Articolul 423.

Recursul împotriva încheierii primei

instanţe
(1) Încheierea dată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, separat de hotărîre, de către
părţi şi de ceilalţi participanţi la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi,
precum şi în cazurile în care încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului.
Ea se examinează în recurs conform regulilor stabilite de prezentul capitol.
(11) Instanţa de judecată care a emis încheierea susceptibilă de recurs, după depunerea
recursului, îl expediază, împreună cu dosarul, instanţei ierarhic superioare competente. Recursul
depus împotriva încheierii suspendă executarea acesteia, cu excepţiile stabilite de lege.
[Art.423 al.(11) introdus prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare
28.04.17]
(2) Împotriva celorlalte încheieri pronunţate în primă instanţă nu se poate face recurs.
(3) Actele de contestare a încheierii judecătoreşti care se atacă odată cu fondul cauzei se
anexează la dosar, iar prin încheiere protocolară se consemnează că acesteia nu i se dă curs pînă
la examinarea fondului.
[Art.423 al.(3) introdus prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare
28.04.17]
Articolul 424. Instanţele competente să examineze
recursurile împotriva încheierilor
(1) Curţile de apel examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de
judecătorii.
(2) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie
examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel;
(3) Încheierile Curţii Supreme de Justiţie rămîn irevocabile de la momentul emiterii.
Articolul 425. Termenul de declarare a recursului
împotriva încheierii
Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.
[Art.425 modificat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare
28.04.17]
Articolul 426. Depunerea şi examinarea recursului
împotriva încheierii
(1) Recursul împotriva încheierii se depune şi se examinează în modul stabilit de prezentul
capitol, cu excepţiile stabilite de prezenta secţiune.
(2) Recursul se depune la instanţa a cărei încheiere se atacă.
(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi
fără participarea părţilor.
Articolul 4261. Restituirea recursului împotriva
încheierii
Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă:
a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea
în termen;
b) cererea de recurs a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs;
c) cererea de recurs nu este semnată sau este semnată necorespunzător;
d) recurentul solicită restituirea recursului pînă la examinarea acestuia de către instanţă;
e) încheierea nu poate fi atacată cu recurs, potrivit legii.
[Art.4261 introdus prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare
28.04.17]
Articolul 427. Împuternicirile instanţei la examinarea
recursului împotriva încheierii
Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept:
 a) să respingă recursul şi să menţină încheierea;
b) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre
rejudecare;
c) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie
problema în fond.
Articolul 428. Puterea legală a deciziei instanţei
de recurs privind recursul împotriva
încheierii
(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne
irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanţei la data
emiterii.
(2) Copia deciziei se remite părţilor în termen de 5 zile de la data emiterii.
Secţiunea a 2-a
Recursul împotriva actelor de dispoziţie
ale curţilor de apel
Articolul 429. Acte de dispoziţie care pot fi atacate
cu recurs
(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate de curţile de apel în calitatea lor de instanţe de
apel, cît şi hotărîrile pronunţate de curţile de apel în procedura de insolvabilitate.
(2) Încheierile date în apel pot fi atacate cu recurs numai o dată cu decizia, cu excepţia
cazurilor cînd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs şi cînd încheierea face imposibilă
desfăşurarea de mai departe a procesului.
(3) Recursul împotriva deciziei se consideră declarat şi împotriva încheierilor, chiar dacă
acestea au fost emise după pronunţarea hotărîrii atacate cu recurs.
(4) Nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici
unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit
calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a
fost retras în modul prevăzut la art.374.
Articolul 430. Persoanele în drept să declare recurs
Sînt în drept să declare recurs:
a) părţile şi alţi participanţi la proces;
b) martorul, expertul, specialistul, interpretul şi reprezentantul, cu privire la compensarea
cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.
Articolul 431. Instanţa competentă să examineze recursul
(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii
Supreme de Justiţie.
(2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 5 judecători de la
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea
recursului în cauză.
Articolul 432. Temeiurile declarării recursului
(1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în
care instanţa judecătorească:
 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,
data şi ora şedinţei de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului;
d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces;
e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea
greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate
cazurile.
Articolul 433. Temeiurile inadmisibilităţii recursului
Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Articolul 434. Termenul de declarare a recursului
(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.
Articolul 435. Efectul suspensiv al recursului
(1) Recursul suspendă executarea hotărîrii în cazul strămutării de hotare, distrugerii de
plantaţii şi semănături, demolării de construcţii sau de orice bun imobil, în alte cazuri prevăzute
de lege.
(2) La cererea recurentului, instanţa învestită cu judecarea recursului dispune suspendarea
executării hotărîrii atacate cu recurs dacă recurentul a depus cauţiune.
[Art.435 al.(2) modificat prin LP122 din 02.06.16, MO247-255/05.08.16 art.523; în vigoare
05.08.16]
(3) Cauţiunea se depune în pricinile patrimoniale în care hotărîrile nu au fost executate, în
cuantumul stabilit la art. 81 din Codul de executare.
(4) Cauţiunea se depune pe contul executorului judecătoresc în conformitate cu prevederile
art. 80 din Codul de executare. Confirmarea eliberată de executorul judecătoresc recurentului
urmează să fie anexată la cererea de suspendare a executării hotărîrii atacate cu recurs.
(5) În cazul în care recursul este admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea este
respinsă, suma depusă se restituie în temeiul acestei hotărîri.
(6) În cazul în care recursul este admis cu casarea hotărîrii şi remiterea pricinii la rejudecare,
cauţiunea rămîne, pînă la adoptarea unei noi hotărîri irevocabile, la contul în care este depus.
(7) Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrile atacate, suma respectivă se utilizează în contul
executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege.
(8) În pricinile nepatrimoniale,executarea hotărîrii se suspendă la cererea motivată a
recurentului.
[Art.435 al.(8) modificat prin LP122 din 02.06.16, MO247-255/05.08.16 art.523; în vigoare
05.08.16]
Articolul 436. Depunerea recursului
(1) Recursul se depune de persoanele menţionate în art.430, cu respectarea condiţiilor
prevăzute de art.437.
(2) Recurentul depune recursul la Curtea Supremă de Justiţie, însoţit de atîtea copii cîţi
participanţi la proces sînt, plătind taxă de stat în cazurile prevăzute de lege.
Articolul 437. Cuprinsul cererii de recurs
(1) Cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi trebuie să cuprindă:
a) denumirea instanţei la care se depune recursul;
b) numele, denumirea, calitatea procesuală a recurentului sau a persoanei ale cărei interese le
reprezintă, adresa lor;
c) numele sau denumirea, adresa intimatului;
d) - abrogată
e) denumirea instanţei care a emis decizia în apel, data pronunţării şi dispozitivul deciziei,
argumentele admiterii sau respingerii apelului;
f) esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate, solicitările
recurentului, propunerile respective;
g) data declarării recursului şi semnătura recurentului.
(2) La cererea de recurs trebuie să se anexeze dovada de plată a taxei de stat, dacă cererea de
recurs se impune cu taxă.
(3) În cazul cînd recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi
documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte
o astfel de împuternicire.
Articolul 438. Restituirea cererii de recurs
(1) Cererea de recurs se înregistrează la grefa Curţii Supreme de Justiţie.
(2) Dacă cererea de recurs nu corespunde prevederilor art.437, instanţa, printr-o încheiere
semnată de preşedintele sau vicepreşedintele colegiului respectiv, o restituie în termen de 5 zile.
Încheierea este nesusceptibilă de atac.
(21) În cazul în care se solicită scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat (cu
prezentarea documentelor justificative), cererea de recurs nu se restituie, completul din trei
judecători urmînd să se pronunţe, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, asupra demersului
înaintat.
(22) Dacă demersul privind scutirea, amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat a fost respins,
se dispune, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, de a nu da curs cererii, acordîndu-i-se
recurentului un termen rezonabil pentru achitarea taxei de stat. Dacă recurentul îndeplineşte în
termen indicaţiile din încheierea judecătorească, recursul se consideră depus la data prezentării
iniţiale. În caz contrar, cererea de recurs se restituie recurentului.
(23) În cazul în care se solicită suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs, cererea de
recurs nu se restituie, completul din trei judecători urmînd să se pronunţe asupra demersului
înaintat, printr-o încheiere nesusceptibilă de atac, în cel mult 10 zile de la depunerea cererii
însoţite de confirmarea eliberată de executorul judecătoresc privind depunerea cauţiunii.
Încheierea de suspendare se transmite imediat recurentului.
(3) Restituirea cererii de recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea
neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea lui.
(4) Dacă cererea de recurs corespunde prevederilor art. 437, grefa Curţii Supreme de Justiţie
înregistrează intentarea procedurii de recurs.
Articolul 439. Actele procedurale preparatorii
(1) După intentarea procedurii în recurs, Curtea Supremă de Justiţie solicită, în cel mult 10
zile, dosarul de la instanţa respectivă.
(2) După parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării
referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
(3) Judecătorul raportor verifică încadrarea în
prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Articolul 440. Procedura examinării admisibilităţii
recursului
(1) În cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul
din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio
referire cu privire la fondul recursului.
(11) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a Curţii
Supreme de Justiţie la data emiterii şi se transmite tuturor participanţilor la proces şi
reprezentanţilor acestora.
(2) Asupra admisibilităţii recursului se decide fără prezenţa participanţilor la proces sau a
reprezentanţilor acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o menţiune
pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie.
Articolul 441. Actele procedurale după stabilirea
admisibilităţii recursului
În cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează
fondul recursului.
Articolul 442. Limitele judecării recursului
(1) Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele
invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a
administra noi dovezi.
(2) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.
(3) - abrogat
(4) - abrogat
Articolul 443. Retragerea recursului
(1) Pînă la pronunţarea deciziei, recurentul are dreptul să îşi retragă recursul printr-o cerere
scrisă. Cererea de retragere a recursului se depune în instanţa care a fost învestită cu judecarea
recursului.
(2) În cazul retragerii recursului, instanţa competentă dispune, printr-o încheiere irevocabilă,
încetarea procedurii în recurs.
Articolul 444. Procedura de judecare a recursului
 Recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a
se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.
[Art.444 modificat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare
28.04.17]
[Art.444 modificat prin LP122 din 02.06.16, MO247-255/05.08.16 art.523; în vigoare
05.08.16]
Articolul 445. Împuternicirile şi actele de dispoziţie
ale instanţei
(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept:
a) să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe,
precum şi încheierile atacate cu recurs;
b) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea
primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre;
c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre
rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de
către instanţa de recurs;
c1) să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe,
trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau
aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) şi f). La
solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în
prima instanţă în cazul prevăzut la art. 432 alin. (3) lit. b);
d) să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe,
dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la
art.265 şi 267;
e) să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe;
f) să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei
instanţe;
g) să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel, cu pronunţarea unei încheieri de
restituire a cererii de apel dacă există temeiurile prevăzute la art. 369.
[Art.445 al.(1), lit.g) introdusă prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în
vigoare 28.04.17]
(2) Hotărîrea sau decizia casată nu are nici o putere legală. Actele de asigurare sau de
executare făcute în temeiul unei astfel de hotărîri sau decizii îşi pierd puterea legală dacă instanţa
de recurs nu dispune altfel.
(21) În cazul în care pricina este trimisă spre rejudecare, cu acordul tuturor participanţilor la
proces, instanţa de recurs indică actele procesuale rămase valabile, celelalte fiind desfiinţate de
drept.
(3) În urma examinării recursului, instanţa de recurs emite o decizie care rămîne irevocabilă
din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina
web a Curţii Supreme de Justiţie.
(4) Copia deciziei instanţei de recurs se remite părţilor în termen de 5 zile de la data emiterii.
(5) - abrogat