Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Administratie publica, Anul I, Master

Student: Topolnicianu Alexandra-Daniela

Studiu de caz “Ruxandra Paula Andriciuc si altii vs. Banca

Româneascã SA”

Circei Andreea

Stanciu Sabina

Topolnicianu Alexandra

Urzica Sabrina

2018
 Cuprins

1.Situatia de fapt ............... Error! Bookmark not defined.

2.Argumentele reclamantilor ............................................3
3.Argumentele paratilor ....................................................3
4.Solutia argumentata in fapt si in drept ..........................5
5.Bibliografie………………………………………………….7

2
 1.Situatia de fapt

În 2007 și 2008, doamna Ruxandra Paula Andriciuc și alte persoane care și-au primit
veniturile in lei, au obtinut imprumuturi in franci elvetieni (CHF) de la banca romaneasca
“Banca Româneascã” pentru a cumpara bunuri imobile, pentru a finanta alte imprumuturi sau
pentru a-si satisface nevoile personale. Conform acordurilor de împrumut încheiate între părți,
împrumutătorii au fost obligați sa efectueze rambursările lunare de împrumut în franci elvetieni
și au acceptat să suporte riscul posibil al fluctuațiilor cursului de schimb între RON și CHF.
Ulterior, cursul de schimb în cauză s-a modificat considerabil în detrimentul sectorului
debitorilor. Ei au introdus acțiuni în fața instanțelor românești in care solicită declarații conform
cărora împrumutul trebuie rambursat în CHF, indiferent de eventualele pierderi pe care aceștia
le-ar putea avea din cauza riscului cursului de schimb si ca acesta este un termen neloial care nu
este obligatoriu în conformitate cu prevederile unei directive UE.

2. Argumentele reclamantilor

Debitorii susțin că la momentul încheierii contractului, banca și-a prezentat produsul în

mod părtinitor, doar subliniind beneficiile pentru debitori, fără a sublinia riscurile potențiale și
probabilitatea producerii acestor riscuri.
Potrivit debitorilor, în lumina practicii băncii, termenul în litigiu trebuie considerat ca fiind
neloial. În acest context, Curtea de Apel Oradea (Curtea de Apel, Oradea, România) solicită
Curtea de Justiție cu privire la amploarea obligației băncilor de a informa clienții cu privire la
cursul de schimb si riscurile legate de împrumuturile denominate în valută.

3. Argumentele paratilor

Bancherii aduc aminte că majoritatea notificărilor primite de la clienții care aveau

credite în franci elvețieni au primit un răspuns, fie că a fost unul pozitiv sau unul negativ.

3
“Cred că lucrurile vor continua să fie în acelaşi trend pe care băncile l-au arătat, de negociere
directă cu clientul. Au existat exerciţii efectuate de băncile comerciale de negociere a unor
reduceri de datorii, de rescadenţări etc. Spre exemplu, mare parte din solicitările clienţilor cu
credite în franci elveţieni au fost deja onorate de către bănci. 78% din solicitările transmise
băncilor au ajuns la o anumită rezoluţie", consideră preşedintele Asociației Române a Băncilor
(ARB), Sergiu Oprescu.
În cadrul unei întâlniri cu presa, acesta a spus că inclusiv deciziile CCR pe cele două legi fac
trimitere la negocierea între bancă şi client. "Cred că acest trend va continua, indiferent de
rezoluţia CCR, dar soluţiile vor fi diferite", a precizat preşedintele ARB.

La rândul său, directorul executiv al Asociaţiei, Florin Dănescu, a explicat că, potrivit
datelor existente, nivelul de restructurare a creditelor în cazul populaţiei este de 4,7%, cu mult
peste numărul de notificări de dare în plată (de aproximativ 6.400 potrivit datelor BNR), ceea ce
arată că negocierea directă este soluţia pentru rezolvarea problemelor dintre clienţi şi bănci.
Totodată, Mirela Bordea, membru în Consiliul director al ARB, a menţionat faptul că, şi până
acum, băncile în rescadenţările acordate clienţilor au ţinut cont de impreviziune, chiar dacă
procedura nu a fost denumită ca atare. "Băncile, în rescandenţările aprobate, au în vedere aceste
evenimente produse pe parcursul derulării creditului, care nu au fost luate în calcul la acordare.
Deci, într-un fel sau altul, această impreviziune a fost avută în vedere şi a stat, într-un fel, parţial,
la baza rescadenţările pe care băncile le-au făcut", a susţinut Bordea.
Încă din 2015, când au apărut primele discuții serioase în privința adoptării unei legi a conversiei
creditelor în franci elvețieni, bancherii comerciali și Banca Națională a României (BNR) au
prezentat această eventualitate ca un mic dezastru. Prima evaluare a BNR, din ianuarie 2015,
arăta că pierderile băncilor se vor ridica la circa 4,6 miliarde lei dacă împrumuturile în franci
elvețieni vor fi convertite în lei la cursul din momentul încheierii contractului. De atunci și până
acum, însă, lucrurile s-au mai schimbat, mai ales pentru că unele bănci au negociat deja cu
propriii clienți conversia. Concret, în 2015 existau circa 75.000 de contracte de credit în franci
elvețieni, în timp ce astăzi mai sunt valabile doar 54.000.

4
Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Comunicat de presa Nr. 103/17

Luxembourg, 20 Septembrie 2017 Hotarare in cazul C-186/16

Ruxandra Paula Andriciuc si Altii vs. Banca Româneascã SA

4. Solutia argumentata in fapt si in drept

Atunci când o instituție financiară acordă un împrumut denominat într-o monedă străină,
acesta trebuie să ofere împrumutatului suficiente informații pentru a putea lua o decizie prudență
și bine informată. Prin urmare, vânzătorul sau furnizorul trebuie să comunice consumatorului
toate informațiile relevante pentru a-i permite să evalueze consecințele economice ale unei
clauze asupra obligatiilor sale financiare.

În hotărârea de astăzi, Curtea declară că termenul în litigiu face parte din obiectul
principal al acordului de împrumut, astfel încât caracterul său inechitabil să poată fi examinat în
lumina directivei numai în cazul în care aceasta nu a fost elaborat într-un limbaj simplu
inteligibil. Obligația de a rambursa un împrumut într-o anumită monedă constituie un element
esențial al contractului de împrumut, întrucât nu privește un accesoriu , ci insasi natura obligației
debitorului.
În această privință, Curtea reamintește ca cerința clauzei contractuale să fie întocmită in limbajul
inteligibil simplu si, de asemenea, ca contractul să se stabilească într-o manieră transparentă cu
referire la specificul funcționarii mecanismului. După caz, contractul trebuie să explice, de
asemenea, relația dintre mecanismul respectiv și cea prevăzută de alte mecanisme si termenii
contractuali privind avansul împrumutului, astfel încât acesta să poată fi în măsură să se evalueze
pe baza unor criterii clare și inteligibile si consecințele economice care deriva din el. Această

5
întrebare trebuie examinată de instanța română în lumina tuturor faptelor relevante, inclusiv
publicitatea și informațiile furnizate de creditor în procesul negocierilor unui acord de
împrumut. Mai precis, este de competența instanței de trimitere să verifice dacă consumatorului
i-au fost oferite toate informațiile care sa-i permita să estimeze costul total al împrumutului său.
În acest context, Curtea declară că instituțiile financiare trebuie să ofere împrumutătorilor
informații adecvate care să permită debitorilor să ia decizii bine informate și prudente. Astfel,
aceste detalii ar trebui să informeze consumatorii nu numai cu privire la posibilitatea unei
creșteri sau scăderi a valorii valutei străine în care s-a încheiat împrumutul, ci și impactul privind
rambursările de fluctuații ale ratei dobânzii și o creștere a ratei dobânzii în moneda
împrumutului.
Prin urmare, în primul rând, debitorul trebuie să fie clar informat despre faptul că, prin
încheierea unui împrumut denominat într-o valută străină, se expune la un anumit risc prin
schimbul valutar care va fi dificil de suportat în cazul unei scăderi a valorii monedei în care îsi
primește veniturile. În al doilea rând, instituția financiară trebuie să explice posibilitatea
variațiilor cursului de schimb și riscurile inerente în obținerea unui împrumut în valută straina, în
special în cazul în care debitorul nu primește venitul în această monedă.

În cele din urmă, Curtea observă că, în cazul în care banca nu și-a îndeplinit aceste
obligații și, prin urmare, se poate examina caracterul inechitabil al termenului în litigiu, instanța
națională trebuie să stabilească posibilitatea ca banca să nu fi respectat cerința de bună-credință
și, pe de altă parte, existența unui dezechilibru semnificativ între părțile contractului. Această
evaluare trebuie să fie făcuta în funcție de momentul încheierii contractului în cauză, ținând
seama de expertiza și cunoștințele băncii, în cazul de față banca, în măsura posibilitatii variațiilor
ratei de schimb și riscurilor inerente în contractarea unui împrumut în valută străină. În această
privință, Curtea declară că o clauză contractuală poate genera un dezechilibru între părțile care se
manifestă numai în timpul executării contractului.

6
Bibliografie

 https://e-justice.europa.eu/content_eu_case_law-12-ro.do-Portalul
european e-justitie;
 https://eur-lex.europa.eu/collection/eu-law/eu-case-law/repor-Eur-lex -
Culegeri digitale ;
 https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2017-
09/cp170103en.pdf- hotarare CJUE;
 http://m.capital.ro/romanii-cu-credite-in-franci-elvetieni-au-ramas-la-
mana-bancilor.html- articol privind imprumuturile in franci elvetieni.