan\a lucr[rii de educa\ie realizat[ pentru
catehumeni. Botezul, pe care ei urmeaz[ s[ @l primeasc[,
le va aduce “mireasma fericirii”, “florile duhovnice]ti”, iar
pe om @l va a]eza “la por\ile palatului @mp[r[tesc”. #n fa\a
catehumenilor se afl[ \inta drumului lor spiritual, dar ]i
r[splata pe care o vor primi. Botezul este pentru oameni
prilejul unei nem[surate bucurii, comparabil[ cu cea a
nun\ii omului. Sf`ntul P[rinte @nt[re]te @ncrederea
ascult[torilor s[i. Apeleaz[ la fondul lor sufletesc, le cere
voin\[ sincer[ ]i implicare, participare trupeasc[ ]i
sufleteasc[. Fiindc[, spune el, “dac[ e]ti cu trupul aici,
dar nu e]ti cu mintea, nici un folos nu ai”103.
Botezul cre]tin, v[zut ca o prefacere interioar[ a
omului, aduce o adev[rat[ transformare. De aceea, omul
trebuie s[-]i cur[\easc[ con]tiin\a cu sinceritate. Se
pleac[ de la pilda evanghelic[ a nun\ii @mp[r[te]ti, la care
cineva a intrat f[r[ a fi preg[tit cum se cuvine, @n hain[
nepotrivit[104. Fiecare catehez[ chirilian[ reprezenta o
102
Ibidem, vol. 3, pg. 544 . Pentru tema studiat[, am avut @n
vedere ciclul catehezelor baptismale. Am folosit traducerea lor @n
volumul: Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea I,
trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Colec\ia Izvoarele Ortodoxiei, vol.
6, Bucure]ti 1943; @n limba greac[, textul lor se afl[ @n colec\ia
Migne, PG 33
103
Sf`ntul Chiril, Procatehez[, p. 37-38
104
Ibidem, pg. 40
62

nou[ treapt[, pe care catehumenii o urcau, @n decursul

postului de 40 de zile, perioada lor de preg[tire, p`n[ la
#nvierea Domnului, c`nd primeau Botezul.
Alte observa\ii se refer[ la situa\ia unor familii mixte,
@n care so\ul era necre]tin, iar so\ia era cre]tin[. Adeseori,
so\ul era trimis la insisten\ele so\iei spre a fi catehizat, dar
el ar[ta superficialitate. C`t despre robi, ei erau trimi]i
deseori la aceste cateheze de c[tre st[p`nii lor cre]tini. Pe
to\i ace]tia @i @ncurajeaz[, cer`ndu-le s[ aib[ r[bdare, spre
folosul lor nem[surat105. Dup[ ce erau exorciza\i,
catehumenii erau ]i boteza\i ]i numai apoi deveneau
cre]tini @n sensul propriu al cuv`ntului. Atunci puteau lua
parte la Tainele Bisericii. Ei @]i p[strau libertatea, care
r[m`nea ne@ngr[dit[.
Sf`ntul Chiril @]i adapteaz[ cuv`ntul dup[
ascult[torii s[i, dup[ preg[tirea lor profesional[, f[c`ndu-
se astfel mai u]or @n\eles106. Se str[duie]te s[ vorbeasc[
mereu dup[ puterea de @n\elegere a ascult[torilor s[i, ca
un bun psiholog ce este. Nu sunt neglijate nici aspectele
practice ale vie\ii biserice]ti. A]a de pild[, @n l[ca]ul sf`nt,
b[rba\ii trebuie s[ stea desp[r\i\i de femei, s[ citeasc[

105
Ibidem, pg. 42
106
A]a de pild[, despre educa\ia @n mod gradat spune, lu`nd
un exemplu din munca p[m`ntului: “#nchipuie-\i c[ este timpul
s[dirii pomilor! Dac[ nu vom s[pa ]i nu vom ad`nci p[m`ntul la
timpul potrivit, c`nd mai poate fi s[dit bine ceea ce a fost s[dit
prost?”. C`nd se adreseaz[ constructorilor, @i @ndeamn[ s[ @]i
@nchipuie catehizarea ca pe o cl[dire. “Dac[ nu vom s[pa ad`nc
p[m`ntul ]i nu vom pune temelie, dac[ nu vom @ncheia casa,
dup[ toat[ regula, cu leg[turile zidirii…, atunci nu-i nici un folos
de osteneala de mai @nainte. Ci trebuie s[ punem, dup[ regul[,
piatr[ pe piatr[…, @ndep[rt`nd tot ceea ce este nefolositor” -
Ibidem, pg. 47-48
 63

doar c[r\i folositoare, s[ se roage. C`t despre femei, ele s[

nu vorbeasc[ @n Biseric[, d`nd ca exemplu pe Ana, mama
lui Samuil. }i unii ]i al\ii, s[ aib[ @n centrul preocup[rilor
rug[ciunea, care s[ nu @nceteze nici ziua, nici noaptea107.
#n Cateheza I, Sf`ntul Chiril cere ascult[torilor s[i
@nnoirea inimii ]i a duhului, cere ca ei s[ tr[iasc[ @n
evlavie ]i cu cucernicie, \in`nd mereu aprins[ f[clia
credin\ei ]i dob`ndind “libera rena]tere a @nfierii”.
Catehumenul poate deveni viitorul mo]tenitor al
@mp[r[\iei cerurilor. Rolul pe care credin\a @l are este
subliniat cu t[rie. Credin\a este “arvuna Sf`ntului Duh” (II
Corinteni V, 5) ]i prin ea, omul dob`nde]te harul ]i
na]terea duhovniceasc[ a sufletului, prin Botez. Fiind
atot]tiutor, Dumnezeu cerceteaz[ am[nun\it sufletele
tuturor oamenilor ]i @i vede repede pe cei f[\arnici. Celor
vrednici, le d[ harul s[u. “Acolo unde vede con]tiin\a cea
bun[, acolo d[ pecetea cea m`ntuitoare ]i minunat[“.
Cere @ns[ @ndep[rtarea de grijile lume]ti ]i @ndreptarea
min\ii spre cele viitoare108. Prin toate eforturile sale, omul
@]i cur[\e]te “vasul” trupului s[u, ca s[ poat[ primi @ntr-
@nsul harul sf`nt. Pe c`nd iertatea p[catelor se d[ @n chip
egal tuturor, @n schimb @mp[rt[]irea Sf`ntului Duh \ine de
“m[sura credin\ei” oamenilor ]i cine lucreaz[ mai mult, va
avea o r[splat[ mai mare.
Cateheza a II-a are ca tem[ poc[in\a ]i iertarea
p[catelor. Ca psiholog ]i p[rinte de suflete, Sf`ntul Chiril
vede p[catul ca pe o boal[, care trebuie s[ primeasc[ o
terapie adecvat[. Catehumenii sunt aten\iona\i c[, @n cele
din urm[, p[catul are ca efect focul ve]nic, pedeapsa.
Analiz`nd raportul dintre p[cat ]i libertate, Sf`ntul P[rinte

107
Ibidem, pg. 54
108
Idem, Cateheza I, pg. 59, 60, 62
64

subliniaz[ c[ p[catul nu desfiin\eaz[ aceast[ libertate a

omului. Originea r[ului nu este legat[ de Dumnezeu, ci de
liberul nostru arbitru. Chiar dac[ p[catul este un lucru
greu, nu reprezint[ @ns[ ceva “de nevindecat”, c[ci avem
la @ndem`n[ poc[in\a. Atitudinea aceasta este o @mbinare
de realism cu echilibrul. Desigur, noi suntem pricinuitori
ai p[catelor pe care le s[v`r]im, sf[tui\i de diavol. Dar
acesta nu poate s[ treac[ dincolo de libertatea pe care o
posed[m, ci poate numai s[ ne @ndemne gre]it. Pe cei
care au gre]it, @i lini]te]te, zic`ndu-le: “S[ nu
dezn[d[jduim, fra\ilor, s[ nu ne arunc[m pe noi @n]ine
@ntr-o stare disperat[!”. Cel care nu crede @n puterea
poc[in\ei, face un mare p[cat. Puterea ei este negr[it[,
fiindc[ @n spatele acesteia se afl[ iubirea de oameni a lui
Dumnezeu. S[ ad[ug[m acesteia ]i for\a rug[ciunii f[cute
cu evlavie109.
Cateheza a III-a arat[ importan\a Botezului @n via\a
celor care se preg[tesc s[ @l primeasc[. Prin aceast[
Sf`nt[ Tain[, sufletele se unesc cu “Mirele” Hristos. La
primirea Lui sunt chema\i to\i oamenii, fiindc[ “Mirele
cheam[ pe to\i, f[r[ deosebire, pentru c[ harul este
@mbel]ugat”. Omul este deopotriv[ trup ]i suflet ]i se
vorbe]te despre cur[\irea dubl[ pe care Taina Botezului
o aduce. C[ci “apa cur[\e]te trupul, iar Duhul pecetluie]te
sufletul, ca s[ ne apropiem de Dumnezeu”. Poc[in\a este
pus[ @n leg[tur[ cu milostenia. Cel care vrea s[ se bucure
de harul dumnezeiesc, trebuie mai @nt`i s[ ofere celor
neajutora\i hrana p[m`nteasc[. O astfel de atitudine
pozitiv[ fa\[ de nevoile semenilor aduce cu ea
@ncrederea @n m`ntuire110. Primind Botezul, omul cap[t[

109
Idem, Cateheza II, pg. 65-67, 70, 75 ]i 81
110
Idem, Cateheza III, pg. 86, 87, 89, pg. 95
 65

puterea de a se lupta cu ispitele celui potrivnic, f[c`nd

@nceputul oric[rei lucr[ri bune. De aceea, este nevoie ca
s[-]i cur[\easc[ vasul sufletului, devenind fiu al lui
Dumnezeu dup[ har.
#n Cateheza a IV-a, Sf`ntul Chiril enumer[ cele zece
dogme ale credin\ei, @n fond zece articole ale M[rturisirii
de credin\[ pe care o rosteau cei ce urmau s[ se boteze
atunci la Ierusalim. Cunosc`ndu-le, catehumenii se puteau
p[zi de eretici, pe care @i nume]te lupi @mbr[ca\i @n haine
de oi, care @i @n]eal[ pe cei simpli ]i vars[ veninul ucig[tor
al necredin\ei. De aceea, este nevoie de cunoa]terea
@nv[\[turilor drepte, de fapte bune, de credin\[, c[ci
numai acestea toate @mpreun[ pot fi omului cu adev[rat
de folos111.
Dumnezeu este fundamentul vie\ii omului. De aici,
necesitatea de a crede @n Dumnezeu Cel Unul, nen[scut,
f[r[ de @nceput ]i neschimbat112. S[ credem de asemenea
@n Fiul lui Dumnezeu Cel Unul, Domnul nostru Iisus
Hristos, care s-a n[scut din Fecioara Maria ]i de la Duhul
Sf`nt, @n chip real. Negarea firii Sale omene]ti are drept
consecin\[ nimicirea @ntregii lucr[ri de m`ntuire a
oamenilor. Sf`ntul Chiril rememoreaz[ via\a M`ntuitorului,
de la Na]terea ]i p`n[ la #n[l\area Sa la ceruri. C`t despre
Sf`nta Cruce, ea nu reprezint[ un motiv de ru]ine pentru
cre]tini, ci mai mult, de m`ndrie ]i cre]tinii este bine s[ @]i

111
Idem, Cateheza IV, pg. 104, 105. Ereticii @i am[gesc pe
oamenii simpli “prin vorbe bune ]i pl[cute @n aparen\[“
112
“Exist[ numai un singur Dumnezeu, f[c[torul sufletelor ]i al
trupurilor. Unul este Creatorul cerului ]i al p[m`ntului, f[c[torul
@ngerilor” - Ibidem, pg. 108
66

pecetluiasc[ fruntea cu acest semn sf`nt @n toate

clipele113.
#n catehezele sale, Sf`ntul Chiril dezvolt[ @nv[\[tura
despre suflet, @ndemn`nd pe oameni s[ se cunoasc[ mai
bine pe ei @n]i]i. Sufletul nostru liber ]i nemuritor a fost
creat dup[ chipul lui Dumnezeu ]i @nzestrat cu darul
libert[\ii de a face ceea ce voie]te, de a alege @ntre bine
]i r[u. Multe argumente scripturistice sunt alese de autor
pentru a justifica @nv[\[tura sa. Sufletul omenesc este
nemuritor. Nu exist[ diferen\e majore @ntre cel al
b[rba\ilor ]i cel al femeilor. C`t despre lucrarea diavolului,
acesta nu poate for\a sufletul s[ mearg[ pe o cale gre]it[,
ci poate numai s[ @l ispiteasc[114.
C`t prive]te trupul nostru, nici el nu este str[in de
Dumnezeu, ci a fost d[ruit nou[ de c[tre Creatorul a
toate. Trupul ne este @ntocmit @n chip minunat. El nu
reprezint[ cauza p[catelor, ca dovad[ fiind faptul c[,
dup[ ce omul moare, nu mai poate p[c[tui. De fapt, nu
trupul p[c[tuie]te prin el @nsu]i, ci sufletul prin trup,
aceast[ hain[ ]i @mbr[c[minte a sufletului. C`nd totu]i
trupul cade @n p[cate, el se poate @ndrepta prin poc[in\[.
}i totu]i, grija fa\[ de trup trebuie s[ fie ar[tat[ @n
perspectiva @nvierii lui din mor\i, c`nd va fi judecat,
@mpreun[ cu sufletul, ca om, @n @ntregul lui. Celor care
negau posibilitatea aceasta, Sf`ntul P[rinte le r[spunde:
“Cel care te-a adus de la neexisten\[ la existen\[, nu poate
oare s[ @nvieze din nou ceea ce a fost?”. Alte aspecte
practice \in de postul cre]tin, de ab\inerea de la vin ]i

113
“F[ acest semn ]i c`nd m[n`nci, ]i c`nd bei, ]i c`nd stai jos
]i c`nd te culci ]i c`nd te scoli, ]i c`nd vorbe]ti ]i c`nd mergi” -
Ibidem, pg. 112, 115
114
Ibidem, pg. 119-121
 67

carne, dar nu din considerente legate de respingerea

acestor alimente ca fiind @n vreun fel @ntinate ]i rele, ci
pentru ca omul, trec`nd dincolo de cele materiale, s[ se
bucure de masa duhovniceasc[115.
Cateheza a V-a insist[ asupra rolului credin\ei,
aceast[ virtute nepre\uit[. Fiindc[, spune Sf`ntul P[rinte,
“toate cele ce se fac @n lume…, se s[v`r]esc tocmai pe
temeiul credin\ei”, aceast[ adev[rat[ ancor[ @n via\a
omului. Exemplele scripturistice vin s[ arate c`t de
important a fost ]i este rolul credin\ei @n via\a oamenilor ]i
pentru m`ntuirea lor. Credin\a este asem[nat[ cu
gr[untele de mu]tar, care devine copac impun[tor. Av`nd
@n suflete acest dar, s[ purt[m @n noi credin\a cea bun[,
predat[ de Biseric[ ]i @nt[rit[ de Scripturi116.
Cateheza a VI-a vorbe]te despre unitatea lui
Dumnezeu. Autorul subliniaz[ nedesp[r\irea Persoanelor
Sfintei Treimi ]i slava unic[ pe care se cuvine s[ le-o
acord[m. C`t despre modalit[\ile de exprimare prin
cuv`nt a adev[rurilor teologice, Sf`ntul Chiril ]tie c[
limbajul omenesc este adeseori neputincios ]i limitat.
Dac[ mintea cel mai adesea g`nde]te ]i exprim[ ideile
rapid, limba nu poate exprima totul prin cuvinte, lipsindu-i
profunzimea. C`nd vorbim despre Dumnezeu, sim\im cel
mai puternic neputin\a noastr[. Fiindc[, zice Sf`ntul
P[rinte, “nu putem spune ce este Dumnezeu, ci
m[rturisim cu smerenie c[ nu avem o cuno]tin\[ exact[
despre El”. Sf`ntul P[rinte @i preg[te]te pe ascult[torii s[i
ca s[ poat[ face fa\[ pericolului venit din partea
diverselor erezii, cu care Biserica se confrunta @n acele
vremuri ]i prin care diavolul @ncerca s[ @i dep[rteze pe

115
Ibidem, pg. 122, 123, 125, 127
116
Idem, Cateheza V, pg. 137, 146
68

oameni de credin\a adev[rat[. Le vorbe]te despre ereziile

gnostice, dualiste, despre Simon Magul ]i despre al\ii117.
Cateheza a VII-a continu[ explicarea Simbolului de
credin\[ pentru catehumeni, @ndemn`nd la @ntoarcerea
spre ei @n]i]i, ca astfel s[ primeasc[ “@nv[\[turile
m`ntuitoare ale adev[ratei credin\e” @n Sf`nta Treime.
Vorbind despre Dumnezeu Tat[l, Sf`ntul P[rinte aduce
bogate argumente scripturistice. Arat[ eroarea iudeilor,
care refuzau s[ accepte existen\a Persoanelor treimice.
Subliniaz[ ve]nicia Tat[lui, Care “n-a fost @nainte de
aceasta f[r[ de Fiu ]i a devenit mai t`rziu Tat[, @n urma
unei schimb[ri de voin\[“. El este Tat[ “@nainte de timp ]i
@nainte de to\i vecii”118.
#n Cateheza a VIII-a, continu`nd s[ explice
Simbolul ierusalimitean, arat[ importan\a fiec[rui
cuv`nt din aceast[ m[rturisire de credin\[. C`nd rostim
“unul Dumnezeu”, ar[t[m gre]eala politeist[, iar c`nd
spunem “Dumnezeu Tat[l”, avem @n vedere pe iudei, care
t[g[duiau pe Fiul. #ntre gre]elile asupra c[rora atrage
aten\ia se num[r[ ]i aceea care vede @n materie (fie ea
trup, sau bunuri) sediul r[ului, ar[t`nd c[ gre]eala \ine
de @ntrebuin\area ei nepotrivit[. Chiar ]i averile pot deveni
un ajutor pentru @ndreptarea oamenilor, dac[ sunt folosite
pentru ajutorarea semenilor119.
#n Catehezele a IX-a ]i a X-a se vorbe]te despre
credin\a @n Dumnezeu-Fiul. Acela care t[g[duie]te
existen\a Fiului, atinge @n acela]i timp pe cea a Tat[lui.
Cel ce vrea s[ #l cinsteasc[ pe Tat[l, s[ #l cinsteasc[ mai
@nt`i pe Fiul. S[ credem “@ntru unul Domn Iisus Hristos,

117
Idem, Cateheza VI, pg. 150, 161, 163-164
118
Idem, Cateheza VII, pg. 185, 189
119
Idem, Cateheza VIII, pg. 205-206
 69

Fiul lui Dumnezeu, Unul N[scut”. M`ntuitorul este

folositor tuturor oamenilor, potrivit cu nevoile fiec[ruia. El
este vie, pentru cei ce au nevoie de bucurie, este u][,
pentru cei ce trebuie s[ intre ]i arhiereu mijlocitor, pentru
cei ce se roag[. De]i “se face tuturor toate, r[m`ne ceea
ce este dup[ fire”120. Ca un medic, Domnul se pogoar[ la
sl[biciunile omene]ti ]i este deopotriv[ @nv[\[tor
milostiv. Preo\ia Sa este netrec[toare. Multe locuri
scripturistice arat[ dumnezeirea lui Hristos121.
#n Cateheza a XI-a, Sf`ntul Chiril subliniaz[
dumnezeirea lui Iisus, filia\ia Sa care este una natural[,
iar nu de adop\ie, cum credeau unii eretici. Nu oamenii
sunt cei care I-au dat numele de Fiu al lui Dumnezeu, ci
“#nsu]i Tat[l L-a numit pe Hristos Fiu”. C`t despre modul
na]terii Fiului din Tat[l, Sf`ntul P[rinte recunoa]te
neputin\a sa de a vorbi, sau a o @n\elege. Faptul c[ este
#nt`i-N[scut nu trebuie @n\eles dup[ legile omene]ti.
Na]terea Sa s-a petrecut mai @nainte de to\i vecii,
@mpotriva p[rerii gre]ite a ereticilor arieni. La plinirea
vremii, Fiul lui Dumnezeu s-a @ntrupat. }i pe c`nd na]terea
Sa din semin\ia lui David reprezint[ ceva cunoscut
oamenilor, ca ]i genealogia Sa, @n schimb “na]terea Lui
dup[ dumnezeire nu cade nici sub timp, nici sub
spa\iu”122.
#n Cateheza a XII-a, Sf`ntul Chiril arat[ c[
M`ntuitorul este Dumnezeu adev[rat ]i om adev[rat.
Nu este un simplu om, nici nu este doar Dumnezeu, lipsit
de omenitate. Dac[ ar fi numai Dumnezeu, atunci
“suntem str[ini de m`ntuire”. C`t despre ereticii doche\i,

120
Idem, Cateheza IX, pg. 222-227
121
Idem, Cateheza X, pg. 242-245
122
Idem, Cateheza XI, pg. 247, 249, 250
70

@mpotriva acestora aduce dovezi scripturistice, vorbind

despre locul, timpul ]i modul Na]terii Domnului din
Fecioara Maria. Se cuvenea ca Dasc[lul cur[\eniei s[ ias[
din c[m[ri curate. Sunt comb[tu\i to\i p[g`nii ]i iudeii
care spuneau c[ Hristos este cu neputin\[ s[ se fi n[scut
din Fecioara. Dar “acolo unde sufl[ Duhul Sf`nt, acolo
este @ndep[rtat[ orice @ntin[ciune”123.
Tematica dogmatic[ ]i moral[ a catehezelor
chiriliene este divers[ ]i r[spunde nevoilor spirituale ale
destinatarilor lor. Desigur, fiind cateheze baptismale, tema
cea mai important[ r[m`ne cea a Tainei Sf`ntului Botez.
Pentru Sf`ntul Chiril, aceast[ Tain[ a Bisericii are o
importan\[ deosebit[. O nume]te @n diverse feluri. Botezul
este “dumnezeiesc ]i de via\[ f[c[tor”, este “baie a
rena]terii”, cur[\ind deopotriv[ trupul ]i sufletul nostru.
Este “moarte ]i @nviere”, fiindc[ cel ce se boteaz[, moare
@mpreun[ cu Hristos, prin afundarea @n ap[ ]i @nviaz[
@mpreun[ cu El, prin harul Duhului. Este “pecete tainic[“
]i “baie a poc[in\ei”. Sf`ntul P[rinte condi\ioneaz[
m`ntuirea omului de primirea Tainei Botezului. C[ci
“dac[ cineva nu prime]te Botezul, nu se m`ntuie”124.
Preg[tirea pentru primirea Botezului, etapa
catehumenatului era privit[ cu mult[ grij[ ]i seriozitate.
Erau ascultate acele cateheze, era @nsu]it cuprinsul lor.
Numai apoi se intra @n categoria celor ilumina\i, sau
lumina\i. Erau @ndemna\i la tr[irea virtu\ilor, mai ales a
credin\ei, dar ]i a poc[in\ei. Se cerea o cur[\ire dubl[,

123
Idem, Cateheza XII, pg. 272, 294, 300
124
Idem, Cateheza III, pg. 96; Pr. Magistrand Mihai Georgescu,
Sfintele Taine, dup[ Catehezele Sf`ntului Chiril al
Ierusalimului, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, nr. 7-8/1959,
pg. 431 ]i urm.
 71

dup[ constitu\ia dihotomic[ a omului. Simbolul de

credin\[ pe care Sf`ntul P[rinte @l explic[ @n Catehezele
sale este cel al Bisericii din Ierusalim, a]a cum era acesta
la jum[tatea secolului al IV-lea125.
Cateheza Sf`ntului Chiril are caracter de zidire
sufleteasc[. Fiecare nou[ cuv`ntare vrea s[ pun[ o alt[
piatr[ pentru urcu]ul spiritual al omului. Zidirea aceasta a
caracterului cre]tin este comparat[ cu lucrarea de @n[l\are
a unei cl[diri, cu tot ce @nseamn[ aceasta, @ncep`nd cu
temelia. Toate @nv[\[turile de folos pentru credin\[ sunt
p[r\i ale edificiului cre]tin. Virtu\ile sunt elementele cele
mai valoroase ale cl[dirii126.
Rolul Sfintei Scripturi @n via\a cre]tinului, dar ]i a
catehumenului este clar subliniat. De aceea, sf[tuie]te:
“Studiaz[ plin de r`vn[ numai pe aceste c[r\i, pe care le
citim cu @ncredere @n Biseric[“127.
Sf`ntul Chiril vorbe]te despre Sf`ntul Duh ca
despre o Persoan[ real[ ]i distinct[, av`nd toate atributele
dumnezeie]ti. Catehezele sunt o m[rturie a credin\ei
tradi\ionale a Bisericii noastre, pe care Sf`ntul P[rinte a
tr[it-o cu at`ta convingere, predic`nd-o. Sunt un bogat

125
Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Simbolul credin\ei ]i
explicarea lui @n opera Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n
Glasul Bisericii, nr. 3-4/1959, pg. 217 ]i urm.
126
De aceea, Sf`ntul P[rinte @i @ndeamn[ pe catehumeni ]i ne
@ndeamn[ de fapt pe noi to\i, zic`nd: “S[ nu face\i cl[direa
voastr[ din f`n, din trestie, din paie, ca nu cumva s[ fim p[gubi\i
dac[ arde cl[direa, ci face\i cl[direa din aur, din argint ]i din
pietre pre\ioase… Pentru suflet s[ alerg[m. Lucrurile ve]nice s[
le n[d[jduim” - Sf`ntul Chiril, Procatehez[, pg. 48, 54-55
127
Idem, Cateheza IV, pg. 129-131
72

izvor de inspira\ie @n lucrarea de ap[rare a @nv[\[turii

Bisericii primare128.
Eshatologia era, @n vremea aceea, formulat[ de
c[tre Biseric[, @n linii mari, perioada urm[toare aduc`nd
cu ea numai aprofund[ri ale temei. Sf`ntul P[rinte
adapteaz[ cateheza la puterea de @n\elegere a
ascult[torilor s[i, \ine cont de capacitatea lor de
receptare. Vorbe]te mai mult despre @nvierea mor\ilor ]i
mai pu\in despre judecata particular[, rai ]i iad. Aduce
p[g`nilor dovezi ra\ionale despre posibilitatea ei, dar ]i
temeiuri luate din natur[ ]i de ordin moral, dovedindu-se
pedagog cre]tin ]i psiholog. Cel mai clar argument este
cel al atotputerniciei lui Dumnezeu. P[g`nii nu puteau
@n\elege cum omul, dup[ ce s-a descompus la moarte,
mai poate reveni la starea sa ini\ial[. Lor le r[spunde:
“Dumnezeu, care ne-a f[cut din nimic, oare este
neputincios s[ @nvieze din nou pe cei care au existat?”129.
#n Catehezele Sf`ntului Chiril afl[m @nv[\[tura de
credin\[ a Bisericii, al[turi de preceptele morale cre]tine ]i
informa\ii privind cultul din Ierusalim. Chiar dac[ aceste
Cateheze au fost atunci rostite pentru o anumit[ categorie

128
Pr. Drd. Gheorghe A. Nicolae, #nv[\[tura despre Sf`ntul
Duh @n Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 5-6/1967, pg. 308
129
Un interesant argument este extras din grija pe care p[g`nii o
arat[ ]i ei fa\[ de mormintele @nainta]ilor, dovad[ a unei forme,
fie ]i ascuns[, a credin\ei lor @n @nviere. Pe aceia @i @ntreab[:
“Dac[ dup[ p[rerea ta nu este @nvierea mor\ilor, pentru ce
os`nde]ti pe jefuitorii de morminte?… Vezi c[, de]i buzele tale
t[g[duiesc @nvierea, totu]i r[m`ne nezdruncinat[ @n con]tiin\a ta
credin\a @n @nviere?” - Pr. Gh. Onofrei, Eshatologia @n Catehezele
Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i
Bucovinei, an LXVI, nr. 5-6/1990, pg. 19, 21
 73

de ascult[tori, ele se adreseaz[ tuturor celor care, din

dragoste ]i credin\[, alearg[ s[ cunoasc[ @nv[\[tura
cre]tin[. Autorul se str[duie]te s[ fie @n\eles integral de
ascult[torii s[i. Ca un bun pedagog, el face uz de
procedeul intuitiv, folosind exemple, compara\ii,
asem[n[ri, contraste. Concep\ia sa despre necesitatea
@ntemeierii @nv[\[turilor Bisericii pe Sf`nta Scriptur[ este
evident[, mai ales c`nd zice: “M`ntuirea credin\ei noastre
nu const[ @n u]urin\a vorbirii, ci @n dovezile
dumnezeie]tilor Scripturi”130.
Catehezele Sf`ntului Chiril au fost socotite ca un
fundament pentru teologia ortodox[, datorit[ @nv[\[turii
lor f[r[ cusur. #n ele vedem principiul eclesiocentric,
Sf`ntul P[rinte dorind s[ @i aduc[ pe catehumeni la
Biseric[, mama tuturor. Autorul este ]i un martor al
practicilor ]i @nv[\[turilor Bisericii din Ierusalim.
“Catehezele Sf`ntului Chiril sunt prima @ncercare de
explicare sistematic[ ]i complet[ a Sfintei Liturghii ]i a
celor trei Sfinte Taine”, numite de ini\iere131.

130
Drd. Mihai Hau, Tainele de ini\iere dup[ Catehezele
mistagogice ale Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev.
Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 4/1986, pg. 127-128; Arhim. Grigore
B[bu], Opera catehetic[ a Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ]i
actualitatea ei, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 3/1986, pg.
149; Drd. Constantin M. Iana, Concep\ia Sf`ntului Chiril al
Ierusalimului despre Sf`nta Scriptur[ ca temei al
@nv[\[turilor Bisericii @n Catehezele sale, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 7-8/1967, pg. 449
131
Pr. Mihail Bulacu, Problema con]tin\ei cre]tine dup[
Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, Bucure]ti 1942 ;
Drd. Marcel Alex. Sab[u, Importan\a actual[ a “Catehezelor”
Sf`ntului Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXXVI, nr. 1-2/1984, pg. 123;
74

II. Omul @n preocup[rile Sfin\ilor P[rin\i

Capadocieni

1. Grija fa\[ de om, coordonat[ definitorie a

activit[\ii Sf`ntului Vasile cel Mare
Sf`ntul Vasile cel Mare s-a n[scut @n anul 330, @n
Cezareea Capadociei, dintr-o familie cre]tin[ nobil[.
Bunica din partea tat[lui, Macrina cea B[tr`n[, fusese
ucenic[ a Sf`ntului Grigorie Taumaturgul, @n Neocezareea
Pontului. Mama, Emilia, era fiica unui martir cre]tin, iar
tat[l, Vasile, era un vestit retor. Dintre cei zece copii ai
acestei familii cre]tine, ]ase vor fi cinsti\i ca sfin\i ai
Bisericii.
#n familia binecuv`ntat[ din care s-a ridicat Marele
Ierarh, Sf`nta Macrina cea T`n[r[, sora cea mare, a
exercitat o influen\[ pozitiv[, contribuind din plin la
formarea spiritual[ a fra\ilor ei. Despre ea se spune c[ l-a
@ndreptat pe Sf`ntul Vasile cel Mare pe drumul
cre]tinismului. Vie\uia @ntocmai ca un ascet, simplu, se
hr[nea cu p`ine uscat[, cu legume ]i cu ap[, priveghea
@ndelung la m`ntuirea sufletului ei132. Prin str[daniile
acesteia, @n localitatea Anessi, l`ng[ Neocezareea, @n Pont,

Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Sf`ntului Chiril al

Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului cre]tin, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XII, nr. 3-4/1960, pg. 175
132
Protos. Nestor Vornicescu, #nv[\[turi duhovnice]ti din via\a
]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i
Sucevei, an XLI, nr. 1-2/1965, pg. 44-45
 75

unde familia avea o mic[ proprietate, a fost @ntemeiat[ o

m[n[stire. Acolo vie\uiau, dup[ ce renun\aser[ la lume,
Emilia, mama, r[mas[ v[duv[, @mpreun[ cu fiica ei
Macrina, al[turi de fostele sclave, pe care le eliberaser[.
Nevoind s[ se lase cu nimic mai prejos, pe cel[lalt mal al
r`ului Iris, care trecea prin apropiere, se afla m[n[stirea
@nfiin\at[ de Sfin\ii Vasile cel Mare ]i Grigorie Teologul,
care, ne@ndem`natici fiind la cele gospod[re]ti, primeau
adeseori ajutorul Emiliei. Pre\uirea ]i recuno]tin\a de care
Sf`nta Macrina cea T`n[r[ s-a bucurat din partea fra\ilor
ei a fost pe m[sura vredniciei sale. A]a de pild[, Sf`ntul
Grigorie al Nissei, fratele mai mic, scria despre sora sa:
“Am avut o sor[ care a fost… o alt[ maic[ dup[ maica
noastr[“133.
Primii pa]i @n educa\ie i-a f[cut @n familie, primind o
instruc\ie adecvat[134 de la tat[l s[u, Vasile ]i de la
Macrina cea T`n[r[, sora sa135, “sporind ]i cresc`nd odat[

133
Pr. Dr. Marin Brani]te, Sf`nta Macrina, sora Marelui Vasile,
@n rev. Mitropolia Banatului, an XXXIX, nr. 4-6/1989, pg. 24, 31
134
Cele mai multe informa\ii despre ]colile urmate de Sf`ntul
Vasile cel Mare le avem din Cuv`ntarea funebr[ rostit[ de
Sf`ntul Grigorie Teologul @n cinstea sa, la doi ani dup[ moarte.
Pornind de la experien\a de studii pe care o c[p[tase,
Arhiepiscopul Cezareei Capadociei a scris o Cuv`ntare “C[tre
tineri”, cu @ndemnuri folositoare tineretului studios cre]tin din
toate timpurile ]i de pretutindeni. Lucrarea, important[ pentru
pedagogia cre]tin[, reflect[ metoda autorului ei de a asimila
cultura p[g`n[ ]i dovede]te cunoa]terea problemei contactului
dintre cultura cre]tin[ ]i cea p[g`n[ - Pr. Prof. Ioan G. Coman,
Studiile universitare ale P[rin\ilor Capadocieni, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 9-10/1955, pg. 532-533
135
Idem, Personalitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol.
Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la
76

cu v`rsta ]i cu @n\elepciunea”. Pe temelia acestei educa\ii,

el ]i-a cl[dit personalitatea136. A studiat dup[ programele
vremii ]i a fost @nv[\at s[ tr[iasc[ de mic @ntr-o atmosfer[
de evlavie. A @mbinat preg[tirea teoretic[ cu purtarea
cre]tineasc[ @n via\[137. A fost mult apreciat de profesorii,
dar ]i de colegii s[i, “pe cei dint`i egal`ndu-i, pe cei din
urm[ @ntrec`ndu-i @n orice ]tiin\[“. A continuat la ]colile
din Cezareea Capadociei, unde l-a cunoscut pe viitorul s[u
prieten de o via\[, Sf`ntul Grigorie Teologul138 ]i la
Constantinopol, unde @l va audia pe retorul Libaniu ]i pe
al\i vesti\i oratori ]i filosofi ai vremurilor139.
Sf`ntul Vasile cel Mare a studiat mai apoi, la Atena,
retorica, gramatica, filosofia, astronomia, geometria,
medicina ]i morala. Dintre dasc[lii de acolo, sunt
cunoscu\i retorul Libaniu, Proheresiu ]i Themistiu. Cultura
dob`ndit[ acolo reflect[ o puternic[ forma\ie filosofic[ ]i
retoric[, peste care s-a ad[ugat cultura cre]tin[. A
aprofundat ]tiin\ele vremii, dar a dovedit deopotriv[

s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,

Bucure]ti 1980, pg. 24
136
Prof. Constantin C. Pavel, Atitudinea Sf`ntului Vasile cel
Mare fa\[ de cultura ]i filosofia antic[, @n volumul Sf`ntul
Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa,
Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980,
pg. 313
137
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[ (Cuv`ntul II
teologic), PG 36, col. 508-509
138
Arhidiac. Prof. Dr. Ioan Z[grean, Sfin\ii Trei Ierarhi,
str[lucite ]i ne@ntrecute modele de virtute cre]tin[, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXII, nr. 1-3/1972, pg. 28
139
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, PG 36, col.
512-513
 77

@nclina\ii deosebite pentru literatur[, ori magistratur[140.

Numeroasele cuno]tin\e astfel dob`ndite le-a pus @n slujba
exegezei sale, cum vedem mai ales din Omiliile la
Hexaimeron, care dovedesc imensa sa erudi\ie141.
S-a @ntors apoi la Cezareea Capadociei ]i a profesat
pentru o vreme retorica. A c[l[torit @n centrele monahale
din Alexandria ]i restul Egiptului, din Palestina, Cele-Siria
]i Mesopotamia. A fost botezat ]i hirotonit ca preot. A
intrat @n conflict cu episcopul s[u, dar s-a retras cu
smerenie. A @ntemeiat o m[n[stire pe malul r`ului Iris.
C`nd tulbur[rile ereticilor s-au amplificat, Eusebiu al
Cezareei Capadociei, ierarhul s[u, l-a rechemat, fiindu-i de
un real ajutor. C`nd Eusebiu a murit, pe la jum[tatea
anului 370, Sf`ntul Vasile cel Mare i-a luat locul, la 40 de
ani, pe scaunul Cezareei, un loc pe care l-a cinstit cu
activitatea sa. Pe unii adversari i-a @nvins cu mintea
str[lucit[, pe al\ii i-a c`]tigat chiar ca prieteni142.
R[spunsul la marile nenorociri ab[tute asupra
cre]tinilor din vremea sa, cum a fost seceta, s-a dovedit a
fi pe m[sura a]tept[rilor contemporanilor Sf`ntului
P[rinte. C`nd foametea pustia cetatea Cezareei
Capadociei, el @mp[r\ea gr`u celor nevoia]i. Dob`ndea

140
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Vasile…,
Op. cit., pg. 40-41; I.P.S. Nestor Vornicescu, Aspecte ale
des[v`r]irii cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, pg. 606; Sf`ntul
Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, PG 36, col. 528
141
Pr. Prof. D-tru Belu, Activitatea omiletic[ a Sf`ntului Vasile
cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la
1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i de
Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980, pg. 191; Prof. C-tin C. Paul,
Atitudinea…, Op. cit., pg. 314
142
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea…, Op. cit., pg. 28-29
78

astfel, prin milostenia sa, mila lui Dumnezeu ]i se f[cea

p[rta] bunurilor viitoare. Era el @nsu]i s[rac, dar potolea,
odat[ cu foamea de p`ine, ]i “foamea cuv`ntului, cu
hran[ care este cu adev[rat d[t[toare de via\[ ]i
hr[nitoare”143.
Au r[mas @n memoria istoriei biserice]ti str[daniile ]i
reu]itele Marelui Ierarh @n lucrarea de asisten\[ social[.
Despre complexul Vasiliadei, “gr`narul evlaviei”, aflat
@n imediata vecin[tate a Cezareei Capadociei, Sf`ntul
Grigorie Teologul spunea c[ merit[ s[ fie a]ezat chiar mai
presus de cele ]apte minuni ale lumii vechi antice. Era
expresia vie, practic[ a dragostei cre]tine fa\[ de om, sub
diversele ei forme, @ntre care hr[nirea s[racilor ]i
@ngrijirea bolnavilor, chiar a lepro]ilor. Sf`ntul Vasile cel
Mare, con]tient de misiunea @naltei slujiri de arhip[stor,
a ar[tat @n momentele grele prin care trecea societatea sa,
ini\iativ[ ]i spirit activ, practic, a ar[tat dragoste fa\[ de
supu]ii @nfometa\i, bolnavi, s[raci, sclavi. Chiar dac[
Biserica noastr[ a manifestat grij[ permanent[ fa\[ de fiii
ei, @nc[ de la @nceputuri, totu]i, p`n[ la Marele Ierarh al
Cezareei Capadociei, nimeni nu a mai dovedit, @n aceast[
lucrare caritabil[ o at`t de bun[ organizare, devenind un
model vrednic de urmat @n toate timpurile. #n afar[ de
cadrul organizat pe care Vasiliada @l oferea, Sf`ntul P[rinte
ar[ta o neobosit[ grij[ pentru p[stori\ii s[i prin
numeroasele interven\ii f[cute pe l`ng[ autorit[\i sau

143
“Vasile nu putea face ca prin rug[ciunile sale s[ plou[ p`ine
din cer, nu putea hr[ni @n pustie poporul fugar… Aceste lucruri
nu le putea face dec`t Moise, Ilie ]i Dumnezeu #nsu]i, de la Care
]i ceilal\i c[p[taser[ aceast[ putere… #n schimb… prin
cuv`nt[rile sale, a deschis hambarele celor avu\i” - Sf`ntul
Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, PG 36, col. 544-545
 79

persoane particulare, pentru a-i ajuta144. Iat[ a]adar un

spirit umanist ales145.
Sf`ntul Vasile cel Mare a fost un spirit polivalent.
Este binecunoscut faptul c[ min\ile cele mai luminate ale
Bisericii noastre au ar[tat preocupare pentru studiul
]tiin\elor, @ntre care ]i medicina. A]a a fost de pild[
Sf`ntul Evanghelist Luca. Sf`ntul Vasile cel Mare s-a aflat
@ntr-un contact ne@ntrerupt ]i nemijlocit cu p[stori\ii s[i,
pe care s-a str[duit s[ @i ajute @n suferin\ele lor fizice.
Aceste suferin\e nu l-au ocolit nici pe el ]i se cunoa]te c[,
pe tot parcursul vie\ii, a luat medicamente, pentru bolile
care l-au sl[bit continuu (se pare c[ avea o boal[ de
ficat). A studiat medicina146 ]i s-a str[duit s[ impun[ @n

144
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea…, Op. cit., pg. 30, 34
145
O m[rturise]te, ca nimeni altul, prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie
Teologul, zic`nd: “Vasile cel Mare este acela care ne-a convins
pe to\i c[, fiind oameni, s[ nu dispre\uim pe oamenii ace]tia ]i
s[ nu necinstim pe Hristos, singurul cap al nostru al tuturor, prin
neomenia ce am ar[ta-o fa\[ de d`n]ii. }i c`nd vedem nenorociri
str[ine..., s[ @mprumut[m lui Dumnezeu mila, de care ]i noi vom
avea nevoie c`ndva. Apoi acest b[rbat nobil ]i de bun[ familie,
cu a]a de str[lucit renume, nu se sfia de a cinsti chiar cu buzele
sale aceast[ boal[ (lepra), ci s[ruta pe bolnavi, ca pe ni]te fra\i
]i nu din dorin\a de slav[ de]art[“- Sf`ntul Grigorie Teologul,
Cuv`ntare funebr[, PG 36, col. 580
146
Despre preg[tirea de care s-a bucurat @n acest domeniu, @n
vremea studiilor sale la Atena, Sf`ntul Grigorie Teologul scria:
“Medicina, care se ocup[ cu bolile trupe]ti ]i vindecarea lor, i s-a
p[rut folositoare ]i de aceea a studiat-o, @ns[ nu din latura ei
practic[, ci mai mult… @ntruc`t vine @n leg[tur[ cu filosofia
(asceza)” – Ibidem, PG 36, col. 528
80

vremea sa “o nou[ concep\ie despre boal[ ]i bolnav”147.

Acolo, @n Vasiliad[, complexul includea ]i o modest[
locuin\[ a sa, fiindc[ dorea s[ fie c`t mai aproape de
bolnavii pe care @i @ngrijea mereu148.
Studiind via\a Marelui Ierarh al Cezareei Capadociei,
observ[m cu u]urin\[ identitatea dintre @nv[\[tura
moral[ pe care o propov[duia ]i felul @n care el @nsu]i,
mai @nt`i, o transpunea @n propria via\[, tr[it[ integral
dup[ principiile evanghelice. Fiindc[ enun\urile teoretice
din minunatele sale cuv`nt[ri deveneau realit[\i vii pentru
sine149. Cel care l-a cunoscut cel mai bine, prietenul s[u,
Sf`ntul Grigorie Teologul, folosea, pentru a-l descrie,
cuv`ntul care i se potrivea, de altfel, cel mai bine:
smerenia, aceast[ caracteristic[ definitorie a vie\ii sale.
Era s[rac. Ar[ta cump[tare la m`ncare, de parc[ nici nu
ar fi avut trup. Dormea pe p[m`nt, m`nca p`ine ]i sare,
bea ap[. Pusese trupului s[u legea fecioriei ]i, prin
regulile monahale, recomanda @nfr`narea sim\urilor.
Aprecia frumuse\ea interioar[, cea a virtu\ii, @n locul celei
exterioare. C`t despre avere, nu poseda dec`t trupul s[u
]i ve]mintele sale cele de neap[rat[ trebuin\[, cu care s[-l
acopere. “Pentru d`nsul, bog[\ia consta @n a nu avea
nimic, dec`t doar crucea, cu care-]i petrecea via\a ]i pe
care o socotea mai de pre\ dec`t toate bog[\iile din

147
Dr. N. V[t[manu, 1600 de ani de la @nfiin\area Vasiliadei,
cel dint`i a]ez[m`nt de asisten\[ social[ ]i sanitar[, @n rev.
Biserica Ortodox[ Rom`n[, an LXXXVII, nr. 3-4/1969, pg. 302
148
Diac. Asist. Viorel Ioni\[, Via\a ]i activitatea Sf`ntului Vasile
cel Mare, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1979, pg. 23
149
P.S. Timotei, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
volumul Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de
la s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al
B.O.R., Bucure]ti 1980, pg. 108
 81

lume”. Cu cre]tinii care se str[duiau s[ tr[iasc[ @n chip

virtuos, era bun ]i binevoitor, dar ar[ta asprime fa\[ de
p[c[to]i. R`dea rar, era pl[cut, avea farmec la povestit.
“Nu aducea nici mustrarea p`n[ la s[lb[ticie, nici
indulgen\a p`n[ la sl[biciune, ci se ferea de ambele
extreme”150.
Faima Sf`ntului Vasile cel Mare @n r`ndul
contemporanilor s[i era mare, @nc`t ace]tia se str[duiau
s[ @l imite uneori ]i @n cele exterioare. Se @mbr[cau ca el,
purtau aceea]i barb[, mergeau la fel, @l imitau @n felul de a
vorbi, de a m`nca ]i celelalte, chiar dac[ uneori erau
caraghio]i151.
Ca un mare misionar, s-a interesat de cre]tinii din
col\urile @ndep[rtate ale imperiului. #n ce prive]te poporul
nostru, a r[mas coresponden\a sa cu guvernatorul roman
al Sci\iei Mici, despre trimiterea @n Capadocia a moa]telor
Sf`ntului Sava Gotul, originar de acolo ]i martirizat atunci
pe p[m`nt rom`nesc152.
A murit la 1 ianuarie 379, dar tr[ie]te @n sufletele
cre]tinilor din totdeauna ]i de pretutindeni153. Icoana care

150
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, PG 36, col.
573-577, 581-584
151
De aceea, Sf`ntul Grigorie Teologul, prietenul s[u, observa:
“Puteai vedea mul\i Vasile, dup[ @nf[\i]area exterioar[, dar
ace]tia erau ca ni]te statui @n umbr[, sau mai bine zis, ca ni]te
ecouri care repet[ vorba” - Ibidem, PG 36, col. 600
152
Lector Dr. Cezar Vasiliu, 1600 de ani de la moartea
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1979, pg. 15
153
Dintre cele mai frumoase cuvinte de laud[ rostite @n cinstea
Marelui Ierarh se num[r[ cele ale Sf`ntului Andrei Criteanul, care
exclam[: “#n ce chip s[ te fericim pe tine, P[rinte Vasile? Pe tine,
care cu s[geata cuv`ntului ai biruit ]i ai alungat ereziile! Pe tine,
care ca albinele ai pornit cu @n\elepciune ]i ai poposit @n livada
82

zugr[ve]te pe Marele Ierarh capadocian este nelipsit[ din

fiecare l[ca] ortodox. Din altar, Sf`ntul Vasile cel Mare ne
vegheaz[ cu statura sa @nalt[, a]a cum @l descrie
Sinaxarul, cu \inuta sa dreapt[ “ca o f[clie”.154.
Referitor la atitudinea Sf`ntului Vasile cel Mare
fa\[ de cultura p[g`n[ ]i filosofie, aceasta a r[mas
normativ[ @n teologia noastr[. Folosirea de c[tre el a
filosofiei este ceva auxiliar, defensiv, ocazional ]i chiar
misionar, r[spunz`nd acelor adversari care erau
cunosc[tori ai @n\elepciunii p[g`ne. Lor le aduce
argumente ra\ionale proprii acestora. #nt`lnim astfel
procedee sofistice, descrieri, nara\iuni. }i Filon din
Alexandria este utilizat155.
Referitor la rolul @n\elepciunii profane @n domeniul
teologiei, r[spunsurile date de Sf`ntul Vasile cel Mare

Scripturilor de Dumnezeu insuflate ]i de acolo ai cules flori

profetice, rou[ apostolic[!” - Sf`ntul Andrei al Cretei, Cuv`nt la
T[ierea #mprejur a Domnului nostru Iisus Hristos ]i la Sf`ntul
Vasile, PG 97, col. 913 ]i urm., trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev.
Mitropolia Olteniei, an XX, nr. 1-2/1968, pg. 101
154
C`nt[rile biserice]ti zugr[vesc ]i ele minunat chipul Sf`ntului
P[rinte: “#n tot p[m`ntul s-a r[sp`ndit vestirea ta, c[ a primit
cuv`ntul t[u, prin care cu dumnezeiasc[ cuviin\[ ai @nv[\at…
P[rinte cuvioase…, roag[ pe Hristos Dumnezeu s[ m`ntuiasc[
sufletele noastre”. Sf`ntul Vasile cel Mare era “usc[\iv ]i sl[bit de
ajunare ]i veghe, oache] la fa\[, dar cu obrazul @ng[lbenit. Avea
nasul lungue\, spr`ncene cercuite, cre\e ]i plecate, asemenea
omului g`nditor, cu fruntea @ncre\it[, umerii obrazului ie]i\i,
t`mplele ad`ncite, cam ple]uv, cu barba destul de lung[ ]i
c[runt[ pe jum[tate” - Mineiul pe ianuarie, Bucure]ti 1975, p.
6, 19
155
Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea dreptei credin\e @n
primele patru veacuri, Craiova 1997, pg. 181
 83

trebuie nuan\ate. Afar[ de cazurile c`nd @]i exprim[

dezam[girea fa\[ de filosofia p[g`n[, @n general, Sf`ntul
P[rinte o socote]te ca fiind folositoare, ca fiind o treapt[
ajut[toare. Compar`nd-o cu @nv[\[tura cre]tin[,
deducem superioritatea celei din urm[. Pentru a se face
mai bine @n\eles, folose]te o frumoas[ compara\ie:
@n\elepciunea din afara Bisericii este, comparativ cu cea
cre]tin[, a]a cum sunt frunzele pentru fructele unui pom.
Frunzele @l @nfrumuse\eaz[ ]i ad[postesc roadele lui156.
Tradi\ia rigorist[ din s`nul Bisericii, a lui Tertulian ]i
a lui Ta\ian, excludea cultura profan[. #ntre cei care
@mp[rt[]eau aceast[ opinie era ]i Sf`nta Macrina cea
T`n[r[, sora Sf`ntului Vasile cel Mare. Marele Ierarh a
ar[tat un echilibru @nn[scut. A fost conciliant, folosind
cultura antic[ @n slujba credin\ei. El @nsu]i datora mult
acestei culturi. Considera c[ “orice om care iube]te pe
Dumnezeu, are @n mod firesc @nclina\ie spre studiu”157.
#n alegerea scrierilor profane care sunt de folos
pentru cre]tini, Sf`ntul P[rinte cere aplicarea criteriului
selec\iei, dup[ valoarea soteriologic[ ]i moral[. Tot ceea
ce nu ne ajut[ s[ c`]tig[m m`ntuirea este f[r[ pre\.
Totu]i, cunoa]terea culturii umane este mai mult dec`t
recomandabil[, este obligatorie. A]a de pild[, poezia lui
Homer laud[ virtutea, cum de altfel fac @n general @n\elep\ii
necre]tini. Dar virtutea antic[ nu trebuie nicidecum
identificat[ cu cea cre]tin[, care are ajutorul divin158.

156
Prof. Stelian Papadopol, Mersul g`ndirii teologice a
Sf`ntului Vasile cel Mare, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, @n
rev. Mitropolia Ardealului, an XXIV, nr. 1-3/1979, pg. 23
157
Sf`ntul Vasile cel Mare, Scrisoarea 294, PG 32, col. 1037
158
Prof. Constantin C. Pavel, Atitudinea…, Op. cit., pg. 317-318
84

Dintre marii filosofi, este atras mai ales de Platon.

Nu trebuie nesocotit[ nici influen\a neoplatonismului.
Declarativ, de principiu, Sf`ntul Vasile cel Mare
dispre\uie]te @n\elepciunea nebun[ a lumii. #n practic[
@ns[ folose]te ]tiin\a pe care a dob`ndise. #n scrierile
morale, Sf`ntul P[rinte @mprumut[ mult din filosofia
antic[. Nu se @ncadreaz[ desigur @n nici o ]coal[ anume,
chiar dac[ cercet[torii operei sale consider[ c[ este @n
mare m[sur[ tributar Academiei ]i Porticului. #n ce
prive]te clasificarea virtu\ilor, aceasta se face “dup[
cadrul stoic”, “dar consider[ virtu\ile dup[ tradi\ia
aristotelic[, drept o medie @ntre dou[ extreme”. Arma
filosofiei este folosit[ de Sf`ntul Vasile cel Mare cu scop
defensiv. C`nd adversarii credin\ei atac[ dogma, sau o
denatureaz[, folosindu-se de argumente filosofice, atunci
Sf`ntul P[rinte folose]te argumente de acela]i fel, pentru
a respinge atacurile lor159.
Folose]te datele ]tiin\ei numai pentru a ne ajuta s[
ne d[m adeziunea la @nv[\[tura divin[, @ns[ accept[ doar
Sf`nta Scriptur[ ca fiind cu totul adev[rat[. Are o larg[
@n\elegere fa\[ de eforturile min\ii umane, dezvoltate @n
g`ndirea greac[. Sf`ntul Grigorie al Nissei @l nume]te
“dasc[l al @n\elepciunii divine ]i al @n\elepciunii umane,
lupt[tor @ndem`natic, investit cu o dubl[ armur[“160.

159
Ibidem, pg. 319-321, 323
160
Lector Dr. Cezar Vasiliu, Atitudinea Sfin\ilor Trei Ierarhi fa\[
de societatea vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXXII, nr. 1-2/1980, pg. 54
 85

Omul ]i dimensiunea social[ a vie\ii sale. Rolul

Sfintei Biserici
Sf`ntul Vasile cel Mare @n\elege pe om @n echilibrul
perfect al puterilor lui psiho-fizice, cu o balan\[ interioar[,
nev[zut[, a c[rei func\ionare are ca scop s[-l ajute la
realizarea idealului des[v`r]irii sale161. Este subliniat[
demnitatea fiin\ei umane, create dup[ chipul lui
Dumnezeu. Omul este privit @n unitatea fiin\ei sale, ca
trup ]i suflet162.
Trupul reprezint[ elementul nostru v[zut. Sf`ntul
P[rinte cere p[stori\ilor s[i s[ arate, dup[ sfaturile Sfintei
Scripturi, grij[ fa\[ de trup, “lucr`ndu-l” a]a cum se cuvine
]i f[c`ndu-l roditor. C`nd, prin str[dania omului ]i prin
ajutor, trupul ajunge vrednic de Dumnezeu, se preface @n
loca] al Acestuia163.
Omul, dintre toate fiin\ele cuget[toare, se schimb[
@n fiecare clip[, at`t @n ce prive]te mintea, c`t ]i trupul lui,
care cre]te, se m[re]te, apoi descre]te. “Ne schimb[m @n
ce prive]te trupul. #n ce prive]te sufletul ]i omul l[untric,
g`ndurile noastre ni se schimb[ totdeauna dup[
@nt`mpl[rile care vin peste noi”. Fiindc[ @ntr-un fel g`ndim
c`nd se abat peste noi necazuri ]i cu totul altfel c`nd ne

161
El zice: “Fiecare dintre noi are @n ad`ncul s[u un c`ntar,
construit acolo de Creatorul nostru, cu ajutorul c[ruia ne este cu
putin\[ s[ deosebim care este natura lucrurilor… Cele ce trebuie
alese @n via\[ le deosebim cu ajutorul liberului arbitru al
sufletului” - Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilie la Ps. LXI, PG 29, col.
480; P.S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea…, Op. cit., pg. 118-
119
162
Idem, Omilia IX la Hexaimeron, PG 29, col. 208; Idem,
Omilie la Ps. XLVIII, PG 29, col. 449; P.S. Timotei Lugojanul,
Spiritualitatea…, Op. cit., pg. 115
163
Idem, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 252
86

merg toate bine”. Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre

schimb[rile petrecute cu noi oamenii @n decursul primelor
“trei s[pt[m`ni de ani”. #n prima s[pt[m`n[ de ani
suntem copii, @n urm[toarea devenim adolescen\i, @n cea
de a treia maturiz`ndu-ne ]i @ncet`nd la sf`r]itul ei s[ mai
cre]tem cu trupul164.
O grij[ deosebit[ trebuie s[ acord[m sufletului.
Cele mai multe p[cate ale noastre le s[v`r]im cu mintea.
Trupul, pentru a gre]i, are nevoie de timp, de osteneli, pe
c`nd mintea poate gre]i @ntr-o clip[, g`ndurile cresc`nd
f[r[ piedici. De aici ]i nevoia dubl[ de a purta de grij[,
at`t fa\[ de trup, c`t ]i de suflet, dar mai ales fa\[ de cel
din urm[. Fiindc[ mai ales de suflet s[ purt[m grij[,
@ndep[rt`nd de la el @ntin[ciunea ]i r[utatea,
@mpodobindu-l ]i f[c`ndu-l str[lucitor prin virtu\i165.
Fiecare din cele dou[ p[r\i ale omului are nevoie de hrana
sa specific[: trupul trebuie hr[nit ]i @mbr[cat, iar sufletul
deprins cu virtu\ile.
Sufletul este cu neputin\[ a fi v[zut cu ochii
trupului. Nu are nici culoare, nici form[, nici caracteristici
materiale, iar ceea ce ]tim despre el \ine de func\iunile
sale. Sf`ntul Vasile cel Mare admir[ @n\elepciunea
Creatorului nostru, care a creat sufletului omenesc un
loca] pe m[sur[, trupul, superior tuturor celorlalte
vie\uitoare. C[ci dintre toate, numai pe om l-a f[cut
164
Idem, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 388 ; Idem, Omilia
XIV la Psalmi, PG 29, col. 493
165
Sf`ntul P[rinte spune: “Cunoa]te c[ trupul t[u e muritor, iar
sufletul nemuritor!… Nu te alipi de cele muritoare, ca ]i cum ar fi
ve]nice, nici nu dispre\ui pe cele ve]nice, ca ]i cum ar fi
trec[toare. Nu te uita la trup, c[ este trec[tor, ci poart[ grij[ de
suflet, de lucrul cel nemuritor” - Idem, Omilia III, PG 31, col. 200-
204
 87

Dumnezeu s[ stea drept, cunosc`ndu-]i astfel originea sa

divin[. Toate celelalte vie\uitoare, patrupedele privesc
spre p[m`nt ]i spre p`ntece, pe c`nd “numai omul are
privirea gata spre cer, ca s[ nu se @ndeletniceasc[ cu
p`ntecele, nici cu pasiunile”166.
Sunt comb[tute concep\iile gre]ite ale p[g`nilor
despre suflet. Unii socoteau c[ sufletele lor ]i cele ale
c`inilor, de exemplu, sunt la fel, al\ii, adep\i ai
metempsihozei, credeau c[ “au fost c`ndva femei,
arbu]ti”, sau pe]ti. Pe ace]tia to\i @i socote]te Sf`ntul
Vasile cel Mare “mai f[r[ de minte dec`t pe]tii”167.
Marele Ierarh capadocian @i convinge pe ascult[torii
s[i de @nalta demnitate a naturii omene]ti ]i de destinul ei.
Cre]tinul trebuie s[ cunoasc[ valoarea sa spiritual[ ]i
moral[, s[ @n\eleag[ care este scopul lui ultim. Am fost
@nzestra\i de Dumnezeu cu suflet inteligent, prin care #l
putem cunoa]te168. Demnitatea omului reiese ]i din modul
cum omul, folosindu-]i ra\iunea, ajunge s[ conduc[ pe
celelalte vie\uitoare, adesea mai puternice dec`t el169.
Omul a fost creat dup[ chipul lui Dumnezeu ]i,
spune Sf`ntul Vasile cel Mare, ajunge la asem[narea cu
Acesta prin voin\[. Fiindc[ “din voin\[ se formeaz[ @n noi
fiin\a cea dup[ asem[narea lui Dumnezeu”. Ceea ce \ine
de voin\a noastr[, ne apar\ine @n poten\[ ]i dob`ndim real

166
Ibidem, PG 31, col. 216
167
Idem, Omilia VIII la Hexaimeron, PG 29, col. 168
168
Pr. Prof. Al. Moisiu, Sf`ntul Vasile cel Mare, @ndrum[tor ]i
p[stor de suflete, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an
LXIV, nr. 1/1988, pg. 21
169
Ierod. Drd. Vichentie Pungu\[, Antropologia ortodox[ @n
viziunea omiliilor “Despre crearea omului” ale Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n Revista Teologic[, seria nou[, an I (73), nr.
3/1991, pg. 25
88

prin propria lucrare. Ne-a d[ruit puterea de a ne face dup[

asem[narea cu Dumnezeu, adic[ “ne-a l[sat pe noi s[ fim
lucr[tori ai asem[n[rii cu Dumnezeu, ca s[ fie a noastr[
r[splata lucr[rii”. A]adar, chipul lui Dumnezeu este un dat
crea\ional, iar asem[narea noastr[ cu El este o
virtualitate. Prin aceast[ distinc\ie @ntre chip ]i asem[nare
se creaz[ cadrul dinamismului cre]tin ]i al progresului
spiritual170.
#n ceea ce prive]te dimensiunea social[ a vie\ii
omului, Sf`ntul Vasile cel Mare subliniaz[ c[ via\a viitoare
este rodul trudei noastre din acest veac. De aceea, via\a
prezent[ cap[t[ implica\ii sociale, chem`ndu-ne la
comuniune, la rela\ii cu semenii, tocmai pentru a ne
@nvrednici de r[splat[ pentru lucr[rile timpului prezent171.
Sufletul omenesc a fost @nzestrat cu darul nepre\uit
al libert[\ii. Cu ajutorul ei, sufletul deosebe]te binele de
r[u. Omul nu este a]adar o fiin\[ cu totul neajutorat[ @n
fa\a ispitelor ]i a p[catelor, ci este @nzestrat[ cu
capacitatea de a deosebi binele de r[u. Sf`ntul P[rinte
insist[ asupra capacit[\ii subiectului uman de a se
determina pe sine172.
Sf`nta Biseric[ ]i rolul ei @n via\a cre]tinilor.
#nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare despre Sf`nta Biseric[

170
Ibidem, pg. 29-31
171
Drd. Ioan Mircea Ielciu, Via\a ]i valoarea ei dup[ Sfin\ii
P[rin\i Capadocieni, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an
LXII, nr. 1-2/1986, pg. 79
172
Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n
Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, pg. 465; Pr.
Conf. Ilie Moldovan, Natura ]i harul @n g`ndirea teologic[ a
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr.
1/1979, pg. 81
 89

nu se afl[, @n mod sistematic, adunat[ @ntre paginile unui

tratat de eclesiologie. Parcurg`nd @ns[ opera Marelui
Ierarh, putem @n\elege c[ el are o concep\ie @nchegat[
despre Biseric[ ]i despre rolul acesteia @n via\a
cre]tinilor. Exist[ o singur[ Biseric[, pentru a c[rei
unitate, cre]tinii sunt chema\i s[ lupte, dar aspectele care
\in de aceasta sunt numeroase ]i diverse173.
Vorbind despre Biseric[, Sf`ntul P[rinte prezint[
ascult[torilor s[i rezultatul propriei experien\e pastorale,
ca unul ce a fost ne@ntrecut ierarh al scaunului
mitropolitan al provinciei Capadocia. Eclesiologia sa se
bazeaz[ pe Sf`nta Scriptur[ ]i are @n centru tr[irea
realit[\ii euharistice a Bisericii. Aceast[ eclesiologie este
unit[ cu antropologia, c[ci credincio]ii sunt cei care
formeaz[ trupul trainic al Domnului174.
#n Biserica lui Hristos exist[ armonie @ntre p[stori ]i
p[stori\i, @ntre cler ]i credincio]i, afla\i @n comunitate
organic[ de via\[ ]i de cult175. #n acela]i timp, se
vorbe]te despre leg[tura str`ns[ dintre Biserica
lupt[toare ]i cea triumf[toare, cu schimburile de bunuri
duhovnice]ti, prin rug[ciune176. Biserica este at`t “cetatea

173
Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Aspectul pnevmatic al
eclesiologiei ortodoxe ]i importan\a Tradi\iei la Sf`ntul Vasile
cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979, pg. 90 ]i urm.
174
Prof. N. Chi\escu, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, 1962, nr. 7-8,
pg. 401
175
Biserica este @n\eleas[ de Sf`ntul Vasile cel Mare ca o
comunitate a sfin\ilor, @n care membrele ei sunt @ntr-o comuniune
tainic[ unele cu altele ]i cu Capul Bisericii - Arhim. Prof. Chesarie
Georgescu, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele de dasc[li ]i p[stori @n
Biserica cre]tin[, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 1-2/1974, pg. 48
176
Pr. Prof. N. Chi\escu, Aspecte…, Op. cit., pg. 407
90

lui Dumnezeu Cel viu”, c`t ]i “Ierusalimul cel ceresc”,

privit[ sub cele dou[ aspecte: cel ceresc ]i cel p[m`ntesc.
Este Trupul Domnului. Este ]i o “comuniune”, o “fr[\ie
duhovniceasc[“. #n Biseric[ sunt ]i buni ]i r[i, fiindc[ aici
se des[v`r]esc spre m`ntuire ambele categorii de
oameni177.
Biserica din vremea Sf`ntului P[rinte se confrunta cu
problema unit[\ii ei, zguduit[ puternic de erezii ]i cu
solu\ionarea gravelor probleme sociale, datorate
diferen\elor dintre oameni, din punct de vedere material.
Din acest punct de vedere, Ierarhul capadocian a fost
puternic implicat @n solu\ionarea st[rii de lucruri. Prin
prisma aceasta, Sf`ntul Vasile cel Mare insist[ mai ales
asupra necesit[\ii unit[\ii Bisericii, c[ci din pricina ereziilor
]i a schismelor se produseser[ multe “r[ni” @n trupul
bisericesc. Unitatea se p[streaz[ prin har, prin rug[ciune a
unora pentru al\ii, prin ascultare fa\[ de conduc[torii
Bisericii. #n sutele de epistole vasiliene reg[sim
str[daniile lui pentru p[strarea, sau pentru refacerea
unit[\ii178.

177
Idem, Aspecte eclesiologice @n opera Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de
ani de la s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune
al B.O.R., Bucure]ti 1980, pg. 161, 166-167. T`lcuind cuvintele
psalmistului: “St[tut-a @mp[r[teasa de-a dreapta Ta, @mbr[cat[ @n
hain[ aurit[ ]i @nfrumuse\at[“ (Psalmul 44, 11), Sf`ntul Vasile cel
Mare spune c[ Psalmistul vorbe]te aici despre Biseric[, despre
care C`ntarea C`nt[rilor @nva\[ c[ este singura porumbi\[
des[v`r]it[ a lui Hristos, ce a]eaz[ pe cre]tinii care au f[cut
fapte bune de-a dreapta lui Hristos, iar pe cei r[i @i va desp[r\i,
a]a cum p[storul desparte oile de capre - Sf`ntul Vasile cel Mare,
Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 408
178
Ibidem, pg. 171-172
 91

#n iure]ul fr[m`nt[rilor doctrinare ale vremurilor

sale, Sf`ntul Vasile cel Mare a continuat tradi\ia
@nainta]ilor ]i a ap[rat credin\a cea adev[rat[ a Bisericii
lui Hristos, prin predica ]i prin activitatea sa de
arhip[stor. Pentru el, cuvintele ereticilor sunt cele care
aduc cu ele boala credin\ei179. De aceea, @i avertizeaz[ pe
eretici de pedeapsa pe care ei o vor primi pentru
@nv[\[tura lor gre]it[ ]i pentru @ndep[rtarea de Biseric[.
Totu]i, pentru readucerea p[cii @n Biseric[, arat[ o
atitudine conciliant[, p[rinteasc[, mai ales pentru
ereticii care se poc[iau.
Marele Ierarh ia atitudine fa\[ de eroarea gnosticilor
doche\i180. A]a de pild[, scriind locuitorilor din ora]ul
Sozopole despre #ntruparea Domnului din Fecioara Maria,
@i @nva\[ c[ dac[ El nu ar fi venit @n trup, atunci nu ar fi
putut nimici puterea mor\ii. Un alt eretic comb[tut este
Marcel de Ancira, monarhianist tropic, cu o @nv[\[tur[
primejdioas[ ]i str[in[ de adev[r. #n ce prive]te erezia lui
Sabelie181, Sf`ntul P[rinte scrie frunta]ilor din ora]ul
Neocezareea (Pontului), pentru a combate @nv[\[tura lui
gre]it[, ce conducea la negarea @ntregii opere de m`ntuire
a noastr[ @n Hristos. De asemenea, el @nsu]i s-a ap[rat
@mpotriva acuza\iilor c[ ar fi sus\inut @nv[\[tura gre]it[ a
ereticului Apolinarie de Laodiceea. Chiar dac[ l-a
cunoscut ]i l-a respectat ca om, i-a condamnat de la
@nceput erorile doctrinare.

179
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 393;
Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea dreptei credin\e @n
primele patru veacuri, Craiova 1997, pg. 161
180
Contra ereticilor gnostici Marcion ]i Valens la: Idem, Omilia
XI la Psalmi, PG 29, col. 449
181
Contra sabelienilor la: Idem, Omilia XXIV, PG 31, col. 600
92

O aten\ie deosebit[ a fost acordat[ @nvingerii

arianismului, cu diversele lui grup[ri. Sf`ntul P[rinte @]i
exprim[ @ngrijorarea c[ erezia tulbur[toare a lui Arie se
extindea mereu, avertiz`ndu-i pe confra\ii s[i c[ pericolul
arianismului putea s[ treac[ din R[s[rit @n Apus182. Sf`ntul
Vasile cel Mare descrie situa\ia @n care credincio]ii
ortodoc]i ie]eau @n afara zidurilor ora]elor, spre a \ine
slujbele, fiindc[ bisericile le fuseser[ ocupate de arieni.
Ortodoc]ii erau supu]i la expulz[ri, confisc[ri, intimid[ri,
de c[tre arieni183.
Starea de tulburare @n care se afla Biserica, @n acea
vreme, este expresiv descris[ sub forma unei b[t[lii
navale: “Cu ce vom asemui situa\ia prezent[? Seam[n[,
@ntr-adev[r, unui r[zboi naval, izbucnit @ntre marinarii
r[zboinici, din cauza unor vechi fric\iuni. Imagineaz[-\i
deci acest tablou: flota (p[r\ile beligerante) porne]te din
ambele p[r\i la atac cu mult elan. Apropiindu-se cor[biile
una de alta, m`nia ajunge la culme ]i (b[rba\ii) @ncep
lupta. Presupune, dac[ vrei, c[ @n acela]i timp cor[biile
sunt zdruncinate de o furtun[ violent[ ]i c[ o @ntunecime
dens[, provocat[ de nori, @nv[luie totul, @nc`t s[ nu se mai
poat[ face deosebire @ntre prieteni ]i du]mani, iar semnele
lor distinctive nu mai pot fi recunoscute, din cauza
confuziei generale”. De la aceast[ imagine a b[t[liei

182
Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Scrisori ale Sf`ntului Vasile cel
Mare, documente ale str[daniei sale pentru p[strarea ]i
ap[rarea unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. Biserica Ortodox[
Rom`n[, an C, nr. 7-8/1982, pg. 660
183
Lector Vasile Iliescu, Patru epistole ale Sf`ntului Vasile cel
Mare ]i t`lcul lor, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXIV, nr. 10-
12/1979, pg. 824; Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Sf`ntul Vasile
cel Mare @n con]tiin\a cre]tin[t[\ii, @n rev. Altarul Banatului, an
II (XLI), nr. 4-6/1991, pg. 15
 93

navale, s[ trecem la realitatea care a inspirat-o. Frac\iunea

ereticilor arieni s-a scindat @n mai multe grup[ri, care au
@nceput s[ se lupte @ntre ele, produc`nd o asemenea
agita\ie a bisericilor, @nc`t era mai r[u dec`t o furtun[ pe
mare184.
S[ ad[ug[m combaterea eunomienilor, ramura
extremist[ a anomeilor, cu @nv[\[tura lor gre]it[ despre
cunoa]terea lui Dumnezeu. Nu mai pu\in[ aten\ie acord[
Marele Ierarh combaterii ereticilor pnevmatomahi, scriind
]i lucrarea de referin\[ “Despre Sf`ntul Duh”, pe baza
c[reia se vor purta discu\iile de la Sinodul al Il-ea
ecumenic.
La p[strarea unit[\ii Bisericii ortodoxe @n acea vreme
]i la ap[rarea @nv[\[turii celei adev[rate, mai ales
@mpotriva r[t[cirilor ariene, Sf`ntul Atanasie cel Mare a
contribuit mult. Pe el, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei @l
socotea ca fiind sfetnicul ]i conduc[torul treburilor tuturor
bisericilor185.
Dintre aspectele practice ale vie\ii biserice]ti, trebuie
men\ionat[ disciplina care domnea @n acea vreme @n

184
Sf`ntul Vasile cel Mare, Despre Duhul Sf`nt, PG 32, col. 212
185
Arhidiac. Prof. Constantin Voicu, Unitatea Bisericii @n
oikumene dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia
Banatului, an XXIX, nr. 4-6/1979, pg. 281; Pr. Prof. Nicolae
Petrescu, Sf`ntul Vasile cel Mare, neobosit ap[r[tor al unit[\ii
dreptei credin\e, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 10-
12/1979, pg. 640; Pr. Prof. Teodor Bodogae, Din scrisorile
Sf`ntului Vasile cel Mare c[tre Sf`ntul Atanasie al
Alexandriei, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979,
pg. 70
94

Cezareea Capadociei, al c[rei arhip[stor era Sf`ntul Vasile

cel Mare186.
Ca ierarh, Sf`ntul Vasile cel Mare a lucrat pentru
@nt[rirea leg[turilor dintre Biseric[ ]i societatea
vremurilor sale. Se vorbe]te la el despre o oarecare
armonie a acestor rela\ii @ntre cele dou[ realit[\i ale lumii,
care nu se identific[, ci trebuie s[ colaboreze, fiindc[
fiecare dintre cre]tini este @n acela]i timp cet[\ean al
statului s[u187.
Via\a duhovniceasc[ a oric[rui cre]tin trebuie s[ fie
legat[ de primirea de c[tre el a Sfintelor Taine, dintre
care cea dint`i, cronologic, este Botezul. Dob`ndirea
sfin\eniei ]i roadele acesteia sunt opera Sf`ntului Duh188.
Pentru fiecare cre]tin, orice clip[ din via\[ este potrivit[
pentru primirea Botezului.
186
A]a de pild[, vorbind despre vizita f[cut[ de @mp[ratul Valens
la Biserica mitropolitan[, Sf`ntul Grigorie Teologul, @n
cuv`ntarea funebr[ rostit[ @n cinstea prietenului s[u, Sf`ntul
Vasile cel Mare, spunea: “Merg`nd c`ndva @mp[ratul la
Biseric[…, c`nd… era mare aglomera\ie… a intrat @nl[untru ]i
c`ntarea psalmilor i-a lovit auzul, @ntocmai ca un glas de tunet.
Dup[ ce a v[zut acea mare de capete ]i ordinea des[v`r]it[ din
Biseric[, @nc`t se p[rea mai degrab[ ceva @ngeresc dec`t
omenesc…, a v[zut ]i pe Vasile, cu trupul nemi]cat, cu privirea ]i
cu sufletul lini]tit…” - Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare
funebr[, PG 36, col. 561. Despre combaterea g[l[giei @n Biseric[
]i la: Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia V la Psalmi, PG 29, col. 301
187
Protos. Drd. Irineu Pop, #nv[\[minte morale ]i sociale @n
opera ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, necesare
activit[\ii preo\ilor @n vremea noastr[, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985, pg. 285
188
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai
duhovniciei, @n rev. Mitropolia Banatului, an XVI, nr. 4-6/1966,
pg. 199
 95

Aspecte morale ale tr[irii cre]tine

Unii p[g`ni au v[zut ]tiin\a ca pe scopul vie\ii.
Pentru al\ii, acest scop a fost lucrarea practic[. Al\ii au
voit s[ se foloseasc[ diferit de via\[ ]i de trup, c[ut`nd
pl[cerea. Pentru cre]tini, spune Sf`ntul P[rinte, scopul
vie\ii “este fericita vie\uire @n veacul ce va s[ fie”189.
Orice cre]tin, fie el b[rbat sau femeie, laic sau
monah, are datoria de a progresa duhovnice]te ]i de a
lucra pentru propria sa des[v`r]ire moral[, urm`nd pilda
M`ntuitorului ]i a sfin\ilor, ajutat fiind de harul lui
Dumnezeu, printr-un efort personal sus\inut190. Urcu]ul
duhovnicesc este ca o scar[, asemenea celei a lui Iacov,
av`nd un cap[t jos pe p[m`nt, iar cel[lalt cap[t fiind @n
cer191.
Cre]tinul care se st[duie]te s[ tr[iasc[ potrivit
@nv[\[turilor Domnului, nu @]i consum[ energia pentru
bunuri lume]ti. El nu minte, nu hule]te, nu def[imeaz[ pe
nimeni, nu este r[zbun[tor, nu r[spl[te]te r[ul prin r[u,
nu este m`nios, ridic[ pe fratele s[u care gre]e]te, arat[
cump[tare @n m`ncare ]i @n b[utur[, nu se pl`nge de
lipsuri sau de dificultatea muncii sale. Nu prefer[ luxul,
arat[ m[sur[ @n toate ]i mult respect. Nu caut[ slava
lumii. Sf`ntul Vasile cel Mare @ndeamn[ pe cre]tini s[
189
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 432
190
Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980, pg.
231-232
191
“Cei care se @ndreapt[ spre via\a cea virtuoas[, trebuie s[
mearg[ pe urmele virtu\ii, @ncep`nd cu primele trepte…, printr-un
urcu] s[v`r]it @ncetul cu @ncetul” - Sf`ntul Vasile cel Mare,
Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 217
96

tr[iasc[ bucuria spiritual[ ]i buna dispozi\ie l[untric[.

Apropierea noastr[ de Dumnezeu se poate face numai
prin sfin\enia vie\ii192.
Concluzia Regulilor morale vasiliene rezum[ idealul
cre]tinului, caracterizat printr-o credin\[ lucr[toare @n
dragoste, prin convingerea ferm[ @n adev[rul cuv`ntului
inspirat, prin p[zirea poruncilor dumnezeie]ti, prin grija
fa\[ de semeni, prin @ndep[rtarea de p[cate, prin
dezbr[carea de omul cel vechi ]i de poftele lui, prin
neprih[nirea vie\ii ]i prin @mp[rt[]irea cu Sfintele Taine193.
Virtutea ]i rolul ei @n via\a cre]tinului. Sf`ntul
Vasile cel Mare, asemenea celorla\i sfin\i ai Bisericii
noastre, @ndeamn[ pe cre]tini s[ lupte @mpotriva r[ului, de
orice fel ar fi: spiritual, moral, sau social. Virtutea lupt[
contra viciului, sfin\enia contra p[catului, via\a contra
mor\ii, pacea contra r[zboiului, rug[ciunea contra
blasfemiei, frumosul contra ur`tului, dragostea contra
urii. Via\a virtuoas[ nu este un ideal irealizabil, nici nu
este ceva str[in de sufletul nostru, ci este pentru suflet
precum s[n[tatea pentru trup. Via\a cre]tin[ ar trebui s[
fie o continu[ str[danie. Prin virtu\i ]i fapte bune, omul
poate ajunge aproape de Dumnezeu, asemenea lui
Moise194.

192
P.S. Timotei, Spiritualitatea…, Op. cit., pg. 127
193
R.P. Dom. Jean Gribomont, Concep\ia Sf`ntului Vasile cel
Mare despre idealul cre]tin ]i asceza evanghelic[, @n rev.
Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979, pg. 80
194
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col.
380; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…,
Op. cit., pg. 193 ; Magistrand Vasile Prescure, Personalitatea
moral[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XIV, nr. 5-6/1962, pg. 288
 97

Dintre cuv`nt[rile vasiliene @n care se dezvolt[ pe

larg tema virtu\ilor cre]tine, men\ion[m Omiliile la Psalmi,
dar ]i unele dintre cele 24 de Cuv`nt[ri cu teme diverse.
Virtutea este v[zut[ ca fiind o condi\ie principal[ ]i
mijlocul prin care cre]tinul poate dob`ndi via\a ve]nic[.
Sf`ntul Vasile cel Mare a aplicat el @nsu]i @n propria via\[
duhovniceasc[ @nv[\[tura despre virtute195.
Adeseori, oamenii sunt iubitori de cele lume]ti ]i,
necunosc`nd natura binelui, fericesc pe semeni pentru
cele care de fapt nu merit[: bog[\ia, str[lucirea vie\ii ]i
altele asemenea. De fapt, banii nu @l fac pe om mai drept,
s[n[tatea nu @i aduce cur[\enia trupeasc[. Fericit este
numai acela care particip[ la bunurile care nu se pierd. La
aceast[ stare, femeile pot participa @n egal[ m[sur[ ca ]i
b[rba\ii, fiindc[ virtutea este aceea]i196.
Pentru a lucra virtutea, este nevoie ca omul s[
utilizeze capacitatea de a deosebi binele de r[u. Virtutea
este podoaba cea mai de pre\, pe care ]i-o poate agonisi
cre]tinul. Ea c[l[uze]te pe drumurile care duc la via\a
ve]nic[, dar ne face simultan ]i de folos pentru semenii
no]tri197.
Virtutea implic[ echilibru, @ntre lips[ ]i exagerare.
De pild[, curajul ca virtute, este mai mult dec`t la]itatea ]i

195
Arhidiacon Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980, pg.
211; I.P.S. Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii
cre]tine…, Op. cit., pg. 613
196
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 216
197
Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n
Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, pg. 465
98

mai pu\in dec`t cutezan\a. Exager[rile ]i lipsurile fac pe

om s[ gre]easc[ drumul spre virtute. Toat[ via\a este
necesar s[ se lucreze virtutea. Altfel, o singur[ fapt[ nu ne
poate des[v`r]i198.
Sf[tuind pe fiul s[u duhovnicesc, Sf`ntul Vasile cel
Mare enumer[ virtu\ile sufletului cre]tin: iubirea lui
Dumnezeu ]i dispre\uirea faptelor pe care El nu le iube]te;
r[bdarea; neprih[nirea trupului ]i a sufletului; dispre\uirea
slavei de]arte; smerenia ]i paza de m`ndrie; adev[rul ]i
fuga de minciun[; @nfr`narea de la m`nie ]i furie; ferirea
de orice r[u199.
#n lumea p[g`n[, idealurile morale au r[mas, cu
pu\ine excep\ii ]i acelea limitate @n general ca exprimare
practic[ la c`teva pesoane, idealuri teoretice.
Cre]tinismul @ns[ a ridicat iubirea la locul care i se cuvine
@n via\a oamenilor, bazat pe principiile lui evanghelice ]i
insist`nd asupra laturii sale practice, @ndreptate spre
ajutorarea semenilor, care au nevoie de iubirea noastr[.
Saltul realizat de cre]tinism a fost mare, fiindc[ trecea
dincolo de re\inerea pe care evreii o aveau fa\[ de str[ini,
trecea dincolo de indiferentismul romanilor, cu accentele
lor brutale, c`nd era vorba despre sclavi, @ntrecea chiar
cele mai frumoase idei r[mase teoretic de la filosofi
precum stoicii. Cre]tinii tr[iau iubirea dumnezeiasc[ ]i o
f[ceau lucr[toare prin faptele lor bune, iar nep[sarea era
condamnat[200.

198
P.S. Timotei, Spiritualitatea…, Op. cit., pg. 121
199
Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc,
trad. de I. Popa, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979,
pg. 59
200
Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Iubirea ]i mila cre]tin[.
Preliminarii la analiza unei concep\ii cre]tine despre
 99

Cre]tinismul subliniaz[ c[, @n raportul nostru cu

Dumnezeu, iubirea Sa de oameni joac[ un rol
fundamental. “Filantropia lui Dumnezeu @n Treime
lucr[toare prin Biseric[ descoper[ noi valen\e ale
umanit[\ii”. Vorbind despre Sf`ntul Vasile cel Mare,
trebuie s[ avem @n vedere @n\elegerea sa moral-
bisericeasc[ a filantropiei, ce se reg[se]te ]i @n
organizarea Vasiliadei201.
Reg[sim la Marele Ierarh @nv[\[tura cre]tin[ despre
iubire, a]a cum o cunoa]tem ast[zi, cu elementele ei
fundamentale. Iubirea are pentru el un rol principal,
fiindc[ nimic nu @nfrumuse\eaz[ ]i nu @ndumnezeie]te pe
om a]a cum face iubirea202. Nu a fost un teoretician al
iubirii cre]tine, ci a pus @n practic[ principiile evanghelice,
sacrific`nd totul pentru semenii s[i, c`nd ei s-au g[sit @n
nevoi ]i @n suferin\e203. Fiindc[ adev[rata dragoste, pe
care trebuie s[ o nutrim fa\[ de semenii no]tri, este un
mare dar al Sf`ntului Duh.

asisten\a social[ la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia

Banatului, nr. 7-9/1980, pg. 440-442
201
Pr. Asistent Dr. Alexandru Stan, Sf`ntul Vasile cel Mare @n
teologia sistematic[ ortodox[ rom`n[ @n ultimii treizeci de
ani, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXIV, nr. 3-4/1982,
pg. 169-170
202
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Importan\a ]i sensul des[v`r]irii @n
monahism, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 3-
4/1955, pg. 221; Protos. Nestor Vornicescu, #nv[\[turi
duhovnice]ti din via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an XLI, nr. 1-2/1965, pg. 53
203
Diac. Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina
omiliilor Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului,
an XXIX, nr. 4-6/1979, pg. 312
100

Iubirea de Dumnezeu, spune Sf`ntul Vasile cel

Mare, nu se poate @nv[\a, a]a cum nu trebuie s[ @nv[\[m
a iubi pe cei care ne-au n[scut ]i ne-au hr[nit. “#nv[\area
iubirii de Dumnezeu nu vine din afar[, ci deodat[ cu
@ntocmirea vie\ii, adic[ a omului”. #n porunca iubirii de
Dumnezeu se include orice alt[ porunc[ a vie\ii
cre]tinului. Ea este o datorie indispensabil[. Lipsa
acesteia din suflet este echivalent[ cu cel mai mare r[u204.
Dac[ omul c[s[torit se str[duie]te s[ plac[ so\iei
sale, tot astfel ]i @nc[ mult mai mult cre]tinul trebuie s[
lucreze, prin toate mijloacele, s[ plac[ lui Hristos. Dar
Dumnezeu nu vrea ca s[ fie iubit prin vorbe, ci prin inim[
curat[ ]i prin fapte bune. Dovada iubirii cre]tinului
pentru Dumnezeu st[ @n @mplinirea poruncilor Lui,
fiindc[ adev[rata cinste ]i pream[rire a Lui I se poate
aduce numai @mplinindu-I voia205.
Cre]tinul care vrea s[ ajung[ la iubirea de
Dumnezeu trebuie s[ aib[ con]tiin\a bun[ ]i sufletul
drept, mi]cat de binefacerile Lui. S[ poarte “cugetarea
sf`nt[ fa\[ de Dumnezeu, ca pe o pecete ne]tears[,
@ntip[rit[ @n suflete”. Lipsa iubirii de Dumnezeu este
echivalat[ cu lipsa luminii pentru ochi, care, chiar dac[ nu
doare, este o pierdere nem[surat de mare206.

204
Sf`ntul Vasile cel Mare, C`teva @ndrum[ri pentru cei care
doresc s[ cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui Dumnezeu,
trad. de Prof. Iorgu Ivan, @n rev. Biserica Ortodox[ Rom`n[, an
CII, nr. 3-4/1984, pg. 170, 172
205
Idem, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, prezentare ]i
traducere de I. Popa, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-
3/1979, pg. 59; Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme
morale…, Op. cit., pg. 216
206
Idem, Regulile monahale, Regula mic[ 211, PG 31, col.
736; Idem, Despre iubirea fa\[ de Dumnezeu ]i de aproapele,
 101

Iubirea aproapelui este socotit[ de Marele Ierarh ca

fiind a doua porunc[, ]i @n ordine ]i ca putere, fiindc[
Dumnezeu ne-a dat ]i capacitatea practic[ de a o @mplini.
“Nimic nu este mai propriu naturii noastre dec`t s[ fim
sociabili @ntreolalt[, s[ ne folosim unul de altul ]i s[ iubim
pe semenul nostru”207.
Iubirea semenilor se @ntinde ]i asupra du]manilor
no]tri, pentru ca s[ fim des[v`r]i\i, imit`nd bun[tatea
Tat[lui din ceruri, Care face s[ r[sar[ soarele peste to\i.
De aceea, nu avem voie s[ ne cheltuim gre]it puterea de
a iubi. “Frumuse\ea ]i valoarea iubirii sunt reale numai
dac[ se cuprind @n denumirea de iubire
atotcuprinz[toare”. Oamenii trebuie s[ iubeasc[ pe to\i
semenii lor la fel, fiindc[ ]i pe propriile noastre m[dulare
le iubim pe toate la fel208.
Cine iube]te pe aproapele s[u, este numit fiu al lui
Dumnezeu. Cine este @mpotriv[, este fiul diavolului. Cine
iube]te pe fratele s[u, are inima lini]tit[. Cine ur[]te pe
fratele s[u, este @nv[luit de furtun[. Este comparat[
sugestiv via\a celor lipsi\i de iubire de semeni ]i care
tr[iesc izola\i cu cea a liliecilor, socotindu-i pe ace]tia

trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr.

4-6/1981, pg. 220; Idem, Despre poruncile lui Dumnezeu ]i
despre @mplinirea poruncii de a iubi pe Dumnezeu, trad. de Pr.
Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXV, nr. 7-
8/1983, pg. 490
207
Idem, C`teva @ndrum[ri pentru cei care doresc s[
cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui Dumnezeu, trad. de Prof.
Iorgu D. Ivan, @n rev. Biserica Ortodox[ Rom`n[, an CII, nr. 3-
4/1984, pg. 174
208
Idem, Despre iubirea fa\[ de Dumnezeu…, Op. cit., pg. 223
102

chiar superiori, fiindc[ tr[iesc @n comun, pe c`nd oamenii

egoi]ti sunt lipsi\i de solidaritatea vie\ii @n comun209.
Despre Sf`ntul Vasile cel Mare se spune c[ a fost
predicatorul milosteniei. Nu s-a limitat numai la predica
din amvonul Bisericii sale, ci s-a implicat activ @n
problemele sociale ale vremii, ca un @ndrum[tor, lupt`nd
pentru rezolvarea lor. Milostenia este, pentru
Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, un mijloc de
restabilire a egalit[\ii sociale, stricat[ prin p[cat. Predica
vasilian[ critic[ relele societ[\ii, @ncerc`nd s[ le @nl[ture
din via\a comunit[\ii, pe care o p[store]te. Milostenia
devine un factor indispensabil, ea pornind din iubirea de
oameni a celor ce o lucreaz[. Cuv`nt[rile sale sunt
pres[rate cu numeroase @ndemnuri la milostenie, trezind
con]tiin\a ascult[torilor, ca ei s[ r[spund[ pozitiv la
nenorocirile ab[tute asupra comunit[\ii cre]tine din care
fac parte. Predicatorul se folose]te astfel de toat[ for\a
cuv`ntului rostit din amvonul l[ca]ului sf`nt, pentru a
mi]ca inimile celor boga\i ]i a-i face s[-]i deschid[
hambarele, @n vreme de secet[ grea210.
Mila Sf`ntului Vasile cel Mare fa\[ de cei mai pu\in
noroco]i @n via\[ mergea p`n[ acolo @nc`t el @i ad[postea
]i @i trata personal @n leprozeria Vasiliadei sale pe cei
bolnavi de boala aceea, socotit[ atunci incurabil[. Sf`ntul
Grigorie Teologul poveste]te cum prietenul s[u “nu se sfia
209
Idem, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n
rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979, pg. 60;
Magistrand Vasile Prescure, Personalitatea moral[ a Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, nr.
5-6/1962, pg. 293
210
Drd. Ion D. Popa, Sf`ntul Vasile cel Mare – Predicatorul
milosteniei, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIII, nr. 3-
4/1971, pg. 224, 228-229
 103

s[ cinsteasc[ chiar cu buzele sale aceast[ boal[, s[rut`nd

pe bolnavi, ca pe ni]te fra\i”. Paradoxal, de]i Marele Ierarh
a comb[tut cu toat[ vehemen\a inegalit[\ile sociale, viciile
oamenilor avu\i, p[catele vremii, nedrept[\ile, totu]i el nu
a @ncercat s[ schimbe cu for\a ordinea societ[\ii vremii,
voind s[ opereze o transformare l[untric[ ]i individual[
a oamenilor, o transformare moral[, pe principiile
religioase cre]tine211.
Pentru Sf`ntul Vasile cel Mare, milostenia reprezint[
sentimentul cel mai dumnezeiesc pe care @l poate avea
omul fa\[ de semenii s[i, un sentiment puternic, @n[l\[tor,
prin care omul colaboreaz[ cu Dumnezeu la lucrarea Sa
proniatoare. Mila face pe oameni mai buni, mai umani.
Ea este expresia iubirii cre]tine212.
Dumnezeu arat[ milostenia Sa fa\[ de oamenii care
dovedesc poc[in\[, dar este judec[tor al celor @nd[r[tnici,
dup[ vrednicia, sau nevrednicia fiec[ruia. Aici pe p[m`nt,
mila Sa este f[r[ judecat[, fiindc[ Domnul a venit s[
m`ntuiasc[ pe oameni. At`t timp c`t vie\uim pe p[m`nt,
avem nevoie de mila Sa. Milostenia este pentru Sf`ntul
Vasile cel Mare o datorie a fiec[rui om. El ne @ndeamn[ la
ac\iune social[, la dragoste de semeni, fiindc[ milostenia
este proprie firii umane, ca fiin\[ social[ ]i sociabil[. #n
leg[turile pe care le avem cu semenii no]tri, este
neap[rat[ nevoie s[ d[ruim pentru ajutorarea celui
s[rac213.
211
Ibidem, pg. 233
212
Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Iubirea ]i mila cre]tin[.
Preliminarii la analiza unei concep\ii cre]tine despre
asisten\a social[ la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia
Banatului, an XXX, nr. 7-9/1980, pg. 443
213
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 332;
Idem, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 261
104

Pentru Marele Ierarh, milostenia este mai mult dec`t

un simplu ajutor, pe care suntem datori s[ @l oferim. Ea
trebuie s[ porneasc[ din iubirea noastr[ pentru aproapele,
care are ca model iubirea lui Dumnezeu pentru @ntreg
neamul omenesc. To\i oamenii sunt fra\i ]i @n virtutea
originii lor comune, este firesc s[ se ajute reciproc.
P[m`ntul pe care tr[im a fost dat de Creatorul tuturor
pentru to\i ]i mai presus de dreptul de proprietate al
individului exist[ dreptul la via\[ al oric[rui om.
Punctul de plecare al concep\iei vasiliene despre
milostenie ]i ajutorarea aproapelui este chiar
antropologia sa. Ea subliniaz[ demnitatea fiin\ei umane,
leg[tura existent[ @ntre oameni ]i implica\iile ei pe plan
social. Prin originea sa dumnezeiasc[, prin ra\iunea pe
care o posed[, omul este rege al crea\iei ]i, fie el chiar cel
mai umil, a fost f[cut dup[ acela]i chip al lui Dumnezeu,
ca oricare dintre semenii s[i ]i a fost r[scump[rat prin
aceea]i Jertf[ a lui Hristos. De aici convingerea Sf`ntului
Vasile cel Mare despre valoarea nepre\uit[ a omului ]i de
aici nevoia ajutor[rii lui, c`nd situa\ia o cere. Marele Ierarh
lupt[ cu egoismul ]i cu nep[sarea unei societ[\i care,
de]i se considera eminamente cre]tin[, era totu]i sf`]iat[
de uimitoare decalaje @ntre oameni, baz`ndu-se adesea pe
exploatarea sclavilor. Milostenia este predicat[ ca o
datorie ]i nu ca fiind ceva op\ional. Ea trebuie s[ se fac[
sim\it[, din libera ini\iativ[ a fiec[ruia, mai ales @n
momentele grele prin care trec semenii, cum a fost cazul
cumplitei secete ab[tute asupra Capadociei, @n deceniul
]apte al veacului al IV-lea. Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ la
interven\ia imediat[, impus[ de nevoile de moment ale
semenilor no]tri. C`t despre m[sura acestei generozit[\i,
ea este propor\ional[, fire]te, cu posibilit[\ile celui ce
ofer[ darul s[u. #n fine, nici aspectele practice nu sunt
 105

neglijate, @n sensul c[ milostenia trebuie f[cut[ cu toat[

inteligen\a, pentru a nu @ncuraja lenea ]i cu discern[m`nt,
pentru a ajunge acolo unde este cu adev[rat necesar[214.
Pentru Arhiepiscopul Cezareei Capadociei,
rug[ciunea este un mijloc de evlavie ]i @n[l\are
sufleteasc[, dar ]i un mijloc prin care omul face voia lui
Dumnezeu, @n[l\`ndu-]i mintea ]i inima c[tre El, cu
credin\[ sincer[. Sf`ntul P[rinte @mparte rug[ciunea @n
dou[: de pream[rire (doxologie) ]i de cerere. Mai @nainte
de a trece la cereri, s[-L pream[rim pe Dumnezeu ]i s[-I
mul\umim pentru toate.
O condi\ie fundamental[ a rug[ciunii cre]tinului
trebuie s[ fie smerenia, umilin\a @n fa\a lui Dumnezeu.
C`nd cerem ajutor, chiar dac[ avem con]tiin\a vreunei
fapte bune s[v`r]ite, s[ o t[inuim, pentru c[ vom fi
r[pl[ti\i @nsutit. S[ urm[m exemplul vame]ului, nu al
fariseului din pilda evanghelic[. Rug[ciunea nu se face cu
glas tare, ci “cu strig[tul inimii”. #n timpul rug[ciunii, s[
l[s[m la o parte orice r[utate fa\[ de semeni215.
Cererile noastre s[ nu fie @n[l\ate numai prin
cuvinte, mai ales c[ Domnul ]tie, @n virtutea atot]tiin\ei
Sale, care sunt nevoile noastre omene]ti, ]tie ce dorin\e
avem ]i ce ne este de folos. “Nu trebuie s[ facem
rug[ciunile noastre rostind silabele cuvintelor, ci mai bine
@mplinind puterea rug[ciunii prin libera voin\[ a sufletului
nostru ]i prin fapte de virtute”, pe tot parcursul vie\ii.
214
Diac. Prof. Teodor Dam]a, Principiile de baz[ ale asisten\ei
cre]tine dup[ omiliile Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 10-12/1979, pg. 596-598, 601-
606
215
Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc,
prez. ]i trad. de I. Popa, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-
3/1979, pg. 64
106

Marele Ierarh @i @ndeamn[ pe ascult[torii s[i s[ se roage

mereu: c`nd se a]eaz[ la mas[, c`nd m[n`nc[; dup[ ce
s-au s[turat ]i se ridic[; atunci c`nd se @mbrac[; ziua ]i
noaptea. Toate momentele sunt potrivite s[ ne rug[m ]i
s[ mul\umim lui Dumnezeu pentru cele pe care, cu
d[rnicie, ni le d[ruie]te nou[.
#ntrebat fiind cum poate s[ mai @nal\e mul\umiri un
suflet omenesc ce este @ndurerat din pricina nenorocirilor,
Sf`ntul P[rinte d[ un r[spuns complex. C[ci ce putere ar
trebui s[ aib[ o mam[, pentru a mul\umi, c`nd unicul ei
copil a murit? S[ ne g`ndim @ns[ c[ Dumnezeu este un
p[rinte mai bun pentru noi to\i. S[ ne g`ndim c[ al\ii sunt
@ntr-o situa\ie chiar mai grea ca noi. Nim[nui nu @i lipsesc
pricini de a mul\umi lui Dumnezeu. Sluga s[ se bucure c[
este @nc[ liber[, cel @ntemni\at s[ se bucure fiindc[ @nc[
tr[ie]te. Cel os`ndit pe nedrept s[ aib[ n[dejdea
bun[t[\ilor viitoare. “Cel @n\elept poate s[ @nal\e
binef[c[torului Dumnezeu nenum[rate mul\umiri @n
@ntreaga sa via\[ ]i @n orice stare s-ar g[si”. Din p[cate, cei
mai mul\i oameni dispre\uiesc bunurile pe care le au ]i
doresc pe cele care le lipsesc. Robul este nemul\umit
fiindc[ nu-i liber, iar @mp[ratul este trist fiindc[ nu
st[p`ne]te @ntreaga lume216.
#nv[\[tura cre]tin[ despre post ]i rolul lui benefic @n
via\a fiec[ruia dintre oameni @]i g[se]te @n cuv`nt[rile
Sf`ntului Vasile cel Mare o form[ complet[ de exprimare,
mai ales @n cele dou[ frumoase omilii despre post. Dup[
cum hrana consistent[, spune el, @nt[re]te trupul celor
care se preg[tesc s[ se @ntoarc[ @n aren[, tot astfel “postul
@nt[re]te pe credincios”. Cu c`t este mai mic[ greutatea
trupului, cu at`t el devine mai s[n[tos duhovnice]te,

216
Idem, Omilia V, PG 31, col. 244-245, 252
 107

biruind pe du]manii cei nev[zu\i, @nt[rindu-l @n r[bdare ]i

@n suferin\[. #n lupta pe care cre]tinul o duce, av`nd ca
aliat postul, el nu se afl[ singur, @ngerii fiind p[zitori ai
vie\ii lui ]i st`nd cu pl[cere l`ng[ oricine @]i cur[\e]te prin
post sufletul s[u217.
Este recomandat postul deopotriv[ tuturor
oamenilor, din orice categorie social[ s-ar afla ei. Cei
boga\i s[ posteasc[ ]i s[ nu se lase birui\i de desf[t[ri,
pentru a nu ajunge s[ fie pedepsi\i. Tot la fel, nici s[racii
s[ nu ignore postul. Pentru femei, postul este “tot at`t de
potrivit ]i de firesc precum respira\ia”. Copiii trebuie s[ fie
educa\i @n atmosfera familiei ce respect[ postul,
asemenea unor plante ce sunt bine crescute. Nici alte
categorii de oameni s[ nu ignore datoria pe care o au de
a posti: b[tr`nii, c[l[torii, sau solda\ii. Postul este v[zut ]i
tr[it ca o perioad[ de bucurie sufleteasc[. De aceea,
zilele postului s[ fie primite cu dragoste218.
Cel mai mult se insist[ @n omiliile vasiliene asupra
roadelor binecuv`ntate ]i numeroase ale postului, @n via\a
celor ce @l lucreaz[. Postul @i cre]te pe prunci, @i p[streaz[
cura\i pe tineri, @i umple de vrednicie pe cei cu p[rul alb.
#i @nfr`neaz[ pe oamenii afla\i @n floarea v`rstei, @i p[ze]te
pe cei ce sunt c[s[tori\i, este ocrotitor al fecioriei.
Binefacerile postului le resimte din plin nu numai fiecare
cre]tin @n propria lui cas[, ci aceste roade se r[sfr`ng la
scara @ntregii comunit[\i umane. Ora]ul @n care cre]tinii
respect[ postul este mai lini]tit, acolo nu se mai aud
strig[te, nici certuri, nici cuvinte ur`te, nici arme ]i nici

217
Idem, Omilia II despre post, PG 31, col. 185
218
S[ nu ne pl`ngem c[ p`ntecele ne va fi mai gol, ci s[ ne
veselim @mpreun[ cu sufletul “de desf[t[rile cele duhovnice]ti” -
Ibidem, PG 31, col. 188-189
108

agita\ia tribunalelor. Roadele postului se v[d @n multe

locuri din Sf`nta Scriptur[. Sunt aminti\i de pild[: Moise,
Ilie, Samuil, sau Ana. Nu @n ultimul r`nd, Marele Ierarh
capadocian subliniaz[ rolul terapeutic al postului, care
aduce mai mult[ s[n[tate trupurilor. Pentru cei bolnavi,
postul este “mama s[n[t[\ii” lor, iar pentru cei tineri, este
“p[zitorul s[n[t[\ii”219.
Una dintre virtu\ile cele mai importante, dovad[ a
cre]tinului adev[rat, este smerenia. Sf`ntul Vasile cel
Mare roste]te o frumoas[ omilie (a XX-a), @n care aceast[
virtute este socotit[ “cel mai bun mijloc pentru m`ntuire”
]i pentru vindecare de bolile pe care p[catele le
pricinuiesc220. Pentru a se face mai bine @n\eles, prezint[
smerenia @n contrast cu p[catul ce se opune acesteia, cu
m`ndria, cea care p[gube]te pe om de m`ntuire. Fapta
bun[ s[v`r]it[ ast[zi s[ nu ne fac[ s[ uit[m repede
gre]eala s[v`r]it[ ieri, acord`ndu-ne singuri iertare. Nici
gre]eala celui de l`ng[ noi s[ nu fie un motiv pentru a-l
acuza, ci s[ ne amintim de faptele bune pe care el le-a
s[v`r]it mai @nainte. G`ndind astfel ]i acord`nd lucrurilor
mai mult[ aten\ie, vom vedea c[ adeseori cei pe care
suntem tenta\i s[ @i judec[m, sunt mai buni dec`t noi. #n
general, smerenia cre]tinului trebuie s[ se extind[ @n toate
sferele activit[\ii lui: @nf[\i]are, mers, hain[, cas[,
lucruri221.
219
“Dac[ postul ar c`rmui via\a noastr[, atunci via\a nu ar mai fi
at`t de plin[ de pl`ns ]i de triste\e” – Ibidem, PG 31, col. 192,
193
220
Idem, Omilia XX, PG 31, col. 525
221
El avertizeaz[: “Nu te m`ndri niciodat[ fa\[ de nimeni, nici
fa\[ de cel mai mare p[c[tos!… Nu socoti niciodat[ c[ tu e]ti
m`ntuit ]i cel[lalt pierdut. Niciodat[!” – Ibidem, PG 31, col. 533,
536-537
 109

#n ce prive]te atitudinea cre]tinului @n fa\a

@ncerc[rilor vie\ii ]i datoria lui de a mul\umi
ne@ncetat lui Dumnezeu, Sf`ntul Vasile cel Mare
r[spunde la @ntrebarea celor care nu puteau @n\elege cum
este posibil ca un cre]tin s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu
chiar ]i @n @mprejur[rile cele mai grele ale vie\ii. Cum
poate cineva mul\umi, dac[ el este torturat, chinuit, r[nit
pe nedrept, ur`t, c`nd moare de foame, c`nd s[r[ce]te,
sau cade @n m`inile t`lharilor ]i @n general, c`nd
nenorocirile se abat asupra lui. Prin r[spunsul dat,
urm[re]te s[ ridice sufletele ascult[torilor s[i spre o
vie\uire cereasc[, pentru a nu mai fi lega\i de p[m`nt ]i
de trup, @nving`nd patimile. S[ ne g`ndim c`te prilejuri
de bucurie binecuv`ntat[ ne stau @nainte, prin bun[tatea
lui Dumnezeu. Din neexisten\[, am fost adu]i la existen\[
de Dumnezeu. Am fost f[cu\i dup[ chipul Lui. Avem
minte ]i cuv`nt, ]i @n\elegem @n\elepciunea ]i purtarea de
grij[ a toate pe care Dumnezeu o arat[. Deosebim binele
de r[u. Iat[ numai c`teva dintre motivele pe care Sf`ntul
P[rinte ni le pune @n fa\[ pentru a ne bucura ]i a mul\umi
St[p`nului tuturor222. S[ mul\umim Lui ]i pentru bucatele
duhovnice]ti pe care ni le pune @n fa\[ prin glasul
propov[duitorilor cuv`ntului evanghelic223.
Sfin\ii martiri, modele de tr[ire a
cre]tinismului. Sf`ntul Vasile cel Mare vede pe sfin\i @n
general ca pe modele de urmat de c[tre fiecare, pe
drumul ascendent al tr[irii cre]tine. #n afar[ de exemplele
de sfin\i din Sf`nta Scriptur[, pune @n fa\a p[stori\ilor s[i
pe martirii ]i pe ierarhii acelor vremuri, at`t de apropia\i
ascult[torilor. De la el ne-au r[mas patru importante

222
Idem, Omilia IV, PG 31, col. 220-221, 224
223
Idem, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 144
110

cuv`nt[ri de laud[, patru panegirice, @nchinate sfin\ilor

patruzeci de mucenici, lui Gordie, Mamant ]i Iulitei, prin
toate dovedindu-se grija ierarhului capadocian pentru
sufletele p[stori\ilor s[i224. Un alt martir cinstit de cre]tinii
de atunci era Eupsihie, un t`n[r provenind dintr-o familie
de patricieni. El a fost os`ndit la moarte prin decapitare.
Cre]tinii au ridicat o frumoas[ Biseric[, @n cinstea
mucenicilor “Eupsihios, Damas ]i cei @mpreun[ cu
ace]tia”, Biseric[ @n care, an de an, Sf`ntul Vasile cel Mare
@i chema pe credincio]i s[ se adune pentru rug[ciuni, de
hram225.
Impresionant[ este c[ldura cu care credincio]ii @l
@nconjoar[ pe Marele Ierarh @ntr-o astfel de zi, @nchinat[
mucenicului Gordie. Ei sunt precum albinele, care nu
pleac[ din stupi mai @nainte ca regina lor s[ porneasc[ @n
fruntea roiului. Oamenii se bucur[ duhovnice]te de
faptele mari s[v`r]ite de cei drep\i ]i “sunt @ndemna\i s[
r`vneasc[ ]i s[ imite faptele bune pe care le aud”. Aceste
fapte pot s[ @i lumineze pe “calea vie\ii”226.
Cre]tinii sunt cu at`t mai ata]a\i suflete]te de un
sf`nt m[rturisitor, cu c`t acesta este mai apropiat de

224
Pr. Gheorghe I. Dr[gulin, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i ]coala
alexandrin[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979,
pg. 94
225
Pr. Prof. Teodor Bodogae, C`teva ]tiri mai pu\in cunoscute
despre martiri ]i despre moarte @n coresponden\a Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXI, nr.
3/1986, pg. 28
226
“Acum, poporul s-a rev[rsat din ora], ca din ni]te stupi, ]i a
ocupat, om l`ng[ om, acest loc @mpodobit din fa\a ora]ului,
acest stadion sf`nt ]i prea frumos al mucenicilor”, Biserica
martirilor - Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia a XVIII. La
mucenicul Gordie, PG 31, col. 489-492
 111

locurile lor natale. Acest sentiment este @mp[rt[]it ]i de

Marele Ierarh capadocian, c`nd vorbe]te despre
mucenicul Gordie227. Acest mucenic a fost militar, ofi\er
cu grad @nalt. A renun\at la cariera sa militar[ ]i, dup[
preg[tirea ascetic[ de care s-a @nvrednicit, retr[g`ndu-se o
vreme din lume, a m[rturisit credin\a sa @n fa\a @ntregului
ora]. A primit chinurile cu veselie ]i s-a dat @n m`inile
c[l[ului, ca ]i cum s-ar fi dat @n m`inile @ngerilor. De
acela]i curaj a dat dovad[ ]i mucenicul Varlaam, care
“nu se uita la vremelnicia chinurilor, ci la ve]nicia
r[spl[\ii”228.
Impresionant este ]i martiriul sfin\ilor patruzeci de
mucenici, ace]ti b[rba\i viteji, care ne @ndeamn[ la
virtute pe fiecare dintre noi, cei aduna\i ca s[ @i pomenim,
din vremea Sf`ntului Vasile cel Mare ]i p`n[ ast[zi.
Curajul acestor tineri este cople]itor. Ei sunt un exemplu
pentru tinerii din toate timpurile. Dar Marele Ierarh vrea
s[ scoat[ @n eviden\[ ]i o alt[ latur[ a eroismului cre]tin ]i
a spiritului de jertfelnicie. C`nd mama unuia dintre cei
patruzeci a v[zut c[ fiul ei @nc[ tr[ia ]i p[g`nii voiau s[ @l
scoat[ din ceat[, “ea, ca adev[rat[ mam[ de mucenic, l-a
ridicat cu m`inile sale ]i l-a pus @n c[ru\a @n care se aflau

227
“Acest sf`nt mucenic s-a n[scut @n ora]ul acesta (Cezareea
Capadociei). De aceea @l ]i iubim mai mult, c[ este podoaba
noastr[. Dup[ cum pomii roditori dau fructe potrivite propriului
lor p[m`nt, tot a]a ]i mucenicul acesta, ie]ind din s`nurile
p[m`ntului nostru…, a d[ruit… desf[tarea roadelor credin\ei lui.
Bune sunt ]i fructele altor regiuni, c`nd sunt pl[cute ]i
hr[nitoare, dar cu mult mai pl[cute… sunt fructele din \ara
noastr[…, c[ apar\in p[m`ntului nostru” – Ibidem, PG 31, col.
493
228
Idem, Omilia a XVII-a. La mucenicul Varlaam, PG 31, col.
484
112

]i ceilal\i pentru a fi du]i la rug”. Curajoasa mam[ a

ar[tat prin gestul ei c[ ]i-a hr[nit fiul nu doar cu lapte, ci ]i
cu @nv[\[turile credin\ei229.
#n prezentarea martiriului sfintei muceni\e Iulita,
Sf`ntul Vasile cel Mare arat[ o alt[ latur[ a umanismului
cre]tin, promov`nd ideea egalit[\ii dintre b[rba\i ]i
femei. Dreapta Iulita, aparent slab[, chiar neputincioas[ @n
fa\a legilor vremurilor, care propagau inegalitatea femeii ]i
inferioritatea ei fa\[ de b[rbat, arat[ curaj. #n procesul
intentat ei, calomniatorii nu g[sesc alt[ acuza\ie, dec`t
aceea c[ este cre]tin[ ]i potrivit legilor romane, este
lipsit[ de drepturi cet[\ene]ti. Iulita @ndeamn[ pe toate
femeile s[ @ndure suferin\ele pentru credin\[ cu curaj ]i s[
nu acuze sl[biciunea firilor. Le @ndeamn[ la destoinicie @n
virtute, ca unele ce au fost f[cute de Dumnezeu din
acela]i “aluat” ca ]i b[rba\ii230.
De o pre\uire deosebit[ @n ochii Sf`ntului Vasile cel
Mare se bucura ]i persoana Sf`ntului Atanasie al
Alexandriei. #n vremuri zbuciumate pentru Biseric[, el ]i-a
@mplinit cu succes misiunea de p[stor. A ap[rat
@nv[\[tura, p[str`nd-o curat[ fa\[ de r[t[cirile ariene231.
Arhiepiscopul Cezareei Capadociei vorbe]te @n cuvinte

229
Idem, Omilia a XIX-a. La Sfin\ii patruzeci de mucenici, PG
34, col. 508-512, 524
230
“B[rba\ilor, s[ nu v[ ar[ta\i @n credin\[ mai prejos dec`t
femeile! Femeilor, s[ nu r[m`ne\i @n urma pildei date de sf`nta
Iulita, ci, hot[r`te, st[rui\i @n credin\[! A\i v[zut din mucenicia
sfintei c[ sl[biciunea firii nu v[ este piedic[ pentru s[v`r]irea
virtu\ilor” – Idem, Omilia a V-a. La muceni\a Iulita, PG 31, col.
237, 241
231
Mai ales @n epistolele vasiliene g[sim cuvinte de apreciere,
fa\[ de acest “doctor” al bolilor Bisericii lui Hristos ]i c`rmaci al
ei, pe marea @nvolburat[ - Epistolele 66, 69, 80 ]i 82
 113

alese ]i despre Sf`ntul Ambrozie al Milanului,

adres`ndu-i una dintre cele mai frumoase epistole ale
sale. Se scoate @n eviden\[ lupta ierarhului milanez pentru
ap[rarea credin\ei ortodoxe fa\[ de r[t[cirile eretice232.
P[catele ]i cur[\irea de p[cate. Sf`ntul Vasile cel
Mare se str[duie]te @n cuv`nt[rile sale s[ con]tientizeze pe
ascult[tori despre necesitatea lep[d[rii grijilor lume]ti,
care devin adev[rate poveri, ce apas[ pe inimile noastre.
De aceea, omul trebuie s[ aib[ for\a de a se elibera de
“povara de]art[ a g`ndului p[m`ntesc”233.
Dintre p[catele asupra c[rora s-a oprit Marele
Ierarh, comb[t`ndu-le, spre folosul duhovnicesc ]i pentru
@ndreptarea p[stori\ilor s[i, amintim mai @nt`i viclenia.
Pentru a @n\elege mai bine cum g`nde]te ]i cum lucreaz[
omul viclean, porne]te de la exemplul comportamentului
caracati\ei, aceast[ vie\uitoare marin[, care de fiecare
dat[ ia culoarea pietrei pe care se a]eaz[, iar pe]tii devin
de @ndat[ prada sa. Tot astfel este omul viclean, care face
pe placul celor ce au putere, schimb`ndu-]i firea dup[
nevoile proprii. Omul viclean cinste]te castitatea, c`nd se
afl[ @n preajma celor ca]ti, dar este desfr`nat, @mpreun[
cu cei desfr`na\i. #ntr-un cuv`nt, @]i schimb[ p[rerea,
f[c`nd pe plac fiec[ruia dintre cei de la care urm[re]te s[
ob\in[ avantaje. Pe omul viclean, Domnul @l nume]te lup
r[pitor @mbr[cat @n piele de oaie, de care trebuie s[
fugim234.

232
Sf`ntul Vasile cel Mare @l @ndeamn[: “P[]e]te dar @nainte,
omule al lui Dumnezeu… Lupt[-te lupt[ bun[, alin[ suferin\ele
poporului” - Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 197, PSB 12, pg.
357
233
Idem, Omilia V la Hexaimeron, PG 29, col. 108
234
Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PG 29, col. 153
114

Un alt p[cat, asupra c[ruia Ierarhul Cezareei

Capadociei se opre]te pe larg @n una dintre omiliile sale,
este m`nia, aceast[ patim[ care izgone]te ra\iunea ]i
pune st[p`nire pe sufletul omului, transform`ndu-l @ntr-o
adev[rat[ fiar[. Multe p[cate aduce cu ea m`nia: “Limb[
ne@nfr`nat[, gur[ nep[zit[, m`ini nest[p`nite, insulte,
oc[ri, acuze, b[t[i ]i altele, c`te nu se pot enumera”.
Omul m`nios ajunge s[ nu-]i mai cunoasc[ fra\ii, sau
p[rin\ii235.
Demonul m`niei @l transform[ repede pe cel pe care
@l st[p`ne]te, @nc`t acesta nu mai respect[ p[rul alb, nici
virtutea vie\ii, nici binefacerile de care el @nsu]i se
bucurase mai @nainte. “M`nia este o nebunie de scurt[
durat[“. Sf`ntul Vasile cel Mare realizeaz[ ]i un portret al
omului m`nios236.
Confruntarea cu un om m`nios constituie o
@ncercare a @n\elepciunii oric[rui cre]tin, prin care el
poate dovedi c[ este invulnerabil fa\[ de ispite. S[ ne
g`ndim numai la patimile pe care M`ntuitorul #nsu]i le-a
suferit, f[r[ a avea vreo vin[. “Dac[ vom fi @nsufle\i\i de
aceste g`nduri, niciodat[ m`nia nu va izbucni la auzul
insultelor adresate nou[“. Acestea devin “o ]coal[ pentru
a @nv[\a @n\elepciunea” ]i dau t[rie de caracter,

235
“Dup[ cum puhoaiele, care se reped la vale, t`r[sc cu ele tot
ce @nt`lnesc @n cale, tot a]a ]i pornirile violente ]i nest[p`nite ale
m`nio]ilor se n[pustesc asupra tuturor, f[r[ deosebire” - Idem,
Omilia X, PG 31, col. 356
236
Acesta are s`ngele clocotindu-i @n jurul inimii ]i @mbujor`ndu-i
obrajii, ochii @]i pierd c[ut[tura, @ntregul corp @i tremur[, din\ii @i
scr`]nesc ]i fa\a @i este palid[. Vindecarea nu vine, pentru omul
m`nios, prin r[spunsul pe m[sur[. C[ci r[ul nu poate fi vindecat
printr-un alt r[u - Ibidem, PG 31, col. 357
 115

eliber`ndu-ne de m`ndria de a ne socoti mai buni dec`t

cel care ne-a insultat237.
Un alt p[cat, care marcheaz[ negativ via\a
cre]tinului, este invidia, pe care Sf`ntul Vasile cel Mare o
socote]te ca fiind cea mai pierz[toare dintre patimi.
Invidia sup[r[ foarte pu\in pe cei din jur, dar face
nem[surat r[u celui st[p`nit de aceasta. Vindecarea bolii
celui invidios vine doar atunci c`nd el vede c[derea celui
pe care @l invidia238.
Patima invidiei distruge via\a oamenilor, le ruineaz[
firea. Din invidie, diavolul s-a ar[tat pe fa\[ lupt[tor
@mpotriva lui Dumnezeu ]i tot din invidie, Cain a s[v`r]it
fratricidul. Paradoxal, invidiosul nu se bucur[ de
binefacerile ]i de bun[voin\a pe care le prime]te, ci
acestea @l @nt[r`t[ parc[ ]i mai mult ]i @l nemul\umesc.
Invidia fra\ilor lui Iosif i-a pricinuit acestuia mult r[u.
Invidia i-a cuprins pe iudei @mpotriva M`ntuitorului239.
#n secolul al IV-lea, ca ]i @n zilele noastre,
alcoolismul a constituit o problem[ cu implica\ii sociale
grave. Marele Ierarh capadocian nu putea s[ treac[
nep[s[tor pe l`ng[ p[stori\ii s[i care se l[sau dobor`\i de
p[catul be\iei, acest “demon de bun[ voie, b[gat @n
suflete de c[tre pl[cere”. Be\ia este mam[ a oric[rui
237
Ibidem, PG 31, col. 364, 368, 369
238
“Ura i se termin[ numai c`nd vede pe cel invidiat nefericit, din
fericit cum era, c`nd vede vrednic de mil[, pe cel admirat de
toat[ lumea” - Idem, Omilia XI, PG 31, col. 372-373
239
Sf`ntul Vasile cel Mare, ca un psiholog sensibil, realizeaz[ ]i
un portret al omului invidios, cu privirea sa uscat[ ]i lipsit[ de
str[lucire, cu obrazul posomor`t, cu spr`ncenele @ncruntate, cu
sufletul tulburat de patima sa. De aceea, ne @ndeamn[, zic`nd:
“S[ fugim de acest p[cat de nesuferit!” - Ibidem, PG 31, col.
376, 377, 381
116

p[cat, este vr[jma][ a virtu\ii, ucig`nd buna cuviin\[240.

#nt`lnim ]i @n cazul acesta portretul omului atins de
p[catul be\iei, cu trupul lui istovit, sl[b[nog, “buh[it,
fle]c[it ]i lipsit de putere”, cu ochii vine\i, fa\a palid[,
r[suflarea greoaie ]i scurt[, cu limba @mpleticit[ ]i
vorbirea neclar[ ]i cu picioarele tremur`nd”. Marele
p[stor de suflete @i con]tientizeaz[ pe ascult[torii s[i ]i
asupra consecin\elor pe care be\ia le are pentru
organismul omenesc: @ntunecarea min\ii, istovirea puterii
fizice, @mb[tr`nirea @nainte de vreme ]i inevitabil moartea
prematur[. De aceea, propune cel mai simplu ]i eficient
leac @mpotriva p[catului be\iei: postul cre]tin, @nso\it de
c`ntarea psalmilor, de plecarea genunchilor, cu toat[
smerenia241.
S[ ad[ug[m la lista p[catelor comb[tute de Sf`ntul
Vasile cel Mare ]i p[catul astrologiei, a]a de frecvent
atunci, ca ]i pentru omul zilelor noastre. Astrologii a]a-zi]i
@ncearc[ s[ lege cauza faptelor oamenilor de
evenimentele petrecute cu a]trii cere]ti. Sf`ntul P[rinte
consider[ preten\iile lor at`t de nejustificate, @nc`t spune
c[ “a-i combate este de-a dreptul ridicol”242.
Referitor la p[catul slavei de]arte, Sf`ntul Vasile
cel Mare @l consider[ a fi fericit pe omul care nu se bucur[
de cele mai mari bunuri @n via\a aceasta, ci dore]te slava
cea de la Dumnezeu. Din p[cate, spune el, mul\i oameni
@]i caut[ slava lor @n trup, ca de exemplu sportivii, sau cei

240
}i “dup[ cum apa stinge focul, tot a]a ]i vinul nem[surat
@ntunec[ mintea”, transform`nd pe om @n animal, r[pindu-i cel
mai de pre\ dar ]i anume ra\iunea - Idem, Omilia XIV, PG 31,
col. 445, 448
241
Ibidem, PG 31, col. 457
242
Idem, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 132
 117

ce se laud[ cu v`rsta lor. Al\ii caut[ slava @n r[zboaie,

socotind uciderea semenilor ca pe o virtute. Alte forme de
slav[ sunt cele legate de @n[l\area unor construc\ii, cet[\i,
sau cu organizarea diverselor spectacole. Unii caut[ slava
de pe urma bog[\iei, sau a talentului oratoric. De to\i
ace]tia s[ ne fie mil[ ]i “s[ fericim pe aceia care @]i fac
din Dumnezeu slava lor”243.
Str[daniile neostenite ale cre]tinilor vizeaz[
cur[\irea lor de p[cate. Mai @nt`i de toate, Sf`ntul
P[rinte @i @ndeamn[ pe cre]tini ca s[ caute tov[r[]ia
b[rba\ilor des[v`r]i\i la caracter, s[ participe la convorbiri
cu ei, fiindc[ toate cuvintele lor sunt cuvintele unei vie\i
suflete]ti s[n[toase. A]a cum soarele, c`nd r[sare, alung[
@ntunericul, tot astfel @nv[\[turile sfin\ilor pot @nl[tura
@ntunericul din g`ndurile omului. C[ci urm`ndu-le sfaturile,
mintea se @nal\[ la cer, dep[]ind tumultul acestei lumi244.
Sufletul omenesc este asem[nat cu o t[bli\[ de
cear[, care trebuie s[ fie mai @nt`i ]tears[, pentru a se
scrie din nou pe ea. Tot astfel “]i inima care voie]te s[
primeasc[ @n chip l[murit cuvintele dumnezeie]ti, trebuie
cur[\it[ de g`ndurile cele potrivnice”245.
Adeseori, atrage aten\ia Sf`ntul P[rinte, p[catul
unora dintre semenii no]tri ajunge s[ fie socotit de
mul\ime ca vrednic de a fi imitat. Este o stare asem[nat[
cu ciuma, fiindc[ atunci c`nd cineva ajunge str[lucit
datorit[ r[ut[\ii lui, pe mul\i @i va face s[ alunece @n
aceea]i r[utate, @nc`t stric[ciunea sufletelor se @ntinde de

243
Idem, Omilia XIII la Psalmi, PG 29, col. 477
244
Idem, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, prezentare ]i
traducere de I. Popa, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXX, nr. 1-
3/1979, pg. 67
245
Idem, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 341
118

la om la om, a]a cum se r[sp`nde]te, prin contaminare,

ciuma246.
#n lupta omului cu patimile, observ[ Sf`ntul P[rinte,
exist[ numai dou[ alternative: victoria @nseamn[
@ncununarea, iar @nfr`ngerea @nseamn[ robia p[catelor ]i
bucuria vr[jma]ului. Dumnezeu este Cel care @i vine @n
ajutor. Precum cel care caut[ s[ scape @n toate
@mprejur[rile, fuge ]i se refugiaz[ pe un v`rf @nalt,
@nconjurat de ziduri puternice, de netrecut pentru
du]mani, tot astfel omul care se refugiaz[ la Dumnezeu,
socote]te ad[postirea la Acesta, singura lui odihn[.
Apropierea de Dumnezeu presupune lucrarea virtu\ilor,
presupune faptele bune247.
C`nd omul s-a desp[r\it de dragostea fa\[ de trup,
atunci el are o via\[ ascuns[ @n Dumnezeu, @mpreun[ cu
Hristos. Din contr[, sufletul p[c[tosului, al celui care
tr[ie]te dup[ trup ]i dore]te pl[cerile trupului, se t[v[le]te
@n patimi ca @ntr-o mocirl[248.
Urcu]ul duhovnicesc al omului care se str[duie]te
ca s[ se desc[tu]eze de patimi ]i ispite este sugerat de
scara lui Iacov, ce avea un cap[t spre cele p[m`nte]ti,
iar cel[lalt cap[t @n ceruri. Progresul @n via\a virtuoas[
pleac[ de la treptele cele mai de jos, \intind s[ se ridice

246
Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 228
247
Idem, Omilia V la Psalmi, PG 29, col. 288; Idem, Omilia X la
Psalmi, PG 29, col. 416; P.S. Timotei, Spiritualitatea…, Op. cit.,
pg. 119
248
“Sfin\ii, av`ndu-]i vie\uirea @n ceruri ]i pun`ndu-]i faptele lor
bune @n vistieriile cele ve]nice, au slava lor @n ceruri. Slava
oamenilor p[m`nte]ti… se s[l[]luie]te… @n \[r`n[“ - Idem,
Omilia II la Psalmi, PG 29, col. 236
 119

continuu, spre cea mai mare @n[l\ime cu putin\[ pentru

natura noastr[249.
Asem[n`nd vie\uirea @n p[cat cu o stare de boal[,
Sf`ntul Vasile cel Mare reaminte]te c[ este cu neputin\[
s[ @ncepem lucrarea binelui mai @nainte de a ne fi dep[rtat
]i a fi fugit de r[u, dup[ cum este cu neputin\[ s[ primim
@ns[n[to]irea, dac[ nu ne-am eliberat de boal[. Via\a
omului r[u, care nu se poc[ie]te pentru gre]elile lui p`n[
la moarte, este asem[nat[ cu cea a unui om ce locuie]te
@ntr-un morm`nt v[ruit, frumos pe dinafar[, dar plin
@n[untru cu oase ]i necurat. C`nd cineva crede @n Hristos,
dar faptele lui nu sunt @n acord cu credin\a ]i d[ aten\ie
@nv[\[turilor rele, r[st[lm[cind Scriptura, @]i sap[ lui, a]a-
zic`nd, morm`nt @n piatr[250.
#ntrebat fiind dac[ putem spune c[ satana este
pricinuitorul p[catelor, fie ele cu cuv`ntul, cu fapta, sau
cu g`ndul, Sf`ntul Vasile cel Mare r[spunde negativ, dar
atrage aten\ia c[ uneori diavolul poate induce @n eroare pe
cei neaten\i, folosind dorin\ele lor fire]ti, sau patimile
oprite. Totu]i, Sf`ntul P[rinte subliniaz[ puterea sufletului
nostru de a deosebi binele de r[u ]i libertatea de a
alege251.

249
Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 217-220
250
Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 448. #n una dintre
@nv[\[turile sale morale, Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre
poc[in\[ ]i despre timpul potrivit pentru poc[in\[, despre
@nsu]irile ]i roadele acesteia – Idem, #nv[\[turile morale, trad.
de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 7-
8/1985, pg. 158
251
Idem, T[lm[ciri ]i @ndrum[ri pentru cei doritori de
des[v`r]ire moral[, @n Glasul Bisericii, nr. 1-2/1990, pg. 59; Pr.
Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n
120

Atitudinea fa\[ de bunurile materiale ]i rolul

muncii
Asemenea celorlal\i P[rin\i ai Bisericii, Sf`ntul Vasile
cel Mare condamn[ originea nedreapt[ a averilor ]i
@ntrebuin\area lor incorect[. Condamn[ l[comia,
avari\ia, luxul, dorin\a de pl[ceri ]i desf[t[ri. Condamn[
pe cei care asupreau cu cruzime pe v[duve ]i pe orfani,
sau pe cei care puneau impozite nem[surate252.
Ideea egalit[\ii tuturor oamenilor este @nt`lnit[ @n
toate cuv`nt[rile, c`nd vorbe]te despre s[raci ]i boga\i,
c`nd intervine pentru a-i ajuta pe cei afla\i @n nevoi,
apel`nd adesea la autorit[\ile vremii, c`nd depl`nge
condi\iile mizere ]i nedrepte @n care oamenii de r`nd
tr[iau, de]i to\i oamenii merit[ s[ se bucure de aceea]i
bun[stare. Marele Ierarh prive]te pe orice om “ca pe un
alter ego”253.
Egalitatea oamenilor nu poate fi raportat[ doar la
bunurile materiale. Ea vine mai ales din egalitatea lor de
cinste ]i din faptul c[ to\i intr[ @n via\[ @n acelea]i condi\ii.
C[ci goi am ie]it din p`ntecele mamei noastre ]i goi ne
vom @ntoarce @n p[m`nt. Am venit pe lume f[r[ a avea
vreun bun, f[r[ aur, sau argint, f[r[ @mbr[c[minte, f[r[
propriet[\i mobile sau imobile. Am venit pe lume f[r[
demnit[\i, sau ranguri, purt`nd numai chipul lui

“Comentariul la Psalmi” al Sf`ntului Vasile cel mare, @n rev.

Studii Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 7-8/1958, pg. 465
252
P.S. Antonie Pl[m[deal[, Idei sociale @n opera Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare
la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i
de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980, pg. 302; Pr. Prof. I.D. Popa,
Aspecte moral-sociale @n predica ]i via\a Sfin\ilor Trei Ierarhi,
@n rev. Glasul Bisericii, nr. 3-5/1980, pg. 392
253
Ibidem, pg. 299
 121

Dumnezeu. }i, pentru c[ nu am adus nimic pe lume, nici

nu putem scoate nimic din ea254.
Oamenii sunt numai administratorii averilor, doar
“uzufructuarii bunurilor”. T`lcuind cuvintele psalmistului:
“Boga\ii au s[r[cit ]i au fl[m`nzit, iar cei ce-L caut[ pe
Domnul nu se vor lipsi de tot binele” (Psalmul XXXIII,10),
Marele Ierarh subliniaz[ aici nestatornicia bog[\iei,
@nclinat[ spre c[dere, precum “valul purtat uneori de o
parte ]i alteori de alta @n furia v`nturilor”255.
Modalit[\ile de dob`ndire a averii sunt permanent
@n obiectivul Marelui Capadocian. El consider[ abuzul ca
fiind cauza apari\iei bog[\iilor. De pe urma abuzurilor,
apare un @ntreg ]ir de vicii, care transform[ bog[\ia @n
ceva nedorit. C`teva dintre aceste vicii sunt descrise ]i
comb[tute, mai ales l[comia, avari\ia ]i luxul256. Vorbind
254
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilie pentru m`ng`ierea unui
bolnav, PG 31, col. 1720
255
Idem, Omilia VIII, PG 29, col. 365; Magistrand Vasile
Prescure, Personalitatea moral[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, nr. 5-6/1962, pg. 297.
Bog[\ia trece pe l`ng[ om precum un torent. “Dup[ cum un r`u,
care vine de la @n[l\imi, atinge pe cei ce stau pe malurile lui, dar
@ndat[ ce i-a atins, r`ul trece mai departe, tot a]a ]i u]ur[tatea
bog[\iei trece foarte repede ]i alunec[ degrab[. A]a @i este firea,
se mut[ de la unul la altul”. Mai repede po\i \ine apa @n m`ini,
dec`t s[ p[strezi necontenit averea - Idem, Omilia XIII la
Psalmi, PG 29, col. 481
256
Diac. Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina
omiliilor Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului,
an XXIX, nr. 4-6/1979, pg. 304. Despre bogatul avar, Sf`ntul
P[rinte spune, plin de mustrare: “Toate le vezi @n aur, numai la
aur te g`nde]ti… Mai bucuros vezi aurul dec`t soarele. Dore]ti ca
totul s[ se prefac[ @n aur” - Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VI,
PG 31, col. 296
122

despre lumea pe]tilor, se descrie modul cum pe]tii mai

mari @i m[n`nc[ pe cei mai mici. Plec`nd de la acest
exemplu, arat[ c[ noi oamenii nu ne deosebim cu nimic
de acele vie\uitoare, c`nd @mpil[m pe cei s[raci. De
aceea, s[ ne g`ndim c[ pentru astfel de nedrept[\i nu
vom sc[pa de os`nda cea mai de pe urm[257.
Adeseori, bun[starea este un mod prin care sufletul
nostru este @ncercat @n credin\[. C[ci “este la fel de greu
s[-\i p[strezi sufletul ne@nfr`nt, c`nd e]ti @n necazuri, ca ]i
s[ nu te m`ndre]ti, c`nd e]ti bogat ]i ai de toate”. #n una
dintre omiliile sale, Sf`ntul P[rinte t`lcuie]te cuvintele
Evangheliei dup[ Luca: “Strica-voi jitni\ele mele ]i mai
mari le voi zidi”. Ca un psiholog, descrie starea
sufleteasc[ a bogatului care, datorit[ l[comiei, nu se mai
bucur[ de roadele noi dob`ndite, ci este chinuit de griji ]i
nefericit. Este o boal[ a sufletului s[u, curmat[ de moarte,
c[ci avea s[ fie luat din lume @n noaptea urm[toare, iar el
se g`ndea la mul\i ani de desf[tare258.
Un pretext al acumul[rii averilor este ]i acela al
copiilor, despre care cei boga\i spun c[ ei trebuie s[ aib[
cele necesare traiului. #n realitate, acei oameni vor numai
s[-]i satisfac[ l[comia, pofta de @mbog[\ire. Pe ace]tia @i
avertizeaz[ c[ nu pot fi siguri de faptul c[ odraslele lor vor
folosi a]a cum trebuie averea pe care ei le-o las[ ca
mo]tenire, avere care poate s[ se transforme uneori @n
prilej de p[c[tuire, cu consecin\e grave pentru m`ntuirea
copiilor lor259.
Ierarhul Cezareei Capadociei a scris ca nimeni altul
@n literatura cre]tin[ despre p[catul cam[tei, cu

257
Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PG 29, col. 152
258
Idem, Omilia VI, PG 31, col. 261, 264
259
Idem, Omilia VII, PG 31, col. 297
 123

serioasele ei implica\ii sociale. Vechiul Testament

condamna ]i acesta dob`nda, ca ]i cam[ta, c`nd erau
folosite pentru poporul evreu, dar accepta aceast[
practic[ pentru cei str[ini. #ns[ Noul Testament opre]te
cu des[v`r]ire practicarea c[m[t[riei. Sf`ntul Vasile cel
Mare se opune categoric cametei, socotind-o “un vl[star
r[u din ni]te p[rin\i netrebnici” ]i neam de viper[.
Contractul de @mprumut este cel mai greu lan\, ce leag[
pentru totdeauna libertatea celui s[rac260.
#n Omilia a IV-a la Psalmi, Sf`ntul Vasile cel Mare,
t`lcuind Psalmul al XIV-lea, explic[ sensul cuvintelor:
“Argintul s[u nu l-a dat cu cam[t[“ (Psalmul XIV, 5).
Consider[ c[ este culmea neomeniei ca, de la omul lipsit
de cele necesare vie\ii, oferindu-i-se un @mprumut, s[ se
adune mai mult dec`t se d[, specul`nd nenorocirile lui.
Iubitorul de argint, v[z`nd pe omul care este silit de nevoi
]i @l roag[ s[ @l ajute, se las[ nemi]cat de lacrimile lui. Dar
c`nd i se vorbe]te despre cam[t[ ]i ipotec[, @]i schimb[
atitudinea. #n scurt timp, cel care @]i ia o astfel de sarcin[,
ajunge s[ pl[teasc[ dob`nzi @nrobitoare, adesea pentru
toat[ via\a. Sf`ntul P[rinte urm[re]te ]i procesul
psihologic al celui care @mprumut[, cu st[rile suflete]ti
prin care trece: optimism, nelini]te, triste\e. Via\a unui
astfel de om devine chinuitoare, iar dob`nda @i st[p`ne]te
continuu g`ndul261.

260
Diac. Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia ]i s[r[cia…, Op. cit., pg.
310. Cam[ta a fost condamnat[ ]i de hot[r`rile unor sinoade
ecumenice ]i locale - Can. 44 al Sinodului apostolic; can. 17 al
Sinodului I ecumenic; Prof. }tefan Alexe, Critica marei pl[gi a
cametei la Sfin\ii P[rin\i capadocieni, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Sucevei, an XXXVI, nr. 7-8/1960, pg. 437, 439, 444
261
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IV la Psalmi, PG 29, col. 265
124

Cel care se @mprumut[, r[m`ne la fel de s[rac, ba

chiar mai s[rac, c[ci dob`nzile @i ad`ncesc problemele.
De aceea, Sf`ntul Vasile cel Mare sf[tuie]te s[ nu se
apeleze la @mprumuturi. Nimeni nu a fost @nvinuit pentru
s[r[cie, c[ci nu depinde de el. #ns[ dac[ omul s[rac
ajunge s[ pl[teasc[ dob`nzi, to\i @l mustr[ pentru
nesocotin\a sa262.
S[r[cia nu aduce nim[nui ru]ine, pe c`nd datoriile
aduc ocar[. Nimeni nu poate vindeca rana s[r[ciei prin
rana dob`nzilor, c[ci r[ul nu se vindec[ prin r[u. Sf`ntul
P[rinte @ndeamn[ deopotriv[ pe to\i cre]tinii, zic`nd: “E]ti
bogat? Nu te @mprumuta! E]ti s[rac? Nu te @mprumuta!…
Uit[-te la soare! E liber! Pentru ce-\i invidiezi libertatea
vie\ii tale?”. Fiecare om poate s[ munceasc[, s[ lucreze o
meserie, c[ci multe sunt ]i mijloacele de trai. Chiar ]i
c`nd capacitatea de munc[ lipse]te, este preferabil ca
omul s[ cear[ ajutorul celorlal\i, iar nu s[ se
@mprumute263. A]adar, Marele Ierarh cere tuturor
cre]tinilor s[ nu se @mprumute, c[ut`nd o alt[ solu\ie
pentru rezolvarea problemelor lor, fiindc[ astfel vor sc[pa
de viitoarele greut[\i pe care plata dob`nzilor le aduce @n
via\[, duc`nd chiar p`n[ la pierderea propriei libert[\i.
#n cuv`nt[rile sale, Sf`ntul Vasile cel Mare descrie
c`teva dintre modalit[\ile gre]ite @n care boga\ii

262
“Nebunie copil[reasc[ este s[ nu ne m[rginim la cele ce
avem, ci, @ntemeia\i pe n[dejdi nesigure, s[ ne expunem la o
pagub[ real[ ]i de ne@nl[turat” - Ibidem, PG 29, col. 272
263
Exemple pentru cre]tini sunt dou[ dintre cele mai umile
vie\uitoare: “Furnica poate s[ se hr[neasc[ f[r[ s[ cear[ ]i f[r[
s[ se @mprumute, iar albina d[ruie]te r[m[]i\ele hranei ei
reginei… Tu @ns[, om, vie\uitoare care poate deprinde u]or orice
meserie, tu nu g[se]ti oare, din toate meseriile, una care s[-\i
@ntre\in[ via\a?“ - Ibidem, PG 29, col. 273, 276
 125

vremurilor sale @ntrebuin\au averile pe care le aveau,

risipindu-le f[r[ folos, cultiv`nd tot felul de patimi josnice,
tr[ind f[r[ de folos, @n timp ce contemporanii lor se
zb[teau @n cea mai crunt[ s[r[cie. Unii dintre ei se
@mbr[cau @n haine scumpe. Al\ii se hr[neau cu m`nc[ruri
scumpe. Dintre cele mai nefolositoare obiecte, tr[surile
ornate bogat ]i caii @mpodobi\i erau la loc de mare
c[utare. De aceea, Sf`ntul P[rinte mustr[ pe cei care
risipeau astfel averile lor, @n timp ce semenii lor erau
fl[m`nzi, goi, sufoca\i de s[r[cie. Alte cheltuieli inutile
erau cele ale femeilor, cu tot felul de cosmetice ]i
podoabe. Cele mai evidente erau casele boga\ilor, rareori
f[cute cu bun gust264.
Adesea, boga\ii @ngropau aurul care le prisosea @n
p[m`nt, @n locuri tainice, crez`nd c[ astfel viitorul le era
asigurat. Aceast[ fapt[ este o dovad[ a nebuniei lor. C`t
timp aurul era @ngropat @n p[m`nt, oamenii scormoneau
ad`ncurile spre a-l scoate la iveal[. Acum @ns[ ei @l
ascundeau din nou, @ngrop`nd odat[ cu bog[\ia ]i
sufletele lor265.
Consecin\ele faptelor rele, prin care boga\ii ]i-au
adunat averile, se vor vedea la judecata de apoi. Atunci
to\i cei nedrept[\i\i se vor scula @mpotriv[, iar mul\imea
faptelor rele va @nconjura pe boga\i. C[ci “dup[ cum
umbra merge dup[ trup, tot a]a ]i p[catele merg dup[
suflet ]i @nf[\i]eaz[ l[murit faptele”. S[ ad[ug[m la
p[catele pe care le aduce bog[\ia r[u @ntrebuin\at[ ]i pe
cel al m`ndriei, al @ng`mf[rii266.

264
Idem, Omilia VII, PG 31, col. 277-288
265
Ibidem, PG 31, col. 285
266
Ibidem, PG 31, col. 296; Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29,
col. 433
126

#n fine, bog[\ia are drept consecin\[ ]i drama

oamenilor s[raci. Din p[cate, boga\ii se desf[teaz[ cu
lucirea aurului lor, pe c`nd cei nevoia]i, suspin[. S[racul
se uit[ de jur - @mprejur @n casa lui ]i vede c[ nu are prea
multe. Mobilele ]i hainele lui nu valoreaz[ mult. Foamea @l
amenin\[ pe s[rmanul om ]i pe familia sa numeroas[.
Este nevoit s[ v`nd[ pe unul dintre copii, spre a-i salva pe
ceilal\i. Inima @i este sf`]iat[ de durere ]i de grij[. De
aceea, Sf`ntul P[rinte @l mustr[ cu mult[ asprime pe cel
bogat267. Marele Ierarh folose]te toate mijloacele de
convingere a ascult[torilor s[i avu\i, pentru a le @mbuna
inima s[ @]i deschid[ hambarele, @n vreme de secet[,
salv`nd vie\ile semenilor lor. Prin cuv`ntul s[u, p[storul
de suflete @]i @mpline]te datoria ]i transform[ predica @n
modalitatea cea mai eficient[ de trezire a con]tiin\ei
contemporanilor.
Bog[\ia, darul lui Dumnezeu, dat oamenilor spre a fi
iconomi buni ai acestuia, trebuie @ntrebuin\at[
deopotriv[ pentru folosul tuturor semenilor. Boga\ii nu
au dreptul s[ p[streze bunurile materiale numai pentru
d`n]ii, numai pentru pl[cerile lor. Ei trebuie s[ hr[neasc[
pe cel s[rac ]i s[ ajute pe cel lipsit. A]adar, bunurile celor
boga\i trebuie s[ capete o @ntrebuin\are social[,
nicidecum s[ nu le depoziteze doar pentru ei. Bog[\ia
numai atunci este cu adev[rat bun[, c`nd se revars[
precum apa pe ogoare, c`nd u]ile hambarelor se deschid
celor afla\i @n nevoi. A]a cum unui r`u mare i se d[
267
“Pe tine, bogatule, nu te mi]c[ suferin\a lui, nu iei @n seam[ c[
]i el e de aceea]i fire cu tine… S[racul @]i vinde rodul propriilor
sale m[runtaie, ca s[-]i cumpere cele ale gurii, iar (tu)… te
tocme]ti ca s[ dai c`t mai pu\in … Lacrimile lui nu te mi]c[, iar
suspinul lui nu-\i @nmoaie inima. R[m`i ne@nduplecat ]i aspru” -
Idem, Omilia VI, PG 31, col. 269
 127

drumul prin nenum[rate canale @n p[m`ntul roditor, tot

astfel bog[\ia s[ ajung[ @n casele s[racilor. Sf`ntul Vasile
cel Mare insist[ asupra datoriei pe care o are omul bogat
ca s[ nu r[m`n[ egoist. El nu trebuie s[ @ntrebuin\eze
bog[\ia doar pentru a-]i satisface preten\iile sale, ci s[
@n\eleag[ rolul ei providen\ial268. Acest rol se vede cel mai
bine @n dragostea fa\[ de aproapele aflat @n suferin\[. #n
@mprejur[rile secetei ]i ale foametei ab[tute @n acei ani
asupra provinciei Capadocia, Sf`ntul P[rinte ]i-a @mp[r\it
averea s[racilor, @ncerc`nd s[ acopere nevoile celor care @l
@nconjurau, cu convingerea c[ “dac[ to\i ]i-ar @mp[r\i
averile lor ]i le-ar da celor nevoia]i, atunci fiecare ar primi
c`te pu\in pentru @ndestularea nevoilor lor”269.
Bog[\ia, luxul ]i desf[tarea nu intr[ odat[ cu omul @n
via\a lui ]i nici nu pleac[ cu el. Cel care vrea s[ prefac[ @n
c`]tig povara bog[\iei, s[ o @mpart[ celor mul\i ]i aceia o
vor duce pentru el cu bucurie @n “c[m[rile cele nejefuite”
din ceruri. Bogatul s[ ia aminte la un alt bogat, care a
trecut cu vederea pe s[racul Laz[r ]i a fost os`ndit @n
v[paia gheenei270.

268
Diac. Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia…, Op. cit., pg. 301-302,
308
269
Idem, Omilia VII, PG 31, col. 281
270
Idem, Omilia XXI, PG 31, col. 553. Cel mai potrivit exemplu
de urmat pentru om este chiar p[m`ntul, care ne \ine pe to\i.
Spre acesta ne @ndeamn[ Marele Ierarh s[ privim, zic`nd: “Imit[,
omule, p[m`ntul! F[ roade ca el! Nu te ar[ta mai r[u dec`t
p[m`ntul cel ne@nsufle\it! P[m`ntul nu d[ rod pentru propria lui
desf[tare, ci pentru ca roadele sale s[-\i slujeasc[ \ie. }i tu, dac[
vei ar[ta rod de binefacere, rodul acesta \i-l aduni pentru tine, c[
mul\umirile pentru faptele bune se @ntorc la s[v`r]itorii lor…
Dup[ cum gr`ul care cade @n p[m`nt d[ rod celui ce l-a aruncat,
128

Bog[\ia este @ntocmai precum apa dintr-o f`nt`n[.

Dac[ este l[sat[ acolo, ea se stric[, iar dac[ bog[\ia st[
pe loc, ea este nefolositoare. C`nd @ns[ este dat[
oamenilor, devine rodnic[. C`t despre boga\i, ei sunt
precum un om care, intr`nd @n sala de teatru, se a]eaz[ la
u][ ]i nu mai vrea s[ lase pe nimeni ca s[ p[trund[
@nl[untru, socotind c[ spectacolul este numai pentru
desf[tarea lui. Convingerea Sf`ntului P[rinte este aceea
c[, dac[ fiecare om ]i-ar opri pentru sine numai c`t @i
trebuie pentru satisfacerea nevoilor sale, d`nd celor
nevoia]i ce @i prisose]te, atunci nimeni nu ar mai fi bogat
]i, cel mai important, nimeni nu ar mai fi s[rac271.
Sf`ntul Vasile cel Mare @n\elege munca drept
lucrarea ce caracterizeaz[ numai pe om, av`nd un scop
bine determinat al ei, reflect`nd spiritul uman. Prin
munc[, omul schimb[ natura @nconjur[toare, o
st[p`ne]te, dar ac\ioneaz[ ]i asupra propriei fiin\e
ra\ionale. Exist[ @n principiu munca manual[ ]i cea
intelectual[, dar cele dou[ nu pot fi desp[r\ite una de
alta, ci se @ntrep[trund. Munca, ori lucrarea este prev[zut[
@n r`nduielile dumnezeie]ti prin @ns[]i crearea lumii272.
#n lumea antic[ p[g`n[, munca era de unii
respectat[ ]i elogiat[, iar de al\ii dispre\uit[, dup[ modul
de g`ndire pe care pozi\ia social[ a fiec[ruia @l
presupunea. Se f[cea aceea]i distinc\ie @ntre munca
intelectual[ ]i cea fizic[, manual[. #n Atena, meseriile erau

tot a]a ]i p`inea dat[ celui fl[m`nd aduce mult folos mai t`rziu…
Fii generos!” - Idem, Omilia VI, PG 31, col. 265
271
Ibidem, PG 31, col. 276
272
I.P.S. Nestor Vornicescu, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel
Mare despre munc[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-
3/1979, pg. 11, 15
 129

apanajul sclavilor ]i numai uneori al oamenilor liberi,

socotindu-se @njositoare, degradante. #n perioada primar[
a cre]tinismului, c`nd existau at`t de mul\i sclavi,
atitudinea fa\[ de munc[ era @nc[ ]i mai dispre\uitoare273.
La Sf`ntul Vasile cel Mare, munca este @n\eleas[ cu
totul altfel, devenind o form[ de manifestare superioar[
a omului, fa\[ de celelalte vie\uitoare din lume. Munca
realizeaz[ coeziunea dintre oameni, educ[ pe om ]i pe
semeni. #n cre]tinism, munca este virtute fundamental[,
iar pentru monahi, se afl[ pe treapta cea mai @nalt[ a
vie\uirii cre]tine. Sf`ntul Apostol Pavel a dezvoltat ethosul
muncii din Vechiul Testament ]i l-a aprofundat @n spiritul
@nv[\[turii lui Hristos274.
Sf`ntul Vasile cel Mare, mai ales @n Regulile sale
monahale, insist[ asupra valorii pe care o are munca.
Arat[ cum trebuie ea @n\eleas[ ]i organizat[, pentru a
aduce toate foloasele vie\ii cre]tine @n general ]i celei
monahale @n special. Respinge ideea fals[ a inferiorit[\ii
muncii manuale fa\[ de cea intelectual[. Acord[
importan\[ laturii practice, economice a muncii. Fiecare
om are datoria s[ munceasc[, dup[ cum fiecare om are
nevoie s[ m[n`nce zilnic. #ntr-o frumoas[ cugetare din
Regulile sale, Sf`ntul P[rinte spune: “Muncind, @mplinim
porunca lui Dumnezeu ]i @mplinind porunca Lui, #l
cinstim”. Fiindc[ munca este o lege natural[ moral[,
obligatorie tuturor oamenilor. C`nd munca @]i g[se]te
finalitatea @n binele ]i folosul ob]tesc, este @nc[ ]i mai

273
Ibidem, pg. 17, 19
274
Pr. Prof. D-tru St[niloae, #nv[\[tura cre]tin[ despre munc[,
@n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an V, nr. 1-2/1953, pg. 28;
IPS Nestor Vornicescu, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile…, Op. cit.,
pg. 21
130

valoroas[. Dar cel mai important r[m`ne scopul spiritual

al muncii cre]tinului. Iat[ cum aceast[ concep\ie se ridic[
deasupra atitudinii gre]ite a contemporanilor s[i, sco\`nd
munca din starea ei de @njosire @n care sclavagismul o
a]ezase275.
#n concluzie, Sf`ntul Vasile cel Mare a @ndemnat
permanent la munc[ pe cre]tini, socotind c[ munca este
izvor de virtute ]i opre]te pornirile fizice din om. El @nsu]i
a muncit fizic, @mpreun[ cu prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie
Teologul, la m[n[stirea de pe malul r`ului Iris. Munca este
@n\eleas[ ca u]ur`nd m`ntuirea sufletului. Fiindc[ nu este
suficient[ pentru m`ntuire doar rug[ciunea, ci ]i munca,
prin valorile pe care le creaz[276.

275
IPS Nestor Vornicescu, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile…, Op.
cit., pg. 23-28. Diversele meserii se reg[sesc @n cuv`nt[rile sale.
A]a de pild[, @n Omiliile la Psalmi, Sf`ntul P[rinte aminte]te de:
agricultor (ex: Omiliile la Ps I ]i XIV, PG 29, col. 216 ]i 280);
cor[bier (Omilia la Ps. I, PG 29, col. 220); doctor (Omiliile la
Ps. I, XXXIII, XLVIII, LXI, CIX, PG 29, col. 212, 220, 365, 369,
433); negustor (Omiliile la Ps. I, LXI, PG 29, col. 216, 477);
soldatul (Omiliile la Ps. I, VII, PG 29, col. 225, 245);
constructorul (Omiliile la Ps. I, XXXIII, XLVIII, PG 29, col. 213,
356, 448; Pr. Magistrand Gheorghe A. Nicolae, Aspecte din
natur[ ]i via\[ @n “Comentariul la Psalmi” al Sf`ntului Vasile
cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVIII, nr. 5-
6/1965, pg. 326-327
276
P.S. Andrei Boto][neanu, Aspecte ale vie\ii sociale oglindite
@n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Moldovei
]i Sucevei, an LV, nr. 1-2/1979, pg. 92
 131

Familia ]i necesitatea educa\iei cre]tine

Vorbind despre familia Sf`ntului Vasile cel Mare,
prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul, spune despre
aceasta c[ se caracteriza prin pietatea ei, “mo]tenit[ ]i de
la str[mo]ii tat[lui ]i de la str[mo]ii mamei sale”.
C[snicia p[rin\ilor Sf`ntului Vasile cel Mare, model pentru
orice familie cre]tin[, “era mai mult @ntemeiat[ pe
practicarea virtu\ii @n comun, dec`t pe unirea trupeasc[“.
Membrii acestei binecuv`ntate familii se str[duiau s[ ajute
pe cei s[raci, s[ g[zduiasc[ pe str[ini, s[ aduc[ jertfe
binepl[cute lui Dumnezeu, lucru pe care atunci nu @l
f[ceau mul\i oameni277.
La r`ndul s[u, Sf`ntul P[rinte nu a ignorat rolul
moral ]i social pe care @l are familia cre]tin[, ca o scar[
c[tre cer ]i focar, ce a d[ruit for\e noi pentru via\a @n
Hristos. Era firesc s[ priveasc[ familia ca pe o “r[sadni\[
a sfin\eniei”, ridic`ndu-se el @nsu]i dintr-o familie de sfin\i.
Familia cre]tin[ cre]te responsabilitatea reciproc[ a
membrilor ei, cu ni]te rezultate pozitive pentru via\a
@ntregii societ[\i278.
T`lcuind Psalmul I, Sf`ntul Vasile cel Mare afirm[ c[
b[rbatul ]i femeia se bucur[ de aceea]i pre\uire @n fa\a
lui Dumnezeu. Ei au aceea]i natur[ uman[ ]i se pot
@nvrednici de aceea]i r[splat[. Faptele b[rbatului ]i ale

277
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, PG 36, col.
500, 505
278
Protos. Drd. Irineu Pop, #nv[\[minte morale ]i sociale @n
opera ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, necesare
activit[\ii preo\ilor @n vremea noastr[, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985, pg. 282-283
132

femeii nu sunt privite sub aspectul originii lor, ci sub

aspectul calit[\ii279.
At`t @n Regulile morale, c`t ]i @n Comentariul s[u la
Psalmi, dezvolt[ ]i tema rela\iilor care ar trebui s[ fie @ntre
membrii familiilor cre]tine. C[s[toria o socote]te
indisolubil[ ]i “nu trebuie s[ se despart[ so\ul de so\ie,
nici so\ia de so\, afar[ de cazul c[ cel[lalt s-a dedat
adulterului, sau este celuilalt spre @mpiedicare la
evlavie”280. Temelia c[s[toriei ]i a familiei cre]tine este
iubirea dintre so\i. C[ci “b[rba\ii trebuie s[-]i iubeasc[
femeile lor cu iubirea cu care Hristos a iubit Biserica”281.
Rolul pe care Arhiepiscopul Cezareei Capadociei l-a
avut @n istoria monahismului cre]tin este bine cunoscut,
iar “R`nduielile” sale monahale sunt o m[rturie @n acest
sens. Subliniem aici doar @ndemnul s[u spre deschiderea
monahismului r[s[ritean c[tre nevoile sociale282, cum
reiese ]i din @ntrebarea: “Dac[ tr[ie]ti singur, cui speli
picioarele?”. }i r[spunde c[ iubirea aproapelui devine

279
Fiindc[ “Dumnezeu r[spl[te]te o fapt[ bun[, indiferent dac[
ea este s[v`r]it[ de un b[rbat, sau de o femeie. Iar din punct de
vedere religios ]i moral, b[rbatul ]i femeia sunt egali” - Pr.
Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n
Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, pg. 469
280
Sf`ntul Vasile cel Mare, Regulile morale, 73, PG 31, col. 849
281
Ibidem, 73, PG 31, col. 852; Arhidiacon Prof. Ioan Z[grean,
Probleme morale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
volumul Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de
la s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al
B.O.R., Bucure]ti 1980, pg. 224
282
Diac. Asistent Ion Bria, Teologie ]i biseric[ la Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIII, nr. 1-
2/1971, pg. 77
 133

imposibil[ c`nd monahul tr[ie]te solitar. Iar prin

r`nduielile monahale vasiliene, asceza se @mbin[ cu
studiul ]i activismul social.
Asemenea celorlal\i Sfin\i P[rin\i ai Bisericii noastre,
Sf`ntul Vasile cel Mare vede educa\ia ca pe un fenomen
complex, pentru c[ la fel de complex[ este persoana
uman[. Desigur, el nu face p[stori\ilor s[i numai educa\ie
moral[, ci vizeaz[ educa\ia lor religioas[, av`nd ca
principal obiectiv m`ntuirea acestora. A]eaz[ @n centru
virtutea iubirii de Dumnezeu ]i de oameni ]i convingerea
privind necesitatea ne@ncetatului ajutor al harului lui
Dumnezeu. Se str[duie]te s[ pun[ @n mi]care toate
facult[\ile suflete]ti ale p[stori\ilor s[i, lucr`nd pentru
@nnobilarea ]i @mbog[\irea omului l[untric, preg[tindu-l
pentru dob`ndirea vie\ii ve]nice283.
Copilul, cre]tinul @n prima parte a vie\ii sale, este
@nv[\at s[-]i @nsu]easc[ un criteriu sigur al adev[rului,
z[bovind numai asupra acelor preocup[ri din
@n\elepciunea omeneasc[, ale c[ror roade @i vor fi
folositoare. De aici @n\elegem pe Sf`ntul Vasile cel Mare ca
un umanist cre]tin cu o larg[ deschidere spre tot ceea
ce @n\elepciunea lumii sale @i putea oferi folositor, nu
numai lui, ci ]i semenilor. De aceea, @n “Cuv`ntul c[tre
tineri” rostit de el, recomand[, al[turi de lectura autorilor
sfin\i, pe cea a autorilor profani284.

283
Pr. D-tru C[lug[r, Caracterul religios-moral cre]tin, Sibiu
1955, pg. 163; Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Actualitatea
mesajului Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia Banatului, an
XXV, nr. 1-3/1975, pg. 39
284
Pr. Prof. Constantin Galeriu, Teologie, preo\ie ]i slujire la
Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LXI,
nr. 1-3/1985, pg. 133
134

Astfel, el a urm[rit s[ @mbun[t[\easc[ via\a societ[\ii

sale printr-o serie de mijloace specific cre]tine, prin
predic[ ]i exemplu personal. A organizat @n jurul Bisericii
sale activitatea de educa\ie a tinerilor. Ca un p[stor
ne@ntrecut de suflete, dar ]i ca un cunosc[tor des[v`r]it al
Sfintei Scripturi, a scos din paginile acesteia mustr[ri,
@ncuraj[ri ]i @ndemnuri p[rinte]ti, c[l[uzindu-]i p[stori\ii. A
luat din natur[ ]i din via\a ascult[torilor exemple
numeroase, potrivite, edificatoare285.
Vorbind despre cultura timpului s[u, Sf`ntul Vasile
cel Mare consider[ c[ ea ascute ]i fortific[ mintea,
u]ur`nd studiul Sfintei Scripturi. Cere spirit de
discern[m`nt. De asemenea, consider[ c[ datoria cea
mai sf`nt[ a p[rin\ilor este aceea de a-]i educa pentru
ve]nicie odraslele. Preg[tirea lor intelectual[ trebuie
dublat[ de preg[tirea moral[, pentru a fi posibil
progresul286.
Marele Ierarh capadocian a ar[tat o profund[
cunoa]tere a firii umane ]i cum trebuie cultivate @nsu]irile
omului, pentru a contribui la zidirea sufletului. A @n\eles
puterea cuv`ntului de a cl[di, sau a distruge. #n vremea
c`nd era preot la Cezareea, a avut ca misiune s[ realizeze
catehizarea celor ce urmau s[ primeasc[ Botezul, pentru
care a expus @nv[\[turile cre]tine @ntr-un mod f[r[ egal,
dovad[ a grijii sale de p[stor de suflete287.

285
Protos. Drd. Irineu Pop, #nv[\[turi morale…, Op. cit., pg. 279
286
Pr. Lector Dr. Tache Sterea, Actualitatea g`ndirii teologice
a Sfin\ilor Trei Ierarhi la sf`r]it de mileniu, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an LI, nr. 1-2/1999, pg. 137
287
I.P.S. Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n
via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an
XXX, nr. 4/1978, pg. 618; Pr. Prof. Al. Moisiu, Sf`ntul Vasile cel
 135

A fost pild[ de dasc[l cre]tin ]i un neegalat

promotor al vie\ii cre]tine. S-a str[duit s[-i fac[ pe to\i
p[rta]i ai @n\elepciunii, vestindu-le cuv`ntul Evangheliei ]i
d`ndu-se pe sine model. Trei factori l-au instruit ]i educat:
familia sa, Biserica, de care nu a fost departe niciodat[ ]i
]coala pe care a urmat-o, la diferite nivele288.
Sf`ntul Vasile cel Mare descoperea treptat ]i
temeinic @nv[\[tura cre]tin[, impulsion`nd participarea
activ[ a tinerilor la via\a Bisericii. Pentru a-i @ndrepta,
“recurgea mai pu\in la cuv`nt ]i mai mult la fapt[“. Lua
pe oameni “cu bini]orul”, cu bl`nde\ea, conving`ndu-i.
Adversarii cedau adesea de bun[ voie, fiecare c[ut`nd
mai degrab[ s[ se @mpace cu el, “ar[t`ndu-se binevoitori”.
Chiar ]i atunci c`nd @nv[\[turile pe care le propov[duia
erau dificil de explicat, prefera simplitatea exprim[rii289.
Prezenta @nv[\[turile sub form[ de sfaturi, @n dorin\a
de a-i ridica pe ascult[tori “din lan\urile diavolului”. Alteori
@i mustra. C[ci certarea o folosea ca metod[ pedagogic[
]i pastoral[, fiind “o disciplin[ folositoare sufletului”, care
adesea cade @n p[cate, ]i care prin certare se ridic[. Se
petrece ceva @ntocmai ca ]i cu copiii cei mici care, pentru
c[ nu ]i-au f[cut temele, sunt pedepsi\i ]i devin apoi mai
grijulii. Iar pentru omul care judec[ drept, certarea este

Mare, @ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev. Mitropolia

Moldovei ]i Sucevei, an LXIV, nr. 1/1988, pg. 24
288
Asistent Sebastian }ebu, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele alese de
@n\elegere ]i tr[ire actual[ a cre]tinismului, @n rev. Mitropolia
Ardealului, nr. 1-3/1976, pg. 144; Pr. Prof. D-tru Belu,
Activitatea omiletic[…, Op. cit., pg. 181
289
Arhidiacon Prof. Dr. Constantin Voicu, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n
rev. Mitropolia Ardealului, an XXII, nr. 7-9/1977, pg. 504; Sf`ntul
Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, PG 36, col. 549; Sf`ntul
Vasile cel Mare, Omilia XXIV, PG 31, col. 608
136

socotit[ mai de pre\ dec`t bog[\ia. Ocara @ns[ nu are ce

c[uta @ntre mijloacele pedagogice. Fiindc[ p[c[tosul
trebuie s[ fie mustrat ]i nu oc[r`t. Ocara nu @i poate fi de
folos, ci @i aduce ru]inarea290.
Modul @n care lucreaz[ @n\elepciunea divin[ scap[
adeseori puterii noastre de @n\elegere. A]a de pild[, spune
Sf`ntul Vasile cel Mare, Dumnezeu ne trimite uneori
nenorociri, ca s[ ne reaminteasc[ faptul c[ ne-am
@ndep[rtat de El ]i ne-am lenevit. Nu vrea s[ ne piard[, ci
s[ ne @ndrepte, @ntocmai cum procedeaz[ p[rin\ii cu copiii
lor, c`nd ace]tia sunt neascult[tori291.
#n\elepciunea lui Dumnezeu este prezent[ @n toate
c`te exist[. Prin ea, de pild[, necuv`nt[toarele g[sesc
mijloacele potrivite pentru supravie\uire. Tot astfel ]i
oamenii, @nzestra\i fiind cu darul ra\iunii, trebuie s[ @]i
r`nduiasc[ bine via\a292.

290
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XXI, PG 31, col. 540; Idem,
Omilia XII, PG 31, col. 396-397; Idem, Omilia II la Psalmi, PG
29, col. 257
291
Idem, Omilia VIII, PG 31, col. 305, 308
292
Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PG 29, col. 157. Vorbind
despre albin[, Sf`ntul P[rinte @ndeamn[: “Imit[, cre]tine,
purtarea albinei!”. R`ndunica ne @nva\[ s[ nu ne pl`ngem de
s[r[cie. Ea @]i face cuibul din paie c[rate cu ciocul ]i astfel @]i
cre]te puii. Tot astfel, cre]tinul nu trebuie s[ se apuce de rele din
pricina s[r[ciei, nici s[-]i piard[ n[dejdea, c`nd se abat asupra
lui necazuri - Idem, Omilia VIII la Hexaimeron, PG 29, col. 172,
177. }i furnica este un exemplu. Ea @]i adun[ hran[ vara pentru
iarn[, umpl`ndu-]i c[m[rile. Omul s[ ia pild[ ]i s[ nu se
osteneasc[ pentru sine, ci s[ n[d[jduiasc[ @n cele viitoare -
Idem, Omilia IX la Hexaimeron, PG 29, col. 193
 137

2. Lucrarea pe t[r`m moral ]i social a Sf`ntului

Grigorie Teologul
Sf`ntul Grigorie Teologul este un model de tr[ire
cre]tineasc[. Iar pentru profunzimea p[trunderii
dogmelor, ca ]i pentru via\a sa exemplar[, el a fost onorat
cu supranumele de “Teologul”, pe care mai @nainte @l
primise doar Sf`ntul Ioan Evanghelistul293.
Familia Marelui Ierarh este pild[ vrednic[ de admirat
pentru orice familie cre]tin[. Tat[l, cu numele de Grigorie,
este descris de fiul lui @n cele mai vii culori ale virtu\ilor,
@nflorite de duhul preo\iei294. Nona, mama sa, era o femeie
pioas[, care ini\ial contribuise hot[r`tor la credin\a so\ului
ei. Cei doi so\i @]i iubeau copiii ]i pe Hristos. “#ns[, ceea ce
era mai pu\in obi]nuit, ei iubeau mai mult pe Hristos dec`t
pe proprii lor copii”. Nona era o podoab[, un model de
virtute pentru femeile cre]tine. Toat[ via\a ei a fost o
continu[ jertf[. Iar na]terea fiului ei a fost rodul unei
necontenite rug[ciuni. Cuno]tea drumul Bisericii ca
nimeni alta. Mi]c[tor este ]i felul c[ a adormit @ntru

293
Pr. Gheorghe Tilea, Introducere la volumul: Sf`ntul Grigorie
de Nazianz, Opere dogmatice, Bucure]ti 2002, pg. 8
294
“Aveam un p[rinte frumos ]i foarte cinstit, b[tr`n, simplu, de
caracter…, cu adev[rat un alt patriarh Avraam…, prieten al lui
Hristos…, o podoab[ a p[storilor” - Sf`ntul Grigorie Teologul,
Poeme despre sine @nsu]i, PG 37, col. 1033; Magistrand
Constantin Corni\escu, Sf`ntul Grigorie de Nazianz, despre
familia sa, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVI, nr. 5-
6/1964, pg. 351
138

Domnul, pe c`nd se ruga, @n l[ca]ul sf`nt. A fost o mam[

cre]tin[ ideal[, pentru care Biserica noastr[ a cinstit-o,
al[turi de acele celebre femei cre]tine, Emilia, Macrina ]i
Antusa295.
Sf`ntul Grigorie Teologul s-a n[scut la Arianz, l`ng[
Nazianz, @n Capadocia, @n jurul anului 300. A primit
educa\ia @n familie, de la tat[l s[u, Grigorie ]i mama sa,
Nona, @n condi\ii bune. Cu trecerea anilor ]i cre]terea
min\ii, cre]tea ]i dorin\a sa de mai bine. S-a bucurat de
posibilitatea de a avea la @ndem`n[ c[r\i bune ]i de a fi
@ndrumat de oameni ale]i, de la care avea ce @nv[\a. S-a
familiarizat de mic cu citirea Sfintei Scripturi, carte
nelipsit[ @n educa\ia cre]tin[ din secolul al IV-lea. Amintim
totodat[ ]i pe pedagogul Carterios, monah ]i preot, pe
care l-a cunoscut, fiindu-i @ndrum[tor @n studiu ]i virtute296.
Un pas @nainte l-a f[cut prin studiile din Cezareea
Capadociei, unde l-a cunoscut pe Sf`ntul Vasile cel Mare,
cu care s-a @mprietenit. A continuat la ]coala din Cezareea
Palestinei, @nfiin\at[ mai @nainte de Origen, @n secolul al III-
lea, urm`nd cele dou[ cicluri: laic ]i cre]tin, studiind
logica, dialectica, fizica, geometria, aritmetica, astronomia
]i etica297. A continuat apoi la Alexandria Egiptului, unde
studia medicina fratele s[u, Cezar. Nu se cunosc detalii
despre aceast[ perioad[, cu excep\ia faptului c[ Sf`ntul
P[rinte aminte]te despre @nv[\[tura acumulat[ acolo. #n
295
Idem, Cuv`ntul VII teologic, PG 35, col. 760; Magistrand
Constantin Corni\escu, Sf`ntul Grigorie…, Op. cit., pg. 353, 356
296
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Studiile universitare ale P[rin\ilor
Capadocieni, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 9-
10/1955, pg. 534
297
P.S. Dr. Casian Cr[ciun, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i @nv[\[m`ntul
teologic, @n Revista Teologic[, seria nou[, an X, nr. 3-4/2000,
pg. 45
 139

acea vreme, Biserica Egiptului era condus[ de Sf`ntul

Atanasie cel Mare, despre care mai apoi Sf`ntul Grigorie
Teologul va scrie o cuv`ntare de laud[298. A ajuns la
Atena c`nd avea 20 de ani, pe la anul 350. Istoricul
Socrat spune c[, @mpreun[ cu prietenul s[u, Sf`ntul Vasile
cel Mare, ]i-a @nsu]it @ndeosebi retorica ]i filosofia. Arta
oratoriei era @n acele vremuri principala disciplin[ de
studiu. Ea presupunea o cultur[ vast[, multilateral[.
#mpreun[ cu prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul a
sporit, odat[ cu cuno]tin\ele, ]i @n virtute.
#ntors @n Capadocia, s-a botezat, apoi a mers la
m[n[stirea @nfiin\at[ de prietenul s[u, Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n Pont. Aici tr[ia simplu, modest, dormea pe jos, se
hr[nea cu p`ine ]i afar[ de ap[, nu bea nimic. Ziua
muncea ]i o mare parte din noapte se ruga299. A contribuit
la elaborarea Filocaliei. #n anul 361, la Cr[ciun, la
insisten\ele tat[lui s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul a fost
hirotonit preot. S-a retras, socotindu-se nepreg[tit, dar a
revenit la Pa]tele urm[tor, c`nd a ]i rostit cuv`ntarea
Despre fuga sa. }i-a ajutat apoi tat[l @n conducerea
eparhiei ]i a contribuit la alegerea Sf`ntului Vasile cel
Mare ca Arhiepiscop al Cezareei Capadociei. #n anul 371,
la rug[mintea acestuia, a fost ales episcop de Sasima.
Dup[ anul 374, s-a retras @n m[n[stire. La insisten\a
cre]tinilor din Constantinopol, vine @n anul 379 aici ]i
reface comunitatea ortodoc]ilor, sl[bit[ de arieni. #n anul
298
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Studiile…, Op. cit., pg. 536; Pr.
Gheorghe Dr[gulin, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i ]coala
alexandrin[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979,
pg. 88
299
Diac. Drd. Marin Sava, Profilul teologului dup[ Sf`ntul
Grigorie de Nazianz, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXI,
nr. 5-6/1969, pg. 387-388
140

380, @mp[ratul Teodosie l-a instalat ca Arhiepiscop al

Constantinopolului. #n 381 a participat la Sinodul II
Ecumenic. }i fiindc[ au ap[rut ne@n\elegeri, a preferat s[-
]i dea demisia ]i s[ plece @n Capadocia. }i-a luat r[mas
bun de la sinod ]i de la p[stori\ii s[i, @ndemn`ndu-i s[
p[zeasc[ mai departe “odorul credin\ei”300. Venind @n
locurile sale natale, s-a dedicat vie\ii contemplative,
murind la v`rsta de 60 de ani.
#n ce prive]te atitudinea sa fa\[ de cultura
p[g`n[ ]i filosofie, dintre to\i P[rin\ii Bisericii, Sf`ntul
Grigorie Teologul este socotit “cel mai profund cunosc[tor
]i cel care folose]te cel mai amplu filosofia greac[“. El
“discerne cu cea mai mare claritate lucrarea teologhisirii
de cea a filosofiei”. Cele 45 de cuv`nt[ri teologice ale sale
sunt adev[rate discursuri, @n care expune @nv[\[tura de
credin\[ pentru ascult[torii s[i ini\ia\i301. Posteritatea l-a
apreciat la superlativ pe Marele Ierarh302.

300
Arhidiac. Prof. Dr. Ioan Z[grean, Sfin\ii Trei Ierarhi,
str[lucite ]i ne@ntrecute modele de virtute cre]tin[, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXII, nr. 1-3/1972, pg. 36
301
Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea…, Op. cit., pg. 186.
#n accep\iunea pe care i-o acordau filosofiei scriitorii patristici, ea
constituie str[dania de a medita despre Dumnezeu. Iar “a
filosofa despre Dumnezeu nu o poate face oricine… Divina
filosofie nu poate fi tratat[ nici @n orice moment, nici @n fa\a
oricui”. #ntre condi\ii, el men\iona nevoia cur[\eniei suflete]ti ]i
trupe]ti - Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul I teologic, PG 36,
col. 13; IPS Nicolae Corneanu, Studii patristice. Aspecte din
vechea literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984, pg. 67
302
Astfel, @nv[\atul bizantin Mihail Psellos spunea c[ “nimeni
dintre to\i oamenii nu poate rivaliza cu Platon, afar[ de Grigorie
de Nazianz” - Pr. Prof. N. Borda]iu, Aspecte ale tr[irii cre]tine
 141

Cultura necesit[ un @ndelung proces de selec\ie a

ceea ce este bun ]i folositor. Iar cre]tinii trebuie s[ ia din
cultura p[g`n[ ceea ce duce la studiu ]i la contemplare,
nu la eroare ]i pierzanie. De aceea, se cere aplicarea
principiului selec\iei, prin care tinerii cern ce le este
folositor din @n\elepciunea lumii p[g`ne303. A fost un mare
admirator al culturii eline, pe care o considera ca fiind
util[. }tiin\a nu trebuie nici ea dispre\uit[, iar cei care au
o astfel de atitudine sunt ignoran\i ]i incul\i.
Cu ajutorul culturii eline, Marele Ierarh a izbutit s[
dea acea impresionant[ sistematizare dogmatic[, ce @i va
aduce renumele. }i, numai cu ajutorul acestei culturi, pe
ale c[rei mijloace de exprimare ]i scriere frumoas[ le-a
folosit, a ajuns s[ fie socotit cel mai fecund ]i cel mai de
seam[ poet cre]tin al vremurilor sale. Dac[ @n tinere\e i s-
a propus s[ fie profesor de elocven\[ la Atena, mai t`rziu
el va trimite fostului profesor al s[u, retorul Libaniu, mul\i
elevi din Capadocia304. Dar Sf`ntul Grigorie Teologul nu a
fost preocupat numai de ideea ca to\i cre]tinii s[ aib[

@n via\a ]i opera Sf`ntului Grigorie Teologul, @n rev. Glasul

Bisericii, nr. 1-2/1972, pg. 61
303
#i @ndeamn[, zic`nd: “Dispre\uie]te divinit[\ile ridicole despre
care vorbesc poe\ii ]i admir[ frumuse\ea cuvintelor. De pe
tulpina literelor antice, las[ spinul ]i culege trandafirul” - Sf`ntul
Grigorie Teologul, Iambi c[tre Seleucos, 57-61, PG 37, col.
1581; Pr. Lector Dumitru Radu, Spiritualitate ]i slujire la Sfin\ii
Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXVI, nr. 3-
4/1974, pg. 186; Lector Dr. Cezar Vasiliu, Atitudinea Sfin\ilor
Trei Ierarhi fa\[ de societatea vremii lor, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXXII, nr. 1-2/1980, pg. 59
304
Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i cultura
vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIII, nr. 1-
2/1961, pg. 60-61
142

acces la valorile profane din vremea lor, ci a vrut el @nsu]i

s[ creeze valori culturale cre]tine, care s[ echivaleze cu
cele p[g`ne. A]a se explic[ de pild[ dorin\a sa de a crea
o oper[ poetic[ valoroas[.
Sf`ntul Grigorie Teologul subliniaz[ demnitatea cu
care omul a fost creat de Dumnezeu ]i egalitatea tuturor
oamenilor @n fa\a Creatorului lor. Asemenea altor P[rin\i ai
Bisericii noastre, dovede]te aceasta @n practic[, hirotonind
chiar @n treapta de episcop pe un sclav. Egalitatea
oamenilor se vedea ]i din faptul c[ Sf`ntul P[rinte boteza
@n acela]i timp pe cei boga\i @mpreun[ cu cei s[raci, chiar
robi fiind ei305.
Nume]te sufletul omului “suflare a lui Dumnezeu”.
#n facerea lui, “cerescul a suferit amestecare cu
p[m`ntescul”. Sufletul este ca “lumina ascuns[ @n
pe]ter[“. Este dumnezeiesc ]i nemuritor ]i reprezint[
“conducerea cuget[toare” a noastr[. Primul om a fost
a]ezat de Dumnezeu @n rai ]i cinstit cu darul voin\ei libere,
“ca binele s[ nu fie mai pu\in al celui care @l alege”. Omul
a primit a]adar voin\[ liber[306.
Mai @nt`i de toate, virtutea este o condi\ie a
teologiei. Cu c`t teologul progreseaz[ @n virtute, cu at`t @]i
d[ seama de @n[l\imea lui Dumnezeu, “Care este lumina
cea mai curat[, dar pentru cei mai mul\i inaccesibil[“,

305
Sf`ntul Grigorie Teologul, Scrisoarea 89, PG 37, col. 149-153;
Drd. Ioan Mircea Ielciu, Via\a ]i valoarea ei dup[ Sfin\ii P[rin\i
Capadocieni, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LXII, nr.
1-2/1986, pg. 79
306
Idem, Poeme dogmatice, PG 37, col. 446, 453; Idem, Cuv`nt
la Na]terea M`ntuitorului, PG 36, col. 324; Idem, Cuv`ntare la
Pa]ti, PG 36, col. 632
 143

frumuse\ea mai presus de orice frumuse\e307. Virtutea

iubirii de Dumnezeu ]i de semeni constituie “baza,
mijlocul ]i piscul duhovniciei”. Ne @ndeamn[ la tr[irea
acestei virtu\i, ne @ndeamn[ la activism moral, pentru a o
face s[ devin[ lucr[toare. G`ndul ]i fapta oamenilor
trebuie s[ plece din iubirea lor de Dumnezeu ]i de
oameni. Fiindc[ Dumnezeu este iubire ]i noi s[ pre\uim
cel mai mult aceast[ virtute308.
Chiar dac[ aparent Sf`ntul Grigorie Teologul nu s-a
implicat at`t de mult @n problemele sociale ale vremurilor
sale, vedem c[ totu]i nu a r[mas str[in de ele, ci a
r[spuns cerin\elor vremii. A dezvoltat amplu tema iubirii
aproapelui “sub haina umanismului vibrant, teoretizat ]i
fundamentat”, @n lucrarea sa cu titlul “Despre iubirea
s[racilor”309. #i @ndeamn[ pe cre]tinii din vremea sa ca s[-i
ajute pe cei mai oropsi\i dintre semenii lor, at`t de
numero]i @n acele vremuri. Descrie starea jalnic[ de
suferin\[ a celor bolnavi, mai ales a lepro]ilor, abandona\i
de semeni. Despre ace]tia spune cu durere: “#n fa\a
ochilor ni se a]terne priveli]te @nsp[im`nt[toare ]i de
pl`ns…; oameni mor\i ]i @n acela]i timp vii, ciunti\i de cele
mai multe p[r\i ale trupului”. Ei sunt v[zu\i de semeni ca
un pericol, consider`nd c[ este primejdioas[ apropierea

307
Pr. Prof. Ioan R[mureanu, Preotul, slujitor al lui Dumnezeu
]i al oamenilor, dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Biserica
Ortodox[ Rom`n[, an LXXXVIII, nr. 1-2/1970, pg. 100; Sf`ntul
Grigorie Teologul, Cuv`ntul despre preo\ie, PG 35, col. 484
308
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op.
cit., pg. 194; Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea XII despre
pace, PG 35, col. 1136
309
Nicolae V. St[nescu, Teologie ]i via\[ la Sf`ntul Grigorie de
Nazianz, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XIV, nr. 1-2/1962, pg. 7
144

de ei. Iubirea de Dumnezeu nu @]i poate g[si expresia

deplin[ dec`t @n iubirea aproapelui310.
Concep\ia umanist[ a Sf`ntului Grigorie Teologul
se fundamenteaz[ pe convingerea sa c[ omul este chipul
lui Dumnezeu. De aici rezult[ egalitatea fiin\ial[ a tuturor
oamenilor ]i datoria oric[rui cre]tin de a lupta pentru
desfiin\area inegalit[\ilor, a s[r[ciei ]i bolilor. El ne
reaminte]te c[ to\i sunt “fra\ii no]tri dup[ Dumnezeu”,
chiar dac[ nu voim, to\i suntem p[rta]i ai aceleia]i firi,
crea\i din acela]i lut, av`nd aceia]i nervi, acelea]i oase.
Marele Ierarh nu este nicidecum mai mare teolog
speculativ dec`t practic, pe t[r`m moral ]i social. Pentru
el, cre]tinismul nu @nseamn[ doar @nv[\[tur[ de credin\[,
ci ]i fapte de credin\[, lucrare a virtu\ii. #n acela]i timp,
reaminte]te necesitatea acestor fapte ale iubirii pentru a
avea r[spuns bun @n ziua judec[\ii. Fiindc[ “prin nimic
altceva ca prin iubirea de oameni, nu ni se d[ @n schimb
iubirea de c[tre Cel care la r`ndu-I ne-o m[soar[ dup[
dreptate”. #n fa\a noastr[ st[ pilda iubirii M`ntuitorului
pentru noi, Jertfa Sa m`ntuitoare. Iat[ c`teva motive care
ne fac s[ vedem @n Sf`ntul Grigorie de Nazianz nu numai
teologul cre]tin prin excelen\[, ci ]i un spirit umanist pe
m[sur[. C[ci el a @mbinat teologhisirea cu slujirea
practic[ a p[stori\ilor s[i311.

310
“Prin nimic altceva nu se sluje]te a]a de des[v`r]it lui
Dumnezeu, ca prin mila fa\[ de aproapele, fiindc[ nu este ceva
mai propriu lui Dumnezeu dec`t aceasta” - Sf`ntul Grigorie
Teologul, Despre iubirea s[racilor, trad. de Pr. Dr. Gheorghe
Tilea, Bucure]ti 1948, pg. 12, 15-16; Nicolae V. St[nescu,
Teologie…, Op. cit., pg. 8
311
Ibidem, pg. 13; Nicolae V. St[nescu, Teologie…, Op. cit., pg.
10, 12
 145

Sfin\enia, ideal al des[v`r]irii cre]tine, este sintez[ a

darurilor Sf`ntului Duh, daruri ce sunt primite ]i apoi
@nt[rite prin rug[ciune, prin post ]i prin Sfintele Taine.
Rug[ciunea @nal\[ sufletul progresiv spre Hristos, leag[ pe
credincio]i de Dumnezeu ]i @ntre ei, le une]te ]i le purific[
g`ndurile. Mai ales rug[ciunea @n comun exprim[
“c[ldura binelui @n vatra inimii noastre”312.
O aten\ie deosebit[ este acordat[ Tainei Sf`ntului
Botez, “cel mai bun ]i cel mai de pre\ dintre toate darurile
lui Dumnezeu”. Minunate sunt darurile pe care le revars[
@n sufletele oamenilor ]i mare este bucuria pe care o avem
de pe urma Botezului313. Sf`ntul Grigorie Teologul
enumer[ de c`te feluri este Botezul314.
Sf`ntul Grigorie Teologul @]i arat[ neputin\a
cuv`ntului s[u @n a @n[l\a dup[ vrednicie imne de laud[ lui
Dumnezeu. El exclam[: “Cum te va c`nta cuv`ntul, c[ci
nu e]ti de gr[it cu nici un cuv`nt. Cum te va contempla

312
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op.
cit., pg. 197
313
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea 40. Despre Sf`ntul
Botez, PG 31, col. 361; Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu,
Viziunea patristic[ asupra Botezului de la Hristos, @n Anuarul
Academic 2001-2002, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu,
Facultatea de Teologie Andrei }aguna, Sibiu 2002, pg. 85
314
Vorbe]te mai @nt`i despre Botezul lui Moise, @n nor ]i @n mare,
un Botez pre@nchipuitor. Fiindc[ marea pre@nchipuia apa
Botezului, iar norul pe Duhul Sf`nt. A botezat ]i Sf`ntul Ioan, cu
Botezul poc[in\ei. Acesta nu era @n @ntregime duhovnicesc,
lipsindu-i Duhul. Un alt Botez este cel al muceniciei, prin s`nge,
cu care #nsu]i Hristos s-a botezat. Exist[ ]i Botezul lacrimilor,
pl`ng`nd cu triste\e. Exist[ desigur ]i Botezul cre]tinesc, a]a
cum @l ]tim ]i cum l-am primit ]i noi - Idem, Cuv`ntare la
Sfintele Lumini, PG 36, col. 353-356
146

mintea, c[ci nu e]ti cuprins de nici o minte”. De aceea,

cere mila Tat[lui ceresc ]i harul S[u315.
Se pune @n fa\[ exemplul pe care @l ofer[ dou[ dintre
personalit[\ile vie\ii biserice]ti a vremii. Sunt paradigme
de tr[ire sf`nt[ cu adev[rat, de d[ruire, jertfelnicie, de cel
mai @nalt umanitarism cre]tin. #n cinstea Sf`ntului Vasile
cel Mare, prietenul s[u, roste]te cunoscuta Cuv`ntare
funebr[, @n care @l descrie ca pe un “nobil ap[r[tor al
adev[rului”, ce a propov[duit @nv[\[tura ortodox[, spre
m`ntuirea lumii @ntregi. Aceea]i pre\uire este ar[tat[ ]i
fa\[ de marele conduc[tor al Bisericii din Alexandria
Egiptului, Sf`ntul Atanasie. #ntr-o cuv`ntare panegiric[
@nchinat[ lui, exclam[: “L[ud`nd pe Atanasie, vom l[uda
virtutea, iar l[ud`nd virtutea, l[ud[m pe Dumnezeu, care
a dat daruri at`t de mari fiilor S[i”316.
Marele Ierarh @ndeamn[ pe cre]tini s[ @ndep[rteze
duhul necurat ]i material din sufletele lor, @mpodobindu-se
cu cur[\enia de patimi ]i cu cunoa]terea, l[s`ndu-se
@nv[\a\i de c[tre Cuv`ntul. El este pe deplin con]tient de
neputin\a noastr[ de a opri cu totul rev[rsarea de p[cate

315
Idem, Imn c[tre Dumnezeu, PG 37, col. 507-510. Sf`ntul
Grigorie Teologul subliniaz[ importan\a universal[ ]i sfin\itoare a
operei M`ntuitorului. Taina Dumnezeie]tii #ntrup[ri nu este un
simplu fapt, care ne-a d[ruit @n noi pe Hristos ]i a re@nnoit
persoana, ci a produs o experien\[ interioar[ a vie\ii noastre
dumnezeie]ti - Andreas Theodorou, #nv[\[tura despre
@ndumnezeirea omului (@n limba greac[), pg. 88-89
316
Idem, Cuv`ntul 43, PG 63, col. 497; Idem, Panegiric @n
cinstea Sf`ntului Atanasie (Cuv`ntarea 21), I, PG 35, col.
1081; Pr. Prof. Teodor Bodogae, Din scrisorile Sf`ntului Vasile
cel Mare c[tre Sf`ntul Atanasie al Alexandriei, @n rev.
Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3, ian.-martie 1979, pg. 70 ]i
urm.
 147

@n via\[, dar ne @ndeamn[ s[ ne ru]in[m de ele.

Posibilitatea vorbirii despre Dumnezeu, a teologhisirii este
condi\ionat[ de cur[\enia noastr[ sufleteasc[ ]i
trupeasc[, de str[dania pentru purificare. Sf`ntul P[rinte
m[rturisea el @nsu]i necesitatea pe care o sim\ea de a se
cur[\a pe sine, spre a putea lucra pentru cur[\irea
celorlal\i ]i sfin\irea lor317.
Bog[\ia ]i munca sunt de asemenea @n aten\ie,
vorbind despre via\a de ob]te @n care tr[iau oamenii la
@nceput, o via\[ @n care nu erau nici boga\i ]i nici s[raci,
@n care nu existau sclavi ]i liberi, ci to\i erau egali. }i
@ndeamn[ s[ imit[m pe Dumnezeu, Care plou[
deopotriv[ peste drep\i, ca ]i peste p[c[to]i, r[sare
soarele peste buni ]i peste r[i ]i le ofer[ tuturor mijloacele
necesare @ntre\inerii propriei lor vie\i. C`t despre sclavie, el
se opune acesteia categoric, consider`nd c[ “nici un om
nu este sclav prin natur[“, ci s-a ajuns la astfel de
nedreptate, prin silnicia unora318.
#n ceea ce prive]te munca, Sf`ntul P[rinte are o
concep\ie proprie. A munci p`n[ la oboseal[ este o
ocupa\ie frumoas[, este r[splata sufletului care nu s-a
risipit f[r[ rost. Pe malul r`ului Iris, la m[n[stirea
@ntemeiat[ de Sf`ntul Vasile cel Mare, lucrase el @nsu]i,

317
Idem, Cuv`ntare la Sfintele Lumini, PG 36, col. 345; Idem,
Cuv`ntul II teologic, PG 35, col. 417; Hierotheos Nafpaktos,
Psihoterapia ortodox[, }tiin\a sfin\ilor P[rin\i, Timi]oara
1998, pg. 71
318
Idem, Despre dragostea de s[raci, PG 35, col. 889-892;
Idem, Poeme morale, XXVI, PG 37, col. 853; Prof. Constantin C.
Pavel, Atitudinea Sfin\ilor Trei Ierarhi fa\[ de problemele
morale ale vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXIX, 1977, pg. 226, 230
148

@mpreun[ cu prietenul s[u, @mbin`nd munca ]i

rug[ciunea319.
Nimic nu este at`t de frumos pentru Sf`ntul Grigorie
Teologul ca monahismul, ca via\a pustniceasc[. Ea
@nseamn[ “s[-\i @ncui sim\urile, s[ ajungi @n afar[ de trup ]i
de lume, s[ te ad`nce]ti @n tine @nsu\i ]i s[ nu te apropii de
nimic din cele omene]ti, dec`t at`t c`t este de neap[rat[
trebuin\[, s[ vorbe]ti cu tine @nsu\i ]i cu Dumnezeu, s[
tr[ie]ti mai presus de cele v[zute”. Monahul poart[ @n
sufletul s[u curate “chipurile cele dumnezeie]ti”,
neamestecate cu cele omene]ti. El devine “oglind[
nep[tat[ a lui Dumnezeu ]i a celor dumnezeie]ti”.
Petrece, pe p[m`nt fiind, cu @ngerii320. Este un real elogiu
al vie\ii ]i tr[irii monahale.
Asemenea Sfin\ilor Vasile cel Mare ]i Ioan Gur[ de
Aur, Sf`ntul Grigorie Teologul subliniaz[ necesitatea
educa\iei. Este un model pentru tinerii teologi, care
sunt dornici de studiu. #n acela]i timp, este un @ndemn
pentru ace]tia, ca ei s[ se deschid[ spre studiul
aprofundat, at`t al c[r\ilor cre]tine, c`t ]i al celor p[g`ne,
@n m[sura @n care acestea pot s[ le fie de folos. Pentru
Sf`ntul P[rinte, “instruirea este cel dint`i bun al nostru”321.

319
Idem, Cuv`ntarea 40, PG 36, col. 388; Idem, Scrisoarea 5,
PG 37, col. 29. Mama sa, Nona, fusese ea @ns[]i pentru Marele
Ierarh un model de munc[ s`rguincioas[ - Idem, Cuv`ntarea
18, PG 35, col. 993-996; Diac. C-tin Voicu, Teologia muncii la
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i actualitatea ei, Sibiu 1975, pg.
231
320
Idem, Cuv`ntul II teologic. Despre fuga @n Pont, cuv`nt de
ap[rare, PG 35, col. 413-416
321
Asistent Sebastian }ebu, Sfin\ii Trei Ierarhi modele alese de
@n\elegere ]i tr[ire actual[ a cre]tinismului, @n rev. Mitropolia
Ardealului, nr. 1-3/1976, pg. 147
 149

Educa\ia, instruc\ia cre]tin[ are un specific al ei.

Suntem @ndemna\i s[ @nv[\[m, s[ ne cur[\im mai @nainte
]i apoi s[ ne smerim, s[ propov[duim cuv`ntul
Evangheliei. S[ @nv[\[m pe semenii no]tri, chiar dac[ ei
sunt uneori mai @nainta\i @n v`rst[ dec`t noi322.
Sf`ntul Grigorie Teologul atrage aten\ia c[ nu-i este
de folos omului s[ citeasc[ la orice v`rst[, orice carte din
Scriptur[, fiindc[ “Scriptura nu poate fi @n\eleas[ @ndat[ de
oricine”. #n\elesul ei literar poate deveni pentru unii
v[t[m[tor. D[ chiar o v`rst[ minim[, de 25 de ani ]i pune
condi\ia citirii: dragostea de studiu ]i via\[ str[lucit[,
cur[\enie. “Fiindc[ numai omul ajuns la aceast[ v`rst[
poate… s[ se urce, a]a cum se cuvine, de la litera
Scripturii la duhul ei”323. Vede @n acela]i timp @n cre]tin un
elev ]i un dasc[l, pe care @i @mbin[ @n propria sa via\[.
Fiindc[ “nu este nici un hotar @ntre a @nv[\a pe altul ]i a fi
@nv[\at de altul”. De aici ]i @ndatorirea de a @nv[\a ]i de a
primi @nv[\[tura. Din p[cate, observ[ el, exist[ oameni
care se cred @ndrept[\i\i s[ @nve\e pe al\ii, de]i sunt
ne@nv[\a\i ]i nu @]i dau seama de aceasta. “Boala aceasta
de a te crede @nv[\at c`nd nu e]ti, este vrednic[ de lacrimi
]i de suspine, mai mult dec`t orice alt[ boal[“. Ea
@nseamn[ slav[ de]art[ ]i piedic[ @n calea virtu\ii. Omul
trebuie s[ fie mai @nt`i el luminat, pentru a putea s[ @i
lumineze pe al\ii, s[ fie el sf`nt, pentru a sfin\i pe al\ii. Cu
at`t mai mult, nu poate s[ fie un preot bun cel care nu a
@nv[\at s[ se p[storeasc[ pe sine. 324. Educa\ia este
322
Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare la Sfintele Lumini, PG
36, col. 352
323
Idem, Cuv`nt despre preo\ie (Cuv`ntul II teologic), PG 35,
col. 456-457
324
Ibidem, PG 35, col. 460-461, 480, 485. Un episod sugestiv
pentru ilustrarea concep\iei Sf`ntului P[rinte este prilejuit de
150

posibil[ prin rug[ciune, @n Hristos, #nv[\[torul des[v`r]it ]i

conduc[torul vie\ii ]i al sufletelor noastre.

Scrisoarea lui Nicobul, nepotul s[u, c[tre fiul lui, care pleca la
studii, departe de casa p[rinteasc[. Aici citim @ndemnul: “Pleac[,
fiul meu, pleac[ departe, prin rug[ciunile mele ]i ale familiei
tale…, mergi unde te atrage dorin\a ta: … La Alexandria, de unde
at`\ia oameni s-au @ntors boga\i @n ]tiin\[. Dar s[ ai de
conduc[tor al vie\ii tale pe Hristos” - Pr. Mihai Bulacu,
Pedagogie cre]tin[ ortodox[, Bucure]ti 1935, pg. 63
 151

3. Progresul duhovnicesc ne@ncetat al omului @n

g`ndirea Sf`ntului Grigorie al Nissei
Sf`ntul Grigorie al Nissei ne d[ foarte pu\ine
informa\ii despre propria lui via\[. Afl[m mai multe de la
Sf`ntul Vasile cel Mare, fratele s[u ]i de la Sf`ntul Grigorie
Teologul. Memoria Bisericii noastre a avut dintru @nceput
cuvinte de laud[ despre el. A]a de pild[, Sinodul al III-lea
Ecumenic (Efes, 431) @l nume]te “b[rbat, dup[ fratele s[u
al doilea”, iar Sinodul al VII-lea ecumenic @l nume]te
“P[rintele P[rin\ilor”325.
#ntre P[rin\ii capadocieni, el a fost cel mai @nclinat
spre specula\ii ]i ]tiin\e. Avea o minte teologic[ plin[ de
profunzime. Din anul 379, c`nd a murit fratele s[u mai
mare, a preluat rolul conduc[tor @n Biseric[. De atunci a
@nceput ]i activitatea lui scriitoriceasc[. A v[zut teologia
ca pe un munte ]i s-a str[duit, prin eforturi de purificare
moral[, s[ ajung[ la experien\a mistic[ a infinit[\ii
dumnezeie]ti326.
325
Andrea Papavasiliou, Psihologie cre]tin[, dup[ Sf`ntul
Grigorie al Nissei, Levkosia 1995 (@n limba greac[), pg. 10
326
Emile Mersch, Trupul tainic al lui Hristos, Studii de teologie
istoric[, vol. 1, Paris-Bruxelles 1951, pg. 452; Brooks Ottis,
Cappadocian thought as a coherent system, @n rev.
Dumbarton Oaks Papers, nr. 12 (1958), Cambridge,
Massachusetts, pg. 97; Ilia Moutsoula, Sinodul al II-lea
ecumenic ]i Sf`ntul Grigorie al Nissei, @n revista Theologhia,
Atena 1984 (@n limba francez[), ianuarie-martie, vol. 55, pg. 384;
R. Leys, Teologia spiritual[ a Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n
Studii Patristice, vol. 2, Berlin 1957, pg. 496-497
152

#n ceea ce prive]te atitudinea Sf`ntului Grigorie

al Nissei fa\[ de @n\elepciunea lumii p[g`ne, este
cunoscut faptul c[ Marele P[rinte Capadocian nu a fost
str[in de aceast[ @n\elepciune. Caracteristica principal[ a
g`ndirii grece]ti vechi era aceea c[ @ncerca s[ ridice
duhovnice]te pe om prin “gnoz[“, @n c[utarea adev[rului,
ca o realitate transcendent[, ce se ascunde @n spatele
fenomenelor. A]a de pild[, filosoful epicureu vedea numai
p[m`ntul, apa, sau focul, dar @n micimea sufletului s[u nu
putea s[ judece de unde vin acestea. C[ci atunci c`nd
cineva vede \es[tura, este firesc s[ o asemene cu
\es[torul ]i prin corabie se duce cu g`ndul la
constructorul ei. Dar filosofii, @n timp ce privesc lumea,
@nchid ochii la Acela pe care #l arat[ toate acestea327.
#nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i capadocieni se afl[ @ntre
cele dou[ extreme: cea a agnosticismului pesimist, care
neag[ orice cunoa]tere a Existen\ei divine, ]i cea a lui
Eunomiu, care a consfin\it absoluta cunoa]tere, chiar a

327
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Macrinia, PG 46, 12 ]i urm. ;
Hristou Sp. Boulgari, Cunoa]terea lui Dumnezeu dup[ Sf`nta
Scriptur[, @n rev. Theologhia, vol. 63, oct.-dec., Atena 1992 (@n
limba greac[), pg. 654. Sf`ntul Grigorie al Nissei ne @ndeamn[
s[ nu privim crea\ia ca pe ceva f[r[ st[p[n, care s-a f[cut
singur[. Crea\ia @ns[]i veste]te limpede pe Creatorul, “prin
frumuse\ea cerului, prin str[lucirea lumin[torilor, prin… @nv`rtirea
regulat[ ]i bine or`nduit[ a stelelor, prin fiecare @ntoarcere… a
celor patru anotimpuri, prin p[m`ntul or`nduit potrivit cu
atmosfera care @l cuprinde… Pe toate acestea v[z`ndu-le, din
minunea celor v[zute, sufletul trage prin cugetare, @nv[\[tura
despre Cel @n\eles din faptele Lui c[ este” - Sf`ntul Grigorie al
Nissei, Contra lui Eunomiu, I, PG 45, col. 306; Ibidem, II, PG
45, col. 988; Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 1009;
Idem, La Sfintele Pa]ti, PG 46, col. 665
 153

fiin\ei divine. Dar uimirea pe care o tr[ie]te omul, @n fa\a

fiin\ei dumnezeie]ti ne@n\elese, na]te iubirea religioas[,
na]te dorin\a de cunoa]tere a lui Dumnezeu. Este iubirea
pentru Cel necunoscut ]i ne@n\eles328. Este admis[
utilitatea ]tiin\elor profane, subordonate form[rii
religioase, cu anumite precau\ii329.
Cercet[torii biserice]ti disting @n operele Sf`ntului
Grigorie al Nissei unele elemente filosofice330, ar[t`nd ]i
originalitatea lui. El a fost numai teolog, dar a urmat
procedura cercet[rii filosofice a timpurilor sale. A utilizat
argumenta\ia filosofic[, acceptat[ de contemporanii s[i
cu preg[tire intelectual[, pentru a dovedi tocmai lipsa de
temeinicie a argumenta\iei adversarilor credin\ei. Nu se
poate vorbi despre influen\a unuia sau a altuia dintre
sistemele filosofice asupra Sf`ntului Grigorie al Nissei,
cum spun unii cercet[tori contemporani, ci de utilizarea
unora sau a altora dintre elementele diferitelor sisteme,

328
Hristou Bouki, Fiin\a religiei dup[ P[rin\ii Capadocieni,
Tessalonic 1967 (@n limba greac[), pg. 104, 105
329
Jean Danielou, Platonism ]i teologie mistic[, Paris 1942 (@n
limba francez[), pg. 91
330
Sf`ntul Grigorie al Nissei spune: “Fiica faraonului, cea stearp[
]i f[r[ copii (filosofia din afar[) va lua ca pe un copil al ei pe
t`n[r (Moise), ca s[ fie numit[ mama lui… Odat[ ajuns la
@n[l\ime (dup[ cum afl[m despre Moise), socote]te lucru de
ru]ine s[ se mai numeasc[ copil al celei din fire stearp[. C[ci
este stearp[ cu adev[rat cultura din afar[… C[ci ce fruct a dat
filosofia?… #n timpul @n care z[bovim @n ]tiin\ele din afar[,
f[c`ndu-ne cultura trebuincioas[, s[ nu ne desp[r\im de laptele
Bisericii, care ne hr[ne]te pe noi. Iar aceasta @nseamn[ s[ \inem
legile ]i moravurile Bisericii, cu care sufletul hr[nindu-se, @]i ia
puterile s[ urce spre @n[l\ime” - Sf`ntul Grigorie al Nissei, Via\a
lui Moise, PSB 29, pg. 40
154

conform cu tema pe care o studia ]i conform cu tactica

aplicat[. Altfel, elementele filosofice pe care le-a utilizat
erau comune @n epoca lui. De aceea, nu le denume]te,
cunosc`ndu-le @n mod direct ]i nu numai din antologii.
Sf`ntul P[rinte a @ncercat s[ dea con\inut cre]tin
categoriilor filosofice. C[ci filosofia nu reprezint[ scopul,
ci mijlocul de t`lcuire ]i de apropiere a @n\elegerii
Revela\iei331. Nu este cu putin\[ s[ @l ata][m pe Sf`ntul
Grigorie al Nissei unei ]coli filosofice. El utilizeaz[ pe
Plotin, pentru mistica sa, pe Porfiriu, pentru logic[ ]i
ontologie. Utilizeaz[ Porticul pentru cosmologie. De]i
cunoa]te toate aceste curente, este independent @n
utilizarea lor. De fapt, utilizeaz[ liber no\iunile pe care le
@mprumut[ din ]tiin\a ]i filosofia timpului s[u, pentru a-]i
exprima propriile idei332.
De pild[, platonismul Sf`ntului Grigorie al Nissei a
f[cut obiectul de studiu al unei pleiade de teologi

331
Stilianos Papadopoulou, Patrologie, Atena 1990 (@n limba
greac[), vol. 2, pg. 594, 596, 599; Konstantinos Skouteris,
Urm[rile c[derii ]i baia rena]terii, Atena 1973 (@n limba
greac[), pg. 51
332
Robert Bouchet, Le vocabulaire de l’union et du rapport
des natures chez Saint Gregoire de Nysse, @n Revue Thomiste,
68, 1968, pg. 533 ]i urm.; Louis Gardet ]i M. Labourdette, Studii
critice – la sursele teologiei spirituale, @n Revue Thomiste, an
55, vol. 47, Bruges 1947 (@n limba francez[), pg. 343-345; Jean
Danielou, Orientarea actual[ a cercet[rilor asupra Sf`ntului
Grigorie al Nissei, @n volumul: Scriptura ]i cultura filosofic[ @n
concep\ia Sf`ntului Grigorie al Nissei, actele colocviului de la
Chevetogne (1960), edit. de Marguerite Harl, Leidin 1971 (@n
limba francez[), pg. 6, 8
 155

contemporani333. Sf`ntul P[rinte preia din filosofia stoic[

pentru om no\iunea de microcosmos, dar o atribuie
numai trupului (format din elementele lumii), nu @ntregului
trup-suflet, ca la stoici, care considerau sufletul de origine
material[. Convingerea c[ @ntre Dumnezeu ]i lume exist[
o diferen\[ de ordin ontologic, nu permite s[ p[trund[ @n
g`ndirea sa nici o idee panteist[334. #n fine, unii socotesc
c[ a primit influen\a lui Filon din Alexandria335.

333
Jean Danielou, Hans Urs von Balthasar, W. Volker, Endre von
Ivanka, David L. Balas. Despre influen\a platonismului asupra
Sf`ntului Grigorie al Nissei la: George L. Kustas, Philosophy and
rethoric in Gregory of Nyssa, @n revista Klironomia, Tessalonic
1986, iunie, vol. 18Aprim, pg. 102 ]i urm.; Mariette Canevet,
Perceperea prezen\ei lui Dumnezeu, referitor la o expresie din
Omilia a XI-a la C`ntarea C`nt[rilor, @n volumul Epektasis,
Beauchesne 1972, Melanges patristique offerts au cardinal
Jean Danielou (@n limba francez[), pg. 450; Jean Danielou,
Grigorie al Nissei ]i neoplatonismul ]colii ateniene (@n limba
francez[), @n Revue des etudes grecques, vol. 80, Paris 1967, pg.
395; Hristos Bouki, Fiin\a religiei dup[ P[rin\ii capadocieni,
Tessalonic 1967 (@n limba greac[), pg. 11; Pierre Courcelle,
Grigorie al Nissei, cititor al lui Porfir (@n limba francez[), @n
Revue des etudes grecques, vol. 80, Paris 1967, pg. 402-403
334
Pr. Dr. Vasile R[duc[, Antropologia Sf`ntului Grigorie de
Nissa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1996, pg. 110; Idem, Teodicee ]i cosmologie la
Sf`ntul Grigorie de Nissa, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a,
an XLIV, nr. 1-2/1992, pg. 66
335
Ilias Moutsoulas, #ntruparea Cuv`ntului ]i @ndumnezeirea
omului dup[ @nv[\[tura Sf`ntului Grigorie al Nissei (@n limba
greac[), Bucure]ti 1965, pg. 65; Idem, Sf`ntul Grigorie al
Nissei ca ermineut al Sfintei Scripturi (@n limba greac[), Atena
1969, pg. 466; George Florovski, P[rin\ii r[s[riteni ai veacului
al patrulea, Tessalonic 1991, pg. 242
156

Omul, crea\ia lui Dumnezeu ]i darul cel mai de

pre\ al libert[\ii sale
Sf`ntul Grigorie al Nissei pleac[ de la teologie, spre
a ajunge la antropologie, pleac[ de la Dumnezeu, ca s[
ajung[ la om. Se dedic[ studiului omului ca trup ]i
suflet. Dar el porne]te @n procesul de cunoa]tere a lui
Dumnezeu ]i de la om, @n\eles ca f[ptur[ ]i creatur[ a lui
Dumnezeu, spre Creatorul s[u. F[r[ Acesta nu s-a f[cut
nimic din c`te s-au f[cut336. Este unic337 ]i neschimb[tor.
Numai dumnezeirea este f[r[ schimbare. Schimbarea Sa
nu are spre ce s[ @nainteze. Natura dumnezeiasc[ este cu
totul neprimitoare a r[ului, iar ca s[ se schimbe, nu poate,
fiind binele des[v`r]it. Noi oamenii, care tr[im @n
schimbare, putem deveni fie mai r[i, fie mai buni338.
Sf`ntul Grigorie al Nissei vede mai @nt`i @n
Dumnezeu bun[tatea Lui. Acesta este atot@n\elept339 ]i
neschimbabil, este “totdeauna la fel”340. Este iubitor de
oameni. Aceast[ iubire constituie cauza “prezen\ei lui

336
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Contra lui Eunomiu, I, PG 45, col.
344, 393; Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 44; Idem,
Contra macedonienilor pnevmatomahi, PG 45, col. 1328
337
Idem, La Psalmi, PG 44, col. 589; Idem, Contra lui Eunomiu,
III, PG 45, col. 476; Idem, Contra macedonienilor
pnevmatomahi, PG 45, col. 1305
338
Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 49; Idem, La
Psalmi, PG 44, col. 500
339
Idem, Apologetic la Hexaimeron, PG 44, col. 73-76; Idem,
Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 16; Idem, Contra lui
Eunomiu, I, PG 45, col. 321; Idem, Contra lui Eunomiu, II, PG
45, col. 1077; Idem, Contra macedonienilor pnevmatomahi,
PG 45, col. 1328
340
Idem, Contra lui Eunomiu, I, PG 45, col. 768; Pr. Dr. Vasile
R[duc[, Teodicee…, Op. cit., pg. 73
 157

Dumnezeu printre oameni”341. Dumnezeu este sf`nt342 ]i

drept343. Slava, m[re\ia Sa nu are hotar344.
Dumnezeu este izvorul binelui. #n general, g`nditorii
cre]tini au identificat deplin pe Dumnezeu cu binele. Este
bun “@ntotdeauna ]i @n toate ]i prin toate”. Dumnezeu este
izvorul cel adev[rat ]i curat ]i ve]nic al bun[t[\ii. Din
iubirea Sa de oameni ne-a miluit, a deschis @ncuietorile
iadului ]i ne-a cur[\at de orice pat[. Dumnezeu este, mai
presus de orice, iubitor de oameni345.
Dumnezeu este plin totdeauna de tot binele. Este
pliroma bunurilor ]i nu are nevoie de nimic pentru a se
des[v`r]i, fiind binele des[v`r]it. El este str[in de cre]tere
]i de sc[dere. Binele ce se atribuie firii dumnezeie]ti este
infinit, fiindc[ @n firea divin[ nu este nici o urm[ a r[ut[\ii.
#n ce prive]te omul, firea sa este schimb[toare, fiindc[
posed[ libertatea de a alege. #n om, “r[ul care se ive]te,

341
Idem, Contra lui Apolinarie, PG 45, col. 1180; Idem, Contra
lui Eunomiu, II, PG 45, col. 960-961 ]i altele
342
Idem, La Psalmi, PG 44, col. 553; Idem, Contra lui Eunomiu,
I, PG 65, col. 433; Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col.
16; Idem, Contra Macedonienilor pnevmatomahi, PG 45, col.
1305
343
Idem, Contra macedonienilor pnevmatomahi, PG 45, col.
1305; Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 60 ]i 65;
Idem, Contra lui Eunomiu, I, PG 45, col. 409
344
Idem, Contra lui Eunomiu, III, PG 65, col. 601; Idem,
Macrinia, PG 46, col. 12
345
Idem, C[tre v[duve, PG 46, col. 504; Hristou N. Bouki, Fiin\a
religiei…, Op. cit., pg. 16; Sf`ntul Grigorie al Nissei, La ziua
lacrimilor, PG 46, col. 597-600; Idem, Contra lui Eunomiu, I,
PG 45, col. 393; Idem, Contra lui Eunomiu, II, PG 45, col. 1049
158

se face hotar al binelui ]i toate mi]c[rile sufletelor

noastre… se hot[rnicesc unele prin altele”346.
Cei mai mul\i judec[ binele pe baza sim\urilor,
consider`nd c[ exist[ o armonie @ntre lucruri ]i binele
fenomenal. Sf`ntul Grigorie al Nissei subliniaz[ c[ nu este
cu adev[rat bun ceea ce omul m[n`nc[ ]i @l mul\ume]te,
ci adev[ratul bine este @n\elepciunea ]i cunoa]terea.
Dorin\ele trupului sunt de]ert[ciune347.
Virtutea este @n\eleas[ ca fiind forma binelui realizat
statornic, sau care se afl[ @n curs de realizare. La
Dumnezeu, puterea Sa este mai mare sau egal[ cu
bun[tatea pe care vrea s[ o arate fa\[ de noi, dovada
atotputerniciei Sale. C[ci atotputernicia Sa este egal[ cu
bun[tatea pe care vrea s[ o manifeste. Ajutorul lui
Dumnezeu este esen\ial. Bunurile ]i darurile m`ntuitoare
pe care Dumnezeu le-a f[cut oamenilor, toate s-au f[cut
cu harul ]i cu bun[tatea Sa. Dumnezeu ne d[ nou[
oamenilor cea mai mare dovad[ a bun[t[\ii Sale348.

346
Idem, Contra lui Eunomiu, III, PG 45, col. 736; Idem, Contra
Macedonienilor pnevmatomahi, PG 45, col. 1304 ]i 1321;
Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 9; Idem, La
C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 873. Spre deosebire de
Dumnezeu, des[v`r]irea omului este @n\eleas[ ca o stare de fapt
]i @n devenire - Pr. Dr. Vasile R[duc[, Antropologia…, Op. cit.,
pg. 105
347
Idem, La Facerea omului, PG 44, col. 200; Idem, La
Eclesiast, PG 44, col. 688-689
348
C[ci “ce m[rturie a bun[t[\ii poate fi mai evident[, dec`t a se
@ntrupa ]i a se apropia de cel c[zut? C[ci n-ar fi venit s[ ne
m`ntuiasc[ pe noi, dac[… bun[tatea nu L-ar fi @ndemnat la
acest scop” - Idem, La Psalmi, PG 44, col. 468; Idem, Marele
Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 57
 159

Dumnezeu este Bun[tatea, este bun prin natura

Sa. Dar binele lumii nu poate fi confundat cu Binele
adev[rat, care este Bine prin natura Lui, nu prin
participarea la bine. Lumea exist[ ]i este bun[, fiindc[
este creat[ capabil[ s[ se @mpart[]eas[ de bun[tatea lui
Dumnezeu349. De aici ]i concep\ia lui despre om ]i trup.
C`nd trecem prin diferite stadii ale vie\ii, trupurile
noastre sunt o dat[ tinere, apoi de v`rst[ mijlocie ]i apoi
b[tr`ne. Sf`ntul Grigorie al Nissei arat[ @ns[ c[ raiul este
f[r[ na]tere, cre]tere, sau v`rst[, fiindc[ acolo vom reveni
la starea divin[ originar[, @n care aceste stagii temporare
sunt irelevante. Desigur, ve]nicia omului este diferit[ de
cea a lui Dumnezeu. Se insist[ asupra faptului c[
moartea nu are leg[tur[ cu Dumnezeu. Acesta “nu a
creat moartea”, ea fiind consecin\a hot[r`rii omului de a
@nceta comuniunea cu Dumnezeu. Nu exist[ contradic\ii
@ntre suflet ]i trup, trupul fiind organul de manifestare a
sufletului350.

349
Idem, Macrinia, PG 46, col. 89, 93; Idem, Marele Cuv`nt
Catehetic, PG 45, col. 44; 64; Idem, La Psalmi, PG 44, col. 552;
Idem, Despre feciorie, PG 46, col. 368, 385; Idem, Contra
Macedonienilor pnevmatomahi, PG 45, col. 1305; Gheorghe
Florofski, P[rin\i r[s[riteni ai veacului al IV-lea, Tessalonic
1991, pg. 265; Pr. Asist. Vasile R[duc[, Teodicee…, Op. cit., pg.
77
350
Paul Plass, Timpul transcendent ]i ve]nicia la Sf`ntul
Grigorie al Nissei, @n Vigiliae Christianae, nr. 34, North Holland
Publishing Company (@n limba englez[), 1980, pg. 183; Sf`ntul
Grigorie al Nissei, La Psalmi, PG 44, col. 601; Idem, Despre
feciorie, PG 44, col. 369; Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, XII, PG
44, col. 404; Konstantinos Skouteris, Urm[rile c[derii ]i baia
rena]terii (@n limba greac[), Atena 1973, pg. 78-79; Pr. Dr.
Vasile R[duc[, Antropologia…, Op. cit., pg. 86
160

Sufletul, a]a cum este definit @n “Dialogul despre

suflet ]i @nviere”, reprezint[ “o natur[ creat[, natur[ vie ]i
inteligibil[, care transmite prin sine trupului organic ]i
palpabil puterea vital[ a organelor de sim\, at`ta vreme
c`t natura trupului s-a ar[tat capabil[ de acestea”351. Alte
detalii afl[m despre fiin\a ]i natura sufletului omului. Cu
toate presupusele influen\e ale filosofiei platonice,
aristotelice, stoice ]i neoplatonice, cercet[torii operei
Sf`ntului Grigorie al Nissei observ[ faptul c[ el, @n modul
@n care @n\elege sufletul, nu apar\ine niciunei concep\ii.
Pentru el, nu exist[ contradic\ie @ntre suflet ]i trup, iar
trupul este organul de manifestare a sufletului. Sufletul ]i
trupul se condi\ioneaz[ reciproc, f[r[ ca unul s[ fie redus
la cel[lalt. Sufletul se afl[ @n elementele care compun
trupul, dar nu se confund[ cu ele ]i nici nu este reductibil
la vreunul din ele352. El respinge teoria idealist[, despre
preexisten\a sufletului ]i pe cea materialist[, despre
preexisten\a trupului, accept`nd crea\ia simultan[ a celor
dou[. Sufletul este chip, oglind[ a virtu\ilor lui Dumnezeu.
A]a cum o bul[ de aer urc[ spre elementul ce @i este
familiar, ajunge la suprafa\a apei ]i o traverseaz[, dup[
care @nceteaz[ s[ mai urce, tot la fel ]i sufletul care #l
caut[ pe Dumnezeu353.

351
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre suflet ]i @nviere, PG 46, col.
29
352
Pr. Dr. Vasile R[duc[, Antropologia…, Op. cit., pg. 85, 86,
91; Ilias Moutsoulas, #ntruparea Cuv`ntului…, Op. cit., pg. 14-
15
353
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La Facerea omului, 28-30, PG 44,
col. 229; Panagiotou Hristou, Deplin[tatea uman[ dup[
@nv[\[tura Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n rev. Klironomia (@n
limba greac[), ianuarie 1972, pg. 53; Gabriel Horn, Oglinda,
norul, dou[ moduri de a vedea pe Dumnezeu, dup[ Sf`ntul
 161

Pentru a cunoa]te pe Dumnezeu, Care este existen\[

imaterial[, sufletul trebuie s[ fie imaterial ]i divin. Se
insist[ ]i asupra indivizibilit[\ii sufletului, a faptului c[ este
f[r[ form[ ]i netrupesc354. M[re\ia omeneasc[ nu const[
@n asem[narea sa cu lumea zidit[, ci const[ @n faptul c[
sufletul omului este f[cut dup[ chipul Creatorului s[u355.
Am spus c[ Sf`ntul Grigorie al Nissei pleac[ de la
Dumnezeu, ca s[ @n\eleag[ pe om, fiindc[ “atunci c`nd
sufletul prive]te spre arhetipul s[u, atunci cu exactitate se
vede pe sine”356. Pentru om, for\a @nn[scut[ lui, natural[,
prin care lucreaz[ binele, este sufletul, capabil s[ atrag[
spre el binele propriu: cunoa]terea de sine. Activitatea
intelectual[ constituie pentru suflet ceea ce este
alimenta\ia pentru trup. Ochiul este de obicei imaginea
sufletului. Ceea ce se spune despre ochi, se aplic[ ]i la

Grigorie al Nissei, @n Revue d’ascetique et de mystique,

Bruxelles 1927 (@n limba francez[), pg. 124
354
Idem, Cuv`nt la cei adormi\i, PG 46, col. 508-509; Rene
Arnou, Dorin\a dup[ Dumnezeu @n filosofia lui Plotin, @n limba
francez[, Roma 1967, pg. 154; John P. Cavarnos, Gregory of
Nyssa on the Nature of the Soul, @n Greek Orthodox
Theological Review, 1955, pg. 138; T.J. Dennis, St. Gregory of
Nyssa’s defence of the doctrine of the resurrection of body, @n
rev. Ekklisiastikos Faros, 1978-1979, pg. 496 ]i 503. Despre
natura sufletului, Sf`ntul Grigorie al Nissei spune c[ el nu este
ceva care se dezbin[, nu se dezmembreaz[, ci r[m`ne la fel,
pentru c[ sufletul este nemuritor - Andreea Papavasiliou,
Psihologie cre]tin[, dup[ Sf`ntul Grigorie al Nissei, Levkosia
1995 (@n limba greac[), pg. 19
355
Idem, Despre facerea omului, 16, PG 44, col. 180; Idem,
Despre suflet ]i @nviere, PG 46, col. 97; Andreea Papavasiliou,
Psihologie…, Op. cit., pg. 96
356
Idem, C[tre v[duve, PG 46, col. 509; Hristou Bouki, Fiin\a
religiei…, Op. cit., pg. 27
162

imaginea sufletului. Pentru ochiul s[n[tos, actul vederii

este consecin\a fireasc[ a naturii sale. Tot la fel, pentru
suflet, cunoa]terea este o activitate ce rezult[ din natura
sufletului. Organele de percep\ie ale sufletului trebuie s[
fie pure, bine exersate, ne@mpiedicate de vreo boal[, @n
cazul sufletului, @ndep[rtarea de Dumnezeu357.
Omul este @ndemnat s[ @nceap[ prin a se cunoa]te
mai @nt`i pe sine, lumea sa interioar[. Privind @n sufletul
nostru ca @ntr-o oglind[, vedem c[ este f[cut dup[ chipul
lui Dumnezeu. “Mijlocul sigur de a cunoa]te adev[rul este
acela de a se cunoa]te pe sine”358.
Sufletul poate cunoa]te pe Dumnezeu nu printr-o
concluzie scoas[ din analiza lucrurilor exterioare, nici
printr-o deduc\ie ce pleac[ de la atribute, ci prin
@ntoarcerea la ceea ce @i este lui interior, separ`ndu-se de
exterior. Celui ce ]i-a cur[\it sufletul de tot r[ul,

357
Marguerite Harl, Despre cre]terea sufletului, dup[ lucrarea
“Despre moartea prematur[ a copiilor” a Sf`ntului Grigorie
al Nissei, @n rev. Vigiliae Christianae, North Holland, 1980, pg.
242. Precum ochiul omenesc, primind @n el lumina, particip[ la
lumina din afar[ prin puterea sa, tot astfel se afl[ @n natura
omeneasc[ “ceva ce este asem[n[tor cu dumnezeirea” - Sf`ntul
Grigorie al Nissei, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 21
358
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44,
col. 809; T.J. Dennis, St. Gregory of Nyssa’s defence of the
doctrine of the resurrection of body, @n rev. Ekklisiastikos
Faros, 1978-1979, pg. 591. Cur[\irea oglindirii lui Dumnezeu @n
suflet devine criteriu al experien\ei divinului. “Nu este posibil s[
se uneasc[ @ntr-un alt fel sufletul cu Dumnezeu Cel nestric[cios,
dac[ nu se cur[\e]te ]i el c`t poate prin nestric[ciune, pentru a fi
asemenea cu Cel asemenea” – Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre
feciorie, PG 46, col. 365-368; Stilianos Papadopoulos,
Patrologie, vol. 2, Atena 1950 (@n limba greac[), pg. 610
 163

frumuse\ea @i devine vizibil[. Atunci el “contempl[

modelul @n propria sa bun[tate ca @n oglind[ ]i @n
imagine”. Sf`ntul Grigorie al Nissei @nsu]i a mers @n
singur[tatea din mun\ii s[lbatici de pe malul r`ului Iris,
@mpreun[ cu fratele s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare, la
m[n[stirea @ntemeiat[ de acesta. Este folositor chiar ca
orice p[stor de suflete s[ urmeze exemplul s[u,
dob`ndind o profund[ cunoa]tere a sufletului omenesc,
exercit`ndu-]i astfel cu succes misiunea sa pastoral[359.
Partea ra\ional[ a sufletului omenesc poate s[ @l
conduc[ pe om spre virtute. C`nd sufletul se elibereaz[ de
impulsuri, de patimi, poate reflecta @n el arhetipul. Sufletul
seam[n[ cu o oglind[, care se schimb[ potrivit cu
modurile @n care se exprim[ liber voin\a omeneasc[.
Sufletul omului este st[p`n ]i liber ]i se conduce dup[
voin\a sa360.
Terapia sufletului cere o purificare a lui prin
lucrarea virtu\ilor. Sufletul copilului nu are experien\a
r[ului ]i nici o boal[ a ochiului sufletului nu @mpiedic[
participarea lui la lumin[. Omul la @nceput se hr[ne]te cu
lapte ]i prime]te alimente corespunz[toare cu v`rsta,
p`n[ ce ajunge la maturitate. Tot astfel, sufletul copilului

359
Ioannis Kornarakis, Sf`ntul Grigorie de Nissa din punctul
de vedere al psihologiei pastorale, partea I, @n rev. Grigorie
Palamas, martie-aprilie 1959, Tessalonic (@n limba greac[), pg.
230; Jean Danielou, Platonism…, Op. cit., pg. 43-44. C`nd
sufletul “prive]te” spre el @nsu]i ]i se str[duie]te s[ mearg[ pe
“drumul dumnezeiesc”, atunci el va ]ti s[ sar[ peste toate
piedicile ispitelor - Sf`ntul Grigorie al Nissei, La C`ntarea
C`nt[rilor, PG 44, col. 816
360
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Contra lui Eunomiu, Ektesin, PG
45, col. 545; Idem, Macrinia, 28, PG 46, col. 61; Andreea
Papavasiliou, Psihologie cre]tin[…, Op. cit., pg. 101
164

particip[ la via\a proprie lui progresiv, @n m[sura puterii lui

de a lua parte la bucuria fericirii. Sufletul, c[l[uzit @n
@n\elesurile @nalte spre cuprinderea sensurilor necuprinse ]i
dumnezeie]ti, poate s[ fac[ s[ se s[l[]luiasc[ @n sine, prin
credin\[, firea cea mai presus de toat[ mintea361.
Chipul ]i asem[narea. C`nd @n referatul biblic se
spune: “}i a f[cut Dumnezeu pe om, dup[ chipul lui
Dumnezeu l-a f[cut pe acesta”, se folose]te verbul
epoiise, pe c`nd atunci c`nd este vorba despre crearea
trupeasc[ a omului, se folose]te verbul eplase. Cel dint`i
verb se refer[ la omul interior (la “dup[ chipul”, la suflet),
pe c`nd al doilea verb se refer[ la omul exterior. “Dup[
chipul” constituie axa @ntregii antropologii a Sf`ntului
Grigorie al Nissei362.
Centrul ]i punctul de plecare al teologiei “dup[
chipul”-lui este Sf`ntul Apostol Pavel. Dup[ acesta, chipul
lui Dumnezeu este Hristos363. La Sf`ntul Irineu, Clement

361
De unirea sufletului cu Dumnezeu, de suirea sufletului spre
mai deplina unire cu Hristos se ocup[ Sf`ntul Grigorie al Nissei
mai ales @n t`lcuirea sa la C`ntarea C`nt[rilor - Pr. Drd. C.
Davideanu, Cunoa]terea lui Dumnezeu dup[ Sf`ntul Grigorie
al Nissei, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LXIV, nr.
4/1988, pg. 36; Marguerite Harl, Cre]terea sufletului…, Op. cit.,
pg. 243; Magistrand Nicolae V. St[nescu, Progresul @n
cunoa]terea lui Dumnezeu, cu referire special[ la Sf`ntul
Grigorie al Nissei, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr.
1-2/1958, ian-febr., pg. 17
362
Andrea Papavasiliou, Psihologia cre]tin[…, Op. cit., pg. 32;
Konstantinos Skouteris, Urm[rile c[derii ]i baia rena]terii,
Atena 1973 (@n limba greac[), pg. 29
363
M`ntuitorul nostru Iisus Hristos confer[ “chipului” cea mai
@nalt[ valoare, prin lucrarea Sa pentru restaurarea lui - Pr. Lector
Ioan Mih[l\an, #nv[\[tura despre chipul lui Dumnezeu @n om
 165

Alexandrinul, Origen, Sf`ntul Atanasie cel Mare, Sf`ntul

Grigorie al Nissei, Hristos este chipul lui Dumnezeu, omul
este chipul lui Hristos, deci omul este chipul Lui364. Chipul
lui Dumnezeu se manifest[ @n totalitatea @nsu]irilor
suflete]ti365. Ra\iunea, mintea este elementul principal al
chipului lui Dumnezeu din om366. Libertatea voin\ei este o
alt[ parte important[ a chipului lui Dumnezeu @n om367.
Chipul nu caracterizeaz[ pe omul invidivual. De fapt,
@ntreaga umanitate, luat[ @n ansamblul ei, este un singur
chip al lui Dumnezeu. Chipul face natura uman[
“@mp[r[teas[“368.
#n antitez[ cu tradi\ia alexandrin[, Sf`ntul Grigorie al
Nissei nu limiteaz[ “chipul” doar la ra\iunea omeneasc[,

privit[ interconfesional, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXVII,

nr. 2/1987, pg. 27
364
Panagiotou Nella, Teologia “dup[ chipul”-lui, @n rev.
Klironomia, Tessalonic (@n limba greac[), ianuarie 1970, pg. 294-
297
365
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La facerea omului, PG 44, col. 185
]i 204
366
Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 29. Ca orice
bine, mintea provine de la Dumnezeu. #ntre mintea omeneasc[ ]i
Dumnezeu este o leg[tur[ mai profund[. Mintea este f[cut[
“dup[ chipul Ziditorului” – Idem, La Facerea omului, PG 44, col.
149, 156; Konstantinos Skouteris, Urm[rile c[derii…, Op. cit.,
pg. 35
367
Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 24; Ieromonah
Magistrand Nestor Vornicescu, #nv[\[tura Sf`ntului Grigorie de
Nyssa despre chip ]i asem[nare, @n rev. Studii Teologice, seria
a II-a, an VIII, nr. 9-10/1956, pg. 590
368
Idem, Despre suflet ]i @nviere, PG 46, col. 160; Robert Leys,
Teologia spiritual[ a lui Grigorie al Nissei, @n Studia Patristica,
vol. 2, Berlin 1957 (@n limba francez[), pg. 500; Sf`ntul Grigorie
al Nissei, La Facerea omului, PG 44, col. 136
166

ci cuprinde @n chip ]i sensul de virtute. Concep\ia sa

despre omul-chip al lui Dumnezeu este o sintez[ @ntre
concep\ia biblic[ ]i cea spiritualist[, venit[ din mediul
alexandrin. #ntre chip ]i asem[nare la Sf`ntul P[rinte nu
exist[ doar un raport etic, ci un raport ontologic: chipul
@nsufle\it este o reprezentare personal[, care particip[ la
via\a modelului s[u369.
#ntre cercet[torii operei Sf`ntului Grigorie al Nissei,
unii (H. Merki, J. Danielou, H. Balthasar) cred c[ Sf`ntul
P[rinte a folosit termenii de chip ]i asem[nare ca
sinonimi370. Dar @n alte locuri se face distinc\ie clar[ @ntre
chip ]i asem[nare. Asem[narea se ia @n sens dinamic.
Dac[ am accepta c[ Sf`ntul Grigorie al Nissei a identificat
@n omul istoric chipul cu asem[narea, atunci nu mai are
rost teologia urcu]ului duhovnicesc371.
Vorbind despre chip ]i asem[nare, Sf`ntul Grigorie
al Nissei @n\elege prin termenul de chip ceea ce este omul
@n sine de la crea\ie, iar prin asem[nare se sugereaz[ ceea

369
Ilias Moutsoulas, #ntruparea Cuv`ntului…, Op. cit., pg. 72 ;
Pr. Dr. Vasile R[duc[, Antropologia…, Op. cit., pg. 117, 123
370
Exist[ locuri @n care chipul ]i asem[narea par s[ fie identice:
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La Fericiri, PG 44, col. 1225; Idem,
Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 21, 24; Idem, La Facerea
omului, PG 44, col. 137
371
Ideea de “chip” ne trimite la latura dinamic[ a persoanei
umane, la progresul ei. Omul este chemat de firea sa, fiind dup[
chipul lui Dumnezeu, s[ dep[]easc[ hotarele trec[toare ale firii.
Chipul este acea aspira\ie, acea mi]care c[tre Dumnezeu, ce nu
poate g[si @ncheiere nici @n ve]nicie – Idem, La C`ntarea
C`nt[rilor, PG 44, col. 941, 961 ]i 1037; Idem, La Psalmi, PG
44, col. 433; H. Bouki, Fiin\a religiei…, Op. cit., pg. 38-39; Ilias
Moutsoulas, #ntruparea Cuv`ntului…, Op. cit., pg. 300 ; R.
Leys, Teologie spiritual[…, Op. cit., pg. 509
 167

ce este omul @n poten\[, sau ceea ce trebuie s[ devin[.

Chipul @l avem din momentul crea\iei, iar asem[narea o
dob`ndim cu timpul, prin realizarea acestui chip.
Dumnezeu l-a @nvrednicit pe om de chipul S[u372. Prin
virtu\i, omul se aseam[n[ cu Dumnezeu. Virtu\ile sunt
precum firele unei \es[turi, orizontale ]i verticale373. Firele
verticale sunt chipul, iar cele orizontale sunt asem[narea.
Libertatea este cel mai frumos ]i mai de pre\
dintre bunuri. Din iubirea Sa de oameni, Dumnezeu ne-
a dat “cel mai frumos ]i mai de pre\ dintre bunuri”,
aceast[ @nsu]ire dumnezeiasc[, libertatea, puterea s[
alegem @ntre bine ]i r[u. “Firea omeneasc[ a fost f[cut[
@n stare s[ primeasc[ cele voite @n libertate ]i s[ mearg[
spre ceea ce o duce pornirea liberei alegeri”374.
372
Idem, Despre facerea omului, PG 44, col. 132; Pr. Dr. Ioan
Mih[l\an, #nv[\[tura despre chipul lui Dumnezeu @n om
privit[ interconfesional, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXVII,
nr. 2/1987, pg. 24
373
Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 960-961; Idem, La
facerea omului, PG 44, col. 137; Idem, La Psalmi, PG 44, col.
445. Numai pe bazele antropologiei este posibil[ @n\elegerea
@ndumnezeirii omului - Andreas Theodorou, #nv[\[tura despre
@ndumnezeirea omului (@n limba greac[), pg. 39
374
Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 832-833; Idem,
Macrinia, PG 46, col. 80; Idem, C[tre v[duve, PG 46, col. 524;
Ilias Moutsoulas, #ntruparea Cuv`ntului…, Op. cit., pg. 71;
Hristou Bouki, Limba lui Grigorie al Nissei, sub lumina
analizei filosofice (@n limba greac[), Tessalonic 1970, pg. 74;
“Dumnezeu este departe de a fi cauza relelor, deoarece El este
f[c[torul celor ce exist[, iar nu al celor ce nu exist[. C[ci El a
creat vederea, iar nu orbirea. A creat virtutea, iar nu lipsa ei… }i
dac[ cineva pe timp senin, cu pleoapele deschise, ]i-ar arunca
privirile de bun[ voie @n lumina soarelui ]i nu mai vede, oare
soarele este cauza orbirii sale?” - Sf`ntul Grigorie al Nissei,
168

Depinde dec`t de libera hot[r`re a omului ca s[

ajung[ @n starea spre care @nclin[ prin dorin\[, iar
alegerea binelui nu presupune nici o osteneal[. C`nd
oamenii @]i tr[iesc via\a @n chip diferit, unii @naint`nd @n
virtute, iar al\ii pr[bu]indu-se prin r[utate, nu @nseamn[ c[
vie\ile lor sunt supuse unor legi silnice. Lucrarea de zidire
a virtu\ii m`ntuitoare, a harului divin, nu vine @n om @n
mod magic, ci este rezultatul alegerii libere. |ine @n
@ntregime de om s[ spun[ “da” harului, sau s[ nege
posibilitatea de @ndumnezeire, ce i se ofer[. St[ @n puterea
sa ca s[ devin[ fiu ai nop\ii, sau al zilei, prin r[utate, sau
prin virtute375.

Marele Cuv`nt Cathetic, PG 45, col. 32. Necazurile nu vin de la

Dumnezeu, ci fiecare se face pentru el pricinuitor, datorit[
nechibzuin\ei sale, pentru relele care se abat, av`nd darul
libert[\ii – Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col. 349; Idem, Marele
Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 25
375
Idem, La Rug[ciunea Domneasc[, PG 44, col. 1145; Idem,
La Via\a lui Moise, PG 44, col. 348; Idem, Contra lui Eunomiu,
3, PG 45, col. 625; Idem, Contra lui Apolinarie, PG 45, col.
1217; Konstantinos Skouteris, Eclesiologia Sf`ntului Grigorie
al Nissei, Atena 1969 (@n limba greac[), pg 106. #n “Via\a lui
Moise”, Sf`ntul Grigorie al Nissei exprim[ plastic modul @n care
lucreaz[ libertatea omului, zic`nd : “Nu o putere de sus face pe
unul s[ fie @n @ntuneric ]i pe altul @n lumin[, ci noi @n]ine avem de
la noi, @n firea ]i @n voia noastr[ liber[, cauzele luminii sau
@ntunericului, aleg`nd pe cea pe care o voim… Nu din cauza
vreunui zid, sau a vreunui munte, ce ar fi @mpiedicat vederea ]i ar
fi umbrit razele, evreii s-au bucurat de lumin[, iar ceilal\i nu
sim\eau harul ei. Astfel, st`nd @n puterea tuturor via\a
luminoas[, unii umbl[ @n lumin[, iar al\ii sunt du]i, prin faptele
r[ut[\ii, spre @ntuneric, nefiind lumina\i de lumina virtu\ii” - Idem,
Via\a lui Moise, PG 44, col. 349. Expresia “lumina virtu\ii” arat[
 169

R[ul este sinonim cu p[catul, cu viciul. Este

negarea existen\ei. Constituie un act de voin\[ liber[, iar
explica\ia pentru existen\a lui este chiar libertatea.
Patimile nu sunt co-naturale sufletului omenesc, fiindc[
sufletul este chip al naturii dumnezeie]ti, care nu poate fi
@n nici un fel obiectul patimilor376.
#n ce prive]te rolul Bisericii ]i al Sfintelor Taine
@n via\a cre]tinului, se arat[ c[ Biserica ne conduce la
lumin[ prin credin\[. Aici cre]tinul prime]te harul divin.
Biserica este trupul lui Hristos ]i capul trupului acestuia
este Hristos. Biserica nu se poate concepe f[r[ Hristos,
precum nu poate s[ existe trup f[r[ cap. El nu poate fi
M`ntuitorul ]i Mesia f[r[ trupul Bisericii, f[r[ credincio]i,
pe care i-a eliberat din p[cat. Unitatea Bisericii provine
din Capul unic Cel dumnezeiesc377.
Opera m`ntuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos
se repet[ ve]nic, de-a lungul veacurilor, @n Biseric[, prin
Sfintele Taine, dintre care Sf`ntul Grigorie al Nissei insist[
asupra Botezului ]i a Sfintei Euharistii. Nu este ignorat[
nici Poc[in\a. Prin Sfintele Taine ]i prin str[dania
personal[ duhovniceasc[ se realizeaz[ sfin\irea ]i
@ndumnezeirea omului. Sf`nta Euharistie @nt[re]te
sufletul ]i constituie punctul de plecare spre @ndumnezeire.

c[ virtutea nu este numai o deprindere a voin\ei @n bine, ci ea d[

]i un sens vie\ii noastre.
376
Jerome Gaith, Concep\ia de libertate la Sf`ntul Grigorie de
Nissa, Paris 1953 (@n limba francez[), pg. 27, 52
377
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre dumnezeirea Fiului ]i
Sf`ntului Duh, PG 46, col. 573; Idem, C[tre Teofil, contra
apolinari]tilor, PG 45, col. 1269; Idem, Contra lui Eunomiu, II,
PG 45, col. 585; Idem, Contra macedonienilor pnevmatomahi,
PG 45, col. 1329; Konstantinos Skouteris, Eclesiologia…, Op.
cit., pg. 65-66
170

Ea este hran[ spiritual[. Precum Botezul schimb[ sufletul

din necur[\ia p[catului, la fel Sf`nta Euharistie vindec[
trupul omului378.
Cel ce a a]teptat s[ devin[ cre]tin, ren[sc`nd prin
apa Botezului, @n Biseric[, se @mbrac[ @n Hristos ]i @n haina
nestric[ciunii. De aceea, apa Botezului se face mediul @n
care harul Sf`ntului Duh lucreaz[ pentru m`ntuirea celui
care intr[ @n ea, cu binecuv`ntarea preotului379.
Tip al Botezului @n Vechiul Testament este trecerea
prin Marea Ro]ie. Iordanul este ]i el tip al lucr[rilor celor
v[zute. Trecerea r`ului @nseamn[ p[r[sirea p[catului ]i
unirea cu “poporul tainic”, @ncorporarea @n trupul tainic al
Bisericii. Botezul nu se m[rgine]te la forme geografice,
nici la anumite categorii de oameni, ci are o misiune
ecumenic[. Desigur, prin baia Botezului se @ntrerupe
continuitatea cu r[ul, dar r[ul nu dispare cu totul380.

378
Idem, C[tre cei ce @nt`rzie Botezul, PG 46, col. 417; Idem,
Marele Cuv`nt Catehetic, 37, PG 45, col. 934; Konstantinos
Skouteris, Eclesiologia…, Op. cit., pg. 104, 114; Ilias
Moutsoulas, #ntruparea…, Op. cit., pg. 164, 175-176
379
Idem, Omilia I la facerea omului, PG 44, col. 273; Idem,
Despre Botez, PG 46, col. 421; Pr. Dr. Vasile R[duc[,
Antropologia…, Op. cit., pg. 326. Harul lumin[tor al Botezului
@mp[rt[]e]te toate darurile sale cele minunate. Botezul ne face
copii ai lui Dumnezeu, ridic`ndu-ne de pe p[m`nt ]i duc`ndu-ne
de aici spre via\a cereasc[ - Sf`ntul Grigorie al Nissei, Contra lui
Eunomiu, PG 45, col. 564; Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col.
364
380
Idem, C[tre cei ce am`n[ Botezul, PG 46, col. 421; Idem,
Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 89; Konstantinos
Skouteris, Urm[rile c[derii ]i baia rena]terii dup[ Sf`ntul
Grigorie al Nyssei, Atena 1973 (@n limba greac[), pg. 116-117,
128
 171

Botezul este imitarea mor\ii ]i a #nvierii Domnului.

Rezultatele Botezului @n via\a omului sunt pozitive ]i
negative381. Na]terea aceasta spiritual[ este rod al alegerii
libere a omului. C[ci “Dumnezeu a vrut s[ ne fac[ artizani
ai asem[n[rii cu El”. Sf`ntul Grigorie al Nissei vorbe]te
despre dezbr[carea noastr[ de tunicile de piele prin Botez.
Catehumenul, @nainte de a intra @n baia @n care se face
Botezul, se dezbrac[ de hainele sale cele vechi ]i intr[ @n
haine albe, haine ale cur[\eniei luminoase382.

|elul des[v`r]irii cre]tine

Des[v`r]irea nu reprezint[ nicidecum un ideal
teoretic ]i irealizabil. Sf`ntul Grigorie al Nissei, cu modul
s[u optimist de a aborda problemele vie\ii cre]tine,
con]tientizeaz[ pe oameni c[ idealul acesta a fost atins de
mul\i dintre cei care, av`nd aceea]i fire cu noi, s-au ridicat
la @n[l\imea chem[rii celei dumnezeie]ti. Ne pune @n fa\[
pilde de oameni virtuo]i. A]a de exemplu, profe\ii,
adeseori aminti\i, sunt cei prin care harul lui Dumnezeu
vorbe]te ]i pe ei ne @ndeamn[ Sf`ntul P[rinte s[ @i imit[m,
“@n cele ce sunt cu putin\[“. Al[turi de profe\i, sunt

381
Idem, La ziua luminilor, PG 46, col. 585. Botezul aduce:
rena]terea omului – Idem, Macrinia, PG 46, col. 84; @nfierea
dumnezeiasc[ - Idem, Contra lui Eunomiu, III, PG 45, col. 417;
refacerea chipului lui Dumnezeu din om ]i @ndumnezeirea lui –
Idem, Contra lui Eunomiu, PG 45, col. 468; schimbarea omului
din p[cat - Ilias Moutsoulas, #ntruparea…, Op. cit., pg. 165
382
Idem, La ziua luminilor, PG 46, col. 593; Konstantinos
Skouteris, Eclesiologia…, Op. cit., pg. 110; Jean Danielou,
Platonism…, Op. cit., pg. 23-28
172

aminti\i, ca plini de Sf`ntul Duh ]i patriarhii, legiuitorii,

Evangheli]tii, Apostolii383.
Sf`ntul Apostol Pavel “s-a @n[l\at, prin valurile
@n\elesurilor p`n[ la cer, p`n[ la al treilea cer, p`n[ la rai”.
Sf`ntul Arhidiacon }tefan, @n cinstea c[ruia Sf`ntul
Grigorie al Nissei scrie cuv`nt[ri de laud[, este model al
celui care a cunoscut pe Dumnezeu @ntr-un mod
excep\ional. S-a umplut de harul Sf`ntului Duh ]i prin
acesta s-a @n[l\at la @n\elegerea lui Dumnezeu384.
Sf`ntul Vasile cel Mare este un model de mare
ap[r[tor al adev[rului. A]a cum Sf`ntul Ioan Botez[torul
vorbe]te cu mult curaj @n fa\a lui Irod, tot la fel
arhiepiscopul Cezareei Capadociei ap[r[ Ortodoxia @n fa\a
arianismului, r[spunz`nd @mp[ratului eretic Valens. El a
]tiut s[ @mbine minunat dorin\a arz[toare de cunoa]tere a
adev[rului dumnezeiesc, prin studiu ne@ncetat, cu tr[irea
f[r[ egal a @nv[\[turii m`ntuitoare, printr-o via\[ de o

383
Idem, Contra lui Eunomiu, II, PG 45, col. 992; Idem, La
Psalmi, PG 44, col. 436; Idem, La #n[l\area Domnului, PG 46,
col. 693; Idem, Contra lui Eunomiu, III, PG 45, col. 573. #n
Omilia La #n[l\area Domnului, Sf`ntul Grigorie al Nissei @i
@ndeamn[ pe credincio]i s[-l imite pe David, profetul, @n
dragostea sa pentru Dumnezeu ]i @n toate celelalte virtu\i ale sale
- Elias Moutsoulas, Cuv`nt[rile pascale ale Sf`ntului Grigorie
al Nyssei (@n limba francez[), @n rev. Theologia, vol. 5, ian-martie
1980, Atena, pg. 342. Avraam ]i Isaac sunt ]i ei l[uda\i -
Antoniadi Lazarou, Analiza cuv`ntului “Despre dumnezeirea
Fiului ]i a Duhului” ]i Encomionul la dreptul Avraam, al
celui @ntre sfin\i, P[rintele nostru Grigorie al Nissei (@n limba
greac[), @n rev. Grigorie Palama, martie-aprilie, Tessalonic 1982,
pg. 583
384
Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 1001; Idem,
Encomion la }tefan, primul martir, PG 46, col. 716 ]i urm.
 173

moralitate excep\ional[ ]i cu curaj. Pentru credin\a sa

@nfl[c[rat[, pentru iubirea de Dumnezeu, Sf`ntul Grigorie
al Nissei @l consider[ vrednic de a fi pus al[turi de b[rba\ii
Vechiului Testament385.
Sf`nta Macrina cea T`n[r[ a fost ]i ea model
pentru Sf`ntul Grigorie al Nissei ]i i-a dedicat dou[ dintre
cele mai importante opere ale sale: “Dialog despre suflet
]i @nviere”, sau “Macrinia” ]i “Via\a dreptei Macrina”. Ea a
fost adev[ratul dasc[l al Sf`ntului P[rinte, dup[ mama sa,
o alt[ mam[. A fost turn puternic, ce l-a p[zit ]i arm[ a
n[dejdii. Via\a ei este socotit[ model pentru cre]tinii din
toate timpurile ]i locurile. A tr[it “via\a @ngerilor @n trupul
cel omenesc”. }iruri de lacrimi @i curgeau ne@ncetat. Auzul
ei a @nv[\at mereu cele dumnezeie]ti, iar rug[ciunea ]i
lauda pe care a adus-o Domnului nu au @ncetat p`n[ @n
ultima clip[ a vie\ii386.
Scopul vie\ii omene]ti este pentru Sf`ntul Grigorie
al Nissei des[v`r]irea. Dar des[v`r]irea cre]tin[ este
asem[nat[ cu o piramid[. #n v`rful ei se afl[ Dumnezeu,
singurul des[v`r]it. Din des[v`r]irea divin[ eman[
des[v`r]irea omeneasc[, relativ[. Oamenii sunt
nedes[v`r]i\i ]i @nainteaz[ spre des[v`r]ire387.

385
Sf`ntul Vasile cel Mare “a dorit s[ se apropie de Dumnezeu cu
cur[\enie ]i dorin\a aceasta i-a devenit hot[r`re… Nici via\a, nici
moartea, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici vreo alt[
natur[ nu au putut s[ @ndep[rteze inima lui de la iubirea de
Dumnezeu” – Idem, Epitaf la Vasile, PG 46, col. 796, 801, 805
386
Idem, Via\a dreptei Macrina, PG 46, col. 969
387
V. Erastos, Grigorie de Nissa, cum @l vede Jaeger, @n rev.
Aktines, Atena (@n limba greac[), ianuarie 1955, nr. 156, an 18,
pg. 216; Panagiotou Hristou, Deplin[tatea uman[ dup[
@nv[\[tura Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n rev. Klironomia,
ianuarie 1972, pg. 50. Pentru a @n\elege mai bine ce @nseamn[ cu
174

Sf`ntul P[rinte aseam[n[ neamul omenesc cu oaia

cea pierdut[, pe care Hristos o ia pe umerii S[i, adic[ @n
dumnezeirea Sa. Prin asumare, ea devine una cu Acesta.
“Unul N[scut al lui Dumnezeu… a desf[cut, cu #nvierea
Sa, leg[turile mor\ii ]i a deschis prin Sine, pentru fiecare
om, drumul spre #nviere”388. Fiul lui Dumnezeu, “de dragul
nostru, a devenit, @n vremurile cele de pe urm[, prunc
dup[ trup, de la care vine orice dar ]i orice des[v`r]ire ]i
care a ar[tat @n chip minunat des[v`r]irea natural[ a
virtu\ii ]i @n trupul S[u cel omenesc”. Soarele drept[\ii s-a

adev[rat ca un om s[ fie cre]tin, Sf`ntul Grigorie al Nissei

apeleaz[ la o istorioar[ sugestiv[ ]i plin[ de t`lc. Se spune c[ un
dresor a dresat @n Alexandria o maimu\[, @mbr[c`nd-o @n haine
de femeie, cu masc[ pe fa\[ ]i @nv[\`nd-o s[ danseze @n ritmul
muzicii. Maimu\a, despre care nimeni nu ]tia c[ este animal,
crez`nd to\i c[ este femeie, @i impresiona pe privitori. Dar un
t`n[r @i arunc[ maimu\ei pe scen[ o m`n[ de alune. #n acel
moment, maimu\a uit[ de tot ]i se repede asupra semin\elor,
ne]tiind cum s[-]i rup[ mai repede masca de pe fa\[. Tot la fel,
spune Sf`ntul P[rinte, omul ce nu s-a schimbat cu adev[rat pe
sine prin credin\[, va fi descoperit cu u]urin\[ prin uneltirile
diavolului, c[ este altceva dec`t se spune. #n locul semin\elor,
din povestea cu maimu\a, diavolul @i va da iubirea de m[rire, de
argint, sau senzualitatea, conduc`nd la descoperirea celor ce au
suflete de maimu\[, care doar imit[ cre]tinismul - Sf`ntul
Grigorie al Nissei, De profesione christiana, PG 46, col. 237-249
388
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Contra lui Eunomiu, III, PG 45, col.
692-693; Idem, Contra apolinari]tilor, PG 45, col. 1153;
Konstantinos Skouteris, Unitatea naturii (firii) omene]ti, ca o
condi\ie a m`ntuirii (Din antropologia Sf`ntului Grigorie al
Nissei), Atena 1969 (@n limba greac[), pg. 11
 175

ar[tat celor care st[teau @n @ntunericul ]i @n umbra

mor\ii389.
A]a cum focul, prin care se preg[te]te aurul, ridic[
toate impurit[\ile ]i d[ aurului propria lui str[lucire, tot la
fel ]i #ntruparea infuzeaz[ @n tot neamul omenesc via\a
ve]nic[390. #ndumnezeirea noastr[ este pus[ @n raport
foarte str`ns cu dumnezeirea lui Hristos. Acesta este
“Cuv`nt ]i via\[ ]i lumin[ ]i adev[r ]i Dumnezeu ]i
@n\elepciune ]i toate”391.

389
Sf`ntul Grigorie al Nissei ia atitudine fa\[ de dou[ curente de
idei care contestau #ntruparea: cei care negau posibilitatea
#ntrup[rii, pentru motivul c[ natura curat[ nu putea s[ se
@ntrupeze, amestec`ndu-se cu r[utatea naturii omene]ti (doche\ii
]i gnosticii); cei care socoteau #ntruparea imposibil[, fiindc[
orice na]tere trebuie s[ urmeze calea obi]nuit[ (ateii p[g`ni) -
Pr. Dr. Vasile R[duc[, Antropologia…, Op. cit., pg. 251. Sf`ntul
Grigorie al Nissei, La ascultarea Domnului, PG 46, col. 1152-
1153; Idem, La Na]terea lui Hristos, PG 46, col. 1132. “#n timp
ce Dumnezeu este nematerial ]i f[r[ form[, netrupesc dup[
fiin\[, dup[ iconomia iubirii de oameni, c[tre sf`r]itul plinirii
lumii…, cu scopul ridic[rii p[catului, se une]te cu firea
omeneasc[“ – Idem, Contra lui Apolinarie, PG 45, col.1180,
1273
390
Despre caracterul hristocentric al operei Sf`ntului Grigorie al
Nissei: Idem, Contra lui Eunomiu, II, PG 45, col. 912; Patrick F.
O Connell, The Double Journey in Saint Gregory al Nyssa:
The life of Moses, @n The Greek Orthodox Theological Review,
vol. 28, nr. 4/1983, pg. 317; Konstantinos Skouteris, Urm[rile
c[derii…, Op. cit., pg. 93; Arhim. Nikolaos Vafiadis, Concep\iile
ontologice ]i gnoseologice ale Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n
rev. Grigorie Palamas (@n limba greac[), Tessalonic 1955, mai-
iunie ]i iulie-august, pg. 226
391
Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 69; Idem,
Contra lui Eunomiu, Ektesin, PG 45, col. 465; Emile Mersch,
176

O frumoas[ t`lcuire alegoric[ se d[ tablelor legii,

primite pe muntele Sinai de Moise. Cel de al doilea r`nd
de table a fost f[cut din material lumesc, pe care
Dumnezeu a scris din nou Legea Sa. Sf`ntul P[rinte vede
aici @nf[\i]at[ omenitatea. Oamenii au fost f[cu\i la
@nceput de Dumnezeu, dar ei au c[zut. Au fost restaura\i
de Hristos, adev[ratul Legiuitor, care a scris din nou piatra
legilor cu Trupul S[u392.
Cuv`ntul s-a unit cu omul @ntreg, cu trupul, c`t ]i cu
sufletul, am`ndou[ av`nd nevoie de terapie. #ntruparea
este principiu al celei de a doua crea\ii. Prima crea\ie ne
formeaz[ (ca oameni), iar a doua (#ntruparea) ne re-
formeaz[. #n #ntrupare avem a]adar @ntoarcerea lui
Dumnezeu spre oameni393.

Trupul tainic al lui Hristos, @n Studii de teologie istoric[, vol I,

Paris-Bruxelles 1951 (@n limba francez[), pg. 463
392
Gheorghe Florofski, P[rin\ii r[s[riteni ai veacului al
patrulea, Tessalonic 1991 (@n limba greac[), pg. 238. Despre
@ndumnezeirea noastr[ @n Hristos: Sf`ntul Grigorie al Nissei,
Contra lui Eunomiu, II, PG 45, col. 925; Idem, Marele Cuv`nt
Catehetic, PG 45, col. 68, 69 ]i 97; Idem, Contra lui Apolinarie,
PG 45, col. 1165 ]i 1252; Idem, Contra lui Eunomiu, PG 45, col.
533, 545 ]i 690; Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 865;
Konstantinos Skouteris, Eclesiologia…, Op. cit., pg. 60; Ilias
Moutsoulas, #ntruparea Cuv`ntului…, Op. cit., pg. 33, 101
393
Ilias Moutsoulas, Observa\ii privind hristologia lui Grigorie
al Nissei (@n limba greac[), Atena 1969, pg. 15; Robert Gillet,
Omul, divinizator cosmic, @n g`ndirea Sf`ntului Grigorie al
Nissei, @n rev. Studia Patristica, vol. 6, partea a IV-a, 1962, Berlin
(@n limba francez[), pg. 79; H. Bouki, Fiin\a religiei…, Op. cit.,
pg. 57. Sf`ntul Grigorie al Nissei vorbe]te despre o a doua
crea\ie, prin #ntruparea Fiului la Dumnezeu, prin eliberarea din
p[cat ]i re@nnoirea @ntregii firi omene]ti - Sf`ntul Grigorie al
Nissei, Contra lui Eunomiu, PG 45, col. 636-637
 177

Via\a tr[it[ @n virtute este adev[rata slav[ a

omului. Pentru Sf`ntul Grigorie al Nissei, adev[rata
slav[ a omului nu este legat[ de nimic din cele lume]ti, ci
este slava vie\ii tr[ite @n virtute. Din contr[, a nu tr[i @n
virtute @nseamn[ a tr[i o via\[ @n r[utate, @n neslav[.
Propriu virtu\ii este tocmai faptul c[ r[m`ne nesf`r]it[,
nelimitat[. Esen\a vie\uirii virtuoase presupune urmarea
lui Dumnezeu394. De aceea, se pleac[ de la via\a lui
Moise, expus[ @n Sf`nta Scriptur[ (Ie]ire ]i Numeri),
d`ndu-l pe acesta ca model pentru cei care doresc s[
tr[iasc[ virtuos. Iar progresul @n des[v`r]ire presupune
uciderea @nceputurilor r[ului, a celor @nt`i n[scu\i ai
egiptenilor, a c[ror moarte este de folos cre]terii @n virtute.
#ns[ via\a virtuoas[ nu se limiteaz[ la lupta cu ce este r[u.
Virtutea este rezultat al trudei ]i al efortului sus\inut395.
Virtutea este asem[nat[ cu s[n[tatea sufletului, pe
c`nd p[catul este boala sufletului. Este de asemenea

394
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Contra lui Apolinarie, PG 45, col.
1169-1172. Cele care fac firea omeneasc[ mai frumoas[ nu sunt
porfira, nici sceptrul ]i stema, ci via\a @n virtute, cel mai
@mp[r[tesc dintre toate ve]mintele – Idem, La Facerea omului,
PG 44, col. 136
395
Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col. 353; Idem, La Fericiri, PG
44, col. 1273; E. Ferguson, Progresul @n perfec\iune
(des[v`r]ire) – Via\a lui Moise a lui Grigorie de Nissa,
Abilene, Texas, @n Studia Patristica, nr. 14/1976 (@n limba
englez[), pg. 307; H. Bouki, Fiin\a religiei…, Op. cit., pg. 90.
Via\a virtuoas[ are dou[ caracteristici: credin\a @n Dumnezeu ]i
via\a moral[ - George Bebis, Gregory of Nyssa’s “De Vita
Moysis”: A philosophical and theological analysis, @n Greek
Orthodox Theological Review, nr. 12/1967, Holy Cross,
Brookline Massachusetts, pg. 380
178

“alian\a” noastr[ cu Dumnezeu”. Ea devine o prim[ ]i

indispensabil[ condi\ie pentru teologhisire396.
Virtutea este nelimitat[, nesf`r]it[. Pentru c[
Dumnezeu este binele, sau “virtutea absolut[“, binele
trebuie s[ fie nelimitat. Des[v`r]irea este un progres
continuu. Cultiv`nd virtutea, oamenii tind spre
des[v`r]ire. #n fine, virtutea este v[zut[ ca mijlocul cel
drept, sau calea de mijloc pe care omul ar trebui s[
mearg[. Este un urcu] continuu, pe o muchie, @ntre dou[
pr[p[stii: “Tot p[catul se lucreaz[ fie prin ceea ce este
sub virtute, fie prin ceea ce cade deasupra ei”397.
Progresul ne@ncetat al omului @n virtute este @n
acela]i timp sta\ionare, adic[ stare, dar ]i mi]care, ca
urcu] ne@ncetat, fiindc[ a r[m`ne statornic @n bine
@nseamn[ a progresa ne@ncetat pe drumul virtu\ii. De fapt,
virtutea nu are nici un alt hotar, dec`t r[ul. Din contr[, cel
care face binele @n chip nestatornic, purtat fiind de valurile
ispitelor, arat[ astfel c[ temelia vie\uirii sale duhovnice]ti
nu este destul de tare. Pe el @l compar[ Marele Ierarh cu
un om care @ncearc[ s[ escaladeze o dun[ de nisip

396
Idem, La Psalmi, PG 44, col. 577; Pr. Dr. Vasile R[duc[,
Antropologia…, Op. cit., pg. 334; Konstantinos Skouteris,
Sensul termenilor teologie, teologhisire, teolog @n @nv[\[tura
P[rin\ilor ]i scriitorilor biserice]ti greci de p`n[ la
Capadocieni inclusiv, Atena 1972 (@n limba greac[), pg. 168
397
Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col. 418; Idem, Macrinia, PG
46, col 157; Idem, Despre feciorie, PG 46, col. 353; E. Ferguson,
Progresul @n perfec\iune (des[v`r]ire) – Via\a lui Moise a lui
Grigorie de Nissa, Abilene, Texas (@n limba englez[), @n Studia
Patristica, nr. 14/1976, pg. 308; Robert Gillet, Omul, divinizator
cosmic, @n g`ndirea Sf`ntului Grigorie al Nissei (@n limba
francez[), @n Studia Patristica, vol. 6, partea IV, 1962, Berlin, pg.
81
 179

mi]c[tor, trudindu-se @n zadar ]i venind de fiecare dat[ la

locul de unde a plecat398.
#n om exist[ dou[ feluri de mi]care: una @n bine, @n
care progresul nu @nceteaz[, fiindc[ virtutea nu are
sf`r]it, iar binele este nem[rginit ]i o alt[ mi]care spre
contrariu, spre r[u. #n timp ce m[sura binelui este infinit[,
m[sura r[ului este m[rginit[ ]i vremelnic[399. Are @n ea
ceva nestatornic, o inconsecven\[, o continu[ ezitare.
Dac[ familiaritatea cu ce este r[u implic[ @n mod necesar
@nstr[inarea de bine, @n schimb @nstr[inarea de r[u aduce
din nou comuniunea cu Dumnezeu400. A]a cum nefiin\a se
opune fiin\ei, tot astfel r[ul este opus virtu\ii. R[ul nu este
ceva @n sine, nu apar\ine omului, ci este lipsa binelui, este
privare de bine. Este ca o umbr[, ce se face prin dispari\ia
razelor soarelui401.
398
“Dar dac[ cineva… ]i-a tras picioarele din ad`ncul curg[tor ]i
le-a sprijinit pe piatr[ (Hristos este piatra), cu c`t se @nt[re]te mai
mult @n iubire…, cu at`t str[bate mai repede drumul, folosindu-se
de statornicia lui ca de o piatr[“ – Idem, Via\a lui Moise, PG 44,
col. 405. Cel ce vie\uie]te @n virtute, rabd[ toate nevoin\ele
pentru aceasta cu pl[cere, pun`ndu-]i n[dejdea @n Dumnezeu,
“alearg[ f[r[ osteneal[, dispre\uind r[utatea vr[jma]ului” –
Idem, Despre nevoin\[, PG 46, col. 304
399
Idem, Marele Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 57; Idem, La
facerea omului, PG 44, col. 201; Maria Karabelia, Sensul
crea\iei la Grigorie al Nissei, @n rev. Grigorie Palamas (@n limba
greac[), an 75, mai-august, Tessalonic 1992, pg. 844
400
#n Marele Cuv`nt Catehetic, Sf`ntul Grigorie al Nissei exprim[
clar concep\ia sa despre originea r[ului. Nici un r[u nu exist[ @n
sine, @n afara liberei alegeri - Pr. Dr. Vasile R[duc[,
Antropologia…, Op. cit., pg. 170, 174
401
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La Eclesiast, PG 44, col. 637 ]i
681; Idem, La Psalmi, PG 44, col. 480; Idem, La Facerea
omului, PG 44, col. 164 ]i 201; A.J. Philippou, The doctrine of
180

Nu Dumnezeu este autorul r[ului, fiindc[ @ntr-#nsul

nu se poate concepe r[ul. C`nd sufletul @]i g[se]te
temeiul s[u @n Dumnezeu, atunci sufletul se afl[ afar[ din
r[u. Doar Dumnezeu este neschimb[tor, pe c`nd oamenii
sunt @ntr-o continu[ schimbare. Astfel, pot deveni fie mai
r[i, fie mai buni. Devin mai r[i c`nd pierd participarea la
cele bune ]i mai buni, c`nd se schimb[ @n bine402.
P[catul este @nstr[inarea omului de Dumnezeu, Cel
care este adev[rata ]i singura via\[. Dac[ omul urm[re]te
patimile, devine proprietatea lor. #n timp ce r[utatea
satisface sim\urile trupului, virtutea aduce cu ea
@n\elepciunea sufletului. De aceea, s[ ne p[zim sufletul
curat ]i neparticip`nd la bolile r[ut[\ii. Chiar dac[ acest
deziderat este imposibil de realizat @ntru totul, cel pu\in s[
avem grij[ ca boala noastr[ s[ nu devin[ de
nevindecat403.
Virtu\ile care @nfrumuse\eaz[ sufletul sunt precum
crinii. S[ ne fie de aceea “crin curat @nfr`narea, dreptatea,
b[rb[\ia ]i chibzuiala”, orice virtute, @nfrumuse\`ndu-ne.
Exist[ o frumuse\e a omului @n\elept, vrednic, cump[tat,
@nfr`nat. Originalitatea persoanei umane nu este nici

evil in Saint Gregory of Nyssa, @n rev. Studia Patristica, vol. 9,

partea 3, 1966, Berlin, pg. 154; Andreas Theodorou, #nv[\[tura
despre @ndumnezeirea omului, Atena (@n limba greac[), pg.
146; Stilianos Papadopoulos, Patrologie, vol. 2, Atena 1990 (@n
limba greac[), pg. 605
402
Idem, Macrinia, PG 44, col. 89, 117; Idem, La Psalmi, PG 44,
col. 500. Nu pot exista @n acela]i suflet @mpreun[ patima ]i
virtutea, fiindc[ virtutea se opune r[ut[\ii – Idem, Despre
nevoin\[, PG 46, col. 293; Idem, Contra lui Eunomiu, 3, PG 45,
col. 824
403
Idem, Contra lui Eunomiu, Ektesin, PG 45, col. 545; Idem,
Macrinia, PG 46, col. 12, 68; Idem, La Psalmi, PG 44, col. 445
 181

anulat[, nici uniformizat[ prin virtu\i404. Fiindc[ aici

intervine ]i lucreaz[ harul dumnezeiesc.
#n orice clip[ a vie\ii noastre, Dumnezeu ne vine @n
ajutor405, @mp[rt[]indu-ne “bun[t[\ile duhovnice]ti ]i
darurile Sale”. Prin ajutorul dumnezeiesc, dob`ndim
r[s[ritul vie\ii virtuoase. Virtutea cre]tin[ este de nerealizat
pentru orice persoan[, f[r[ acest ajutor, care cre]te
propor\ional cu efortul propriu al omului406.
Sf`ntul Grigorie al Nissei, asemenea celorlal\i Sfin\i
P[rin\i Capadocieni, urm`nd @nv[\[tura Noului Testament,
a dat o importan\[ deosebit[ iubirii, a ridicat-o pe v`rful
vie\ii duhovnice]ti, acolo unde grecii a]ezaser[
cunoa]terea. Iubirea de oameni a lui Dumnezeu este baza
rela\iei omului cu Dumnezeu, fiindc[ El este iubire, cum
spune Sf`ntul Evanghelist Ioan. Numele pe care
M`ntuitorul @l d[ naturii divine este iubire, nume pe care
Sf`ntul P[rinte @l preia @n Comentariul la C`ntarea
C`nt[rilor407.

404
Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 1096
405
“Celor care au @naintat @n lupta pentru virtute, le st[ al[turi
ajutorul lui Dumnezeu dat firii noastre de la @nceput, chiar de la
facerea ei” – Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col. 340; Idem, La
Psalmi, PG 44, col. 468
406
Idem, Despre nevoin\[, PG 46, col. 301; Idem, La Psalmi, PG
44, col. 504; Werner Jaeger, Cre]tinismul timpuriu ]i Paideia
Greac[, Londra 1962 (@n limba englez[), pg. 88. “Harul lui
Dumnezeu nu poate petrece @n sufletele ce fug de m`ntuire, iar
puterea vie\ii omene]ti nu este @ndestul[toare prin sine @ns[]i, ca
s[ @nal\e sufletele lipsite de har spre chipul vie\ii” – Idem, Despre
nevoin\[, PG 46, col. 289
407
Idem, La facerea omului, PG 44, col. 137; Idem, La
C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 1037; H. Bouki, Fiin\a
religiei…, Op. cit., Tessalonic 1967, pg. 96; Martin Parmentier,
182

Toat[ via\a noastr[ este timpul iubirii de Dumnezeu.

Cel care, fie ]i pentru o mic[ parte a vie\ii, se g[se]te @n
afar[ de Dumnezeu, se g[se]te @n acela]i timp @n afara
luminii, fiindc[ Dumnezeu este lumin[. Pe un astfel de om
@l a]teapt[ @ntunericul ]i moartea. Iubirea are un rol de
adev[rat “motor” @n des[v`r]irea omului. Sf`ntul P[rinte
insist[ mult asupra iubirii de aproapele408.
Hotar al iubirii nu exist[, pentru bine nefiind o
margine. Unde firea este neprimitoare a r[ului, acolo
binele va progresa la nesf`r]it. De aceea, omul care
dore]te s[ se apropie de Dumnezeu, Cel ce este
binef[c[tor, bun, drept, iert[tor, iubitor de oameni, trebuie
s[ imite aceste @nsu]iri dumnezeie]ti. Pe cel ce iube]te pe
Dumnezeu din toat[ inima, nu @l vor supune r[utatea, nici
g`ndurile viclene409.
Dar iubirea presupune ]i credin\a, iar Hristos, spune
Sf`ntul Grigorie al Nissei, este temelia credin\ei noastre.

Doctrina Sf`ntului Grigorie al Nyssei despre Sf`ntul Duh (@n

limba englez[), @n rev. Ekklisiastikos Faros, 1978, pg. 698; Pr.
Dr. Vasile R[duc[, Teodicee…, Op. cit., pg. 76
408
Idem, La Eclesiast, PG 44, col. 740; Idem, La C`ntarea
C`nt[rilor, PG 44, col. 900; Antoniou Papadopoulou,
Gnoseologie teologic[ dup[ P[rin\ii pustnici (@n limba
greac[), @n rev. Klironomia, iunie 1967, Tessalonic, pg. 389;
Sf`ntul Grigorie al Nissei, A doua cuv`ntare despre iubirea de
s[raci, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Sucevei, an LXIV, nr. 2/1988, pg. 89-91
409
Idem, Macrinia, PG 46, col. 96; Idem, Despre nevoin\[, PG
44, col. 300. Sf`ntul Grigorie al Nissei spune: “Cel ce se apropie
de Cel bl`nd, de Cel @ng[duitor, de Cel d[ruitor de bun[t[\i ]i de
Cel @mp[r\itor de mil[…, s[ se fac[ asemenea, prin voin\a liber[,
cu fiecare din acestea” – Idem, La Rug[ciunea Domneasc[, PG
44, col. 1177 ]i urm.
 183

Pentru cei ce urc[ pe calea suitoare ]i greu de str[b[tut a

virtu\ii, credin\a este asemenea unui toiag410.
Str[daniile duhovnice]ti sunt @ntre\inute de tr[irea @n
post, care este “mama virtu\ilor”411. El cere vie\uirea @n
chip curat ]i asem[nare cu Dumnezeu @n virtute. Cere
@ntoarcerea p[c[tosului postitor la via\a de comuniune.
Urcu]ul duhovnicesc nu poate fi conceput f[r[
rug[ciune, corifeul virtu\ilor, cea prin care noi cerem de
la Dumnezeu celelalte virtu\i. #n rug[ciune, existen\a
omului devine teocentric[, el tr[ind sub st[p`nirea lui
Dumnezeu412. Cel ce se apropie de Dumnezeu prin
rug[ciune, dar nu @n\elege cu mintea @n[l\imea puterii de
care s-a apropiat, necinste]te slava lui Dumnezeu prin
cererile sale cele ur`te ]i josnice. Apropiindu-ne deci de
Dumnezeu, s[ nu cerem lucruri p[m`nte]ti de la Cel
ceresc, s[ nu cerem buna sporire @n cele de jos, de la Cel
ce ne d[ruie]te #mp[r[\ia cerurilor413. Omul ar trebui s[-I

410
Idem, Contra lui Eunomiu, 3, PG 45, col. 585; Idem, Via\a
lui Moise, PG 44, col. 336; “Cel ce voie]te s[-]i d[ruiasc[
sufletul ]i trupul lui Dumnezeu…, trebuie s[-]i ia drept c[l[uz[ a
vie\ii credin\a cea dreapt[“ – Idem, Despre nevoin\[, PG 46, col.
288
411
Idem, Despre iubirea de s[raci, PG 46, col. 456
412
Robert Leys, Teologia spiritual[ a lui Grigorie al Nissei, @n
rev. Studia Patristica, vol. 2, Berlin 1957 (@n limba francez[), pg.
506; Mega Farandou, #nv[\[tura ortodox[ despre Dumnezeu,
Atena 1985 (@n limba greac[), pg. 557
413
Sf`ntul Grigorie al Nissei exprim[ plastic realitatea aceasta,
zic`nd: “Precum dac[ cineva, socotind vasele de lut, din pricina
s[r[ciei sau necunoa]terii lui, vase de cinste, se apropie de
@mp[ratul, care voie]te s[ @i d[ruiasc[ bog[\ii ]i dreg[torii ]i nu-i
cere ceea ce obi]nuie]te s[ dea @mp[ratul, ci roag[ pe cel at`t
de @nalt @n putere s[-i d[ruiasc[ vreun vas din cele iubite de el,
184

r[spund[ lui Dumnezeu ne@ntrerupt, prin rug[ciune, altfel

se desparte de Acesta. Totodat[, cuvintele rug[ciunii
t[m[duiesc bolile cele suflete]ti414.
Rolul @nfr`n[rii @n via\a omului este asem[nat cu cel
al cojii fructului de rodie, zic`nd: “Precum asprimea cojii
rodiei hr[ne]te ]i p[ze]te dulcea\a fructului pe care @l
cuprinde, a]a via\a aspr[, @nfr`nat[ ]i uscat[ se face
p[zitoare a bun[t[\ilor neprih[nirii”. #nfr`narea cre]tinului
trebuie s[ se arate ]i @n dorin\a dup[ cele str[ine, @n
@ndep[rtarea de c`]tigul nedrept, @n ab\inerea de la
violen\[ ]i r[piri. C[ci ce folos putem avea dac[ nu
consum[m carne, de exemplu, dar, prin r[utate @l ucidem
pe fratele nostru, sau r[pim bunurile s[racilor415.
#n sf`r]it, Sf`ntul Grigorie al Nissei acord[ fecioriei o
aten\ie excep\ional[, socotind-o prima etap[ pe drumul
@ntoarcerii spre rai ]i @i consacr[ una dintre cele mai
importante opere ale sale. Fecioria este o @ncununare a
vie\ii cre]tinului. Fecioria este, pentru cei bolnavi de
p[cate, ad[post sigur @mpotriva ispitelor. |inta cre]tinului,
care se @nvrednice]te de virtutea fecioriei, este ca el s[
devin[ sf`nt ]i curat, atribute ce caracterizeaz[ pe

a]a ]i cel ce… dore]te ca Domnul s[ se coboare la treapta

p[m`nteasc[ a poftei sale”, spre a-i @mplini pornirea cea rea -
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La Rug[ciunea Domneasc[, PG 44,
col. 1129, 1133
414
“Prin rug[ciune ajunge cineva s[ fie unit cu Dumnezeu. Iar cel
ce este cu Dumnezeu, s-a desp[r\it de vr[jma]ul” – Ibidem, PG
44, col. 1124, 1164
415
Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 929. #nl[untrul
omului sunt multe “fiare”. Nimeni nu a fost condamnat, fiindc[
nu a dresat leii, dar este de r`s, dac[ nu st[p`ne]te patimile sale
– Idem, La facerea omului, I, PG 44, col. 276-277
 185

Dumnezeu416. Sf`ntul P[rinte nu a fost @mpotriva

c[s[toriei. A fost c[s[torit cu Teosevia, care a murit
devreme417. Nu a socotit familia un impediment pentru
atingerea scopurilor cre]tinului.
Nep[timirea @nseamn[, la Sf`ntul Grigorie al Nissei,
neparticiparea la patimi, prin voin\a virtuoas[. #nseamn[
str[dania pentru continua ]i ne@ncetata @nnoire a omului,
prin credin\a @n Hristos. Cur[\irea cre]tin[ nu are numai
un caracter negativ, ci este mai ales o for\[ pozitiv[, este
eliberare ]i degajare din patimi, prin virtu\i418. Nu este
suficient[ simpla schimbare din leg[turile trupului, nici
renun\area la partea material[ a fiin\ei noastre, ca la
platonici, nici nemi]carea lui, ca la stoici, ci nep[timirea,
@n sens cre]tin, este o realitate supranatural[, dat[
omului, f[cut “dup[ chipul lui Dumnezeu” ]i dob`ndit[ @n
aceast[ via\[, fie ]i relativ, prin tr[irea virtuoas[419.

416
“Adev[rata feciorie ]i zelul pentru nestric[ciune sf`r]esc prin
acest scop: ca sufletul s[ vad[ pe Dumnezeu” – Idem, Despre
feciorie, PG 46, col. 368; Ibidem, PG 46, col. 320, 360; Jean
Danielou, Platonism…, Op. cit., pg. 52
417
#n anul 385, Sf`ntul Grigorie al Nissei o pierde pe Teosevia -
Jean Danielou, Le mariage de Gregoire de Nysse et la
chronologie de sa vie, @n Revue des etudes augustiniennes, vol.
II, 1-2, Paris 1956, pg. 78
418
Despre cur[\ire vorbeau ]i grecii. #ns[ @n timp ce cur[\ia
filosofic[ este ceva c[utat, dorit, cea cre]tin[ este condi\ia
vie\uirii religioase. A]adar, cur[\irea este un termen la care
capadocienii @i dau un nou sens - Hristou Bouki, Fiin\a religiei…,
Op. cit., pg. 79
419
Konstantinos Skouteris, Sensul termenilor teologie,
teologhisire, teolog @n @nv[\[tura P[rin\ilor ]i scriitorilor
biserice]ti greci de p`n[ la Capadocieni inclusiv, Atena 1972
(@n limba greac[), pg. 168; Pr. Dr. Vasile R[duc[,
186

Important[ este ]i cur[\irea de p[cate a

cre]tinului420. Chiar dac[ omul s-ar g[si pe Golgota, sau
pe Muntele M[slinilor, dac[ este plin de g`nduri viclene,
atunci el r[m`ne departe de Hristos. Desigur, ideal de
nep[timire este Dumnezeu, care nu poate fi supus @n nici
un fel patimilor. Omul nu poate r[m`ne nep[timitor cu
totul, dar prin aceasta nu se neag[ firii omene]ti putin\a
de a ajunge la nep[timire. Firea dumnezeiasc[ nu poate fi
atins[ de nici o patim[, pe c`nd cea omeneasc[ a putut ]i
poate fi atins[ de patimi, poate ajunge sub st[p`nirea lor
]i doar prin harul dumnezeiesc ajunge, @n via\a viitoare, cu
totul inaccesibil[ patimilor421.
Izvorul nep[timirii este Hristos. Apathia este deci
participarea la nep[timirea lui Hristos. Nu este deci o
simpl[ schimbare din patimi, ci ]i imitarea naturii

Antropologia…, Op. cit., pg. 142; Ilias Moutsoulas, #ntruparea

Cuv`ntului…, Op. cit., pg. 70
420
#ntre altele, este condi\ie pentru @n\elegerea Sfintei Scripturi -
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La C`ntarea C`nt[rilor, I, PG 44, col.
764-765; Ilia Moutsoulas, Grigorie al Nissei ca erminent al
Sfintei Scripturi (@n limba francez[), Atena 1969, pg. 468
421
Idem, La Rug[ciunea Domneasc[, PG 44, col. 1132; Idem,
Contra lui Eunomiu, I, PG 45, col. 381. C`nd Sf`ntul Grigorie al
Nissei spune despre Dumnezeu c[ este nep[timitor ]i c[ via\a
divin[ nu este dominat[ de nici o patim[, nu @n\elege prin
aceasta nici o imobilitate absolut[ (ca la Aristotel), nici ataraxie
sau indiferen\[ (@n sens democritian ]i stoic), ci dinamismul vie\ii
]i al activit[\ii interioare dumnezeie]ti – Idem, De profesionae
christiana, PG 46, col. 241; Pr. Dr. Vasile R[duc[, Teodicee…,
Op. cit., pg. 75; R. Gillet, Omul divinizator cosmic, @n g`ndirea
Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n rev. Studia Patristica (@n limba
francez[), vol. 6, partea a IV-a, Berlin 1962, pg. 81. Cuv`ntul
#ntrupat este modelul spre care noi trebuie s[ tindem - Jean
Danielou, Platonism…, Op. cit., pg. 97
 187

dumnezeie]ti ]i participare la nep[timirea trupului

Bisericii. Sufletul omului nu se poate uni cu Dumnezeu
Cel nestric[cios, dac[ nu se cur[\e]te, devenind
nestric[cios422. #n inima, a c[rei cur[\enie este neap[rat
necesar[, omul simte ceea ce este dumnezeiesc. Prin
cur[\ia sa, inima @]i arat[ disponibilitatea de a-L primi pe
Dumnezeu423.
Omul care se lupt[ prin virtute s[ @nving[ p[catul
este @ndemnat de Sf`ntul Grigorie al Nissei s[ nimiceasc[
mai @nt`i @nceputurile r[ului, ale p[catului, sau cum se
spune @n Via\a lui Moise, “primii n[scu\i ai p[catelor
egiptene”424. C`nd vorbe]te despre pofta p[c[toas[ ]i
despre p[cat, se g`nde]te at`t la cel cu fapta, c`t ]i la cel
ce zace @n sufletul omului ]i @l roade din interior. Dintre
toate bolile, cea mai de temut este cea a pl[cerilor
trupe]ti, a c[rei flac[r[ este ucig[toare425.
422
Idem, Despre feciorie, PG 46, col. 365-368; Idem, Marele
Cuv`nt Catehetic, PG 45, col. 92; Idem, La Psalmi, PG 44, col.
465; Idem, La Rug[ciunea Domneasc[, PG 44, col. 1132;
Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 993; Konstantinos
Skouteris, Eclesiologia…, Op. cit., pg. 123
423
“Sufletul curat nu trebuie s[ aib[ @n sine nimic @n afar[ de
Dumnezeu, nici s[ priveasc[ spre altceva…, ci a]a s[ se
cur[\easc[ pe sine” – Idem, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col.
1093. A]a cum omul nu este posibil s[ vad[ frumuse\ea cerului,
at`t timp c`t cea\a umple atmosfera de deasupra capului s[u,
tot astfel nici ochii sufletului nostru nu pot vedea virtutea ]i pe
Dumnezeu, de vreme ce pofta p[c[toas[ le @mpiedic[ vederea,
@ntocmai ca o cea\[ - Idem, La Eclesiast, PG 44, col. 736-737
424
Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col. 353
425
“At`t timp c`t vom sta departe de arderea patimii, putem
r[m`ne @ntru nep[timire. Dar dac[ ne apropiem ]i atingem
aceast[ c[ldur[ arz[toare, focul patimilor va p[trunde @n s`nul
nostru”- Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col. 424
188

Apathia, nep[timirea este un prim stadiu ]i punctul

de plecare @n drumul spre Dumnezeu. Acest prim stadiu
@ncepe cu Botezul, prin care omul rena]te duhovnice]te,
cur[\indu-se din murd[ria p[catului, intr`nd @n Biseric[ ]i
@mbr[c`ndu-se @ntr-o nou[ hain[. Desigur, prin Botez se
@ntrerupe “continuitatea” r[ului, dar nu dispare din om
@nclina\ia spre p[cat426.
Urcu]ul ne@ncetat al omului spre Dumnezeu ]i
ideea de epectaz[ sunt specifice @nv[\[turii Sf`ntului
Grigorie al Nissei. El spune c[ urcu]ul acesta nu se
sf`r]e]te niciodat[, nu are hotar, pentru c[ Dumnezeu
#nsu]i nu are hotar @n fiin\a Lui, @n iubirea Lui. Orice
treapt[ nou[ @n unirea cu Dumnezeu este un punct de
plecare spre o nou[ treapt[ de unire cu El, pentru c[ El
#nsu]i ne atrage @n iubirea Lui mereu mai aproape de Sine.
Este @nv[\[tura epectazelor, a @ntinderilor nesf`r]ite @n
sus, ale @ntregii fiin\e, care includ, pe l`ng[ setea de
cunoa]tere ]i setea de a fi tot mai aproape de
Dumnezeu427.
Omul este f[cut s[ tind[ f[r[ sf`r]it spre bine, f[r[
s[ poat[ ajunge vreodat[ la cap[tul lui. Binele @n curs de
@mplinire implic[ dorin\a persoanei de a-l @mplini tot mai
mult. Binele infinit este magnetul ce exercit[ asupra
omului atrac\ia spre el. Dac[ des[v`r]irea @n bine este
f[r[ hotar, virtutea, ca drum spre des[v`r]ire, nu are nici
un hotar. Pentru c`\i urc[ din treapt[ @n treapt[, pun`nd

426
Idem, La Eclesiast, PG 44, col. 680; Idem, La C`ntarea
C`nt[rilor, XI, PG 44, col. 1005; Idem, Marele Cuv`nt
Catehetic, PG 45, col. 89. Via\a tainic[ ]i cea liturgic[ a Bisericii
sunt, la Sf`ntul Grigorie al Nissei, @ntr-o str`ns[ leg[tur[ -
Konstantinos Skouteris, Eclesiologia…, Op. cit., pg. 121
427
PSB 29, note, pg. 258-259
 189

ca scop al vie\ii acest urcu] luminos, fiecare virtute @i

conduce spre o idee mai @nalt[. #naint`nd astfel, nu se vor
opri niciodat[ din urcu]ul virtu\ii428.
Exemple biblice despre progresul continuu ]i
despre urcu]ul ne@ncetat, la Sf`ntul Grigorie al Nissei,
sunt: Avraam, Iacov, David, Ilie, Sf`ntul Apostol Pavel ]i
bine@n\eles Moise. Scara lui Iacov, ce urca de la p[m`nt la
cer, este scara virtu\ii. Tot la fel, Fericirile preg[tesc pe cei
ce vor s[ se apropie de Dumnezeu, Cel cu adev[rat fericit.
}i C`ntarea C`nt[rilor este “o laud[ a urcu]ului sufletului
spre tot mai deplina unire cu Hristos”. Sf`ntul P[rinte face
leg[tura @ntre psalmi ]i progresul logic al urcu]ului
spiritual429.
Via\a lui Moise este dovada urcu]ului s[u
ne@ncetat430. Marelui Moise a @nceput s[ i se arate
Dumnezeu prin lumin[. Dup[ aceea, @i vorbe]te prin nor.
Apoi, dup[ ce a ajuns mai @nalt ]i mai des[v`r]it, vede pe
Dumnezeu @n @ntuneric. #n\elegem c[ omul trebuie s[
@nceap[ prin dep[rtarea de p[rerile mincinoase ]i r[t[cite
despre Dumnezeu, str[mut`ndu-se de la @ntuneric la
lumin[. Urmeaz[ apoi c[l[uzirea sufletului de la cele
v[zute spre firea nev[zut[ prin nor. Sufletul ajunge apoi la

428
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La Psalmul VI, la ogdoad[, PG 44,
col. 608; PSB 29, note, pg. 22-24
429
Magistrand Nicolae V. St[nescu, Progresul @n cunoa]terea
lui Dumnezeu cu referire special[ la Sf`ntul Grigorie de
Nyssa, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 1-2/1958,
pg. 61; PSB 29, note, pg. 240, 368-369
430
“Cine nu ]tie treptele acelea pe care a urcat Moise, care
mereu se f[cea mai mare ]i niciodat[ nu se oprea a cre]te?” -
Sf`ntul Grigorie al Nissei, La C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col.
1024 ]i urm.
190

contemplarea Celui nev[zut ]i necuprins431. Moise, care se

str[duie]te s[ vad[ pe Dumnezeu, este @nv[\at cum poate
fi v[zut Dumnezeu: urm`ndu-L oriunde l-ar conduce. Cel
ce c[l[uze]te, arat[ calea, prin aceea c[ merge @naintea
celui ce @l urmeaz[. Moise nu prive]te contrar lui
Dumnezeu, ci prive]te pe cele de dinapoi ale Lui. Expresia
“spatele lui Dumnezeu” nu trebuie @n\eleas[ dup[ litera ei,
ci mai degrab[ c[ @i urmeaz[ lui Dumnezeu.
#nv[\[tura despre epectaz[ este specific[ Sf`ntului
Grigorie al Nissei, care @nva\[ c[, pe m[sur[ ce omul
gust[ c`te pu\in din bucuriile urcu]ului duhovnicesc, el
dore]te ]i mai mult. Dorul de Dumnezeu na]te o bucurie
nes[tul[, fiindc[ distan\a dintre suflet ]i Dumnezeu este
infinit[. Sufletul nu trebuie s[ se opreasc[ niciodat[ @n
urcu]ul duhovnicesc. Este imaginea alerg[torului, care,
uit`nd de ceea ce este @n urma lui, tinde spre ceea ce este
@nainte, dep[]indu-]i continuu natura uman[. Esen\a
epectazei este de a primi @n fiecare clip[ pe Dumnezeu ]i
de a se dep[]i mereu. Natura uman[ este mereu @n
mi]care, iar Dumnezeu este infinit @n fiin\[. Epectaza este
tensiunea de la natura creat[ spre natura necreat[, f[r[ ca
omul s[ ajung[ vreodat[ la starea Necreatului divin. Chiar
@ndumnezeirea este o asem[nare ne@ncetat[ prin har cu

431
Ibidem, PG 44, col. 1000. Odat[ ce a pus piciorul pe scara pe
care Dumnezeu i-a @ntins-o, Moise a continuat s[ urce treapta de
mai sus ]i niciodat[ nu a @ncetat s[ se @nal\e, pentru c[
totdeauna a g[sit o treapt[ mai sus - E. Ferguson, Progresul…,
Op. cit., pg. 310. O persoan[ care urc[, nu st[ ]i invers. Dar @n
cazul lui Moise, accentul s-a pus pe a sta - Paul Plass, Timpul
transcendent ]i eternitatea la Sf`ntul Grigorie al Nissei, @n
rev. Vigiliae Christianae, nr. 34, North Holland 1980 (@n limba
englez[), pg. 184
 191

Dumnezeu. A]adar, la Sf`ntul Grigorie al Nissei, omul este

o fiin\[ @n devenire432.
Orice \int[ la care ajunge sufletul @n cunoa]tere ]i
bun[stare se face @nceputul unei porniri spre alt[ \int[.
#n[l\area de la o \int[ la alta \ine ve]nic. Sufletul simte
iubirea lui Dumnezeu, dar nu #l poate cuprinde @n formele
cuget[rii omene]ti. Chiar dac[ Dumnezeu este mai presus
de @n\elegerea conceptual[, El nu r[m`ne @n afara tr[irii,
fiind “@n\eles” de inim[, care #l experiaz[, dar nu #l poate
defini433. Dac[ ra\iunea se arat[ neputincioas[ @n a se
exprima, inima completeaz[ prin adeziunea ]i tr[irea Celui
spre care tinde434. A]a cum f[r[ cap[t ]i hotar este
divinul, tot a]a f[r[ sf`r]it, ve]nic este ]i urcu]ul435.

432
Drd. Nicolae Fer, Cunoa]terea lui Dumnezeu ]i ideea de
epectaz[ la Sf`ntul Grigorie al Nyssei, @n rev. Ortodoxia, an
XXIII, nr. 1/1971, pg. 90-93
433
PSB 29, Note, pg. 194-197
434
“Cel curat cu inima… vede pe Dumnezeu necontenit, dup[
m[sura puterii lui, primind at`ta @n\elegere c`t[ poate cuprinde…
Niciodat[ dorin\a celui ce urc[ nu se opre]te la cele cunoscute,
ci sufletul urc[, printr-o alt[ dorire mai mare, spre alta mai de
sus, @ntr-o urcare necontenit[, @nainteaz[ pururea, prin cele mai
@nalte, spre Cel nehot[rnicit” - Sf`ntul Grigorie al Nissei, La
C`ntarea C`nt[rilor, PG 44, col. 941
435
“Via\a des[v`r]it[ este aceea @n care nici un hotar nu opre]te
@naintarea… Cel ce s-a @n[l\at prin at`tea urcu]uri de-a lungul
@ntregii vie\i, nu a @ncetat de a se ridica iar[]i mai presus de sine”
- Idem, Despre Via\a lui Moise, PG 44, col. 401, 424. Stilianos
Papadopoulou, Patrologie, vol. 2, Atena 1990, pg. 611; Ronald
E. Heine, Perfection in the virtuos life, a study in the
relationship between edification and polemical theology in
Gregory of Nyssa’s De vita Moysis, Philadelphia 1975, pg. 67,
114. Sf`ntul Grigorie al Nissei se apropie de Sf`ntul Irineu. }i
unul ]i cel[lalt crede @ntr-un progres infinit al omului. Ceea ce
192

#n urcu]ul duhovnicesc, Sf`ntul Grigorie al Nissei

vorbe]te ]i despre vederea lui Dumnezeu. Moise, ca ]i
norul luminos, este c[l[uz[ a poporului evreu pe drumul
vie\ii virtuoase, un drum anevoios, dificil, cu multe
@ncerc[ri. Dup[ multe str[danii, urmeaz[ “vederea
(contemplarea) firii Celui mai presus de toate”. Aceast[
vedere presupune cur[\irea sufletului ]i a trupului.
#nainte de a urca pe muntele Sinai, Moise @]i spal[
ve]mintele, @n\eleg`nd aici via\a @ntru virtute. Urcu]ul pe
munte este urcu]ul spre @n\elesurile cele @nalte436.
Mul\imea oamenilor afla\i la poalele muntelui Sinai nu
putea @n\elege cele ce se petreceau cu Moise. Lui @ns[ i s-
au descoperit cele negr[ite, pentru ca apoi s[ poat[
@nv[\a poporul. Tot astfel, @n Biserica noastr[, nu to\i au
acces la cunoa]terea tainelor dumnezeie]ti, ci numai unii,
socoti\i vrednici de crezare.
Intrarea lui Moise @n @ntuneric ]i vederea lui
Dumnezeu poate p[rea o contradic\ie, fa\[ de prima
ar[tare a lui Dumnezeu, @n lumin[. Dar, pe m[sur[ ce
mintea @nainteaz[ spre adev[rata cunoa]tere, ea @n\elege
c[ firea dumnezeiasc[ nu poate fi v[zut[, ci se ridic[
deasupra a tot ce poate fi perceput cu ajutorul sim\urilor
]i a min\ii. Dup[ ce a @naintat at`t @n virtute, Dumnezeu i
se arat[ lui Moise @n @ntuneric. Sf`ntul P[rinte face

doar afirm[ Sf`ntul Irineu, dezvolt[ Sf`ntul Grigorie al Nissei -

Augustin Luneau, Istoria m`ntuirii la P[rin\ii Bisericii (@n limba
francez[), Paris 1964, pg. 180
436
Idem, Via\a lui Moise, PG 44, col. 372 ]i urm.; “Sufletul ce a
ajuns, @n urcu]ul s[u spre @n[l\ime, la treapta cea mai @nalt[, se
cuvine s[ fie fericit, fiindc[ ce fericire mai mare s-ar putea
cugeta, dec`t a vedea pe Dumnezeu?… Dumnezeu vine @n suflet
]i sufletul se str[mut[ la Dumnezeu” – Idem, La C`ntarea
C`nt[rilor, PG 44, col. 889-891
 193

deosebire @ntre @ntunericul de dinainte de cunoa]terea cea

dint`i a lui Dumnezeu, ]i @ntunericul @n care intr[ apoi.
Primul este bezn[, ca o credin\[ gre]it[ despre
Dumnezeu, sau necredin\[, iar cel[lalt fel de @ntuneric este
cel al tenebrelor, care nu const[ @ntr-o lips[ a cuno]tin\ei
despre Dumnezeu, ci @ntr-o @naintare @n ea437.

Ajutorarea semenilor ]i lucrarea faptelor bune

Pentru c[ virtutea este mijlocul eficient al omului de
a se men\ine @n acest urcu] duhovnicesc, Sf`ntul
Grigorie al Nissei are o concep\ie clar[ despre lucrarea
faptelor bune.
Sufletul omenesc este amestecat, prin sim\urile sale
trupe]ti, cu lucrurile atr[g[toare ale vie\ii. El “se desfat[
prin ochi de culoarea frumoas[ a materiei ]i se porne]te
prin auz spre cele pl[cute auzului”. Sufletul cu greu poate
fi desp[r\it de toate cele lume]ti, care @l @mbrac[, a]a cum
solzii acoper[ pe]tele. Un astfel de suflet cedeaz[ ]i cade
repede prad[ celor care @l amenin\[ c[ @l vor lipsi de cele
lume]ti. Sf`ntul Grigorie al Nissei @l aseam[n[ pe omul
devenit cu totul trupesc, care se @ngrije]te numai de
voin\ele trupului, cu un om care a r[mas mult timp @n
locuri murdare ]i chiar dac[ iese de acolo la aer curat, nu
poate sc[pa de mirosul murd[riei438.

437
PSB 29, not[, pg. 70-78
438
“Cel ce folose]te cum se cuvine impulsurile cele p[tima]e,
animalice, ce sunt @n noi, face ca ele s[ devin[ virtute, @n timp ce
utilizarea lor gre]it[ conduce la r[u” - Sf`ntul Grigorie al Nissei,
Macrinia, PG 46, col. 88 ]i urm.
194

Este un mare p[cat ca omul s[-]i pun[ dorin\a de a

dob`ndi slava cea de]art[ a lumii, de unde vin toate
viciile: iubirea de argin\i, iubirea de slav[, zg`rcenia ]i
toate r[ut[\ile. De fapt, nimic nu @l @ndep[rteaz[ pe om
mai mult de Dumnezeu dec`t iubirea pentru cele lume]ti
]i trec[toare. C`nd omul se ocup[ @n via\[ de tot felul de
lucruri umile, el nu va putea niciodat[ s[ ajung[ la cele
@nalte. Sufletul, dac[ este legat mereu de trup, nu-]i poate
a\inti privirea spre frumuse\ile cerului439.
Omul care prive]te spre via\a cea ve]nic[, a c[rei
frumuse\e este cur[\enia sufletului, a c[rei bog[\ie este
str[lucirea, acela se va ru]ina de iubirea de slav[ a celor
p[m`nte]ti. Prin @nstr[inarea de vie\uirea trupeasc[, omul
@]i re@nnoie]te casa sufletului s[u. Desigur, @nstr[inarea
sufletului omenesc de patimi trebuie s[ fie @mplinit[ @n
chip deplin, pentru a da roade440.
Sf`ntul Grigorie al Nissei descrie starea grea @n care
se aflau mul\i dintre cona\ionalii s[i, dup[ incursiunile
popoarelor migratoare. Nenum[ra\i oameni erau goi ]i
f[r[ ad[post ]i cer]eau @n fa\a u]ilor semenilor lor mai
noroco]i. Locuiau sub cerul liber, se ad[posteau @n
pridvorul bisericilor, @n locurile mai ferite din pie\e, sau
chiar @n pe]teri. Erau @mbr[ca\i @n zdren\e ]i tr[iau din
bun[voin\a celor milostivi. Patul lor era p[m`ntul, iar baia
le era r`ul sau lacul. Erau r[t[citori ]i dobor`\i de
nenorociri ]i lipsuri. Fa\[ de ei, Sf`ntul P[rinte @i @ndeamn[
439
Idem, Epistola canonic[, PG 45, col. 225; Idem, C[tre
Episcopul Teodosie, PG 45, col. 109-112; Idem, Despre feciorie,
PG 46, col. 365; Andrea Papavasiliou, Psihologie cre]tin[…, Op.
cit., pg. 97
440
Idem, Via\a Sf`ntului Grigorie Taumaturgul, PG 46, col.
897; Idem, La Psalmi, PG 44, col. 509; Idem, La C`ntarea
C`nt[rilor, PG 44, col. 1017
 195

pe cre]tini s[ @]i arate mila, iar postul s[ le devin[ un bun

prilej pentru a face milostenie. De aceea, zice: “Arat[-te
plin de bun[voin\[ fa\[ de fra\ii t[i c[zu\i @n nenorocire!”.
Fiecare cre]tin are datoria s[ se @ngrijeasc[ de cei din
apropierea lui, adesea bolnavi441.
Milostenia trebuie lucrat[ dup[ puterile celui care o
s[v`r]e]te. Dumnezeu #nsu]i nu ne cere s[ d[m ceea ce
ne este peste puteri. Dac[ unul ofer[ p`ine, iar altul o
hain[, atunci suferin\a celui de l`ng[ noi poate fi
@nl[turat[. S[ nu uit[m c[ “banul v[duvei a ajuns s[
@ntreac[ p`n[ ]i darurile celor boga\i, c[ci ea a dat tot ce
avea, pe c`nd ceilal\i au dat doar o mic[ parte”. S[ nu
fim a]adar nep[s[tori fa\[ de cei care se afl[ @n nevoi, ci
s[ ne g`ndim c[ “ei sunt @mbr[ca\i @n chipul
M`ntuitorului”. S[racul este chipul lui Hristos442.
Sf`nta Scriptur[ descrie am[nun\it scaunul judec[\ii
de apoi, tocmai pentru ca s[ ne @nve\e pe noi “c`t de
bun[ este facerea de bine”. Ea este “mama s[racilor,
@nv[\[toarea boga\ilor, hr[nitoarea cea bun[ a copiilor,
ocrotitoarea b[tr`nilor, c[mara cu bun[t[\i a celor lipsi\i”.
#naintea tuturor, Dumnezeu ne arat[ care sunt faptele

441
“S[ nu cumva s[ ia altul comoara care se afl[ l`ng[ tine!
#mbr[\i]eaz[ pe cel c[zut @n suferin\[, ca ]i cum ai @ndr[gi aurul.
Iube]te pe cel @mpov[rat, ca ]i cum @\i iube]ti propria s[n[tate…
Grabnic ]i f[r[ z[bav[ s[ te ar[\i c`nd este vorba de a hr[ni pe
cel nevoia]! S[ nu crezi c[ vei p[gubi, dac[ dai. Roada
milosteniei tale va cre]te bogat, iar dac[ dai, @\i vei umple casa
de rodul bun[t[\ilor” – Idem, Despre iubirea fa\[ de s[raci, PG
46, col. 457, 460
442
“S[racii sunt vistiernicii bunurilor f[g[duite, ei sunt paznicii
#mp[r[\iei, cei care deschid u]ile celor buni ]i care le @nchid
pentru cei @nv`rto]a\i la inim[ ]i care ur[sc pe oameni” –
Ibidem, PG 46, col. 460
196

bune ]i pline de iubire fa\[ de oameni, chem`ndu-ne s[

fim p[rta]i lor. El este creatorul ]i proniatorul lumii. “Este
lucr[torul cel nev[zut al hranei oamenilor, este
sem[n[torul la vreme ]i d[t[torul priceput al ploilor…
este… cel dint`i care a iubit facerea de bine”. Dumnezeu
“e hr[nitorul celor fl[m`nzi, care adap[ pe cel @nsetat,
care @mbrac[ pe cei goi”443.
Mila ]i facerea de bine sunt lucruri pe care
Dumnezeu le iube]te. Ele @ndumnezeiesc pe om,
f[c`ndu-l “chip al fiin\ei celei dint`i ]i preacurate, care
este mai presus de orice minte”. Omul este chemat, fiind
fiin\[ @nzestrat[ cu judecat[, s[ nu se lase @n]elat de
lucrurile trec[toare, care nici nu sunt ale noastre. De
aceea, s[ punem m[sur[ dreapt[ @n folosirea lor, l[s`nd
o parte din ele pentru cei s[raci. S[ nu uit[m c[ toate
sunt ale lui Dumnezeu444.

443
Ibidem, col. 461. “Dumnezeu este cel dint`i descoperitor al
facerii de bine ]i d[t[torul bogat ]i plin de m`ng`ieri al tuturor
celor de care avem nevoie”. Pentru cei care ignorau pe semenii
lor afla\i @n necazuri ]i nu ar[tau grij[ fa\[ de s[raci, Sf`ntul
Grigorie al Nissei arat[ asprime, mustr`ndu-i: “Nu te ui\i la
semenul t[u cum alearg[ pentru o p`ine…, nu-\i pas[ de
izb[virea lui din nevoi, ci-l treci cu vederea…, de]i ai putea
m`ng`ia pe mul\i din prisosul bun[t[\ii tale” - Ibidem, col. 464
444
Ibidem, col. 465. Sf`ntul Grigorie al Nissei descrie petrecerile
pe care cei boga\i le d[deau @n vremea sa. #n timp ce @n casele
lor aveau loc astfel de petreceri, la por\i st[teau “mii de Laz[ri,
unii din ei @nainta\i @n v`rst[, al\ii av`nd c`te un ochi scos, al\ii cu
picioarele t[iate”. Ei strig[ dup[ ajutor, dar nimeni nu-i aude. De
aceea, este pus[ @n fa\a celor boga\i perspectiva sf`r]itului vie\ii
lor ]i judecata de apoi. Ne]tiin\a nu poate fi o scuz[, cu at`t mai
mult cu c`t Sf`nta Scriptur[ ofer[ pilde gr[itoare - Ibidem, col.
469
 197

S[ ne g`ndim c[ via\a noastr[ este trec[toare, c[

vremea curge ]i nu poate fi oprit[, ca un curent de ap[.
Dar, chiar dac[ via\a ne este scurt[ ]i trec[toare, vom
r[spunde pentru cele s[v`r]ite, @n fa\a scaunului de
judecat[.
P[catul nu constituie o @nsu]ire a firii omene]ti, tot
astfel precum boala nu este o parte a trupului nostru, ci
este o abatere de la fire. S[v`r]irea r[ului este socotit[
lipsa binelui ]i cel care nu face binele, face neap[rat un
r[u. De aceea, pentru a fi posibil[ leg[tura noastr[ cu
Dumnezeu, este nevoie de faptele noastre cele bune445.

445
Idem, Macrinia, PG 46, col. 12 ]i urm.; Idem, La Psalmi, PG
44, col. 465
198

III. Umanitarismul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ne@ntrecut p[stor de

suflete
Prin via\a sa, Arhiepiscopul Constantinopolului este
un exemplu pentru to\i p[storii de suflete ]i dreptm[ritorii
cre]tini. Vorbind despre el, se cuvine s[ amintim mai @nt`i
despre personalitatea care ]i-a pus hot[r`tor amprenta
asupra caracterului s[u : mama sa, Antusa, o fiin\[
model, c[s[torit[ cu un roman militar, Secundus, dar
r[mas[ v[duv[ la numai dou[zeci de ani. Aceasta s-a
dedicat cre]terii celor doi copii ai ei, Ioan ]i o feti\[ mai
mare, cu ambi\ie ]i for\[, cu hot[r`re ]i dorin\[ de a face
din ei cre]tini adev[ra\i, ca una ce primise ]i ea, @n
familie, o educa\ie asem[n[toare. Antusa i-a oferit fiului ei
posibilitatea ca, @nc[ ]i @n vremea @mp[ratului Iulian
Apostatul, s[ aib[ profesori particulari. T`n[rul Ioan a
audiat pe retorul Libaniu ]i pe filosoful Andraga\iu, doi
dintre cei mai cunoscu\i dasc[li p[g`ni ai acelor
timpuri446.
A fost botezat t`rziu, pe la anul 370 ]i f[cut cite\ de
c[tre episcopul Meletie al Antiohiei, care de fapt
@ntrevedea pentru t`n[rul Ioan un viitor deosebit. La anul
372, @mp[ratul arian Valens a dat jos din scaun pe Meletie
]i l-a exilat. Cre]tinii din Antiohia voiau s[ @l aleag[ @n locul
446
Pr. Prof. Constantin Corni\escu, Chipul mamei Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIX,
nr. 9-10/1977, pg. 616
 199

lui pe t`n[rul Ioan, cunosc`ndu-i calit[\ile. Acesta @ns[,

@mpreun[ cu prietenul s[u Vasile, cu Teodor (viitorul
episcop de Mopsuestia) ]i cu Maxim (devenit al Seleuciei)
a fugit la Didaskalionul lui Diodor (al Tarsului),
dedic`ndu-se studiului aprofundat al Sfintei Scripturi447.
Aspira\iile ascetice ale t`n[rului Ioan au fost pentru
o vreme domolite de mama sa, care @l voia aproape,
cunosc`nd ]i dificult[\ile unui asemenea mod de vie\uire.
De asemenea, Antusa era deja @naintat[ @n v`rst[ ]i vedea
@n fiul ei singurul sprijin. L-a l[sat s[ tr[iasc[ a]a cum @]i
dorea, @ns[ printre laici448.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu ]i-a p[r[sit mama, at`t
timp c`t aceasta a tr[it. #n\eleg`nd rolul femeii @n
cre]terea ]i educarea viitorilor cre]tini, a pre\uit efortul ei
]i l-a pus @n scris @n lucr[rile sale de educa\ie a tinerelor
447
P.S. Teodosie Atanasiu, introducere la: Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, Comentariu la Evrei, Bucure]ti 1923, pg. 16
448
Impresionant este episodul de via\[ descris @n lucrarea sa
“Despre preo\ie”, @n care Antusa @l duce pe fiul ei @n camera @n
care acesta se n[scuse ]i @i spune, v[rs`nd “r`uri de lacrimi”:
“Eu, copilul meu, n-am avut norocul s[ m[ bucur mult[ vreme
de frumoasele @nsu]iri ale tat[lui t[u. A]a a vrut Dumnezeu!
Moartea lui a urmat na]terii tale ]i te-a l[sat pe tine orfan, iar pe
mine v[duv[ @nainte de vreme… Graiul nu-i @n stare s[
zugr[veasc[ furtuna ]i viforul suferite de o fat[ t`n[r[ ca mine,
abia ie]it[ din casa p[rinteasc[… Dar niciunul dintre aceste
necazuri nu m-a f[cut s[ m[ c[s[toresc a doua oar[… Chiar de
c`nd erai prunc…, mult m-ai m`ng`iat… #\i cer @ns[ un har pentru
toate c`te pentru tine am f[cut. Nu m[ l[sa v[duv[ a doua
oar[… C`nd m[ vei da p[m`ntului ]i vei pune oasele mele
al[turi de oasele tat[lui t[u, pleac[ @n c[l[torii c`t de
@ndep[rtate… Dar at`ta vreme c`t mai am @n mine suflare,
@ng[duie s[ locuie]ti al[turi de mine” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Despre preo\ie, PG 48, col. 624-625
200

odrasle ale familiilor cre]tine]ti. Antusa a fost model

pentru femeile cre]tine, cu o credincio]ie p`n[ la moarte
pentru so\ul ei, cu @n\elegere fa\[ de fiul ei, cu vie\uire
plin[ de virtu\i. A fost admirat[ de contemporani, chiar ]i
de vestitul retor p[g`n Libaniu. Puterea exemplului ei a
fost cov`r]itor. Chiar dac[ nu a l[sat lucr[ri scrise, a
modelat @ns[ sufletul unei perle a vie\ii cre]tine, fiul ei449.
#n anul 374, se pare c[ Antusa @nchidea ochii, iar
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur putea da curs liber aspira\iilor
sale monahale. A stat ]ase ani @ntr-o pe]ter[, l`ng[ o
m[n[stire din Tars, cu nem[surat folos duhovnicesc, dar
neglijen\a fa\[ de nevoile trupului i-a v[t[mat s[n[tatea.
S-a @ntors apoi la Antiohia. La 43 de ani a fost hirotonit
preot de episcopul Flavian, fiind ajutorul, “ochiul ]i gura
episcopului s[u”. Acolo a ar[tat o mare grij[ fa\[ de cei
s[raci ]i le-a cucerit tuturor inimile pentru Dumnezeu. Din
amvon, cuv`ntul s[u se rev[rsa asupra sufletelor ce @l
asaltau parc[, precum o ploaie binef[c[toare450. #n prima
predic[ din ciclul celor nou[ “Despre poc[in\[“, rostite @n
acea perioad[, afl[m c[ boala trupului s[u @l f[cea s[ stea
pentru o vreme departe de Antiohia, fiindc[ aerul s[n[tos
@l ajuta s[ se vindece451.

449
Pr. Prof. Constantin Corni\escu, Chipul mamei…, Op. cit., pg.
618, 620
450
Arhidiacon Prof. Dr. Ioan Z[grean, Sfin\ii Trei Ierarhi,
str[lucite ]i ne@ntrecute modele de virtute cre]tin[, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXII, nr. 1-3/1972, pg. 33
451
Despre dorin\a nest[vilit[ de a predica, Sf`ntul P[rinte scria
c[, bolnav fiind, a p[r[sit patul ]i a plecat la Biseric[, zic`nd:
“Predica m[ @ns[n[to]e]te. Cum deschid gura, mi-a trecut toat[
oboseala. Cum @ncep s[ @nv[\, dispare toat[ sl[biciunea. Nici
boala, nici mii de alte piedici nu m[ pot desp[r\i de dragostea
 201

Sf`ntul P[rinte era mic de statur[, cu un fizic

pl[p`nd, fa\[ uscat[, dar agreabil[ la privire. Avea fruntea
@ncre\it[, era ple]uv, cu ochii profunzi, ageri ]i
p[trunz[tori. Avea gesturi simple, era delicat, tr[ia
evenimentele intens ]i punea suflet. Era amabil, bun,
afectuos ]i vesel cu cei familiari, dar rezervat ]i oarecum
rece cu ceilal\i. Stilul s[u de via\[ era c[lug[resc, simplu
]i sobru. Lua masa singur, nu bea vin, nu m`nca uneori
p`n[ seara, @mpletind grijile pastorale cu dorin\a de
contempla\ie spiritual[452.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i-a iubit p[stori\ii cu mult
devotament ]i jertfelnicie, iar ace]tia au r[spuns
p[storului lor @n acela]i mod. #n anul 397, @mp[ratul
Arcadie, la insisten\a ministrului s[u, atotputernicul
Eutropiu, un cunoscut al Sf`ntului P[rinte, a cerut ca
preotul Ioan s[ fie adus @n capitala imperiului. Se temea
@ns[ ca s[ nu @nt`mpine ostilitatea credincio]ilor din
Antiohia. De aceea, merg`nd acolo guvernatorul Asterie,
l-a poftit s[ viziteze mormintele martirilor din afara
ora]ului lor. Era numai un pretext, dup[ care, sub paza
militarilor, a fost dus direct la curtea @mp[r[teasc[ ]i

voastr[“ - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia dup[ cutremurul de

p[m`nt, PG 50, col. 713-714
452
Pr. Prof. Grigorie Marcu, “Mens Divinior” – o compara\ie
@ntre Sf`ntul Apostol Pavel ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, pg. 620-
621; Pr. Prof. I.I. Popa, Aspecte moral-sociale @n predica ]i
via\a Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 3-5/1980,
pg. 394
202

@ntronizat ca arhiepiscop al capitalei la 26 februarie

398453.
Multe ]i frumoase lucruri cunoa]tem despre
activitatea sa la Constantinopol. Ajuns arhiepiscop,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a realizat o reform[ moral[ a
vie\ii biserice]ti din Constantinopol. A eliminat luxul din
palatul patriarhal, pun`nd @n loc sobrietatea ]i simplitatea
monahal[. Venit de la Antiohia, nu ]i-a schimbat felul de
via\[. A suprimat toate cheltuielile inutile, oferind resurse
materiale pentru sprijinirea spitalului pe care Biserica @l
@ntre\inea. A pus ordine @n via\a clerului ]i a monahilor
de acolo, pe unii chiar i-a trimis la m[n[stirea lor454. Nu a
\inut seama de fa\a, de averea, de puterea, sau pozi\ia @n
societate a oamenilor, ci a sanc\ionat abaterile lor. A
cerut clerului mai @nt`i o via\[ exemplar[, potrivit
principiilor evanghelice.
Eutropiu, ministrul lui Arcadiu, care @n prim[ faz[ a
contribuit la alegerea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, era un
personaj puternic, dar ]i corupt, vicios. Marele Ierarh a
comb[tut abuzurile lui, mai ales dorin\a de a suprima
Bisericii dreptul de azil. #n anul 399, Eutropiu a c[zut @n
disgra\ia cur\ii imperiale ]i a primit el @nsu]i azil din partea
Sf`ntului P[rinte, @n Biserica sa. Impresionante sunt
cuv`nt[rile pe care Marele Ierarh le-a rostit atunci, ar[t`nd
vremelnicia puterii omene]ti455. Un adversar @nc[ ]i mai
puternic a fost @mp[r[teasa Eudoxia. Arhiepiscopul Ioan
453
Pr. Prof. Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca
p[stor de suflete, @n rev. Biserica Ortodox[ Rom`n[, an LXXV,
nr. 10/1957, pg. 921
454
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur (354-1954), @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII,
nr. 7-8/1955, pg. 407-408
455
Pr. Prof. Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan…, Op. cit., pg. 921
 203

intervine pe l`ng[ ea @n favoarea unei v[duve, c[reia

@mp[ratul @i luase @ntreaga avere, dup[ moartea so\ului ei,
trimis @n exil. Eudoxia s-a sim\it jignit[ ]i de faptul c[ se
pare c[ Marele Ierarh o asem[nase cu Irodiada, dup[ ce
@n fa\a Bisericii @n care el slujea, fusese a]ezat[ o statuie a
acesteia456.
Coali\ia dintre Teofil al Alexandriei ]i @mp[r[teasa
Eudoxia, ajuta\i de mul\imea celor nemul\umi\i de
m[surile corecte luate de Marele Ierarh, l-a dus @n fa\a unui
sinod, \inut la }tejar, @n apropierea capitalei imperiului,
unde i s-au adus mai multe acuza\ii nedrepte. Marele
Ierarh ]i-a p[strat verticalitatea ]i nu a renun\at la
punctul s[u de vedere, care era acela]i cu al Bisericii. S-a
hot[r`t trimiterea sa @n exil. Mii de credincio]i s-au
r[sculat ]i au cerut zgomotos @mp[ratului s[ le redea
p[storul. A fost readus, dar prin acelea]i uneltiri viclene, a
fost trimis iar[]i @n exil la anul 404457. Exilul a fost lung ]i
epuizant. A c[l[torit trei luni, sub paza osta]ilor, pe c[lduri
tropicale ]i intemperii, p`n[ @n cetatea Comana, unde a ]i
c[zut la pat. Noaptea i s-a ar[tat Sf`ntul Martir Basilisc,
ale c[rui sfinte moa]te se aflau acolo, zic`ndu-i: “Curaj,
frate Ioane, c[ m`ine vom fi @mpreun[“. A doua zi,
@mp[rt[]indu-se cu Sfintele Taine, Sf`ntul Ioan Gur[ de

456
Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Introducere la volumul: Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, Omilii la Facere, PSB 21, col. 14-15
457
Pr. Prof. Sp. C`ndea, Sf`ntul Ioan …, Op. cit., pg. 925. Iat[
cum descrie Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @n una dintre scrisorile sale
modul cum a fost alungat: “Am fost luat ]i t`r`t cu for\a de
inspectorul ora]ului prin mijlocul ora]ului, aruncat @ntr-o corabie
]i am pornit noaptea pe mare. Toate acestea, pentru c[ am
cerut convocarea unui sinod, care s[ m[ judece drept” - Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, Scrisoarea 1 c[tre Inocen\iu Episcopul
Romei, PG 52, col. 529-536.
204

Aur a rostit: “Slav[ lui Dumnezeu pentru toate” ]i a murit.

Era 14 septembrie 407. Viitorul @mp[rat Teodosie al II-lea
va aduce moa]tele Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la
Constantinopol, @n Biserica Sfin\ilor Apostoli, cer`nd
iertare pentru p[rin\ii s[i458.
#n ce prive]te atitudinea fa\[ de cultura p[g`n[,
s-a spus gre]it despre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur c[ a avut
o mai mic[ pre\uire fa\[ de crea\iile culturale antice ]i mai
ales fa\[ de marii filosofi greci. De fapt, el a vorbit ]i a
scris @n cea mai clasic[ limb[ greac[, de]i nu a fost
grec, ci sirian. Nu a f[cut studii dec`t la Antiohia, nu a
urmat cursurile ]colilor din alte ora]e, precum Atena.
Totu]i, @n opera sa citeaz[ marile personalit[\i ale culturii
vremii, ca Homer, Sofocle ]i al\ii. Se pare c[ Marele Ierarh
a posedat o vast[ cultur[ greac[, dar nu ]i-a f[cut din
cuno]tin\ele sale un titlu de glorie. S-a @ngrijit mai mult de
via\a sufleteasc[ a p[stori\ilor s[i. Nu a cru\at, ci a
criticat ]i pe Platon, de]i @l socotea “corifeul filosofilor”459.
Repro]a filosofilor ]i retorilor p[g`ni mai ales nepotrivirea
dintre vorb[, pe de o parte ]i fapt[, pe de alt[ parte.

458
P.S. Teodosie Atanasiu, Introducere…, Op. cit., pg. 19; Pr.
Prof. Sp. C`ndea, Sf`ntul Ioan…, Op. cit., pg. 925
459
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III la Romani, PG 60, col.
414. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu a refuzat cultura ]i filosofia
p[g`n[, cum s-ar p[rea, ba chiar a admirat pe Platon – Idem,
Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 58, col. 721. Dar,
de]i aminte]te de acesta, atrage aten\ia c[ @n\eleptul p[g`n nu
]i-a pus @n practic[ nici una dintre ideile sale, ca ]i filosofii cinici
– Idem, Omilia XXXIII la Matei, PG 57, col. 392
 205

Pentru el, adev[rata @n\elepciune nu sta @n vorbe, ci @n

fapte. Dezaproba vorb[ria goal[ de con\inut460.
Se spune despre clasicismul hrisostomic c[ este
“expresia des[v`r]irii armoniei dintre fondul ]i forma
operelor sale literare”. Nu pune accent pe forma
cuvintelor, @n detrimentul fondului, a con\inutului, a]a cum
f[ceau unii dintre contemporani, ca de exemplu retorul
Libaniu. Sf`ntul P[rinte @n\elege c[ f[r[ virtute, cre]tinul
va fi p[gubit, pe c`nd f[r[ cultur[, nu. De aici necesitatea
tr[irii reale a principiilor cre]tine, pe care credincio]ii au
datoria s[ le transpun[ @n fapte ale iubirii461.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur arat[ superioritatea
@nv[\[turii cre]tine fa\[ de ideile @n\elep\ilor p[g`ni. A]a
de pild[, Sfin\ii Evangheli]ti ]i-au scris Evangheliile @n timp
ce erau prigoni\i, @n primejdii, pe c`nd filosofii s-au
bucurat de toat[ lini]tea ]i libertatea. Cu toate acestea,
“scrierile lor au fost primite cu toat[ dragostea de
ne@nv[\a\i ]i de @nv[\a\i, de robi ]i de liberi, de @mp[ra\i ]i
de osta]i, de barbari ]i de elini”. Ucenicii M`ntuitorului i-au
convins pe oameni “s[ filosofeze despre Dumnezeu ]i
despre cele din ceruri”, a]a cum nici unul dintre ceilal\i nu
au reu]it. #nv[\[turile pescarilor s-au r[sp`ndit @n toat[
lumea, pe c`nd cele ale @n\elep\ilor p[g`ni s-au risipit ca
p`nza de p[ianjen. #nv[\[turile cre]tine]ti au fost u]or de
@n\eles ]i de primit de to\i oamenii, inclusiv de cei mai
mode]ti: plugari, slugi, v[duve, copii462.
460
Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i cultura
vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIII, nr. 1-
2/1961, pg. 61, 63
461
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Actualitatea…, Op. cit., pg. 404
462
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia I la Matei, PG 57, col. 19-
20. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a legat cultura de tr[irea @nv[\[turii
cre]tine ]i de slujirea sa la altar, a legat-o de via\a de toate zilele
206

#n ceea ce prive]te educa\ia, Marele Ierarh vizeaz[

realizarea scopului m`ntuirii omului. #n opozi\ie cu
specula\iile teoretice ale p[g`nilor, cere tr[irea real[ a
principiilor vie\ii cre]tine, prin fapte. “A filosofa numai @n
cuvinte, spunea el, nu este nici o art[. S[-mi ar[\i
@n\elepciunea @n fapt[ ]i @n via\a practic[… Un suflet se
las[ mai u]or instruit prin fapte, dec`t prin cuvinte”463.

#nv[\[tura hrisostomic[ despre om

Dumnezeu este #nv[\[torul ]i Proniatorul
nostru. Purtarea de grij[ pe care Dumnezeu o arat[ fa\[
de @ntregul neam omenesc se vede pe parcursul @ntregii
istorii a omenirii, de la protop[rin\ii no]tri Adam ]i Eva.
Chiar izgonirea lor din rai, dup[ c[dere, “este mai degrab[
o fapt[ de purtare de grij[, dec`t de m`nie”. Este o lec\ie
de educa\ie. C[ci primii oameni, dup[ scoaterea lor din
rai, nu au fost @ndep[rta\i cu totul, ci au fost a]eza\i @n fa\a
raiului. Necontenita vedere a raiului de c[tre Adam era o
@nt[rire pentru viitor, ca s[ nu mai cad[ @n p[cat. Sf`ntul
P[rinte observ[ c[ de atunci psihologia oamenilor nu s-a
schimbat. }i noi, c`nd ne desf[t[m de multe bun[t[\i,
precum Adam @n rai, nu ]tim s[ ne folosim bine de ele,
dar c`nd nu le mai avem, @n\elegem ce am pierdut. Chiar

a cre]tinilor - Pr. Lector Dr. Tache Sterea, Actualitatea g`ndirii

teologice a Sfin\ilor Trei Ierarhi la sf`r]it de mileniu, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an LI, nr. 1-2/1999, pg. 132
463
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia la XXX la Faptele
Apostolilor, PG 60, col. 225; Lector Dr. Cezar Vasiliu, Atitudinea
Sfin\ilor Trei Ierarhi fa\[ de societatea vremii lor, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXXII, nr. 1-2/1980, pg. 60
 207

]i pedepsele, sau nenorocirile care se abat asupra

omenirii ]i a c[ror apari\ie r[m`ne pentru noi de ne@n\eles,
sunt dovada aceleia]i purt[ri de grij[ a lui Dumnezeu
fa\[ de neamul omenesc. Pe cei drep\i, necazurile @i
@nt[resc ]i @i fac mai str[luci\i, iar pe cei p[c[to]i, @i
cumin\esc ]i @i fac con]tien\i de starea @n care se afl[464.
La zidirea turnului Babilon, Dumnezeu se arat[
oamenilor acela]i @nv[\[tor des[v`r]it. Nu @i opre]te din
lucrarea lor nebuneasc[, ci este plin de r[bdare. Oamenii
au muncit la acel turn, s-au ostenit ]i munca le-a devenit
astfel un dasc[l. C`nd r[utatea lor a ajuns prea mare,
Dumnezeu a intervenit465.
Mai apoi, Dumnezeu a ar[tat @ng[duin\[ fa\[ de
egipteni, @n vremea @n care ei @i asupreau crunt pe evrei.
Mai t`rziu, pustiul Egiptului avea s[ devin[ “mai frumos
dec`t o gr[din[“, populat de “nenum[rate cete de @ngeri
@n trup omenesc, popoare de mucenici”. Este vorba
despre monahismul care, @n vremea Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur, era r[sp`ndit @n Egipt, mai mult dec`t @n orice alt[
parte a lumii cre]tine de atunci466.
Adesea, oamenii sunt tenta\i s[ judece pe semenii
lor care nu au copii, de]i sunt c[s[tori\i de mul\i ani, cu
mult[ asprime, consider`ndu-i p[c[to]i. Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur, pornind de la exemplul patriarhului Avraam ]i al
so\iei sale Saara, ne cere s[ nu ne gr[bim @n afirma\ii,
c[ci nu @n\elegem adesea pricinile r`nduielilor lui
Dumnezeu. De fapt, ar trebui s[ nefericim pe oamenii
464
“Ca s[ nu ajungem din r[i @n mai r[i…, Dumnezeu… ne
pedepse]te. A]a a f[cut ]i cu Adam” – Idem, Omilia XVIII la
Facere, PG 53, col. 151, 152; Idem, Despre m[rginita putere a
diavolului, Omilia I, PG 49, col. 249, 256-257
465
Idem, Omilia XXX la Facere, PG 53, col. 277
466
Idem, Omilia VIII la Matei, PG 57, col. 87
208

p[c[to]i, iar nu pe cei f[r[ copii467. O alt[ dovad[ o

reprezint[ dreptul Iov. El a ar[tat diavolului c[ nu pentru
averi ]i celelalte #l iube]te pe Dumnezeu, primind @n cele
din urm[ ]i lucrurile p[m`nte]ti468.
Dumnezeu este #nv[\[torul des[v`r]it al oamenilor,
c[rora le vorbe]te potrivit cu puterea lor de @n\elegere. Pe
magii care vin s[ #l vad[ pe Pruncul Iisus @i cheam[ prin
ar[tarea unei stele, “ca s[-i @nal\e cu mintea mai sus dec`t
propria lor g`ndire”. Dup[ ce @i aduce p`n[ la iesle, nu le
mai vorbe]te prin stea, ci prin @nger. Aceea]i @n\elepciune
dumnezeiasc[ @i va trimite pe magi @n Persia, f[c`nd din ei
dasc[li @n \ara p[g`n[ natal[469.
Purtarea dumnezeiasc[ de grij[, care adesea scap[
capacit[\ii noastre de @n\elegere, se extinde asupra @ntregii
naturi, inclusiv a vie\uitoarelor, chiar a unora dintre cele
mai umile, cum sunt furnicile, sau albinele. Furnica este
exemplu de h[rnicie ]i @ndemn ca s[ fugim de lene ]i
tr`nd[vie, s[ nu ne temem de oboseal[, dovedind
@n\elepciunea Creatorului470. Exemplele luate din lumea

467
Idem, Omilia XLIX la Facere, PG 54, col. 445
468
Dumnezeu “c`nd vede c[ noi nu suntem pironi\i de cele
p[m`nte]ti…, c`nd ne vede c[ prefer[m cele duhovnice]ti,
atunci ne d[ ]i cele trupe]ti” – Idem, Omilia XX la Evrei, PG 63,
col. 147; Idem, Omilia XXV la Evrei, PG 63, col. 174
469
Idem, Omilia VI la Matei, PG 57, col. 66; Idem, Omilia VIII la
Matei, PG 57, col. 83-84
470
Sf`ntul P[rinte se @ntreab[: “Cum a putut Dumnezeu s[ pun[
@ntr-o a]a de mic[ creatur[ o silin\[ a]a de neobosit[ pentru
lucru?”. Dac[ furnica ne @nva\[ c[ suntem datori s[ muncim,
albina ne @nva\[ datoria ordinii, a muncii s`rguincioase ]i a
dragostei. Ea este “icoana nemincinoas[ a unui adev[rat cre]tin,
care trebuie s[ caute mai pu\in interesele sale, dec`t ale altuia” -
Idem, Omilia V la Coloseni, PG 62, col. 338; Idem, Omilia XVI
 209

vie\uitoarelor sunt edificatoare, moralizatoare pentru

oameni @n general ]i pentru cre]tini @n special.
Domnul nostru Iisus Hristos, @n timpul vie\uirii Sale
printre oameni, a @nv[\at continuu, at`t cu cuv`ntul, c`t
]i prin minunile s[v`r]ite de c[tre El. Prin ucenicii S[i,
toate acestea s-au scris, fiind de un real folos pentru
cre]tinii din toate timpurile471.
#nceputul activit[\ii Sale se face prin postirea de
patruzeci de zile. A postit @n limitele umanului, pentru ca ]i
oamenii s[ #l ia ca model. Dac[ Domnul ar fi postit mai
mult, atunci s-ar fi g[sit oameni pu\in credincio]i, care s[
conteste adev[rul #ntrup[rii Sale, consider`nd c[ a avut
doar fire dumnezeiasc[, iar nu ]i omeneasc[472.
M`ntuitorul folosea orice mijloc pentru m`ntuirea
oamenilor, chiar ]i c`nd m`nca @mpreun[ la mas[ cu
vame]ii, intr`nd @n casa lui Matei. “Prin aceasta ne @nva\[
c[ orice timp ]i orice fapt[ pot s[ ne fie de folos pentru a
ne m`ntui”. Domnul ]tia foarte bine c[ masa vame]ului
Matei era rod al l[comiei ]i al nedrept[\ii lui, dar nu refuza
s[ m[n`nce din cele puse @nainte, fiindc[ roadele acestui
gest vor fi infinit mai mari: convertirea lui Matei, care va
deveni Apostol ]i Evanghelist. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
@ndeamn[ astfel pe cre]tini s[ foloseasc[ fiecare prilej pe
care via\a @l scoate @n fa\a lor, spre a c`]tiga m`ntuirea

la I Timotei, PG 62, col. 589; Idem, Omilia XII la Statui, PG 49,

col. 129
471
#nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur se @ntemeiaz[ pe Sf`nta
Scriptur[, pe care o cunoa]te, o t`lcuie]te ]i o tr[ie]te – Idem,
Omilia XV la Matei, PG 57, col. 223; Idem, Omilia LXII la
Matei, PG 58, col. 595
472
Hristos a ar[tat c[ “pe omul virtuos, tirania p`ntecelui nu-l
poate sili s[ fac[ ceva din cele ce nu se cuvin” – Idem, Omilia
XIII la Matei, PG 57, col. 210-211
210

semenilor. La fel s-a petrecut ]i cu Zaheu, mai marele

vame]ilor, @n casa c[ruia Domnul a intrat. Suntem datori
s[ ar[t[m deschidere sufleteasc[ fa\[ de to\i semenii
no]tri, chiar ]i fa\[ de cei care par nevrednici473, @n spiritul
iubirii lucr[toare pentru aproapele nostru.
Un moment important din activitatea M`ntuitorului
ca #nv[\[tor prin excelen\[, este cel @n care El porunce]te
ca mul\imile de oameni, cinci mii de b[rba\i ]i familiile lor,
s[ se a]eze pe iarb[, pentru a le @nv[\a. Le hr[ne]te
trupurile, dar mai ales le instruie]te sufletele. Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur @nsu]i, @n spiritul @nv[\[turii M`ntuitorului, se
@ngrijea, @mpreun[ cu Biserica pe care o p[storea, s[ dea
hran[ miilor de s[raci din Antiohia ]i apoi din
Constantinopol, dar le oferea acestora ]i @nv[\[tura
m`ntuitoare474. #mbina, deci, dup[ exemplul Domnului,
@nv[\[tura cu fapta, cu milostenia.
Adeseori, oamenii cer ajutorul lui Dumnezeu, dar nu
@l primesc de @ndat[. Dar felul @n care St[p`nul tuturor
r[spunde rug[ciunilor noastre este @nc[ o dovad[ a
purt[rii Sale necontenite de grij[. Am`n`ndu-ne r[spunsul
S[u, ne face s[ st[ruim @n rug[ciune ]i s[ rezist[m
@ncerc[rilor ab[tute asupra noastr[, alerg`nd la El. Prin
toate acestea, Dumnezeu ne atrage la Sine475.
Neobosita grij[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur fa\[ de
semeni se @ntemeiaz[ pe @nv[\[tura despre om, f[cut de
Dumnezeu ca o @ncoronare a lucr[rii Sale de crea\ie a
lumii. Omul a fost zidit “dup[ chipul” Creatorului, fiind cea
mai iubit[ dintre toate f[pturile lui Dumnezeu ]i se bucur[
de o aten\ie deosebit[ din partea Acestuia. F[r[ om,

473
Idem, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 364
474
Idem, Omilia XLIX la Matei, PG 58, col. 499
475
Idem, Omilia X la Matei, PG 57, col. 191
 211

crea\ia @ntreag[ ar fi nedes[v`r]it[ ]i de neexplicat.

#ntreaga crea\ie a lumii de fapt cap[t[ un sens numai @n
m[sura @n care omul se folose]te de aceasta pentru
@ndeplinirea scopului s[u: m`ntuirea. Dumnezeu pentru
noi oamenii a creat a]trii cere]ti, p[m`ntul, tot ce se vede.
}i a]a cum @ntr-un palat @mp[r[tesc, to\i slujitorii au ca
menire s[ slujeasc[ pe st[p`nul lor, tot astfel, @ntreaga
crea\ie sluje]te omului476.
Ca fiin\[ compus[, trup ]i suflet, omul, creatur[
complex[, este alc[tuit din elementul material, @nsufle\it
de cel spiritual. }i totu]i, via\a omului este la fel de firav[
ca o floare de prim[var[, ca o umbr[ pieritoare, ca un vis
@n]el[tor, cum se spune @n c[r\ile de cult. Dar, reaminte]te
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, exist[ @n afara vie\ii prezente,
adev[rata via\[, “cea care r[m`ne ]i care nu se
schimb[“, pe care o putem c[p[ta numai dup[ plecarea
noastr[ de aici477.
Nici trupul nu este un element r[u ]i nu trebuie s[
fie @nvinov[\it. A fost pentru oameni ca “un fr`u minunat,
st[p`nind salturile sufletului, @mpiedic`nd lipsa de minte…,
slujindu-ne nou[ @n cele mai m[re\e fapte”. A]adar, nu
trebuie s[ @nvinov[\im nici trupul, nici pe Dumnezeu, nici
pe semenii no]tri, ci numai cugetul nostru, inten\ia
corupt[, care este vinovat[ pentru rele478.

476
Pr. Asist. Constantin Corni\escu, Credinciosul @n
preocup[rile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, nr.
4/1974, pg. 681
477
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Scrisoarea 117, PG 52, col. 672-
673
478
Pentru a se face mai u]or @n\eles de c[tre ascult[torii s[i, ce
tr[iau @ntr-o vreme @n care caii erau un mijloc important de
transport, Marele Ierarh face o compara\ie sugestiv[, zic`nd:
“Nimeni s[ nu @nvinov[\easc[ h[\urile, ci pe sine… Judecata
212

De vin[ este tr`nd[via, atunci c`nd omul se pierde,

dar ]i reaua folosire a trupului ]i a membrelor lui. A]a de
pild[, ochiul omului a fost dat acestuia ca s[ admire
crea\ia ]i s[ sl[veasc[ pe Dumnezeu. C`nd @ns[ ochiul nu
este folosit corect, devine pricin[ de desfr`nare. Limba ne-
a fost l[sat[ ]i ea ca s[ sl[vim pe St[p`nul tuturor, iar nu
pentru a huli pe semeni. Cu picioarele, s[ alerg[m spre
lucrarea faptelor bune ]i nu a celor rele479.
Unii p[g`ni spuneau c[ trupul nostru nu poate fi
opera lui Dumnezeu, fiindc[ are multe imperfec\iuni.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede @n faptul c[ Dumnezeu a
legat pe om de un trup slab, @n\elepciunea divin[. #n
privin\a for\ei, sau a vitezei, omul este inferior unor
vie\uitoare (ca de exemplu leul, vulturul, sau calul). }i
totu]i, omul st[p`ne]te toate vie\uitoarele p[m`ntului prin
inteligen\[, darul nepre\uit primit de la F[c[torul s[u.
Prin felul cum se leag[ membrele organismului nostru, ele
au fost r`nduite @nc`t s[ slujeasc[ sufletului480. }i de aici
vedem purtarea de grij[ a lui Dumnezeu, iubirea fa\[ de
om, iubire care trebuie s[ se r[sfr`ng[ ]i din partea
omului asupra semenilor s[i.
Chiar ]i faptul c[ trupul ne este stric[cios, fiindc[
Dumnezeu a hot[r`t astfel, cap[t[ o explica\ie complex[
@n g`ndirea hrisostomic[. Fiindc[ dac[ trupurile noastre
nu ar fi stric[cioase, atunci majoritatea oamenilor ar fi
atin]i de p[catul m`ndriei. #n al doilea r`nd, nu ar mai

noastr[ ne este ca un vizitiu, h[\urile sunt trupurile noastre, care

unesc caii cu vizitiul. Dac[ acestea sunt \inute bine, nimic r[u nu
vei p[timi, iar de cumva le vei l[sa slobode, apoi totul este
pierdut” - Idem, Omilia XVII la I Corinteni, PG 61, col. 145-146
479
Idem, Despre m[rginita putere a diavolului, Omilia II, PG
49, col. 261
480
Idem, Omilia XI la statui, PG 49, col. 122-125
 213

crede nimeni c[ trupurile sunt alc[tuite din acelea]i

elemente materiale, ca p[m`ntul pe care ne purt[m
vremelnic pa]ii481. Iubirea lui Dumnezeu se reflect[ ]i @n
aceast[ alc[tuire a trupului, d`ndu-se prioritate
sufletului.
V[z`nd dispari\ia fizic[ a trupurilor, con]tientiz[m
frumuse\ea ]i importan\a sufletelor noastre. C[ci “dac[
sufletul d[ trupului at`ta frumuse\e ]i at`ta via\[, atunci
sufletul este cu mult mai bun dec`t trupul… Nu trupul este
frumos, ci alc[tuirea ]i @nflorirea cu care sufletul coloreaz[
trupul”. Sufletul d[ @ntreaga frumuse\e a trupului. C`nd
sufletul se bucur[, @n obrajii no]tri @nfloresc trandafiri.
Dac[ sufletul sufer[ mereu, atunci ]i trupul devine
pl[p`nd. Dragostea trupeasc[ este @nso\it[ de durere.
Dragostea sufleteasc[ este curat[. Sufletul este acoperit
de trup ca de o masc[. Prin urmare, ne @ndeamn[ Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, s[ c[ut[m frumuse\ea sufletului, cu ea
s[ ne @mpodobim chipul, “ca ]i Dumnezeu s[ pofteasc[
frumuse\ea noastr[ ]i s[ ne d[ruiasc[ bun[t[\ile cele
ve]nice”482. Omul este a]adar fiin\[ compus[, este trup ]i
suflet, este lucrul lui Dumnezeu. Sufletul ]i trupul sunt
am`ndou[ rod al crea\iei Lui483.

481
“Dac[ acum, c`nd sf`r]itul trupului d[ m[rturie de originea
sa, mul\i se mai @ndoiesc de asta”, ce s-ar @nt`mpla dac[
trupurile nu s-ar descompune? S[ ne imagin[m c`t[ grij[ ar
ar[ta oamenii fa\[ de trupurile lor, c`t le-ar iubi atunci ]i cum ar
ajunge s[ neglijeze cu totul bunurile viitoare ]i nu ar mai pune
pre\ pe sufletele lor. Multe alte abateri s-ar petrece, dac[ nu am
avea acest trup omenesc stric[cios - Idem, Omilia XXXIV la
Matei, PG 57, col. 403
482
Ibidem, PG 57, col. 404
483
Idem, Omilia XIII la I Corinteni, PG 61, col. 110
214

Despre suflet, spune Marele Ierarh, acesta, prin

natura sa, nu este nici bun, dar nici r[u, ci “devine bun
sau r[u numai din inten\ie, sau mai bine zis din propria
noastr[ voin\[“484. Cre]tinii sunt @ndemna\i s[ arate mult[
grij[ fa\[ de sufletul lor, fiindc[ este un bun nepre\uit.
Dac[ omul pierde bani, atunci paguba sa poate fi reparat[
tot cu bani, ca orice avere. #ns[ dac[ @]i pierde sufletul, nu
mai poate da @n schimbul lui alt suflet, chiar dac[ ar fi, s[
zicem, @mp[ratul @ntregii lumi485. }i aici, @nv[\[tura
hrisostomic[ urmeaz[ pe cea a M`ntuitorului, c`nd zice:
“Ce ar putea s[ dea omul, @n schimb, pentru sufletul
s[u?“ (Marcu 8, 37)
Consecin\ele bolilor suflete]ti ale oamenilor sunt
greu de apreciat, chiar mai mari dec`t cele ale bolilor
trupe]ti. Din p[cate, oamenii se @ngrijesc numai de bolile
trupului. Cele ale sufletului nu sunt, niciuna dintre ele,
nevindecabile, fiindc[ trec dincolo de legile
constr`ng[toare ale firii omene]ti. #n fine, uneori bolile
suflete]ti sunt dublate de cele trupe]ti. Str[duindu-ne s[ le

484
Este precum p`nza unei cor[bii, care duce ambarca\iunea @n
direc\ia spre care bate v`ntul. }i “dup[ cum c`rma @ntoarce
corabia ]i o @ndreapt[ spre direc\ia cea mai prielnic[, dac[
v`ntul este prielnic, tot a]a este ]i cu cugetul omului” - Idem,
Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, col. 478
485
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur spune: “De-ai purta nenum[rate
coroane pe cap, dar dac[ @\i este bolnav trupul de o boal[ de
nevindecat, nu-\i vei putea @ns[n[to]i trupul, de-ai da toat[
@mp[r[\ia ta… Acela]i lucru g`nde]te-l ]i despre suflet. Dar, mai
bine spus, chiar cu mult mai mult despre suflet. Las[, dar, totul
la o parte ]i cheltuie]te-\i toat[ r`vna numai pentru suflet!” –
Idem, Omilia LV la Matei, PG 58, col. 544
 215

vindec[m pe cele dint`i, ne vom putea salva ]i trupul486.

S[n[tatea sufletului cere ca o condi\ie c[utarea lini]tei
noastre, adic[ fuga de “r[zboiul ce se na]te @nl[untrul
sufletului”. Pacea din afar[, ca ]i celelalte bunuri materiale
nu sunt cu adev[rat de folos, dac[ aduc @n sufletul nostru
tulbur[ri ]i fr[m`nt[ri487.
De la suflet, aten\ia este @ndreptat[ spre con]tiin\a
omului ]i rolul ei de judec[tor. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
ne trimite s[ deschidem “u]ile con]tiin\ei” ]i vom vedea
acolo pe judec[torul ce st[ @n cugetul nostru. Omul,
intr`nd @n con]tiin\a sa, va putea s[ se g`ndesc[ la
p[catele pe care le-a s[v`r]it. Avem @n noi con]tiin\a,
acest grozav tribunal488.
Din chiar momentul crea\iei noastre, St[p`nul Cel
iubitor de oameni a a]ezat @n oameni con]tiin\a, acest
acuzator nelipsit din oricine, care nu poate nici s[
gre]easc[, nici s[ fie @n]elat[. Un p[cat s[v`r]it poate fi
uneori ascuns de to\i oamenii. Dar acuzatorul nostru
l[untric, con]tiin\a nu ne p[r[se]te nici chiar c`nd
dormim, ci ne cere ne@ncetat socoteal[ de gre]eli,
pun`ndu-ne @n fa\[ ]i pedepsele pe care le vom primi489.

486
Idem, Cuv`nt c[tre Teodor cel c[zut, PG 48, col. 277-308,
trad. rom., pg. 359
487
De aceea, Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[, zic`nd: “S[ ne
str[duim s[ ne fie netulburat sufletul, s[ avem pace
sufleteasc[…, ca s[ ne bucur[m ]i noi de pace” - Idem, Omilia
XXIV la Facere, PG 53, col. 313
488
Idem, Omilia IX la II Corinteni, PG 61, col. 464 ; Idem,
Omilia V la Romani, PG 60, col. 430
489
“}i dup[ cum un doctor bun nu @nceteaz[ de a da doctorii
unui bolnav, p`n[ ce nu-l vede s[n[tos, tot a]a ]i con]tiin\a nu
se opre]te, ci are necontenit[ grij[“ - Idem, Omilia XVII la
Facere, PG 53, col. 135. Chiar dac[ ne bucur[m pentru moment,
216

Rolul de judec[tor al con]tiin\ei noastre @l vom

vedea cel mai puternic lucrat @n ceasul @n care vom
r[spunde, la judecata de apoi, pentru toate cele s[v`r]ite.
Atunci, dac[ am r[pit, dac[ am fost zg`rci\i, dac[ am
sup[rat pe cineva, dac[ am du]m[nit, sau orice alt p[cat
am f[cut, toate vor sta @naintea ochilor no]tri. C`t timp
suntem @nc[ pe p[m`nt, mai avem n[dejde pentru
dob`ndirea m`ntuirii. Dup[ ce vom pleca, nu ne mai
putem poc[i. De aici, spune Sf`ntul P[rinte, nevoia
preg[tirii noastre ne@ncetate pentru ie]irea din lumea
aceasta490.
Al[turi de con]tiin\[, @nl[untrul omului exist[, de la
crea\ie, legea natural[. Vorbind despre crearea omului,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur subliniaz[ faptul c[ Dumnezeu,
@n momentul facerii lui Adam, a @ntip[rit @ntr-@nsul legea
natural[, con]tiin\a interioar[ despre bine ]i r[u. De
aceea, nici nu avem nevoie de dasc[li, care s[ ne @nve\e
c[ pofta este ceva r[u, iar cump[tarea este bun[. C[
omul posed[ prin natura sa cuno]tin\a binelui ]i a r[ului
se vede din faptul c[ Adam, p[c[tuind, s-a ascuns, ]i-a
dat seama de fapta lui rea. Dumnezeu nu @i mustr[ de-a
dreptul pe protop[rin\i pentru gre]eal[, dar nici nu @i las[

r[pind bunurile semenului, la scurt timp @ncepem s[ fim mustra\i

de con]tiin\a noastr[ - Idem, Omilia XIV la I Corinteni, PG 61,
col. 138
490
“Dup[ cum la teatru, la l[sarea serii, dup[ plecarea
spectatorilor, actorii ies afar[, lep[d`ndu-]i m[]tile, iar @mp[ra\ii
]i generalii se arat[ tuturor ceea ce sunt, tot a]a ]i la venirea
mor\ii, c`nd se termin[ teatrul vie\ii omene]ti, c`nd to\i oamenii
leap[d[ m[]tile bog[\iei ]i ale s[r[ciei ]i pleac[ dincolo, atunci
to\i se arat[ deosebi\i unii de al\ii numai dup[ faptele lor” –
Idem, Cuv`ntul II la parabola despre bogatul nemilostiv ]i
s[racul Laz[r, PG 48, col. 984-986
 217

s[ cread[ c[ nu cunoa]te fapta lor, ci voie]te s[-i aduc[ la

o m[rturisire umil[491.
Popoarele p[g`ne dovedesc ]i ele c[ posed[ legea
natural[ s[dit[ @ntr-@nsele. Aceasta le-a fost dasc[l pentru
toate celelalte legiuiri ale lor, care \in de r`nduielile
sociale, de toate institu\iile. “P[g`nii, care nu au lege, din
fire fac ale legii, ace]tia neav`nd lege, @]i sunt loru]i lege,
ceea ce arat[ fapta legii scris[ @n inimile lor, prin m[rturia
con]tiin\ei lor” (Romani II, 14, 15). De fapt, dac[ p[g`nii
nu ar fi avut legea aceasta a con]tiin\ei, nici nu ar fi
meritat s[ fie pedepsi\i pentru p[catele lor492.
De bun[tatea ]i iubirea de oameni a lui Dumnezeu
\ine ]i demnitatea omului ]i rolul lui de st[p`n, primite
de la crea\ie. Suntem chema\i s[ mergem cu g`ndul la
vrednicia celui dint`i om, @nainte de c[derea sa @n p[cat
]i s[ ne g`ndim la bun[tatea lui Dumnezeu. Vom realiza
cu c`t[ putere ]i st[p`nire fusese zidit Adam. Privind
celelalte vie\uitoare, @n\elegem cu c`t sunt oamenii
superiori acestora. De fapt, ele nu au cu noi multe @n
comun, c[ci nu au nici evlavie ]i nici via\a virtuoas[. De]i
suntem fizic vorbind inferiori de multe ori acestora, totu]i
le st[p`nim493.
Nu numai sufletul, ci ]i trupul nostru reflect[
@n\elepciunea lui Dumnezeu, a c[rei pecete o purt[m.

491
Un alt exemplu din Vechiul Testament este cel al lui Cain ]i
Abel. Omul a ]tiut c[ virtutea este un bine, ca dovad[ fiind actele
religioase ale lui Abel. }i Cain a f[cut un sacrificiu, @ns[ altul era
spiritul ce @l @nsufle\ea. Cain devine invidios pe onoarea f[cut[
fratelui s[u ]i se g`nde]te s[ @l ucid[ - Idem, Omilia XII la statui,
PG 49, col. 131-132
492
Ibidem, PG 49, col. 133
493
Idem, Omilia XXV la Facere, PG 53, col. 225; Idem, Omilia
VIII la Filipeni, PG 62, col. 237
218

Trupul, prin calit[\ile sale, sluje]te sufletului. Pentru toate

darurile primite, s[ mul\umim lui Dumnezeu, ar[t`nd la
r`ndul nostru bun[voi\[ @n cele duhovnice]ti. Iar aceasta,
ne reaminte]te Marele Ierarh, se va @ntoarce spre folosul
nostru494.
Demnitatea cu care a fost creat omul se datoreaz[
faptului c[ el a fost f[cut dup[ chipul lui Dumnezeu.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur explic[ astfel no\iunile de chip ]i
asem[nare: “Cuv`ntul “dup[ chip” nu arat[ asem[nare
dup[ fiin\[, ci asem[nare de st[p`nire. Iar cuv`ntul “dup[
asem[nare” arat[ bun[tatea, bl`nde\ea, pe c`t e cu
putin\[, @n virtute”495.
O condi\ie a progresului duhovnicesc este libertatea
omului. M`ntuirea omului presupune lucrarea harului
dumnezeiesc, oferit gratuit, dar ]i alipirea voin\ei de voin\a
lui Dumnezeu, condi\ie care face ca harul s[ lucreze
efectiv. Desigur, voin\a omului nu este for\at[ s[
consimt[ la acceptarea lui. Se subliniaz[ cu claritate
existen\a libert[\ii noastre, darul cel mai de pre\ oferit
omului prin crea\ie. Pentru nici o fapt[ a noastr[, nu
trebuie s[ @nvinov[\im pe Dumnezeu. Omul nu este bun
sau r[u prin natura sa. C[ci “dac[ acesta este bun din
natur[, apoi niciodat[ nu va putea s[ devin[ r[u. }i dac[
este r[u de la natur[, apoi niciodat[ nu se va putea face
bun”. Dovad[ stau Sfintele Scripturi, unde vame]ii devin
apostoli, de pild[496.
494
Idem, Omilia XI la statui, PG 49, col 125-126
495
Idem, Cuv`ntul III la Facere, PG 54, col. 591; Idem, Omilia
IX la Facere, PG 53, col. 78
496
“Dac[ de la natur[ am fi @mp[timi\i, apoi niciodat[ prin
s`rguin\a noastr[ nu am putea deveni f[r[ patim[“ - Idem,
Omilia II la I Corinteni, PG 61, col. 22. “R[utatea nu st[ @n firea
omului, ci @n g`ndul lui, @n voin\a lui, @n libera sa voie” – Idem,
 219

#n toate lucr[rile noastre, st[p`ne]te numai puterea

voin\ei ]i a inten\iei pe care o ar[t[m. De aceea, nu
trebuie s[ @nvinov[\im pe Dumnezeu, nici s[ cercet[m de
ce unul sau altul a avut o atitudine anume. S[
condamn[m numai voin\a stricat[ a oamenilor. A]a de
pild[, bog[\ia ]i s[r[cia nu sunt un r[u @n sine. Bog[\ia nu
poate ridica un suflet @njosit, a]a cum s[r[cia nu poate
lovi o inim[ mare. Pe omul care are mintea treaz[,
@ngrijindu-se de m`ntuirea sa, nimic nu @l poate @mpiedica.
Iubitorul de oameni Dumnezeu ne-a creat cu voin\[ liber[,
cu g`nd puternic497.
#ntre dovezile scripturistice despre realitatea
existen\ei libert[\ii omului este ]i cea referitoare la
persoana lui Noe, care a ales virtutea, fugind de tov[r[]ia
cu ceilal\i oameni din vremea sa. “Fiecare alegea cu
propria lui voie sau viciul, sau virtutea”. Dac[ nu ar sta @n
puterea noastr[ de a alege binele sau r[ul, nu ar trebui s[
fim pedepsi\i, nici r[spl[ti\i pentru virtute498.

Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 266. “Dumnezeu… a @nzestrat

firea noastr[ cu voin\[ liber[… Ne d[ leacuri potrivite, dar las[ ca
voin\a noastr[ s[ s[v`r]easc[ totul” – Idem, Omilia XIX la
Facere, PG 53, col. 159
497
Idem, Omilia XXVI la Romani, PG 60, col. 642; Idem, Omilia
XV la statui, PG 49, col. 158; Idem, Omilia XXIII la Facere, PG
53, col. 204
498
“Pentru c[ Dumnezeu, pe l`ng[ harul cel de sus, a l[sat totul
@n seama voin\ei noastre libere, de aceea p[c[to]ii sunt
pedepsi\i, iar drep\ii @ncununa\i ]i r[spl[ti\i” - Idem, Omilia XXII
la Facere, PG 53, col. 187; ]i: Idem, Omilia LXXXI la Matei, PG
58, col. 733. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[: “De]teapt[-
te pu\in, ridic[-\i capul din ad`ncimea, din vijelia acestei vie\i, de
vrei s[ vezi soarele” – Idem, Omilia IX la II Timotei, PG 62, col.
654
220

Oamenilor li se cuvine s[ aleag[ cele bune mai @nt`i

]i numai dup[ aceea vin cele de la Dumnezeu. Nu vin mai
@nt`i de la Acesta ]i apoi de la noi, “ca nu cumva s[ ni se
vateme liberul arbitru”. Dup[ ce omul a ales ]i a hot[r`t,
atunci Dumnezeu @i vine @n ajutor cu mult[ putere. Dac[
unii oameni sunt buni, iar al\ii sunt r[i, aceasta se
datoreaz[ voin\ei, iar nu firii lor. To\i oamenii au o
singur[ fire. Unii ajung din buni, r[i ]i al\ii din r[i, buni.
R[ul nu vine din firea oamenilor, nici de la Dumnezeu499.
Rolul voin\ei omului este desigur hot[r`tor, c[ci
bun[tatea ]i harul lui Dumnezeu sunt disponibile oric`nd.
Pentru aceasta, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur combate ]i
@nv[\[tura gre]it[ despre destin, despre soart[500.
Se precizeaz[ ]i rolul harului sf`nt. De]i folose]te
adesea cuv`ntul har, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu @i d[ o
defini\ie strict[. El vorbe]te mai mult despre roadele lui
binecunoscute. Harul curge necontenit ca dintr-un izvor,
oferind oamenilor vindecare at`t a sufletelor, c`t ]i a
trupurilor. Mai @nainte de a fi primit harul dumnezeiesc,
firea oamenilor st[tea @n @ntunericul p[catelor501. De
aceea, se subliniaz[ lucrarea de re@nnoire a inimilor
noastre, de m`ntuire de p[cat, de sfin\ire a vie\ii, pe

499
Idem, Omilia XII la Evrei, PG 63, col. 99; Idem, Omilia LIX la
Matei, PG 58, col. 576. Sf`ntul P[rinte vorbe]te despre “m[re\ia
libert[\ii” – Idem, Cuv`ntul V la Facere, PG 54, col. 600
500
“Unde sunt cei ce leag[ voia cea liber[ a omului sau liberul lui
arbitru, de a]a numita soart[, care ar conduce pe cineva f[r[
voin\a lui?”. De aceea, trebuie s[ se @ndep[rteze de credin\a @n
na]terea cu noroc - Idem, Omilia XXII la I Corinteni, PG 61, col.
186; Idem, Omilia I la I Timotei, PG 62, col. 508
501
Pr. Marin Neam\u, O omilie inedit[ a Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur, prezentare ]i traducere, @n rev. Mitropolia Olteniei, an
XXIV, nr. 5-6/1972, pg. 336
 221

care o realizeaz[ harul divin. Cel luminat de har pare a fi

@nconjurat de soare. Devenim fiii lui Dumnezeu dup[ har,
rena]tem spiritual. #nceputul m`ntuirii este f[cut de har,
dar credinciosul trebuie s[ consimt[ la lucrarea acestuia.
El se revars[ asupra primitorului, din marea iubire a lui
Dumnezeu, care a]teapt[ de la noi numai o mic[ sc`nteie
de bun[voin\[, a]teapt[ s[ ie]im din amor\eala
nep[s[rii502. Harul este cea mai puternic[ arm[ a
cre]tinului, este turn necl[tinat ]i care @i face pe oameni
prietenii lui Dumnezeu. Este izvor al vie\ii ]i al @ndrept[rii,
este manifestarea dragostei lui Dumnezeu fa\[ de
oameni ]i semnul lucr[rii Sf`ntului Duh. El @nt[re]te
credin\a cre]tinului ]i ne adopt[ ca pe fiii lui Dumnezeu,
creaz[ sfin\enia ]i lucrarea duhovniceasc[503.
#n ceea ce prive]te raportul dintre har ]i libertatea
omului, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur spune c[ harul nu face
nicidecum totul @n via\a cre]tinului. Este nevoie de dou[
activit[\i distincte, dar care s[ fie convergente, anume cea
a lui Dumnezeu ]i cea a omului. Dac[ ajutorul pe care @l
primim de la Dumnezeu este permanent, tot astfel ]i
conlucrarea noastr[, trebuie s[ fie continu[. Trebuie s[
avem voin\a de a s[v`r]i continuu binele, @nt[rindu-ne @n
bine. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur afirm[ c[ des[v`r]irea

502
Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte
(Matei V-VIII), @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 9-
10/1965, pg. 544-545
503
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Raportul dintre justificare ]i
dragoste @n omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola
c[tre Romani, @n rev. Ortodoxia, an XVIII, nr. 2/1966, pg. 204-
208
222

cre]tinului nu depinde de natur[, ci de voin\a lui, voin\[ de

care \ine virtutea504.
Dumnezeu nu @nt`rzie s[ vin[ cu ajutorul S[u c[tre
noi. #ns[ pentru ca harul s[ se s[l[]luiasc[ ]i s[ lucreze @n
suflet, e nevoie ca el s[ fie curat505. Str[dania omului nu
este suficient[, dac[ nu se bucur[ de ajutorul lui
Dumnezeu, dar nici nu putem face nimic, dac[ nu ne
str[duim. Iuda s-a bucurat de mult ajutor, dar acesta nu i-
a folosit, fiindc[ a lipsit partea lui de str[danie. Petru s-a
str[duit. Dar nu a putut face nimic f[r[ ajutorul de sus.
“Din aceste dou[ se @mplete]te virtutea: din ajutorul cel de
sus ]i din str[dania noastr[“. Dumnezeu nu vrea ca
oamenii s[ fie nep[s[tori fa\[ de propria lor m`ntuire ]i de
aceea nici nu lucreaz[ El totul, dar nici nu las[ totul @n
puterea noastr[506. #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
despre raportul @ntre har ]i libertate este cu adev[rat
ortodox[ ]i normativ[, cu toate c[ autorul este acuzat de
semi-pelagianism. De fapt, se vede de aici insuficienta
cunoa]tere a operei hrisostomice.
C`nd vorbe]te despre libertate, Sf`ntul P[rinte
@n\elege prin aceasta at`t libertatea omului firesc, c`t ]i

504
Magistrand Traian Sevici, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[
cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la
Scrisoarea paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. Studii Teologice, nr. 7-
8/1960, pg. 512
505
Dumnezeu, “c`nd vede c[ sufletul ne este treaz ]i dorul
clocotitor, ne d[ cu @mbel]ugare din bog[\ia Lui, dep[]ind prin
d[rnicia Lui cererea ce I-o facem” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Omilia IX la Facere, PG 53, col. 77. “Precum v`ntul c`nd bate
@ntr-o p`nz[ spart[ sau g[urit[, de la o corabie, nu poate lucra
cum se cade, tot a]a ]i Duhul nu poate r[m`ne @ntr-un suflet…
g[urit de p[cate” - Idem, Omilia XXXIV la Evrei, PG 63, col. 235
506
Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 58, col. 473
 223

cea a omului duhovnicesc. Cea dint`i este liberul

arbitru, iar a doua este libertatea cre]tin[. Prima,
caracterizeaz[ pe omul firesc, iar cea de a doua pe omul
n[scut din nou. Altceva este libertatea omului “vechi”
firesc ]i altceva a omului “nou” duhovnicesc. Omul se
na]te cu liberul arbitru. Libertatea haric[ se dob`nde]te
prin iubire. Omul poate s[v`r]i fapte bune, dar harul divin,
care ajut[ la s[v`r]irea acelor fapte, este strict necesar.
Acest har lucreaz[ partea principal[ din m`ntuirea
noastr[, @ns[ nu anuleaz[ liberul arbitru, ci colaboreaz[ cu
el. M`ntuirea nu se lucreaz[ f[r[ voia omeneasc[, ci prin
colaborarea ei cu harul. Harul m`ntuie]te doar pe cei
care vor s[ se m`ntuiasc[. De voin\a personal[, iar nu
de firea uman[ depind virtutea sau viciul507.
Dumnezeu cunoa]te de mai @nainte ce se va
@nt`mpla cu crea\ia Sa, dar nu pune nici o piedic[
libert[\ii omene]ti508. Ini\iativa vine de la Dumnezeu, Care
reface chipul S[u sl[bit @n om ]i odat[ cu chipul, reface ]i
libertatea lui sl[bit[. Omul care prime]te colaborarea cu
Dumnezeu, se m`ntuie]te, pe c`nd cel care o respinge,
r[m`ne @n starea sa p[c[toas[. Este @nv[\[tura Bisericii ]i
Sf`ntul P[rinte este @n consens cu ea. Insist[ asupra
rolului voin\ei omului, @n lucrarea de m`ntuire, insist[

507
Prof. N. Chi\escu, A fost Sf`ntul Ioan Hrisostom semi-
pelagian?, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an XLI, nr. 3-
4/1965, pg. 136, 139, 148. “Dumnezeu nu for\eaz[ oamenii, ca
s[-i fac[ buni. Chemarea pe care le-o adreseaz[ El ]i alegerea pe
care o face El, nu le impune ca pe o necesitate. Nu este vorba de
constr`ngere… M`ntuirea ]i os`ndirea depind de liberul nostru
arbitru” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLVII la Ioan, PG 59,
col. 268
508
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XII la Matei, PG 57, col.
305
224

asupra nevoii consim\[m`ntului, pentru primirea lucr[rii

harului. A]adar, trebuie s[ ne d[m asentimentul, pentru
ca harul s[ @nceap[ lucrarea m`ntuitoare509.
Predica hrisostomic[ ne cheam[ la de]teptare, la
punerea @n ac\iune a tuturor facult[\ilor omene]ti. Nu
trebuie s[ a]tept[m totul de la har, nu trebuie s[ avem o
atitudine fatalist[, ci s[ ne @ncord[m voin\a. C[ci “dac[
cineva este dispus ]i zelos, atunci ]i Dumnezeu @i va da tot
ce depinde de El, din partea Sa. Dac[ nu e, atunci nici el
@nsu]i nu va face ce trebuie, nici Dumnezeu nu-i va da ce
depinde de El”. De la noi se cere ac\iune, fapte bune,
credin\[, pentru a deveni vrednici de harul
dumnezeiesc510.

Rolul m`ntuitor al Bisericii ]i al Sfintelor Taine

Biserica este @n primul r`nd rodul iubirii lui
Dumnezeu. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur denume]te Biserica
“trupul lui Hristos”, iar Acesta este Cap al Bisericii.
Membrele trupului, credincio]ii trebuie s[ fie @ntr-o
perfect[ armonie. Biserica este “prelungirea #ntrup[rii lui
Hristos de-a lungul veacurilor”. Este format[ din elementul
divino-uman. #n ea se continu[ lucrarea de m`ntuire
@nceput[ de Hristos. #ntr-@nsa g[sim plin[tatea Duhului

509
“S[ ne silim, s[ ne zorim, s[ @ncepem s[ p[]im pe calea
virtu\ii, pentru ca astfel, fiind sus\inu\i de harul de sus, s[ putem
ajunge la \inta noastr[. C[ci nu putem s[v`r]i nimic bun, f[r[
ajutorul de sus” - Idem, Omilia XXV la Facere, PG 53, col. 228;
Prof. N. Chi\escu, A fost…, Op. cit., pg. 154
510
Idem, Omilia XLV la Matei, PG 58, col. 471; Prof. N.
Chi\escu, A fost…, Op. cit., pg. 159
 225

Sf`nt. De aceea, @n concep\ia hrisostomic[, Biserica @]i

are temelia @n Hristos ]i @n pnevmatologie511.
Sf`ntul P[rinte vede Biserica drept comunitatea
sufletelor, str`ns unite cu Persoanele Sfintei Treimi. Aici,
Hristos se une]te cu fiecare cre]tin. La r`ndul lor, cre]tinii
sunt @n leg[tur[ direct[ @ntre ei. Dac[ Biserica sl[be]te sub
aspectul liturgic-euharistic, atunci ]i unitatea cre]tinilor
sl[be]te. Ea este ]i o ]coal[ duhovniceasc[ a
moravurilor, @n care cre]tinii @nva\[ s[ tr[iasc[ virtuos. D[
hrana spiritual[ ]i @nt[re]te sufletul, pentru ca s[ duc[
o via\[ evlavioas[. #n acest port al sufletelor, cre]tinii
g[sesc ad[post, precum marinarii sc[pa\i de pe valurile
m[rii. Pe de alt[ parte, Marele Ierarh @n\elege Sf`nta
Treime ca temelie a Bisericii lui Iisus Hristos. Cre]tinii,
@ncorpora\i @n Biseric[, particip[ astfel la via\a Sfintei
Treimi. Ei trebuie s[ arate o dragoste precum aceea care
caracterizeaz[ rela\iile din s`nul Sfintei Treimi. De fapt,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @nsu]i dorea o lume cre]tin[ @n
care dragostea s[ st[p`neasc[ ]i s-a str[duit pentru o
reform[ moral[ a societ[\ii vremii sale, din pozi\ia sa de
conduc[tor bisericesc512.
#n general, propov[duirea Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur, prin ne@ntrecutele sale cuv`nt[ri, abordeaz[ o
multitudine de probleme dogmatice ]i morale, pe care le
@mbin[. De aceea, chiar dac[ la el nu @nt`lnim o lucrare
special[ despre Biseric[, tratat[ dogmatic, @n schimb
avem o analiz[ aprofundat[ a tuturor problemelor cu
care Biserica se confrunta, privite cu ochii membrilor ei,

511
Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre Biseric[, dup[
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXVI, nr.
1/1974, pg. 128
512
Ibidem, pg. 132-133, 136, 138
226

pe care p[storul de suflete se str[duia s[-i fac[ vrednici de

@mp[r[\ia cerurilor513.
Unul dintre obiectivele cele mai importante ale
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur cu privire la Sf`nta Biseric[ se
refer[ la unitatea ei. D[dea acesteia o prioritate, mai ales
c`nd unitatea era amenin\at[ de grup[rile eretice.
Cuv`nt[rile hrisostomice reflect[ grija pentru unitate,
reflect[ caracterul conciliant ]i irenic, tactul ]i
experien\a pastoral[, reputa\ia de care se bucura
autorul. Condamn[ cu vehemen\[ erezia, gre]eala, dar
nu pe eretici ca oameni, pe care, @n spirit cre]tinesc, @i
iubea, ca fiind crea\i dup[ chipul lui Dumnezeu. Biserica
dreptm[ritoare p[streaz[ nealterat tezaurul credin\ei
m`ntuitoare. Fiecare membru al ei este r[spunz[tor
pentru p[strarea unit[\ii acesteia. Marele Ierarh, @n predica
sa eclesiocentric[ ]i hristocentric[, nume]te Biserica
maic[ a tuturor cre]tinilor514.
Pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ns[ unitatea
Bisericii nu @nseamn[ uniformizarea, care duce la
dispari\ia particularului, @ntre membrii ei, ci el o @n\elege ca
pe o unitate simfonic[. Sfin\enia Bisericii, a doua ei
@nsu]ire, este legat[ de Duhul Sf`nt, Care o str[bate.
Sfin\enia trebuie realizat[ practic de fiecare om.
Sobornicitatea, universalitatea Bisericii presupune la
Marele Ierarh o viziune mai larg[. Fiindc[ aici s-au
desfiin\at barierele vechi dintre oameni, s-au ]ters
513
Biserica este v[zut[ deci sub aspectul ei dinamic, al vie\ii
membrilor. Fiindc[ “b[tr`nul ]i t`n[rul, bogatul ]i s[racul…
formeaz[ un singur trup…, ca ]i c`nd nu ar fi dec`t un singur
corp” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IX la Efeseni, PG 62,
col. 72
514
Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea dreptei credin\e @n
primele patru veacuri, Craiova 1997, pg. 200-201
 227

distan\ele ]i timpul. #n fine, referitor la apostolicitatea

Bisericii, se subliniaz[ faptul c[ apostolii au avut un rol
deosebit @n r[sp`ndirea ]i organizarea ei515.
#nv[\[turile Sf`ntului P[rinte corespund aspira\iilor
pe care lumea cre]tin[ din zilele noastre le are, de a reg[si
unitatea, frumuse\ea ]i cur[\ia vie\ii cre]tine din perioada
apostolic[, @n Hristos ]i @n Biserica Sa516. Marele Ierarh s-a
str[duit cu succes s[ apere unitatea Bisericii. A @ndemnat
pe p[stori\ii s[i s[ intensifice leg[turile p[cii ]i ale iubirii
cre]tine. Pentru el, trupul Bisericii se hr[ne]te din
coeziunea membrilor ei. Iar desp[r\irea cre]tinului de
Biserica lui Hristos se datoreaz[ r[cirii dragostei, sau
purt[rii nevrednice de membru al ei. Nimic nu-L sup[r[ pe
Dumnezeu mai mult dec`t dezbinarea Bisericii517.
#n lupta ei cu ereziile, Biserica a @nvins. Fiecare lupt[
a ei a fost o biruin\[, str[lucind mai puternic dec`t
soarele. Pacea ]i armonia dintre oameni este temelia
unit[\ii Bisericii. Nu pot fi mai multe biserici aparte, dup[
cum un trup nu are dec`t un cap, care @i asigur[
existen\a518.

515
Drd. Ierom. Modest Zamfir, Eclesiologia paulin[ reflectat[ @n
Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola c[tre
Efeseni, @n rev. Ortodoxia, an XXXIV, nr. 4/1982, pg. 496-499
516
Pr. Drd. Ilie Moldovan, Aspectul hristologic ]i
pnevmatologic al Bisericii dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 9-10/1968, pg. 707
517
Diac. Prof. Constantin Voicu, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i
unitatea Bisericii, @n rev. Studii Teologice, an XXVIII, nr. 1-
2/1976, pg. 78-80
518
Idem, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i unitatea Bisericii, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXXI, nr. 1-3/1982, pg. 77-78; Pr.
Magistrand Ilie Negoi\[, Sf`ntul Ioan Hrisostom despre
unitatea Bisericii @n Comentariul la Epistola c[tre Efeseni a
228

Ereziile au adus @ntotdeauna dezbin[ri @n Biseric[.

Nimic nu poate sup[ra pe Dumnezeu mai mult dec`t
dezbin[rile aduse de eretici care, prin @nv[\[tura lor
gre]it[, @]i pun @n pericol ]i propria lor m`ntuire. Iar unul
dintre cele mai mari rele aduse de eretici a fost tulburarea
din via\a Bisericii519.
Atitudinea cre]tinilor fa\[ de fra\ii lor r[t[ci\i de la
credin\a adev[rat[ este analizat[ cu mult[ aten\ie de c[tre
Sf`ntul P[rinte, cer`ndu-le p[stori\ilor s[i s[ le arate
bl`nde\e, dar s[ p[streze dogmele Bisericii. Pe iudei s[ @i
conving[ despre Sf`nta Treime, iar pe arieni despre
dumnezeirea Fiului. Din sufletele lor s[ fie smulse doar
“@nv[\[turile nes[n[toase ]i pierz[toare de suflet, care au
crescut ca ni]te neghine”520. #n lucrarea de combatere a
ereticilor anomei, care subordonau pe Fiul fa\[ de Tat[l

Sf`ntului Apostol Pavel, @n rev. Ortodoxia, an XIV, nr. 1-2/1962,

pg. 202
519
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XI la Efeseni, PG 62, col.
85; Idem, Omilia II la Romani, PG 60, col. 410. Asemenea
Sf`ntului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Constantinopolului
prezint[ @ntr-o imagine impresionant[ furtuna creat[ de eretici @n
Biseric[: “Vedem o mare r[v[]it[ de furtun[ p`n[ @n ad`ncuri.
Cor[bierii… stau @ntin]i @n a]ternuturile lor, pl`ng`nd ]i
v[iet`ndu-se”. Dar c`nd Biserica, @ntocmai unei cor[bii, se mi]c[
pe marea agitat[ a vie\ii, cre]tinii nu trebuie s[ se team[, ci s[
r[m`n[ @n credin\[, aceast[ temelie tare a noastr[, nel[s`ndu-se
du]i de @nv[\[turile eretice - Idem, Scrisoarea VII, PG 52, col.
681-685; Idem, Cuv`ntul I la Facere, PG 54, col. 584
520
Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 73. Sunt comb[tu\i ]i
Marcion, sau Pavel de Samosata – Idem, Omilia VII la Matei, PG
57, col. 77
 229

chiar dup[ fiin\[, acestora Sf`ntul P[rinte le recomand[

insisten\a ]i hot[r`rea521.
Atitudinea fa\[ de go\ii arieni a fost de asemenea
hot[r`t[ ]i rodnic[, dovedind ]i mult tact pastoral. Ace]tia
oscilau @ntre ortodoxie ]i arianism, iar ereticii @i
ademeneau prin tot felul de c`nt[ri. De aceea, Marele
Ierarh le-a dat go\ilor ortodoc]i o biseric[ ]i a dispus s[ se
oficieze servicii religioase acolo, @n limba got[,
hirotonindu-le clericii. #nsu]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le-a
rostit cuv`nt[ri @n limba greac[, traduse @n limba go\ilor. #n
acest mod, go\ii au p[r[sit adun[rile ereticilor522. #nc`t aici
admir[m deopotriv[ tactul pastoral ]i iubirea fa\[ de
ace]ti r[t[ci\i de la credin\[, care sunt @mbuna\i prin
asemenea acte de binefacere ]i @n\elegere. }i astfel se
@ndep[rteaz[ vrajba, ura dintre cre]tini.
#n vremea sa, ereziile nu mai afectau at`t de puternic
]i direct via\a Bisericii, ci numai prin urm[rile lor indirecte.
Pnevmatomahii erau condamna\i la Sinodul al II-lea
Ecumenic, iar disputele nestoriene @nc[ nu @ncepuser[.

521
}i pentru a se face @n\eles, d[ exemplul unor \[rani harnici
care, atunci c`nd v[d c[ un copac s[lbatic ]i f[r[ roade le face
umbr[ pe ogor, se gr[besc s[-l doboare. Adeseori, le vine @n
ajutor ]i o rafal[ de v`nt, care culc[ copacul la p[m`nt.
Asemenea acelor \[rani harnici, cre]tinii se roag[ lui Dumnezeu
ca s[ le trimit[ harul Duhului Sf`nt, ca pe un v`nt, ca s[ smulg[
din r[d[cin[ acea erezie - Idem, Despre necunoa]terea lui
Dumnezeu, PG 48, col. 701, 719
522
Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Sfin\ii Trei Ierarhi, ap[r[torii
Ortodoxiei, @n rev. Analele Universit[\ii din Craiova, seria
Teologie, an II, nr. 2/1997, pg. 97
230

Rolul p[storilor cre]tini era ca ei s[ vegheze la p[strarea

credin\ei p[stori\ilor lor523.
La Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n conceptul de
Biseric[, “trup tainic al lui Hristos” se @n\eleg deopotriv[
ierarhia bisericeasc[ ]i poporul. Eclesiologia
524
hrisostomic[ este practic[ . Oamenii sunt m[dulare ale
aceluia]i trup al Bisericii, aflate @n comuniune de interese
at`t pe p[m`nt, c`t ]i pentru via\a ve]nic[. Slujirea
semenilor este sinonim[ cu slujirea fa\[ de noi, potrivit
acestui “principiu al solidarit[\ii ca temei al slujirii”,
principiu care este @n acela]i timp fiin\ial ]i bisericesc525.
Vorbind despre cele trei trepte ale slujirii preo\e]ti,
arat[ superioritatea treptei episcopale fa\[ de cea a
presbiteriului526. Preotul este “ca un p[rinte ob]tesc”. }i ca
un adev[rat p[stor de suflete, @]i pune sufletul pentru oile
sale. De aici ]i nevoia de a fi energic, preg[tit intelectual,

523
De aceea, scriind episcopului Elpidie, @l laud[, zic`ndu-i:
“Aceasta este o @nsu]ire a ta, e @nsu]irea unui cor[bier care
privegheaz[ ]i este cu ochii @n patru, c[ nu te-ai l[sat dobor`t
c`nd furtuna s-a dezl[n\uit at`t de mult, ci ai continuat s[
priveghezi, s[ te @ngrije]ti” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Scrisoarea 114, PG 52, col. 670-671
524
Marele Ierarh zice: “#n Biseric[, dac[ dispre\uie]ti pe fratele
t[u, te r[ne]ti pe tine @nsu\i, c[ci faci r[u propriului t[u trup. De
aceea, cel egoist este de fapt omul care se iube]te cel mai pu\in,
@n timp ce cel care iube]te pe aproapele s[u, dovede]te c[ are o
mare iubire fa\[ de el @nsu]i” - Idem, Omilia VII la II Timotei, PG
62, col. 637
525
P.S. Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare…, Op. cit., pg.
399
526
Pr. Prof. Nicolae Ciudin, Temeiurile biblice ]i patristice ale
ierarhiei biserice]ti, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an II, nr.
3-6/1950, pg. 214
 231

“str[lucind prin faptele sale ]i lumin`nd prin @nv[\[tur[ pe

p[stori\ii s[i”527.
#n vremea aceea, Biserica nu f[cea deosebire @ntre
membrii ei, dac[ erau sclavi sau liberi, privind doar la
vrednicia lor moral[. Din acest punct de vedere,
umanitarismul hrisostomic este foarte avansat fa\[ de
societatea secolului al patrulea528. Biserica din Antiohia, ca
]i cea din Constantinopol, erau bine organizate ]i
desf[]urau o activitate semnificativ[ de asisten\[ social[.
Dispunea de a]ez[minte de binefacere, cu “\arine, case,
cl[diri de @nchiriat, c[ru\e, cat`ri… ]i alte multe lucruri de
acestea gospod[re]ti”. Oferea cas[, mas[ ]i
@mbr[c[minte la trei mii de persoane. Erau @ngriji\i
numero]ii bolnavi, erau ad[posti\i str[inii ]i ajutora\i
de\inu\ii. Se ar[ta o preocupare ]i o dragoste nem[rginit[
pentru to\i oamenii. Prin a]ez[mintele ei de binefacere,
Biserica din Antiohia se @ngrijea de hrana v[duvelor, de
supravie\uirea orfanilor ]i a fecioarelor. Marele Ierarh
antrena pe to\i p[stori\ii s[i, ca fiecare s[ participe la
aceast[ lucrare de asisten\[ social[, condus[ de Biseric[.
Aceast[ ini\iativ[ a ora]ului Antiohia, o metropol[ a lumii
antice, cu o popula\ie de aproximativ 100.000 de cre]tini,
a devenit emblematic[. Se propunea o solu\ie de ie]ire din
impasul s[r[ciei ]i al foametei chiar de c[tre Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur: “Dac[ fiecare ar da unui s[rac o p`ine, to\i
s[racii ar fi @ndestula\i; iar dac[ fiecare ar da c`te un obol,
n-ar mai fi @n ora] nici un s[rac”. Atunci preo\ii nu ar mai
527
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia VI la I Timotei, PG 62, col.
529; Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a
cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la
Epistolele pastorale, @n rev. Glasul Bisericii, an XXIII, nr. 7-
8/1964, pg. 675-676
528
Idem, Omilia III la Matei, PG 57, col. 34
232

fi nevoie s[ stea la culesul viilor, la seceratul gr`ului ]i la

v`nzarea recoltelor, ca s[ poat[ asigura banii pentru
func\ionarea @n continuare a lucr[rii de ajutorare a
semenilor529. Era un sistem mult mai simplu, la @ndem`na
oric[rui cre]tin, @n care umanitarismul era sim\it de fiecare
@n parte.
C`nd a ajuns arhip[stor al Constantinopolului,
Marele Ierarh a deschis un spital, @ntre\inut din veniturile
episcopale, cu preo\i, doctori ]i buc[tari, @n care erau
ajuta\i to\i cei pe care nu avea cine s[-i ajute530. A
@ndemnat pe to\i cre]tinii s[ arate milostenie ]i s[ nu lase
aceast[ sarcin[ numai @n seama Bisericii. C[ci dac[
Biserica se ocup[ de cei afla\i @n nevoi, prin lucrarea ei, nu
poate ]terge p[catele celor nemilostivi, pe care @i
mustr[531. Erau deci to\i antrena\i, @nc`t actul de caritate
s[ devin[ un act soteriologic. Completarea lipsurilor
materiale ale celor nevoia]i nu @nseamn[ @ns[ totul. Mult
mai importante erau sufletele lor, iar frecventarea
slujbelor divine de c[tre to\i cre]tinii se impunea ca o

529
Idem, Omilia LXXXV la Matei, PG 58, col. 761-763 ; Idem,
Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 630; Pr. Prof. Sp. C`ndea,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de suflete, @n rev. Biserica
Ortodox[ Rom`n[, an LXXV, nr. 10/1957, pg. 922
530
#n lucrarea “Consolare c[tre Staghirie” se vorbe]te despre
spitalele, ospiciile ]i chiar leprozeria din Constantinopol – Idem,
Consolare c[tre Staghirie, III, 13, PG 47, col. 490-491; P.S.
Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare…, Op. cit., pg. 405
531
“Fiindc[ postesc al\ii, tu nu mai trebuie s[ poste]ti, ci s[ te
@mbe\i @ntr-una?… S[ nu punem @nainte astfel de pretexte ]i nici
s[ credem c[ am putea avea vreo @ndreptare, c[ dac[ Biserica
are multe averi de unde s[ dea s[racilor, apoi noi suntem scuti\i
s[ facem milostenie” - Idem, Omilia XXI la I Corinteni, PG 61,
col. 179
 233

necesitate. Biserica, l[ca]ul de cult care @i adun[ pe to\i,

le asigur[ lini]tea sufleteasc[ dorit[, @n contrast cu agita\ia
din afar[532.
Prezen\i la Biseric[, p[stori\ii erau preg[ti\i s[
r[spund[ @ntreb[rilor puse ]i s[ fac[ fa\[ erorilor ereticilor.
C[ci nu era suficient[ doar o simpl[ prezen\[ a lor aici, ci
s[ ]i asculte predicile rostite ]i s[ posteasc[. Altfel, zice
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, nu vom avea nici un folos de pe
urma tuturor acestora, “ci ne vor fi pricin[ de ]i mai mare
os`nd[“533.
Le era recomandat[ c`ntarea @n comun @n Biseric[,
unde vocea cre]tinilor se une]te cu cea a heruvimilor. “#n
aceast[ m[rea\[ adunare, fiecare cre]tin ofer[ lui
Dumnezeu imnele cele mai evlavioase”. S[ c`nt[m deci
lui Dumnezeu, Cel ce ascult[ rug[ciunile noastre534. C`t
despre rug[ciuni, acestea nu se spun la @nt`mplare,
pentru a avea folos. Este o avertizare ]i o mustrare a
Marelui Ierarh, st[p`nit de grija m`ntuirii p[stori\ilor s[i.
Venim @n Biseric[ “s[ @nv[\[m ceva folositor, s[ plec[m

532
De aceea, suntem @ndemna\i: “S[ alerg[m la Biseric[, de
unde am dob`ndit @nv[\[minte at`t de frumoase. S[ nu uita\i c[
@n Biseric[… a venit speran\a m`ntuirii noastre. S[ ne apropiem
de aceast[ ancor[ binecuv`ntat[“. Precum ancora \ine legat[
corabia, tot la fel Biserica @i \ine uni\i pe credincio]i - Idem,
Omilia XII la Statui, PG 49, col. 128
533
Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 43; Idem, Omilia XI la
Facere, PG 53, col. 93
534
Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, pg. 544
234

acas[ dup[ ce am primit doctoria pentru patima care ne

sup[r[“535.
Unii vorbeau @n Biseric[ despre ce au de v`ndut, sau
de cump[rat, ca @n pia\[, sau @n t`rg. Al\ii discutau
politic[, sau despre tribunal, despre cele ce se petreceau
prin case, sau @n armat[536. To\i ace]tia erau aspru
mustra\i. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur devenea uneori chiar
amenin\[tor fa\[ de cei care nu respectau disciplina @n
l[ca]ul sf`nt: “Dac[ vreunul va tulbura ordinea prezent[,
opri\i-l cu st[ruin\[“. Nimeni nu trebuie s[ participe la
slujbele sfinte “cu o ardoare sl[bit[“, nimeni s[ nu aib[
g`nduri lume]ti, “ci s[ le @nl[ture din cuget pe toate cele
p[m`nte]ti, s[ se str[mute pe el @nsu]i @n @ntregime la
cer”537.
Erau ]i cre]tini care nu participau la sfintele slujbe,
fiindc[ se considerau nevrednici, ne\in`nd posturile
r`nduite. Pe ace]tia @i @ndeamn[ s[ @ndr[zneasc[, s[ nu se
lipseasc[ de @nv[\[tura duhovniceasc[. Existau ]i cei care

535
“Dac[ bomb[ni\i doi sau trei psalmi, iar rug[ciunile obi]nuite
le spune\i la @nt`mplare ]i cum se nimere]te, pleca\i acas[
socotind c[ asta-i de ajuns pentru m`ntuirea voastr[“ - Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 200; Idem,
Omilia XXXII la Facere, PG 53, col. 293
536
Idem, Omilia XXXVI la I Corinteni, PG 61, col. 314. Despre
vorbitul @n Biseric[, @n timp ce preotul \ine predica sa, despre alte
teme, despre treburile de zi cu zi, despre cele petrecute @n pia\[,
la: Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 385
537
Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 733-
734. Sunt mustra\i aceia care, “@n timp ce profe\ii psalmodiaz[,
apostolii c`nt[ ]i Dumnezeu ne vorbe]te”, se @ngrijesc de
treburile lume]ti - Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 285
 235

nu mergeau la Biseric[, de]i se afla @n imediata vecin[tate

a locuin\ei lor538.
#n fine, @i @ndeamn[ pe to\i cre]tinii ca, la plecarea de
la Biseric[, @n casele lor s[ continue slujba prin lectura
Sfintei Scripturi, s[ se @ntind[ nu doar masa de bucate, ci
]i masa cu @nv[\[turile pe care le-au auzit @n l[ca]ul sf`nt.
So\ul s[ @nve\e, @mpreun[ cu so\ia, pe copiii lor539.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @n\elege rolul preotului
ca p[stor de suflete, @n via\a cre]tinilor, insist`nd asupra
exemplului pe care acesta trebuie s[ @l dea, un exemplu
viu, ziditor ]i potrivit fiec[rei v`rste c[reia se adreseaz[.
Transpune @n via\[ principiile doctrinei cre]tine,
propov[duite din amvon ]i prin experien\a sa
duhovniceasc[, pus[ @n slujba semenilor540.
#n toate acestea, exigen\a @n conduita preotului se
impune ca o caracteristic[ esen\ial[. Ceilal\i oameni pot
gre]i, pot p[c[tui de multe ori, f[r[ a atrage aten\ia
semenilor lor, fiind ierta\i, dar preotul nu g[se]te
@n\elegere c`nd gre]e]te. }i el va fi @ndoit pedepsit, at`t
pentru gre]eala sa, c`t ]i pentru faptul c[ a fost a]ezat
@ntr-o slujb[ de cinste, pentru care avea datoria s[ @i
@ndrepte pe ceilal\i oameni. Va da seam[ nu numai pentru

538
“Acela care m[n`nc[ ]i bea cu m[sur[ nu-i nevrednic s[ vin[
la Biseric[ ]i s[ asculte predica. Nevrednic este cel tr`ndav, cel
lene]” - Idem, Omilia X la Facere, PG 53, col. 83; Idem, Omilia
VII la Matei, PG 57, col. 79
539
De aceea, Sf`ntul P[rinte zice: “F[ Biseric[ din casa ta! C[
e]ti r[spunz[tor ]i de m`ntuirea copiilor t[i!” - Idem, Cuv`ntul VI
la Facere, PG 54, col. 607
540
Idem, Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 168; Idem,
Omilia XXXII la I Corinteni, PG 61, col. 265; Idem, Omilia XXIII
la I Corinteni, PG 61, col. 189; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii
P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., pg. 192
236

p[catele proprii, ci ]i ale celor pe care @i @ndep[rteaz[ de la

adev[rata credin\[, datorit[ purt[rii sale nepotrivite. De
aici decurg exigen\ele vie\ii preotului, din rela\ia cu
semenii, cer`ndu-i-se s[ fie neiert[tor cu el @nsu]i, aspru @n
judecata propriilor sale p[cate, dar iert[tor ]i bun cu
semenii541.
#n omiliile hrisostomice, Marele Ierarh enumera
c`teva dintre calit[\ile p[storului de suflete, @n lucrarea
sa: credin\a curat[, cur[\enia vie\ii ]i curajul, spiritul de
sacrificiu, priceperea de a @nv[\a pe semeni ]i
@n\elepciunea, dar mai mult dec`t orice, s[ fie mi]cat de
dragoste fa\[ de semeni, dovada iubirii lui Hristos. Ucenicii
s[i se cuvine s[ r[spund[ prin ajutor, rug[ciuni,
bun[voin\[ ]i aceia]i dragoste. Are dreptul s[ primeasc[
respect, f[r[ a fi criticat, contestat, contrazis542.

541
Idem, Omilia X la I Timotei, PG 62, col. 551. }i din acest
punct de vedere, via\a sa este un model – Idem, Omilia LXXII la
Matei, PG 58, col. 668; Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col.
231
542
Idem, Omilia LXXV la Matei, PG 58, col. 690. Model i-a fost
totdeauna Sf`ntul Apostol Pavel – Idem, Omilia VI la Efeseni,
PG 62, col. 46. Sf`ntul P[rinte @ndeamn[: “S[ nu alerg[m cu
grab[ la acuza\ii, ci mai cu seam[ la binefaceri c[tre d`n]ii” –
Idem, Omilia X la Filipeni, PG 62, col. 253-255; Idem, Omilia
XXIX la Romani, PG 60, col. 658-660. Dup[ cum plugarul trage
brazde ]i despic[ p[m`ntul cu plugul s[u, arunc`nd semin\ele,
tot astfel p[storul de suflete, @n lucrarea sa de zidire spiritual[,
“m`nuie plugul @nv[\[turii, sem[n`nd @n sufletul ucenicilor
s[m`n\a dumnezeie]tilor @nv[\[turi” - Idem, Cateheze
baptismale, trad. de M. Hanche], pg. 120. }i @n ceea ce face, nu
caut[ slav[ ]i laud[ din partea p[stori\ilor, ci se str[duie]te s[ @i
fac[ s[-]i c`]tige m`ntuirea. Chiar dac[ munca sa nu este fizic[,
ci cu cuv`ntul, ea nu este nicidecum u]oar[ ]i ne@nsemnat[, ci
 237

Toate cuv`nt[rile Marelui Ierarh, inclusiv cele

exegetice, cu un consistent con\inut moral, au ca scop
@ndreptarea vie\ii cre]tinilor. Ele cuprind metode ]i
procedee pastorale corespunz[toare nevoilor
ascult[torilor. Prin acestea, se reu]e]te trezirea con]tiin\ei,
@ndemn`nd necontenit la ac\iune, av`nd drept rezultat
pragmatismul cre]tin, f[r[ de care “hrana duhovniceasc[“
ar r[m`ne neroditoare. Deci ascultarea cuvintelor
preotului f[r[ transpunerea lor @n via\[, r[m`ne lipsit[ de
folos543.
Str[daniile acestea urm[resc a]adar @ndreptarea
cre]tinilor. }i chiar atunci c`nd cuv`nt[rile cuprind
mustr[ri adresate celor vicio]i, ele nu izvor[sc din ur[ sau
r[utate. Ca un medic al sufletelor, Sf`ntul P[rinte vrea s[
vindece bolile, folosind medicamente adecvate, plin de
@n\elegere ]i r[bdare. #n predica hrisostomic[, p[catele
sunt vindecate treptat, temeinic ]i cu participarea celor
care sunt viza\i. Uneori, ascult[torii erau catehumeni,
alteori neofi\i, la @nceputul vie\ii lor cre]tine ]i lor li se cere
s[ lucreze cele bine pl[cute lui Dumnezeu, s[ se
@mpodobeasc[ prin fapte bune, s[ dispre\uiasc[ pe cele
vremelnice ]i s[ “adune“ virtu\ile, @ntre care “deschiderea
fa\[ de cei s[raci, @ng[duin\a, bl`nde\ea, @n\elepciunea ]i
lini]tea sufletului”544.

plin[ de multe osteneli - Idem, Omilia VIII la Efeseni, PG 62, col.

55; Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 383.
543
“Nu avem nici un folos de auzim predica, dac[ nu s[v`r]im
cele ce auzim” – Idem, Omilia XIX la Facere, PG 53, col. 165;
“S[ nu fim deci numai auzitorii predicii, ci ]i f[c[torii ei, pentru
ca faptele ce urmeaz[ cuvintelor s[ ne fie temei de mult[
@ndr[znire c[tre Dumnezeu” – Idem, Omilia I la Facere, PG 53,
col. 22
544
Idem, Cateheza I baptismal[, trad. de M. Hanche], p. 38
238

C`nd ascult[torii cuv`nt[rilor hrisostomice erau mai

@n v`rst[, metodele @ntrebuin\ate pentru convingerea ]i
@nduplecarea lor erau mult mai greu de aplicat. Unii dintre
ace]tia pretindeau c[ @n tinere\e respectaser[ poruncile
cre]tine, dar c`nd @naintaser[ @n v`rst[, nu mai aveau
putere s[ continue. Acestora le r[spunde c[ tocmai acum
li se cere s[ st[ruie mai mult @n evlavie, ca “nu cumva prin
p[catele de la vreme de b[tr`ne\e, s[ se lipseasc[ de
iertarea p[catelor celor din tinere\e”545. Cinstea ce se d[
p[rului alb este sinonim[ @n con]tiin\a oamenilor cu
cinstea acordat[ vie\ii virtuoase.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ asupra necesit[\ii ca
p[storul de suflete ]i predicatorul cre]tin s[ primeasc[
din partea ascult[torilor un r[spuns pe m[sura
str[daniilor sale ]i s[ nu-i dispre\uiasc[ sfaturile. C[ci “nici
plugarul nu vrea s[ mai semene un p[m`nt care i-a stricat
semin\ele”. Sf`ntul P[rinte se str[duie]te s[ realizeze acea
leg[tur[, acea afinitate sufleteasc[, ce exist[ @ntre un
tat[ ]i fiii s[i. Fiindc[ discipolul este un adev[rat fiu
duhovnicesc546.

545
Sunt critica\i v`rstnicii care, uit`nd de p[rul lor alb, st[teau @n
c`rciumi, alergau la stadion, sau la teatre, ar[t`nd c[ au
“cugetare de copil”. “P[rul alb atunci este de cinstit, c`nd cineva
face cele ale b[tr`ne\ii, iar c`nd face cele ale tinere\ii, devine mai
de r`s dec`t cei tineri” – Idem, Omilia VII la Evrei, PG 63, col.
64
546
Idem, Omilia II la Matei, PG 57, col. 29; Pr. Magistrand
Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[…, Op. cit., pg.
682. V[z`ndu-i pe ascult[torii s[i cu mintea treaz[ ]i cu dragoste
pentru cele duhovnice]ti, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur simte cum
cre]te @n sine izvorul @nv[\[turii, spre folosul lor sufletesc – Idem,
Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 70. Str[daniei p[storului de
suflete trebuie s[ i se r[spund[ corespunz[tor, c[ci “nimic nu
 239

Sf`ntul P[rinte, con]tient de responsabilitatea

misiunii sale @nv[\[tore]ti ]i de necesitatea slujirii sale, @i
sf[tuie]te zi de zi pe cre]tini s[ mearg[ pe “calea virtu\ii”
]i s[ nu st[ruie @n p[cate. Din cuvintele sale, fiecare poate
s[ ia “leacul potrivit lui”, spre a se face din nou s[n[tos ]i
a s[v`r]i virtutea547. Adesea @ns[ se simte tr[dat @n bunele
sale inten\ii de c[tre p[stori\i. Dup[ multe str[danii,
constat[ c[ unii dintre ei au r[mas la vechile obiceiuri ]i
nu au dob`ndit nici un c`]tig, r[m`n`nd robii vechilor
obiceiuri p[g`ne548.
#n ceea ce prive]te rolul Sfintelor Taine @n via\a
cre]tinilor, acesta este exprimat cu claritate. A]a de
pild[, @nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre
Sf`ntul Botez este cuprins[ mai ales @n cele 8 cateheze
baptismale. Pentru el, aceast[ Sf`nt[ Tain[ are o
semnifica\ie deosebit[, fiind actul v[zut prin care
catehumenii devin lupt[tori, a]a - zic`nd, @n armata

poate @nsufle\i at`t pe un vorbitor, nimic nu poate da o bog[\ie

mai mare de g`nduri ca aten\ia ascult[torilor”. Altfel, nep[sarea
]i neaten\ia lor mic]oreaz[ zelul p[storului, care urmeaz[ s[
arate ]i mai mult[ insisten\[, c[ci sufletul omului este adesea
tr`ndav ]i are nevoie de o continu[ aducere aminte a ceea ce
are de @mplinit - Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 45.
547
El spune: “Eu, precum am fost r`nduit de harul lui
Dumnezeu, v[ chem @n fiecare zi, ca pe ni]te copii duhovnice]ti
]i v[ pun @nainte @nv[\[tura cea m`ntuitoare. Nu v[ gr[iesc
g`nduri ale min\ii mele, ci @nv[\[turile d[ruite mie de St[p`nul
prin dumnezeie]tile Scripturi” - Idem, Omilia XI la Facere, PG
53, col. 94
548
“E de ajuns numai s[ le fac[ diavolul un semn, c[ se ]i
gr[besc, ne@mpin]i de nimeni, spre spectacolele nelegiuite
(p[g`ne) ]i intr[ de bun[ voie @n mrejele vicleanului demon” –
Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 375
240

cre]tin[. #n anii c`t a fost preot la Antiohia, s-a @ngrijit de

lucrarea de catehizare de acolo. Grija fa\[ de p[stori\ii
s[i continua ]i dup[ primirea Botezului. Fiindc[ neofi\ii
primeau sfaturi ]i li se schi\a un program de via\[
cre]tin[549.
Despre Botez, Sf`ntul P[rinte vorbe]te ]i @n multe
alte cuv`nt[ri ale sale, mai ales c`nd prezint[ roadele
acestuia, dar ]i unele aspecte de ordin practic. A]a de
pild[, se ]tie c[ @n acele vremuri ale cre]tinismului primar,
c`nd nu to\i oamenii erau boteza\i, se @nt`mpla s[ se
primeasc[ @n mas[ Botezul, din cauza nenorocirilor care
se ab[teau asupra comunit[\ilor umane. C`nd @ns[
pericolele treceau, oamenii uitau ]i reveneau la vechile lor
obiceiuri550.
Sunt numeroase roadele aduse de Botez, c[ci
acesta se face “pricinuitor a mii de bun[t[\i”. D[
cre]tinului harul dumnezeiesc, @l leap[d[ de omul cel
vechi ]i de faptele lui cele rele, @l @ndeamn[ s[ mearg[ pe
calea virtu\ii. #i @ngroap[ p[catele de mai @nainte, @l rena]te
prin Duhul Sf`nt. #ns[ ca s[ r[m`nem ]i dup[ Botez mor\i
fa\[ de p[cate, trebuie s[ ne s`rguim neostenit551.

549
Pr. Drd. Adrian Diaconu, Catehezele baptismale ale
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Biserica Ortodox[ Rom`n[,
an CVIII, nr. 5-6/1990, pg. 72
550
Atunci Sf`ntul P[rinte le reamintea antiohienilor: “V-aduce\i
aminte ce s-a @nt`mplat anul trecut? Cum a zguduit Dumnezeu
ora]ul nostru (cutremur)? Nu alerga atunci toat[ lumea s[ se
boteze?” - Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Apostol al dragostei, @n rev. Mitropolia Banatului, an XIX, nr. 1-
3/1969, pg. 26
551
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XL la Facere, PG 53, col.
374; Idem, Omilia VI la Coloseni, PG 62, col. 342; Idem, Omilia
 241

#n centru vie\ii cre]tine trebuie s[ se afle Biserica,

iar lucrarea acesteia nu poate fi desp[r\it[ de Sf`nta
Liturghie ]i de Sf`nta Euharistie. Aici credincio]ii intr[ @n
comuniune cu Hristos. De aceea, se insist[ asupra
necesit[\ii particip[rii la Sf`nta Liturghie cu vrednicie, cu
cur[\enie sufleteasc[, f[r[ de p[cate, preg[ti\i prin baia
lacrimilor poc[in\ei. #mp[rt[]ania luat[ cu nevrednicie,
@ntr-un suflet murdar, dup[ ce ne-am bucurat de la
Dumnezeu de at`tea binefaceri, va fi grav pedepsit[552.
Aspectele practice @]i g[sesc locul ]i @n preocup[rile
Sf`ntului P[rinte. A]a de pild[, credincio]ii @l @ntrebau pe
acesta de c`te ori ar trebui s[ se @mp[rt[]easc[ pe an.
Unii se @mp[rt[]eau o singur[ dat[ @n cursul anului, al\ii
de dou[ ori, iar al\ii de mai multe ori. Ca r[spuns @ns[ le
cere s[ se @mp[rt[]easc[ cu vrednicie, cu evlavie, cu
cur[\enie sufleteasc[ ]i trupeasc[, cu mult[ luare aminte.
Unii dintre cre]tini p[r[seau l[ca]ul sf`nt tocmai @n
momentul central al Sfintei Liturghii. Pe ace]tia @i mustr[
cu asprime553.

VII la Coloseni, PG 62, col. 346; Idem, Omilia XI la Romani, PG

60, col. 483
552
“Nu trebuie s[ fie oare mai curat[ dec`t raza soarelui, gura
care se umple de focul cel duhovnicesc, limba care se @nro]e]te
cu s`ngele cel @nfrico][tor?”. S[ ne g`ndim c[ ne hr[nim ]i ne
unim cu Cel de care @ngerii se cutremur[ v[z`ndu-L - Idem,
Omilia LXXXII la Matei, PG 58, col. 744; Pr. Gheorghe Tilea,
Evlavia euharistic[ dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, pg. 636, 641,
643
553
Idem, Omilia XVII la Evrei, PG 63, col. 132; Idem, Omilia V
la I Timotei, PG 62, col. 529. “Cina cea de Tain[ e preg[tit[,
mielul Domnului se jertfe]te pentru tine…, focul duhovnicesc
\`]ne]te din masa cea sf`nt[… Din cele o sut[ ]aizeci ]i opt de
242

Sf`nta Euharistie deschide drum darurilor harului.

Ea sfin\e]te, ilumineaz[, d[ s[n[tate sufletului ]i trupului,
d[ruie]te @mp[r[\ia cerurilor, ne introduce @n intimitatea
lui Hristos. Prin har, Hristos nu numai c[ ne scap[ de
p[cate, dar ne @nvrednice]te ]i s[ fim iubi\i554.

Sfin\enia vie\ii cre]tinului

Sfin\enia vie\ii, \elul cre]tinului, este adev[rata lui
demnitate, care le @ntrece de altfel pe toate celelalte.
Fiindc[ lucrurile lume]ti se sf`r]esc odat[ cu via\a, ba
chiar se pot cump[ra cu bani, f[r[ vreo vrednicie anume.
Dar adev[ratul scop al vie\ii cre]tine, dob`ndirea darului

ceasuri c`te are s[pt[m`na, Dumnezeu ]i-a pus la o parte unul

singur, iar tu ]i pe acesta @l cheltuie]ti @n treburi lume]ti…? Apoi
cu ce curaj te vei mai apropia de Sfintele Taine?” - Idem, Omilia
IX despre poc[in\[, PG 49, col. 345
554
Pentru a descoperi binefacerile ei, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
face o sugestiv[ compara\ie. S[ ne @nchipuim un om bolnav de
cium[ ]i plin de bube, b[tr`n ]i chinuit de toate lipsurile, care se
schimb[ dintr-o dat[ @ntr-un t`n[r frumos, care are toate atuurile,
inclusiv originea sa @mp[r[teasc[. Ei bine, o asemenea
schimbare opereaz[ Hristos cu sufletul nostru, care devine dorit
]i vrednic de iubit - Idem, Omilia I la Efeseni, PG 62, col. 13-14;
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii
la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XVII, nr.
4/1965, pg. 532; Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre sinergie
la unii dintre Sfin\ii P[rin\i ]i @n teologia ortodox[ mai nou[,
@n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXVI, nr. 5-6/1974, pg.
412. “Cinstitul S`nge al lui Hristos, dac[ te @mp[rt[]e]ti cu
@ndr[znire, El poate stinge orice boal[“ - Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, Omilii la Matei, PG 57, col. 50
 243

sfin\eniei ]i @nfierii, nu se sf`r]e]te odat[ cu moartea

trupeasc[ ab[tut[ asupra cre]tinului, ci @l @nso\e]te ]i
dincolo de aceasta. Roadele unei astfel de vie\uiri nu sunt
numai viitoare, ci sunt legate ]i de via\a prezent[,
aduc`nd cre]tinului “lini]te ]i veselie sufleteasc[“555.
Dob`ndirea tuturor acestor bunuri spirituale nu se face
f[r[ elementul uman material, adic[ trupul nostru.
Fiindc[ Dumnezeu ne-a dat nou[ trupul f[cut din p[m`nt,
spre a-l ridica la cer, iar nu pentru ca, prin trup, ]i sufletul
s[ fie tras spre cele de jos. Chiar dac[ trupul nostru este
p[m`ntesc, el poate deveni, dac[ voim, ceresc556.
Chipul cre]tinului ]i modul s[u de a fi pot fi
descoperite numai privind @nl[untrul sufletului s[u.
Preocup[rile duhovnice]ti ar trebui s[ aib[ cea dint`i
prioritate ]i pondere @n activitatea lui, chiar dac[ alte
multe treburi @l preseaz[. Totu]i, nici elementele externe
nu pot fi neglijate: mersul, privirea, @mbr[c[mintea,
glasul557.
#n nenum[rate r`nduri, cuv`nt[rile hrisostomice
cuprind @ndemnuri, prin care Marele Ierarh ne cheam[ pe
noi cre]tinii s[ fim cu luare aminte fa\[ de m`ntuirea
semenilor, ar[t`ndu-ne adev[ra\i @nv[\[tori ai lor.

555
Idem, Omilia I la Romani, PG 60, col. 400
556
Idem, Omilia XV la I Timotei, PG 62, col. 585
557
Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 348; Idem, Omilia
IV la Matei, PG 57, col. 48. Cre]tinul nu poate s[ lucreze @n
acela]i timp pentru @nfrumuse\area trupului ]i a sufletului s[u.
Nu este posibil aceasta, a]a cum nu putem sluji simultan ]i lui
mamona ]i lui Hristos. Adev[ratul cre]tin este mai pu\in
preocupat de calitatea @mbr[c[min\ii trupe]ti, dar se str[duie]te
s[-]i @mpodobeasc[ sufletul cu purpur[, t[ind orice leg[tur[ cu
patimile p[c[toase – Idem, Omilia LXIX la Matei, PG 58, col.
651
244

Deoarece cre]tinul nu trebuie s[ se str[duiasc[ doar

pentru dob`ndirea propriului folos, ci s[ fie ]i @nv[\[tor al
altora, sf[tuindu-i, @ndemn`ndu-i la s[v`r]irea virtu\ii ]i la
fapt[558.
Adev[rata voca\ie misionar[ a unui cre]tin se vede
@n @mprejur[rile cele mai grele ale vie\ii. Altfel, oricine
poate s[ @nve\e pe semeni c`nd este lini]te, pace, c`nd
du]manii Bisericii nu se ridic[ @mpotriva cre]tinilor559. Iar
una dintre condi\iile reu]itei unei astfel de @ntreprinderi
este insisten\a, o calitate pe care Marele Ierarh o
dovede]te cu prisosin\[ @n toate lucr[rile sale ]i pe care o
recomand[ cu c[ldur[ tuturor cre]tinilor560. Avem
obliga\ia moral[, @n virtutea filantropiei cre]tine, s[
ar[t[m sup[rarea noastr[ fa\[ de cei p[c[to]i, pentru ca

558
Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 173; Idem, Omilia IX
la Coolseni, PG 62, col. 362. Foloasele celui care lucreaz[
pentru m`ntuirea semenilor nu se limiteaz[ doar la persoana
celor care se bucur[ de aceast[ grij[, ci se extind deopotriv[
asupra s[v`r]itorului, @nvrednicindu-se de bunurile cele viitoare –
Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 48; Idem, Omilia X la
Facere, PG 53, col. 90
559
“Dar c`nd diavolul este @nfuriat…, a te @mpotrivi lui cu vitejie ]i
a r[pi pe unii dintre oamenii care sunt cu el ]i a @mpiedica pe al\ii
s[ cad[ @n m`inile lor, ei bine, o fapt[… ca aceasta este vrednic[
de mii de cununi” (Idem, Epistola 126, PG 52, col. 685-687
560
Unuia dintre ascult[torii s[i @i spune: “Dac[ nu convingi ast[zi
pe nimeni, m`ine vei convinge. }i dac[ nu vei convinge
niciodat[, totu]i vei avea plata @ntreag[“. Nici Sfin\ii Apostoli, @n
lucrarea lor de propov[duire a Evangheliei, nu au convins pe to\i
oamenii ]i totu]i au primit plata @ntreag[. Fiindc[ primirea
cununilor nu \ine de rezultatul final, ci de inten\ia s[v`r]itorului –
Idem, Omilia III la I Corinteni, PG 61, col. 30
 245

ei, @n timp, v[z`nd atitudinea noastr[, s[ cedeze la

apuc[turile lor rele561.
Exemplul vie\ii personale a cre]tinului, pentru
transformarea @n bine a semenilor s[i, este sugestiv
exprimat de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur prin compara\ia cu
o lum`nare care, atunci c`nd este aprins[, poate aprinde
la fel de bine alte mii de lum`n[ri. C`nd este stins[, nu
poate aduce lumin[ nici pentru sine562.
Dispre\ul pe care @l putem ar[ta fa\[ de cele lume]ti,
fa\[ de averi @i va convinge pe ceilal\i @naintea cuv`ntului
nostru. C[ci nu putem vorbi despre @mp[r[\ia cerurilor,
dac[ noi suntem prea preocupa\i de cele prezente563.
C`nd sf[tuim pe cineva s[ fac[ o fapt[ bun[, s[ ne

561
Cel care nu arat[ hot[r`re fa\[ de semenul s[u p[c[tos, va fi
pedepsit, chiar dac[ nu el personal gre]e]te. P[c[tosul este
@ntocmai ca un om bolnav, ce trebuie sf[tuit, @ndemnat – Idem,
Omilia XIV la II Corinteni, PG 61, col. 500-502; Idem, Omilia V
la Tit, PG 62, col. 694
562
“Tot a]a este ]i cu via\a curat[. Dac[ lumina din noi este
str[lucitoare, atunci vom putea face mii de discipoli ]i de dasc[li,
c[ci noi st[m @n fa\a lor…. ca un model demn de imitat, adic[
pild[ de fapte bune” ]i de via\[ curat[ - Idem, Omilia V la II
Tesaloniceni, PG 62, col. 498; Idem, Omilia XXIX la Matei, PG
57, col. 362; Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 39. Fiecare
om, fie el chiar ]i cel mai simplu, chiar ne@nv[\at, are datoria s[
se arate ca un @nv[\[tor destoinic, dac[ nu al unei @ntregi
comunit[\i cre]tine, cel pu\in al propriei familii – Idem, Omilia I
la Romani, PG 60, col. 394. “Fiecare are femeie, are prieten, are
slug[, are vecin. Pe acesta s[-l m`ng`ie, s[-l sf[tuiasc[, s[-l
certe” – Idem, Omilia XXX la Evrei, PG 63, col. 211; Idem,
Omilia XIII la Facere, PG 53, col. 110
563
Idem, Omilia XII la Matei, PG 57, col. 208; Idem, Omilia XV
la Matei, PG 57, col. 235 ; Idem, Omilia XXIV la Romani, PG
60, col. 644; Idem, Omilia X la II Timotei, PG 62, col. 660
246

str[duim ca mai @nainte s[ lucr[m noi @n]ine acea fapt[,

convin]i c[ purtarea ]i via\a curat[ au o for\[ de @nr`urire
mare564.
A fi virtuos, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
@nseamn[ “a dispre\ui toate cele omene]ti, a g`ndi @n
fiecare la cele viitoare…, a ]ti c[ toate cele omene]ti sunt
umbr[ ]i vis”. A fi virtuos @nseamn[ s[ r[m`nem
nep[s[tori fa\[ de lucrurile din aceast[ via\[, tr[ind
numai pentru cele ce sunt duhovnice]ti. #ns[ lucrarea
virtu\ii cere din partea cre]tinului mult[ r`vn[ pentru
toate luptele frumoase, cere osteneal[, f[r[ de care nu
vom putea nicidecum dob`ndi “cununile cele ve]nice ]i
neve]tejite”565.
Marele Ierarh ne pune @n fa\[ pilde scripturistice
vechi-testamentare de oameni virtuo]i, cum au fost de
exemplu Avraam, Noe, Melchisedec, sau Iov. #n fa\a
noastr[ se afl[ ]i alte pilde, luate din lumea vie\uitoarelor,
care ne dau adev[rate lec\ii de virtute, precum albina566.
#n ceea ce prive]te timpul s[v`r]irii virtu\ii de c[tre
cre]tini, acesta este @ntreaga noastr[ via\[, c`nd este
posibil[ lucrarea virtu\ii, cu osteneal[, pentru a dob`ndi
apoi “mult rod ]i mare r[splat[“. Cei care s-au @ngrijit s[
lucreze virtutea @nc[ din primii ani ai vie\ii lor, nu trebuie

564
Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 74; Idem, Omilia III
la I Corinteni, PG 61, col. 29. Trebuie ca mai @nt`i noi s[ avem
puterea de a ne @ndrepta propriul suflet – Idem, Omilia VI la
Romani, PG 60, col. 440
565
Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 75; Idem, Omilia
XXXIX la Matei, PG 57, col. 481
566
Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 386; Idem, Omilia
LXIV la Matei, PG 58, col. 616; Idem, Omilia XII la Statui, PG
49, col. 130
 247

s[ se m`ndreasc[, iar cei care s-au @ngrijit mai t`rziu, s[

nu dezn[d[jduiasc[567.
To\i oamenii sunt chema\i s[ lucreze virtutea,
oric`nd ]i oriunde. A locui @n mijlocul ora]ului nu este o
piedic[ @n s[v`r]irea ei ]i nu trebuie ca un cre]tin s[ plece
din lume, nici s[ tr[iasc[ @n mun\i, pentru a fi virtuos. Nici
familia nu este o piedic[. Exemplul dreptului Lot este o
dovad[. Nici v`rsta, nici s[r[cia, nici bog[\ia, nici
@mprejur[rile vie\ii ]i nici ceilal\i factori nu sunt o
piedic[568. Nu locul @n care tr[ie]te cre]tinul @l face pe el
s[ fie virtuos, ci voin\a ]i purt[rile sale569. Sesiz[m @n
@nv[\[tura hrisostomic[ mult optimism ]i modera\ie.
Optimismul este dovedit de nenum[rate @ncuraj[ri pe care
le face, iar modera\ia prin faptul c[ nu se cere p[stori\ilor
mai mult dec`t ei @n]i]i pot purta. Cel ce nu poate tr[i @n
feciorie, s[ se @nsoare. Cel ce nu se poate lipsi de toate
averile lui, s[ dea numai o parte celor ce au nevoie de
ajutor. Iat[ cuvintele unui p[stor sufletesc echilibrat ]i

567
Idem, Omilia LXVII la Matei, PG 58, col. 638-639; Idem,
Omilia LXIV la Matei, PG 58, col. 613; Idem, Omilia XXIV la
Evrei, PG 63, col. 170; ]i: Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col.
59
568
Sf`nta Scriptur[ confirm[ acestea prin exemplele ei: Daniel
era t`n[r, Iosif era rob, Acvila era me]te]ugar, Lidia era
v`nz[toare de purpur[, al\ii erau paznici @n temni\[, suta]i,
bolnavi, robi fugari ]i to\i au str[lucit prin virtute, deopotriv[
b[rba\i, femei, tineri, b[tr`ni, robi, oameni liberi sau osta]i –
Idem, Omilia XLIII la Matei, PG 57, col. 464
569
“Ora]ul nu-i o piedic[ pentru cel ce vrea s[ fie virtuos, pentru
cel ce vrea s[ privegheze ]i s[ fie treaz la minte, dup[ cum
pustiul nu este de nici un folos celui nep[s[tor ]i lene]” – Idem,
Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 396
248

con]tient de sl[biciunile oamenilor, atunci c`nd este

vorba despre str[daniile pentru virtute570.
Roadele virtu\ilor @n via\a cre]tinilor sunt
numeroase, insist`ndu-se mult asupra foloaselor
duhovnice]ti. C[ci omul care caut[ ]i lucreaz[ virtutea, nu
poate fi v[t[mat de nimic din cele lume]ti, ci devine “mai
str[lucitor dec`t razele soarelui”571. Nepre\uit[ este
lini]tea sufleteasc[ pe care o aduce virtutea celui care o
s[v`r]e]te cu inim[ curat[. Pentru acesta, chiar dac[
valurile vie\ii se ridic[ din toate p[r\ile, el este plin de
lini]te572.
Virtutea este de folos nu numai celor care o lucreaz[,
ci ]i semenilor. De asemenea, este ]i cel mai de pre\ bun

570
Idem, Omilia III la Filipeni, PG 62, col. 194. Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur @ndeamn[: “Folose]te-te ]i de b[i, @ngrije]te-\i
corpul, du-te ]i @n t`rg…, @ns[ peste tot alung[ l[comia, c[ci ea
face p[catul”. Nu cere p[stori\ilor s[i lucruri grele, fiindc[
virtutea nu este nici grea, nici greu de practicat – Idem, Omilia
XIII la Efeseni, PG 62, col. 97-98
571
Cununa pe care o prime]te omul virtuos nu este din lumea
aceasta, ci este ve]nic[, nemuritoare, fiindc[ tr[ie]te de-a lungul
veacurilor. Osteneala este scurt[, iar r[splata este ve]nic[ -
Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 386. Alte roade sunt:
n[dejdea de nezdruncinat, numele bun @naintea oamenilor,
bucuria nespus[ - Idem, Omilia LIII la Matei, PG 58, col. 531;
Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 233; Idem, Omilia III la
Matei, PG 57, col. 34
572
Idem, Scrisoarea 136, PG 52, col. 693-694. “Pe omul care
face fapte de virtute nu-l sup[r[ deloc tulbur[rile aduse de
via\[… Dup[ cum aici pe p[m`nt, c`nd vin necazuri peste noi,
virtutea ne ridic[ deasupra necazurilor, tot a]a ]i @n veacul
viitor… ne d[ prilejul s[ ne bucur[m de bun[t[\ile cele negr[ite” -
Idem, Omilia XXIII la Facere, PG 53, col 197
 249

pe care p[rin\ii @l pot l[sa copiilor lor, ca o bog[\ie

nespus[ ]i necheltuit[573.
Dar calea virtu\ii difer[ de calea p[catului.
Concep\ia hrisostomic[ este una a progresului spiritual,
av`nd o @n\elegere optimist[ despre om. Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur este con]tient de faptul c[ natura uman[ este
instabil[ ]i @nclinat[ s[ alunece spre p[cat, dar totodat[
este ]i puternic[, fiind gata s[ se ridice din c[dere.
Ridicarea omului se realizeaz[ prin virtute, cea care @l
face s[ fie mai str[lucitor dec`t soarele, iar c[derea se
petrece prin p[cat, ce @l afund[ pe s[v`r]itor ca @ntr-o
mla]tin[574.
#n fa\a omului stau a]adar cele dou[ alternative:
virtutea ]i p[catul. C`nd patimile st[p`nesc, virtutea pare
greu de realizat. Este ca un urcu] anevoios, iar viciul
apare ca pl[cut ]i dulce. Dar dac[ omul se desprinde de
patimi, @n\elege c[ viciul @n care a tr[it este ur`t, iar
virtutea este u]or de lucrat ]i dorit[. Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur vorbe]te ascult[torilor s[i ca unul ce avea aceast[
experien\[ duhovniceasc[. El ]tie c[ este str`mt[ calea
virtu\ii, este anevoioas[ ]i plin[ de osteneli, de necazuri ]i
sup[r[ri, de sudori, de curse ]i de primejdii, dar ea ofer[
cre]tinului ce se str[duie]te ca s[ o urmeze, siguran\[ ]i
bucurie, pace, nespuse bun[t[\i, f[r[ de sf`r]it. Calea

573
Idem, Despre m[rginita putere a diavolului, Omilia III, PG
49, col. 265; Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 570
574
Idem, Omilia XXVIII la II Corinteni, PG 61, col. 592; Diac.
Asist. Ion Bria, Teologie ]i Biseric[ la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XXIII, nr. 1-2/1971, pg. 80.
Paradoxal, “virtutea @nflore]te cu c`t i se duce mai mult r[zboi,
iar p[catul, dimpotriv[, c`nd i se duce r[zboi, atunci sl[be]te ]i
piere” - Idem, Scrisoarea 81, PG 52, col. 659-660
250

p[catului este, din contr[, larg[, dar plin[ de nesiguran\[

]i pagub[, de lupte ]i du]m[nii575.
Voin\a are ]i ea un rol esen\ial @n alegerea c[ii
s[v`r]irii virtu\ii. Dac[ voim s[ ni se fac[ bine, ]i noi s[
facem bine altora. Dac[ voim s[ fim iubi\i, stima\i ]i
cinsti\i de al\ii, s[ le r[spundem @n acela]i mod. S[ nu
facem altora ceea ce nu voim s[ ne fac[ nou[ al\ii. Nu ne
place s[ fim insulta\i ]i atunci nici noi s[ nu insult[m pe
al\ii. Aceasta este “regula universal[ a purt[rii” fiec[rui
cre]tin576, l[sat[ de M`ntuitorul.
Virtutea este ceva firesc, este constitutiv[ firii
omene]ti. Sufletul nostru este @nclinat s[ @mbr[\i]eze
virtutea ]i s[ fug[ de p[cat. #ns[ lucrarea virtu\ii trebuie
realizat[ @n ansamblul ei. A]a de pild[, chiar dac[
milostenia este doar una dintre virtu\i, lipsa ei ne poate
arunca @n iad. Tot la fel ]i fecioria, f[r[ de care nu putem
vedea pe Dumnezeu, sau smerenia. Din p[cate, pu\ini
sunt cei care merg pe calea virtu\ii, fiindc[ ]i virtutea este
rar[. Adesea, nici frica de gheena nu @mpiedic[ pe unii s[

575
Idem, Omilia XXIV la Matei, PG 57, col. 325; Idem, Omilia
XXIII la Matei, PG 57, col. 315; Idem, Omilia XII la Romani, PG
60, col. 503; Idem, Omilia XXVIII la Facere, PG 53, col. 260;
Idem, Scrisoarea 45, PG 52, col. 634; Idem, Omilia XV la
Filipeni, PG 62, col. 286-287
576
Idem, Omilia XIII la Statui, PG 49, col. 140. Cei care nu vor
s[ mearg[ pe calea virtu\ii, nu pot s[ @nvinov[\easc[
@mprejur[rile, spun`nd c[ ele le sunt nefavorabile. Vina st[ @n
cugetarea noastr[ - Idem, Omilia XIV la I Corinteni, PG 61, col.
118. Numai virtutea d[ omului adev[rata libertate - Idem, Omilia
XXXII la Matei, PG 57, col. 387
 251

lucreze p[catul, a]a cum nici dorul de @mp[r[\ia cerurilor

nu convinge s[ se porneasc[ pe calea virtu\ii577.
#n operele sale, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te pe
larg despre virtu\ile cre]tine. #nv[\[tura sa moral[ este cea
a Bisericii noastre, f[r[ ca Marele Ierarh s[ @]i fi propus s[
o expun[ sistematic. A r[spuns @ns[ @ntotdeauna nevoilor
duhovnice]ti ale ascult[torilor s[i. Iat[ @n continuare
c`teva dintre virtu\ile cre]tine ]i rolul lor @n via\a noastr[,
cu argumente luate din cuv`nt[rile hrisostomice.
Virtutea iubirii cre]tine este mama tuturor
bunurilor ]i condi\ia vie\ii noastre, liantul @ntre
Dumnezeu ]i oameni, dar ]i al oamenilor @ntre ei578.
Iubirea st[ @n centrul concep\iei hrisostomice despre om.
F[r[ iubire, toate celelalte virtu\i ale omului, precum
credin\a, proorocia, fecioria, via\a cea curat[, postul ]i
chiar mucenicia, nu au nici o valoare579. Iubirea este via\[,
este lumin[, este biruin\[ asupra @ntunericului ]i a mor\ii.
Ea ar trebui s[ @nfloreasc[ @n orice om ]i @n orice situa\ie,
mai ales @n @mprejur[rile grele. Se cuvine s[ iubim pe orice
om, prieten sau vr[jma], c[ci omul este cel mai pre\ios
lucru care exist[ @n lume, ba chiar mai valoros dec`t
@ntreaga lume. S[ imit[m prin dragostea noastr[ fa\[ de
semeni, pe Dumnezeu, Care at`t de mult @i iube]te pe to\i

577
Idem, Omilia XXXIX la Facere, PG 53, col. 367; Idem, Omilia
LXIV la Matei, PG 58, col. 614-615; Idem, Omilia XXIV la
Facere, PG 53, col. 216
578
Idem, Omilia XXXII la I Corinteni, PG 61, col. 275; P.S.
Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare…, Op. cit., pg. 398
579
Idem, Omilia XXXIII la I Corinteni, PG 61, col. 275-276;
Idem, Omilia XLVI la Matei, PG 58, col. 481
252

oamenii. Iubirea este o for\[, care nu se teme de nimic.

Este semnul dup[ care se cunosc adev[ra\ii cre]tini580.
Iubirea este o @nsu]ire eminamente divin[, fiindc[
Dumnezeu i-a iubit mai @nt`i pe oameni. Iubirea divin[
este asem[nat[ cu “o flac[r[ arz[toare, care nu poate fi
ascuns[, ci iese la iveal[“, biruind totdeauna. Se spune
despre Dumnezeu c[ este iubire, @ns[ o iubire @mp[rt[]it[
]i la ea suntem chema\i cu to\ii s[ lu[m parte.
Dumnezeu ne-a iubit mai @nainte ca noi oamenii s[ fi fost
crea\i. Ne-a iubit la fel, trimi\`nd pe Fiul S[u @n lume, spre
m`ntuirea neamului omenesc, prin Jertfa de pe Cruce.
C`nd omul se str[duie]te s[ @mplineasc[ voia lui
Dumnezeu, dragostea Acestuia pentru noi este @nc[ mult
mai mare. Chiar dac[ omul are menirea s[ fie st[p`nul
lumii ]i aceasta este dovada dragostei divine581.
#n ceea ce prive]te iubirea pe care omul trebuie s[
o arate lui Dumnezeu, aceasta nu poate fi m[surat[.
Fiindc[, chiar dac[ am muri ca oameni, lucr`nd poruncile
dumnezeie]ti, prin aceasta facem prea pu\in, @n

580
Pr. Prof. Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
p[stor…, Op. cit., @n rev. Biserica Ortodox[ Rom`n[, an LXXV,
nr. 10/1957, pg. 923; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Raportul dintre
justificare ]i dragoste @n omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
la Epistola c[tre Romani, @n rev. Ortodoxia, an XVIII, nr.
2/1966, pg. 213; Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre
necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 702
581
Pr. Drd. Teodor Damian, Virtutea dragostei la Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. Biserica Ortodox[ Rom`n[, an XCII, nr. 5-
6/1979, pg. 676. #n facerea lumii se vede atotputernicia lui
Dumnezeu. #n #ntruparea Sa, prin care lumea este re-creat[, se
vede caracterul iubitor al lui Dumnezeu pentru om - Drd. George
Apostolu, Iubirea ]i milostenia dup[ Sf`ntul Ioan Hrisostom,
@n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LXV, nr. 1/1989, pg. 52
 253

compara\ie cu ceea ce am primit de la St[p`nul nostru.

Pentru c[ faptele noastre sunt o recuno]tiin\[ ]i o
necesitate, pe c`nd binefacerile pe care le primim de la
Dumnezeu sunt daruri ale bun[t[\ii Sale. C`t despre
necesitatea iubirii @n via\a omului, ea este asem[nat[ cu
nevoia pe care organismul nostru o are de ap[, de pild[,
ca una care @ntre\ine trupul. Dumnezeu ne cere s[ ne
iubim unii pe al\ii, dar nu oricum, ci a]a cum El ne-a iubit
pe noi, adic[ profund, angajat, concret ]i jertfelnic582.
#n toate acestea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[m`ne
ca model de iubire pentru p[stori\ii s[i. Este un model
al modului de punere @n practic[ a virtu\ii iubirii semenilor,
concretizat[ prin ajutorarea celor pe care, prin voia lui
Dumnezeu, @i primise @n p[storire583. Insist[ ]i asupra
dimensiunii sociale a iubirii cre]tine pe care o vede @n
orice semen, mai ales @n cel aflat @n suferin\[, pe Hristos.
Arat[ metoda cum trebuie s[ fie pus[ @n practic[ iubirea
de Dumnezeu, cer`nd s[ lucr[m pentru interesul comun.
Omul are nevoie s[ lucreze fapte bune, are nevoie s[ fie
bl`nd ]i iubitor de semeni, pentru c[ ]i el face, zi de zi,
multe p[cate ]i are nevoie de iubirea de oameni
(filantropia) a lui Dumnezeu584.
Iubind pe aproapele nostru, iubim pe Hristos.
Iubirea cre]tinilor pentru aproapele lor este sinonim[ cu

582
Pr. Drd. Teodor Damian, Virtutea dragostei…, Op. cit., pg.
678, 682
583
Dintre acuza\iile aduse lui la judecata @n urma c[reia a fost
exilat se num[r[ aceea c[ ar fi v`ndut unele dintre podoabele
Bisericii, sau mo]teniri, folosite cu scopul de a ajuta pe cei
nevoia]i - Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea…, Op. cit.,
pg. 599
584
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XIX la Romani, PG 60, col.
594
254

iubirea lor pentru Hristos ]i nu urm[re]te dob`ndirea

recompenselor lume]ti. C`nd iubim pe aproapele nostru,
iubim Biserica ]i pe Hristos. Numai fundamentat[ pe
Hristos, iubirea noastr[ pentru semeni devine ferm[ ]i
nimic nu o poate @nvinge585.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur analizeaz[ ]i motivele pe
care un om le poate avea, atunci c`nd iube]te pe un
semen al s[u. Unul iube]te pentru c[ este iubit. Altul
iube]te fiindc[ prime]te cinstire din partea celuilalt. Altul
are @n vedere interese materiale. Toate aceste forme ale
iubirii omene]ti sunt trec[toare ]i se termin[ adeseori
repede. Greu putem g[si pe cineva care @l iube]te pe
semenul s[u din dragoste pentru Hristos. }i totu]i,
aceasta este adev[rata dragoste a unui om ce are @n fa\a
sa pilda M`ntuitorului nostru Iisus Hristos. Despre o astfel
de iubire vorbe]te permanent Arhiepiscopul
Constantinopolului, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur586.
Lipsa iubirii fa\[ de semeni, sau chiar dispre\uirea
lor, este un “mare p[cat” pentru orice cre]tin. C`nd
aproapele nostru ne iube]te, iar noi nu r[spundem la fel,

585
Idem, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61, col. 249 ]i urm.; P.S.
Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare…, Op. cit., pg. 399
586
Acesta deopotriv[ “a iubit pe du]mani, pe cei
nerecunosc[tori, pe hulitori, pe cei ce-L urau, pe cei ce nici nu
voiau s[-L vad[… I-a iubit cu cea mai @nalt[ dragoste, fa\[ de
care alta la fel nu po\i g[si” - Idem, Omilia LX la Matei, PG 58,
col. 587; Idem, Omilia LX la Matei, PG 58, col. 588. Iubirea de
aproapele este mai folositoare omului dec`t banii ]i dec`t toate
celelalte - Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a
cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la
Epistolele pastorale, @n rev. Glasul Bisericii, an XXIII, nr. 7-
8/1964, pg. 677
 255

p[catul este @nc[ ]i mai mare, fiindc[ p`n[ ]i t`lharii, ori

asasinii respect[ legea iubirii celor care \in la ei587.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ca un p[rinte al dragostei
cre]tine, el @nsu]i este un model fa\[ de p[stori\ii s[i588.
Desigur, rareori oamenii ]i numai cei ale]i pot duce
aceast[ iubire p`n[ la jertfa de sine. Dar Dumnezeu ne
cere s[ facem doar at`t c`t putem, chiar mai pu\in dec`t
putem, l[s`ndu-ne libertatea de a hot[r@ singuri. Nu se
cere s[ murim pentru du]manii no]tri, dar cel pu\in s[ nu
du]m[nim pe prieteni, s[ nu invidiem pe cei care ne fac
bine. Iat[ care este sensul virtu\ii iubirii semenilor no]tri, @n
forma ei minim[ de exprimare, dincolo de care fiecare
cre]tin poate lucra oric`t, \intind c`t mai sus589.
#n actul iubirii este inclus ]i cel al iert[rii. S[ iert[m
de ]aptezeci de ori c`te ]apte. Cre]tinii trebuie s[ fie
con]tien\i de faptul c[, iert`nd cuiva p[catele, nu @i fac @n
primul r`nd lui un bine, ci lor, fiindc[ aceast[ fapt[ este o
datorie. Iar dac[ nu @i iert[m pe cei care ne gre]esc, nu ei
vor fi cei p[gubi\i, ci “nou[ @n]ine ne preg[tim mai
dinainte os`nda de nesuferit a gheenei”590.
Hristos ne @ndeamn[ s[ iert[m necontenit pe
semenii no]tri, @ns[ cu smerenie, f[r[ a ne m`ndri. Chiar

587
Idem, Omilia XXVII la II Corinteni, PG 61, col. 586-587;
Idem, Omilia XXXI la I Corinteni, PG 61, col. 259. Iubirea
noastr[ trebuie s[ se @ntind[ ]i asupra aceluia care p[c[tuie]te,
fa\[ de care s[ nu ar[t[m neomenie, nep[sare - Idem, Omilia
XLIV la I Corinteni, PG 61, col. 380
588
A]a de pild[, scriind unui preot, pe c`nd se afla el @nsu]i @n
exil, spune: “Dragostea ]i sim\[mintele mele m[ leag[ de tine,
a]a c[ te v[d ca ]i cum ai fi l`ng[ mine. A]a sunt ochii
dragostei!” - Idem, Scrisoarea 36, PG 52, col. 630
589
Idem, Omilia LXXIX la Matei, PG 58, col. 719, 721
590
Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 250
256

dac[ le acord[m iertarea noastr[ “de ]aptezeci de ori c`te

]apte”, adic[ necontenit, prin aceasta, iubirea de oameni
pe care le-o ar[t[m astfel r[m`ne oricum infinit mai mic[
dec`t bun[tatea nem[rginit[ a lui Dumnezeu fa\[ de
noi, r[m`ne “ca o pic[tur[ de ap[ fa\[ de un ocean
nem[rginit”. La r`ndul nostru, adeseori facem r[u
semenilor, iar Dumnezeu ne trece cu vederea gre]elile,
datorit[ filantropiei Sale591.
Sfaturile pe care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le
adreseaz[ cre]tinilor sunt c`t se poate de folositoare ]i de
practice, izvor`te din cunoa]terea direct[ a rela\iilor care
@i leag[ pe oameni ]i r[m`n la fel de actuale pentru zilele
noastre592.

591
Idem, Omilia I la Filimon, PG 62, col. 706; Idem, Omilia LXI
la Matei, PG 58, col. 589. Datoria pe care o avem noi fa\[ de
Dumnezeu este echivalentul celor zece mii de talan\i, pe c`nd
cea a aproapelui fa\[ de noi este precum cea de 100 de dinari.
Ne putem pl[ti datoria noastr[, iert`ndu-i pe cei care ne gre]esc
]i ne\in`ndu-le minte r[ul - Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58,
col. 592
592
Astfel, suntem @ndemna\i s[ nu \inem minte r[ul f[cut nou[,
un lucru at`t de simplu, care nu cere nici o osteneal[, ci numai o
inten\ie bun[. De asemenea, recunosc`ndu-ne propriile gre]eli,
vom putea s[ iert[m ]i noi mai u]or pe cei care ne gre]esc. Dar
iertarea noastr[ s[ nu fie de form[, din gur[, ci real[ ]i pornit[
din inim[. Pentru men\inerea leg[turilor dintre oameni, s[
ar[t[m toleran\[ fa\[ de semenii care ne nedrept[\esc, s[
ar[t[m modera\ie. Dac[ le vom r[spl[ti nedreptatea cu
bl`nde\e, atunci le-am domolit iu\imea. Cel care rabd[, va fi
admirat de semeni. S[ trecem cu vederea ]i faptul c[ unii
semeni ne vorbesc de r[u. Acest gest nu trebuie s[ produc[
ne@n\elegeri @ntre oameni. C`t despre gestul de a r[spunde printr-
un refuz la faptele noastre de binefacere, acesta este cu totul
vrednic de pl`ns, iar nu de condamnat - Idem, Omilia LXI la
 257

Piscul iubirii, @mplinit prin iubirea vr[jma]ilor, ne

face asemenea cu Dumnezeu. T`lcuind Predica de pe
Munte, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur reaminte]te ascult[torilor
s[i c[ iubirea vr[jma]ilor este porunc[ dat[ de #nsu]i
Domnul nostru Iisus Hristos. #mplinirea ei ne aduce
nem[surate foloase. Dac[ vr[jma]ul nu c`]tig[ mare
lucru din gestul nostru, @n schimb noi #l imit[m pe
St[p`nul tuturor, ne facem astfel “deopotriv[ cu
Dumnezeu”, “Cel ce r[sare soarele peste cei r[i ]i peste
cei buni” ]i dob`ndim r[splata de la Acesta593.
Pe cei care ne nedrept[\esc, s[ @i jelim, s[ @i
pl`ngem. S[ nu ne @nfuriem pe ei, s[ nu-i nedrept[\im,
nicidecum s[ nu-i ur`m, c[ci sunt cu adev[rat vrednici de
lacrimi. R[zbunarea ]i r[utatea sunt asem[nate cu
bruma ]i cu ghea\a de pe inima cuiva. C`nd razele
soarelui iubirii aproapelui str[luce]te, sufletul nostru
revine la via\[, ca o plant[, dup[ gerul iernii594.
Iubirea vr[jma]ilor nu trebuie s[ fie nici de form[,
numai cu buzele, nu ]i cu inima, purt`nd masca
@mp[c[rii, dar @n suflet av`nd ne@mp[cat[ ur[. Domnul
vrea s[ iubim din suflet pe fratele nostru, s[-i d[m din
inim[ salutul nostru. A iubi pe cei care ne ur[sc nu este o
virtute mic[595.

Matei, PG 58, col. 594; Idem, Omilia XVI la Efeseni, PG 62, col.
114; Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 595-596
593
Idem, Omilia LII la Facere, PG 54, col. 463; Idem, Omilia VII
la Efeseni, PG 62, col. 56; Idem, Omilia XIX la Evrei, PG 63, col.
142; Idem, Omilia X la Romani, PG 60, col. 482
594
Idem, Omilia IV la I Tesaloniceni, PG 62, col. 422; Idem,
Omilia III la I Timotei, PG 62, col. 520. Este @ncununat nu cel ce
love]te, ci cel lovit - Idem, Omilia XXII la Romani, PG 60, col.
613
595
Idem, Omilia XXVII la Romani, PG 60, col. 647-648
258

Cea mai grav[ ]i condamnabil[ este atitudinea

cre]tinului care nu numai c[ nu se @mpac[ cu du]manul
s[u, ci chiar roag[ pe Dumnezeu ca s[-l pedepseasc[596.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[ pe p[stori\ii s[i
s[ fac[ lucr[toare virtutea iubirii, prin forma ei concret[
de manifestare, iubirea de str[ini, filoxenia, fiindc[ este
neb[nuit de mare rodul pe care @l aduce s[v`r]itorului ei.
Dintre exemplele scripturistice de oameni care au ar[tat
iubire ]i ospitalitate pentru str[ini, se vorbe]te mult despre
patriarhul Avraam, care ne @nva\[ s[ nu ne nec[jim atunci
c`nd la u]a noastr[ bat c[l[torii, ci s[ @ncerc[m s[ le
u]ur[m, cu bl`nde\e, s[r[cia. }i Lot, nepotul lui, a ar[tat
iubire fa\[ de str[inii care i-au c[lcat pragul casei. V[duva
din Sarepta Sidonului l-a primit @n casa ei pe profetul Ilie,
cu toate c[ nu avea dec`t o m`n[ de f[in[ ]i, dup[
socoteala ei, avea s[ vad[ @ncetul cu @ncetul moartea
copiilor ei, dar a ar[tat ascultare ]i a dob`ndit r[splat[
nea]teptat[597.
O alt[ virtute cre]tin[, milostenia este r[d[cina
din care r[sar ]i cresc toate binefacerilor. Este
“regina virtu\ilor”, a]a cum a fost numit[ de Sf`ntul Ioan

596
Pe un astfel de om, Sf`ntul P[rinte @l @ntreab[ mustr`ndu-l:
“Cum po\i s[ mai s[ru\i pe fratele t[u c`nd te duci s[ te
@mp[rt[]e]ti, cum te mai po\i atinge de Sf`nta Jertf[… c`nd ai
at`ta otrav[ @n suflet? Nu te deosebe]ti de un uciga]”. Omul a
primit gura nu ca s[ mu]te pe ceilal\i, ci ca s[ vindece r[nile lor -
Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 284-285; Idem, Omilia V
la II Corinteni, PG 61, col. 435
597
Idem, Omilia XXX la Romani, PG 60, col. 667. Marele Ierarh
ne @ndeamn[, zic`nd: “S[ imit[m iubirea de str[ini a v[duvei ]i
nimeni s[ nu spun[ c[-i s[rac” – Idem, Omilia XLII la Facere,
PG 54, col. 393-394; Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col.
384; Idem, Omilia XXI la Romani, PG 60, col. 606
 259

Gur[ de Aur. Ea constituie o preocupare constant[ a vie\ii

sale ]i o prezen\[ permanent[ @n cuv`nt[rile hrisostomice.
Milostenia nu @nseamn[ numai oferirea unei sume de
bani, ci @nseamn[ deopotriv[ lucrarea tuturor virtu\ilor
cre]tine, care contribuie la des[v`r]irea omului. Prin
milostenia fiec[ruia dintre membrii ei, societatea se
@ngrije]te de aceia care au nevoie de ajutor. Ea devine
astfel r[d[cin[ pentru toate binefacerile598.
Toate bunurile materiale din lume au ca proprietar
exclusiv al lor pe Creatorul tuturor, pe Dumnezeu, Care a
a]ezat pe oameni s[ le fie administratori, iconomi,
folosindu-se de ele, dar @ngrijindu-se, @n acela]i timp, de
semenii lor. Unii dintre oameni, datorit[ anumitor factori,
au acumulat mai multe astfel de bunuri, pe c`nd al\ii nu
@]i pot asigura nici chiar cele strict necesare vie\ii. Cei mai
avu\i trebuie s[-L cinsteasc[ pe Hristos, Care, @n chipul
celor s[raci, le cere ajutorul, de]i El este St[p`nul tuturor,
Dumnezeu fiind. Milostenia pe care noi avem datoria s[ o
oferim este a]adar din bunurile care nu ne apar\in nou[, ci
#i apar\in Lui. #n bun[tatea Sa, El ne r[spl[te]te pentru
aceasta, f[g[duindu-ne via\a ve]nic[. De aceea, Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ pe to\i, boga\i sau mai
pu\in avu\i, s[ s[v`r]im milostenia, prin toate variantele ei
practice. C`t despre timpul s[v`r]irii milosteniei, acesta
este toat[ via\a noastr[. Datoria milosteniei se extinde
chiar ]i asupra celor care ei @n]i]i tr[iesc din mila
semenilor ]i care, la nevoie, pot s[ fie de folos altor
oameni, care le solicit[ sprijinul. Pentru to\i oamenii @ns[,

598
Milostenia este de multe feluri: cu bani, sau cu fapte – Idem,
Omilia XV la Matei, PG 57, col. 227. Drd. George Apostolu,
Iubirea ]i milostenia dup[ Sf`ntul Ioan Hrisostom, @n rev.
Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LXV, nr. 1/1989, pg. 58
260

subliniaz[ Sf`ntul P[rinte, sursa milosteniei nu poate fi @n

nici un caz nedreptatea, furtul, sau orice alt mijloc
necinstit de dob`ndire a bunurilor oferite. M[rimea
milosteniei depinde de posibilit[\ile celui care d[, fiindc[
generozitatea este dictat[ exclusiv de con]tiin\a de cre]tin.
Se insist[ asupra roadelor milosteniei. Exist[ roade
prezente ]i v[zute de to\i, cu implica\ii sociale evidente ]i
cu @mbinarea dintre milostenie ]i celelalte virtu\i @n via\a
oamenilor. Exist[ ]i roadele viitoare, @n perspectiva
eshatologic[, f[g[duite de Domnul, care leag[ dob`ndirea
@mp[r[\iei cerurilor de lucrarea milosteniei cre]tine.
Omul este prin fire @nclinat spre milostenie. De
aceea, ne revolt[m c`nd oamenilor li se face nedreptate,
ne pare r[u de cei care pier, sau pl`ngem c`nd vedem pe
cineva @ndurerat. Natura noastr[ omeneasc[ contribuie
mult la s[v`r]irea milosteniei. #nainte de toate, omul
trebuie @nv[\at s[ miluiasc[ pe semenii s[i. Cel care nu
este milostiv, a @ncetat s[ fie om. Milostenia este cauza
luminii din aceast[ via\[ ]i va fi cauza luminii oamenilor @n
via\a de apoi. Caracteristica lui Dumnezeu este de a fi
milostiv ]i a omului de asemenea599.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[ pe cei din
vremea sa s[ @mpodobeasc[ Biserica, dar s[ nu uite s[
hr[neasc[ ]i pe cei lipsi\i. Subliniaz[ adesea rolul
excep\ional pe care @l are Biserica @n via\a cre]tinilor.
Totu]i, face distinc\ie @ntre rolul ei m`ntuitor prioritar ]i
grija material[ a enoria]ilor pentru bun[starea l[ca]ului
sf`nt. C`nd este vorba despre ajutorarea semenilor, a
membrilor Bisericii afla\i @n nevoi, atunci cl[direa Bisericii
mai poate a]tepta. A]a se explic[ de ce, la judecarea sa

599
Idem, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 524; Idem, Omilia V la
Filipeni, PG 62, col. 212
 261

de c[tre Sinodul de la Stejar, care l-a ]i trimis @n exil, una

dintre acuza\iile aduse a fost aceea c[ v`nduse marmura
ce urma s[ @mpodobeasc[ pardoseala unei Biserici din
Constantinopol, iar banii @i folosise pentru sprijinirea unui
spital, care @ngrijea de s[rmanii bolnavi.
O atitudine similar[ re@nt`lnim @ntr-una dintre omiliile
hrisostomice la Evanghelia dup[ Matei, @n care atrage
aten\ia c[ nu este de ajuns, pentru m`ntuire, s[
@mpodobim Sf`nta Mas[ cu un potir, fie el chiar ]i dintre
cele mai scumpe, din aur, cu pietre pre\ioase, c`nd banii
folosi\i la cump[rarea lui au venit din nedrept[\irea unor
semeni mai mici ai no]tri600.
#ndemnul la milostenie este o permanen\[ a
predicii hrisostomice. #nt`lnim @n cuv`nt[rile hrisostomice
numeroase @ndemnuri adresate ascult[torilor de a lucra
virtutea milosteniei. Este poate tema moral-social[ cel
mai des @nt`lnit[ la Sf`ntul P[rinte. Suntem trimi]i s[
purt[m de grij[ de cei bolnavi, de @ntemni\a\i, chiar ]i de
vr[jma]i. S[ d[m o p`ine oric`nd, fiindc[ Hristos, @n
chipul celor s[raci, ne cere ajutorul601. Se arat[ @ng[duitor

600
Unui cre]tin care f[cuse o astfel de jertf[, Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur @i r[spunde astfel: “Sufletul f[-\i-l de aur… S[ nu c[ut[m
s[ d[ruim Bisericii vase sfinte de aur, ci s[ c[ut[m ca ele s[ fie
]i din munc[ cinstit[… S[ aducem la Biseric[ sufletele noastre.
Dumnezeu se apropie de darurile noastre de aur numai dac[ ]i
sufletul nostru este de aur… Care e folosul c`nd Sf`nta Mas[ e
plin[ de potire de aur, iar Hristos piere de foame?”. Ce folos
dac[ Sf`nta Mas[ are stofe brodate cu aur, c`nd Hristos tremur[
de frig afar[, dezbr[cat fiind. Odat[ cu darurile aduse Bisericii, s[
fim deci milostivi cu semenii no]tri afla\i @n nevoi - Idem, Omilia
L la Matei, PG 58, col. 508-509
601
Idem, Omilia VII la Matei, PG 57, col. 79. “S[ dezleg[m orice
leg[tur[ a nedrept[\ii, s[ rupem un codru de p`ine pentru cei
262

]i fa\[ de s[racii de pe sc[rile bisericilor. Miluindu-i pe ei

mai @nt`i, vom avea ]i noi mai mult curaj s[ cerem @n
l[ca]ul sf`nt mila lui Dumnezeu602.
#ndemnul la milostenie, repetat necontenit,
porne]te din convingerea c[ @n felul acesta cre]tinul imit[
pilda bun[t[\ii pe care Dumnezeu o arat[ fa\[ de noi
oamenii. C[ci Dumnezeu a dat pentru noi ca s[ se
jertfeasc[ p`n[ ]i pe Fiul S[u, @n vreme ce noi nu oferim
semenului nostru neajutorat nici m[car p`inea zilnic[, ci,
v[z`ndu-l topit de foame, @l trecem cu vederea. Uit[m c[
noi @n]ine consum[m din cele pe care Dumnezeu ni le
ofer[ cu d[rnicie. Dator[m M`ntuitorului nostru r[splata
pentru miile de binefaceri pe care le-am primit de la El603.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur \ine s[ men\ioneze c[
p[catele ce se opun virtu\ii milosteniei sunt numeroase
]i vin s[ @mpiedice lucrarea cre]tinului pentru u]urarea

fl[m`nzi ]i toate celelalte care pot a ne face curaj fa\[ de

Dumnezeu, s[ le facem” – Idem, Omilia VII la I Timotei, PG 62,
col. 539. Pe unul dintre boga\i @l mustr[ cu asprime astfel:
“Hristos nu are unde s[-]i plece capul, umbl[ gol, str[in ]i
fl[m`nd, iar tu @\i faci case mari… E cea mai de pe urm[ nebunie
o astfel de purtare” - Idem, Omilia XIV la Romani, PG 60, col.
540
602
De aceea, ne @ndeamn[, zic`nd: “Intri ca s[ fii miluit?
Miluie]te tu mai @nt`i… F[-\i mai @nt`i datornic pe Dumnezeu ]i
dup[ aceea cere ]i tu!”. #ntinz`nd m`na noastr[ milostiv[ @n
m`inile s[racilor, vom atinge cu ea bolta cerului ]i Cel ce ]ade
acolo va primi milostenia noastr[“ - Idem, Omilia I la II Timotei,
PG 62, col. 606
603
“(Hristos) s-a jertfit pentru tine, colind[ drumurile fl[m`nd
pentru tine ]i tu dac[ @i dai p`inea zilnic[, din ale Sale dai ]i
singur te folose]ti. }i totu]i, nici a]a nu-i dai” - Idem, Omilia XV
la Romani, PG 60, col. 547-548
 263

nevoilor aproapelui s[u. C[ci unii oameni fac milostenie ]i

lucreaz[ pentru semenii lor a]tept`nd s[ dob`ndeasc[ @n
schimb lauda lumii ]i a celor care @i v[d. #ns[ c`nd omul
milostiv umbl[ dup[ laudele lumii, l[s`ndu-se st[p`nit de
p[catul m`ndriei, atunci pierde din nefericire ]i r[splata
pentru faptele bune s[v`r]ite604.
Al\i oameni nu @n\elegeau c[, oferind darurile lor
celor p[c[to]i, strica\i, desfr`na\i, sau obraznici, nu f[ceau
@n fond milostenie, ci risip[. De fapt, ar trebui s[ orient[m
grija noastr[ c[tre cei care au cu adev[rat nevoie, c[tre
cei neputincio]i ]i care nu pot @napoia celorlal\i @n vreun
fel ceea ce primesc. C[ci cel care @l osp[teaz[ pe un om
“mare ]i @nsemnat”, nu face cu adev[rat milostenie, ci mai
degrab[ caut[ slava de]art[605, sau alte profituri.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ia atitudine ]i fa\[ de
p[rin\ii care puneau bun[starea material[ a odraslelor
lor, a copiilor, pe viitor, mai presus ca porunca s[v`r]irii
milosteniei, @n prezent. El @i @ndeamn[ pe ace]tia s[ lase
soarta copiilor lor mai degrab[ @n seama lui Dumnezeu606.

604
Idem, Despre c[in\[, Omilia I, PG 47, col. 393 ]i urm.
Sf`ntul P[rinte zice unui astfel de om: “C`nd tu dai milostenie,
nu cu scopul de a milui, ci de a tr`mbi\a facerea de bine, atunci
nu numai c[ aceasta nu este milostenie, ci este chiar insult[“ -
Idem, Omilia XIII la II Corinteni, PG 61, col. 495. Pe un astfel de
om @l mustr[, zic`nd: “Pentru ce te lauzi, c`nd miluie]ti pe vreun
s[rac?” – Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 236. De aceea,
spune cum trebuie s[v`r]it[ milostenia: “Nici sluga s[ nu ]tie,
dac[ se poate, nici femeia” - Idem, Omilia XIV la I Timotei, PG
62, col. 570 ]i urm.; Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col.
410.
605
Idem, Omilia XIII la II Corinteni, PG 61, col. 495; Idem,
Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 169-170
606
Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 632
264

Desigur, dintre toate p[catele care se opun lucr[rii

milosteniei, cel mai evident este cel al arghirofiliei,
iubirea de argin\i, sau zg`rcenia. Ea @l aduce pe om @n
cea mai tic[loas[ stare a existen\ei sale, l[s`ndu-l dominat
de “demonul zg`rceniei” ]i aduc`nd hul[ numelui lui
Dumnezeu. Sf`ntul P[rinte subliniaz[ incompatibilitatea
milosteniei cu l[comia ]i avari\ia607.
Existau unii oameni care considerau milostenia
oferit[ celorlal\i semeni ca fiind o risip[. Acestora li se
r[spunde, ar[t`ndu-le gre]eala pe care o s[v`r]esc.
Milostenia nu numai c[ nu este risip[, ci este chiar o bun[
“afacere”, ce va aduce celui milostiv mult c`]tig.
Zg`rcenia este de fapt o pagub[. Prin milostenie, omul
“@mprumut[“ pe Dumnezeu, “Cel ce nu are nevoie de
nimic” ]i care ne hr[ne]te pe to\i, d[ruindu-ne @mp[r[\ia
cerurilor ca r[splat[608.
Nimic nu sup[r[ pe Dumnezeu mai mult dec`t lipsa
noastr[ de milostenie. C[ci dac[ avem datoria s[ @i iubim
p`n[ ]i pe du]manii no]tri, atunci c`nd @i respingem pe
cei s[raci, care nu ne sunt du]mani, de ce os`nd[ ne
facem vrednici?609.
C`]tigurile necinstite nu pot fi sursa s[v`r]irii
milosteniei cre]tine. Pe cei care cred aceasta, @i
avertizeaz[ c[ s[v`r]esc “milostenii dr[ce]ti”, fiindc[

607
Idem, Omilia XXVIII la Matei, PG 57, col. 355-356; Idem,
Omilia VI la Epistola II Timotei, PG 62, col. 634; Idem, Omilia
XLII la Facere, PG 54, col. 395
608
Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 61
609
Marele Ierarh mustr[ pe un astfel de om, zic`nd: “St[p`nul
t[u umbl[ fl[m`nd ]i tu tr[ie]ti @n desf[tare?… }i doar nu-\i cere
mult, ci numai un codru de p`ine, ca s[-]i potoleasc[ foamea” -
Idem, Omilia L la Facere, PG 54, col. 450; Idem, Omilia IV la
Efeseni, PG 62, col. 36
 265

Hristos nu voie]te s[ fie hr[nit din jafuri. Din contr[, “mai

bine s[ nu dai nimic, dec`t s[ dai din munca ]i sudoarea
altora”610.
Un p[cat care anuleaz[ r[splata cuvenit[ omului
milostiv este cel prin care, oferind darul s[u, judec[ plin
de cruzime pe primitor, ba chiar arat[ dispre\ fa\[ de
acesta, @l jigne]te. Dispre\ul fa\[ de semeni este
inacceptabil @n rela\iile dintre cre]tini. Cel care @]i
dispre\uie]te aproapele, va ajunge apoi s[ #l dispre\uiasc[
pe Dumnezeu. Exemplele scripturistice sunt
611
l[muritoare . Dac[ suntem ispiti\i vreodat[ ca s[ ar[t[m
lips[ de considera\ie fa\[ de vreun om mai s[rac, s[ ne
g`ndim ce am face noi, dac[ am fi @n locul acestuia. S[
nu uit[m c[ ]i acesta se @mp[rt[]e]te de aceea]i noble\e
cu care ne-a pl[smuit pe to\i Creatorul, locuie]te pe
acela]i p[m`nt ]i vede acela]i soare cu noi, are suflet
asemenea nou[. Mai mult, nu putem noi @n]ine s[ cerem
ajutorul lui Dumnezeu, c`nd nenorocirile ne cople]esc,
dac[ nu am ar[tat aceea]i deschidere fa\[ de nevoile
aproapelui nostru612.

610
Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 277; Idem, Omilia
LXXXV la Matei, PG 58, col. 761
611
Cain a dispre\uit pe fratele s[u Abel, fra\ii lui Iosif l-au
dispre\uit pe acesta, israeli\ii l-au dispre\uit pe Moise ]i to\i au
ar[tat apoi dispre\ fa\[ de #nsu]i Dumnezeu. De aceea, “s[ nu ne
dispre\uim unii pe al\ii, ca s[ nu ne @nv[\[m a dispre\ui ]i pe
Dumnezeu” - Idem, Omilia VII la II Timotei, PG 62, col. 637-638;
Idem, Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 168
612
Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93; Idem, Omilia XXXV
la Matei, PG 57, col. 409. Dac[ noi ne ru]in[m de cei care ne
cer ajutorul, atunci ]i de Hristos ne ru]in[m, c[ci aceia sunt
prietenii Lui - Idem, Omilia XI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 468
266

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ia atitudine fa\[ de cre]tinii

care, fiind solicita\i s[ ajute pe semenii lor, refuz[, adesea
cu violen\[ ]i r[spund, jignindu-i, ba chiar numindu-i
]arlatani. }i toate acestea numai fiindc[ au cerut o bucat[
de p`ine, ca s[-]i lungeasc[ @nc[ pu\in via\a. Dac[ cei
s[raci ar cere argint sau aur, poate ar trebui s[ ne @ndoim
de sinceritatea lor. S[ nu uit[m c[ ]i noi ne apropiem de
Dumnezeu, cer`ndu-I iertarea p[catelor proprii ]i El
niciodat[ nu ne-a alungat613. Dac[ totu]i suntem lipsi\i de
omenie ]i nu voim s[ ajut[m pe semenul nostru, cel pu\in
s[ nu-l @njosim, s[ nu-l batjocorim, s[ nu-i adres[m
cuvinte ur`te, pentru a nu atrage asupra noastr[
pedeapsa gheenei614.
Cel care face milostenie trebuie s[ fie str[in de
g`ndul de a-i judeca pe aceia care @i primesc darurile sale.
S[ se ab\in[ de la aceast[ tenta\ie p[c[toas[, “ca nu
cumva ]i nou[ s[ ni se cear[ socoteal[ de faptele
noastre”. Cel care @l miluie]te pe s[rac, se miluie]te @n
primul r`nd pe sine. S[ nu uit[m nici o clip[ c[, “oric`t
ne-am trudi noi, niciodat[ nu vom putea s[ ar[t[m at`ta
iubire de oameni, pe c`t[ ne este cu trebuin\[ nou[ a
avea din partea lui Dumnezeu”615.

613
Idem, Omilia XIV la Romani, PG 60, col. 535-536
614
Idem, Omilia XXI la Romani, PG 60, col. 608; Idem, Omilia
XLVIII la Matei, PG 58, col. 496. Nu am fost pu]i s[ fim
examinatori ai vie\ii celorlal\i, ci s[ ar[t[m iubire de oameni,
milostenie, precum Tat[l cel Ceresc, Care hr[ne]te pe at`\ia
nevrednici - Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 96.
615
Idem, Omilia XIV la Romani, PG 60, col. 536. S[ ne g`ndim
la propriile p[cate. “Dac[ Dumnezeu nu @ng[duie nici oamenilor
cu fapte bune s[ judece cu asprime faptele altora, cu mult mai
mult p[c[to]ilor” - Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col.
412 ; Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93-94
 267

Milostenia este calea care urc[ pe om spre cer,

fiindc[ “nimic nu este mai bun lucru” dec`t ea @n via\a
cre]tinului616. Fiind milostivi, oamenii imit[ pe Hristos.
Virtutea milosteniei @i face pe oameni asemenea cu
Dumnezeu617. Prin roadele ei binecuv`ntate, @ntrece
rug[ciunea, postul618, fecioria, mucenicia, sau chiar darul
facerii de minuni619, fiind de folos tuturor. De aceea,
Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[ “s[ c[ut[m s[ s[v`r]im
acele virtu\i care, odat[ cu m`ntuirea noastr[, pot aduce
mari foloase ]i semenilor no]tri”620. Jertfa milosteniei
deschide por\ile cerului. S[racul pe care cre]tinul trebuie
s[ @l ajute este jertfelnicul pe care suntem chema\i s[
aducem jertfa aceasta bineprimit[ de Dumnezeu621.
Milostenia porne]te din “slobozenia inimii” celui ce
o face. Dumnezeu nu voie]te ca noi s[ d[m darul nostru
“cu de-a sila”, fiindc[ nu vom primi nici o r[splat[622. Se
v[d adesea oameni mode]ti, care fac milostenii
@mbel]ugate623, din toat[ inima, dar ]i oameni boga\i, care

616
Idem, Omilia I la Coloseni, PG 62, col. 309-310
617
Dumnezeu este “dasc[lul milosteniei”. El ne-a @nv[\at s[ fim
milostivi ]i tot El ne miluie]te pe noi oamenii ]i @ntreaga lume -
Idem, Omilia LXXI la Matei, PG 58, col. 665
618
Despre postul ]i necesitatea milosteniei: Idem, Cuv`ntul V la
Facere, PG 54, col. 602
619
Idem, Omilia XVI la II Corinteni, PG 61, col. 516
620
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este categoric atunci c`nd afirm[:
“Dac[ tr[ie]ti numai pentru tine, f[r[ s[-\i pese de to\i ceilal\i,
tr[ie]ti de prisos” - Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col.
708-710
621
Idem, Omilia XX la II Corinteni, PG 61, col. 540
622
Idem, Omilia X la Filipeni, PG 62, col. 251
623
Pentru c[ fiecare cre]tin a primit porunca de a iubi pe
aproapele s[u ]i fiecare trebuie s[ fac[ lucr[toare aceast[
268

au suflet mic ]i fac milostenii pu\ine ]i numai din prisosul

lor624. Adev[rata milostenie se face cu bun[tate ]i
d[rnicie625, cu bun[voin\[, altfel ea devine o adev[rat[
pagub[ pentru s[v`r]itor626. #n fine, s[ nu fim tri]ti atunci
c`nd oferim darul nostru, fiindc[ milostenia are tocmai
rolul de a @nl[tura triste\ea627. Ea aduce bucurie @n suflet.
#n s[v`r]irea milosteniei se respect[ demnitatea firii
omene]ti ]i onoarea pe care suntem datori s[ o
acord[m aproapelui nostru. Aceasta este o idee
fundamental[ a umanismului hrisostomic ]i o porunc[ pe
care fiecare cre]tin are datoria s[ o respecte. M`ntuitorul
nostru Iisus Hristos ne @ndeamn[ s[ ne @ngrijim de fra\ii
no]tri, f[r[ a \ine cont de pozi\ia lor social[ ]i
profesional[, dac[ sunt me]te]ugari, sau agricultori, ori
dac[ sunt mai pu\in preg[ti\i intelectual. S[ ar[t[m

porunc[ prin faptele milei trupe]ti, @n\elegem c[ milostenia este

ceva obligatoriu pentru oameni, din orice categorie social[ ar
face ei parte. De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur subliniaz[
mereu datoria fiec[rui cre]tin de a lucra milostenia, indiferent
dac[ este bogat, sau s[rac. Un s[rac, ce spune c[ este prea
neavut, este @ndemnat s[ ofere fie ]i numai un pahar de ap[
rece. C`nd acesta @i lipse]te, @i r[m`n totu]i picioare, pentru a
cerceta pe cei bolnavi ]i pe cei @ntemni\a\i - Idem, Omilia XXXI
la Evrei, PG 63, col. 216. }i: Idem, Omilia I la Evrei, PG 63, col.
20
624
Idem, Omilia LV la Facere, PG 54, col. 484. Boga\ii nemilo]i
vor fi pedepsi\i mai greu dec`t s[racii - Idem, Omilia LII la
Matei, PG 58, col. 522. “Nu prin m[sura celor date se adevere]te
m[re\ia milosteniei, ci prin inten\ia celui ce o d[“ - Idem, Omilia
XXXII la Evrei, PG 63, col. 224; Idem, Omilia XIX la II Corinteni,
PG 61, col. 534
625
Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 315
626
Idem, Omilia II la Filipeni, PG 62, col. 188
627
Idem, Omilia XVI la II Corinteni, PG 61, col. 516
 269

smerenie, grij[, respect ]i s[ nu uit[m c[ Dumnezeu se

bucur[ nem[surat pentru m`ntuirea oric[rui om, fie el c`t
de mic ]i neputincios628. Nimic nu-L sup[r[ at`t de mult
pe Dumnezeu c`t #l sup[r[ dispre\ul fa\[ de @ndatoririle pe
care le avem @n raport cu semenii no]tri. Sf`ntul Apostol
Pavel a pus ajutorarea aproapelui mai presus dec`t
celelalte, fiindc[ “voia lui Hristos nu este alta dec`t a te
@ngriji de folosul aproapelui”. Este o porunc[ valabil[
pentru to\i, deopotriv[ preo\i629 ]i mireni630.
Milostenia este calea care @nal\[ pe om spre cer.
C[ci “nimic nu este mai bun lucru ca milostenia”, @n via\a
cre]tinului. Cei milostivi imit[ pe Hristos. Aceast[ virtute @i
face asemenea cu Dumnezeu631. Milostenia, prin roadele
ei binecuv`ntate, @ntrece rug[ciunea, postul632, fecioria,
mucenicia, sau chiar darul facerii de minuni633, fiind de
folos tuturor oamenilor.
628
“Pe Hristos s[-L imit[m ]i noi ]i s[ nu preget[m a veni @n
ajutorul fra\ilor no]tri umili\i ]i nenoroci\i”, lucr`nd pentru
m`ntuirea semenilor - Idem, Omilia LIX la Matei, PG 58, col.
579-580
629
Datoria de a respecta ]i a ajuta pe semeni se refer[ ]i la cel
care a primit de la Dumnezeu darul cuv`ntului ]i al @nv[\[turii,
spre a le fi de folos. Cel care nu se folose]te de acest dar, @l
pierde ]i va fi pedepsit. De aceea, “s[ aducem totul spre folosul
aproapelui nostru” - Idem, Omilia LXXVIII la Matei, PG 58, col.
714
630
Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 708-710
631
Idem, Omilia I la Coloseni, PG 62, col. 309-310. Dumnezeu
este “dasc[lul milosteniei”. El ne-a @nv[\at s[ fim milostivi ]i tot
El ne miluie]te pe noi oamenii ]i @ntreaga lume - Idem, Omilia
LXXI la Matei, PG 58, col. 665
632
Despre postul ]i necesitatea milosteniei: Idem, Cuv`ntul V la
Facere, PG 54, col. 602
633
Idem, Omilia XVI la II Corinteni, PG 61, col. 516
270

Roadele milosteniei sunt folositoare @n primul r`nd

pentru cel care o s[v`r]e]te ]i abia apoi pentru cel care o
prime]te, altfel spus “nu pentru cei ce iau, ci pentru cei ce
dau”634. Fiindc[, dup[ cuvintele Domnului, “mai fericit
este a da dec`t a lua” (Fapte 20, 35). Cel milostiv va fi
ve]nic pomenit ]i va c[p[ta “mult[ @ndr[znire @n veacul ce
va s[ fie”. Cel care @]i pune bunurile ce @i prisosesc @n
m`inile s[racilor, ve]nic[ @i va fi pomenirea, va fi u]urat
de p[cate ]i va avea @ndr[znire @naintea St[p`nului635.
Milostenia ne ]terge p[catele ]i ne d[ @ndr[znire @n fa\a lui
Dumnezeu. Iar puterea ei este neb[nuit[: sf[r`m[
leg[turile p[catului, @mpr[]tie @ntunericul r[t[cirii ]i va
opri scr`]nirea din\ilor la judecata de apoi, deschiz`nd
“por\ile cerurilor”, devenind “un @nceput frumos @n
c[l[toria spre cer”, @n fine, aduce lini]tea sufleteasc[636.
Prezen\a s[racilor la u]ile bisericilor devine pentru
Sf`ntul P[rinte o lec\ie de milostenie, c[ci prin t[cerea ]i
prin privirea lor, ne sf[tuiesc cele ce ne sunt de folos. Pe
to\i “trebuie s[-i miluim cu mult[ simpatie ]i s[ ne temem
de noi, ca nu cumva s[ p[\im acelea]i nenorociri, fiindc[
]i noi suntem oameni”637.
Rug[ciunea ocup[ un loc central @n via\a Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur. S[ ne g`ndim numai c[ de la el ne-a
r[mas Sf`nta Liturghie ce @i poart[ numele ]i pe care
Biserica noastr[ a r`nduit-o a fi s[v`r]it[ de cele mai
multe ori @n l[casele ortodoxe de pretutindeni. }i totu]i,

634
Idem, Omilia XVI la Filipeni, PG 62, col. 287
635
Idem, Omilia XXX la Facere, PG 53, col. 276
636
Idem, Omilia I la Filipeni, PG 62, col. 181-182; Idem, Omilia
XXXII la Evrei, PG 63, col. 223; Idem, Omilia XXIV la Facere, PG
53, col. 316; Idem, Omilia LXXI la Matei, PG 58, col. 667
637
Idem, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61, col. 255-256
 271

Sf`ntul P[rinte nu a scris un tratat sistematic despre

rug[ciune, a]a cum nu a ar[tat preocup[ri pentru
teoretizare, ci a tr[it rug[ciunea @n fiecare clip[ a vie\ii
sale.
Puterea rug[ciunii este neb[nuit[, c`nd ea vine din
convingere ]i deplin[ smerenie. De aceea, se spune
despre rug[ciune c[ ajunge la cer, smulge pe cre]tin din
“mrejele veacului s[u… ]i devine izvor de nesf`r]ite
bunuri”. A]adar, starea sufleteasc[ pe care o are
cre]tinul @n momentul convorbirii sale cu Dumnezeu
prezint[ o importan\[ cov`r]itoare ]i condi\ioneaz[
dob`ndirea ajutorului divin. Suntem @ndemna\i s[ aducem
@n rug[ciune, ca jertf[ lui Dumnezeu, c[ldura inimii
noastre, iar nu strig[te inutile, t[cere, lacrimi, smerenie,
cer`nd numai cele ce ne sunt @ntr-adev[r de trebuin\[638.
#n forma ei obi]nuit[, rug[ciunea este public[.
Fiindc[ un cre]tin adev[rat nu se roag[ doar pentru sine,
ci ]i pentru semenii s[i. Cei care mul\umesc lui Dumnezeu
pentru cele str[ine de ei, cu at`t mai mult vor primi
@mplinirea cererilor lor639. Mul\i socoteau c[ este suficient

638
Pr. Dr. Gh. Tilea, Starea de spirit @n rug[ciune, dup[
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Glasul Bisericii, an XXXVII, nr.
3-4/1978, pg. 289-290; Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu,
Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la
Predica de pe munte (Matei V-VIII), @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, pg. 549-550
639
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia II la II Corinteni, PG 61,
col. 398. For\a rug[ciunii mul\imii este evident[ c`nd de pild[ se
ob\ine eliberarea chiar a unor condamna\i la moarte – Idem,
Omilia IV la II Tesaloniceni, PG 62, col. 490
272

s[ se roage acas[, iar la l[ca]ul sf`nt veneau doar pentru

a asculta predica640.
#n ceea ce prive]te timpul rug[ciunii, se poate
spune c[ este orice clip[ din zi, diminea\a ]i noaptea,
fiindc[ mereu trebuie s[ priveghem. Plantele respir[, iar
sufletul nostru este la fel. C`nd plantele se vestejesc de
ar]i\a zilei, ele se @nvioreaz[ noaptea. Tot la fel lacrimile
v[rsate @n timpul nop\ii, @n vreme de rug[ciune, au
puterea de a stinge flac[ra poftelor ]i focul din suflete.
Depinde de @ncordarea @n timpul rug[ciunii, pentru ca
mintea s[ nu r[t[ceasc[641.
Rug[ciunea este @nceputul oric[rui bine ]i pricina
m`ntuirii. De aceea ]i roadele ei @n via\a cre]tinului sunt
at`t de numeroase ]i de diverse. Sf`ntul P[rinte insist[ @n
prezentarea acestora, pe de o parte pentru a-i face mai
s`rguincio]i pe cei obi]nui\i s[ tr[iasc[ @n rug[ciune, iar
pe de alta, spre a-i scoate din starea de indiferen\[ pe cei
mai tr`ndavi. Dar cel mai important este faptul c[, prin
rug[ciune, omul poate sta de vorb[ cu Dumnezeu, av`nd
aceast[ cinste care nu se poate exprima @n cuvinte ]i fiind
a]ezat astfel al[turi de sfin\ii @ngeri. Sufletul este p[zit prin
rug[ciunile sale de ispitele diavole]ti @ntocmai cum o

640
Acestora, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le r[spunde: “E adev[rat,
po\i s[ te rogi ]i acas[, dar nu te po\i ruga ca @n Biseric[…
Atunci c`nd #l chemi pe Dumnezeu de unul singur nu e]ti
ascultat @ntocmai ca atunci c`nd te rogi @mpreun[ cu fra\ii t[i”. #n
Biseric[, rug[ciunea este @nt[rit[ de leg[tura dragostei dintre
oameni - Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48,
col. 725. “Rug[ciunea Bisericii face cuv`ntul mai iute ca v`ntul”
- Idem, Cuv`ntul II la Facere, PG 54, col. 587
641
Idem, Omilia XIV la Evrei, PG 63, col. 116; Pr. Gheorghe
Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al dragostei, @n
rev. Mitropolia Banatului, an XIX, nr. 1-3/1969, pg. 33
 273

cetate este p[zit[ de du]mani prin zidurile ce o

@nconjoar[642.
Rug[ciunea este cea mai de pre\ comoar[ a
cre]tinului, o comoar[ pe care nimeni ]i nimic nu o poate
risipi. Ea @l duce pe om @ntr-un port ferit de furtun[ ]i se
face “mam[ a mii de lucruri bune”. Este leac pentru
nenorocirile ab[tute, c`nd este @nso\it[ de lacrimi, de
st[ruin\[, de grij[ ]i t[rie sufleteasc[. Devine arm[
puternic[, atunci c`nd este lipsit[ de slava de]art[ ]i c`nd
vine dintr-un suflet sincer ]i nevinovat. Ca o doctorie
m`ntuitoare, vindec[ r[nile p[catelor noastre643.
Rug[ciunea de mul\umire este o datorie a
cre]tinului, @n tot timpul ]i @n orice @mprejurare. C[ci
Dumnezeu voie]te ca rug[ciunile noastre s[ nu fie numai
642
De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @nva\[ c[ rug[ciunea unui
om drept @n fa\a lui Dumnezeu, a]a cum a fost de pild[
proorocul Moise, este mai puternic[ @nc[ ]i dec`t o]tirile lume]ti.
Alt exemplu este cel al prooroci\ei Ana, mama lui Samuel, a
c[rei rug[ciune a fost auzit[ de Dumnezeu, c`nd L-a chemat din
ad`ncul inimii, v[rs`nd r`uri de lacrimi. Oricine se roag[ ca ea,
alung[ din suflet nelini]tea, stinge patimile, dob`ndind o stare de
lini]te ]i o @n[l\ime de spirit care @l une]te cu cerul. #n via\a
cre]tinului, rug[ciunea este echivalentul temeliei pentru o cas[.
Fiindc[ pe temelia rug[ciunii, se pot zidi toate celelalte virtu\i,
care aduc bun[t[\ile cere]ti – Idem, Cuv`nt despre rug[ciune,
PG 50, col. 779-781, 784, 786 ; Pr. Dr. Gh. Tilea, Starea de
spirit…, Op. cit., pg. 293
643
Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 743,
746-748; Idem, Omilia XXVII la Evrei, PG 63, col. 190.
“Rug[ciunea este cur[\irea sufletelor noastre, rug[ciunea este
r[scump[rarea p[catelor noastre, rug[ciunea este pricina a mii
de bun[t[\i”. C`nd este @nso\it[ de milostenie, ne d[ mai mult[
@ndr[zneal[ @n fa\a lui Dumnezeu - Idem, Catehezele baptismale,
traducere, pg. 115-116
274

de cerere, ci ]i de mul\umire, pentru toate pe care le

primim de la El. S[ mul\umim pentru lucrurile pl[cute ce
le-am primit, este ceva firesc. #ns[ a mul\umi ]i pentru
necazurile ]i durerile pe care le @nt`mpin[m @n via\[ este
dovada unui suflet recunosc[tor. Iar c`nd reu]im s[ ne
rug[m ]i pentru du]mani, cercet`ndu-ne propriile p[cate
]i rug`ndu-ne pentru iertarea lor, ar[t[m @ng[duin\[ fa\[
de cei ce ne-au gre]it nou[. Ne rug[m deci ]i pentru
du]manii no]tri, nu pentru ca ei s[ piar[, ci ca s[ se
m`ntuiasc[644.
Dar cum rug[ciunea nu are margini, ne rug[m ]i
pentru cei r[posa\i. Dup[ #nvierea lui Hristos, moartea
poate fi @nvins[, c[ci nu mai are asupra omenirii puterea
de dinainte. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur consider[ moartea
ca pe o odihn[, o c[l[torie, o trecere, un prilej chiar de
bucurie, c`nd @l g[se]te pe cre]tin @n stare de sfin\enie.
Atitudinea lui @n fa\a mor\ii nu trebuie ]i nu poate s[ fie
cea de team[, ci de bucurie ]i curaj, fiindc[ este trecerea
de la via\a prezent[, plin[ de @ncerc[ri, la via\a mai bun[
]i f[r[ sf`r]it. De aceea, Marele Ierarh se pronun\[
adeseori @mpotriva celor care erau dezn[d[jdui\i @n fa\a
mor\ii. La sf`r]itul vie\ii prezente, sufletul p[r[se]te casa
sa de lut ]i merge la St[p`nul tuturor, merge c[tre o alt[
lumin[645.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu este pesimist, ci realist,
con]tient c[ toat[ via\a este o lupt[ cu p[catul, @ntr-un
neostenit efort de a face binele. }i fiindc[ via\a este darul
644
Idem, Omilia XV la Filipeni, PG 62, col. 284; Idem, Omilia VI
la I Timotei, PG 62, col. 532; Idem, Omilia V la II Corinteni, PG
61, col. 433
645
Drd. Dan Ilie Ciobotea, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur despre rug[ciunile pentru cei adormi\i @n Domnul, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXVI, nr. 9-12/1976, pg. 646-648
 275

lui Dumnezeu, nu dorim ca s[ renun\[m la ea, dar nici s[

o consider[m cauz[ de durere nesf`r]it[. Deoarece
moartea fizic[ aduce cu ea bucuria @nt`lnirii cu
Dumnezeu. Ea @n sine nu este rea, ci rele sunt chinurile
care urmeaz[, pentru cel care a tr[it @n p[cat. Moartea ne
duce la Hristos646. Iar pentru cre]tinul care a murit
ne@mp[cat cu Dumnezeu, nu sunt de ajuns numai
lacrimile v[rsate pentru el, ci este nevoie de faptele iubirii
pentru semeni, f[cute @n numele celui r[posat, faptele de
milostenie, ca o m[rturie favorabil[, @n ziua judec[\ii. Prin
rug[ciuni dese ]i milostenii bogate, ajut`nd pe s[raci ]i
pe v[duve, dac[ se poate, chiar din bunurile r[posatului,
@i putem face “chinurile mai u]oare”647, sau s[-l eliber[m
de ele.
Dintre mijloacele practice, care ajut[ la @mplinirea
unei rug[ciuni rodnice, sunt amintite aten\ia ]i
concentrarea din partea cre]tinului care se roag[, @nso\ite
de st[ruin\[, dup[ exemplul femeii cananeence ]i de
deta]are de cuget[rile omene]ti ]i de patimile ce ne
robesc. Mintea cre]tinului trebuie s[ fie treaz[, @n timpul
rug[ciunii, spre a se putea apropia de Dumnezeu ]i
pentru a nu l[sa du]manului m`ntuirii noastre nici o
porti\[ @n suflet. Fiindc[ diavolul, mai ales @n momentul
rug[ciunii, ne @ndeamn[ s[ tr`nd[vim. Altfel, dac[ ne
rug[m doar cu limba, iar mintea “colind[“ prin alte p[r\i,
646
“S[ pl`ngem pe cei p[c[to]i, nu numai c`nd mor, ci chiar @n
timpul vie\ii lor. S[ ne bucur[m de cei drep\i, nu numai c`t
tr[iesc, ci @nc[ ]i dup[ ce au murit” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur,
Omilia III la Filipeni, PG 62, col. 202-203
647
Drd. Dan Ilie Ciobotea, #nv[\[tura…, Op. cit., pg. 650-651.
“To\i c`\i… iubi\i pe cel mort, apropia\i-v[ de Iisus ]i ruga\i-L
pentru cel mort” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXVII la
Matei, PG 57, col. 351
276

nu vom avea nici un folos dintr-o astfel de rug[ciune

nedeplin[, ba ne vom agonisi ]i os`nd[648.
M`ntuitorul #nsu]i ne-a @nv[\at cum s[ ne rug[m, ne-
a ar[tat c[ rug[ciunea ne este folositoare ]i trebuie s[ o
@nso\im cu faptele noastre. Chiar atunci c`nd cerem de la
Dumnezeu ceva lumesc, cum ar fi p`inea cea de toate
zilele, s[ cerem cu modera\ie ]i av`nd sufletele curate.
Rug[ciunea cre]tinului trebuie s[ fie scurt[, pentru a nu
c[dea @n tr`nd[vie, dar la intervale mici de timp, pentru a
p[stra mintea treaz[ ]i cu luare aminte. Sufletul s[
r[m`n[ mereu cald ]i clocotitor, iar nu tr`ndav. Cre]tinul
s[ nu pregete @n a se ruga, chiar dac[ rug[ciunea sa nu
este ascultat[ @ndat[. De asemenea, s[ nu gr[im multe @n
rug[ciune, cer`nd lui Dumnezeu putere, slav[, bani ]i alte
lucruri ce nu ne sunt de folos. #n fine, postul ajut[ ]i face
rug[ciunea mai rodnic[. “Omul… care poste]te este u]or
]i @naripat, se roag[ cu mintea treaz[“649.
Rug[ciunea ]i postul sunt unite ]i nu pot fi
concepute dec`t @mpreun[, ca dou[ aripi, care fac sufletul
s[ zboare ]i s[ se @nal\e c[tre Dumnezeu. Postul este
prim[vara duhovniceasc[ a sufletelor. Vechimea lui

648
“C`nd vorbesc de rug[ciune, nu m[ refer la simpla
bolborosire plin[ de neglijen\[, m[ refer la rug[ciunea f[cut[ cu
aten\ie” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre necunoa]terea lui
Dumnezeu, PG 48, col. 744; Idem, Omilia LII la Matei, PG 58,
col. 521; ]i Idem, Omilia XXX la Matei, PG 53, col. 281; Idem,
Omilia V la II Corinteni, PG 61, col. 432; Idem, Omilia XXX la
Facere, PG 53, col. 280
649
Idem, Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 299; Idem, Omilia
XXVII la Evrei, PG 63, col. 189; Idem, Cuv`ntul II la Sf`nta
Ana, PG 54, col. 646; Idem, Omilia XLIX la Facere, PG 54, col.
445; Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 278; Idem, Omilia
LVII la Matei, PG 58, col. 563
 277

este la fel de mare cu cea a omenirii, fiind prima porunc[

dat[ de Dumnezeu oamenilor, dup[ facerea lor, c`nd au
fost a]eza\i @n rai. Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: “Din
tot pomul cel din rai s[ m`nca\i, dar din pomul
cuno]tin\ei binelui ]i a r[ului s[ nu m`nca\i” (Facere 2,
16-17). Dac[ @n rai a fost folositor postul, cu mult mai
mult nou[ celor care tr[im afar[ din rai650.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur sf[tuie]te pe cre]tini s[
lucreze pentru m`ntuirea sufletelor lor, av`nd @n post un
aliat de n[dejde. Ca ]i Sf`ntul Vasile cel Mare, el @]i
fundamenteaz[ @nv[\[tura pe binecunoscutele exemple
scripturistice, cu convingerea c[, a]a cum postul a dat
roade minunate pentru drep\ii Vechiului Testament, tot
astfel, @i va ajuta ]i pe contemporanii s[i651.
Desigur c[ vorbind despre latura practic[ a
postului, primul g`nd care ne vine @n minte este cel legat
de lungimea lui. A]a cum este obiceiul oamenilor,
cre]tinii se @ntrebau ]i atunci c`te s[pt[m`ni au \inut post.
Marele Ierarh vrea s[ @i con]tientizeze pe ei ]i pe noi c[ nu
at`t durata, c`t felul cum este \inut postul poate s[ aduc[
roadele a]teptate652. Un alt aspect practic al postului

650
Idem, Omilia I la Facere, PG 53, col. 23; Idem, Omilia a V-a:
La profetul Iona, Daniel ]i la cei trei tineri, PG 49, col. 307
651
Moise ]i Ilie, mari ]i str[luci\i prin faptele lor, c`nd voiau s[ se
apropie de Dumnezeu, “s[ vorbeasc[ cu El”, mai @nt`i se l[sau
@n “bra\ele postului”, @ntocmai ca @n bra\ele “unei mame pline de
iubire”. Tot la fel s-a petrecut ]i cu Daniel, @n groapa cu lei, care,
postind, a ie]it de acolo, ca ]i cum ar fi fost @ntre oi bl`nde.
Postul i-a ajutat ]i pe cei trei tineri, @n cuptorul din Babilon - Idem,
Omilia a V-a: La profetul Iona, Daniel ]i la cei trei tineri, PG
49, col. 307, 312
652
“E obiceiul vostru de a v[ @ntreba unul pe altul @n post: c`te
s[pt[m`ni ai postit?… Hei ]i ce c`]tiga\i voi de posti\i tot postul,
278

cre]tin rodnic este cel al @mbin[rii lui cu str[daniile pentru

rug[ciune653.
#n fine, dintre mijloacele practice, amintim ]i
ab\inerea de la orice fapte rele, cu consecin\e pe plan
social, ca de exemplu s[v`r]irea de fapte rele @mpotriva
semenilor, sau participarea la spectacole p[g`ne654,
@nfr`narea m`niei, “smulgerea” din minte a tuturor
g`ndurilor @ndreptate spre pofte, izgonind din sufletul
nostru orice r[utate fa\[ de semeni655. Mai exist[ o
variant[ a postului, pentru cei care, din diverse motive,
nu \in postul de bucate. Este excep\ia de la regula
instituit[ de Biseric[. Unor astfel de oameni li se
recomand[ “s[ fac[ milostenii mai bogate, s[ se roage cu
mai mult[ st[ruin\[, s[ fie cu mai mult[ r`vn[ la

c`nd inima voastr[ este f[r[ virtute?… A te mul\umi cu simplul

post, sau ab\inerea de la m`ncare, acest post @nceteaz[ dup[ 40
de zile. Dar ferirea de p[cat, meritul reformei moravurilor sale
dureaz[ ]i dup[ terminarea postului mare” - Idem, Omilia a XVI-
a la statui, PG 49, col. 169-170. Desigur, trebuie s[ urm[rim
adev[ratul post, cel de p[cate - Idem, Catehezele baptismale,
trad. cit., pg. 82
653
Atunci c`nd “omul care se roag[ cum trebuie ]i poste]te, nu
are nevoie de multe lucruri… Se roag[ cu mintea treaz[, postul
stinge poftele cele rele…, smere]te sufletul @ng`mfat… Cel care
se roag[ ]i poste]te are dou[ aripi ]i este mai u]or dec`t v`ntul”
- Idem, Omilia LVII la Matei, PG 58, col. 563
654
De aceea, Sf`ntul P[rinte ne @ntreab[: “Care-i folosul postului,
c`nd opre]ti trupul de la m`nc[rurile legiuite, dar dai sufletului
hran[ nelegiuit[?” - Idem, Omilia a VI-a, @n a ]asea s[pt[m`n[
a Sf`ntului post de patruzeci de zile, PG 49, col. 314-315
655
“Ni se cere ca @mpreun[ cu oprirea de la m`nc[ruri, s[ ne
oprim ]i de la faptele care ne vat[m[“ - Idem, Omilia VIII la
Facere, PG 53, col. 74
 279

ascultarea cuvintelor duhovnice]ti…, s[ se @mpace cu

du]manii”656.
Postul cre]tin autentic, ce respect[ r`nduielile, este
prim[vara duhovniceasc[ a sufletelor. Despre acesta,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur are cuvinte de o frumuse\e
aparte. Postul este plin de roade @n via\a fiec[ruia dintre
cei care @l tr[iesc cu adev[rat, aduc`nd “lini]tea cea
adev[rat[ a g`ndurilor”, potolind valurile poftelor
necugetate din noi ]i @ncunun`ndu-ne cu “cununi de
haruri duhovnice]ti”. A]adar, este un factor important @n
realizarea progresului duhovnicesc al fiec[rui cre]tin,
@nfr`n`nd poftele, cre@nd @n suflet o atmosfer[ de cur[\ie ]i
favoriz`nd starea de rug[ciune657. Postul este @nfrico][tor
pentru demoni ]i red[ libertatea, pe care patimile au r[pit-
o omului. Este deopotriv[ un conduc[tor bun al vie\ii, dar
]i un prieten plin de iubire658.
Un p[cat care se opune @n modul cel mai direct ]i
mai categoric postului este l[comia. Ea este cel mai mare
du]man pentru trup. L[comia vat[m[ deopotriv[ trupul,
dar ]i sufletul omului. C[ci lacomul nu are mil[ nici fa\[
de propriul s[u stomac, pricinuindu-]i o @ndoit[ v[t[mare:
@]i vat[m[ puterea trupului, @mpreun[ cu duhul. L[comia

656
Idem, Omilia X la Facere, PG 53, col. 83
657
Idem, Cuv`ntul I la Facere, PG 54, col. 581; Pr. Prof. Ioan G.
Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., pg. 198
658
Idem, Omilia a V-a: La profetul Iona, Daniel ]i la cei trei
tineri, PG 49, col. 307. “Postul este… podoaba b[tr`nilor,
pedagogul tinerilor, @nv[\[torul celor ce tr[iesc @n cur[\enie
trupeasc[ ]i sufleteasc[“ - Idem, Omilia II la Facere, PG 53, col.
27
280

unora este @n contrast cu s[r[cia altora, care se chinuiesc

cu foamea ]i cu neajunsurile659.
Un alt @ndemn hrisostomic este acela s[ nu postim
“de ochii lumii”, fiindc[ @ng`mfarea este socotit[ un
p[cat grav. Ea este cu at`t mai grav[ c`nd o ar[t[m fa\[
de semeni, @n timp ce postim. Fiindc[ dac[ postim ]i
suntem @ng`mfa\i, “nu numai c[ la nimic nu ne va folosi,
ci chiar ne vom v[t[ma mai mult”660.
Privit[ @n ansamblu, @nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur despre post se arat[ a fi izvor`t[ din experien\a sa
proprie, ca unul ce a tr[it o via\[ plin[ de @nfr`nare ]i post,
av`nd caracter de permanent[ actualitate pentru noi
cre]tinii. Arat[ grija fa\[ de om, @n\elegere fa\[ de
sl[biciunile noastre ]i dorin\[ de a ne ridica moral ]i, de ce
nu, dorin\[ de a ne vedea cu mai mult[ grij[ pentru
s[n[tatea trupeasc[.
Una dintre cele mai importante virtu\i cre]tine este
smerenia. Despre ea Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te
@n multe dintre cuv`nt[rile sale. Smerenia aceasta este
chiar smerenia Domnului nostru Iisus Hristos. El ne-a
@nv[\at s[ fim smeri\i, fiindc[ smerenia este “mama
@ntregii filosofii”. Oric`t s-ar smeri cineva dintre noi
oamenii, nu se compar[ cu smerenia Domnului, prin

659
Idem, Omilia XLII la Matei, PG 57, col. 471. Pe un astfel de
om lacom, Sf`ntul P[rinte @l mustr[ cu toat[ asprimea, zic`nd:
“Ai primit de la Dumnezeu p`ntece pentru ca tu s[ te hr[ne]ti,
iar nu ca el s[ te trag[ la p[m`nt” – Idem, Omilia XIV la
Filipeni, PG 62, col. 278. Nici chiar animalele nu m[n`nc[ mai
mult dec`t le este de folos – Idem, Omilia IX la I Corinteni, PG
61, col. 80; Idem, Omilia XIII la I Timotei, PG 62, col. 569
660
Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61, col. 426. Postul celor
f[\arnici este nefolositor ]i @n]el[tor - Idem, Omilia XX la Matei,
PG 57, col. 287-288
 281

care El ne-a @n[l\at pe to\i661, @ntrup`ndu-se ]i f[c`ndu-se

om.
Drep\ii Vechiului Testament sunt ar[ta\i ca pild[ de
smerenie. Astfel, ei au binepl[cut lui Dumnezeu ]i au
putut s[v`r]i multe fapte mari, dob`ndind @ndr[zneal[ @n
fa\a St[p`nului tuturor662. Exemplul clasic de smerenie,
adeseori amintit de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, este cel al
vame]ului din binecunoscuta pild[ a vame]ului ]i a
fariseului, dar ]i femeia cananeianc[, cea care a ar[tat
at`t de mult[ credin\[ ]i insisten\[ fa\[ de M`ntuitorul.
Cananeianca filosofeaz[, rabd[ ]i crede. M`ntuitorul nu
vrea s[ o oc[rasc[, ci vrea s[ descopere comoara
ascuns[ @n sufletul ei ]i rug[ciunea ei st[ruitoare. Pentru
ascult[torii s[i de atunci, Sf`ntul P[rinte pune @n fa\[
exemplul smereniei monahilor, “traiul lor foarte modest,
r[sp`ndi\i prin mun\i ]i v`lcele, modest @mbr[ca\i, mul\i
venind din lumea @n care fuseser[ odat[ @n slujbe @nalte, @n

661
Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 345; Idem, Omilia
XXXVIII la Matei, PG 57, col. 431. “#nainte de a se face om, era
cunoscut numai de @ngeri. Dar c`nd s-a f[cut om ]i a fost
r[stignit, nu numai c[ nu I s-a mic]orat slava aceea, ci… L-a
cunoscut @ntreaga lume” - Idem, Omilia LXV la Matei, PG 58,
col. 623. }i: Idem, Omilia II la Epistola c[tre Filimon, PG 62,
col. 713
662
Cel mai des amintit este patriarhul Avraam - Idem, Omilia
XXXI la Facere, PG 53, col. 285; Idem, Omilia I la Epistola I
Corinteni, PG 61, col. 16. “Smerenie este smerenia aceea pe
care a ar[tat-o acest minunat b[rbat fa\[ de cel ce era cu mult
mai prejos de el” - Idem, Omilia XXXIII la Facere, PG 53, col.
312. }i profetul Moise, legiuitorul Vechiului Testament, este
exemplu de smerenie, c[ci “el a dispre\uit ]i palatele
@mp[r[te]ti” - Idem, Omilia I la Epistola I Corinteni, PG 61, col.
15.
282

lux ]i bog[\ie663, dar care acum prin smerenie deveniser[

cu totul al\ii.
Importante sunt pe plan social efectele smereniei,
devenind o datorie a fiec[rui cre]tin, fie el chiar rob, s[rac,
nevoia], str[in, sau om de r`nd664. Omul smerit este
pl[cut nu doar lui Dumnezeu, ci ]i semenilor, este tovar[]
al p[cii. Chiar dac[ este batjocorit, sau def[imat, el tace ]i
r[m`ne lini]tit. Adev[rata smerenie este cea de bun[ voie,
@nc[ ]i fa\[ de cei mai mici dec`t noi665. Cre]tinul smerit
]tie s[ cedeze @n fa\a celorlal\i ]i nu se sup[r[ pe cei care
@i fac r[u, chiar dac[ lor el le-a f[cut mai @nainte bine. Cel
smerit, prin purtarea sa, aduce pace statornic[ @n
suflete666.
Rolul ei este mare, fiind temelia faptelor bune ]i
cauza tuturor bun[t[\ilor. Roadele ei sunt numeroase ]i
binevenite. Ea ne p[ze]te de p[cate, ne face mai pu\in
orgolio]i, ne @ndeamn[ s[ nu neglij[m virtutea667. Dup[

663
Idem, Omilia III la Matei, PG 57, col. 36; Idem, Omilia LII la
Matei, PG 58, col. 521; Idem, Omilia LXXII la Matei, PG 58, col.
671
664
Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 225
665
Idem, Omilia XXXIII la Facere, PG 53, col. 312; Idem, Omilia
I La Epistola I Corinteni, PG 61, col. 15
666
“Nimic nu aduce at`ta odihn[ ]i lini]te @n sufletele noastre, ca
bun[tatea ]i smerenia. O purtare ca aceasta este mai de pre\
pentru cel ce o are dec`t o coroan[ de @mp[rat” - Idem, Omilia
XXXIV la Facere, PG 53, col. 313. A]adar, toleran\a fa\[ de
semeni este ]i ea o form[ de smerenie - Idem, La Evrei, PG 63,
col. 190
667
“Omul care pune virtu\ii aceast[ temelie, poate @n[l\a cl[direa
virtu\ii, la orice @n[l\ime vrea” - Idem, Omilia XXXV la Matei, PG
53, col. 330; Idem, Omilia VI La Epistola c[tre Filipeni, PG 62,
col. 215. Ea “@nt[re]te ]i @mputernice]te pe om @n orice
 283

cum nu este cu putin\[ ca s[ tr[iasc[ omul f[r[ de inim[,

tot a]a nu poate tr[i f[r[ smerenie. #n[l\imea la care
smerenia @l ridic[ pe om, @l face pe acesta asemenea cu
Dumnezeu. Datorit[ smereniei lor, sfin\ii sunt admira\i de
noi to\i668. Smerenia devine deci temei pentru m`ntuire.
Iar cre]tinul nu trebuie s[ se laude cu faptele sale bune,
pentru a nu pierde folosul ce vine din r[splata lor. P[catul
care se opune @n modul cel mai direct smereniei este
m`ndria. Aceasta este cea care a adus c[derea
protop[rin\ilor669.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ continuu pe
noi cre]tinii s[ d[m slav[ lui Dumnezeu pentru toate,
s[ mul\umim binef[c[torilor ]i s[ le fim recunosc[tori.
Mai @nt`i, Dumnezeu este cel mai mare binef[c[tor al
nostru ]i de aceea, @n toate @mprejur[rile vie\ii, avem
datoria “s[ @n[l\[m lui Dumnezeu laud[ ]i slav[“. Din
p[cate, noi de cele mai multe ori, ne aducem aminte de El
atunci c`nd suntem bolnavi, iar c`nd ne vindec[m, uit[m
de @ndat[. Hristos @ns[ ne-a poruncit s[ ne rug[m continuu
]i s[-L sl[vim, mul\umindu-I. Nimic nu este at`t de pl[cut
lui Dumnezeu ca sufletul care este plin de recuno]tin\[. El
este Binef[c[torul nostru, multe din binefacerile Sale
r[m`n`ndu-ne chiar necunoscute, dar cere de la noi

@mprejur[ri ale vie\ii” - Idem, Omilia XX la Epistola c[tre

Romani, PG 60, col. 602
668
Idem, Omilia LXV la Matei, PG 58, col. 623; ]i: Idem, Omilia
XLVII la Matei, PG 58, col. 485
669
“M`ndria nu numai c[ nu adaug[ nimic bun vie\ii noastre, dar
ne ia ]i ceea ce avem. Smerenia, dimpotriv[, nu numai c[ nu ne
ia ]i ceea ce avem, dar ne adaug[ ]i ceea ce nu avem” – Idem,
Omilia LXV la Matei, PG 58, col. 626
284

numai ca s[-I mul\umim, r[spl[tindu-ne ]i mai mult

pentru recuno]tin\a noastr[670.
Necontenita aducere aminte de binefacerile lui
Dumnezeu are ca efect @naintarea cre]tinilor pe calea
virtu\ii, @nt[rirea r`vnei lor ]i dorin\a de a se ar[ta mai
vrednici671. Porunca de a mul\umi lui Dumnezeu este
valabil[ pentru fiecare moment al vie\ii cre]tinului. S[ #i
mul\umim Lui nu doar dac[ suntem boga\i, dac[ toate ne
merg bine, ci ]i dac[ suntem s[raci672, nu doar c`nd
suntem s[n[to]i, ci ]i c`nd boala ne @ncearc[ ]i suntem @n
mari primejdii. Atunci dob`ndim @n\elepciune, bucur[m pe
Domnul ]i @l facem de ru]ine pe diavol, z[d[rnicindu-i
planurile. C`nd omul mul\ume]te lui Dumnezeu ]i pentru
relele ce i se @nt`mpl[, el trece parc[ mai u]or peste acele
greut[\i ]i nu le mai simte, le neglijeaz[ @n @n\elepciunea
sa. Limba celui care mul\ume]te Domnului ]i pentru cele
nepl[cute ce i se @nt`mpl[ nu este cu nimic mai prejos
dec`t cea a martirilor, care s-au @ncununat673.

670
Idem, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 329; Idem, Omilia
XIX la Efeseni, PG 62, col. 130; Idem, Omilia IX la Facere, PG
53, col. 80; Idem, Omilia LII la Facere, PG 54, col. 460
671
Idem, Omilia XV la Facere, PG 53, col. 124
672
S[ mul\umim lui Dumnezeu ]i atunci c`nd pierdem din
bunurile noastre - Idem, Omilia XX la Evrei, PG 63, col. 147
673
Este firesc lucru ca un cor[bier s[ mul\umeasc[ lui
Dumnezeu atunci c`nd v`ntul m[rii @i este prielnic, “@ns[ a-I
mul\umi c`nd este furtun[ ]i corabia se zbate din toate p[r\ile ]i
este @n primejdie de a se scufunda, atunci este prob[ de mare
r[bdare ]i recuno]tin\[“ - Idem, Omilia II la Romani, PG 60, col.
401. “Fie de suntem veseli ]i lini]ti\i, fie de ajungem @n necazuri,
s[ mul\umim la fel St[p`nului” - Idem, Omilia LXIV la Facere,
PG 54, col. 558. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur d[ exemplul tragic al
unui p[rinte al c[rui copil este bolnav ]i chiar moare,
 285

S[ nu uit[m nici o clip[ c[ nu Dumnezeu este Cel

care are nevoie de ajutorul nostru, ci noi avem nevoie de
ajutorul Lui. }i dac[ prin mul\umirea noastr[, Dumnezeu
nu c`]tig[ nimic, @n schimb aceasta ne apropie pe noi de
El. S[-I mul\umim dar nu numai pentru ceea ce ne d[
nou[, ci ]i pentru binefacerile oferite semenilor, cele mici
]i cele mari674. C`t despre lipsa omului de recuno]tin\[, ea
este asem[nat[ de Marele Ierarh cu gerul iernii, care
amor\e]te ]i omoar[ trupurile675.
Modelul sfin\ilor este, pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, un model viu, @ndemn`ndu-ne pe fiecare dintre noi s[
@l urm[m, a]a cum el @nsu]i l-a urmat. Dar dintre to\i a
apreciat ]i elogiat cel mai mult pe Sf`ntul Apostol Pavel,
cu sufletul s[u ca o “livad[ de virtu\i” ]i ca un “rai
duhovnicesc”. S-a str[duit s[ ne conving[ de necesitatea
]i posibilitatea ca s[ ajungem, fiecare dintre noi, dup[

@ndemn`ndu-l: “Copilul t[u este bolnav poate, dar mul\ume]ti lui

Dumnezeu pentru aceasta? Ei bine, @n aceast[ mul\umire @\i st[
cununa” - Idem, Omilia VII la Coloseni, PG 62, col. 357. “C`nd
pierzi pe fiul t[u unul n[scut…, singurul care trebuia… s[
continue memoria ta, nu ofta, ci mul\ume]te lui Dumnezeu ]i
sl[ve]te pe Cel ce \i l-a luat”. C`nd cre]tinului i se @nt`mpl[, @n
general, ceva sup[r[tor, el trebuie s[ #i mul\umeasc[ lui
Dumnezeu ]i va fi mult c`]tigat - Idem, Omilia III la I
Tesaloniceni, PG 62, col. 413-413
674
Idem, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 331. Un motiv @nc[ ]i
mai puternic, ce trebuie s[ ne conving[ de necesitatea de a
mul\umi ne@ncetat lui Dumnezeu este oferit nou[ chiar ]i numai
privind pe semenii no]tri ce au nenorociri mai mari dec`t ale
noastre - Idem, Omilia XI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 466
675
“Nemul\umirea pentru binefacerile primite amor\e]te ]i
omoar[ sufletul” - Idem, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 332
286

putin\[, “ca Pavel”. Desigur, nu “sub chipul harului primit

]i al minunilor s[v`r]ite”, ci al cur[\iei vie\ii676.
Apostolul neamurilor a fost chemat la misiunea sa
de M`ntuitorul #nsu]i, Cel care i-a descoperit tainele Sale.
La r`ndul lui, el a r[spuns printr-o d[ruire total[, cu o
credin\[ fierbinte, reu]ind s[ converteasc[ at`tea suflete.
Iar roadele lucr[rii sale misionare r[m`n vii p`n[ @n zilele
noastre, prin comunit[\ile pe care el le-a @ntemeiat677.
Sf`ntul Apostol Pavel a fost ca fiecare dintre noi,
av`nd aceea]i fire, acela]i suflet omenesc, tr[ind tot pe
p[m`ntul pe care noi tr[im ]i dovedind prin toate c[
virtutea nu este grea ]i nici imposibil de @mplinit. Iar
virtutea ce @l caracteriza prin excelen\[ era iubirea sa fa\[
de Hristos ]i fa\[ de oameni. S-a purtat ca un tat[ al
tuturor, @ngrijindu-se de cele trupe]ti ]i de cele suflete]ti,
d`ndu-le celor pe care @i @nt`lnea cuvintele, dar ]i banii s[i.
Urm[rea pretutindeni folosul celor credincio]i, pacea,
@n\elegerea @ntre oameni, urm[rea propov[duirea
Evangheliei. A predicat chiar ]i atunci c`nd era legat,
@ntemni\at678, ori @n fa\a instan\elor de judecat[.

676
Idem, Despre c[in\[, Omilia I, PG 47, col. 393 ]i urm.; Idem,
Omilia XXI la Epistola II Corinteni, PG 61, col. 545
677
“Ca un @ntraripat, a sem[nat cuv`ntul credin\ei, a alungat
r[t[cirea, a adus adev[rul” - Idem, Cuv`ntul I de laud[ la
Sf`ntul Apostol Pavel, PG 50, col. 474. Slujirea sa apostolic[ se
@ntinde @n toat[ lumea vremurilor lui, la romani, per]i, indieni,
sci\i, etiopieni, sarma\i, par\i, mezi, sarazini, la tot neamul
omenesc - Idem, Cuv`ntul IV la Sf`ntul Apostol Pavel, PG 50,
col. 490
678
Idem, Omilia XXXII la Romani, PG 60, col. 681; Idem,
Cuv`ntul III la Sf`ntul Apostol Pavel, PG 50, col. 483; Idem,
Cuv`ntul VII la Sf`ntul Apostol Pavel, PG 50, col. 511, 513
 287

#n general, to\i Sfin\ii Apostoli sunt pentru noi

cre]tinii adev[rate modele, av`nd o via\[ curat[ ]i
transpun`nd @n fapt[ ceea ce spun Sfintele Scripturi.
Lega\i de personalitatea Sf`ntului Apostol Pavel sunt ]i cei
doi so\i, Aquila ]i Priscila. Acestora s[ le r`vnim, s[ le
urm[m. Cuv`nt[rile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur sunt pline
de @ndemnuri ca, merg`nd la Sf`nta Scriptur[, s[ lu[m
exemple de urmat pentru via\a noastr[679.
#n Scriptura Vechiului Testament g[sim pildele
drep\ilor. Pentru acele vremuri, Noe este un exemplu, ca
unul care “@n toate virtu\ile era des[v`r]it”. Din credin\[, el
construie]te corabia, @ndur[ c[l[toria, al[turi de fiare.
Credin\a @i este @ntocmai ca o “ancor[ puternic[“ ]i ca un
“temei de m`ntuire”680. Este apoi prezentat ascult[torilor
exemplul patriarhului Avraam, @ndemn`ndu-ne s[ @l
imit[m ]i s[ avem @ncredere, @ntocmai ca el, @n
f[g[duin\ele f[cute de Dumnezeu oamenilor.
Impresionant este episodul filoxeniei de la stejarul Mamvri,
care scoate @n eviden\[ caracterul patriarhului681. Ne sunt
aduse ]i alte exemple de virtute din Vechiul Testament, ce
trebuie urmate682.

679
Idem, Omilia XLVI la Matei, PG 58, col. 479; Idem, Omilia
XIII la Epistola c[tre Filipeni, PG 62, col. 273; Idem, Catehezele
maritale, trad. cit., pg. 84. C`teva alte trimiteri: Idem, Omilia a
XI-a la Facere, PG 53, col. 95; Idem, Omilia LXVII la Facere, PG
54, col. 580; Idem, Omilia IV la Matei, PG 57, col. 49; Idem,
Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 493
680
Idem, Omilia XXIII la Facere, PG 53, col. 203; Idem, Omilia
XXV la Facere, PG 53, col. 224
681
Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 318; Idem, Omilia
XLI la Facere, PG 53, col. 382
682
Lot - Idem, Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 400; Iov -
Idem, Omilia XXIII la Facere, PG 53, col. 202; David - Idem,
288

Sf`ntul Ioan Botez[torul, fiind mai presus dec`t to\i

profe\ii, a tr[it @n nevoin\[, a dispre\uit cele trec[toare, a
dus o via\[ aspr[. Chiar ]i @mbr[c[mintea sa era simbol al
poc[in\ei. Nu s-a bucurat de nimic din cele omene]ti. Era
totu]i bl`nd ]i curajos. Iat[ numai c`teva motive pentru
care se cuvine s[ @l imit[m683.
#n afar[ de exemplele luate din Sf`nta Scriptur[,
cre]tinii au pilda sfin\ilor martiri, mul\i apropia\i @n timp
de ascult[torii Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur. El ne-a l[sat
minunate omilii @n cinstea acestora. Suntem chema\i to\i
s[ mergem la bisericile ce ad[postesc sfintele lor moa]te
]i s[ v[rs[m acolo “multe r`uri de lacrimi sfinte”, @n[l\`nd
rug[ciuni. Atunci c`nd noianul faptelor ]i grijile vie\ii ne
@ntunec[ cugetul, s[ ie]im din casele noastre ]i s[ ne
retragem la bisericile martirilor, adev[rate oaze de
reconfortare spiritual[684.
Dintre cuv`nt[rile hrisostomice de laud[ la sfin\ii
martiri, una dintre cele mai impresionante este cea
@nchinat[ Sf`ntului Vavila, asem[nat pentru vrednicia sa
cu Ilie profetul, sau chiar cu Sf`ntul Ioan Botez[torul.

Omilia XXVI la Matei, PG 57, col. 344; sau prooroci\a Ana –

Idem, Cuv`ntul II la S[rb[toarea Sfintei Ana, PG 54, col. 643-
652
683
Idem, Omilia X la Matei, PG 57, col. 188-190
684
Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Frumuse\ea ]i sublimitatea
doctrinar[ a stilului predicatorial al Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur @n dou[ omilii la sfin\ii martiri, @n rev. Glasul Bisericii, an
XLIII, nr. 5-6/1984, pg. 362. Patimile mucenicilor ne @nva\[ s[
dispre\uim ce exist[ @n via\a aceasta. S[ alerg[m la mormintele
sfin\ilor martiri ca la ni]te bolni\e duhovnice]ti. }i venind la ele
cu o bun[ dispozi\ie, s[ primim astfel vindecarea deplin[ a
neputin\elor suflete]ti ]i a celor trupe]ti - Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, Catehezele baptismale, trad. cit., pg. 106-107
 289

Fericitul Vavila i-a dojenit pe cei necredincio]i, iar pe

cre]tini i-a f[cut mai cucernici. A dovedit curajul
apostolilor, prin faptele sale. Ne-a @nv[\at c[ fiecare dintre
noi trebuie s[-]i fac[ datoria de cre]tin685, s[ o duc[ p`n[
la cap[t. C[ci de fapt aceasta @nseamn[ mucenicie,
d[ruire, jertfelnicie ]i inflexibilitate @n fa\a p[catului.
Cre]tinii au ca model de urmat ]i pe monahii
vremurilor acelea. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te cu
at`ta admira\ie ]i convingere despre monahii din Egipt,
care “s-au desp[r\it de toate averile, s-au r[stignit cu totul
pentru lume ]i… @]i agonisesc din lucrul m`inilor lor hrana
cea de trebuin\[“. G`ndindu-ne la ei, s[ ne ru]in[m cu
to\ii, fie c[ suntem boga\i, sau s[raci. Dintre to\i, mai ales
Sf`ntul Antonie cel Mare a transpus @n propria sa via\[
“adev[rul filosofiei noastre”. S[ nu ne scuz[m ]i nici s[ nu
spunem c[ nu ne putem schimba via\a686.

P[catele ]i cur[\irea de p[cate

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur atrage aten\ia asupra
gre]elii pe care p[g`nii o comit, @n @n\elegerea lor despre
p[cate. A]a de pild[, ace]tia, @ntorc`ndu-se de la o
@nmorm`ntare, nu uitau s[ se spele, dar de p[catele lor de
moarte nu se str[duiau s[ se cur[\easc[ niciodat[.
Asemenea lor, cre]tinii se @ngrijeau s[ vin[ la Biseric[ cu
haine curate, cu m`ini sp[late, dar sufletul le r[m`nea @n

685
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre Sf`ntul Vavila, PG 50, col.
541, 547
686
Idem, Omilia VIII la Matei, PG 57, col 89
290

continuare departe de preocup[ri duhovnice]ti687.

Pl[cerea ]i p[catul sunt calea cea larg[, pe c`nd
virtutea este calea cea str`mt[, de care vorbe]te
M`ntuitorul, este calea lipsit[ de cele pl[cute ale lumii.
Adeseori Marele Ierarh @i avertizeaz[ pe ascult[torii s[i c[
nimeni dintre cei care tr[iesc @n via\a aceasta @n pl[ceri,
nu trebuie s[ se a]tepte ca s[ vad[ cerul, fiindc[ este cu
neputin\[688.
P[catul este de multe feluri689. Iat[ c`teva dintre
p[catele asupra c[rora Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se
opre]te cu mai mult[ aten\ie, ]tiut fiind faptul c[ ele
influen\au negativ via\a p[stori\ilor s[i.
Invidia, p[cat at`t de prezent @n via\a oamenilor din
toate timpurile, este @ntocmai cu “viermele n[scut de
lemn, care m[n`nc[ mai @nt`i lemnul care l-a n[scut”. Tot
a]a ]i invidia stric[ mai @nt`i sufletul celui care a n[scut-o.
Sf`r]itul invidio]ilor este tragic, pe c`nd cel al celor
invidia\i este adesea str[lucitor, fiindc[ ei atrag ajutorul lui
Dumnezeu ]i se bucur[ de harul Lui690. Sf`nta Scriptur[ a
Vechiului Testament arat[ urm[rile tragice ale p[catului
invidiei @n via\a semenilor. Vorbe]te despre crima

687
Idem, Omilia XII la Efeseni, PG 62, col. 92; Idem, Omilia LI la
Matei, PG 58, col. 516-517
688
Idem, Omilia IX la I Tesaloniceni, PG 62, col. 453
689
Idem, Omilia III la Tit, PG 62, col. 681; Idem, Omilia XXII la
Facere, PG 53, col. 196; Idem, Omilia XXIV la Romani, PG 60,
col. 628
690
Idem, Omilia XLVI la Facere, PG 54, col. 427. Invidia @l
arunc[ pe omul pe care @l st[p`ne]te “@n bra\ele nebuniei” -
Idem, Omilia LVI la Facere, PG 54, col. 491
 291

s[v`r]it[ de Cain asupra fratelui s[u Abel ]i de fapta

condamnabil[ a fra\ilor lui Iosif691.
Invidia este nu numai un p[cat, ci ]i o boal[, care
roade pe om din interior, @i chinuie sufletul. Pentru omul
invidios, lini]tea vine numai odat[ cu nereu]itele
semenului ]i aceasta doar pentru scurt timp, c[ci @ndat[
ajunge s[ invidieze pe un alt om692.
Exist[, atrage aten\ia Sf`ntul P[rinte, ]i o invidie
frumoas[, @n sens pozitiv, edificator, prin care omul se
str[duie]te s[ imite reu]itele semenilor, ar[t`ndu-se
totodat[ nelini]tit pentru propriile gre]eli. De asemenea,
rareori ne bucur[m pentru izb`nzile semenilor. Dar nu
este pu\in lucru s[ fii bucuros, c`nd fratele t[u este
bucuros, ci poate este mai mare lucru dec`t acela de a
pl`nge @mpreun[ cu cei ce pl`ng693.
Se propune ]i un remediu ob]tesc pentru semenii
no]tri atin]i de p[catul invidiei: cu to\ii s[ ne rug[m lui
Dumnezeu @n comun pentru d`n]ii. Boala invidiei “are
nevoie de rug[ciuni ]i cereri multe”694.
Lenea (tr`nd[via) este v[zut[ ca mam[ a
dezn[dejdii ]i hr[nitoarea acesteia. De aceea, Sf`ntul
P[rinte @ndeamn[ pe p[stori\ii s[i s[ nu dea de m`ncare
la cei care rabd[ de foame din pricina lenei, ci @i sf[tuie]te
pe aceia “s[ munceasc[, spre a agonisi p`inea de toate
691
Idem, Omilia LXI la Facere, PG 54, col. 526. Despre Cain ]i
Abel ]i la: Idem, Omilia XXIV la II Corinteni, PG 61, col. 568;
Idem, Omilia XL la Matei, PG 57, col. 443
692
“Atunci se lini]te]te ]i r[sufl[ u]urat, c`nd peste semenul s[u
a venit un necaz sau o ru]ine” - Idem, Omilia XL la Matei, PG
57, col. 442
693
Idem, Omilia XXXI la I Corinteni, PG 61, col. 262; Idem,
Omilia VII la Romani, PG 60, col. 447
694
Idem, Omilia VII la Romani, PG 60, col. 449
292

zilele” pentru ei ]i pentru al\ii. Doar cei schilozi sunt

@ndrept[\i\i s[ primeasc[ ajutorul semenilor695.
Supersti\iile ]i leacurile b[be]ti sunt criticate,
precum ]i naivii care fac uz de desc`ntece, de vr[ji, de
semne, de ghiciri din zborul p[s[rilor, care leag[ h`rtiu\e
de g`tul bolnavilor696.
Sinuciderea este un p[cat grav, indiferent @n ce
form[ are loc (moarte for\at[, ]treang etc). Pe sinuciga]i,
Dumnezeu @i pedepse]te mai mult ca pe uciga]i, fiind mai
vinova\i dec`t ace]tia. “C[ci dac[ a omor@ pe al\ii este o
fapt[ rea, cu at`t mai mult este a se omor@ pe sine”697.
Avortul este de asemenea socotit o “fapt[
criminal[“, chiar mai mult dec`t omorul, “de vreme ce nu
numai c[ pe copilul n[scut @l omoar[, ci @mpiedic[ chiar a
se na]te”, de a intra @n via\[. Avortul @nseamn[
respingerea darului lui Dumnezeu698.
M`nia este p[catul care @l face pe om s[ fie
asemenea cu un nebun, ale c[rui sim\uri s-au denaturat ]i
ajunge s[ nu mai cunoasc[ nici m[car pe cei apropia\i ai
lui. Iar stadiul imediat urm[tor ei este cel al violen\ei, prin
care omul ajunge s[ se lupte cu semenii lui. Un astfel de
om este mustrat cu asprime699. O form[ de manifestare a
695
Idem, Despre Sf`ntul Vavila ]i @mpotriva p[g`nilor, PG 50,
col. 545. “Ce iertare mai putem avea noi, dac[ tr`nd[vim?” -
Idem, Epistola 106, PG 52, col. 664-665
696
Idem, Omilia IV la I Corinteni, PG 61, col. 37; Idem, Omilia
VIII la Coloseni, PG 62, col. 358
697
Idem, La Galateni, PG 61, col. 611-681
698
Idem, Omilia XXIV la Romani, PG 60, col. 626
699
“C`nd demonul m`niei intr[ @n el, @l face s[-]i ias[ din min\i ]i-
l @mpinge s[ fac[ lucruri potrivnice celor ce se cuvin a fi f[cute” -
Idem, Omilia LIII la Facere, PG 54, col. 470. “Spune-mi tu, care
r[ne]ti, care love]ti…, nu te ru]inezi, nu ro]e]ti c[ ai ajuns o fiar[
 293

m`niei este r[zbunarea, chiar asupra du]manilor, prin

care omul vrea s[ le pl[teasc[ cu aceea]i m[sur[, poate
]i mai mult, uit`nd c[ nu va avea din aceasta nici un
folos, ci va fi judecat la “@nfrico][torul jude\”700. }i totu]i,
spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, “Hristos nu interzice cu
totul m`nia”. S[ ne m`niem ]i noi, dar nu pentru a ne
r[zbuna, ci pentru a @ntoarce pe c[ile drept[\ii pe semenii
p[c[to]i. Exist[ ]i m`nia bun[, pornit[ de cre]tini
@mpotriva diavolului, iar nu contra oamenilor. #n fine, s[
fim m`nio]i chiar fa\[ de noi, mai exact fa\[ de p[catele
noastre, biciuindu-ne con]tiin\a, judec`ndu-ne f[r[ mil[
gre]elile701.
Triste\ea este ]i ea un p[cat, atunci c`nd se abate
asupra noastr[ “pentru toate nimicurile”. Singura triste\e
admis[ este cea pentru p[cate, cu condi\ia s[ fie
limitat[, pentru a nu deveni v[t[m[toare. Sf`ntul P[rinte
se adreseaz[ celor care @]i pierduser[ averea,
@ndemn`ndu-i s[ priveasc[ la semenii lor care “nu au nici
p`inea cea de toate zilele”, aduc`ndu-le aminte c[ trebuie
s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu “c[ nu s-a @nt`mplat mai
r[u”. Nici s[r[cia deci nu poate fi un motiv de triste\e,
dup[ cum nici bog[\ia nu aduce mul\umire sufleteasc[.
Totul \ine de cugetul, de credin\a noastr[702.
Be\ia, p[cat at`t de pl[cut diavolului, devine izvor
pentru alte p[cate. Nu vinul este r[u, ci be\ia. De aceea,

s[lbatic[?… Str`ngi de g`t pe fratele t[u, @l @n[bu]i, @l tr`nte]ti la

p[m`nt @n v[zul tuturor!” - Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col.
237
700
Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 47
701
Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 248; Idem, Omilia II la
Efeseni, PG 62, col. 21
702
Idem, Omilia XXXVIII la I Corinteni, PG 61, col. 330-332
294

c`nd omul este treaz, trebuie s[ i se zugr[veasc[ toat[

“hido]enia” p[catului s[u. Oamenii be\ivi sunt mai r[i
chiar dec`t animalele, c[ci acestea nu beau mai mult
dec`t au nevoie. Be\ivii @ntrec @ns[ hotarele cump[t[rii. Iar
c`nd persoana care bea este femeie, atunci ea se face
mai de r`s. Sf`ntul P[rinte mustr[ cu asprime pe cei
be\ivi, @ncerc`nd s[ ajung[ la sufletul lor ]i s[ le
st`rneasc[ ru]inea. Descrie starea jalnic[ @n care se afl[
un astfel de om, ce face de r`s @ntreaga sa familie, d`ndu-
le du]manilor prilej de bucurie703. Aceast[ atitudine
hot[r`t[ nu urm[re]te nicidecum s[ le fac[ r[u acelor
oameni, ci tocmai s[ @i scape de ru]ine ]i ocar[, cu
con]tiin\a responsabilit[\ii misiunii de p[stor de suflete,
care niciodat[ nu @]i las[ slujba ne@ndeplinit[.
Un alt p[cat adeseori comb[tut de Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur este slava de]art[, care se caracterizeaz[ mai
ales prin nestatornicia ei. De aceea, nu trebuie s[ c[ut[m
lauda semenilor, fiindc[ ea este mai trec[toare dec`t
umbra ]i se risipe]te. Oamenii sunt @n general schimb[tori
]i nestatornici, iar cei care ast[zi ne laud[, m`ine poate ne
vor b`rfi. C`nd dispre\uim slava ]i nu o c[ut[m, tocmai
atunci ne bucur[m de mai mult[ slav[704.
Via\a oamenilor este asem[nat[ cu o scen[ de
teatru, @n care unul joac[ rolul de @mp[rat, altul de osta],
dar la terminarea spectacolului revin la starea lor ini\ial[.
Tot la fel se va petrece @n ziua judec[\ii de apoi, c`nd

703
Idem, Omilia LVII la Matei, PG 58, col. 563-565; Idem,
Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 265
704
Idem, Omilia V la Facere, PG 53, col. 53-54
 295

“fiecare va primi r[splata cuvenit[ dup[ faptele s[v`r]ite

]i nu dup[ rolul pe care l-a jucat @n via\[“705.
Adesea, func\iile @nalte ocupate de unii oameni @i
@mping pe ei la fapte care nu sunt pl[cute lui Dumnezeu.
Iar laudele poporului, aduse conduc[torilor s[i, cu c`t @i
fac pe ace]tia mai str[lucitori, cu at`t le m[resc
primejdiile, grijile, triste\ile. Slava primit[ de la oameni @l
poate transforma pe om @n la], r[u, lingu]itor, f[\arnic.
Adev[rata slav[, cea pe care o vom primi de la
Dumnezeu, r[m`ne ]i nu are sf`r]it. C[ci cele ale lui
Dumnezeu sunt mai presus de orice schimbare706.
Formele de exprimare ale slavei de]arte sunt dintre
cele mai diverse. Unii iubesc slujbele @nalte, al\ii doresc
banii, averile, sau puterea. Din slav[ de]art[ unii dau
milostenie, postesc, se roag[, sau predic[. Slava de]art[
este asem[nat[ de Sf`ntul P[rinte cu o fiar[, care are
multe capete. Este rea mai ales atunci c`nd ia chipul
falsei iubiri de oameni, fiindc[ devine cruzime. Bog[\ia
este adesea motivul slavei de]arte a oamenilor. Dragostea
de bani, dragostea de lucrurile din lumea aceasta @i face

705
Idem, C[tre Teodor, PG 47, col. 309-316, trad., pg. 381. Un
caz aparte a fost cel al lui Eutropiu, ministrul @mp[ratului, care se
bucurase de mult[ cinste, c`nd era preferatul cur\ii @mp[r[te]ti.
Dar c`nd el a c[zut @n disgra\ie, poli\ia imperial[ c[uta s[-l
aresteze, spre a-l ucide. #ntr-o cuv`ntare rostit[ cu acest prilej,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur spune: “Unde este acum ilustrul
ve]m`nt al consulatului?… Unde sunt aclama\iile…? Unde sunt
cununile…? … Toate au disp[rut” - Idem, Discursul @n favoarea
eunucului Eutropiu, PG 52, col. 391
706
Idem, Omilia XL la Matei, PG 57, col. 444; Idem, Omilia II la
I Timotei, PG 62, col. 512
296

pe oameni mai slugarnici ]i mai lingu]itori707. Pentru

oameni, lucrurile lume]ti care par s[ aduc[ fericirea cea
mai mare \in de putere, de bog[\ie ]i de cinstea venit[ din
partea oamenilor.
Cel ce voie]te s[ aib[ slav[, trebuie s[
dispre\uiasc[ slava. Pe omul care nu umbl[ s[
dob`ndeasc[ slava, to\i @l respect[. Din contr[, dac[ o
caut[, c`]tig[ dispre\ul semenilor708. Dar omul care
iube]te @ntr-adev[r lauda ]i slava ar trebui s[ fug[ de
lauda oamenilor, pentru a c`]tiga r[splat[ din partea lui
Dumnezeu709.
Cele mai mari rele din lume, constat[ din experien\a
sa de via\[ Marele Ierarh, @]i au izvorul @n m`ndrie.
Diavolul, din @nger bun, prin m`ndrie a c[zut. Cel dint`i
om s-a m`ndrit ]i a ajuns muritor. M`ndria, r[d[cina ]i
izvorul oric[rui p[cat, are ca leac smerenia710.

707
Idem, Omilia LXXI la Matei, PG 58, col. 664; Idem, Omilia
LVIII la Matei, PG 58, col. 571
708
Idem, Omilia XXIX la II Corinteni, PG 61, col. 603; Idem,
Omilia VIII la Filipeni, PG 62, col. 235. Pild[ de oameni cu totul
lipsi\i de slav[ de]art[ au fost Sfin\ii Apostoli - Idem, Omilia
XXXV la I Corinteni, PG 61, col. 301. Pild[ de oameni st[p`ni\i
de patima slavei de]arte au fost fariseii
709
“Pe nimeni nu obi]nuim noi a sl[vi, dup[ cum sl[vim pe cel
ce respinge slava, ]i nici a l[uda ]i admira, dec`t pe cel ce
dispre\uie]te a fi l[udat ]i admirat” - Idem, Omilia XVII la
Romani, PG 60, col. 570. Adev[rata slav[ nu se c`]tig[ aici, pe
p[m`nt, ci @n ceruri. De aici nevoia de a dispre\ui pe cele
trec[toare - Idem, Omilia IV la II Timotei, PG 62, col. 621
710
Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 224. M`ndria “face pe
om demon, batjocuritor, blasfemiator, c[lc[tor de jur[minte”, ba
chiar uciga] de oameni - Idem, Omilia I la II Tesaloniceni, PG
62, col. 470
 297

Marele Ierarh al Constantinopolului se opre]te

adeseori asupra necesit[\ii cur[\irii de p[cate, aceast[
tem[ de permanent[ actualitate @n via\a oric[rui cre]tin.
Cere omului, creatura lui Dumnezeu, @nzestrat cu darul
nepre\uit al ra\iunii711, s[ nu se lase t`r`t ]i dobor`t de
patimi, @ndemn`nd ca, prin puterea judec[\ii, “s[ biruie
zbuciumul din[untru, s[-]i p[streze noble\ea sa”. #n
aceast[ lupt[, omul nu este singur, ci se bucur[ de grija ]i
de ajutorul ne@ncetat al lui Dumnezeu712.
P[catul inverseaz[ ierarhia valorilor umane, aduce
tulburare ]i este greu de suferit. Nimic nu este mai
primejdios dec`t acesta. O via\[ tr[it[ @n pl[ceri nu este
@nso\it[ de lini]tea dorit[. Din contr[, cel ce se supune
singur pl[cerilor, va fi mereu nemul\umit, cuprins de
primejdii ]i team[, de patimi, g`ndindu-se cu fric[ la
moarte ca un muritor713.
Nu exist[ p[cate mici ]i p[cate mari. Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur @]i exprim[ convingerea c[ dac[ omul nu se
p[ze]te de la @nceput ]i nu fuge de relele mici, din acestea
vor lua na]tere cele mai mari. “Cel ce se deprinde a spune
despre fiecare p[cat c[ “asta nu este nimic”, c`te pu\in va

711
Cei ce p[c[tuiesc au cugetul sau con]tiin\a lor @ntunecat[ -
Idem, Omilia XI la I Corinteni, PG 61, col. 92
712
Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 313-314. Despre
ajutorul pe care @l primim de la Dumnezeu, c`nd vede El c[ noi
ne @ntoarcem spre virtute - Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53,
col. 217
713
“Dac[ ar b[nui vreo boal[, vreo batjocur[, s[r[cie sau altceva
din cele nea]teptate, el este pr[p[dit deja ]i demoralizat cu totul”
- Idem, Omilia XIII la Romani, PG 60, col. 520; Idem, Omilia IX
la I Corinteni, PG 61, col. 80. Sufletul oamenilor p[c[to]i este
plin de griji, de triste\e, de team[ ]i tulburare - Idem, Omilia
XXXVIII la Matei, PG 57, col. 433
298

pierde totul”. M`ntuitorul #nsu]i, vorbind despre patimile

omene]ti, merge mai departe ]i @ndeamn[ la evitarea
chiar a inten\iei p[c[toase, pentru a nu se ajunge la
s[v`r]irea p[catului. Pe aceast[ direc\ie se afl[ ]i @ntreaga
@nv[\[tur[ a Sf`ntului P[rinte714.
Sufletul omului este asem[nat cu un p[m`nt, care
poate deveni mai mult sau mai pu\in roditor. C`nd nu este
sem[nat sau r[s[dit, d[ buruieni. Tot astfel, cugetul
omului, c`nd r[m`ne departe de lucrurile cele bune ]i
folositoare, el se @ndreapt[ spre cele nefolositoare, spre
p[cat715. Marele p[stor de suflete pune @n fa\[ ]i o terapie
spiritual[. #nva\[ de pild[ c[, atunci c`nd omul ]tie c[
este def[im[tor, trebuie s[-]i pun[ @n g`nd s[ nu se
@nfurieze deloc, pentru a nu ajunge s[ s[v`r]easc[ fapte
rele. Aceasta pentru c[ luptele purtate @n suflet la @nceput
sunt mult mai u]oare ]i biruin\a mai lesnicioas[, p[zindu-
ne de noianul r[ut[\ilor ce se pot abate asupra noastr[716.
Diavolul, voind s[ piard[ pe oameni, se folose]te de
mult[ viclenie ]i arat[ st[ruin\[. #ncepe atacul s[u cu
lucruri mici ]i de aici nevoia de a ne @mpotrivi de la
@nceput p[catelor. Altfel, diavolul va continua cu p[cate
mai mari717.

714
Idem, Omilia XII la Romani, PG 60, col. 505; Idem, Omilia
XVII la Matei, PG 57, col. 255
715
Idem, Omilia VII la II Corinteni, PG 61, col. 452
716
Idem, Omilia XII la Romani, PG 60, col. 505-506
717
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[: “S[ nu te ui\i la p[cat c[
este mic, ci s[ te g`nde]ti c[ ajunge r[d[cin[ de mare p[cat,
dac[ nu-l iei @n seam[“. De la p[catele mici se ajunge repede la
p[catele mari, sf`r]ind cu dezn[dejdea, cu lipsa voin\ei de a ne
poc[i. Dumnezeu nu ne-a l[sat f[r[ ap[rare, @n fa\a acestor
viclenii - Idem, Omilia LXXXVI la Matei, PG 58, col. 766-768;
Idem, Despre Sf`ntul Vavila ]i @mpotriva p[g`nilor, PG 50,
 299

Vie\uirea @n stare de p[cat, @n robia patimilor este

@ntocmai cu locuirea @ntr-o pr[pastie ad`nc[, @n @ntunericul
patimilor ]i al faptelor lume]ti, departe de lumina soarelui.
Este ca o robie, mai grea chiar dec`t cea @n care tr[iau
mul\i dintre p[stori\ii Marelui Ierarh718. Lucrarea p[catului
se r[sfr`nge negativ at`t asupra trupului, c`t ]i a
sufletului omenesc. Trupul st[p`nit de p[cat este mai
bolnav chiar dec`t cel cuprins de vreo boal[ molipsitoare.
C`t despre suflet, el devine tulburat ]i nelini]tit. P[catul
aduce @n suflet ceea ce aduce stric[ciunea @n trup, adic[
descompunerea lui. Din contr[, lipsa p[catului @nseamn[
s[n[tate, frumuse\e, dreptate, @n\elepciune719.
P[catele nu aduc cu ele niciodat[ sa\ul ]i nu ne
p[r[sesc nici chiar @n somn. Adeseori, cer oboseal[ ]i
aduc chiar griji720. Str[dania cre]tinului trebuie s[ se

col. 547. Diavolul nu ne sile]te s[ s[v`r]im p[catele, nu ne

for\eaz[, ci numai ne @n]eal[, pentru a ne face s[ consim\im ]i
s[ c[l[torim prin pustiul p[catului - Idem, Omilia XXXI la
Facere, PG 53, col. 283; Idem, Omilia VIII la Romani, PG 60,
col. 463. Vinov[\ia pentru p[catele s[v`r]ite apar\ine omului,
care p[c[tuie]te de bun[ voie, f[r[ a fi silit, nici for\at de diavol -
Idem, Cuv`ntul II la parabola Despre bogatul nemilostiv ]i
s[racul Laz[r, PG 48, col. 984
718
Idem, Omilia XXII la Evrei, PG 63, col. 158; Idem, Omilia XIX
la I Corinteni, PG 61, col. 157-158
719
Idem, Omilia XV la Evrei, PG 63, col. 120; Idem, Omilia XXIV
la Efeseni, PG 62, col. 174
720
De aceea, ne @ndeamn[: “G`ndindu-ne, dar, la toate acestea,
s[ fugim de p[cat ]i s[ @mbr[\i][m virtutea, ca s[ avem parte ]i
de bun[t[\ile cele de aici ]i de cele viitoare” - Idem, Omilia XLII
la Matei, PG 57, col. 456. R[splata duhovniceasc[ a celui care
s[v`r]e]te virtutea ]i nu are @n cugetul s[u nici o r[utate, tr[ind
@n cur[\enie trupeasc[ ]i sufleteasc[, este vederea lui Dumnezeu
(Matei 5, 8) - Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 227
300

@ndrepte @n direc\ia combaterii tuturor patimilor. Aceast[

str[danie se oglinde]te cu claritate @n cuv`nt[rile
hrisostomice, care uneori os`ndesc l[comia, alteori
desfr`narea sau arghirofilia, cu convingerea c[ exist[ o
mul\ime de patimi sare siluiesc sufletul, chiar dac[ nu
toate sunt lucrate de to\i oamenii721.
#nceputul luptei cu p[catul st[ @nl[untrul nostru, @n
minte, de unde pornesc ]i faptele. De aceea, “fie c[ ne
rug[m, fie c[ postim, fie c[ facem milostenie, ori vreo alt[
fapt[ duhovniceasc[, s[ o facem cu g`nduri curate, ca s[
primim cunun[ vrednic[ de osteneli”. #n aceast[ lupt[,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te despre rolul pozitiv ]i
benefic al poc[in\ei ]i al temerii de Dumnezeu @n via\a
cre]tinului, precum ]i al smereniei, al suspin[rii pentru
gre]elile s[v`r]ite, al pl`ngerii gre]elilor proprii, al lucr[rii
faptelor bune722.
|inta preocup[rii permanente a cre]tinului trebuie
s[ fie cur[\enia sufleteasc[ pe care o are copilul, al c[rui
suflet este lipsit de orice patim[. De aceea, suntem
@ndemna\i “s[ fim ]i noi cum sunt copiii. S[ fim prunci
f[r[ de p[cate. Altfel nu este cu putin\[ s[ vedem
cerul”723.

721
Idem, Omilii la c[s[torie, traducerea de Hanche], pg. 140
722
Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 243; rolul poc[in\ei
- Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 492; rolul temerii de
Dumnezeu - Idem, Omilia VI la II Corinteni, PG 61, col. 440;
rolul smereniei - Idem, Omilia XX la Romani, PG 60, col. 600;
rolul suspin[rii pentru gre]elile s[v`r]ite - Idem, Omilia VIII la I
Corinteni, PG 61, col. 74; rolul pl`ngerii gre]elilor proprii - Idem,
Omilia XII la II Corinteni, PG 61, col. 487; rolul lucr[rii faptelor
bune - Idem, Omilia I la Evrei, PG 63, col. 18
723
Idem, Omilia LXII la Matei, PG 58, col. 601
 301

#n multe dintre cuv`nt[ri se insist[ asupra

necesit[\ii poc[in\ei cre]tinului, pentru des[v`r]irea sa
moral[ ]i pentru dob`ndirea m`ntuirii724. Cele mai
cunoscute sunt cele nou[ omilii (predici) ale sale, @n care
sunt expuse ]i c[ile, sau momentele principale ale
procesului psihologic al poc[in\ei. Cea dint`i treapt[ este
cea a m[rturisirii p[catelor. Nimeni nu poate s[ o evite,
cu at`t mai mult cu c`t nu cere nici un efort. Totu]i, este
necesar ca omul s[ arate ad`nc[ p[rere de r[u pentru
p[catul s[v`r]it. O alt[ “cale” de poc[in\[, despre care
vorbe]te, este cea a smereniei, virtute prin care cre]tinul
se poate desface din lan\urile p[catelor. Pild[ ne sunt
vame]ul ]i fariseul din Sf`nta Scriptur[. O alt[ treapt[ a
poc[in\ei este urcat[ prin practicarea milosteniei, aceast[
“@mp[r[teas[ a virtu\ilor”, la care se adaug[ necesitatea
rug[ciunii, care d[ mai mult[ putere poc[in\ei, al[turi de
post, o condi\ie esen\ial[ pentru poc[in\a adev[rat[725.
Ca un p[stor adev[rat de suflete ]i un bun psiholog,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu @n\elege rolul poc[in\ei @n
afara folosului ]i progresului @n virtute. Cer`nd practicarea
poc[in\ei, el urm[re]te formarea unui echilibru sufletesc al

724
Diac. Prof. O. Bucevschi, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Omiliile
Despre poc[in\[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr.
9-10/1957, pg. 626
725
Magistrand Pr. Gheorghe A. Nicolae, |eluri morale @n
predicile “Despre poc[in\[“ ale Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVIII, nr. 1-2/1966, pg. 92-
93. Despre cele cinci c[i mari ale poc[in\ei, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur vorbe]te ]i @n alte cuv`nt[ri ale sale, @ndemn`ndu-ne s[ nu
ne ar[t[m tr`ndavi, nici s[ nu aducem ca pretext s[r[cia noastr[
- Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre m[rginita putere a
diavolului, PG 49, col. 264
302

ascult[torilor ]i nu arat[ un entuziasm necontrolat, nici o

team[ @n fa\a @ncerc[rilor vie\ii726.
Omiliile (predicile) Despre poc[in\[ cuprind o
bog[\ie de @nv[\[turi, legate de aceast[ permanent[
actual[ tem[. Iat[ c`teva dintre acestea, @n ciclul celor
nou[ cuv`nt[ri hrisostomice. Mai @nt`i, tr`nd[via ]i
dezn[dejdea sunt dou[ piedici @n calea poc[in\ei ]i a
@ndrept[rii omului727. Convertirea lui Saul, cel ce era
prigonitor, hulitor ]i batjocoritor ]i va deveni apostolul
neamurilor, este dovada for\ei poc[in\ei728.
#nt`lnim @n Predicile despre poc[in\[ cel mai
fierbinte, cel mai insistent ]i conving[tor @ndemn, adresat
tuturor oamenilor, la poc[in\[, la @ndreptare729. Se
r[spunde ]i la @ntrebarea: de c`te ori se poate poc[i
cineva, zic`nd: “De c`te ori cazi @n pia\[, de at`tea ori te
ridici. Tot a]a, de c`te ori ai p[c[tuit, s[ te c[ie]ti de
p[cat ]i s[ nu pierzi n[dejdea”. Totu]i, @ndelunga r[bdare

726
Magistrand Pr. Gheorghe A. Nicolae, |eluri…, Op. cit., pg. 96
727
“Nici o arm[ nu este a]a de puternic[ @n m`na diavolului ca
dezn[dejdea” – Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Predica I Despre
poc[in\[, PG 49, col. 280
728
#n general, “Dumnezeu cere de la noi un prilej c`t de mic ca
s[ ne ierte de multe p[cate” - Idem, Predica I Despre poc[in\[,
PG 49, col. 282
729
“Ai p[c[tuit? Nu-\i pierde n[dejdea, ci intr[, purt`nd @nainte
poc[in\a, ca un steag. Ai p[c[tuit? Spune-I lui Dumnezeu: am
p[c[tuit. Ce greutate mare este asta?… Spune-\i p[catul, ca s[-\i
]tergi p[catul” - Idem, Predica II Despre poc[in\[, PG 49, col.
285. #nt`lnim @n Sf`nta Scriptur[ pilde concludente despre
roadele poc[in\ei: Ahaab - Idem, Predica a II-a Despre
poc[in\[, PG 49, col. 287; vame]ul ]i fariseul, sau Sf. Ap. Pavel -
Ibidem, col. 290; David - Idem, Predica III Despre poc[in\[, PG
49, col. 292
 303

]i bun[tatea lui Dumnezeu s[ nu devin[ pentru noi un

motiv de del[sare730.
Suntem @ndemna\i s[ nu descuraj[m, dar nici s[ nu
persever[m, r[m`n`nd @n starea de p[c[to]enie. “Ceea ce
e mai r[u la p[cat, e s[ st[rui @n p[cat. }i ceea ce e mai
r[u la c[dere, e s[ zaci @n aceast[ stare”. Poc[in\a nu
@nseamn[ c[ trebuie s[ uit[m p[catele f[cute mai @nainte,
ci s[ le avem @n fa\a ochilor, c[ci aducerea lor aminte
devine o piedic[ @n calea s[v`r]irii celor viitoare731.
Fr`ngerea inimii ]i izvoarele calde ale lacrimilor
constituie o stare care @nso\e]te adev[rata poc[in\[ a
cre]tinului, la care ad[ug[m rug[ciunea f[cut[ cu
insisten\[ ]i s[v`r]irea faptelor bune. M`ntuitorul #nsu]i a
l[crimat @n mai multe @mprejur[ri. Tot la fel Sf`ntul
Apostol Pavel. Pl`nsul, izvorul cald al lacrimilor ]i al
suspinelor ce se ridic[ din ad`ncul inimii, spal[ petele
sufletelor, cum nu ar putea face aceasta toate izvoarele
r`urilor732.

730
Idem, Predica III Despre poc[in\[, PG 49, col. 298. “Dac[
gre]e]ti @n fiecare zi, poc[ie]te-te @n fiecare zi” – Idem, Predica
VIII Despre poc[in\[, PG 49, col. 337. “C`nd cineva p[c[tuie]te
des ]i cere iertare de la Dumnezeu, dar nu @nva\[ nimic din
r[bdarea lui Dumnezeu, spre a se l[sa de p[c[to]enia lui, atunci
se abate asupra lui culmea nenorocirii” - Idem, Predica IV
Despre poc[in\[, PG 49, col. 302
731
Idem, Predica V Despre poc[in\[, PG 49, col. 309; Idem,
Predica VII Despre poc[in\[, PG 49, col. 328
732
Idem, Omilia IX la Evrei, PG 63, col. 81; Idem, Omilia XIV la
Filipeni, PG 62, col. 281; “Hristos… ferice]te pe cei ce pl`ng ]i
neferice]te pe cei ce r`d” - Idem, Omilia VI la Matei, PG 57, col.
69-70; Idem, Omilia XLI la Matei, PG 57, col. 450; Idem, Omilii
la c[s[torie, traducere citat[, pg. 37
304

S[ plec[m s[n[to]i de pe aceast[ lume este un

@ndemn al predicatorului care insist[ ]i asupra faptului c[
trebuie s[ ne c[im de r[ut[\ile noastre mai @nainte de a
ie]i din aceast[ via\[. Cre]tinul s[-]i analizeze con]tiin\a
proprie, cu luare aminte la toate p[catele sale, pentru c[
este mai bine s[ @i fie, prin poc[in\[, ]terse @n aceast[
via\[, dec`t s[ fie acuzat pentru ele, la judecata de apoi733.
Poc[in\a “ne face cura\i ca z[pada”. Puterea ei nu
poate fi nici @n\eleas[, nici m[surat[ dup[ mintea
omeneasc[. Ea dezleag[ sufletul nostru din grijile lume]ti,
“ca din ni]te lan\uri grele”, @l las[ slobod ca s[ “zboare”
spre cer, @l albe]te, chiar dac[ p[catele ne-au “vopsit”
sufletul. Poc[in\a aduce bun[tatea lui Dumnezeu,
@mpr[]tie poftele, a]a cum se @mpr[]tie praful ]i fumul @n
fa\a unui v`nt puternic, distruge r[ut[\ile, precum focul
arde spinii734.
Predicatorul poc[in\ei insist[ asupra necesit[\ii
cur[\eniei inimii celui ce se poc[ie]te, chiar dac[ el a
fost mai @nainte un mare p[c[tos. Hristos prime]te pe
oricine vrea s[ se @ndrepte, @nc[ ]i pe cel a c[rui poc[in\[

733
Altfel, “nu mai este nevoie de c[pitan, c`nd corabia s-a
scufundat…, nici de doctor, c`nd a murit bolnavul”. Dimpotriv[,
@nainte de sf`r]it este nevoie de ei - Idem, Omilia LXXIV la
Matei, PG 58, col. 683; Idem, Omilia XLI la Matei, PG 57, col.
450; Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 171. Poc[in\a este o
“doctorie” ce @]i face efectul doar @n aceast[ via\[. Ea “nu ne va
fi de nici un folos, c`nd teatrul lumii acesteia se va sf`r]i” - Idem,
Omilia XIX la Facere, PG 53, col. 163
734
Idem, Despre poc[in\[, PG 47, col. 393 ]i urm.; Idem, Omilia
XII la Evrei, PG 63, col. 102; Idem, Omilia XII Despre statui, PG
49, col. 127; Idem, Omilia I Despre c[in\[, PG 47, col. 393 ]i
urm. ; Idem, Omilia II Despre c[in\[, PG 47, col. 411 ]i urm.
 305

este “scurt[ ]i pu\in[“, d`ndu-i r[splat[735. Dar poc[in\a

@nseamn[ @ndep[rtarea omului de toate p[catele,
simultan. C[ci de nici un folos nu le este celor care
postesc ]i poart[ haine aspre, dac[ sunt iubitori de argin\i
]i m`nio]i736.

Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina cuv`nt[rilor

hrisostomice
Sesiz[m @n cuv`nt[rile hrisostomice acurate\ea cu
care este scoas[ @n eviden\[ realitatea social[ complex[
a acelor vremuri. Atitudinea fa\[ de acele realit[\i este
uimitor de progresist[ ]i de actual[ @n zilele noastre. #n
Antiohia acelor vremuri, @mp[r\irea societ[\ii @n oameni
boga\i, p[tura medie ]i s[raci era @n procente de 10-80-
5%. #ns[ cei mai mul\i dintre cei 80% erau totu]i s[raci, ca
]i nenum[ra\ii bolnavi, sau b[tr`ni737. Un num[r mic de
oameni din Antiohia aveau averi imense, pe c`nd ceilal\i
tr[iau greu. Marii bog[ta]i aveau sclavi, domenii @ntinse,
palate ]i podoabe alese. Tr[iau @ntr-un lux revolt[tor, @n
petreceri interminabile. #n disperare, cei s[raci ajungeau
chiar s[-]i v`nd[ copiii ca sclavi, pentru a putea
supravie\ui.
#ntr-o astfel de stare de lucruri, Marele Ierarh d[ o
defini\ie a bog[\iei ]i a s[r[ciei. El consider[ c[ este

735
Idem, C[tre Teodor cel c[zut, PG 48, col. 277 ]i urm.
736
Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61, col. 425; Idem, Omilia
XXXI la Evrei, PG 63, col. 216
737
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Idei misionare, pastorale ]i sociale
@nnoitoare la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a
II-a, nr. 1-2/1951, pg. 104
306

bogat nu acela care are multe bog[\ii acumulate, ci acela

care nu are nevoie de nimic. Tot astfel, este s[rac cel ce
dore]te multe, iar nu cel ce nu are nimic. C[ci ce folos ar
putea avea cineva dac[ ar c`]tiga lumea @ntreag[, dar ]i-
ar petrece toat[ via\a @n necazuri ]i sup[r[ri, mai mult
dec`t acela care nu posed[ nimic? Inten\ia bun[ este
cea care @l face pe om bogat, nicidecum averea @n sine738.
Se cere modestie din partea celor boga\i. Se cere ca ei s[
@n\eleag[ nimicnicia lucrurilor omene]ti ]i faptul c[
bog[\ia este o slug[ care fuge ]i este nerecunosc[toare.
Ea @i scufund[ @n mii de rele pe cei care o posed[. Bog[\ia
lipsit[ de virtute nu @nseamn[ mult, dar aduce posesorului
ei nenum[rate griji739.
}i totu]i, bog[\ia nu va putea s[ scoat[ pe cineva
din @mp[r[\ia cerurilor, a]a cum s[r[cia nu este garan\ia
dob`ndirii m`ntuirii. Patriarhul Avraam ]i dreptul Iov sunt
numai dou[ exemple scripturistice de oameni boga\i ]i
care pot fi lua\i ca model. Nu bog[\ia @n sine este un r[u,
ci robia pe care bog[\ia o poate aduce. Iov a fost bogat,
dar nu a fost robit de bog[\ia sa740.
S[r[cia este liman ne@nviforat ]i ]coal[ a
filosofiei. Convingerea Sf`ntului P[rinte este ferm[: nici
bog[\ia nu ne duce @n cer, nici s[r[cia @n iad, ci depinde
numai de inten\ia noastr[ bun[ sau rea ]i aceast[ inten\ie
trebuie corectat[. Depinde de dispozi\ia sufleteasc[ @n
care se afl[ omul. Cel mai s[rac dintre to\i este tocmai

738
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III la Filipeni, PG 62, col.
196
739
Idem, Omilia XXVIII la Evrei, PG 63, col. 197; Idem,
Cuv`ntul II la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul
Laz[r, PG 48, col. 981
740
Idem, Omilia XXI la Matei, PG 57, col. 295
 307

acela care ve]nic dore]te mai mult ]i niciodat[ pofta sa

nu se stinge741.
S[r[cia este “loc nejefuit ]i sigur, liman ne@nviforat,
]coal[ a filosofiei, imagine a vie\ii @ngere]ti”. Dar nu este
]i nu va fi o nenorocire s[ fie cineva s[rac, ci s[ aib[ un
suflet slab. C`\iva dintre oamenii cei mai sfin\i, despre
care vorbe]te Sf`nta Scriptur[, au str[lucit @n s[r[cie: Ilie,
Elisei, Sf`ntul Ioan Botez[torul ]i to\i Sfin\ii Apostoli742.
S[r[cia este un conduc[tor sigur, ce @l duce pe om
la cer. Este ]i liman prielnic, lini]tit. Pe calea ar[tat[ de
s[r[cie se afl[ virtu\ile cele binecuv`ntate: milostenia,
filantropia, bun[tatea, bl`nde\ea. Din contr[, pe calea
urmat[ de cei boga\i se afl[ trufia sufleteasc[. Cei boga\i
s[ @ntrebuin\eze averea lor cum trebuie, iar cei ce nu o au
s[ nu @i duc[ dorul, ci s[ mul\umeasc[ pentru toate lui
Dumnezeu743. Iar c`nd Dumnezeu @i vede pe oameni c[
dispre\uiesc lucrurile din lumea aceasta, le d[ruie]te lor
atunci cu d[rnicie ]i bunuri p[m`nte]ti, preg[tindu-le @n
acela]i timp bun[t[\ile viitoare. S[ dispre\uim a]adar
bog[\ia lumii acesteia, pentru a g[si adev[rata bog[\ie ]i
slava nepieritoare744.
Oamenii sunt numai administratorii bunurilor
lui Dumnezeu. Celor care considerau c[ averile le
apar\in ]i, prin urmare, pot dispune de ele dup[ bunul
plac, Marele Ierarh le atrage aten\ia c[ ei sunt simpli
iconomi ai acestor averi, asemenea celor care

741
Idem, Omilia XXIII la I Corinteni, PG 61, col. 198; Idem,
Omilia XI la Filipeni, PG 62, col. 261
742
Idem, Omilia XC la Matei, PG 58, col. 791
743
Idem, Omilia XVIII la Evrei, PG 63, col. 137; Idem, Omilia VI
la Tit, PG 62, col. 699; Idem, Omilia II la Evrei, PG 63, col. 26
744
Idem, Omilia XXXV la Facere, PG 53, col. 330
308

chivernisesc ]i averile Bisericii. Ei nu au dreptul s[

@mpr[]tie f[r[ rost ]i la @nt`mplare acele averi, nici chiar
dac[ le-au primit de la p[rin\i. Dumnezeu i-a a]ezat
administratori ai acelor averi, care trebuie s[ fie cheltuite
cu socoteal[, pentru a face fapte bune, pentru a fi de
folos celorlal\i, @n spiritul dragostei de oameni. Bunurile
materiale, ba @nc[ ]i sufletul nostru, toate sunt ale
St[p`nului tuturor. Nici chiar @ntrebuin\area lor nu este
ceva sigur, deoarece lucrurile omene]ti se caracterizeaz[
prin nestatornicia lor. }i totu]i, exist[ o modalitate prin
care le putem p[stra ve]nic: f[c`ndu-le roditoare,
@mp[r\indu-le celor nevoia]i745.
Vorbind despre caracterul nestatornic al bog[\iei,
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur o aseam[n[ cu un “fugar r[u
voitor, care trece de la unul la altul”, sau cu o roat[, care
niciodat[ nu r[m`ne nemi]cat[, ci se mi]c[ continuu. De
aceea, nu trebuie ar[tat[ mult[ st[ruin\[ @n adunarea unor
lucruri care, oricum, dup[ o vreme nu ne mai apar\in, ba
chiar pot ajunge @n posesia du]manilor, r[m`n`ndu-ne
numai p[catele746.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur subliniaz[ egalitatea
oamenilor, sco\`nd @n eviden\[ ]i modalit[\ile de
acumulare a bog[\iei (l[comia, avari\ia, r[pirea,
745
“Hristos os`nde]te pe cei care nu @ntrebuin\eaz[ averile lor
pentru ajutorarea celor s[raci”. Pe aceia @i @ndeamn[, zic`nd: “S[
nu-\i @nchipui c[ averile sunt ale tale, din pricin[ c[ Dumnezeu,
din larga Lui iubire de oameni, \i-a poruncit s[ le dai ca din ale
tale. |i le-a dat ca s[ po\i ajunge ]i tu virtuos. Nu socoti dar c[
sunt ale tale averile pe care le ai! Nu! C`nd @i dai s[racului, @i dai
averile Lui” - Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 706-708;
Idem, Omilia X la I Corinteni, PG 61, col. 85-86
746
Idem, Catehezele baptismale, trad. de M. Hanche], pg. 124;
Idem, Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 435
 309

cam[ta; copiii ca pretext de @mbog[\ire). Se ]tie c[,

dup[ convertirea masiv[ petrecut[ @n veacul al IV-lea,
c`nd miile de oameni se botezau ]i primeau cre]tinismul,
nivelul de moralitate al membrilor Bisericii a sc[zut mult.
Noii converti\i erau din toate categoriile sociale: boga\i,
proprietari de sclavi, dar ]i oameni mode]ti. Cre]tinismul
propov[duia egalitatea tuturor membrilor Bisericii, @n
virtutea @nv[\[turilor M`ntuitorului747.
Dac[ oamenii sunt egali, atunci ]i p[m`ntul pe
care vie\uiesc este @n egal[ m[sur[ un bun comun. Chiar
dac[ un om aparent nu face nimic bun, el locuie]te pe
acela]i p[m`nt ca ]i semenii s[i, este luminat de acela]i
soare, acela]i St[p`n @l conduce, iar @n Biseric[ se
@mp[rt[]e]te de acelea]i Sfinte Taine. De aceea, i se
cuvine aceea]i hran[ de toate zilele ]i toate bunurile
necesare @ntre\inerii propriei lui vie\i. Datorit[ originii
comune a tuturor oamenilor, datorit[ faptului c[
Dumnezeu a creat lumea spre binele egal al tuturor,
oamenii sunt fra\i ]i au dreptul s[ se foloseasc[ egal de
toate bunurile p[m`nte]ti. Acolo unde acest echilibru s-a
stricat, acest fapt se datoreaz[ oamenilor748.
#n via\a de zi cu zi, unii oameni au acumulat sau
acumuleaz[, pentru folosul lor personal, cu mult mai mult
dec`t le este necesar, fiind st[p`ni\i de patima l[comiei.
Aceast[ patim[ @i face s[ nu se mai g`ndeasc[ la
m`ntuirea lor ]i desigur, nici la m`ntuirea celorlal\i. Pe
iubitorul de argin\i, banii @l bucur[ mai mult dec`t lumina

747
T`lcuind Evanghelia dup[ Matei, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
spunea: “#n fa\a lui Dumnezeu nu exist[ diferen\[ @ntre bogat ]i
s[rac, @ntre st[p`n ]i sclav, @ntre @mp[rat ]i simplu osta]” - Idem,
Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 279
748
Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 409
310

zilei, mai mult dec`t vederea razelor soarelui, devenind

pentru el un idol, pe care @l ador[ cu bun[ ]tiin\[749.
Oamenii lacomi se tem s[ nu piard[ ceva, tremur[
de fric[, sunt tri]ti, uneori m`nio]i. Ar vrea ca toate averile
s[ intre @n st[p`nirea lor ]i de aceea nici nu se mai bucur[
de ceea ce au deja750. Adesea, avari\ia, l[comia ]i r[pirea,
unite @ntre ele, ajung o cale de adunare nedreapt[ a
avu\iilor. Din p[cate, oamenii @ntind m`inile spre a r[pi
avutul altora, dar rareori se mi]c[ pentru a-i ajuta pe cei
slabi. Fiecare se sile]te s[-]i @nmul\easc[ averea, dar
nimeni nu face nimic ca s[ @l ajute pe cel s[rac.
O alt[ modalitate de acumulare nedreapt[ a averilor
este cam[ta, o metod[ neomeneasc[, prin care
nenorocirile celorlal\i sunt speculate, sunt @ntrebuin\ate,
pref[c`ndu-le @ntr-o surs[ de c`]tig nemeritat. Sub masca
iubirii de oameni, c[m[tarul @mpinge pe al\ii @n pr[pastia
nenorocirii, m[re]te s[r[cia, @mbr`nce]te @n ad`ncul
sup[r[rii. Dincolo de greut[\ile pe care le provoac[
semenilor s[i, c[m[tarul se p[gube]te pe sine ve]nic.

749
“Fiecare alearg[ spre a-]i gr[m[di bani peste bani…, nimeni
@ns[ nu se g`nde]te la m`ntuirea sufletului s[u” - Idem, Omilia
XXIII la Evrei, PG 63, col. 165; Idem, Omilia XXXIII la Facere,
PG 53, col. 306; Idem, Omilia LXXXIII la Matei, PG 58, col. 749;
Idem, Omilia VI la Romani, PG 60, col. 441
750
“Dup[ cum cel ve]nic @nsetat, chiar dac[ ar bea apa a mii ]i
mii de izvoare, tot nu simte nici o bucurie, pentru c[ nu se
satur[, tot a]a ]i iubitorii de argint, nu numai c[ nu se bucur[,
dar se mai ]i chinuie, oric`t de multe averi ar aduna” - Idem,
Omilia LXXXI la Matei, PG 58, col. 736. Despre l[comie ]i
avari\ie: Idem, Omilia XXV la Evrei, PG 63, col. 176; Idem,
Omilia LXXXI la Matei, PG 58, col. 734; Idem, Omilia XXIV la
Evrei, PG 63, col. 170
 311

C[m[t[ria este numit[ de Marele Ierarh jaf care @]i

g[se]te sie]i scuze751.
Exist[ ]i oameni care, voind s[-]i justifice iubirea de
argin\i ]i dorin\a de a avea c`t mai mult, spun c[ nu
adun[ nimic pentru ei, ci pentru copiii lor. #ns[ nu grija
copiilor, ci boala sufletului lor este de vin[. Ca dovad[ c[
arghirofili sunt mul\i dintre cei care nu au copii, a]a cum
mul\i oameni care au copii, dispre\uiesc averile. Nu
trebuie s[ m`niem pe Dumnezeu, a]ez`nd pe copii drept
cauz[ a iubirii noastre de bog[\ii752.
Bog[\ia este “acropola” p[catelor. Nenum[rate
sunt locurile din cuv`nt[rile hrisostomice @n care se atrage
aten\ia asupra consecin\elor nefaste pe care goana dup[
@navu\ire le are @n via\a oamenilor. Bog[\ia lumeasc[ este
constituit[ din lucruri nestatornice, care nu pot lungi via\a
nici m[car cu o zi, iar “c`]tigul” venit de pe urma lor
devine repede un tiran, el @nsemn`nd tot felul de
dezmierd[ri, de patimi, de be\ii, l[comii ]i celelalte753.
Goana nebun[ a oamenilor dup[ bani este numit[
de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur “culmea, acropola
p[catelor” ]i r[d[cina tuturor relelor. Ea este o boal[
curioas[, o adev[rat[ gheen[. Cu toate acestea, omul a
primit de la Dumnezeu puterea s[ o biruie, s[ o smulg[
din sufletul s[u754.

751
Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 62; Idem, Omilia XV la
Matei, PG 57, col. 238; Idem, Omilia LVI la Matei, PG 58, col.
556
752
Idem, Omilia X la I Tesaloniceni, PG 62, col. 459
753
Idem, Omilia XI la Filipeni, PG 62, col. 260
754
Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 173; Idem, Omilia XIV
la I Corinteni, PG 61, col. 120; Idem, Omilia XVII la I Timotei,
PG 62, col. 594; Idem, Omilia VII la Filipeni, PG 62, col. 226
312

Adunarea averilor, iubirea de argin\i distruge din

p[cate cur[\enia sufletului, asediindu-l cu pofte ]i griji.
“Cei robi\i de tirania poftei dup[ bani nu-]i potolesc
niciodat[ dorin\a”. Avarul, cu c`t adun[ mai mul\i bani, cu
at`t i se m[re]te mai mult dorin\a. Uit[ @ns[ c[ pierde
bunul cel mai de pre\, sufletul s[u755.
Bog[\ia aduce cu ea pe de o parte griji, iar pe de
alt[ parte aduce p[catele ]i desf[tarea. Sunt dou[
moduri @n care bog[\ia poate aduce p[cate @n via\a
oamenilor756.
Omul s[rac nu @]i face at`tea griji fiindc[ @i lipsesc
lucrurile trebuitoare pentru via\[, pe c`t @]i face omul
bogat, pentru a dob`ndi bunuri care, @n cele mai multe
cazuri, @i sunt de prisos. Pe acesta din urm[, bog[\ia sa @l
leag[ @ntocmai ca pe un @ntemni\at cu lan\uri groase ]i @l
face nefericit757. Omul bogat tr[ie]te cu teama de t`lhari ]i
de st[p`nitori, ba se teme chiar de cei apropia\i lui. Nu
]tie de prieteni, nici de fra\i, nici de rude, nu ]tie de
nimeni, nici de el. P[catul s[u este @mpotriva propriei firi.
Bog[\ia sa este at`t de nesigur[, @nc`t nici dup[ moarte
nu este scutit de r[utatea t`lharilor ]i nu are lini]tea
dorit[. Din p[cate, toate aceste griji care @l @nso\esc pe
bogat @l fac s[ piard[ ]i averile cere]ti ]i nu se mai poate

755
De aceea, Sf`ntul P[rinte @ntreab[ pe un astfel de om: “Ce ai
folosi… de ai c`]tiga @ntreaga lume, dar \i-ai pierde sufletul, dec`t
care nimic nu-i mai de pre\?” - Idem, Omilia XXXI la Facere, PG
53, col. 291; Idem, Omilia VI la Tit, PG 62, col. 699
756
Idem, Omilia XLIV la Matei, PG 57, col. 469
757
Idem, Omilia XIV la Matei, PG 57, col. 222. Averile aduc
mul\ime de griji, b[taie de cap, m`hnire, nemul\umiri: Idem,
Omilia L la Facere, PG 54, col. 449; Idem, Omilia XXXVIII la
Matei, PG 57, col. 433; Idem, Omilia XX la Evrei, PG 63, col.
145
 313

g`ndi la cele @nalte. De aceea, va fi pedepsit la judecata de

apoi cu o mare os`nd[, d`nd socoteal[ pentru bunurile
care i s-au @ncredin\at. Adeseori se @nt`mpl[ ca de roadele
muncii sale nici s[ nu apuce s[ se mai bucure aici pe
p[m`nt758.
Bog[\ia @ntre\ine patimile dobitoce]ti ale spiritului759.
Numeroase sunt p[catele care o @nso\esc: slava de]art[,
sau m`ndria; l[comia la m`ncare ]i b[utur[ ; invidia ;
r[pirile, furturile, du]m[niile, luptele, certurile, r[ut[\ile,
cruzimea, neomenia, omorurile, r[zboaiele; minciuna,
obr[znicia, desf[t[rile, neru]inarea ]i alte pofte ]i
absurdit[\i760.

758
Idem, Omilia XXXV la I Corinteni, PG 61, col. 304; Idem,
Omilia LXXX la Matei, PG 58, col. 728; Idem, Omilia XX la
Matei, PG 57, col. 294; Idem, Omilia LXXV la Matei, PG 58, col.
692; Idem, Cuv`ntul II la Parabola despre bogatul nemilostiv
]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 988
759
“Pofta de bog[\ie este o buruian[ aspr[ ]i s[lbatic[“, cu spini
- Idem, Omilia III la II Tesaloniceni, PG 62, col. 483
760
slava de]art[, sau m`ndria - Idem, Omilia XIII la II
Corinteni, PG 61, col. 496; Idem, Omilia X la Efeseni, PG 62,
col. 80; Idem, Omilia XLIV la Matei, PG 57, col. 469; l[comia la
m`ncare ]i b[utur[ - Idem, Omilia XLIV la Matei, PG 57, col.
469; Idem, Omilia XVII la I Timotei, PG 62, col. 594; invidia -
Idem, Omilia XLIV la Matei, PG 57, col. 469; r[pirile, furturile,
du]m[niile ]i alte rele - Idem, Omilia XIII la I Corinteni, PG 61,
col. 113; Idem, Omilia XVII la I Timotei, PG 62, col. 594; Idem,
Omilia LXIII la Matei, PG 58, col. 606; Idem, Omilia XXXVII la
Facere, PG 53, col. 348; Idem, Omilia VII la II Timotei, PG 62,
col. 638. “Din cauza iubirii de argint…, fiece palm[ de p[m`nt
din lumea @ntreag[ este plin[ de s`nge ]i de omoruri” - Idem,
Omilia XI la Romani, PG 60, col. 491; minciuna, obr[znicia,
desf[t[rile - Idem, Omilia LXIII la Matei, PG 58, col. 606; Idem,
314

Pentru cei mai mul\i dintre cei boga\i, bun[starea era

similar[ cu desf[t[rile, care @i @nso\eau @n fiecare clip[ a
vie\ii lor. |ineau petreceri scandaloase, @n casele lor
luxoase, cu acoperi]uri de aur ]i coloane de marmur[. #]i
procurau haine la fel de luxoase ]i scumpe, @n vreme ce
al\i semeni ai bogatului umbl[ goi, av`nd “inima de
piatr[“. Aveau tot felul de podoabe, aur[rii, pietre
pre\ioase, tr[suri luxoase. Lor le aduce aminte Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur c[ cea mai frumoas[ hain[ este cea a
virtu\ii, fiindc[ este \esut[ @n cer761. Din p[cate, f[ceau
p[cate ]i @n Biseric[, intr`nd @n l[ca]ul sf`nt nu pentru a
asculta cuvintele lui Dumnezeu, ci pentru a se l[uda cu
bunurile lor, plini de @ng`mfare. C`t despre tinerii care
mo]teneau averi, pentru ei pericolul devenea ]i mai mare,
devenind sursa p[catelor lor762.
Pofta de @navu\ire nu se stinge @n om, oric`t de mult
ar avea. Ea este asem[nat[ cu focul care, cu c`t pui mai
multe lemne pe el, cu at`t ajunge mai puternic. “Pofta de
bani atunci mai cu seam[ cre]te, c`nd @i dai mai mult
aur”763. Dimpotriv[, dispre\uirea banilor aduce cu sine
“dezbr[carea” de patimi, aduce libertatea.

Omilia XXXVII la Facere, PG 53, col. 348; Idem, Omilia VII la

Coloseni, PG 62, col. 347-348
761
Idem, Cuv`ntul VII la Facere, PG 54, col. 616; Idem, Omilia
LXXXIII la Matei, PG 58, col. 749; Idem, Omilia XXXIX la I
Corinteni, PG 61, col. 348; Idem, Omilia XXXVII la Facere, PG
53, col. 348-349; Idem, Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 320;
Idem, Omilia III la I Tesaloniceni, PG 62, col. 415-416
762
Bog[\iile aduc cu ele @ndep[rtarea de Biseric[ - Idem,
Catehezele maritale, trad. de M. Hanche], pg. 71; Idem, Omilia
III la II Tesaloniceni, PG 62, col. 484; Idem, Omilia LXVI la
Facere, PG 54, col. 571
763
Idem, Omilia LXXX la Matei, PG 58, col. 730
 315

Dumnezeu nu a poruncit oamenilor s[-]i arunce

averile, ci s[ le foloseasc[ pentru milostenie ]i
filantropie764: s[ foloseasc[ ceea ce le prisose]te, spre a
hr[ni pe cei lipsi\i, spre a @mbr[ca pe cei goi. Astfel
folosite, averile vor fi reg[site de oameni @n ceruri, @n cea
mai sigur[ vistierie. Atunci cei ce au lucrat a]a, vor primi
de la Dumnezeu averile lor @ntregi ]i bine p[zite, @mpreun[
cu fericirea ve]nic[765.
Dac[ omul bogat nu este ]i lacom, ci @mp[rt[]e]te
din averea sa ]i celor lipsi\i, atunci acest om nu este r[u.
Dac[ nu ajut[ pe ceilal\i, atunci averea sa devine un mare
r[u pentru el. De fapt, nu bog[\ia este @n sine un bun, ci
virtutea ]i filantropia sunt bune766.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur analizeaz[ ]i influen\a
bog[\iei @n rela\iile inter-umane. Pentru a @n\elege
leg[tura str`ns[ care ar trebui s[ existe @ntre cei boga\i ]i
cei s[raci, ne propune s[ ne imagin[m existen\a a dou[

764
Idem, Omilia XI la I Timotei, PG 62, col. 556. Utilizat[ astfel,
bog[\ia devine bun[, devine duhovniceasc[ - Idem, Omilia V la
Facere, PG 53, col. 48
765
Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 174; Idem, Omilia
XXX la Romani, PG 60, col. 665; Idem, Omilia XXIII la Efeseni,
PG 62, col. 168
766
Idem, Omilia XII la I Timotei, PG 62, col. 564. Exemplele
scripturistice amintite sunt: Zaheu, mai marele vame]ilor (Idem,
Omilia XV la I Corinteni, PG 61, col. 127. #nsu]i M`ntuitorul a
intrat @n casa sa. De aceea, nici un bogat nu trebuie s[ se laude
cu casa lui luxoas[, c[ci Hristos intr[ doar @n casele @mpodobite
cu milostenii, cu multe rug[ciuni ]i privegheri - Idem, Omilia
LXXXIII la Matei, PG 58, col. 752) ]i patriarhul Avraam, care
bogat fiind, a ar[tat purtare de grij[ fa\[ de str[ini. La polul opus,
bogatul nemilostiv arat[ dispre\ fa\[ de s[racul Laz[r (Idem,
Omilia XXXIV la I Corinteni, PG 61, col. 294)
316

cet[\i: una este locuit[ numai de boga\i, iar alta numai de

s[raci, @n exclusivitate. Observ`nd cum se desf[]oar[
via\a @n cele dou[ cet[\i, @n\elegem repede c[ mai ales
boga\ii au nevoie de cei s[raci767.
Adesea, st[p`nii, mai ales proprietarii de p[m`nt,
sunt aspru critica\i, pentru felul cum se comport[, plini
de nedreptate, cu slugile lor. Sf`ntul P[rinte descrie
exploatarea la care sunt supu]i muncitorii, cu sarcini
@mpov[r[toare, cu munci istovitoare, f[r[ nici un r[gaz,
f[r[ a li se da cele necesare @ntre\inerii vie\ii, @ntr-o
atmosfer[ de teroare, de violen\[ permanent[768. Nici cei
care erau slugile din cas[ ale celor boga\i nu aveau o
via\[ mai u]oar[, mai ales c`nd erau femei, sau fete
tinere. Pe o st[p`n[ plin[ de asprime ]i r[utate, Marele
Ierarh o mustr[ ]i @i cere bl`nde\e fa\[ de sluga sa, @i cere
cump[tare, aduc`ndu-i aminte de propriile defecte. C`nd
va deprinde s[ se poarte cu bl`nde\e fa\[ de servitoarele
sale, st[p`na va ]ti s[ se poarte bine ]i cu so\ul ei769.
Aceea]i atitudine moderat[ ]i @ng[duitoare arat[
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i fa\[ de sclavi. El se
str[duie]te s[ @i conving[ pe st[p`ni s[ se poarte

767
#n cetatea boga\ilor nu ar putea locui nici me]te]ugari, nici
zidari, nici cismari, nici brutari, nici agricultori, fiindc[ nici un
bogat nu ar lucra @ntr-o astfel de meserie. Cetatea boga\ilor nu ar
putea astfel rezista, dec`t chem`nd @n ajutor pe cei s[raci, care
s[ @i slujeasc[. #n cetatea oamenilor mode]ti, via\a se poate
desf[]ura la fel de bine f[r[ s[ existe cineva bogat. C[ci bog[\ia
@nseamn[ aur, podoabe, f[r[ de care se poate tr[i, c`t timp
exist[ m`ini harnice ]i pricepute - Idem, Omilia XXXIV la I
Corinteni, PG 61, col. 292
768
Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 591
769
Idem, Omilia XV la Efeseni, PG 62, col. 110; Idem, Omilia II
la Filimon, PG 62, col. 711
 317

omene]te ]i cre]tine]te cu slujitorii ]i cu sclavii lor.

Interzice b[taia, cer`nd folosirea puterii cu bl`nde\e ]i cu
con]tiin\a c[ to\i oamenii sunt fra\i, @n virtutea originii lor
comune770.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede slujirea lui
Dumnezeu prin sluijirea omului. }i din punctul de
vedere al umanitarismului cre]tin, el concepe rela\iile
dintre oameni ca pe rela\ii de ajutorare. Mul\i oameni
tremur[ ]i se @nfrico]eaz[ la g`ndul c[ pot ajunge s[ fie
s[raci, alerg`nd dup[ bog[\ie. #i @nsp[im`nt[ g`ndul c[ ar
trebui s[ cear[ ajutorul aproapelui lor. Dar o astfel de
team[ este copil[reasc[, fiindc[ oamenii oricum se
g[sesc @n fiecare clip[ a vie\ii lor @n nevoi unii fa\[ de
al\ii771.
Ajutorarea semenilor no]tri este datoria noastr[, pe
care o avem pur ]i simplu de @ndeplinit, g`ndindu-ne la
mul\imea binefacerilor de care noi @n]ine am beneficiat ]i
la faptul c[ tot ceea ce oferim semenilor no]tri, p`n[ la
urm[, este din cele pe care le primim de la Dumnezeu.
C`nd facem o fapt[ bun[, noi vom fi cei c`]tiga\i772.
Mul\i oameni refuz[ s[ @]i ajute semenii, spun`nd c[
au copii, pe care doresc s[ @i lase boga\i. Lor li se

770
Prof. Constantin C. Pavel, Atitudinea Sfin\ilor Trei Ierarhi
fa\[ de problemele morale ale vremii lor, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXIX, pg. 230
771
A]a de pild[, osta]ul are nevoie de serviciile me]te]ugarului,
me]te]ugarul se folose]te de negustor, negustorul @]i ia hrana de
la agricultor, st[p`nul este sus\inut de slujitorii lui, bogatul ]i
s[racul @]i @ntrep[trund via\a. Cu c`t un om este mai bogat, cu
at`t are mai mare nevoie de ajutorul semenilor s[i ]i invers -
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XVII la II Corinteni, PG 61, col.
520-521
772
Idem, Omilia VII la Romani, PG 60, col. 450
318

reaminte]te c[ @ncrederea nu trebuie s[ o pun[ @n averile

pe care le adun[, ci @n Dumnezeu, singurul sprijin
adev[rat pentru urma]ii lor. P[rin\ii s[ se ocupe mai ales
ca odraslele lor s[ fie virtuoase, dec`t s[ fie bogate773.
Acolo unde grija fa\[ de semeni lipse]te, chiar ]i
cele mai puternice virtu\i r[m`n neputincioase. Fiindc[
degeaba omul se culc[ pe p[m`nt, dac[ nu se @ngrije]te
de aproapele s[u. S[ ne g`ndim la iubirea de oameni a lui
Dumnezeu ]i “s[ ne re@ntoarcem la noble\ea noastr[ de
oameni”. Cu c`t semenii no]tri devin mai buni,
bucur`ndu-se de binefacerile noastre, cu at`t coroana pe
care ne-o @mpletim noi este mai str[lucit[774.
#n ceea ce prive]te atitudinea fa\[ de cei de alt
neam ]i de o credin\[ diferit[, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur
precizeaz[ c[ nu trebuie s[ @i ur`m pe ace]tia, fiindc[ to\i
sunt f[ptura lui Dumnezeu, ci s[ avem @n vedere credin\a
lor gre]it[, care vine din r[t[cirea diavolului. S[ ar[t[m
@ng[duin\[ fa\[ de necre]tini, fiindc[ dragostea este un
dasc[l bun, capabil s[ @ntoarc[ pe oricine de la r[t[cire,
schimb`ndu-i via\a775.

773
Idem, Omilia VII la Romani, PG 60, col. 452-453
774
“Dumnezeu de aceea a r`nduit interesele noastre @n a]a fel,
ca s[ fim lega\i unii de al\ii” - Idem, Omilia XXXIII la I Corinteni,
PG 61, col. 280; Idem, Omilia XXV la I Corinteni, PG 61, col.
211; Idem, Omilia XI la Romani, PG 60, col. 492. Rela\ia de
ajutorare a semenilor @]i g[se]te un echivalent potrivit @n lumea
insectelor, prin dou[ dintre acestea: albina ]i p[ianjenul. Ceea
ce face ca albina s[ fie mai pre\uit[ nu vine din faptul c[ ea este
o fiin\[ muncitoare, c`t din aceea c[ aduce bine ]i celorlal\i. }i
p[ianjenul se ostene]te, dar numai pentru sine, fiind simbol al
oamenilor egoi]ti - Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 129
775
Idem, Omilia XXXIII la I Corinteni, PG 61, col. 282-284. “S[
nu ne @ngrijim numai de cei de aceea]i credin\[ cu noi, iar pe al\ii
 319

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur porne]te, @n @nv[\[tura sa

despre munc[, de la concep\ia paulin[, oglindit[ @n
epistolele Apostolului neamurilor. Merge pe linia autorilor
patristici anteriori lui, insist`nd mai ales asupra
beneficiilor pe care munca le aduce, pentru realizarea
binelui social moral. Pune @n opozi\ie virtutea ]i viciul,
munca ]i lenea, munca f[cut[ ]i pentru ajutorarea
semenilor cu cea egoist[. Marele Ierarh pre\uie]te @n chip
deosebit munca, el @nsu]i fiind un mare muncitor cu
mintea ]i un cunosc[tor profund al realit[\ii @n mijlocul
c[reia tr[ia. Pentru el, munca face bine at`t trupului, c`t ]i
sufletului, fiind o adev[rat[ filosofie, care cur[\[ ]i
@nt[re]te inima. Munca are a]adar un rol multiplu:
pedagogic, social, soteriologic. Dumnezeu cere omului s[
munceas[ nu pentru a-l pedepsi, ci tocmai pentru a-l
@ndrepta776.
C`teva exemple binecunoscute ascult[torilor
@nt[resc @nv[\[tura Sf`ntului P[rinte despre valoarea
muncii. A]a de pild[, fiindc[ la o s[rb[toare pr[znuit[, la
un moment dat, participau ]i unii dintre preo\ii mode]ti
din jurul Antiohiei, el @i d[ ca modele de h[rnicie ]i
modestie pentru p[stori\ii s[i777. Fiindc[ oamenii aceia

s[-i neglij[m… Al lui Dumnezeu este (fiecare), fie el elen sau

iudeu ]i chiar de ar fi necredincios, totu]i are nevoie de ajutor” -
Idem, Omilia X la Evrei, PG 63, col. 88
776
Idem, Omilia V la I Corinteni, PG 61, col. 147. C`nd Adam
tr[ia @n rai f[r[ s[ munceasc[, a c[zut din rai. C`nd Sf`ntul
Apostol Pavel a fost r[pit @n rai, ducea o via\[ plin[ de munc[.
Fiindc[ munca p[ze]te de p[cat ]i ru]inea de munc[ este p[cat
- Diac. Constantin Voicu, Teologia muncii la Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur ]i actualitatea ei, Sibiu 1975, pg. 233-235
777
“Ziua aceasta va fi mare s[rb[toare, datorit[ prezen\ei fra\ilor
no]tri. #i ve\i vedea pe fiecare dintre ei, c`nd @njug`nd boii, c`nd
320

dau un scop vie\ii lor, pe c`nd antiohienii @]i petrec toate

zilele @ntr-un lux inutil. O meserie cinstit[ nu poate fi
nicidecum o ru]ine. M`ntuitorul #nsu]i a lucrat, ca ]i Sfin\ii
Apostoli778. Un alt exemplu de h[rnicie, de munc[ este cel
al Sf`ntului Apostol Pavel, care subliniaz[ : “Nu munca
trebuie privit[ ca o ru]ine, ci inactivitatea ]i faptul de a nu
avea nimic de f[cut”. C[ci dac[ munca ar fi fost o ru]ine,
Apostolul neamurilor nu ar fi lucrat, ]i nu s-ar fi m`ndrit
cu aceasta. Iat[ c`t este de important[ munca, @n general
]i munca manual[, @n special. “S[ nu consider[m drept o
ru]ine munca, ci inactivitatea ]i faptul de a nu avea ce
face”779.

urc`ndu-se @n sf`ntul amvon ]i cultiv`nd sufletele ce le sunt

@ncredin\ate… Ei nu ro]esc pentru c[ muncesc, cum ro]esc
locuitorii ora]ului nostru” – Idem, Omilia 19 la statui, PG 59,
col. 188-189
778
Multe rele vin @n via\[ din cauza celor care “socotesc c[ este
cea mai mare cinste s[ nu ai o meserie ]i cel mai de ocar[ lucru
ar fi s[ cuno]ti practic vreuna dintre meserii” - Idem, Catehezele
maritale, traducere, pg. 155, 156. Pr. Magistrand Ilie Negoi\[,
Demnitatea muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XV, nr. 3-4/1963, pg. 213
779
Din cercul de colaboratori apropia\i ai apostolului f[ceau
parte harnicii so\i Acvila ]i Priscila, despre care spune: “Erau
s[raci, oameni lipsi\i de cele necesare traiului, dar @]i c`]tigau
singuri hrana”. “S[ nu consider[m drept o ru]ine munca, ci
inactivitatea ]i faptul de a nu avea ce face”. #ndemn`ndu-i pe
p[stori\ii s[i s[ munceasc[, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur zice: “S[
ne alipim de munc[, pentru ca s[ putem tr[i @n mod cinstit pe
p[m`nt. S[ @mp[r\im mijloacele noastre de trai celor lipsi\i ]i
des[v`r]indu-ne sufletul @n fiecare zi, s[ dob`ndim bunurile
ve]nice” – Idem, Omilia I la Acvila ]i Priscila, PG 51, col. 189,
193-196
 321

Munca d[ omului o demnitate, un statut, c[ci omul,

creat dup[ chipul ]i asem[narea lui Dumnezeu, poate
ajunge, prin munc[, s[ fie colaboratorul Acestuia. Chiar
dac[ @n rai munca era o pl[cere, pe c`nd dup[ c[dere, ea
devine efort ]i suferin\[, totu]i @l face s[ fie mai bun ]i-i
dezvolt[ capacit[\ile fizice ]i morale. #l integreaz[ @ntr-un
circuit social, @n schimburile inter-umane780. “Fiecare
trebuie s[ fie m`ndru, dac[ are o meserie ]i munce]te
cinstit”. Cei care muncesc, au un loc de frunte @n lume ]i
de ei depinde existen\a omenirii781.
Munca d[ un scop vie\ii omului. Meseriile sunt cele
care procur[ omului cele necesare traiului. Alegerea lor ]i
a mijloacelor prin care ne putem ajuta @n via\[ \ine de
@n\elepciunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o nou[782. De
asemenea, munca produce bunurile prin care se poate
lucra virtutea milosteniei ]i @i d[ acesteia valoare, fiindc[

780
Impresionant este tabloul pe care Sf`ntul P[rinte @l schi\eaz[
cu omul muncitor care, la r[s[ritul soarelui, @]i @ncepe munca,
fiecare @n meseria sa - Diac. C-tin Voicu, Teologia muncii…, Op.
cit., pg. 238, 245, 254, 259
781
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia V la Acvila ]i Priscila, PG
51, col. 193; Pr. Magistrand Ilie Negoi\[, Demnitatea muncii…,
Op. cit., pg. 217. S[ nu dispre\uim pe omul muncitor: “C`nd
vezi lemnarul, sau fierarul, s[ nu-i dispre\uie]ti din aceast[ cauz[,
ci pentru aceasta @nc[ mai mult s[-i admiri” - Idem, Omilia XX la
I Corinteni, PG 61, col. 168; Idem, Omilia V la I Corinteni, PG
61, col. 47
782
Idem, Omilia XLIX la Matei, PG 58, col. 501. Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur zice: “#ntreba\i pe agricultor ]i el v[ va spune de ce
@njug[ boii, de ce trage brazde. Negustorul v[ va spune de ce
cutreier[ m[rile… Zidarul, fierarul, cismarul, brutarul, indiferent
care meseria], v[ vor da socoteal[ de meseria lor” - Idem,
Omilia 48 la Psalmi, PG 55, col. 516
322

milostenia nu este bine primit[ dec`t dac[ provine din

munc[ f[cut[ cinstit783.
Dincolo de aspectul ei de datorie, munca reprezint[
una dintre cele mai mari virtu\i sociale ]i morale. Este
impus[ de necesitatea realiz[rii binelui social-moral.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur are o preferin\[ pentru munca
din agricultur[, pe care o socote]te cea mai potrivit[
pentru via\a ]i morala cre]tin[784. Ca model ia albina, care
d[ din roadele muncii sale ]i celorlal\i, iar nu ca
p[ianjenul, a c[rui p`nz[ cu migal[ \esut[, nu este de
folos nim[nui, fiind rezultat al egoismului.

Familia ]i monahismul
C[s[toria este o tain[ mare a Sfintei Biserici.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le reaminte]te aceasta
p[stori\ilor s[i, @nv[\`ndu-i c[ nunta este icoan[ a
dragostei lui Hristos de Biseric[. Dumnezeu a desp[r\it pe
primii oameni @n b[rbat ]i femeie. Pentru na]tere, nu a
l[sat ca numai unul s[ fie de ajuns, fiindc[ unul singur nu
este @n realitate unul, ci jum[tatea unului, jum[tatea
@ntregului. Taina nun\ii face din cei doi so\i unul singur785.
783
P.S. Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare…, Op. cit., pg.
403
784
|[ranul s[rac, cu fa\a ars[ de soare ]i cu inima plin[ de
filosofie, este admirat. “Muncitorul acesta, s[rac ]i credincios @n
Dumnezeu ]i @n munca lui, este omul cel mai fericit” - Pr. Gh.
Tilea, Probleme fundamentale @n opera moral-social[ a
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur. Libertatea ]i universalismul
muncii, 1946, pg. 2-7, 14
785
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LVI la Facere, PG 54, col.
487; Idem, Omilia XII la Coloseni, PG 62, col. 387-388
 323

C`t despre modul s[v`r]irii acestei taine, men\iunile

Marelui Ierarh sunt scurte, dar foarte precise, zic`nd: “S[
chema\i preo\ii, ca prin rug[ciunile ]i prin binecuv`nt[rile
lor s[ @nt[reasc[ unirea @ntre so\i”786.
C[s[toria ]i na]terea de copii nu sunt o piedic[
pentru a binepl[cea lui Dumnezeu, nici nu sunt o piedic[
@n calea lucr[rii virtu\ii, fiindc[ nunta este cinstit[, at`t
timp c`t omul are mintea treaz[, iar voin\a liber[ nu este
folosit[ gre]it. Tot la fel, putem spune c[ nu vinul este de
vin[ pentru starea de be\ie, ci @ntrebuin\area acestuia
peste m[sur[. Totu]i, dac[ este folosit[ gre]it, c[snicia
ajunge pricin[ de mii de necazuri, ajunge, @n loc de port,
un naufragiu787.
De aici, educa\ia religioas[ @n familie este
continuarea fireasc[ a educa\iei pe care fiecare cre]tin o
prime]te prin participarea sa la slujbele biserice]ti ]i la
predic[. Ea trebuie s[ devin[ o realitate @n via\a fiec[rei
familii. Cre]tinii sunt @ndemna\i ca, la plecarea de la
Biseric[, s[ nu se ocupe cu lucruri care nu au leg[tur[ cu
cele sfinte, ci, @ndat[ ce ajung acas[, b[rbatul s[ ia Sf`nta
Scriptur[, s[ cheme pe membrii familiei sale ]i s[ le
@mp[rt[]easc[ cele aflate de la preot, @n l[ca]ul sf`nt.
So\ia sa s[ asculte, iar copiii lor s[ @nve\e. #ntr-o astfel de
cas[, diavolul nu va locui niciodat[. Din contr[, @n casa
cre]tinului va s[l[]lui “harul Sf`ntului Duh ]i toat[ pacea
]i @n\elegerea”. Familiile cre]tine trebuie a]adar s[ dedice
786
Idem, Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 443
787
Idem, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 180; Idem, Omilia IX
la II Corinteni, PG 61, col. 463; Sf`ntul P[rinte @ndeamn[: “F[ uz
cu cump[tare de nunt[ ]i vei fi cel dint`i @ntru @mp[r[\ia
cerurilor” - Idem, Omilia VII la Evrei, PG 63, col. 68; Idem,
Cuv`nt la: Femeia este legat[ de lege, c`t[ vreme tr[ie]te
b[rbatul ei, PG 51, col. 217
324

celor duhovnice]ti m[car o parte din ziua de odihn[ a

Duminicii ]i @n general din zilele de s[rb[toare. Minunat
descrie Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur familia cre]tin[, cu
c[su\a ei, @n care veselia ]i senin[tatea st[p`nesc, din
care lipsesc insultele788.
El st[ruie asupra datoriei pe care p[rin\ii o au fa\[
de odraslele lor, @n a-i cre]te ]i educa, a-i preg[ti pentru
via\[ ]i a se ocupa de m`ntuirea sufletelor lor. }i aceasta
@ntruc`t cunoa]te via\a familiei cre]tine din interior ]i
aplic[ ne@ncetat principiile Sfintei Scripturi @n acest cadru
restr`ns al Bisericii de acas[, dinamiz`nd atmosfera
pa]nic[ a familiei ]i corect`nd eventualele gre]eli, ce se
refer[ la cei mai mici membri ai ei, prin @ndemnuri, pilde,
f[g[duin\e. |elul este formarea sufletului copilului cu
credin\[, @n team[ de Dumnezeu, lucr`nd virtutea789.
#n fa\a p[rin\ilor cre]tini st[ perspectiva r[spl[tirii
lor de Dumnezeu, ca ]i mul\umirea sufleteasc[ pe care o
au pentru str[dania cre]terii copiilor lor @n spirit cre]tinesc.
“C[ci nu este pu\in lucru ca pruncii da\i de Dumnezeu s[
fie afierosi\i lui Dumnezeu”. C`nd @nceputurile educa\iei
sunt bune, viitorul copiilor este pe m[sur[. T`n[rul are

788
Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 55; Idem, Omilia II la
Facere, PG 53, col. 31. De aceea, @ndeamn[: “#nfrumuse\eaz[-\i
casa ta cu cea mai mare podoab[, sufl`nd @n ea v`ntul
modera\iunii, care va purta cu sine ]i cea mai pl[cut[
mireasm[“ - Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 145
789
Teodor M. Popescu, P[rin\ii cre]tini ca educatori (Sf`ntul
Apostol Pavel, Clement Alexandrinul ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur despre educa\ia cre]tin[), @n rev. Glasul Bisericii, an VIII,
nr. 1-2/1949, pg. 85, 90
 325

nevoie de dasc[li, pedagogi, @ngrijitori, are nevoie de

@n\elepciune ]i cump[tare790.
Din totdeauna, unii p[rin\i au manifestat o grij[
deosebit[ pentru educa\ia intelectual[ a copiilor, pentru
instruc\ia lor. Le-au oferit pedagogi, profesori, au cheltuit
bani, convin]i c[ ne]tiin\a de carte aduce cu sine s[r[cia,
iar @nv[\[tura aduce bog[\ia. C`nd @ns[ era vorba de
educa\ia moral[ a copiilor lor, aceia]i p[rin\i ar[tau mai
pu\in[ st[ruin\[, consider`nd aceast[ latur[ a educa\iei ca
fiind ne@nsemnat[. O astfel de atitudine este gre]it[ ]i
profund defavorabil[ pentru viitorul acelora791.
Un rol important @n educa\ie are teama de
Dumnezeu. Ea trebuie insuflat[ copiilor de la cea mai
fraged[ v`rst[, fiindc[ @i va p[zi, precum p[ze]te un zid de
cetate, de lucrarea celui viclean. Copiii trebuie s[ fie
educa\i @n teama c[ vor fi pedepsi\i pentru orice fapt[ rea

790
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IX la I Timotei, PG 62, col.
546; Idem, Omilia X la II Corinteni, PG 61, col. 472; Idem,
Omilia XXI la Efeseni, PG 62, col. 154; “Un t`n[r, de a c[rui
educa\ie nu te ocupi, este ca un p[m`nt @n\elenit pe care cresc
numai spini” - Idem, Omilia XLIX la Matei, PG 58, col. 504
791
Idem, C[tre tat[l credincios, PG 349-386, trad. de Pr. Prof. D-
tru Popescu, EIBMBOR, Bucure]ti 2001, pg. 270. C`nd copilul
prime]te @nv[\[turi duhovnice]ti, el scap[ de nenum[rate rele @n
via\[ ]i va ajunge s[ se bucure de roadele vie\ii viitoare. Cel mai
de pre\ bun al copilului este sufletul s[u, f[r[ de care toate
celelalte nu reprezint[ nimic. De aceea, Marele Ierarh @l sf[tuie]te
pe orice p[rinte cre]tin: “#nva\[-l (pe copil) ca s[ fie om bun ]i
cinstit… Copiilor celor care nu sunt bine crescu\i, le este mai
bun[ s[r[cia dec`t bog[\ia. S[r[cia \ine pe cineva @n virtute,
chiar ]i f[r[ voia lui, pe c`nd bog[\ia nici pe cei ce voiesc nu-i
las[ a fi @n\elep\i” - Idem, Omilia IX la I Timotei, PG 62, col. 547
326

s[v`r]it[. Al[turi de team[, exigen\a p[rin\ilor fa\[ de

copiii lor este ]i ea recomandat[792.
Unii p[rin\i sunt prea mult ocupa\i cu dob`ndirea
bunurilor materiale, cu grija pentru cele lume]ti, pentru
copiii lor, neglij`nd educarea acestora. Le construiesc
case, le ofer[ lux, dar nu se preocup[ de sufletul copilului
lor. Mai mult[ grij[ arat[ chiar fa\[ de robii lor. Pe copii nu
@i @nva\[ dec`t s[ poat[ c`]tiga bani793.
Mamele cre]tine trebuie s[ se ocupe de educa\ia
fetelor lor, pentru a fi evlavioase, demne, simple ]i f[r[
preten\ii la @mbr[c[minte luxoas[, @nc`t atunci c`nd se
c[s[toresc, ele s[ fie preg[tite pentru via\[. Tinerii s[-]i
p[streze cur[\enia trupeasc[ ]i sufleteasc[, s[-]i fac[
semnul sfintei cruci, s[ fie @ndemna\i la c[s[torie,
s[v`r]it[ cre]tine]te794.
Aspectele practice ale vie\ii @n familia cre]tin[ se
oglindesc @n @n\elegerea so\ilor, care este r[d[cina
tuturor bun[t[\ilor. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ mult
pentru str`ngerea leg[turilor dintre membrii familiei
cre]tine, mai ales dintre b[rbat ]i femeie. D[ multe sfaturi
care, respectate de ascult[torii s[i, pot crea o atmosfer[
pa]nic[ ]i un climat familiar favorabil virtu\ilor. Pentru el,
condi\ia adev[ratei c[snicii o constituie @n\elegerea @ntre
b[rbat ]i femeie, leg[tura str`ns[ a dragostei lor, av`nd

792
Idem, Omilia VI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 433; Idem,
Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, pg. 478; Idem, Omilia
LXXXVII la Matei, PG 58, col. 773
793
Idem, Omilia LIX la Matei, PG 58, col. 582; Idem, Omilia LIX
la Matei, PG 58, col. 584
794
Idem, Omilia IX la I Timotei, PG 62, col. 548; Idem, Omilia
LIX la Facere, PG 54, col. 518; Idem, Omilia XII la I Corinteni,
PG 61, col. 106
 327

ca model pe patriarhul Vechiului Testament, Avraam ]i pe

so\ia sa Sarra795.
Rela\ia dintre so\ii cre]tini este una de sinceritate,
@n care so\ul este @ndemnat s[ stea c`t mai mult timp
al[turi de so\ia sa, prefer`nd-o @naintea prietenilor ]i chiar
a copiilor ei. So\ul s[-]i laude so\ia pentru orice fapt[
bun[ a ei, s[ o admire, s[ o sf[tuiasc[, dac[ gre]e]te. Cei
doi s[ se roage @n comun, s[ mearg[ la Biseric[796.
Bl`nde\ea este ]i ea o condi\ie a bunei @n\elegeri @n
familie. S[ fim buni ]i bl`nzi cu toat[ lumea, dar mai cu
seam[ s[ fim buni cu so\iile noastre, av`nd o atitudine
constructiv[, chiar dac[ ele ne ceart[, pe drept, sau pe
nedrept. S[ punem cap[t pricinilor de sup[rare ]i s[
statornicim @n cas[ pacea. Femeia s[ g[seasc[ la so\ul ei
m`ng`iere, u]ur`ndu-i acestuia munca ]i via\a. Pe ni]te
oameni astfel uni\i, nimic nu-i poate @ntrista, nici nu le
poate strica bucuria. C`nd este @n\elegere @ntre femeie ]i
b[rbat, c`nd este @ntre ei pace ]i leg[tura dragostei, toate
le merg din plin797.
#ntre pericolele care amenin\[ familiile cre]tine,
gelozia aduce consecin\e tragice ]i poate chiar duce la
ucidere. Fiindc[ omul cuprins de ea nu mai \ine seama

795
#n familia adev[rat[ trebuie s[ fie @n\elegere, ca ]i @ntr-un om.
C[ci “dup[ cum niciodat[ trupul nu se r[scoal[ @mpotriva lui
@nsu]i ]i nici sufletul contra lui @nsu]i, tot a]a ]i b[rbatul ]i femeia
nu trebuie s[ se scoale unul @mpotriva altuia, ci s[ fie uni\i”. Din
aceast[ unire, spune Sf`ntul P[rinte, se revars[ asupra familiei
lor multe bun[t[\i, acolo domnesc pacea, dragostea. De acolo
lipsesc luptele, du]m[niile, cearta. #n\elegerea so\ilor devine
“r[d[cina tuturor bun[t[\ilor” - Idem, Omilia XLV la Facere, PG
54, col. 416-417
796
Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 147
797
Idem, Omilia XXXVIII la Facere, PG 53, col. 360
328

nici chiar de propria lui via\[798. Adeseori prezent[ este ]i

violen\a. Ea nu este permis[ @n nici un caz. Dac[ un
b[rbat nu are voie s[ loveasc[ nici pe sluga care lucreaz[
@n casa lui, cu at`t mai pu\in @i este @ng[duit acest gest
fa\[ de propria so\ie. Fin psiholog, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur @ncearc[ s[ ajung[ la resorturile suflete]ti cele mai
profunde ale omului, trimi\`ndu-l pe un astfel de so\
@nclinat spre violen\[ cu g`ndul la clipa c`nd el a primit pe
t`n[ra so\ie din m`inile tat[lui ei, spre a o iubi ]i @ngriji.
So\ul nici s[ nu-]i insulte so\ia, s[ nu-]i bat[ copiii, s[ nu
fie aspru799.
#n cadrul familiei cre]tine, @ndatoririle so\ului sunt
numeroase ]i Sf`ntul P[rinte reaminte]te b[rba\ilor c[ ei
trebuie s[-]i c`]tige respectul ca unii ce sunt cap al
femeii. El le repet[ cuvintele Sf`ntului Apostol Pavel, care
spune c[ b[rbatul trebuie s[-]i iubeasc[ femeia, iar femeia
s[ se team[ de b[rbat800.
So\ul se cuvine s[ rabde sl[biciunile so\iei cu
bl`nde\e, pentru a-i @ndrepta cusururile. S[ nu \in[ cont
de fiecare cuv`nt f[r[ rost al so\iei sale, ]tiind c[ femeia
este slab[, ci s[ fie @ng[duitor cu ea, alung`nd sup[rarea,
s[ o respecte ]i s[ o cinsteasc[, s[ o cru\e801.

798
Idem, Omilia XXXII la Facere, PG 53, col. 299
799
Idem, Omilia XXVI la I Corinteni, PG 61, col. 222; Idem,
Omilia VII la Matei, PG 57, col. 82
800
Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 143
801
Idem, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 369; Idem, Omilia
XXXVIII la Facere, PG 53, col. 357. La @ntrebarea: de c`te ori
poate fi iertat[ so\ia, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere s[ ar[t[m de
mii ]i mii de ori @ng[duin\[, trec`ndu-i totul cu vederea. Dac[
so\ia este rea din fire, so\ul ca un bun cre]tin, s[ se str[duiasc[
]i s[-i schimbe r[utatea @n bun[tate ]i bl`nde\e. So\ul cre]tin
trebuie s[ se poarte cu so\ia sa, a]a cum orice om se poart[ cu
 329

#n fine, ne@n\elegerile din familiile cre]tine pot ap[rea

atunci c`nd so\ia dore]te mai mult[ bog[\ie dec`t so\ul ei
@i poate oferi, fiind @mp[timit[ dup[ bani ]i averi. Ea @l
jigne]te pe so\, numindu-l prost, lene], fricos, umilindu-l ]i
d`ndu-i exemplul prietenelor sale, ai c[ror so\i au reu]it s[
fac[ avere, oferindu-le o via\[ de lux. Dac[ o so\ie ar avea
cu adev[rat iubire fa\[ de so\ul ei, nu ar trebuie s[ se
poarte astfel. Ar prefera s[-l ]tie aproape de d`nsa802.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur recomand[ p[rin\ilor s[
dea copiilor lor nume simple, dovedind prin aceasta
dragostea lor de Dumnezeu ]i purtarea de grij[. Prin
numele date, copiii sunt @ndemna\i “s[-]i alipeasc[ sufletul
de virtute”. S[ primeasc[ numele b[rba\ilor sfin\i ai
cre]tinismului, care au at`ta @ndr[znire @naintea lui
Dumnezeu803.

un m[dular bolnav: nu taie m[dularul, ci alung[ boala,

vindec`ndu-l. #n cele din urm[, so\ul perseverent, chiar dac[ nu
@]i va putea @ndrepta so\ia, cel pu\in va c`]tiga de la Dumnezeu,
pentru r[bdarea sa, r[splat[ mare. #n ceea ce prive]te petrecerea
@mpreun[ a timpului, Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ pe so\ s[ nu
neglijeze familia, s[ nu stea prea mult timp cu prietenii, ci s[
petreac[ @mpreun[ cu so\ia sa, elimin`nd orice motiv de b[nuieli
din partea ei - Idem, Laud[ la Maxim, PG 51, col. 228; Idem,
Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 143 ]i 147
802
Sf`ntul P[rinte atrage aten\ia so\ului care are o astfel de so\ie
ca s[ nu recurg[ nici el la insulte ]i b[t[i, ci s[ o sf[tuiasc[ ]i s[
o m`ng`ie, apel`nd la argumentul dragostei pe care i-o poart[,
pentru c[ un astfel de argument are cea mai mare putere de
convingere. Doar astfel c[su\a lor va fi lini]tit[ ]i vesel[ - Idem,
Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 144-145
803
Idem, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 179
330

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ng[duie existen\a

c[s[toriei a doua, dar numai dac[ a fost f[cut[ “@ntru
Domnul”, “adic[ cu toat[ demnitatea.
Nu mai pu\in importante sunt sfaturile pentru
p[rin\ii tinerilor, pe care Marele Ierarh @i @nva\[ s[ le
acorde odraslelor lor o aten\ie deosebit[ la intrarea lor @n
via\[. S[ @]i @ntemeieze o familie ]i c`nd a sosit timpul
potrivit pentru c[s[toria lor, s[ nu o am`ne804.
C[s[toria nu trebuie s[ devin[ negu\[torie, ci
@nso\ire pe via\[. T`n[rul este mult mai c`]tigat dac[ so\ia
sa va avea virtute sufleteasc[ ]i bune purt[ri, dac[
pacea va domni, dac[ se va bucura de @n\elegere ]i
dragoste, dec`t dac[ @]i va lua so\ie bogat[, ce @i va
deveni mai degrab[ st[p`n[. C[ci femeile, chiar atunci
c`nd nu au avere, sunt pline de m`ndrie805.
804
Idem, Omilia V la I Tesaloniceni, PG 62, col. 426. Pornind de
la exemplul patriarhului Avraam, care a ar[tat mult[ grij[ la
alegerea so\iei fiului s[u, p[rin\ii cre]tini s[ se poarte ]i ei
asemenea. S[ nu caute pentru tinerii lor nici bog[\ie mult[, nici
frumuse\ea din afar[, “ci frumuse\ea sufletului ]i purt[ri
frumoase”. Din p[cate, cei din acea vreme, ca de altfel ]i mul\i
dintre contemporanii no]tri, caut[ un singur lucru: ca so\ul sau
so\ia s[ fie c`t mai boga\i, chiar dac[ averea nu le va fi de nici
un folos, dac[ sufletul nu ]tie s[ o chiverniseasc[ bine - Idem,
Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 437; Idem, Omilia LXXIII la
Matei, PG 58, col. 678
805
“B[rbatul care se @nsoar[ cu o fat[ de seama lui, sau mai
s[rac[ dec`t el, @]i ia tovar[] ]i ajutor. #]i aduce @n cas[, odat[
cu ea, toate bun[t[\ile. G`ndul c[ a luat-o s[rac[ o face s[ se
poarte cu b[rbatul ei cu mult[ grij[“. Iat[ de ce tinerii nu trebuie
s[ caute so\ii bogate, care le vor umple casele de certuri, ci s[
caute s[ aib[ pace ]i via\[ plin[ de pl[cere. Fiindc[ pentru
aceasta este f[cut[ c[snicia - Idem, Laud[ lui Maxim, PG 51,
col. 231-232
 331

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @nva\[ c[, la o nunt[

cre]tineasc[, este permis s[ fie mese @nc[rcate cu
m`nc[ruri, oameni @mbr[ca\i cu haine frumoase ]i cu
toate cele ce pot @nveseli pe meseni. #ns[ orchestrele
p[g`nilor ]i dansurile lor nu au ce c[uta aici. Nu trece cu
vederea nici unele aspecte legate de desf[]urarea nun\ii,
de petrecerile ce au loc. El @nva\[ c[ la o nunt[
cre]tineasc[ este prezent Hristos. Podoabele miresei s[ nu
fie aurite, ci ea s[ fie @nfrumuse\at[ de bl`nde\e ]i
nevinov[\ie, virtu\i mai pre\ioase dec`t orice aur[rie. La
mesele cre]tinilor nu au ce c[uta nici be\ia, nici g[l[gia,
nici dansurile, nici r`setele, nici cuvintele de ru]ine806.
#n ce prive]te monahismul ]i rolul lui, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur atrage aten\ia c[ traiul @n chip feciorelnic este
@nso\it de mult[ osteneal[, iar fecioria presupune
nevoin\[. #n fa\a celor care @mbr[\i]eaz[ o astfel de
vie\uire st[ @ns[ n[dejdea bun[t[\ilor viitoare ]i cununa
r[spl[\ilor, care dau putere ]i b[rb[\ie @n aceast[ lupt[ de
scurt[ durat[807.
Iudeii au privit virtutea fecioriei cu dezgust ]i au
refuzat s[ o accepte. P[g`nii au admirat-o, dar nu au tr[it-
o. Numai @n cre]tinism aceast[ virtute este tr[it[ cu
adev[rat ]i este chiar r`vnit[. #n fa\a oamenilor st[
posibilitatea ca ei s[ aleag[ @ntre a tr[i @n feciorie, sau a se

806
Idem, Omilia XII la Coloseni, PG 62, col. 386 ]i 390; Idem,
Laud[ lui Maxim, PG 51, col. 240
807
Idem, Omilia XXXVI la Facere, PG 53, col. 341. Fecioria
@nseamn[ ca omul s[ nu se @ngrijeasc[ de cele lume]ti – Idem,
Omilia XIX la I Corinteni, PG 61, col. 160. Monahul cuget[ ]i
tr[ie]te chiar de pe p[m`nt via\a @ngereasc[ - Idem, Omilia LXX
la Matei, PG 58, col. 659-660
332

c[s[tori. Cei care nu pot tr[i virtutea aceasta, nu sunt

nicidecum os`ndi\i808.
Virtutea fecioriei nu \ine de @mbr[c[minte, sau de
culoarea hainelor, ci de trup ]i de suflet. Sf`ntul P[rinte
ne @ntreab[, zic`nd: “N-ar fi, oare, o prostie s[ d[m cuiva
numele de fecioar[… pentru c[ are p[rul ne@ngrijit ]i fa\a
mohor`t[, pentru c[ poart[ haine cernite, f[r[ a-i cerceta
cu de-am[nuntul sufletul?”. Ortodoc]ii au tot dreptul ]i se
pot c[s[tori, dar admir[ pe cei ce nu se c[s[toresc. Nu
os`ndesc nicidecum c[s[toria, @ns[ socotesc fecioria ca
fiind o treapt[ superioar[ c[s[toriei. Aceasta din urm[,
folosit[ cum trebuie, devine un post al castit[\ii. Se face
deosebirea @ntre sfat ]i oprire, @ntre care este o deosebire
ca @ntre alegerea liber[ ]i constr`ngere. Sfatul las[ omului
libertatea de a-l urma, sau nu. Cre]tinii sunt sf[tui\i s[ nu
se c[s[toreasc[, dar nu sunt opri\i, fiindc[ nu este rea
c[s[toria, iar cel care o @mbr[\i]eaz[, nu va fi os`ndit. De
fapt, Marele Ierarh subliniaz[ c[ el opre]te desfr`narea ]i
adulterul, dar nu c[s[toria. Nu @nceteaz[ totodat[ s[ @i
laude pe cei c[s[tori\i, “dac[ tr[iesc cu @n\elepciune”.
C[s[toria este bun[, iar fecioria este ]i mai bun[, “pe c`t
este mai bun cerul dec`t p[m`ntul”809.

808
Idem, Despre feciorie, PG 48, col. 533, 536
809
Ibidem, col. 537-541. Sf`ntul P[rinte r[spunde la @ntreb[rile:
De ce a l[sat atunci Dumnezeu c[s[toria? Dac[ to\i ar alege
fecioria, oare nu s-ar stinge @ntreg neamul omenesc? Aceste
@ntreb[ri veneau din partea celor care voiau s[-]i acopere propria
tr`nd[vie. Lor le r[spunde c[ @n rai, Adam ]i Eva, primii oameni,
tr[iau f[r[ c[s[torie, feciorelnic. “Ca un curs de ap[ limpede,
izvor`t[ dintr-un izvor curat, era via\a lor @n rai, @mpodobit[ cu
fecioria”. C[s[toria nu a fost l[sat[ de Dumnezeu numai pentru
na]terea de copii, ci ]i pentru “@ndep[rtarea desfr`ului ]i a
desfr`n[rii”. De aceea, ea nu trebuie def[imat[, fiindc[ “sprijin[
 333

Ascult[torii Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @i pun @n fa\[

situa\iile extreme @n care se poate g[si cineva, c[s[torit
fiind. De pild[, ce se va @nt`mpla c`nd @ntr-o familie
b[rbatul este @ng[duitor, iar femeia rea ]i cert[rea\[? Dar
dac[ b[rbatul @]i trateaz[ so\ia ca pe o roab[, ea fiind
cuviincioas[ ]i potolit[? Pentru aceste situa\ii nedorite
extreme, sf[tuie]te r[bdarea, str[dania de a-l @ndrepta pe
so\, sau pe so\ie. Atitudinea este plin[ de optimism.
Cre]tinii sunt @ndemna\i s[ nu socoteasc[ fecioria drept o
virtute greu de practicat, ci chiar u]oar[. Dovede]te c[
via\a unui om c[s[torit are cu mult mai multe greut[\i,
dec`t a celui care tr[ie]te @n feciorie. Podoabele sunt altele
dec`t cele trupe]ti. Sunt podoabe suflete]ti, nu pietre
pre\ioase, nici haine luxoase, scumpe, colorate, nici
altceva asem[n[tor. Sunt posturile, privegherile,
bl`nde\ea, modestia, s[r[cia, b[rb[\ia, smerenia,
r[bdarea, ignor`nd toate lucrurile din aceast[ via\[.
Fecioria @nseamn[ cu mult mai mult dec`t ab\inerea de la
c[s[torie. Ea @nseamn[ cur[\enia sufleteasc[, libertatea
de orice pofte, a nu dori luxul ]i podoabele, a se @ndep[rta
de toate grijile lume]ti. F[r[ toate acestea, cur[\enia
trupeasc[ este insuficient[. De aceea este superioar[
fecioria, fiindc[ ea @nl[tur[ grijile de prisos, d`nd
posibilitatea omului s[-]i afieroseasc[ tot timpul faptelor
binepl[cute lui Dumnezeu810.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nume]te m[n[stirile
“limanuri lini]tite”, iar vie\uitorii lor, monahii, lumin[tori
care lumineaz[ ]i atrag prin lini]tea lor. “Sunt sfin\i ]i
printre oameni sunt @ngeri”. “Via\a @ngereasc[ a monahilor

]i @ndreapt[ pe cel care e pe cale s[ cad[“ - Ibidem, col. 543-

544, 550, 554
810
Ibidem, col. 562, 582, 590
334

era mult apreciat[ ]i cuv`ntul lor @ntotdeauna ascultat”.

Unii contemporani socoteau c[, pentru acela]i p[cat,
gravitatea era mai mare, dac[ el era s[v`r]it de un
monah, dec`t dac[ era s[v`r]it de un laic. Lor le
r[spunde c[ ]i unii ]i ceilal\i, monahi sau laici, trebuie s[
@mplineasc[ tot acelea]i porunci. Deosebirea st[ doar @n
faptul c[ unii sunt c[s[tori\i, iar al\ii nu. To\i vor da
socoteal[ la fel811.
Mul\i tineri erau sf[tui\i s[ aleag[ via\a tr[it[ @n
feciorie, devenind monahi. Dar ceilal\i oameni din jurul lor
se opuneau, fie c[ erau p[rin\i, sau rude. Se @ntristau c`nd
copii lor erau sf[tui\i s[ tr[iasc[ o via\[ @n @n\elepciune.
Uitau c[ nu este destul s[ fie p[rin\i, pentru a-i putea
@nv[\a ]i ce le este de folos. C[ci “faptul c[ e]ti tat[ @\i
poate da doar dreptul de a-\i iubi copilul”. }i lucrurile erau
cu mult mai dificile c`nd p[rin\ii unui t`n[r ce alesese
monahismul erau boga\i ]i puternici812.
O sugestiv[ compara\ie face Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur @ntre @mp[rat ]i monah. Este ]tiut faptul c[ oamenii
consider[ ferici\i pe cei care conduc popoarele, care
tr[iesc @n lux, pe c`nd via\a monahilor o dispre\uiesc. To\i
sunt cu privirile @ndreptate spre mai-marii lumii, pe c`nd
pe monahi nu @i observ[ aproape nimeni. To\i vor s[
ajung[ conduc[tori de popoare, dar nimeni nu vrea s[ fie
monah, @n slujba lui Dumnezeu. Uit[ c[ st[p`nirea unui
811
Idem, Omilia XIV la I Timotei, PG 62, col. 576; Pr. Magistrand
Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[ @n Comentariul
Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n rev.
Glasul Bisericii, an XXIII, nr. 7-8/1964, pg. 683; Idem, C[tre tat[l
credincios, traducere de Pr. Prof. D-tru Fecioru, Bucure]ti 2001,
pg. 290
812
Idem, C[tre tat[l necredincios, traducere de Pr. Prof. D-tru
Fecioru, Bucure]ti 2001, pg. 207-210
 335

@mp[rat se termin[ cel mai t`rziu la sf`r]itul vie\ii, adesea

mai devreme. Via\a monahilor @i umple de bun[t[\i, nu
numai aici, dar “dup[ sf`r]itul acestei vie\i @i duce
str[lucitori ]i bucuro]i @naintea scaunului de judecat[ al lui
Dumnezeu”. Monahul st[p`ne]te nu oameni, ci patimi. #]i
p[streaz[ liber[ mintea ]i nu @ng[duie s[ se @nsc[uneze @n
suflet tirania pl[cerilor. Duce un r[zboi, @mpotriva
demonilor ]i biruie, fiind @ncununat de Hristos. Monahul
vorbe]te cu profe\ii, iar @mp[ratul cu supu]ii ]i slujitorii
s[i. Noaptea, monahul sluje]te, privegheaz[ ]i se roag[,
@mpreun[ cu @ngerii. #mp[ratul se afl[ ad`ncit @n somn.
#mp[ratul este ]i o povar[ pentru supu]i, pe c`nd
monahul aduce bucurie celor s[raci. Are o singur[ hain[,
bea numai ap[, nu cere nim[nui nimic pentru sine, este
un “doctor ob]tesc”, folositor tuturor. Pe boga\i, monahul
@i ajut[ prin sfaturi bune, iar pe s[raci @i scap[ adesea de
s[r[cie. Pe lumea cealalt[, monahul va fi str[lucitor ]i
sl[vit, pe c`nd @mp[ratul, “dac[ va c`rmui pe supu]ii s[i
cu dreptate ]i cu iubire, lucru foarte rar, se va bucura de o
m`ntuire ]i de o cinste mai mic[ dec`t monahul”813.

813
Idem, Compara\ie @ntre @mp[rat ]i monah, PG 47, col. 387-
392
336

#nv[\[minte morale m`ntuitoare desprinse din

via\a, lucrarea ]i scrierile Sfin\ilor P[rin\i
Cre]tinismul, prin @ntreaga sa @nv[\[tur[, a]a cum
vedem @n Sf`nta Scriptur[ ]i @n Sf`nta Tradi\ie, arat[ o
permanent[ grij[ fa\[ de om. Iat[ pe scurt reperele acestei
@nv[\[turi @n primele patru veacuri.
Mai @nt`i, Apostolul neamurilor, Sf`ntul Pavel ne
descoper[ @n bogata sa oper[ epistolar[ o @nv[\[tur[
complex[ despre om ]i despre m`ntuirea lui prin
Hristos. Dumnezeu a creat pe om, pentru ca omul s[
devină sfânt. Via\a, ca existen\[ natural[ a omului, se
sfâr]e]te prin moartea natural[, fiind ceva trec[tor. În
Epistolele Sfântului Apostol Pavel se vorbe]te @ns[ despre
via\a tr[it[ în Dumnezeu, singura adev[rat[ ]i pe care o
posed[ doar cei care Îl urmeaz[ pe Hristos. Numai acela
care vie\uie]te întru Domnul se poate spune c[ tr[ie]te cu
adev[rat, pe c`nd cel care nu tr[ie]te în Domnul, se
am[ge]te c[ tr[ie]te.
To\i oamenii sunt egali în fa\a lui Dumnezeu, fiindc[
to\i sunt crea\i de Acesta ]i pe El trebuie s[ Îl asculte. Din
punct de vedere antropologic, diferen\ele dintre sexe
exist[, dar din punct de vedere soteriologic, femeia este
asemenea b[rbatului ]i se mântuie]te în acelea]i condi\ii.
Are aceea]i deschidere spre Dumnezeu ]i spre m`ntuire.
Cei doi sunt deci p[rta]i ai aceleia]i mântuiri în Hristos ]i
pot s[ se bucure de binefacerile Sale. Mai mult, deosebirile
sociale, naturale, sau religioase dintre oameni nu aduc
 337

privilegii pentru mântuire, fiindc[ Domnul nostru Iisus

Hristos a venit pentru mântuirea tuturor oamenilor.
„La plinirea vremii”, prin Jertfa Mântuitorului, a venit
r[scump[rarea neamului omenesc, dovada cea mai clar[
a bun[t[\ii ]i a iubirii Sale de oameni. Universalitatea
p[catului a fost @ndreptat[ prin universalitatea
r[scump[r[rii tuturor celor care cred în Iisus Hristos, f[r[
deosebire. Un moment de maxim[ importan\[ pentru
cre]tin @l reprezint[ primirea Botezului. Fiindc[ Botezul îl
face pe om „prunc” în Hristos, @l readuce în via\a de
comuniune cu El, stare @n care r[m`ne prin efort personal
neîncetat, colabor`nd statornic cu harul, ajung`nd p`n[ la
statura de b[rbat des[vâr]it.
Lucrarea virtu\ilor, s[v`r]irea faptelor bune este
condi\ia cre]terii în Hristos. Este nevoie @ns[, @n acela]i
timp, ca omul s[ lupte împotriva relelor, pentru a nu-]i
v[t[ma cur[\enia vie\ii. Vie\uirea cre]tinului presupune o
colaborare neîncetat[ între harul dumnezeiesc ]i libertatea
omului. Iar urcu]ul duhovnicesc, progresul s[u în
des[vâr]ire nu înceteaz[ niciodat[. Doar p[c[tosul poate
înceta colaborarea sa cu harul.
Pe firul istoric de fixare a doctrinei cre]tine ]i de
tr[ire a ei, Sfin\ii P[rin\i sunt izvoare de nesecat[
în\elepciune. Ei nu pot fi privi\i @n afara civiliza\iei în care
sunt înr[d[cina\i. P[rin\ii capadocieni ]i Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur se num[r[ printre cei mai cul\i oameni ai vremii
lor. Au fost mari sfin\i, teologi ]i scriitori ai antichit[\ii,
m[rturie a tot ceea ce a fost în forma cea mai nobil[ omul
în sec. II-IV. Au fost nu numai piscuri ale gândirii
religioase, ci ]i ale gândirii umaniste, pun`ndu-]i
preg[tirea lor @n slujba credin\ei cre]tine ]i din contactul
literaturii cre]tine cu cea greac[ a r[s[rit cea mai
frumoas[ floare, umanismul cre]tin.
338

De]i la @nceput, literatura cre]tin[ nu are aceea]i

frumuse\e ]i originalitate cu cea elin[, cu timpul va atinge
perfec\iunea, mai ales prin Sfin\ii Trei Ierarhi. Sfin\ii P[rin\i
socotesc filosofia profan[ ca fiind preg[titoare pentru
g`ndirea cre]tin[. În primele veacuri, autorii cre]tini au
fost preocupa\i mai ales de problemele religioase ]i de
via\a credincio]ilor lor. Îns[ nu s-au sprijinit doar pe
factorii religio]i, ci au apelat la datele oferite de ]tiin\a
timpului lor. S-au dovedit observatori aten\i ai naturii ]i ai
fenomenelor naturale. Iar prin scrierile lor ne înva\[ ]i @n
prezent cum s[ vie\uim, s[ gândim ]i s[ sim\im, pentru a
fi binepl[cu\i lui Dumnezeu ]i de ajutor semenilor. Chiar
dac[ au tr[it @n urm[ cu multe secole, Sfin\ii P[rin\i r[m`n
un izvor de nesecat[ în\elepciune, iar scrierile lor sunt ca o
s[mân\[ roditoare @n ogorul cre]tin[t[\ii. Cu cuvântul, dar
mai ales cu exemplul vie\ii, ei au fost îndrum[tori ]i
dasc[li ai întregii lumi cre]tine. De aceea, sunt actuali ]i
universali, iar chipul lor este prezent ]i viu, real ]i valabil în
toate timpurile. Opera lor ofer[ imbolduri ]i sugestii
pentru lucrarea noastr[ actual[.
Scrierile P[rin\ilor Apostolici arat[ grija pastoral[
a conduc[torilor biserice]ti din acele timpuri ]i descriu
via\a cre]tin[ în plin[ ascensiune, în vreme de persecu\ii,
r[spunz`nd nevoilor suflete]ti ]i @ndemn`nd pe credincio]i
la o via\[ des[vâr]it[. Sunt bogate în înv[\[turi morale,
f[r[ a neglija câtu]i de pu\in îndatoririle sociale. Via\a de
familie era un model pentru contemporanii cre]tinilor.
Femeia era socotit[ egal[ cu b[rbatul în fa\a lui
Dumnezeu ]i avea acela]i drept la mântuire, de]i p[gânii
o nesocoteau.
În Înv[\[tura celor 12 Apostoli, sau Didahia,
descoperim aspecte morale ]i practice, reflectând via\a
cre]tinilor de la sfâr]itul secolului I ]i începutul celui de al
 339

II-lea. Este prezentat pe larg raportul dintre virtute ]i

p[cat, ca dou[ realit[\i antitetice. Lucrarea constituie un
început de teologie moral[ cre]tin[, îndeamn[ la
des[vâr]irea cre]tin[, ce se refer[ @n egal[ m[sur[ ]i la
trupul nostru omenesc, pe care nu @l socote]te a fi r[u. În
ceea ce prive]te atitudinea moral[ a cre]tinului fa\[ de
semeni, aceasta este rezumat[ chiar de porunca iubirii. Se
subliniaz[ ]i rolul milosteniei. Cre]tinul s[ nu-]i întoarc[
fa\a de la nevoia]i, ci s[-]i împart[ cu fratele s[u cele pe
care le are. Bunurile @n comun ale cre]tinilor din primele
veacuri voiau s[ repare o mare nedreptate social[,
datorit[ c[reia unii dintre membrii societ[\ii sclavagiste
din acel timp erau total lipsi\i de cele mai necesare
mijloace de trai.
Sfântul Ignatie Teoforul, episcopul cet[\ii
Antiohia, este tipul tr[itorului cre]tin, un exemplu pentru
cre]tinii zilelor noastre, a]a cum o dovedesc via\a, c`t ]i
bogata sa oper[ epistolar[. El arat[ credin\[ puternic[,
nezdruncinat[, adânc[ smerenie, dragoste curat[ ]i
înfl[c[rat[ fa\[ de Dumnezeu. Modelul s[u este Hristos,
pe care L-a purtat mereu @n inim[. Din aceast[ dragoste
dumnezeiasc[ a sa se vede ]i multa grij[ fa\[ de cei
p[stori\i, pe care se str[duie]te ]i reu]e]te s[ @i
c[l[uzeasc[ spre mântuire.
#n ceea ce prive]te aceast[ aleas[ floare de pe
ogorul literaturii cre]tine, Epistola c[tre Diognet,
mesajul ei poate fi sintetizat @n expresia pe care o
propune, printr-o sugestiv[ analogie referitoare la om,
zic`nd: „Ceea ce este sufletul pentru trup, acela]i lucru
sunt cre]tinii în lume”. Referitor la aspectele sociale ale
vie\ii cre]tine, epistola r[spunde acuza\iilor aduse de
p[gâni, autorul ei închinând un adev[rat imn de
pream[rire a vie\ii cre]tinilor. Este schi\at[ via\a lor de
340

familie, cu grija fa\[ de copii, cu cur[\enia trupeasc[ ]i

dragostea dintre so\i, a]a cum exista în familiile cre]tine
ale primelor veacuri. Totodat[, cre]tinii se supun legilor
statului în care tr[iesc ]i arat[ iubire fa\[ de du]mani.
Cel care a fost Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful
a c[utat f[r[ osteneal[ adev[rul ]i a peregrinat pe la
]colile filosofice ale vremii. Convertirea lui s-a petrecut
desigur la cap[tul unui lung proces de fr[m`nt[ri
spirituale, intr`nd @n contact cu via\a ]i p[timirile la care
erau supu]i cre]tinii. Pentru el, filosofia este doar rodul
imperfect al ra\iunii omene]ti. Iar opera sa, cele dou[
binecunoscute apologii ]i Dialogul cu iudeul Triphon,
prezint[ concep\ia sa umanitar[, de]i neevoluat[, potrivit
cu stadiul de atunci al cunoa]terii ei ]i potrivit cu nivelul
de dezvoltare al teologiei cre]tine a acelor vremuri.
Originalitatea @ns[ a @nv[\[turii Sf`ntului Iustin
Martirul ]i Filosoful \ine de afirmarea faptului c[, @nc[
@nainte de venirea M`ntuitorului, omenirea a participat la
Logosul divin @ntr-o mic[ parte, de]i to\i oamenii aveau
aceast[ posibilitate. Logosul precre]tin a orientat
n[zuin\ele, a cultivat inteligen\a, binele ]i frumosul. La
timpul pe care Dumnezeu l-a hot[r`t, Logosul seminal
este @nlocuit cu cel total, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ]i
M`ntuitorul lumii.
#nv[\[tura Sf`ntului P[rinte cu privire la fiin\a uman[
se afl[ pe linia Bisericii, vorbind despre om ca despre o
fiin\[ ra\ional[, alc[tuit[ din trup ]i suflet, @ntre care exist[
o comunicare de via\[. Prin c[derea primilor oameni,
datorit[ neascult[rii lor, @n natura uman[ a fost introdus[
stric[ciunea. De aceea, Logosul s-a @ntrupat, izb[vind pe
om de moarte ]i de stric[ciune. Sufletul fiind nemuritor,
are cuno]tin\a de a discerne binele de r[u ]i puterea de a
alege liber, @n dezacord cu concep\ia filosofilor stoici
 341

despre destin. Nemurirea sufletului nu vine din natura sa,

ci este un dar de la Dumnezeu, ca recompens[ pentru
virtute. Prin suflet, omul st[ @n leg[tur[ permanent[ cu
Dumnezeu. Sufletul are ca tr[s[tur[ esen\ial[ via\a, fiind
p[rta] la via\[, fiindc[ Dumnezeu vrea ca el s[ tr[iasc[.
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful sus\ine cu hot[r`re
libertatea omului. Existen\a liberului arbitru condi\ioneaz[
lucrarea faptelor bune. Libertatea omului aduce
suveranitatea lui. Av`nd darul nepre\uit al ra\iunii, putem
alege lucrurile ce sunt binepl[cute lui Dumnezeu. Sf`ntul
P[rinte, din dragostea pentru adev[r ]i din iubirea fa\[ de
cre]tinii persecuta\i, ia atitudine fa\[ de autorit[\ile
timpului. Cere s[ li se fac[ dreptate cre]tinilor, cere ca ei
s[ nu mai fie condamna\i doar pentru c[ poart[ numele
de cre]tini, ci s[ @]i poat[ dovedi nevinov[\ia, asemenea
celorlal\i cet[\eni.
Dintre scriitorii cre]tini ai primelor trei secole,
Clement Alexandrinul este socotit cel mai informat, cel
mai profund @n g`ndire ]i cel mai @nclinat s[ fac[ din
filosofia elenic[ un “pedagog c[tre Hristos”. G`ndirea lui
se poate @n\elege doar @n mediul alexandrin @n care a
activat, @n Alexandria, care devenise cel mai str[lucit
centru cultural, @n care se @ntrep[trundeau toate curentele
filosofice, ]tiin\ifice, literare ]i artistice ale vremii. El @nsu]i,
o minte str[lucit[, a c[l[torit, a studiat ]i a asimilat
crea\iile literare, filosofice ]i ]tiin\ifice ale timpului. Prin
doctrina sa, deschide o epoc[ nou[, @n care Biserica
organizeaz[ ]colile ei catehetice, iar @nv[\[tura ei se opune
sistemelor filosofice. Clement Alexandrinul este
caracterizat ca “tipul des[v`r]it al umanistului cre]tin”.
De]i nu este un g`nditor sistematic, el urm[re]te s[
cucereasc[ pe oameni pentru credin\[ ]i s[ le m`ntuiasc[
sufletele. Arat[ nem[surat[ dragoste pentru oameni ]i
342

pentru m`ntuirea lor. Ca umanist des[v`r]it, a asimilat ]i

folosit cele mai @nalte crea\ii ale spiritului uman.
#n timpul celor zece ani c`t a p[storit pe cre]tinii din
nordul Africii, Sf`ntul Ciprian al Cartaginei a trebuit s[
fac[ fa\[ persecu\iilor, schismelor ]i altor greut[\i, dar a
l[sat posterit[\ii ]i lucr[ri teologice importante, oferind
sfaturi, @ndemnuri, @ndrum[ri. #n afar[ de opera sa scris[,
r[m`ne lucrarea pastoral[, fiind at`t de aplecat spre
aspectele practice ale vie\ii cre]tine, preocupat de soarta
semenilor s[i, fa\[ de care arat[ o dragoste nem[rginit[.
“C[tre Donatus”, cea mai veche dintre lucr[rile
Sf`ntului Ciprian, este scris[ @ndat[ dup[ convertirea sa la
cre]tinism ]i dezv[luie procesul sufletesc, @n actul
convertirii. Prezint[ o adev[rat[ radiografie a societ[\ii
acelor vremuri. Arat[ starea de necredin\[ @n care tr[ise
autorul p`n[ s[ se boteze, via\a de lux ]i vanitate, dar ]i
schimbarea radical[ petrecut[ odat[ cu baia na]terii celei
de a doua. Impresionant[ este descrierea vie\ii p[g`ne.
Sf`ntul P[rinte continu[ descrierea dec[derii societ[\ii
p[g`ne, @ntr-o imagine tulbur[toare a contrastului dintre
boga\i ]i s[raci.
“Despre \inuta fecioarelor” este o lucrare rostit[ cu
scopul de a sublinia importan\a disciplinei, a educa\iei @n
general, cu aplicare special[ @n cazul fecioarelor cre]tine.
Pentru c[ fecioria se bucur[ de o at`t de mare cinste @n
Biseric[, orice abatere este aspru criticat[. Este criticat[
de pild[ @nclina\ia spre cochet[rie, fiindc[ monahiile
trebuie s[ plac[ numai Domnului, iar ne@ntinarea lor s[ se
manifeste ]i @n aceast[ privin\[. Bog[\ia monahiilor s[ se
g[seasc[ @n lucrurile cu adev[rat m`ntuitoare, @n faptele
lor bune. Folosirea cosmeticelor este socotit[ un p[cat
@mpotriva Creatorului.
 343

#n lucrarea “Despre cei c[zu\i”, Sf`ntul Ciprian arat[

o grij[ de ne@ntrecut p[stor de suflete. Fa\[ de cei care,
din sl[biciune, renun\aser[ la credin\a @n Hristos, @n
vremurile aspre ale persecu\iei, dar care voiau s[ revin[ @n
Biseric[, autorul cere o atitudine moderat[ ]i de
discern[m`nt.
“Despre moarte” este o lucrare scris[ @n vremea @n
care o molim[ @ngrozitoare de cium[ lovise Cartagina,
depopul`nd-o. Sf`ntul P[rinte scrie aceast[ oper[ de
“medicin[ sufleteasc[“, @n care arat[ cre]tinilor c[ ei nu
trebuie s[ fie tulbura\i de furtunile veacului, nici de
nenorociri. Nici cre]tinii nu fuseser[ feri\i de epidemia de
cium[ ]i de contactul cu cei bolnavi, fiindc[ tr[iesc @n
comun cu ceilal\i ]i sunt supu]i acelora]i legi ale trupului.
Ciuma ab[tut[ atunci asupra Cartaginei a fost pentru to\i
oamenii un adev[rat examen. Pentru cre]tini a fost un
exerci\iu ]i o preg[tire pentru martiriu. Dragostea pe care
ei au ar[tat-o lumii de atunci, care @i ura, a fost pilduitoare.
Sf`ntul Ciprian a organizat o admirabil[ lucrare de
asisten\[ social[. Prin munca lor, cre]tinii, @n frunte cu
p[storul lor, episcopul cartaginez, salvau vie\i ]i m`ng`iau
pe cei bolnavi. Acesta era adev[ratul chip al ucenicilor lui
Hristos, pe care p[g`nii @ncercau s[ @i @n\eleag[.
De]i Sf`ntul Ciprian nu a expus @nv[\[tura sa @n mod
sistematic, nefiind un spirit speculativ, a fost @ns[ un
moralist ]i un aspru critic al moravurilor societ[\ii sale. A
mustrat deopotriv[ pe p[g`ni ca ]i pe cre]tini: pe cei
dint`i pentru dec[derea lor, iar pe ceilal\i pentru c[ nu se
poart[ ca ni]te cre]tini adev[ra\i. #n timpul lui se poate
vorbi despre cre]tinismul aplicat ]i nu numai propov[duit.
#n ceea ce prive]te atitudinea fa\[ de lumea p[g`n[, se
arat[ dec[derea moral[ ]i social[ a societ[\ii p[g`ne.
Ierarhul cartaginez critic[ putregaiul societ[\ii @n care tr[ia.
344

Respinge acuza\iile pe care p[g`nii le adresau cre]tinilor,

potrivit c[rora nenoricirile ab[tute asupra imperiului se
datorau cinstitorilor lui Hristos. Se arat[ nedreptatea
strig[toare la cer a persecu\iilor anticre]tine ]i acuza\iile
aduse unor oameni plini de virtute. #n fine, este criticat[
idolatria ]i falsificarea adev[rurilor religioase de c[tre
p[g`ni.
Cea mai dificil[ provocare la care Sf`ntul Ciprian a
trebuit s[ fac[ fa\[ a fost cea a p[str[rii ]i ap[r[rii unit[\ii
Bisericii ]i a membrilor ei, @ntr-o vreme c`nd puterea
diavolului lucra prin p[g`nismul furibund ]i rodea erezii
pierz[toare ale credin\ei adev[rate, aduc`nd moarte
sufleteasc[. O idee fundamental[ a operei ]i activit[\ii
Sf`ntului Ciprian este iubirea de semeni, at`t de necesar[
@ntr-o perioad[ a istoriei omenirii caracterizat[ prin
s[r[cie, sclavie, r[zboaie, boli ]i alte nenorociri. Solu\ia pe
care o propune este cea a faptei bune ]i a milosteniei,
despre care vorbe]te mai ales @n lucrarea “Despre fapta
bun[ ]i milostenie”, sus\in`nd necesitatea acestei virtu\i,
cu argumente din Sf`nta Scriptur[ ]i din via\a practic[.
Milostenia este v[zut[ ca o problem[ de evlavie ]i
m`ntuire personal[ ]i mai pu\in ca o problem[ social[.
Un mare @nv[\[tor al drept-credinciosului popor
cre]tin, pe care l-a luminat cu adev[rurile evanghelice ]i l-
a preg[tit pentru primirea Botezului ]i spre o via\[ sf`nt[,
a fost Sf`ntul Chiril al Ierusalimului. Grija sa fa\[ de
om, spiritul s[u umanitarist se eviden\iaz[ prin @ntreaga
lucrare misionar[ ]i de catehizare, cu care pu\ini scriitori
cre]tini se pot compara, impun`ndu-se printr-o credin\[
neclintit[. Principala sa oper[ este constituit[ din ciclul
celor 18 cateheze baptismale, precedate de o procatehez[
]i urmate de cinci cateheze mistagogice. Lucr`nd pentru
binele celor pe care @i p[storea, s-a ar[tat a fi un
 345

ne@ntrecut pedagog, dasc[l cre]tin de voca\ie, iar

catehezele sale au fost socotite “cele mai reu]ite piese ale
genului didactic popular din toat[ literatura patristic[“.
Ceea ce este Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @n predic[,
este Sf`ntul Chiril al Ierusalimului @n catehez[. Catehezele
sale constituie un ciclu complet, prin care cei ce urmau s[
fie boteza\i erau preg[ti\i, dovedindu-se existen\a unui
proces de @nv[\[m`nt religios complex, complet, elaborat
]i pus @n practic[ cu mult[ r`vn[ ]i grij[. Fiecare catehez[
chirilian[ are o tem[ aparte, iar tonul lor este intim,
ar[t`nd “grija atent[ a autorului fa\[ de sufletele c[rora se
adreseaz[“. Se @ncepe cu o Procatehez[, @n care se
subliniaz[ importan\a lucr[rii de educa\ie realizat[ pentru
catehumeni. #n fa\a acestora se afl[ \inta drumului lor
spiritual, la care trebuie s[ ajung[, dar ]i r[splata pe care
o vor primi. Botezul cre]tin, v[zut ca o prefacere interioar[
a omului, aduce o adev[rat[ transformare. De aceea,
omul trebuie s[-]i cur[\easc[ con]tiin\a cu sinceritate.
Autorul @]i adapteaz[ cuv`ntul dup[ ascult[torii s[i, dup[
preg[tirea lor profesional[, f[c`ndu-se astfel mai u]or
@n\eles. Nu sunt neglijate nici aspectele practice ale vie\ii
biserice]ti.
Tematica dogmatic[ ]i moral[ a catehezelor
chiriliene este divers[ ]i r[spunde nevoilor spirituale ale
destinatarilor lor. Desigur, fiind cateheze baptismale, tema
cea mai important[ r[m`ne cea a Tainei Sf`ntului Botez,
care condi\ioneaz[ m`ntuirea omului. Cateheza are
caracter de zidire sufleteasc[. Fiecare nou[ cuv`ntare se
vrea s[ fie o nou[ piatr[ @n urcu]ul spiritual al omului.
Catehezele sunt ]i o m[rturie a credin\ei tradi\ionale a
Bisericii noastre, pe care Sf`ntul P[rinte a tr[it-o cu at`ta
convingere, predic`nd-o. Afl[m din toate acestea
346

@nv[\[tura de credin\[ a Bisericii, al[turi de preceptele

morale cre]tine ]i informa\ii privind cultul din Ierusalim.
Sf`ntul Vasile cel Mare a f[cut primii pa]i @n
educa\ie @n familie, primind o instruc\ie adecvat[ de la
tat[l s[u, Vasile ]i de la Macrina cea T`n[r[, sora sa. A
studiat dup[ programele vremii ]i a fost @nv[\at s[
tr[iasc[ de mic @ntr-o atmosfer[ de evlavie. A @mbinat
preg[tirea teoretic[ cu cea practic[, de via\[ cre]tineasc[.
A fost mult apreciat de profesorii, dar ]i de colegii s[i. A
studiat mai apoi, la Atena, retorica, gramatica, filosofia,
astronomia, geometria, medicina ]i morala. Cultura
dob`ndit[ acolo s-a reflectat @ntr-o puternic[ forma\ie
filosofic[ ]i retoric[, peste care s-a ad[ugat cultura
cre]tin[ definitorie. A aprofundat ]tiin\ele vremii. A
c[l[torit @n centrele monahale din Egipt, Palestina ]i altele.
A fost apoi botezat ]i hirotonit ca preot. C`nd episcopul
s[u a murit, pe la jum[tatea anului 370, Sf`ntul Vasile cel
Mare i-a urmat @n scaun, la 40 de ani. Pe unii adversari i-a
@nvins cu mintea sa str[lucit[, pe al\ii i-a c`]tigat chiar ca
prieteni. R[spunsul s[u la marile nenorociri ab[tute
asupra cre]tinilor din vremea sa s-a dovedit totdeauna a fi
pe m[sura a]tept[rilor contemporanilor.
Au r[mas @n memoria istoriei biserice]ti str[daniile ]i
reu]itele @n lucrarea de asisten\[ social[. Complexul
Vasiliadei, aflat @n imediata vecin[tate a Cezareei
Capadociei, era expresia vie ]i practic[ a dragostei
cre]tine fa\[ de om, manifestat[ sub diversele ei forme, ca
hr[nirea s[racilor ]i @ngrijirea bolnavilor ]i a lepro]ilor. A
studiat medicina ]i s-a str[duit s[ impun[ @n vremea sa o
nou[ concep\ie despre boal[ ]i bolnav. Acolo, @n
Vasiliada, complexul includea ]i o modest[ locuin\[ a sa,
fiindc[ dorea s[ fie c`t mai aproape de bolnavii pe care @i
@ngrijea mereu. Observ[m identitatea dintre @nv[\[tura
 347

moral[ pe care o propov[duia ]i felul @n care el @nsu]i o

transpunea @n propria via\[, tr[it[ integral dup[ principiile
evanghelice. Aprecia frumuse\ea interioar[, cea a virtu\ii,
@n locul celei exterioare. C`t despre avere, nu poseda
dec`t ve]mintele cele de neap[rat[ trebuin\[, cu care s[-]i
acopere trupul. Ca un mare misionar, s-a interesat de
cre]tinii din col\urile @ndep[rtate ale imperiului. A murit la
1 ianuarie 379, dar tr[ie]te @n sufletele cre]tinilor din
totdeauna ]i de pretutindeni.
Referitor la rolul @n\elepciunii profane @n domeniul
teologiei, r[spunsurile sale trebuie nuan\ate. Afar[ de
cazurile c`nd @]i exprim[ dezam[girea fa\[ de filosofia
p[g`n[, @n general, Sf`ntul P[rinte o socote]te ca fiind
folositoare, ajut[toare. Compar`nd-o cu @nv[\[tura
cre]tin[, deducem superioritatea celei din urm[. #n
alegerea scrierilor profane care sunt de folos pentru
cre]tini, cere aplicarea criteriului selec\iei, dup[ valoarea
lor soteriologic[ ]i moral[. Arma filosofiei este folosit[ cu
scop defensiv.
Sf`ntul Vasile cel Mare @n\elege omul ]i
dimensiunea social[ a vie\ii lui @ntr-un echilibrul perfect
al puterilor lui psiho-fizice, cu o balan\[ interioar[,
nev[zut[, a c[rei func\ionare are ca scop s[-l ajute la
realizarea idealului des[v`r]irii sale. Este subliniat[
demnitatea fiin\ei umane, create dup[ chipul lui
Dumnezeu. Omul este privit @n unitatea fiin\ei sale, ca trup
]i suflet. Sf`ntul P[rinte cere p[stori\ilor s[i s[ arate, dup[
sfaturile Sfintei Scripturi, grij[ fa\[ de trup, “lucr`ndu-l”
a]a cum se cuvine ]i f[c`ndu-l roditor. O grij[ deosebit[
trebuie s[ acord[m sufletului. Cele mai multe p[cate ale
noastre le s[v`r]im cu mintea. Fiindc[ mai ales de suflet
s[ purt[m grij[, @ndep[rt`nd de la el @ntin[ciunea ]i
r[utatea, @mpodobindu-l ]i f[c`ndu-l str[lucitor prin virtu\i.
348

Omul a fost creat dup[ chipul lui Dumnezeu ]i ajunge la

asem[narea cu Acesta prin voin\[. A]adar, chipul lui
Dumnezeu este un dat crea\ional, iar asem[narea noastr[
cu El este o virtualitate. Prin aceast[ distinc\ie @ntre chip ]i
asem[nare se creaz[ cadrul dinamismului cre]tin ]i al
progresului spiritual.
Sf`ntul Vasile cel Mare subliniaz[ dimensiunea
social[ a vie\ii omului. Din perspectiv[ cre]tin[, via\a
viitoare este rodul trudei noastre din acest veac. De aceea,
via\a prezent[ cap[t[ implica\ii sociale, chem`ndu-ne la
rela\ii cu semenii, tocmai pentru a ne @nvrednici de
r[splat[ pentru lucr[rile timpului prezent.
De o importan\[ capital[ este Sf`nta Biseric[ ]i
rolul ei @n via\a cre]tinilor. Exist[ o singur[ Biseric[,
pentru a c[rei unitate, cre]tinii sunt chema\i s[ lupte, dar
aspectele care \in de ea sunt numeroase ]i diverse.
Sf`ntul P[rinte prezint[ ascult[torilor s[i rezultatul propriei
experien\e pastorale. #n Biserica lui Hristos exist[ armonie
@ntre p[stori ]i p[stori\i, @ntre cler ]i credincio]i, afla\i @ntr-o
comuniune organic[ de via\[ ]i de cult. #n acela]i timp,
vorbe]te despre o leg[tur[ str`ns[ @ntre Biserica
lupt[toare ]i cea triumf[toare, cu schimburile de bunuri
duhovnice]ti, prin rug[ciune. Biserica din vremea sa se
confrunta cu problema unit[\ii ei, zguduit[ puternic de
erezii ]i cu solu\ionarea gravelor probleme sociale,
datorate diferen\elor dintre oameni, din punct de vedere
material. Din acest considerent, Ierarhul capadocian a fost
puternic implicat @n solu\ionarea st[rii de lucruri. Dintre
aspectele practice ale vie\ii biserice]ti, trebuie men\ionat[
disciplina care domnea @n acea vreme @n Cezareea
Capadociei. Ca ierarh, el a lucrat pentru @nt[rirea
leg[turilor dintre Biseric[ ]i societatea vremurilor sale.
 349

|elul vie\ii cre]tinului este iar[]i una dintre temele

fundamentale ale g`ndirii ]i tr[irii cre]tine. Unii p[g`ni au
v[zut ]tiin\a ca pe un scop al vie\ii. Pentru al\ii, acest scop
a fost lucrarea practic[. Al\ii au voit s[ se foloseasc[
diferit de via\[ ]i de trup, c[ut`nd pl[cerea. Pentru
cre]tini, spune Sf`ntul P[rinte, scopul vie\ii “este fericita
vie\uire @n veacul ce va s[ fie”. Orice cre]tin, fie el b[rbat
sau femeie, laic sau monah, are datoria de a progresa
duhovnice]te ]i de a lucra pentru propria sa des[v`r]ire
moral[, printr-un efort personal sus\inut. Acest efort se
concretizeaz[ @n tr[irea virtuoas[. De aici ]i rolul pe care @l
are virtutea @n via\a cre]tinului. C[ci virtutea lupt[
contra viciului, sfin\enia contra p[catului, via\a contra
mor\ii, pacea contra r[zboiului, rug[ciunea contra
blasfemiei, frumosul contra ur`tului, dragostea contra urii.
Via\a virtuoas[ este un ideal realizabil, nu ceva str[in de
sufletul omului. Via\a virtuoas[ este pentru suflet precum
s[n[tatea pentru trup. Sf`ntul Vasile cel Mare a aplicat el
@nsu]i @n propria via\[ duhovniceasc[ @nv[\[tura despre
virtute, f[c`nd din ea podoaba cea mai de pre\, pe care ]i-
o poate agonisi cre]tinul.
Cre]tinismul a ridicat iubirea la locul care i se
cuvine @n via\a oamenilor, bazat pe principiile lui
evanghelice ]i insist`nd asupra laturii sale practice,
@ndreptate spre ajutorarea semenilor, care au nevoie de
iubirea noastr[. Reg[sim la Marele Ierarh @nv[\[tura
cre]tin[ despre iubire, a]a cum o cunoa]tem ast[zi, cu
elementele ei fundamentale. Iubirea are pentru el un rol
principal, fiindc[ nimic nu @nfrumuse\eaz[ ]i nu
@ndumnezeie]te pe om a]a cum face iubirea. #n porunca
iubirii de Dumnezeu se include orice alt[ porunc[ a vie\ii
cre]tinului. Dovada iubirii lui Dumnezeu st[ @n @mplinirea
poruncilor Lui. Cre]tinul care vrea s[ ajung[ la iubirea de
350

Dumnezeu trebuie s[ aib[ con]tiin\a bun[ ]i sufletul

drept, mi]cat de binefacerile Lui. Iubirea semenilor se
extinde ]i asupra du]manilor no]tri.
Despre Sf`ntul Vasile cel Mare se spune c[ a fost
predicatorul milosteniei. #ns[ nu s-a limitat numai la
predica din amvonul Bisericii sale, ci s-a implicat activ @n
problemele sociale ale vremii, ca un @ndrum[tor, lupt`nd
pentru rezolvarea lor. Milostenia este pentru el un mijloc
de restabilire a egalit[\ii sociale, stricat[ prin p[cat.
Predica vasilian[ critic[ relele societ[\ii, pe care @ncearc[
s[ le @nl[ture din via\a comunit[\ii. Milostenia devine un
factor indispensabil, ea pornind din iubirea de oameni a
celor ce o practic[. Cuv`nt[rile sale cuprind numeroase
@ndemnuri la milostenie, trezind con]tiin\a ascult[torilor,
ca ei s[ r[spund[ la nenorocirile ab[tute asupra
comunit[\ii cre]tine din care fac parte. Paradoxal este ]i
faptul c[ de]i Marele Ierarh a comb[tut cu toat[
vehemen\a inegalit[\ile sociale, viciile oamenilor avu\i,
p[catele vremii, nedrept[\ile, totu]i el nu a @ncercat s[
schimbe cu for\a or`nduirea social[ a vremii. A vrut o
transformare l[untric[ a oamenilor, o transformare
moral[, bazat[ pe principiile religioase cre]tine, v[z`nd
milostenia ca o datorie a fiec[rui om. El @ndeamn[ la
dragoste de semeni, fiindc[ milostenia este proprie firii
umane. Punctul de plecare al concep\iei vasiliene despre
milostenie ]i ajutorarea aproapelui este chiar antropologia
sa. Ea subliniaz[ demnitatea fiin\ei umane, leg[tura
existent[ @ntre oameni ]i implica\iile ei pe plan social. De
aici convingerea Sf`ntului Vasile cel Mare despre valoarea
nepre\uit[ a omului ]i obliga\ia ajutor[rii lui, atunci c`nd
situa\ia o cere. Marele Ierarh se lupt[ cu egoismul ]i cu
indiferentismul unei societ[\i care, de]i se considera
eminamente cre]tin[, era totu]i sf`]iat[ de uimitoare
 351

decalaje @ntre oameni, bazate pe exploatarea lor.

Milostenia este predicat[ ca o datorie ]i nu ca fiind ceva
op\ional.
Pentru Arhiepiscopul Cezareei Capadociei,
rug[ciunea este un mijloc de evlavie ]i @n[l\are
sufleteasc[, dar ]i un mijloc prin care omul face voia lui
Dumnezeu, @n[l\`ndu-]i mintea ]i inima c[tre El, cu
credin\[ sincer[. Marele Ierarh @i @ndeamn[ pe ascult[torii
s[i s[ se roage mereu: c`nd se a]eaz[ la mas[, c`nd
m[n`nc[; dup[ ce s-au s[turat ]i se ridic[; atunci c`nd se
@mbrac[; ziua ]i noaptea. Toate momentele sunt potrivite
s[ ne rug[m ]i s[ mul\umim lui Dumnezeu pentru cele pe
care, cu d[rnicie, ni le d[ruie]te nou[.
#n ceea ce prive]te @nv[\[tura cre]tin[ despre post ]i
rolul lui benefic @n via\a fiec[ruia dintre oameni, acesta
ocup[ un loc important @n cuv`nt[rile Sf`ntului Vasile cel
Mare ]i o form[ complet[ de exprimare, mai ales @n cele
dou[ frumoase omilii despre post. Recomand[ postul
tuturor oamenilor, din orice categorie social[. Cei boga\i
s[ posteasc[ ]i s[ nu se lase birui\i de desf[t[ri. Tot la fel,
nici s[racii s[ nu ignore postul. Postul este v[zut ]i tr[it ca
o perioad[ de bucurie sufleteasc[. Cel mai mult se insist[
asupra roadelor binecuv`ntate ]i numeroase ale postului,
@n via\a celor ce @l practic[. Binefacerile postului le resimte
din plin nu numai fiecare cre]tin @n propria lui cas[, ci
aceste roade se r[sfr`ng la scara @ntregii comunit[\i
umane.
Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te @n cuv`nt[rile sale
despre p[cate ]i cur[\irea de p[cate. Caut[ s[
con]tientizeze pe ascult[tori de necesitatea lep[d[rii
grijilor lume]ti, care devin adev[rate poveri, ce apas[ pe
inimile lor. Dintre p[catele asupra c[rora s-a oprit Marele
Ierarh, comb[t`ndu-le, spre folosul duhovnicesc ]i pentru
352

@ndreptarea p[stori\ilor s[i, sunt: viclenia, m`nia, invidia,

be\ia, astrologia, slava de]art[.
Cur[\irea de p[cate deschide drumul ]i urcu]ul
duhovnicesc al omului care se str[duie]te s[ se
desc[tu]eze apoi de patimi ]i ispite. Acesta este sugerat
de scara lui Iacov, care avea un cap[t rezemat pe cele
p[m`nte]ti ]i m[runte, iar cel[lalt cap[t @n ceruri.
Progresul @n via\a virtuoas[ pleac[ de la treptele cele mai
de jos, \intind s[ se ridice continuu, spre cea mai mare
@n[l\ime cu putin\[ pentru natura uman[.
Asemenea celorlal\i P[rin\i ai Bisericii, Sf`ntul Vasile
cel Mare vorbe]te despre bog[\ie ]i s[r[cie,
condamn`nd originea nedreapt[ a averilor ]i
@ntrebuin\area lor incorect[, l[comia, avari\ia, luxul,
nevoile artificial create, izvor`te din dorin\a de pl[ceri ]i
desf[t[ri. Mustr[ pe cei care asupreau cu cruzime pe
v[duve ]i pe orfani, sau pe cei care puneau impozite
nem[surate. Ideea egalit[\ii tuturor oamenilor este
@nt`lnit[ @n toate cuv`nt[rile sale. O @nt`lnim c`nd el
vorbe]te despre s[raci ]i boga\i, c`nd intervine pentru a-i
ajuta pe cei afla\i @n nevoi, apel`nd adesea la autorit[\ile
vremii, c`nd depl`nge condi\iile mizere ]i nedrepte @n care
oamenii de r`nd tr[iau, de]i to\i oamenii merit[ s[ se
bucure de aceea]i bun[stare. Egalitatea oamenilor @n
raport cu bunurile materiale vine din egalitatea lor de
cinste ]i din faptul c[ to\i intr[ @n via\[ @n acelea]i condi\ii.
Oamenii sunt numai administratorii averilor. #n cuv`nt[rile
sale, descrie de asemenea c`teva dintre modalit[\ile
gre]ite @n care boga\ii vremurilor sale @ntrebuin\au averile
pe care le aveau, risipindu-le f[r[ folos, cultiv`ndu-]i tot
felul de patimi josnice, tr[ind f[r[ de folos, @n timp ce
contemporanii lor se zb[teau @n cea mai crunt[ s[r[cie.
 353

Bog[\ia, darul lui Dumnezeu, dat oamenilor spre a fi

iconomi buni, trebuie utilizat[ pentru folosul tuturor
semenilor. Boga\ii nu au dreptul s[ p[streze bunurile
materiale numai pentru ei ]i pl[cerile lor, ci trebuie s[
hr[neasc[ pe cel s[rac ]i s[ ajute pe cel lipsit. A]adar,
bunurile celor boga\i s[ capete o @ntrebuin\are social[ ]i
s[ nu le depoziteze numai pentru ei @n]i]i.
De bog[\ie este legat[ ]i munca, pe care Sf`ntul
Vasile cel Mare o @n\elege drept lucrarea ce caracterizeaz[
numai pe om, av`nd un scop bine determinat al ei,
@ntre\inerea vie\ii. Totodat[, prin munc[, omul schimb[
natura @nconjur[toare, o st[p`ne]te, dar ac\ioneaz[ ]i
asupra propriei fiin\e ra\ionale. Exist[ @n principiu munca
manual[ ]i intelectual[, care nu pot fi desp[r\ite, c[ci ele
se @ntrep[trund. Munca realizeaz[ coeziunea dintre
oameni, educ[ pe om ]i pe semeni. #n cre]tinism, munca
este virtute fundamental[, iar pentru monahi, se afl[ pe
treapta cea mai @nalt[ a vie\uirii cre]tine.
A]adar, vorbind despre Sf`ntul Vasile cel Mare,
vorbim despre un umanitarism cre]tin cu o larg[
deschidere spre tot ceea ce @n\elepciunea lumii sale putea
oferi folositor. A urm[rit s[ @mbun[t[\easc[ via\a societ[\ii
printr-o serie de mijloace specific cre]tine, prin predic[,
exemplu personal, sus\in`nd ac\iuni caritabile.
Sf`ntul Grigorie al Nissei admite folosul ]tiin\elor
profane, dar le subordoneaz[ celor religioase, cu anumite
precau\ii. Cercet[torii mai @nt`i disting @n operele sale
unele elemente filosofice, c[ci el a fost teolog, dar a urmat
]i procedura cercet[rii filosofice a timpurilor sale. A utilizat
argumenta\ia filosofic[, acceptat[ de contemporanii s[i,
cu preg[tire intelectual[, pentru a dovedi tocmai lipsa de
temeinicie a argumenta\iei adversarilor credin\ei. De]i nu
se poate vorbi despre influen\a unuia sau a altuia dintre
354

sistemele filosofice asupra sa, cum spun unii cercet[tori

contemporani, ci de utilizarea unora sau a altora dintre
elementele diferitelor sisteme, conform cu tema pe care o
studia.
Sf`ntul Grigorie al Nissei porne]te de la teologie,
pentru a ajunge la antropologie, pleac[ de la Dumnezeu,
ca s[ ajung[ la om. Constat[ c[ nu exist[ contradic\ii
@ntre suflet ]i trup, trupul fiind organul de manifestare a
sufletului. #n “Dialogul despre suflet ]i @nviere”, define]te
sufletul astfel: “Sufletul este o natur[ creat[, natur[ vie ]i
inteligibil[, care transmite prin sine trupului organic ]i
palpabil puterea vital[ a organelor de sim\, at`ta vreme
c`t natura trupului s-a ar[tat capabil[ de acestea”. Sufletul
]i trupul se condi\ioneaz[ reciproc, f[r[ ca unul s[ fie
redus la cel[lalt. Omul este @ndemnat s[ @nceap[ prin a se
cunoa]te mai @nt`i pe sine, lumea sa interioar[. Privind @n
sufletul nostru ca @ntr-o oglind[, vedem c[ este f[cut dup[
chipul lui Dumnezeu. C`nd sufletul se elibereaz[ de
impulsuri, de patimi, poate reflecta @n el arhetipul. Sufletul
seam[n[ cu o oglind[, care se schimb[ potrivit cu
modurile @n care se exprim[ liber voin\a omeneasc[.
Terapia sufletului cere o purificare a lui prin lucrarea
virtu\ilor.
Chipul lui Dumnezeu se manifest[ @n totalitatea
@nsu]irilor suflete]ti. Ra\iunea, mintea este elementul
principal al chipului lui Dumnezeu din om. Libertatea
voin\ei este o alt[ parte important[ a chipului lui
Dumnezeu @n om. Chipul nu caracterizeaz[ pe omul
invidivual. De fapt, @ntreaga umanitate, luat[ @n ansamblul
ei, este un singur chip al lui Dumnezeu. Chipul face natura
uman[ “@mp[r[teas[“. #n antitez[ cu tradi\ia alexandrin[,
Sf`ntul Grigorie al Nissei nu limiteaz[ “chipul” doar la
 355

ra\iunea omeneasc[, ci cuprinde @n chip ]i sensul de

virtute.
Asem[narea cu Dumnezeu se @mpline]te prin
virtute. Sf`ntul Grigorie al Nissei @n\elege prin termenul de
chip ceea ce este omul @n sine de la crea\ie, iar prin
asem[nare, ceea ce este omul @n devenire. Chipul @l avem
din momentul crea\iei, iar asem[narea o dob`ndim cu
timpul, prin realizarea acestui chip.
Depinde doar de libera hot[r`re a omului ca s[
ajung[ @n starea spre care @nclin[ prin dorin\[, iar alegerea
binelui nu presupune nici o osteneal[. C`nd oamenii @]i
tr[iesc via\a @n chip diferit, unii @naint`nd @n virtute, iar al\ii
pr[bu]indu-se prin r[utate, nu @nseamn[ c[ vie\ile lor sunt
supuse unor legi silnice. Lucrarea de zidire a virtu\ii
m`ntuitoare, a harului divin, nu vine @n om @n mod magic,
ci este rezultatul alegerii libere.
Scopul vie\ii omene]ti este des[v`r]irea. Dar
des[v`r]irea cre]tin[ este asem[nat[ cu o piramid[. #n
v`rful ei se afl[ Dumnezeu, singurul des[v`r]it. Din
des[v`r]irea divin[ porne]te des[v`r]irea omeneasc[,
relativ[. Oamenii sunt nedes[v`r]i\i, dar permanent
@nainteaz[ spre des[v`r]ire.
Pentru Sf`ntul Grigorie al Nissei, adev[rata slav[ a
omului nu este legat[ de nimic din cele lume]ti, ci este
slava vie\ii tr[ite @n virtute. Din contr[, a nu tr[i @n virtute
@nseamn[ a tr[i o via\[ @n r[utate, @n neslav[. Propriu
virtu\ii este tocmai faptul c[ r[m`ne nesf`r]it[, nelimitat[.
Esen\a vie\uirii virtuoase const[ @n urmarea lui Dumnezeu.
Virtutea este asem[nat[ cu s[n[tatea sufletului, pe c`nd
p[catul este boala sufletului. Virtutea este nelimitat[,
nesf`r]it[, pentru c[ Dumnezeu este binele, sau “virtutea
absolut[“, binele nelimitat. Des[v`r]irea este un progres
continuu. #n om exist[ dou[ feluri de mi]care: una @n bine,
356

@n care progresul nu @nceteaz[, fiindc[ virtutea nu are

sf`r]it, iar binele este nem[rginit ]i o alt[ mi]care spre
contrariu, spre r[u. #n timp ce m[sura binelui este infinit[,
m[sura r[ului este m[rginit[ ]i vremelnic[. Nu Dumnezeu
este autorul r[ului, fiindc[ @ntr-#nsul nu se poate concepe
r[ul. #n orice clip[ a vie\ii noastre, Dumnezeu ne vine @n
ajutor, @mp[rt[]indu-ne “bun[t[\ile duhovnice]ti ]i darurile
Sale”. Prin ajutorul dumnezeiesc, dob`ndim r[s[ritul vie\ii
virtuoase. Se vorbe]te pe larg despre urm[toarele virtu\i
cre]tine: iubirea, credin\a, postul, rug[ciunea, @nfr`narea,
fecioria.
Nep[timirea cre]tinului @nseamn[ neparticiparea la
patimi, prin voin\a virtuoas[, @nseamn[ str[dania pentru
continua ]i ne@ncetata @nnoire a omului, prin credin\a @n
Hristos. Cur[\irea cre]tin[ nu are numai un caracter
negativ, ci este mai ales o for\[ pozitiv[, este eliberare din
patimi, prin virtu\i. Desigur, ideal de nep[timire este
Dumnezeu, care nu poate fi supus @n nici un fel patimilor.
Omul nu poate r[m`ne nep[timitor @ntru totul, dar prin
aceasta nu se neag[ firii omene]ti putin\a de a ajunge la
nep[timire. Sufletul omului nu se poate uni cu Dumnezeu
Cel nestric[cios, dac[ nu se cur[\e]te, devenind
nestric[cios.
Sf`ntul Grigorie al Nissei spune c[ urcu]ul omului
spre Dumnezeu nu se sf`r]e]te niciodat[, nu are hotar,
pentru c[ Dumnezeu #nsu]i nu are hotar @n fiin\a Lui, @n
iubirea Lui. Orice treapt[ nou[ @n unirea cu Dumnezeu
este un nou punct de plecare spre o alt[ treapt[ de unire
cu El, pentru c[ El #nsu]i ne atrage @n iubirea Lui mereu
mai aproape de Sine. Este @nv[\[tura epectazelor, a
@ntinderilor nesf`r]ite @n sus, ale @ntregii fiin\e, care includ,
pe l`ng[ setea de cunoa]tere ]i setea de a fi tot mai
aproape de Dumnezeu. Dac[ des[v`r]irea @n bine este
 357

f[r[ hotar, virtutea, ca drum spre des[v`r]ire, nu are nici

un hotar. Via\a lui Moise este dovada urcu]ului s[u
ne@ncetat. #nv[\[tura despre epectaz[ este specific[
Sf`ntului Grigorie al Nissei.
Bunurile materiale ]i datoria cre]tinului de a-i
iubi pe cei s[raci ]i de a face fapte bune este una dintre
ideile morale mereu prezente @n scrierile Sf`ntului Grigorie
al Nissei. C[ci este un mare p[cat ca omul s[-]i pun[
dorin\a de a dob`ndi slava cea de]art[ a lumii, de unde
vin viciile, iubirea de argin\i, iubirea de slav[, zg`rcenia ]i
toate r[ut[\ile, f[r[ s[ fie apropiat de cei nevoia]i. Fiindc[
nimic nu @l @ndep[rteaz[ pe om mai mult de Dumnezeu
dec`t iubirea pentru cele lume]ti ]i trec[toare. Este
descris[ starea grea @n care se aflau mul\i dintre cre]tini,
dup[ incursiunile popoarelor migratoare. Nenum[ra\i
oameni erau goi ]i f[r[ ad[post ]i cer]eau @n fa\a u]ilor
semenilor lor mai noroco]i, pe care @i @ndeamn[ s[ @]i
arate mila, iar postul s[ le devin[ un bun prilej pentru a
face milostenie. Pentru cei care ignorau pe semenii lor
afla\i @n necazuri ]i nu ar[tau grij[ fa\[ de s[raci, arat[
asprime, mustr`ndu-i. Mila ]i facerea de bine sunt lucruri
pe care Dumnezeu le iube]te ]i ele @ndumnezeiesc pe om.
Sf`ntul Grigorie Teologul, prin via\a sa, este un
model de tr[ire cre]tineasc[. Mul\i cre]tini au ajuns
renumi\i pentru @n\elepciunea lor, @n decursul timpului, dar
el, pentru profunzimea p[trunderii dogmelor, pentru
formularea lor, ca ]i pentru via\a sa exemplar[, a primit
supranumele de “Teologul”, titlu pe care @nainte @l primise
numai Sf`ntul Ioan Evanghelistul. Familia sa este ]i ea
pild[ vrednic[ de admirat ]i de urmat de orice familie
cre]tin[.
Dac[ Sf`ntul Grigorie Teologul gr[ie]te despre
Dumnezeu at`t de frumos ]i de exact, nu mai pu\in
358

adev[rat este c[ el vorbe]te ]i despre om, av`nd o @nalt[

concep\ie antropologic[, subliniindu-i demnitatea cu care
a fost creat de Dumnezeu ]i egalitatea tuturor oamenilor
@n fa\a Creatorului lor. Asemenea altor P[rin\i ai Bisericii
noastre, dovede]te aceasta ]i @n practic[, hirotonind chiar
@n treapta de episcop pe un sclav. Egalitatea oamenilor se
vede ]i din faptul c[ el boteza @n acela]i timp pe cei
boga\i, @mpreun[ cu cei s[raci, chiar robi fiind ei.
Iar virtutea o consider[ o condi\ie a teologhisirii. Cu
c`t teologul progreseaz[ @n virtute, cu at`t @]i d[ seama de
@n[l\imea lui Dumnezeu. Virtutea iubirii de Dumnezeu ]i de
semeni constituie “baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei”.
Ne @ndeamn[ la tr[irea acestei virtu\i, ne @ndeamn[ la
activism moral, pentru a o face lucr[toare. G`ndul ]i fapta
oamenilor trebuie s[ plece din iubirea lor de Dumnezeu ]i
de oameni. Chiar dac[ aparent Sf`ntul Grigorie Teologul
nu s-a implicat at`t de mult @n problemele sociale ale
timpului s[u, vedem c[ el nu a r[mas str[in de acestea, ci
a r[spuns nevoilor oamenilor. A dezvoltat amplu tema
iubirii aproapelui “sub haina umanismului vibrant,
teoretizat ]i fundamentat”, @n lucrarea sa cu titlul “Despre
iubirea s[racilor”.
Concep\ia sa umanist[ se fundamenteaz[ pe
convingerea c[ omul este chipul lui Dumnezeu. De aici
rezult[ egalitatea fiin\ial[ a tuturor oamenilor ]i datoria
oric[rui cre]tin de a lupta pentru desfiin\area inegalit[\ilor,
a s[r[ciei ]i bolilor. El ne reaminte]te c[ to\i sunt “fra\ii
no]tri dup[ Dumnezeu”, chiar dac[ nu voim, to\i suntem
p[rta]i ai aceleia]i firi, crea\i din acela]i lut, av`nd aceia]i
nervi, acelea]i oase. Marele Ierarh nu este nicidecum mai
mare teolog speculativ dec`t practic, pe t[r`m moral ]i
social. Pentru el, cre]tinismul nu @nseamn[ doar @nv[\[tur[
de credin\[, ci ]i fapte de credin\[, lucrare a virtu\ii.
 359

Sf`ntul Grigorie Teologul @ndeamn[ pe cre]tini s[

@ndep[rteze duhul necurat din sufletele lor, @mpodobindu-
le cu cur[\enia ]i cu cunoa]terea, l[s`ndu-se @nv[\a\i de
c[tre Cuv`ntul. Posibilitatea vorbirii despre Dumnezeu, a
teologhisirii, este condi\ionat[ de cur[\enia sufleteasc[ ]i
trupeasc[, de str[dania pentru purificare.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, prin via\a ]i activitatea
sa, este un permanent exemplu de actualitate pentru
p[storii de suflete ]i pentru cre]tinii zilelor noastre. Se
cuvine s[ amintim mai @nt`i despre personalitatea care ]i-
a pus hot[r`tor amprenta asupra caracterului s[u: mama
sa, Antusa. Aspira\iile ascetice i-au fost pentru o vreme
domolite de aceasta. Antusa @l voia aproape, cunosc`nd ]i
dificult[\ile unui asemenea mod de vie\uire. Antusa a fost
model pentru femeile cre]tine, cu o credincio]ie dus[
p`n[ la moarte pentru so\ul ei, cu @n\elegere fa\[ de fiul ei,
cu vie\uire plin[ de virtu\i. #n anul 374, Antusa @nchidea
ochii, iar Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur putea da curs liber
aspira\iilor sale monahale. La 43 de ani a fost hirotonit
preot. A ar[tat o mare grij[ fa\[ de cei s[raci ]i le-a cucerit
tuturor inimile pentru Dumnezeu. Din amvon, cuv`ntul
s[u se rev[rsa asupra sufletelor ce @l asaltau, precum o
ploaie binef[c[toare. #n anul 397 a fost dus @n capitala
imperiului ]i @ntronizat ca arhiepiscop. Acolo a realizat o
reform[ moral[ a vie\ii biserice]ti, a pus ordine @n via\a
clerului ]i a monahilor. A fost exilat ]i a murit la 14
septembrie 407.
Atitudinea sa fa\[ de cultura p[g`n[ este pozitiv[,
de]i despre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a spus c[ a avut o
mai mic[ pre\uire fa\[ de crea\iile culturale antice, mai
ales fa\[ de marii filosofi greci. De fapt, el a vorbit ]i a
scris @n cea mai clasic[ limb[ greac[, de]i nu a fost grec,
ci sirian. A posedat o vast[ cultur[, dar nu ]i-a f[cut din
360

cuno]tin\ele sale un titlu de laud[. S-a @ngrijit mai mult de

via\a sufleteasc[ a p[stori\ilor s[i.
Umanismul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur se
@ntemeiaz[ pe @nv[\[tura sa despre om, creat de
Dumnezeu ca o @ncoronare a lucr[rii Sale de zidire a lumii.
Omul a fost creat “dup[ chipul” Creatorului, fiind cea mai
iubit[ dintre toate f[pturile lui Dumnezeu ]i se bucur[ de o
grij[ deosebit[ din partea Acestuia. F[r[ om, crea\ia
@ntreag[ ar fi nedes[v`r]it[ ]i de neexplicat. #ntreaga
crea\ie a lumii cap[t[ de fapt sens numai @n m[sura @n
care omul se folose]te de aceasta pentru @ndeplinirea
scopului s[u: m`ntuirea.
Omul, fiin\[ compus[, creatur[ complex[, este
alc[tuit din elementul material, trupul, @nsufle\it de
elementul spiritual. Unii p[g`ni spuneau c[ trupul nostru
nu poate fi opera lui Dumnezeu, fiindc[ este un trup cu
multe imperfec\iuni. Sf`ntul P[rinte vede @ns[
@n\elepciunea divin[ tocmai @n faptul c[ Dumnezeu a legat
pe om de un trup slab. #n ceea ce prive]te dispari\ia fizic[
a trupurilor, con]tientiz[m din aceasta frumuse\ea ]i
importan\a mai mare a sufletelor noastre. C[ci sufletul d[
@ntreaga frumuse\e a trupului. De]i sufletul, prin natura sa,
nu este nici bun, dar nici r[u, ci devine bun sau r[u numai
din propria noastr[ voin\[, totu]i con]tiin\a omului joac[
rolul de judec[tor. De aceea, trebuie deschise “u]ile
con]tiin\ei” ]i vom vedea acolo pe judec[torul ce st[ @n
cugetul nostru. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur subliniaz[
demnitatea omului ]i rolul lui de st[p`n. Nu numai
sufletul, ci ]i trupul nostru reflect[ @n\elepciunea lui
Dumnezeu, a c[rei pecete o purt[m. Reflect[ armonia
trupului cu noble\ea sufletului. Trupul, prin calit[\i, sluje]te
sufletului. Demnitatea cu care a fost creat omul se
 361

datoreaz[ faptului c[ el a fost f[cut dup[ chipul lui

Dumnezeu.
Libertatea omului este condi\ia progresului
duhovnicesc. M`ntuirea presupune lucrarea harului
dumnezeiesc, oferit oamenilor gratuit, dar ]i alipirea
voin\ei noastre la voin\a lui Dumnezeu, condi\ie care face
ca harul s[ lucreze efectiv. Dac[ unii oameni sunt buni, iar
al\ii sunt r[i, aceasta se datoreaz[ voin\ei, iar nu firii lor.
R[ul nu vine din firea oamenilor, nici de la Dumnezeu.
Este comb[tut[ ]i @nv[\[tura gre]it[ despre destin, despre
soart[. Harul divin nu face totul @n via\a cre]tinului, ci este
nevoie de dou[ activit[\i distincte, dar care s[ fie
convergente, anume cea a lui Dumnezeu ]i cea a omului.
Dac[ ajutorul pe care @l primim de la Dumnezeu este
permanent, tot astfel ]i conlucrarea noastr[, trebuie s[ fie
continu[. Harul m`ntuie]te doar pe cei care vor s[ se
m`ntuiasc[. Nu trebuie s[ a]tept[m totul de la har, nu
trebuie s[ avem o atitudine fatalist[, ci s[ fim trezi, s[ ne
@ncord[m voin\a.
#n aceast[ @mpreun[ lucrare a omului cu Dumnezeu,
Biserica are rolul ei m`ntuitor @n via\a cre]tinilor.
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur define]te Biserica ca “trupul lui
Hristos”, iar Acesta este Cap al Bisericii. Membrele
trupului, credincio]ii trebuie s[ fie @ntr-o perfect[ armonie.
#n Biseric[ se continu[ lucrarea de m`ntuire @nceput[ de
Hristos. Ea este comunitatea sufletelor, str`ns unite cu
Persoanele Sfintei Treimi. #n Biseric[, Hristos se une]te cu
fiecare cre]tin. La r`ndul lor, cre]tinii sunt @n leg[tur[
direct[ @ntre ei. Biserica este ]i o ]coal[ duhovniceasc[ a
moravurilor, @n care cre]tinii @nva\[ s[ tr[iasc[ virtuos. Ea
d[ hrana spiritual[ ]i @nt[re]te sufletul, pentru ca s[ duc[
o via\[ evlavioas[. O prioritate major[ a fost p[strarea
unit[\ii cre]tine, mai ales c`nd aceast[ unitate era
362

amenin\at[ de grup[rile eretice. Cuv`nt[rile hrisostomice

reflect[ grija pentru unitate. #n ce prive]te ierarhia
bisericeasc[ ]i rela\iile ei cu ceilal\i membri, @nv[\[tura
hrisostomic[ nu este teoretic[, ci este c`t se poate de
practic[. Se vorbe]te despre toate cele trei trepte ale
slujirii preo\e]ti. Biserica, prin ierarhul ei, nu f[cea
distinc\ie @ntre membrii ei, dac[ erau sclavi sau liberi,
privind doar la vrednicia lor moral[. Din acest punct de
vedere, umanismul hrisostomic este foarte avansat pentru
gradul de dezvoltare a societ[\ii secolului al patrulea.
#n vremea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, Biserica din
Antiohia, ca ]i cea din Constantinopol, erau bine
organizate ]i puneau @n practic[ o semnificativ[ activitate
de asisten\[ social[. Sf`ntul P[rinte @nsu]i a ar[tat o
preocupare ]i o dragoste nem[rginit[ pentru to\i oamenii.
Prin a]ez[mintele ei de binefacere, Biserica se @ngrijea de
hrana v[duvelor, de supravie\uirea orfanilor ]i de fecioare.
Marele Ierarh propune p[stori\ilor s[i ca fiecare cre]tin s[
participe individual la aceast[ lucrare de asisten\[ social[.
Biserica este locul care ofer[ cre]tinilor ce @i calc[ pragul
lini]tea sufleteasc[ dorit[, @n contrast cu agita\ia din afar[.
Ea nu este doar un loc de @nt`lnire, fiindc[ primim aici ]i
doctoria pentru patima care ne sup[r[. Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur este uneori chiar amenin\[tor fa\[ de cei care nu
respectau disciplina @n l[ca]ul sf`nt. #i @ndeamn[ pe
cre]tini ca, la plecarea de la Biseric[, @n casa lor s[
continue lectura Sfintei Scripturi.
Astfel @n\elege el rolul p[storului de suflete, cel al
preotului, @n via\a cre]tinilor @n toat[ complexitatea lui,
insist`nd asupra exemplului pe care acesta trebuie s[ @l
ofere, un exemplu viu, ziditor ]i adaptat fiec[rei v`rste,
c[reia se adreseaz[. Este cel care pune cel dint`i @n
practic[ principiile vie\ii cre]tine propov[duite din amvon,
 363

printr-o via\[ bogat[ @n realiz[ri ]i prin experien\a sa

spiritual[, pus[ @n slujba semenilor. Exigen\a este o
caracteristic[ a vie\ii preotului. Enumer[ calit[\ile ce
trebuie s[ @l caracterizeze pe p[storul de suflete, @n
lucrarea sa, insist`nd asupra iubirii de semeni, ca dovad[
a iubirii lui Hristos. Totodat[, el are dreptul s[ primeasc[
respectul celorlal\i, r[m`n`nd con]tient de
responsabilitatea misiunii @nv[\[tore]ti ]i de necesitatea
slujirii sale.
Sfin\enia vie\ii este \elul cre]tinului ]i @n aceasta
const[ adev[rata lui demnitate, care le @ntrece pe toate
celelalte. Fiindc[ lucrurile lume]ti se sf`r]esc odat[ cu
via\a, ba chiar se pot cump[ra cu bani, f[r[ vreo vrednicie
anume. Dar adev[ratul scop al vie\ii cre]tine, dob`ndirea
darului sfin\eniei ]i @nfierii, nu se sf`r]e]te odat[ cu
moartea trupeasc[ ab[tut[ asupra cre]tinului, ci @l
@nso\e]te ]i dincolo de aceasta. Chipul cre]tinului ]i modul
s[u de a fi pot fi descoperite numai privind @nl[untrul
sufletului s[u.
Marele Ierarh dezvolt[ @nv[\[tura despre virtute ]i
rolul ei @n via\a cre]tinului. A fi virtuos @nseamn[ tr[irea
numai a celor ce sunt duhovnice]ti. #ns[ lucrarea virtu\ii
cere din partea cre]tinului mult[ r`vn[, cere osteneal[. El
ne pune @n fa\[ pilde scripturistice de oameni virtuo]i. #n
ceea ce prive]te timpul lucr[rii virtu\ii de c[tre cre]tini,
acesta este echivalent cu @ntreaga via\[. To\i oamenii sunt
chema\i s[ lucreze virtutea. Iar a locui @n mijlocul ora]ului
nu este o piedic[ ]i nu trebuie ca un cre]tin s[ plece @n
lume, nici s[ tr[iasc[ @n mun\i, pentru a putea deveni
virtuos. Nici familia nu este o piedic[, nici v`rsta, nici
s[r[cia, nici bog[\ia, nici @mprejur[rile vie\ii ]i nici ceilal\i
factori nu sunt un impediment. Sesiz[m @n @nv[\[tura
hrisostomic[ optimism ]i modera\ie. Roadele virtu\ilor @n
364

via\a cre]tinilor sunt numeroase, iar Sf`ntul Ioan Gur[ de

Aur insist[ mult asupra foloaselor duhovnice]ti pe care o
via\[ tr[it[ @n spiritul @nv[\[turilor evanghelice le aduce
pentru fiecare dintre noi.
Concep\ia hrisostomic[ este una a progresului
spiritual, av`nd o @n\elegere optimist[ despre om. #n fa\a
omului stau cele dou[ alternative: virtutea ]i p[catul.
C`nd patimile st[p`nesc, virtutea pare greu de realizat, ca
un urcu] anevoios, iar viciul apare ca pl[cut ]i dulce. Dar
dac[ omul se desprinde de patimi, @n\elege c[ viciul @n
care a tr[it este ur`t, iar virtutea este u]or de lucrat ]i
dorit[. Virtutea este ceva firesc, este constitutiv[ firii
omene]ti. Sufletul nostru este @nclinat s[ @mbr[\i]eze
virtutea ]i s[ fug[ de p[cat. Lucrarea virtu\ii se realizeaz[
@n @ntregul ei.
Iubirea, mama tuturor bunurilor ]i condi\ia vie\ii
cre]tine, este liantul @ntre Dumnezeu ]i oameni, dar ]i al
oamenilor @ntre ei. Ea reprezint[ inima concep\iei
hrisostomice despre om. F[r[ iubire, toate celelalte virtu\i
ale omului, precum credin\a, proorocia, fecioria, via\a cea
curat[, postul ]i chiar mucenicia, nu au nici o valoare.
Pentru cre]tin, iubirea este o @nsu]ire eminamente divin[,
fiindc[ Dumnezeu i-a iubit mai @nt`i pe oameni. Iubirea pe
care omul trebuie s[ o arate lui Dumnezeu nu poate fi
m[surat[. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost un model de
punere @n practic[ a virtu\ii iubirii semenilor, concretizat[
prin ajutorarea celor pe care, prin voia lui Dumnezeu, @i
primise @n p[storire. El insist[ asupra dimensiunii sociale a
iubirii cre]tine ]i vede @n orice semen, mai ales @n cel aflat
@n suferin\[, pe Hristos. Fiindc[ iubind pe aproapele
nostru, iubim pe Hristos. Iubirea cre]tinilor pentru
aproapele lor este sinonim[ cu iubirea lor pentru Hristos ]i
nu urm[re]te dob`ndirea recompenselor lume]ti. Lipsa
 365

iubirii fa\[ de semeni, sau chiar dispre\uirea lor, este un

“mare p[cat” pentru orice cre]tin. Iubirea vr[jma]ilor ne
apropie cel mai mult de Dumnezeu. Pe cei care ne
nedrept[\esc, s[ @i jelim, s[ @i pl`ngem. S[ nu ne @nfuriem
pe ei, nicidecum s[ nu-i ur`m, c[ci sunt cu adev[rat
vrednici de lacrimi. R[zbunarea ]i r[utatea sunt
asem[nate cu bruma ]i cu ghea\a de pe inima cuiva.
Iubirea vr[jma]ilor nu trebuie s[ fie de form[, adic[ numai
cu buzele, nu ]i cu inima, purt`nd masca @mp[c[rii, dar @n
suflet av`nd ne@mp[cat[ ur[.
Milostenia, regina virtu\ilor, cum a fost numit[ de
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, a constituit o preocupare
constant[ a vie\ii sale ]i o prezen\[ permanent[ a p[r\ii
morale a cuv`nt[rilor hrisostomice. Pentru el, milostenia
nu @nseamn[ numai oferirea unei sume de bani, ci
@nseamn[ o @mpreun[ lucrare a tuturor virtu\ilor cre]tine,
care contribuie la des[v`r]irea omului. Prin milostenia
fiec[ruia dintre membrii ei, societatea se @ngrije]te de
aceia care au nevoie de ajutor. Milostenia devine astfel
r[d[cin[ pentru toate binefacerile. Toate bunurile
materiale din lume au ca proprietar exclusiv al lor pe
Creatorul tuturor, pe Dumnezeu, Care a a]ezat pe oameni
s[ le fie administratori, iconomi, folosindu-se de ele, dar
@ngrijindu-se, @n acela]i timp, de semenii lor. Unii dintre
oameni, datorit[ anumitor @mprejur[ri, au acumulat mai
multe bunuri, pe c`nd al\ii nu @]i pot asigura nici chiar cele
strict necesare vie\ii. Cei mai avu\i trebuie s[-L cinsteasc[
pe Hristos, Care, @n chipul celor s[raci, le cere ajutorul,
de]i El este St[p`nul tuturor, Dumnezeu fiind. Milostenia
pe care noi avem datoria s[ o oferim este a]adar din
bunurile care nu ne apar\in nou[, ci #i apar\in Lui. #n
bun[tatea Sa, El ne r[spl[te]te pentru aceasta,
f[g[duindu-ne via\a ve]nic[. De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[
366

de Aur ne @ndeamn[ pe to\i, boga\i sau mai pu\in avu\i, s[

lucr[m milostenia, prin variatele ei forme practice. C`t
despre vremea s[v`r]irii milosteniei, aceasta este toat[
via\a noastr[. Datoria milosteniei se extinde chiar ]i
asupra celor care ei @n]i]i tr[iesc din mila semenilor ]i
care, la nevoie, pot s[ fie de folos altor oameni, ce le
solicit[ sprijinul. Pentru to\i oamenii @ns[, sursa milosteniei
nu poate fi @n nici un caz nedreptatea, furtul. M[rimea
milosteniei depinde de posibilit[\ile celui care d[, aici
generozitatea noastr[ r[m`n`nd s[ fie dictat[ exclusiv de
con]tiin\a de cre]tin. Marele Ierarh insist[ deosebit asupra
roadelor milosteniei. Omul este prin fire @nclinat spre
milostenie. #ndemnul la milostenie este o permanen\[ a
predicii hrisostomice. Este poate tema moral-social[ cel
mai des @nt`lnit[. P[catele ce se opun virtu\ii milosteniei
sunt numeroase ]i ele vin s[ @mpiedice lucrarea
cre]tinului, prin care acesta iese @n @nt`mpinarea nevoilor
aproapelui s[u. Unii oameni lucreaz[ pentru semenii lor
a]tept`nd s[ dob`ndeasc[ lauda lumii. Nimic nu sup[r[
pe Dumnezeu mai mult dec`t lipsa noastr[ de milostenie.
Demnitatea firii omene]ti ]i respectul pe care suntem
datori s[ @l acord[m aproapelui nostru constituie o idee
fundamental[ a umanismului hrisostomic ]i o porunc[ pe
care fiecare cre]tin are datoria s[ o respecte. Roadele
milosteniei sunt folositoare @n primul r`nd pentru cel care
o s[v`r]e]te ]i abia apoi pentru cel care o prime]te.
Rug[ciunea ocup[ un loc central @n via\a Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur. De la el ne-a r[mas Sf`nta Liturghie ce
@i poart[ numele. Nu a scris un tratat sistematic despre
rug[ciune, a]a cum nu a ar[tat preocup[ri pentru
teoretizare, ci a tr[it rug[ciunea @n fiecare clip[ a vie\ii
sale. Puterea rug[ciunii este neb[nuit[, c`nd ea vine din
convingere ]i deplin[ smerenie. A]adar, starea sufleteasc[
 367

pe care o are cre]tinul @n momentul convorbirii sale cu

Dumnezeu prezint[ o importan\[ cov`r]itoare ]i
condi\ioneaz[ dob`ndirea ajutorului divin. Ne cheam[ s[
aducem @n rug[ciune, ca jertf[ lui Dumnezeu, c[ldura
inimii noastre, iar nu strig[te inutile, t[cere, lacrimi,
smerenie, cer`nd numai cele ce ne sunt @ntr-adev[r de
trebuin\[.
#n forma ei cea mai familiar[, rug[ciunea este
public[. Timpul rug[ciunii este fiecare clip[ din zi,
diminea\a ]i noaptea, fiindc[ mereu trebuie s[ priveghem.
Rug[ciunea este @nceputul oric[rui bine ]i pricina
m`ntuirii. Cel mai important este faptul c[, prin
rug[ciune, omul poate sta de vorb[ cu Dumnezeu, av`nd
aceast[ cinste care nu se poate exprima @n cuvinte ]i fiind
a]ezat astfel al[turi de sfin\ii @ngeri. Rug[ciunea de
mul\umire este o datorie, @n tot timpul ]i @n toat[
@mprejurarea. Pentru cre]tinul care a murit ne@mp[cat cu
Dumnezeu, nu sunt de ajuns numai lacrimile v[rsate
pentru el, ci este nevoie de faptele iubirii c[tre semeni,
f[cute @n numele celui r[posat, de milostenie, ca o
m[rturie favorabil[ lor, @n ziua judec[\ii. Prin rug[ciuni
dese ]i milostenii bogate, ajut`nd pe s[raci ]i pe v[duve,
dac[ se poate, chiar din bunurile r[posatului, @i putem
face “chinurile mai u]oare”.
Postul este prim[vara duhovniceasc[ a sufletelor.
Porunca postului este la fel de veche ca ]i omenirea, este
prima porunc[ dat[ de Dumnezeu oamenilor, dup[
facerea lor, c`nd au fost a]eza\i @n rai. Sf`ntul Ioan Gur[
de Aur sf[tuie]te pe cre]tini s[ lucreze pentru m`ntuirea
sufletelor lor, av`nd @n post un aliat de n[dejde. Ca ]i
Sf`ntul Vasile cel Mare, el @]i fundamenteaz[ @nv[\[tura pe
binecunoscutele exemple scripturistice. Vorbind despre
postul cre]tin autentic, ce respect[ r`nduielile, are cuvinte
368

de o frumuse\e aparte. Postul este plin de roade @n via\a

fiec[ruia dintre cei care @l tr[iesc cu adev[rat. A]adar,
postul este un factor important @n realizarea progresului
duhovnicesc al fiec[rui cre]tin, @nfr`n`nd poftele, cre@nd @n
suflet o atmosfer[ de cur[\ie ]i favoriz`nd starea de
rug[ciune.
Pl[cerea ]i p[catul sunt calea cea larg[, pe c`nd
virtutea este calea cea str`mt[, de care vorbe]te
M`ntuitorul, este calea lipsit[ de cele pl[cute ale lumii.
Nimeni dintre cei care tr[iesc @n via\a aceasta @n pl[ceri,
nu trebuie s[ se a]tepte ca s[ vad[ cerul, fiindc[ este cu
neputin\[. P[catul este de multe feluri. Iat[ c`teva dintre
p[catele asupra c[rora Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se
opre]te cu mai mult[ aten\ie: invidia, lenea, supersti\iile ]i
leacurile b[be]ti, sinuciderea, avortul, m`nia, triste\ea,
be\ia, slava de]art[, sau m`ndria. P[catul inverseaz[
ierarhia valorilor umane, aduce tulburare ]i este greu de
suferit. Nimic nu este mai primejdios dec`t acesta. Nu
exist[ p[cate mici ]i p[cate mari. Vie\uirea @n stare de
p[cat, @n robia patimilor este @ntocmai ca locuirea @ntr-o
pr[pastie ad`nc[, departe de lumina soarelui. #nceputul
luptei cu p[catul st[ @n l[untrul nostru, @n minte, de unde
pornesc ]i faptele. Iar @n aceast[ lupt[, vorbe]te despre
rolul poc[in\ei, al temerii de Dumnezeu, care este benefic[
@n via\a cre]tinului, despre smerenie, suspinare pentru
gre]elile s[v`r]ite, despre pl`ngerea gre]elilor proprii ]i
lucrarea faptelor bune.
#n ce prive]te bog[\ia ]i s[r[cia, sesiz[m
acurate\ea cu care autorul scoate @n eviden\[ realit[\ile
sociale complexe ale acelor vremuri. Atitudinea Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur fa\[ de acele realit[\i este uimitor de
progresist[ ]i la fel de actual[ @n zilele noastre. Marele
Ierarh d[ o defini\ie a bog[\iei ]i a s[r[ciei. El consider[
 369

c[ este bogat nu acela care are multe bog[\ii acumulate,

ci acela care nu are nevoie de nimic. Tot astfel, este s[rac
cel ce dore]te multe, iar nu cel ce nu are nimic. Inten\ia
bun[ este cea care @l face pe om bogat sau s[rac,
nicidecum averea @n sine. }i totu]i, bog[\ia nu va putea s[
scoat[ pe cineva din @mp[r[\ia cerurilor, a]a cum s[r[cia
nu este garan\ia dob`ndirii m`ntuirii. Celor care
considerau c[ averile le apar\in ]i, prin urmare, pot
dispune de ele dup[ bunul plac, le atrage aten\ia c[ ei
sunt simpli iconomi ai acestor averi, asemenea celor care
chivernisesc ]i averile Bisericii.
Cre]tinismul propov[duia egalitatea tuturor
membrilor Bisericii, @n virtutea @nv[\[turilor M`ntuitorului.
Dac[ oamenii sunt egali, atunci ]i p[m`ntul pe care
vie\uiesc este @n egal[ m[sur[ un bun comun. Datorit[
originii comune a tuturor oamenilor, datorit[ faptului c[
Dumnezeu a creat lumea spre binele tuturor, oamenii sunt
fra\i ]i au dreptul s[ se foloseasc[ egal de toate bunurile
p[m`nte]ti. #n via\a de zi cu zi, unii oameni au acumulat
sau acumuleaz[, pentru folosul lor personal, cu mult mai
mult dec`t le este necesar, fiind st[p`ni\i de patima
l[comiei. O modalitate de acumulare nedreapt[ a averilor
este ]i cam[ta. Nenum[rate sunt locurile @n care se atrage
aten\ia asupra consecin\elor nefaste pe care goana dup[
@navu\ire le are @n via\a oamenilor. Adunarea averilor,
iubirea de argin\i distruge din p[cate cur[\enia sufletului,
asediindu-l cu pofte ]i griji. Bog[\ia @ntre\ine patimile
dobitoce]ti ale spiritului. Numeroase sunt p[catele care o
@nso\esc: slava de]art[ sau m`ndria, l[comia la m`ncare
]i b[utur[, invidia, r[pirile, furturile, du]m[niile, luptele,
certurile, r[ut[\ile, cruzimea, neomenia, omorurile,
r[zboaiele, minciuna, obr[znicia, desf[t[rile, neru]inarea
]i alte pofte ]i absurdit[\i. Dumnezeu nu a poruncit
370

oamenilor s[-]i arunce averile, ci s[ le foloseasc[ pentru

milostenie ]i filantropie.
Adesea, st[p`nii, mai ales proprietarii de p[m`nt,
sunt aspru critica\i, pentru felul cum se comport[, plini de
nedreptate, cu slugile lor. Sf`ntul P[rinte descrie
exploatarea la care sunt supu]i muncitorii, cu sarcini
@mpov[r[toare, cu munci istovitoare, f[r[ nici un r[gaz,
f[r[ a li se da cele necesare @ntre\inerii vie\ii, @ntr-o
atmosfer[ de teroare, de violen\[ permanent[. O atitudine
moderat[ ]i @ng[duitoare arat[ ]i fa\[ de sclavi. Se
str[duie]te s[ @i conving[ pe st[p`ni s[ se poarte
omene]te ]i cre]tine]te cu slujitorii ]i cu sclavii lor.
Slujind oamenilor, slujim lui Dumnezeu. A]a
@n\elege Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur slujirea lui Dumnezeu
prin sluijirea omului. Concepe rela\iile dintre oameni ca
rela\ii de ajutorare. Cu c`t un om este mai bogat, cu at`t
are mai mare nevoie de ajutorul semenilor s[i ]i invers.
Ajutorarea semenilor este datoria noastr[, pe care o avem
pur ]i simplu de @ndeplinit, g`ndindu-ne la mul\imea
binefacerilor de care noi @n]ine am beneficiat ]i la faptul
c[ tot ceea ce oferim semenilor no]tri, p`n[ la urm[, este
din cele pe care le primim de la Dumnezeu. Acolo unde
grija fa\[ de semenii no]tri lipse]te, chiar ]i cele mai
puternice virtu\i r[m`n neputincioase. #n @nv[\[tura sa
despre munc[, porne]te de la concep\ia paulin[, oglindit[
@n epistolele Apostolului neamurilor. Merge pe linia
autorilor patristici anteriori lui, insist`nd mai ales asupra
beneficiilor pe care munca le aduce, pentru realizarea
binelui social moral. Munca d[ omului o demnitate, un
statut. Omul, creat dup[ chipul ]i asem[narea lui
Dumnezeu, poate ajunge, prin munc[, s[ fie colaboratorul
Acestuia. Munca d[ ]i un scop vie\ii omului, @i procur[
cele necesare traiului ]i produce bunurile prin care se
 371

poate lucra virtutea milosteniei. #n fine, munca reprezint[

]i una dintre cele mai mari virtu\i sociale ]i morale.
C[s[toria ]i familia ]i rolul lor @n via\a cre]tinilor
este o alt[ tem[ dezvoltat[ @n cuv`nt[rile hrisostomice.
Mare este Taina aceasta a C[s[toriei, @n Hristos ]i @n
Biseric[, cum zice Sf`ntul Apostol Pavel (Efeseni 5, 32),
icoan[ a dragostei lui Hristos de Biseric[. C[s[toria ]i
na]terea de copii nu ne @mpiedic[ cu nimic s[ lucr[m
pentru a binepl[cea lui Dumnezeu, merg`nd pe calea
virtu\ii. Educa\ia religioas[ @n familie este continuarea
fireasc[ a educa\iei pe care fiecare cre]tin o prime]te prin
participarea sa la slujbele biserice]ti ]i la predic[. Ea
trebuie s[ devin[ o realitate @n via\a fiec[rei familii
cre]tine. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur st[ruie asupra datoriei
pe care p[rin\ii o au fa\[ de odraslele lor, @n a-i cre]te ]i
educa, a-i preg[ti pentru via\[ ]i a se ocupa de m`ntuirea
sufletelor lor. #n\elegerea so\ilor este r[d[cina tuturor
bun[t[\ilor. Se insist[ mult pentru str`ngerea leg[turilor
dintre membrii familiei cre]tine. D[ multe sfaturi care,
respectate de ascult[torii s[i, pot crea o atmosfer[
pa]nic[ ]i un climat familiar favorabil virtu\ilor.
Monahismul are rolul lui, d`nd r[spuns chem[rii
Domnului sub o alt[ form[, mult mai direct[ ]i mai
categoric[. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur reaminte]te c[ traiul
@n chip feciorelnic este @nso\it de mult[ osteneal[, iar
fecioria presupune nevoin\[. #n fa\a celor care
@mbr[\i]eaz[ o astfel de vie\uire st[ @ns[ n[dejdea
bun[t[\ilor viitoare ]i cununa r[spl[\ilor. Numai @n
cre]tinism aceast[ virtute este tr[it[ cu adev[rat ]i este
chiar r`vnit[. Virtutea fecioriei nu \ine de @mbr[c[minte,
sau de culoarea hainelor, ci de trup ]i de suflet. Ortodoc]ii
se pot c[s[tori, dar admir[ pe cei ce nu se c[s[toresc. Nu
os`ndesc nicidecum c[s[toria, @ns[ socotesc fecioria ca
372

fiind o treapt[ superioar[ c[s[toriei. Mul\i tineri erau

sf[tui\i s[ aleag[ via\a tr[it[ @n feciorie, devenind monahi.
Dar ceilal\i oameni din jurul lor se opunea, fie c[ erau
p[rin\i, sau alte rude. O sugestiv[ compara\ie face Sf`ntul
P[rinte @ntre @mp[rat ]i monah. Iar via\a monahilor @i
umple pe tr[itori de bun[t[\i, nu numai aici, ci mai ales @n
via\a de apoi.
 373

Bibliografie:

a. Traduceri din operele Sfin\ilor P[rin\i:

Scrierile P[rin\ilor Apostolici, traducere de Pr.
Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune
al B.O.R., Bucure]ti 1979
Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Dialogul cu
iudeul Triphon, Apologia I ]i Apologia a II-a,
traducere, introducere ]i note de Pr. Prof. Teodor
Bodogae, Pr. Prof. Olimp C[ciul[ ]i Pr. Prof. Dumitru
Fecioru, @n colec\ia P.S.B., vol. 2, Editura Institutului
Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980
Teofil al Antiohiei, Trei c[r\i c[tre Autolic,
traducere, introducere ]i note de Pr. Prof. Teodor
Bodogae, Pr. Prof. Olimp C[ciul[ ]i Pr. Prof. Dumitru
Fecioru, @n colec\ia P.S.B., vol. 2, Editura Institutului
Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980
Clement Alexandrinul, Protrepticul ]i Pedagogul,
traducere, cuv`nt @nainte, note ]i indici de Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, @n colec\ia P.S.B., vol. 4, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti
1982
Idem, Stromatele, traducere, cuv`nt @nainte, note
]i indici de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, @n colec\ia P.S.B.,
vol. 5, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1982
Sf`ntul Ciprian al Cartaginei, C[tre Donatus,
Despre unitatea Bisericii ecumenice, Despre
374

rug[ciunea domneasc[, Despre gelozie ]i invidie,

traducere de Prof. Nicolae Chi\escu, Eliodor
Constantinescu, Paul Papadopol ]i David Popescu, @n
colec\ia P.S.B., vol. 3, Editura Institutului Biblic ]i de
Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1981
Idem, Despre \inuta (chipul) fecioarelor,
traducere de Laura P[tra]cu, Editura Institutului Biblic
]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 2003; lucrare tradus[
de Ierom. C-tin Chiril[ ]i @n rev. Mitropolia Moldovei ]i
Sucevei, an LXV, nr. 4-6/1989, pg. 77 ]i urm.
Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea
I, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Colec\ia Izvoarele
Ortodoxiei, vol. 6, Bucure]ti 1943
Sf`ntul Andrei al Cretei, Cuv`nt la T[ierea
#mprejur a Domnului nostru Iisus Hristos ]i la
Sf`ntul Vasile, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, @n
rev. Mitropolia Olteniei, an XX, nr. 1-2/1968
Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, la
Psalmi ]i cele 24 de Omilii ]i cuv`nt[ri, traducere de
Pr. Prof. Dumitru Fecioru, @n colec\ia P.S.B., vol. 17,
Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1986
Idem, Despre Sf`ntul Duh ]i Epistole, traducere,
introducere, note ]i indici de Pr. Prof. Dr. Constantin
Corni\escu ]i Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, @n colec\ia
P.S.B., vol. 12, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al
B.O.R., Bucure]ti 1988
Idem, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc,
prezentare ]i traducere de I. Popa, @n rev. Mitropolia
Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979
Idem, Despre iubirea fa\[ de Dumnezeu ]i de
aproapele, traducere de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n
rev. Mitropolia Olteniei, nr. 4-6/1981
 375

Idem, Despre poruncile lui Dumnezeu ]i despre

@mplinirea poruncii de a iubi pe Dumnezeu,
traducere de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev.
Mitropolia Olteniei, an XXXV, nr. 7-8/1983
Idem, C`teva @ndrum[ri pentru cei care doresc
s[ cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui Dumnezeu,
traducere de Prof. Iorgu D. Ivan, @n rev. Biserica
Ortodox[ Rom`n[, an CII, nr. 3-4/1984
Idem, #nv[\[turile morale, traducere de Pr. Prof.
Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 7-
8/1985
Sf`ntul Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice,
traducere de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Editura Herald,
Bucure]ti 2002
Idem, Cuv`ntare funebr[ @n onoarea lui Vasile
cel Mare, episcopul Cezareei Capadociei, traducere
de N. Dono], Ia]i 1938
Idem, Despre iubirea s[racilor, traducere de Pr.
Dr. Gheorghe Tilea, Bucure]ti 1948
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre via\a lui Moise,
T`lcuire am[nun\it[ la C`ntarea C`nt[rilor, Despre
Fericiri, Despre Rug[ciunea domneasc[, Despre
r`nduiala cea dup[ Dumnezeu ]i despre nevoin\a
cea adev[rat[, traducere ]i note de Pr. Prof. Dumitru
St[niloae ]i Pr. Ioan Buga, @n colec\ia P.S.B., vol. 29,
Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1982
Idem, Despre facerea omului, Cuv`nt
apologetic la Hexaimeron, Despre pitonis[, La
titlurile Psalmilor, Omilii la Ecclesiast, Marele
Cuv`nt catehetic, Dialog despre suflet ]i @nviere,
Despre pruncii mor\i prematur, Epistola despre
Sf`nta Treime, Despre @n\elesul numelui de cre]tin,
376

Despre iubirea de s[raci ]i despre facerea de bine,

Despre des[v`r]ire, traducere ]i note de Pr. Prof.
Teodor Bodogae, @n colec\ia P.S.B., vol. 30, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti
1998
Idem, A doua cuv`ntare despre iubirea de
s[raci, traducere de Pr. Prof. Teodor Bodogae, @n rev.
Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LXIV, nr. 2/1988
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre poc[in\[ ]i
Despre Sf`ntul Vavila ]i @mpotriva p[g`nilor,
traducere de }tefan Bezdechi, @n Seria teologic[, nr. 12,
la Tipografia arhidiecezan[, Sibiu 1938
Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu,
Editura Herald, Bucure]ti
Idem, Cuv`ntul II la s[rb[toarea Sfintei Ana,
traducere @n Mitropolia Olteniei, an XXX, nr. 4-6/1978
Idem, Laud[ lui Maxim. Cu ce femei trebuie s[
ne c[s[torim, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, @n rev.
Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LVI, nr. 3-5/1980
Idem, Omilii la statui, traducere de Vasile
Slivneanu, Bucure]ti 1908
Idem, Despre m[rginita putere a diavolului,
Despre c[in\[, Compara\ie @ntre @mp[rat ]i monah,
traducere de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti
2002
Idem, Omilii la Facere, traducere de Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, @n colec\ia P.S.B., vol. 21 ]i 22,
Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1987
Idem, Despre feciorie, traducere ]i note de Pr.
Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic ]i de
Misiune al B.O.R., Bucure]ti 2001
 377

Idem, C[tre tat[l necredincios, C[tre tat[l

credincios, traducere ]i note de Pr. Prof. Dumitru
Fecioru, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al
B.O.R., Bucure]ti 2001
Idem, Cuv`nt de sf[tuire c[tre Teodor cel c[zut,
traducere ]i note de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti
2001
Idem, Catehezele maritale ale Sf`ntului Ioan
Gur[ de Aur. Omilii la c[s[torie, traducere din limba
greac[ de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2004
Idem, Cateheze baptismale, traducere din limba
greac[ de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2003
Idem, Cuv`nt despre rug[ciune, traducere de Pr.
Dumitru Fecioru, @n Ortodoxia, an XXXV, nr. 3/1983
Idem, Cuv`ntul al doilea la parabola Despre
bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, traducere de Pr.
Dumitru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXVIII,
nr. 7-8/1976
Idem, Omilii la Matei, traducere de Pr. Dumitru
Fecioru, P.S.B. 23, Editura Institutului Biblic ]i de
Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1994
Idem, Omilii la Romani, traducere de Arhim.
Teodosie Atanasiu, Bucure]ti 1906
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei I
c[tre Corinteni, traducere de Arhim. Teodosie
Atanasiu, Bucure]ti 1908
Idem, Omilii la II Corinteni, traducere de
Teodosie Ploie]teanul, Bucure]ti 1910
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei
c[tre Galateni, de Arhim. Teodosie Atanasiu, Ia]i 1901
378

Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei

c[tre Efeseni, traducere de Arhim. Teodosie Atanasiu,
Ia]i 1902
Idem, Comentariile sau explicarea Epistolei
c[tre Filipeni, traducere de Arhim. Teodosie Atanasiu,
Bucure]ti
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei
c[tre Coloseni, traducere de Arhim. Teodosie
Atanasiu, Bucure]ti 1905
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolelor I
]i II c[tre Tesaloniceni, traducere de Arhim. Teodosie
Atanasiu, Bucure]ti 1905
Idem, Comentariul sau Explicarea Epistolelor I
]i II c[tre Timotei, traducere de Ep. Teodosie
Ploie]teanul, Bucure]ti 1911
Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolelor
c[tre Tit ]i Filimon, traducere de Ep. Teodosie
Ploie]teanul, Bucure]ti 1911
Idem, Comentariu la Evrei, traducere de Ep.
Teodosie Atanasiu, Bucure]ti 1923
 379

b. Studii
Alexe, Prof. }tefan, Critica marei pl[gi a cametei
la Sfin\ii P[rin\i capadocieni, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Sucevei, an XXXVI, nr. 7-8/1960
Idem, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, în
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955
Idem, Eclesiologia P[rin\ilor Apostolici, în rev.
Studii Teologice, an VII, nr. 5-6/1955
Apostolu, Drd. George, Iubirea ]i milostenia
dup[ Sf`ntul Ioan Hrisostom, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Sucevei, an LXV, nr. 1/1989
Arnou, Rene, Dorin\a dup[ Dumnezeu @n
filosofia lui Plotin, @n limba francez[, Roma 1967
B[bu], Arhim. Grigore, Opera catehetic[ a
Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ]i actualitatea ei, @n
rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 3/1986
B[j[u, Pr. Dr. Ioan L., Predica @n slujirea dreptei
credin\e @n primele patru veacuri, Craiova 1997
Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, ap[r[torii Ortodoxiei,
@n rev. Analele Universit[\ii din Craiova, seria Teologie,
an II, nr. 2/1997
Bardy, Gustave, Via\a spiritual[ dup[ P[rin\ii
primelor trei secole, Paris 1936 (@n limba francez[)
Barth, M. Aube, Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful, studiu critic, Paris 1875 (@n limba francez[)
Bebis, George, Gregory of Nyssa’s “De Vita
Moysis”: A philosophical and theological analysis,
@n Greek Orthodox Theological Review, nr. 12/1967,
Holy Cross, Brookline Massachusetts
380

Belu, Pr. Prof. Dumitru, Activitatea omiletic[ a

Sf`ntului Vasile cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile
cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea
sa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1980
Bodogae, Pr. Prof. Dr. Teodor, Actualitatea
mesajului Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia
Banatului, an XXV, nr. 1-3/1975
Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare @n con]tiin\a
cre]tin[t[\ii, @n rev. Altarul Banatului, an II (XLI), nr. 4-
6/1991
Idem, C`teva ]tiri mai pu\in cunoscute despre
martiri ]i despre moarte @n coresponden\a Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXI,
nr. 3/1986
Idem, Din scrisorile Sf`ntului Vasile cel Mare
c[tre Sf`ntul Atanasie al Alexandriei, @n rev.
Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979
Borda]iu, Pr. Prof. N., Aspecte ale tr[irii cre]tine
@n via\a ]i opera Sf`ntului Grigorie Teologul, @n rev.
Glasul Bisericii, nr. 1-2/1972
Boto][neanu, P.S. Andrei, Aspecte ale vie\ii
sociale oglindite @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare,
@n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LV, nr. 1-
2/1979
Bouchet, Robert, Le vocabulaire de l’union et du
rapport des natures chez Saint Gregoire de Nysse, @n
Revue Thomiste, 68, 1968
Bouki, Hristos, Fiin\a religiei dup[ P[rin\ii
capadocieni, Tessalonic 1967 (@n limba greac[)
Idem, Limba lui Grigorie al Nissei, sub lumina
analizei filosofice (@n limba greac[), Tessalonic 1970
 381

Boulgari, Hristou Sp., Cunoa]terea lui

Dumnezeu dup[ Sf`nta Scriptur[, @n rev. Theologhia,
vol. 63, oct.-dec., Atena 1992 (@n limba greac[)
Brani]te, Pr. Dr. Marin, Sf`nta Macrina, sora
Marelui Vasile, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXIX,
nr. 4-6/1989
Idem, Concep\ia antropologic[ a lui Clement
Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X,
nr. 9-10/1958
Bria, Diac. Asist. Ion, Teologie ]i Biseric[ la
Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a,
an XXIII, nr. 1-2/1971
Bucevschi, Diac. Prof. O., Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur: Omiliile Despre poc[in\[, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957
Bulacu, Pr. Mihail, Pedagogie cre]tin[ ortodox[,
Bucure]ti 1935
Idem, Problema con]tiin\ei cre]tine dup[
Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului,
Bucure]ti 1942
Busuioc, Pr. Gheorghe, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur, Apostol al dragostei, @n rev. Mitropolia Banatului,
an XIX, nr. 1-3/1969
Buzescu, Pr. Nicolae C., Premisele unei filosofii
cre]tine la Clement Alexandrinul, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an X, nr. 3-4/1958
Idem, Aspectul pnevmatic al eclesiologiei
ortodoxe ]i importan\a Tradi\iei la Sf`ntul Vasile cel
Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979
Idem, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n
Pedagogul lui Clement Alexandrinul, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 5-8/1977
382

Idem, Logosul @n Protrepticul lui Clement

Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXVIII, nr. 1-2/1976
C[lug[r, Pr. Dumitru, Caracterul religios-moral
cre]tin, Sibiu 1955
C`ndea, Pr. Prof. Spiridon, Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur ca p[stor de suflete, @n rev. Biserica Ortodox[
Rom`n[, an LXXV, nr. 10/1957
Canevet, Mariette, Perceperea prezen\ei lui
Dumnezeu, referitor la o expresie din Omilia a XI-a la
C`ntarea C`nt[rilor, @n volumul Epektasis,
Beauchesne 1972, Melanges patristique offerts au
cardinal Jean Danielou (@n limba francez[)
Cavarnos, John P., Gregory of Nyssa on the
Nature of the Soul, @n Greek Orthodox Theological
Review, 1955
Chi\escu, Prof. N., A fost Sf`ntul Ioan Hrisostom
semi-pelagian?, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Sucevei,
an XLI, nr. 3-4/1965
Idem, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei
Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV,
1962, nr. 7-8
Idem, Aspecte eclesiologice @n opera Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti
1980
Chi\u, Magistrand Viorel, Catehezele Sf`ntului
Chiril al Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului
cre]tin, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XII, nr.
3-4/1960
Ciobotea, Drd. Dan Ilie, #nv[\[tura Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur despre rug[ciunile pentru cei
 383

adormi\i @n Domnul, @n rev. Mitropolia Banatului, an

XXVI, nr. 9-12/1976
Ciudin, Pr. Prof. Nicolae, Temeiurile biblice ]i
patristice ale ierarhiei biserice]ti, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an II, nr. 3-6/1950
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Teoria Logosului @n
Apologiile Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful,
Bucure]ti 1942
Idem, Patrologie, vol. I, Bucure]ti 1984 ]i vol. II ]i
III
Idem, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
(354-1954), @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII,
nr. 7-8/1955
Idem, Elemente de antropologie @n operele
Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful, @n rev.
Ortodoxia, an XX, nr. 3/1968
Idem, Idei misionare, pastorale ]i sociale
@nnoitoare la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, nr. 1-2/1951
Idem, Importan\a ]i sensul des[v`r]irii @n
monahism, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII,
nr. 3-4/1955
Idem, Personalitatea Sf`ntului Ciprian, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XI, nr. 5-6/1959
Idem, Personalitatea Sf`ntului Vasile cel Mare,
@n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de
ani de la s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i de
Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980
Idem, Raportul dintre justificare ]i dragoste @n
omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola c[tre
Romani, @n rev. Ortodoxia, an XVIII, nr. 2/1966
384

Idem, Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XVII,
nr. 4/1965
Idem, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai
duhovniciei, @n rev. Mitropolia Banatului, an XVI, nr. 4-
6/1966
Idem, Studiile universitare ale P[rin\ilor
Capadocieni, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
VII, nr. 9-10/1955
Idem, Utilizarea Stromatelor lui Clement
Alexandrinul de c[tre Eusebiu al Cezareii @n
Preg[tirea evanghelic[, @n rev. Studii Teologice, seria
a II-a, an XXVII, nr. 7-8/1975
Idem, Probleme de filosofie ]i literatur[
patristic[, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al
B.O.R., Bucure]ti 1995
Connell, Patrick F. O, The Double Journey in
Saint Gregory al Nyssa: The life of Moses, @n The
Greek Orthodox Theological Review, vol. 28, nr.
4/1983
Corneanu, IPS Nicolae, Studii patristice. Aspecte
din vechea literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984
Idem, Patristica mirabilia, Editura Polirom, Ia]i
2001
Corni\escu, Pr. Constantin, Sf`ntul Grigorie de
Nazianz, despre familia sa, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XVI, nr. 5-6/1964
Idem, Credinciosul @n preocup[rile Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, nr. 4/1974
Idem, Chipul mamei Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 9-
10/1977
 385

Courcelle, Pierre, Grigorie al Nissei, cititor al lui

Porfir (@n limba francez[), @n Revue des etudes
grecques, vol. 80, Paris 1967
Cr[ciun, P.S. Dr. Casian, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i
@nv[\[m`ntul teologic, @n Revista Teologic[, seria
nou[, an X, nr. 3-4/2000
Dam]a, Diac. Prof. Teodor V. Iubirea ]i mila
cre]tin[. Preliminarii la analiza unei concep\ii
cre]tine despre asisten\a social[ la Sf`ntul Vasile cel
Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, nr. 7-9/1980
Idem, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina omiliilor
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului,
an XXIX, nr. 4-6/1979
Idem, Principiile de baz[ ale asisten\ei cre]tine
dup[ omiliile Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 10-12/1979
Damian, Pr. Drd. Teodor, Virtutea dragostei la
Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Biserica Ortodox[
Rom`n[, an XCII, nr. 5-6/1979
Danielou, Jean, Grigorie al Nissei ]i
neoplatonismul ]colii ateniene (@n limba francez[), @n
Revue des etudes grecques, vol. 80, Paris 1967
Idem, Le mariage de Gregoire de Nysse et la
chronologie de sa vie, @n Revue des etudes
augustiniennes, vol. II, 1-2, Paris 1956
Idem, Orientarea actual[ a cercet[rilor asupra
Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n volumul: Scriptura ]i
cultura filosofic[ @n concep\ia Sf`ntului Grigorie al
Nissei, actele colocviului de la Chevetogne (1960),
edit. de Marguerite Harl, Leidin 1971 (@n limba
francez[)
Idem, Platonism ]i teologie mistic[, Paris 1942
(@n limba francez[)
386

Davideanu, Pr. Drd. C., Cunoa]terea lui

Dumnezeu dup[ Sf`ntul Grigorie al Nissei, @n rev.
Mitropolia Moldovei ]i Sucevei, an LXIV, nr. 4/1988
Dennis, T.J., St. Gregory of Nyssa’s defence of
the doctrine of the resurrection of body, @n rev.
Ekklisiastikos Faros, 1978-1979
Diaconu, Pr. Drd. Adrian, Catehezele baptismale
ale Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Biserica
Ortodox[ Rom`n[, an CVIII, nr. 5-6/1990
Dr[gulin, Pr. Gheorghe I., Sf`ntul Vasile cel Mare
]i ]coala alexandrin[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an
XXXI, nr. 1-3/1979
Dumitra]cu, Pr. Nicu, Crea\ia @n opera Sf`ntului
Iustin Martirul ]i Filosoful, @n rev. Altarul Banatului, an
V (XLIV), nr. 1-3/1994
Idem, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, în
Revista Teologic[, an III (75), nr. 1/1993
Enache, Drd. Mihai, #nv[\[tura despre Biseric[,
dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an
XXVI, nr. 1/1974
Idem, #nv[\[tura despre sinergie la unii dintre
Sfin\ii P[rin\i ]i @n teologia ortodox[ mai nou[, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXVI, nr. 5-6/1974
Erastos, V., Grigorie de Nissa, cum @l vede
Jaeger, @n rev. Aktines, Atena (@n limba greac[),
ianuarie 1955, nr. 156, an 18
Farandou, Mega, #nv[\[tura ortodox[ despre
Dumnezeu, Atena 1985 (@n limba greac[)
Fer, Drd. Nicolae, Cunoa]terea lui Dumnezeu ]i
ideea de epectaz[ la Sf`ntul Grigorie al Nyssei, @n
rev. Ortodoxia, an XXIII, nr. 1/1971
Ferguson, E., Progresul @n perfec\iune
(des[v`r]ire) – Via\a lui Moise a lui Grigorie de
 387

Nissa, Abilene, Texas, @n Studia Patristica, nr. 14/1976

(@n limba englez[)
Florofski, Gheorghe, P[rin\ii r[s[riteni ai
veacului al patrulea, Tessalonic 1991 (@n limba
greac[)
Gaith, Jerome, Concep\ia despre libertate la
Sf`ntul Grigorie de Nissa, Paris 1953 (@n limba
francez[)
Galeriu, Pr. Prof. Constantin, Teologie, preo\ie ]i
slujire la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia Moldovei
]i Sucevei, an LXI, nr. 1-3/1985
Gardet, Louis ]i Labourdette, M., Studii critice –
la sursele teologiei spirituale, @n Revue Thomiste, an
55, vol. 47, Bruges 1947 (@n limba francez[)
Georgescu, Arhim. Prof. Chesarie, Sfin\ii Trei
Ierarhi, modele de dasc[li ]i p[stori @n Biserica
cre]tin[, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 1-2/1974
Georgescu, Pr. Magistrand Mihai, Idei morale ]i
sociale @n “Comentariul la Psalmi” al Sf`ntului
Vasile cel mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XX, nr. 7-8/1958
Idem, Sfintele Taine, dup[ Catehezele Sf`ntului
Chiril al Ierusalimului, @n rev. Studii Teologice, seria a
II-a, nr. 7-8/1959
Idem, Simbolul credin\ei ]i explicarea lui @n
opera Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n Glasul
Bisericii, nr. 3-4/1959
Gillet, Robert, Omul, divinizator cosmic, @n
g`ndirea Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n rev. Studia
Patristica, vol. 6, partea a IV-a, 1962, Berlin (@n limba
francez[)
Gribomont, R.P. Dom. Jean, Concep\ia Sf`ntului
Vasile cel Mare despre idealul cre]tin ]i asceza
388

evanghelic[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-

3/1979
Harl, Marguerite, Despre cre]terea sufletului,
dup[ lucrarea “Despre moartea prematur[ a
copiilor” a Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n rev. Vigiliae
Christianae, North Holland, 1980
Hau, Drd. Mihai, Tainele de ini\iere dup[
Catehezele mistagogice ale Sf`ntului Chiril al
Ierusalimului, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 4/1986
Heine, Ronald E., Perfection in the virtuos life, a
study in the relationship between edification and
polemical theology in Gregory of Nyssa’s De vita
Moysis, Philadelphia 1975
Horn, Gabriel, Oglinda, norul, dou[ moduri de a
vedea pe Dumnezeu, dup[ Sf`ntul Grigorie al
Nissei, @n Revue d’ascetique et de mystique, Bruxelles
1927 (@n limba francez[)
Hristou, Panagiotou, Deplin[tatea uman[ dup[
@nv[\[tura Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n rev.
Klironomia (@n limba greac[), ianuarie 1972
Iana, Drd. Constantin M., Concep\ia Sf`ntului
Chiril al Ierusalimului despre Sf`nta Scriptur[ ca
temei al @nv[\[turilor Bisericii @n Catehezele sale, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 7-8/1967
Ielciu, Drd. Ioan Mircea, Via\a ]i valoarea ei
dup[ Sfin\ii P[rin\i Capadocieni, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Sucevei, an LXII, nr. 1-2/1986
Iliescu, Lector Vasile, Patru epistole ale Sf`ntului
Vasile cel Mare ]i t`lcul lor, @n rev. Mitropolia
Ardealului, an XXIV, nr. 10-12/1979
Ioni\[, Diac. Asist. Viorel, Via\a ]i activitatea
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, nr.
1/1979
 389

Idem, Coordonatele vie\ii cre]tine dup[

Epistola c[tre Diognet, în rev. Mitropolia Ardealului,
an XV, nr. 7-8/1970
Jaeger, Werner, Cre]tinismul timpuriu ]i
Paideia Greac[, Londra 1962 (@n limba englez[)
Karabelia, Maria, Sensul crea\iei la Grigorie al
Nissei, @n rev. Grigorie Palamas (@n limba greac[), an
75, mai-august, Tessalonic 1992
Kornarakis, Ioannis, Sf`ntul Grigorie de Nissa
din punctul de vedere al psihologiei pastorale,
partea I, @n rev. Grigorie Palamas, martie-aprilie 1959,
Tessalonic (@n limba greac[)
Kustas, George L., Philosophy and rethoric in
Gregory of Nyssa, @n revista Klironomia, Tessalonic
1986, iunie, vol. 18 A prim
Lazarou, Antoniadi, Analiza cuv`ntului “Despre
dumnezeirea Fiului ]i a Duhului” ]i Encomionul la
dreptul Avraam al celui @ntre sfin\i P[rintele nostru
Grigorie al Nissei (@n limba greac[), @n rev. Grigorie
Palama, martie-aprilie, Tessalonic 1982
Leys, R., Teologia spiritual[ a Sf`ntului
Grigorie al Nissei, @n Studii Patristice, vol. 2, Berlin
1957
Luneau, Augustin, Istoria m`ntuirii la P[rin\ii
Bisericii (@n limba francez[), Paris 1964
Marcu, Pr. Prof. Grigorie, “Mens Divinior” – o
compara\ie @ntre Sf`ntul Apostol Pavel ]i Sf`ntul
Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a,
an IX, nr. 9-10/1957
Idem, Antropologia paulin[, Sibiu 1941
Marrou, Henri-Irénée, Patristic[ ]i umanism, trad.
de Cristina ]i Costin Popescu, Edit. Meridiana, Buc.
1996
390

Mersch, Emile, Trupul tainic al lui Hristos, @n

Studii de teologie istoric[, vol I, Paris-Bruxelles 1951 (@n
limba francez[)
Mih[l\an, Pr. Dr. Ioan, #nv[\[tura despre chipul
lui Dumnezeu @n om privit[ interconfesional, @n rev.
Mitropolia Banatului, an XXXVII, nr. 2/1987
Moisiu, Pr. Prof. Al., Sf`ntul Vasile cel Mare,
@ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Sucevei, an LXIV, nr. 1/1988
Moldovan, Pr. Dr. Ilie, Natura ]i harul @n
g`ndirea teologic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n
rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979
Idem, Aspectul hristologic ]i pnevmatologic al
Bisericii dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 9-10/1968
Moutsoula, Ilia, Sinodul al II-lea ecumenic ]i
Sf`ntul Grigorie al Nissei, @n revista Theologhia, Atena
1984 (@n limba francez[), ianuarie-martie, vol. 55
Idem, Cuv`nt[rile pascale ale Sf`ntului
Grigorie al Nissei (@n limba francez[), @n rev.
Theologia, vol. 5, ian-martie 1980
Idem, #ntruparea Cuv`ntului ]i @ndumnezeirea
omului dup[ @nv[\[tura Sf`ntului Grigorie al Nissei
(@n limba greac[), Bucure]ti 1965
Idem, Grigorie al Nissei ca ermineut al Sfintei
Scripturi (@n limba francez[), Atena 1969
Idem, Observa\ii privind hristologia lui Grigorie
al Nissei (@n limba greac[), Atena 1969
Nafpaktos, Hierotheos, Psihoterapia ortodox[,
}tiin\a sfin\ilor P[rin\i, Timi]oara 1998
Neam\u, Pr. Marin, O omilie inedit[ a Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur, prezentare ]i traducere, @n rev.
Mitropolia Olteniei, an XXIV, nr. 5-6/1972
 391

Negoi\[, Pr. Ilie, Demnitatea muncii la Sf`ntul

Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a,
an XV, nr. 3-4/1963
Idem, Sf`ntul Ioan Hrisostom despre unitatea
Bisericii @n Comentariul la Epistola c[tre Efeseni a
Sf`ntului Apostol Pavel, @n rev. Ortodoxia, an XIV, nr.
1-2/1962
Nella, Panagiotou, Teologia “dup[ chipul”-lui, @n
rev. Klironomia, Tessalonic (@n limba greac[), ianuarie
1970
Ni]coveanu, Pr. Magistrand Mircea, Aspecte din
via\a cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de
Aur la Epistolele pastorale, @n rev. Glasul Bisericii, an
XXIII, nr. 7-8/1964
Idem, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n
Comentariul s[u la Predica de pe munte (Matei V-
VIII), @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 9-
10/1965
Nicolae, Pr. Gheorghe A., |eluri morale @n
predicile “Despre poc[in\[“ ale Sf`ntului Ioan Gur[
de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVIII, nr.
1-2/1966
Idem, #nv[\[tura despre Sf`ntul Duh @n
Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 5-6/1967
Idem, Aspecte din natur[ ]i via\[ @n
“Comentariul la Psalmi” al Sf`ntului Vasile cel Mare,
@n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVIII, nr. 5-
6/1965
Onofrei, Pr. Gh., Eshatologia @n Catehezele
Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev. Mitropolia
Moldovei ]i Bucovinei, an LXVI, nr. 5-6/1990
392

Ottis, Brooks, Cappadocian thought as a

coherent system, @n rev. Dumbarton Oaks Papers, nr.
12 (1958), Cambridge, Massachusetts
Papadopoulos, Stilianos, Mersul g`ndirii
teologice a Sf`ntului Vasile cel Mare, traducere de Pr.
Prof. Teodor Bodogae, @n rev. Mitropolia Ardealului, an
XXIV, nr. 1-3/1979
Idem, Patrologie, vol. 2, Atena 1990 (@n limba
greac[)
Papadopoulou, Antoniou, Gnoseologie teologic[
dup[ P[rin\ii pustnici (@n limba greac[), @n rev.
Klironomia, iunie 1967, Tessalonic
Papavasiliou, Andrea, Psihologie cre]tin[, dup[
Sf`ntul Grigorie al Nissei, Levkosia 1995 (@n limba
greac[)
Parmentier, Martin, Doctrina Sf`ntului Grigorie
al Nissei despre Sf`ntul Duh (@n limba englez[), @n
rev. Ekklisiastikos Faros, 1978
Pavel, Prof. Constantin C., Atitudinea Sf`ntului
Vasile cel Mare fa\[ de cultura ]i filosofia antic[, @n
volumul Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de
ani de la s[v`r]irea sa, Editura Institutului Biblic ]i de
Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980
Pavel, Prof. Constantin C., Atitudinea Sfin\ilor
Trei Ierarhi fa\[ de problemele morale ale vremii lor,
@n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIX, 1977
Petrescu, Pr. Prof. Nicolae, Sf`ntul Vasile cel
Mare, neobosit ap[r[tor al unit[\ii dreptei credin\e,
@n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 10-12/1979
Philippou, A.J., The doctrine of evil in Saint
Gregory of Nyssa, @n rev. Studia Patristica, vol. 9,
partea 3, 1966, Berlin
 393

Pl[m[deal[, P.S. Antonie, Idei sociale @n opera

Sf`ntului Vasile cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile
cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea
sa, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1980
Plass, Paul, Timpul transcendent ]i eternitatea
la Sf`ntul Grigorie al Nissei, @n rev. Vigiliae
Christianae, nr. 34, North Holland 1980 (@n limba
englez[)
Pop, Protos. Drd. Irineu, #nv[\[minte morale ]i
sociale @n opera ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel
Mare, necesare activit[\ii preo\ilor @n vremea
noastr[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXVII,
nr. 3-4/1985
Popa, Drd. Ion D., Sf`ntul Vasile cel Mare –
Predicatorul milosteniei, @n rev. Studii Teologice, seria
a II-a, an XXIII, nr. 3-4/1971
Idem, Aspecte moral-sociale @n predica ]i via\a
Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 3-
5/1980
Popescu, Teodor M., P[rin\ii cre]tini ca
educatori (Sf`ntul Apostol Pavel, Clement
Alexandrinul ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur despre
educa\ia cre]tin[), @n rev. Glasul Bisericii, an VIII, nr. 1-
2/1949
Prescure, Magistrand Vasile, Personalitatea
moral[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XIV, nr. 5-6/1962
Puech, Aime, Apologe\i greci, Paris 1912 (@n
limba francez[)
Pungu\[, Ierod. Drd. Vichentie, Antropologia
ortodox[ @n viziunea omiliilor “Despre crearea
394

omului” ale Sf`ntului Vasile cel Mare, @n Revista

Teologic[, seria nou[, an I (73), nr. 3/1991
R[duc[, Pr. Dr. Vasile, Teodicee ]i cosmologie la
Sf`ntul Grigorie de Nissa, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XLIV, nr. 1-2/1992
Idem, Antropologia Sf`ntului Grigorie de Nissa,
Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R.,
Bucure]ti 1996
R[mureanu, Asist. Pr. Ioan I., Concep\ia
Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful despre suflet, @n
rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958
Idem, Preotul, slujitor al lui Dumnezeu ]i al
oamenilor, dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Biserica
Ortodox[ Rom`n[, an LXXXVIII, nr. 1-2/1970
Radu, Pr. Lector Dumitru, Spiritualitate ]i slujire
la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-
a, an XXVI, nr. 3-4/1974
Sab[u, Drd. Marcel Alex., Importan\a actual[ a
“Catehezelor” Sf`ntului Chiril, arhiepiscopul
Ierusalimului, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
XXXVI, nr. 1-2/1984
Sava, Diac. Drd. Marin, Profilul teologului dup[
Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an XXI, nr. 5-6/1969
Idem, Atitudinea Sf`ntului Ciprian fa\[ de
problema unit[\ii Bisericii ]i actualitatea ei, @n rev.
Studii Teologice, seria a II-a, an XXI, nr. 3-4/1969
Sevici, Magistrand Traian, Probleme de
@nv[\[tur[ ]i via\[ cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului
Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea paulin[ c[tre
Filipeni, @n rev. Studii Teologice, nr. 7-8/1960
Skouteris, Konstantinos, Eclesiologia Sf`ntului
Grigorie al Nissei, Atena 1969 (@n limba greac[)
 395

Idem, Sensul termenilor teologie, teologhisire,

teolog @n @nv[\[tura P[rin\ilor ]i scriitorilor
biserice]ti greci de p`n[ la Capadocieni inclusiv,
Atena 1972 (@n limba greac[)
Idem, Unitatea naturii (firii) omene]ti, ca o
condi\ie a m`ntuirii (Din antropologia Sf`ntului
Grigorie al Nissei), Atena 1969 (@n limba greac[)
Idem, Urm[rile c[derii ]i baia rena]terii (@n
limba greac[), Atena 1973
St[nescu, Nicolae V., Progresul @n cunoa]terea
lui Dumnezeu, cu referire special[ la Sf`ntul
Grigorie al Nissei, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a,
an X, nr. 1-2/1958, ian.-febr.
Idem, Teologie ]i via\[ la Sf`ntul Grigorie de
Nazianz, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XIV, nr. 1-
2/1962
St[niloae, Pr. Prof. D-tru, #nv[\[tura cre]tin[
despre munc[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an
V, nr. 1-2/1953
St[nule\, Drd. Constantin, Concep\ia despre
Biseric[ @n opera Sf`ntului Ciprian, @n rev. Studii
Teologice, seria a II-a, an XXII, nr. 7-8/1970
Stan, Pr. Al. I., Lucrarea Sf`ntului Ciprian de
Cartagina “Despre unitatea Bisericii” ]i importan\a
ei misionar[ actual[, @n rev. Studii Teologice, seria a
II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982
Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare @n teologia
sistematic[ ortodox[ rom`n[ @n ultimii treizeci de
ani, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXIV, nr.
3-4/1982
Idem, Frumuse\ea ]i sublimitatea doctrinar[ a
stilului predicatorial al Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
396

@n dou[ omilii la sfin\ii martiri, @n rev. Glasul Bisericii,

an XLIII, nr. 5-6/1984
Sterea, Pr. Lector Dr. Tache, Actualitatea
g`ndirii teologice a Sfin\ilor Trei Ierarhi la sf`r]it de
mileniu, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an LI, nr.
1-2/1999
Stoica, Pr. Magistrand Simeon, Liturghia cre]tin[
din secolul II, descris[ de Sf`ntul Iustin Martirul ]i
Filosoful, @n raport cu Liturghia ortodox[ de ast[zi,
@n rev. Ortodoxia, an XII, nr. 1/1960
}ebu, Pr. Dr. Sebastian, Sfin\ii Trei Ierarhi
modele alese de @n\elegere ]i tr[ire actual[ a
cre]tinismului, @n rev. Mitropolia Ardealului, nr. 1-
3/1976
Theodorou, Andreas, #nv[\[tura despre
@ndumnezeirea omului (@n limba greac[)
Tilea, Pr. Dr. Gh., Starea de spirit @n rug[ciune,
dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Glasul
Bisericii, an XXXVII, nr. 3-4/1978, pg. 289-290
Idem, Probleme fundamentale @n opera moral-
social[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur. Libertatea ]i
universalismul muncii, 1946
Idem, Evlavia euharistic[ dup[ Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX,
nr. 9-10/1957
Timotei, P.S., Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel
Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la
1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura Institutului
Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1980
V[t[manu, Dr. N., 1600 de ani de la @nfiin\area
Vasiliadei, cel dint`i a]ez[m`nt de asisten\[ social[
]i sanitar[, @n rev. Biserica Ortodox[ Rom`n[, an
LXXXVII, nr. 3-4/1969
 397

Vafiadis, Arhim. Nikolaos, Concep\iile ontologice

]i gnoseologice ale Sf`ntului Grigorie al Nissei, @n
rev. Grigorie Palamas (@n limba greac[), Tessalonic
1955, mai-iunie ]i iulie-august
Vasilescu, C., Raportul dintre virtute ]i p[cat
dup[ doctrina Didahiei, în rev. Studii Teologice, seria
a II-a, an XIV, nr. 1-2/1962
Vasilescu, Diac. Prof. Emilian, Sfin\ii Trei Ierarhi
]i cultura vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-
a, an XIII, nr. 1-2/1961
Vasiliu, Lector Dr. Cezar, 1600 de ani de la
moartea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia,
nr. 1/1979
Idem, Atitudinea Sfin\ilor Trei Ierarhi fa\[ de
societatea vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-
a, an XXXII, nr. 1-2/1980
Voicu, Arhidiac Prof. Constantin, Sf`ntul Ioan
Gur[ de Aur ]i unitatea Bisericii, @n rev. Mitropolia
Banatului, an XXXI, nr. 1-3/1982
Idem, Unitatea Bisericii @n oikumene dup[
Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului,
an XXIX, nr. 4-6/1979
Idem, Viziunea patristic[ asupra Botezului de la
Hristos, @n Anuarul Academic 2001-2002, Universitatea
Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie Andrei
}aguna, Sibiu 2002
Idem, Sf`ntul Ciprian ]i unitatea Bisericii, @n
rev. Altarul Banatului, an III (XLII), nr. 10-12/1992
Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia
Ardealului, an XXII, nr. 7-9/1977
Idem, Teologia muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de
Aur ]i actualitatea ei, Sibiu 1975
398

Idem, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i unitatea

Bisericii, @n rev. Studii Teologice, an XXVIII, nr. 1-
2/1976
Idem, Hristos în via\a ]i opera Sfîntului Ignatie
Teoforul, în rev. Altarul Banatului, an V (XLIV), nr. 10-
12/1994
Vornicescu, I.P.S. Nestor, #nv[\[tura Sf`ntului
Vasile cel Mare despre munc[, @n rev. Mitropolia
Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979
Idem, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n via\a
]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia,
an XXX, nr. 4/1978
Idem, #nv[\[tura Sf`ntului Grigorie al Nissei
despre chip ]i asem[nare, @n rev. Studii Teologice,
seria a II-a, an VIII, nr. 9-10/1956
Idem, #nv[\[turi duhovnice]ti din via\a ]i opera
Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Moldovei
]i Sucevei, an XLI, nr. 1-2/1965
Winden, J.C. M. Van, An early christian
philosopher, Leiden 1971
Z[grean, Arhidiac. Prof. Dr. Ioan, Sfin\ii Trei
Ierarhi, str[lucite ]i ne@ntrecute modele de virtute
cre]tin[, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXII, nr. 1-
3/1972
Idem, Probleme morale @n opera Sf`ntului
Vasile cel Mare, @n volumul Sf`ntul Vasile cel Mare,
@nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Editura
Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti
1980
Zamfir, Drd. Ierom. Modest, Eclesiologia paulin[
reflectat[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur
la Epistola c[tre Efeseni, @n rev. Ortodoxia, an XXXIV,
nr. 4/1982
 399

Cuprins

Sfin\ii P[rin\i, izvoare de nesecat[ în\elepciune 5

I. Aspecte ale @nv[\[turii despre om din primele
veacuri cre]tine 10
• Concep\ia despre om @n Epistolele Sf`ntului
Apostol Pavel 10
• Via\a cre]tinilor @n vremea P[rin\ilor Apostolici 17
• Sf`ntul Iustin, teolog ]i martir 25
• Clement Alexandrinul, modelul umanistului
cre]tin 35
• Dimensiunea social[ a activit[\ii pastorale ]i
a operei Sf`ntului Ciprian al Cartaginei 43
• Lucrarea de catehizare ]i personalitatea
Sf`ntului Chiril al Ierusalimului 60
II. Omul @n preocup[rile Sfin\ilor P[rin\i
Capadocieni 74
1. Grija fa\[ de om, coordonat[ definitorie a
activit[\ii Sf`ntului Vasile cel Mare 74
• Omul ]i dimensiunea social[ a vie\ii sale.
Rolul Sfintei Biserici 85
• Aspecte morale ale tr[irii cre]tine 95
• Atitudinea fa\[ de bunurile materiale ]i
rolul muncii 120
• Familia ]i necesitatea educa\iei cre]tine 131
400

2. Lucrarea pe t[r`m moral ]i social a

Sf`ntului Grigorie Teologul 137
3. Progresul duhovnicesc ne@ncetat al omului @n
g`ndirea Sf`ntului Grigorie al Nissei 151
• Omul, crea\ia lui Dumnezeu ]i darul cel mai
de pre\ al libert[\ii sale 156
• |elul des[v`r]irii cre]tine 171
• Ajutorarea semenilor ]i lucrarea
faptelor bune 193
III. Umanitarismul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur 198
• Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ne@ntrecut
p[stor de suflete 198
• #nv[\[tura hrisostomic[ despre om 206
• Rolul m`ntuitor al Bisericii ]i al
Sfintelor Taine 224
• Sfin\enia vie\ii cre]tinului 242
• P[catele ]i cur[\irea de p[cate 289
• Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina cuv`nt[rilor
hrisostomice 305
• Familia ]i monahismul 322
#nv[\[minte morale m`ntuitoare desprinse din
via\a, lucrarea ]i scrierile Sfin\ilor P[rin\i 336
Bibliografie 373
Cuprins 399
ISBN 978-606-510-437-2