Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Inginerie Electrica

Sistemul expert pentru diagnoza


transformatoarelor trifazate si
monofazate

Profesor:Razvan Popovici
Student:Calin Adrian-Mihai
Grupa:142-SE
Sistemul expert pentru diagnoza transformatoarelor
trifazate si
monofazate

1.Sisteme Expert. Diagnoza.

Un sistem expert (SE) poate fi definit ca un program inteligent care imită


comportamentul unui expert uman,scris, în general, într-un limbaj special destinat
procesării simbolice, cum ar fi PROLOG. SE este capabil să ofere,pentru un subiect
precis, un sfat calitativ egal cu cel care ar fi fost dat de un expert uman, desigur,
împreună cu raţionamentul folosit în găsirea soluţiei. Performanţa sistemului expert,
depinde în mod decisiv de calitatea bazei de cunoştinţe pe care le posedă. Părţile
componente ale unui SE sunt:

a) Baza de cunoştinţe - o structură care cuprinde ansamblul cunoştinţelor


specializate furnizate de expertul uman;aceste date sunt organizate, codificate şi
introduse de către inginerul de cunoştinţe, folosind în acest scop modulul de achiziţie a
cunoştinţelor.

b) Maşina de inferenţă - componenta principală, activă, a SE care realizează


procesul de raţionament artificial prin deducerea unei noi cunoştinţe din cele existente
la un moment dat şi generează răspunsurile la întrebările puse de utilizator. Maşina de
inferenţă accede la baza de cunoştinţe şi face asociaţiile şi legăturile necesare pentru
a oferi o concluzie la problema pusă de utilizator.

c) Interfaţa de comunicare – componenta care asigură dialogul SE cu utilizatorul


şi inginerul de cunoştinţe, transferând întrebările şi răspunsurile în dublu sens. Maşina
de inferenţă împreună cu interfaţa de comunicare formează scheletul sau nucleul SE.
Este interesant de menţionat, că SE destinate pentru domenii de activitate diferite pot
avea acelaşi nucleu, ele diferind doar prin baza de cunoştinţe pe care o exploatează.
Partea de achiziţie de cunoştinţe pentru dezvoltarea unui SE poate fi partea cea mai
dificilă din întregul proces de realizare a lui. În plus, verificarea informaţiei în ce priveşte
corectitudinea, concizia şi minuţiozitatea, cu alte cuvinte dificilă în funcţie de sursa de
cunoştinţe. De exemplu, sursa de cunoştinţe poate fi o mulţime de manuale de
specialitate în domeniu, un singur expert uman sau mai mulţi experţi umani. Verificarea
cunoştinţelor euristice, în aceste trei cazuri, sunt procese cu totul diferite. Metodele
obişnuite de reprezentare a cunoştinţelor sunt cadrele, reţele semantice, regulile etc.,
care se bazează pe elemente de logică matematică .

Evaluarea – optimizarea legăturii dintre domeniul de aplicaţie al SE şi metoda de


reprezentare a cunoştinţelor este o problemă complexă. Alegerea metodei de
reprezentare a cunoştinţelor poate avea un efect însemnat asupra timpului de realizare
a SE, costului acestuia, performanţe şi proiectarea SE.

Sistemele expert constituie o clasa particulara de sisteme informatice bazate pe


inteligenta artificiala, avand ca scop reproducerea cu ajutorul calculatorului a
cunostintelor si rationamentului expertilor umani.
Sistemele Expert reprezinta o subclasa a sistemelor bazate pe cunostiinte.

Un sistem expert este un program care urmareste cunostintele, rationeaza


pentru obtinerea rezultatelor într-o activitate dificila întreprinsa uzual doar de experti
umani. Daca un expert uman are cunostinte într-un domeniu specific, un sistem expert
utilizeaza cunostintele ce sunt stocate într-o baza de cunostinte, baza formata din
cunostintele asociate domeniului respectiv. Expertii umani rationeaza si ajung la
concluzii pe baza cunostintelor ce le poseda, sistemele expert rationeaza utilizând
cunostintele stocate în baza de date împreună cu un algoritm de căutare specific
metodei de raţionare.

Folosirea sistemelor expert in diagnoza


Expert in
domeniu
Baza de
date

Memorie de lucru
Motor de inferenta
Fapte dinamice
Modul de achizitie de
cunostiinte

Inginer de
Utilizator
cunostiinte

Reguli
Mediu de Baza de Selectare de
dezvoltare cunostiinte reguli si fapte
Fapte

Structura unui Sistem Expert

Baza de cunoştinţe a unui sistem expert constă în mod obişnuit dintr-o mulţime
de aşa-numite reguli de producţie (sau reguli simple). În mod similar unei clauze,
acestea sunt formate dintr-o mulţime de premize şi concluzii. Aceste reguli de producţie
respectă urmatorul principiu: atunci când premizele sunt adevarate şi concluzia va fi
adevarată.
Baza de cunostiinte poate fi realizata sub diverse forme:
- Regulile de productie. La baza sistemului de productie sta conceptul de
regula de productie a carei structura este:

<parte de conditie> <parte de actiune>


care poate fi interpretata de maniera ca:
„DACA <partea de conditie> este indeplinita
ATUNCI se poate executa <partea de actiune>”

Principalele avantaje ale reprezentarii cunostiintelor sub forma de reguli de


productie sunt urmatoarele:
- Modularitatea proprie fiecarei reguli.
- Modularitate in realizarea formalismului de rezolvare a problemei. Regulile pot fi
asimilate cu un ansamblu de constituenti elementari, care se combina pentru a
forma un raspuns la problema studiata. Ordinea in care sunt introduse in baza de
cunostiinte nu este importanta.
- Caracterul natural de exprimare, expertii formuland in general cunostiintele in
acesta maniera.
-Accesibilitatea bazei de reguli care este data de facilitatea si uniformitatea
structurii utilizate.
O clasificare generală a tipurilor de defecte pe baza unor criterii, de asemenea
generale, este prezentată în cele ce urmeaza. Pentru o bună aplicabilitate, următoarele
aspecte trebuie luate în considerare:

Criteriul de
Tipul defectului Caracteristici
clasificare
Mod de Total sau critic Încetarea funcţionării produsului industrial
manifestare De derivă Funcţionarea în afara limitelor admisibile prescrise
Defecte ascunse care apar în prima perioadă de
Precoce (infantile)
punere în funcţiune
Perioada de
De maturitate Defect aleator produs în timpul unei exploatări normale
apariţie
Defect care însoţeşte uzura (poate fi total sau de
De uzură
derivă)
Brusc Modificare bruscă a caracteristicilor
Viteza de
Progresiv, degradare
apariţie Degradare lentă a caracteristicilor
(treptat)
Reducerea Total Pierderea totală a capacităţii de funcţionare
capacităţii de La produse complexe defectul de derivă a unor
Parţial
funcţionare componente
Poate să dispară fără intervenţia exterioară şi fără să
Temporar
Durata revină
defectării Intermitent Dispare fără intervenţie exterioară şi reapare
Permanent O dată apărut rămâne definitiv
Critice Consecinţe grave. Produce reclamaţii.
Consecinţele Majore Consecinţe sesizabile. Poate produce reclamaţii.
defectării Minore Uneori sesizabile. Nu produce reclamaţii.
Secundare Nu sunt sesizabile. Un specialist le-ar putea detecta.
Legatura Primare Apare fără a fi provocat de alt defect.
cauzală Secundare Este consecinţa altui defect.
Probabilitatea nu este influenţată de apariţia altui
Legătura Independente.
defect.
probabilistică
Probabilitatea este influenţată de apariţia sau
cu alte defecte Dependente
neapariţia altui defect.
Utilizare
Cauzele Durata de viaţă scurtă.
necorespunzătoare
producerii
Manevrare incorectă Se produce în timpul unor manevre, comenzi.
defectelor
Concepţie Defectare prematură
Criteriul de
Tipul defectului Caracteristici
clasificare
necorespunzătoare
Sistematic Poate fi eliminată numai prin modificarea concepţiei.

Criterii de clasificare defecte


Sistemul expert supervizează şi supraveghează comenzile şi efectele acestora
asupra echipamentelor de forţă şi auxiliare ale vehiculelor electrice iar prin intermediul
unui display inteligent comunică operatorului printr-un limbaj cu termeni simpli, pe
inţelesul oricui, care este situaţia regimurilor de lucru, normale sau de defect dând
sugestii asupra acţiunilor corective ce trebuiesc luate.
Dezvoltarea sistemelor expert, facand abstractie de complexitatea problemei de
rezolvat, confera numeroase avantaje fata de un expert uman. Principalul argument
fiind performanta continuta intr-un Sistem Expert: expertiza nu este influentata de starea
fizica sau de psihologia expertului uman (expertul uman poate lua decizii diferite, spre
exemplu in conditii de stres) si rationamentele unui astfel de sistem sunt mai
consistente si reproductibile decat ale expertului uman.
Expertiza Artificiala Expertiza umana
- Permanenta (cunostiintele pot fi - Creativitate (reorganizarea informatiei si
mentinute timp nelimitat) producerea unei noi cunoasteri)
- Disponibilitate crescuta (se transfera cu - Adaptabilitate (la situatii noi sau
usurinta pe orice calculator) evenimente imprevizibile)
Avantaje

- Facilitati de explicare (poate urmari sirul - Utilizarea capacitatii senzoriale (vizuala,


rationamentelor ce conduc la o concluzie) auditiva, tactila)
- Consistenta (cuprinde cunostiintele mai
multor experti)
- Rapiditate in raspuns

- Lipsa de imaginatie - Trecatoare


Dezavantaje

- Dificultati de adaptare - Greu de transmis


- Foloseste date simbolice - Dificultati in documentare
- Imprevizibila
- Scumpa

Nu există încă o strategie general valabilă; fiecare sistem expert care se dezvoltă
fiind actualmente orientat pe specificul domeniului respectiv.
Sistemele expert reprezinta o realitate a societatii informationale si pot fi
implementate oriunde exista un sistem programabil cu microprocesor.
In diagnoza produselor complexe utilizarea unor sisteme expert este
naturala, intrucit sistemele avansate de comanda si control bazate pe microprocesoare
impun si tehnici de autocontrol.
Consecinţă a cerinţei justificate de continuitate şi siguranţă în functionare a
echipamentelor electrice, apare necesitatea tot mai mare de îmbunătăţire a fiabilităţii şi
siguranţei în funcţionare a echipamentelor. Una din soluţiile cu potenţial ridicat în
rezolvarea cerinţei de mai sus este implementarea sistemelor de monitorizare şi
utilizare a tehnicilor de diagnoză automată a echipamentelor.
In cazul unor avarii sau deranjamente sau alte evenimente aparute, sistemul de
reglare si comanda de tip Sistem Expert actioneaza in consecinta si afiseza tipul
evenimentului, avariei sau a deranjamentului. Sistemul este capabil de a lua decizii, in
functie de problema aparuta, cum ar fi: blocarea puntii, oprirea echipamentului, etc.

Scopul lucrarii
Realizarea unui sistem expert de diagnoza, predictie inteligenta si activa dedicat
echipamentului electric studiat care permite anticiparea si/sau detectia corecta a starilor
de defect.

Prezentare generala (a echipamentului electric studiat)

Definitie: Transformatorul electric este un aparat static cu doua sau mai multe
infasurari cuplate magnetic, cu ajutorul caruia se schimba valorile marimilor electrice ale
puterilor in curent alternativ (tensiune si curentul ) frecventa ramanand constanta.
Functionarea transformatorului are la baza fenomenul de inductie
electromanetica. Pentru realizarea unui cuplaj magnetic cat mai strans, infasurarile sunt
asezate pe miez feromagnetic . La frecvente mai mari de 10 kHz transformatorul se
realizeaza fara miez magnetic.
Transformatorul trifazat se realizeaza ca o unitate separata, avand miezul
feromagnetic de o constructie proprie . La puteri foarte mari, transformatorul trifazat
este construit din trei transformatoare monofazat, ale caror infasurari primare sunt
legate in stea (Y) sau in triunghi (D).
Cele mai importante elemnte constructive ale transformatoarelor sunt :
- miezul feromagnetic ;
- infasurarile ;
- schela ;
- constructia metalica ;
- accesoriile.

Miezul feromagnetic denumit in unele lucrari prescurtat miezul magnetic,


reprezina calea de inchidere a fluxului magnetic principal al transformatorului, flux
produs de solenatia de magnetizare a infasuraii primare care se alimenteaza de la o
tensiune alternativa.
Miezul feromagnetic se construieste din 0.35 mm grosime taiate din tabla
silicioasa puternic aliata, laminata la cald sau texturata, tolele sunt izolate intre ele cu
hartie, lac sau oxizi ceramici (carlit). Miezul feromagnetic este format din coloane si
juguri, pe coloane se aseaza infasurarile. Deoarece infasurarile se executa in afara
miezului si ulterior se monteaza pe coloanele transformatorului ; miezul feromagnetic se
construieste dindoua parti separbile, sau se executa din tole cu jug separabil
- la transformatoarele de puteri (mai mici 1kVA) sectiunea miezului este patrata
sau dreptunghiulara ;
- la transformatoarele de puteri mari (mai mari sau egale 1kVA), miezul
feromagnetic are sectiunea realizata cu doua sau mai multe trepte pentru a sporii
factorul de umplere al sectiunii transversale a bobinei.
Jugul este realizat de asemenea in trepte, de sectiune corespunzatoare, pentru a
asigura inchiderea fluxului in directia axiala de la o treapta a coloanei la treapta
corespunzatoare a jugului evitandu-se astfel inchiderea campului transversala pe
pachetul de tole, ceea ce ar avea ca urmare aparitia unor pierderi suplimentare in zona
de bobinare a jugului cu coloane.
Imbinarea miezurilor

a) jug suprapus ;
b) jug intretesut cu coloana la unghi de 900 ;
c) jug intretesut cu coloana la unghi de 300/600 ;
d) jug intretesut cu coloana la unghi de 950.

Tipuri de miez
Miezurile feromagnetice ale transformatoarelor se pot clasifica dupa mai multe
criterii.
Dupa forma constructiva a coloanei se deosebesc :

- miezuri cu sectiunea dreptunghiulara sau patrata ;


- miezuri cu sectiunea in trepte urmarindu-se inscrierea sectiunii coloanei intr-un
cerc, astfel incat coeficientul de umplere cu fier al cercului sa fie cat mai mare.

Dupa modul de racire al miezului exista :

- miezuri compacte - fara canale ;


- miezuri divizate - cu canale folosite la transformatoarele mari, prin canale
circuland uleiul de racire.

Dupa forma tolei utilizate se intalnesc :

- miezuri impachetate din tole simple ;


- miezuri impachetate din tole profil ;
- miezuri magnetice spiralizate ;

Dupa numarul de coloane se deosebesc :

- miezuri cu doua coloane ;


- miezuri cu trei coloane ;
- miezuri cu cinci coloane, intalnite, de regula, la transformatorul trifazat in manta ;
- miezuri in manta.
-
Dupa felul strangerii miezului se intalnesc :

- miezuri cu strangere mecanica (cu buloane, cu tije etc) ;


- miezuri lipite (cu lac de incleiere).

Infasurarile se clasifica in doua tipuri pincipale:


- infasurari concentrice - bobinele de inalta respectiv joasa tensiune cu inaltimi
aproximativ egale, infasurarea de inalta tensiune avand in mod obisnuit,
diametrul mai mare, deoarece este asezata pe cea de joasa tensiune, iar
infasurarea de joasa tensiune, diametrul mai mic asezata in imediata apropiere a
coloanei miezului feromagnetic ;
- infasurari alternante - diametrele bobinelor de inalta respectiv joasa tensiune
sunt egale, in schimb pe inaltimea coloanei transformatorului, bobinele de inalta
alterneaza cu cele de joasa.

Construirea schelei
Prin schela se intelege ansamblul constructiei care indeplineste urmatoarele roluri :

- strangerea jugurilor miezului magnetic ;


- consolidarea axiala a infasurarilor ;
- consolidarea conexiunilor dintre infasurari ; a celor ale comutatorul dereglaj si de
la izolatoarele de trecere ;
- ridicarea intregii parti decuvabile a transformatorului.

Schela unui transformator cuprinde :

- profiluri de otel (denumite console) pentru strangerea jugurilor ;


- profiluri de otel cu sectiune mai mica, care servesc la sprijinirea partii decuvabile
de fundul cuvei (in partea inferioara) si la adaptarea tirantilor de suspensie (in
partea superioara) ;
- tirantii fixati intre console, care servesc la strangerea axiala a infasurarilor ;
- tirantii de suspensie care servesc la fixarea schelei de capac si la ridicarea partii
decuvabile.
-
Aceasta constructie a schelei este adapatata in general la transformatoarele cu
putere pana la 5000 kVA.
La puteri mai mari se foloseste un alt sistem constructiv, in care transformatorul se
reazema pe fundul cuvei.
Constructia metalica se executa numai pentru transformatoarele cu racire in ulei si
se refera la cuva, capac si conservator.

Clasificarea transformatoarelor
Dupa modelul de utilizare :
a) transformatoare de putere ;
b) autotransformatoare ;
c) transformatoare de masura ;
d) transformatoare de putere cu caracteristici speciale ;
e) transformatoare deputere mica .

Dupa modul de racire :

a) uscate (cu racire in aer) ;


b) cu racire in ulei ;
Dupa numarul de faze :
a) monofazate ;
b) polifazate

Descrierea echipamentului. Sistemul de diagnoza on-line folosind


sisteme expert
Descrierea echipamentului (descriere constructive, descriere functional, schema
electrica, elementele componente, caracteristici, etc). Se evidentiaza marimile
monitorizate, precum si tipurile de senzori si traductoare folosite.
Schema electrica generala a echipamentului, iar detaliile partii de forta.
In acesata parte este tratata descrierea functionala a echipamentului studiat.

Schema functionala a echipamentului este formata din:


- Schema de forta
- Surse de alimentare
- Automatul programabil (AP, PLC)
- Bloc de masura
- Circuit de masura a curentului continuu
- Circuit de masura tensiunii continue
- Bloc de reglare si formare impulsuri de aprindere a tiristoarelor
- Blocul de amplificare a impulsurilor de aprindere
- Circuit de supraveghere a sigurantelor fuzibile
- Circuit de commanda
- Senzori si traductoare
- Aparate de masura
- Lampi de semnalizare pe echipament
- Pupitru de operare local
- Optional, Sistem SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition - Supraveghere,
Control si Achizitie de Date)
2.Descrierea simptomelor, defectelor si cauzelor la diagnoza
transformatorului trifazat
Defecte minore sau avarii apărute la transformator pot avea efecte devastatoare
asupra întregului sistem energetic.
Transformatoarele de putere in ulei sunt supuse unor solicitări mecanice si
electrice pe întreaga perioada de functionare, solicitări care reduc rigiditatea dielectrică
a izolatiei din interiorul transformatorului. Aceasta evoluează în defecte termice si
electrice incipiente care, eventual, pot duce la avarii si distrugerea transformatoarele de
putere in ulei. Încă din timpul defectelor incipiente, în ulei si in izolatia solida a
transformatoarele de putere in ulei apar schimbări fizice si chimice, care pot fi analizate
pentru a avea un semnal de alarma asupra tipului de defect care evoluează în
transformator, astfel putându-se lua masuri înainte ca situatia sa se agraveze.
La transformatoarele de putere in ulei, hârtia are rolul de a oferi rezistenta
mecanica la strângea bobinajului si pentru a oferi rigiditate si spatiu dielectric. Formula
chimica restrânsa a celulozei este de forma [C12H14O4(OH)6]n cu n având valori între
300 si 700. Timpul de îmbătrânire a izolatiei depinde de temperatura de operare, de
tipul hârtiei si de nivelul de umiditate si aciditate a uleiului. În general, exista trei moduri
de degradare a hârtiei: ruperea legaturilor glucozice datorata supraîncălzirii, este
hidroliza care presupune dezlipirea legaturilor glucozice datorate apei si acizilor,
oxidarea care presupune oxidarea grupărilor hidroxil, formând grupări carbonil si
carboxil care slăbesc legătura glucozică urmând reactii secundare care duc la sciziuni
în lant având ca rezultat degajare de bioxid de carbon, monoxid de carbon, apa, acizi
organici si glucoza.Uleiul de transformator este folosit atât ca dielectric cât si pentru a
asigura răcirea bobinajului pe perioada functionarii transformatoarele de putere in ulei.
Este compus în principal din hidrocarburi saturate numite parafine, cu
următoarea formula restrânsa CnH2n+2 cu n având valori între 20 si 40. Operarea
îndelungata la temperaturi mai mari de 75oC cauzează oxidarea uleiului. Cresterea cu 6
grade a temperaturii va dubla rata de îmbătrânire a hârtiei impregnate cu ulei. Aceasta
îmbătrânire va fi accelerata de un continut ridicat de umiditate. Supraîncălzirile si
descărcările electrice deteriorează uleiul cauzând rupturi în moleculele uleiului parafinic
care duc la aparitia hidrogenului si a hidrocarburilor ionice.
Aceste se combina formând următoarele hidrocarburi gazoase: metan (CH4),
etan (C2H6), etilena (C2H4) si acetilena (C2H2). Concentratiile lor depind de natura
materialului izolant dar si de natura defectului.
Prin urmare, hidrogenul este produs într-o mai mare sau mai mică măsură în
toate cazurile de defect (în special la defectele de natură electrică – descărcări partiale
sau arc electric), în cazul defectelor periculoase acesta apare brusc si în cantităti mari.
De asemenea, solubilitatea scăzută în ulei si gradul de difuzie mare fac din
hidrogen un indicator fidel al defectelor existente sau în stare incipientă din TPU si
facilitează detectia lui la concentratii mici.O posibilitate de detectie a defectelor în stare
incipienta este monitorizarea on-line a continutului unuia sau mai multor gaze de defect,
dizolvate în uleiul de transformator. Cele mai întâlnite echipamente de monitorizare sunt
monitoarele de hidrogen, datorita faptului ca acest gaz apare în cantităti mai mari sau
mai mici la toate defectele transformatoarele de putere in ulei.
Localizarea defectiunii poate oferi informatii importante pentru mentinerea
transformatoarelor de putere, investigarea esecurilor si mentenantă. În acord cu zonele
posibile de defectiune, un plan de investigare detaliat al defectiunii poate fi realizat cu
mult înainte de oprirea programată. Ca urmare resursele materiale destinate
mentenantei pot fi pregătite adecvat. Rezultatul ar putea fi, o cădere a transformatorului
redusă în timp considerabil, care este esentială pentru un furnizor de energie electrică
performant. Investigarea functională a defectiunii este o esentială pentru disponibilitatea
transformatoarelor de putere. Având în vedere constructia si functionarea
transformatoarelor de putere(TP), printr-un studiu de tip AMDE al acestora, se
evidentiază modul de manifestare al defectelor posibile, punct de plecare al modelelor
de DT.
Subsistemul de izolare fiind cel mai vulnerabil din structura unui EPE, inclusiv a
TP, metodele de diagnoză se axează, în bună parte, asupra acestuia, parametrii
controlati fiind, în principal: curentul de fugă, descărcări partiale, concentratia de gaze în
ulei. Pe lângă analiza – directă sau indirectă a stării izolatiei (inclusiv uleiul de
transformator), metodele de DT vizează si alte componente ale TP care au valori
semnificative ale intensitătii de defectare: comutatorul de ploturi, zone de contact
electric, circuitul magnetic, subsistemul de răcire si rezervorul (în spetă garniturile,
filtrele si robinetii).
Pentru monitorizarea comutatorului de ploturi se utilizează: măsurarea
temperaturii diferentiale dintre rezervor si comutator, măsurarea consumului propriu,
date care - comparate cu amprenta (valorile normale, în acelasi conditiide solicitare) –
pot evidentia starea comutatorului.
Măsurarea descărcărilor partiale on-line, cu ajutorul unor senzori bazati pe
efectul piezoelectric [(50 ÷ 350) kHz] nu se aplică, actualmente, pe scară largă întrucât
sensibilitatea obtinută este relativ redusă si numărul senzorilor este mare. Analiza
electrică a descărcărilor partiale pe bandă largă (~10 MHz), combinată cu utilizarea
unor filter pentru suprimarea zgomotelor, este indicată pentru a localiza sursa
descărcărilor.
Există sapte gaze cheie care sunt folosite pentru a determina tipul avariilor ce au
avut loc într-un transformator:
-Hidrogen (H2)
-Metan (CH4)
-Monoxid de carbon (CO)
-Bioxid de carbon (CO2)
-Etilenă (C2H4)
-Etan (C2H6)
-Acetilenă (C2H2)
Străpungerea uleiului mineral este cauzată de trei conditii majore:
Arcul electric – produce cantităti mari de hidrogen si acetilenă, si cantităti minore
de metan si acetilenă.
Descărcări partiale – Aceste descărcări produc în principal hidrogen si metan, si
mici cantităti de etan si etilenă. Cantităti comparabile de monoxid de de carbon si bioxid
de carbon pot rezulta în urma descărcărilor în hârtie.
Uleiul supraîncălzit – duce prin descompunere la următoarele produse ce includ
etilenă si metan, împreună cu cantităti mici de hidrogen si etan. Se mai pot întâlni urme
de acetilenă dacă avaria a implicat si contact electric.
Hârtia supraîncălzită – degajă mari cantităti de bioxid de carbon, monoxid de
carbon, precum si hidrogen.
Hidrocarburile, cum ar fi metanul si etilena se vor forma dacă avaria implică o
structură impregnată cu ulei.
Trebuie observat că toate avariile comune ale tranformatorului de putere in ulei
implică prezenta hidrogenului. Acesta este primul si cel mai important gaz de defect.
Prezenta hidrogenului în gazul dizolvat în ulei, va furniza primul avertisment despre o
avarie incipientă a transformatorului.
În conditiile unui transformator obisnuit, totdeauna există o evolutie a gazelor de
defect si de aceea un singur test va furniza relativ putine informatii despre un anumit
transformator. Ideea de bază este să se refacă analizele ori de câte ori este necesar
pentru a determina rata de modificare a concentratiilor acestor gaze. Detectarea unei
concentratii mărite de gaz într-o perioadă scurtă de timp poate constitui o avarie
iminentă si impune luarea de măsuri, diagnoză si evaluare.

Diagnoza TP prin măsurarea descărcărilor partiale (DP)


Metoda cea mai folosită în prezent pentru determinarea stării izolatiei în regim
on-line foloseste monitorizarea descărcărilor partiale, care se produc în interiorul
echipamentelor si masinilor electrice.
Teoria descărcărilor partiale implică analiza materialelor, câmpurilor electrice,
caracteristicilor arcului electric, propagării si atenuării undelor, sensibilitătii senzorilor
spatiali, răspunsului în frecventă si interpretării datelor în conditii de semnale
perturbatoare (zgomote) puternice.
Descărcarea partială poate fi descrisă ca un impuls electric, sau într-o alveolă
umplută cu un gaz, sau pe suprafata unui sistem izolant solid sau lichid. Aceste
impulsuri sau descărcări suntează partial golurile din izolatia dintre fază si pământ sau
dintre faze. Aceste descărcări apar în alveolele care pot fi localizate între conductorul
de cupru si suprafata izolatiei, în interiorul izolatiei însăsi, sau între suprafata izolatiei si
masa metalică a echipamentului legată la pământ.
Un sistem actual de detectare a DP permite, pe lângă determinarea sarcinii
vizibile o localizare a originii DP. Principiul acestui sistem este destul de simplu. Mai
multi senzori sunt montati pe suprafata înfăsurărilor TP pentru a detecta radiatia
electromagnetică cauzată de DP. O localizare devine posibilă pentru că pe senzorii care
sunt aproape de sursa de DP apare un semnal mai puternic care poate fi transmis
senzorilor are sunt amplasati mai departe.

Automatul programabil (PLC)


In cadrul acestui proiect s-a facut o simulare, in sensul ca s-a utilizat un PLC
(Programabil Logic) de la Moeler, care prin rutina implenentata monitorizeaza
functionarea unui transformator, iar in momentul cand acesta depisteaza o neregula, va
afisa pe ecran o eroare.
Semnalele de intrare sunt analog ceea ce determina ca dispozitivele de intrare
ale PLC-ului sa fie tot de tip analog iar semnalele de iesire vor fi de tip digital urmand sa
se conecteze la un display.
Valorile tensiunii si a curentilor electrici ai elementului de executie nu trebuie sa
le depaseasca pe cele ale iesirii PLC.
Valorile si semnalizarile care se afiseaza pe display nu necesita alocarea de
iesiri fizice ale PLC-ului.

Diagnoza on-line folosind sisteme expert


Cu ajutorul sistemului de diagnoza on-line a echipamentului poate testa prezenta
avariilor interne, avariilor externe sau deranjamentelor. In functie de natura si implicatiile
defectului, sistemul de tip expert poate decide oprirea functionarii, continuarea
functionarii in stare de deranjament, oprirea echipamentului, etc.

Starile de defecte se impart in:


Avaria externa sau interna, reprezinta o defectare a echipamentelor exterioare
echipamentului electric monitorizat, respectiv a echipamentului electric monitorizat, care
duce la imposibilitatea pornirii echipamentului, daca acesta se afla in faza de pornire
sau initiaza procedurile de oprire, in cazul in care acesta este in functionare.

Deranjamentul reprezinta defectarea echipamentului electric, acesta fiind


capabil sa funcţioneze în continuare. Functionarea in regim de deranjament este
semnalizata operatorului. In cazul aparitiei oricarui deranjament este imperios necesara
eliminarea acestuia in cel mai scurt timp.
Detectia defectelor, analiza acestora, luarea deciziilor de continuare a functionarii
echipamentului sau de oprire, atentionarea explicita sub forma de cod, text si grafica
sunt actiuni ale sistemului de diagnoza on-line detinut de echipamentul electric.

Nr. Tip Cauze


Defe def Defect Intrare/iesire Mesaj alarma
ct ect posibile

Alarma S1:
Lipsa Verificati cablul
tensiunii IN02 /D01 de alimentare
la intrarea Contactele/conectorii dintre sursa de
transform alimentare si cablul de alimentare nu
atorului sunt bine fixate sau sunt deteriorate;
Cablul (cablurile) de alimentare nu
Deranjamente echipament

este conectat corespunzator;


1.
Cablul (cablurile) de alimentare
prezinta intreruperi;
Mufele de conectare prezinta
deteriorari.

Alarma S2:
Lipsa C121 – Una din infasurarile fazei fara Lipsa tensiune
tensiunii, IN03/D02; D03; tensiune s-a defectat; pe faza R; S; T
2. pe una D04 Unul din condensatoarele fazei fara
din faze, tensiune s-a defectat;
la iesirea Una dintre diondele fazei fara tensiune
transform nu mai functioneaza;
atorului Una din legaturile ce unesc piesele
transformatorului s-a deteriorat sau s-a
distrus;
Una dintre lipiturile prin care au fost
prinse elementele semiconductoare sau
electronice s-a dezlipit.
Unul elementele invertorului nua fost
conectat corect sau nu face contact cu
conductorul de legatura;
Dispozitivul de comanda a tiristorului
functioneaza eronat;

Lipsa Dispozitivul de comanda a tiristoarelor


tensiunii I03/D05 nu functioneaza; Alarma S3:
la iesirea Tiristoarele invertorului s-au defectat; Lipsa tensiune
transform O parte din circuit s-a distrus; iesire
3. atorului Producerea unui scurtcircuit, care a
condus la arderea sigurantelor fuzibile
ce asigura protectia transformatorului

I12; I7;I8/D6; Alarma S4:


D7;D8 Sursa de alimentare functioneaza defectuos Suprasarcina la
Parametrii Cablurile de legatura dintre sursa de iesire; Tensiune
eronati la alimentare si transformator nu sunt
adecvate gresita la iesire;
iesire
Conexiunea dintre sursa de alimentare si
transforma transformator nu a fost realizata cum trebuie Frecventa
tor Trasformatorul nu este ecranat; eronata la iesire
Exista o sursa perturbatoare in zona;
4.
Poluarea elecrtromagnetica din zona de
lucru depaseste limitele specificate de
producator;
Ecranul de protectie (electromagnetica) al
trasformatorului s-a deteriorat sau distrus
local;

Supraincal Izolatia cablului de legatura s-a deteriorat; Alarma S5:


zire Una din legaturile interioare alea Dispozitivul s-a
excesiva I6/D9 transformatorului nu face bine contact cu incalzit excesiv
mufa de conectare (legatura);
5. Curentul care strabate circuitul respectiv
este mai mare decat curentul nominal

Sursa de racire s-a defectat;


Aparitia unui curent marit datorat unui
scurcircuit intre spire;
Uleiul transformatorului s-a saponificat;
Curentul cerut de consumator este mai
mare decat curentul nominal de functionare
al transformatorului;

Producerea unui scurtcircuit pe linia de


alimentare a consunatorului, cau chiar in
cadrul consumatorului montat la bornele
transformatorului;
Contactele sunt slabite.
Contacte imperfecte;
Contacte uzate (depilizate);
Depnerea prafului.

Lista defecte

Organigrama pentru verificarea defectelor. Aceasta este intocmita in functie de


baza de reguli realizata anterior.
RESET/PORNIRE

VERIFICARE EXISTENTA
AVARII EXTERNE

OUTxy=z
DA STOP

NU

VERIFICARE EXISTENTA
AVARII INTERNE

DA
STOP

NU

VERIFICARE
DERANJAMENTE

DA
FUNCT. CU
DERANJAMENT
NU

PERMISIE START/
FUNCTIONARE

Organigrama verificare defecte


Concluzii:

Forma în care sunt scrise regulile ajută un operator să răspundă la întrebări ca:
• care sunt modificările survenite în urma evenimentelor petrecute în staţie ?
• care cauze au determinat comportarea observată a staţiei?
Având în vedere că la crearea bazei de reguli s-a ţinut cont de faptul că la
producerea unei avarii, fie pe barele staţiei fie pe un circuit racordat la acestea, dispare
tensiunea, se poate considera că s-au luat în considerare toate defectele posibile.
Acest lucru este confirmat şi de studiile de caz analizate în , unde:
• Toate situaţiile de incidente şi avarii plauzibile furnizate sistemului expert au
condus la stabilirea unei diagnoze corecte a situaţiei existente.
• Toate situaţiile de incidente şi avarii neplauzibile furnizate sistemului expert
DIASE au condus la un refuz de a stabilii o diagnoza