Transportul naval

Transportul naval este o parte componenta foarte importanta a transportului mondial, fara de care
functionarea normala a economiei mondiale ar deveni imposibila. Pentru unele state, mai ales cele
insulare, acest transport asigura peste 90% din legaturile comerciale externe.

Acest tip de transport asigura transportul intercontinental al mârfurilor între târile situate la distante
foarte mari unele de altele. El are trei componente principale: flota co-merciala, porturile
maritime si directiile de navigatie.

Porturile maritime
O parte componenta a transportului maritim sunt porturile – niste amenajari speciale pe malurile
unor ape navigabile prevazute cu constructii pentru adapostirea si acostarea navelor, pentru primirea
si îmbarcarea pasagerilor, pentru încarcarea si descarcarea marfurilor, aprovizionarea cu combustibil,
cu produse alimentare si apa potabila, pentru efectuarea unor reparatii etc. Ele îndeplinesc
urmatoarele functii: de depozitare, tranzitare, de prelucrare si de transportare.

Conform unor estimari, în lume exista peste 10 mii porturi, din ele însa o importanta mai mare
pentru transportul maritim mondial îl au numai vreo 2200. Din acest numar peste 900 sunt
amplasate în Europa, peste 500 - în America, circa 400 - în Asia, iar restul în alte parti ale lumii.

În dependenta de varietatea de marfuri ce pot fi prelucrate în portul respectiv, ele se împart

în universale specializate. Porturile universale pot primi si prelucra cele mai variate tipuri de marfuri:
generale, lichide, friabile, în vrac etc. În legatura cu aceasta, unele sectoare ale portului sunt
destinate pentru încarcarea si descarcarea containerelor, petrolului, carbunelui, minereurilor,
cerealelor, lemnului, utilajelor etc. Aceste tipuri de porturi predomina. Sunt specifice tarilor înalt
dezvoltate cu o economie variata.

Structura mârfurilor transportate

Pe parcursul secolului XX functiile transportului maritim s-au schimbat simtitor. Pe de o parte, a avut
loc reducerea esentiala a traficului de pasageri, mai ales cel de la distante

A fost indicata o crestere destul de rapida a traficului de marfuri pe mare pânâ la mijlocul anilor 70,
adica pâna la începutul crizei energetice a petrolului, criza care a afectat transportul naval si a
contribuit la reducerea esentiala a comertului mondial si la micsorarea transporturilor de marfuri. A
doua scadere a traficului de marfuri este legata de criza economica mondiala de la mijlocul anilor 80.
Anii 90 se caracterizeaza printr-o noua intensificare a traficului.

La sfârsitul anilor 90 încarcaturile transportate pe mare aveau urmâtoarea structurâ: 37% reveneau
marfurilor lichide (petrol, produse petroliere, gaz lichefiat), 25% - marfurilor generale (produse finite,
semifabricate, alimente), 24% - încarcaturi friabile (în vrac) (minereuri, cârbune, cereale), 14% - alte
încarcaturi.

Structura traficului de marfuri la începutul secolului XXI se vede din tabelul 12. Tabelul 12. Structura
traficului de marfuri în anul 2001, milioane tone

Mârfuri 1996 2001

traficate

Petrol brut 1 1
450(30,3%) 592(28,9%)

Cârbuni 437(9,1%) 565(10,2%)

Produse 395(8,2%) 425(7,7%)

petroliere

Minereu de fier 390(8,2%) 442(8,0%)

Cereale 188(3,9%) 234(4,3%)

Alte mârfuri 1 2
930(40,3%) 245(41,8%)

Total mondial 4 790 5 513

Sursa: Negut S. çi a. Geografie economica mondiala, 2006, p. 250

Importanta unor state în activitatea transportului naval se apreciaza dupa cantitatea de marfuri
transportata. Primul loc la acest indice îl ocupa Japonia, dupa care vin Germania, Franta, M. Britanie,
ca mai apoi sâ urmeze China si SUA. Rusiei îi revin doar 2% din totalul mondial al transportului de
marfuri.