PROCEDEE DE OBŢINERE A

ELEMENTELOR DIN MATERIALE

COMPOZITE

Numărul mare de aplicaţii al materialelor compozite a crescut rapid

penetrând piaţa, diversificându-se pe diverse domenii de activitate. Din
acest punct de vedere, alegerea procesului de fabricaţie depinde de o serie
de factori: tipul matricei şi al fibrelor, temperatura de tratare şi formare a
matricei, costul procesului de fabricaţie etc.

Procesul de fabricaţie a materialelor compozite se rezumă la:

amplasarea fibrelor pe direcţia sau orientarea cerută, impregnarea fibrelor
cu răşină, îndepărtarea excesului de răşină şi aer, solidificarea
polimerului, scoaterea compozitului din matriţă, tăierea produsului obţinut
la dimensiunile cerute. La obţinerea materialelor compozite se cunosc o
serie de procedee de fabricaţie: procedeul de formare manuală prin
contact, formare prin pulverizare, formare la presiune joasă sau înaltă,
formare prin turnare, formare prin presare la cald, formare prin pultrudere,
formare prin laminare continuă, procedeul de formare prin centrifugare
etc.

FORMAREA PRIN VACUUMARE

Formarea sub vid este similară metodei de formare manuală, numai

că această metodă mai utilizează în plus o folie subţire de celofan sau de
acetat de polivinil care se dispune deasupra suprafeţei elementului
compozit. Folia se prinde cu ajutorul unui dispozitiv de strângere,
prevăzut cu garnitură de etanşare. Intre folie si matriţă, se realizează
operaţiunea de vidare, astfel eliminându-se aerul dintre matriţă şi
amestecul compozit, precum şi excesul de răşina epoxidică sau
poliesterică.
In figura 2.12 este reprezentată metoda de formare sub vid cu matriţă
deschisă.

Avantajele acestei metode sunt legate de posibilitate folosirii

fibrelor lungi, iar suprafaţa creată prin procedeul de formare sub vid este
perfect plană şi nu conţine goluri de aer.

Figura 2.12 Formarea sub vid, înainte de

vacuumare 1. şi după vacuumare 2.: a. matriţă;
b. material compozit armat; c. folie; d. vacuum;
e. garnitură de etanşare; f. şurub de strângere

INJECTAREA SUB VACUUM

 Impregnarea prin vacuumare a fibrelor este comparabilă cu metoda
de formare prin preimpregnare şi este folosită la consolidarea elementelor
din beton. Grinda de beton este în prealabil pregătită (suprafaţa curăţată
prin sablare sau jet de nisip). Se curăţă bine suprafaţa grinzii după care se
aplică un strat de grund. Dispunerea fibrelor sau ţesăturii din fibre se face
în raport cu direcţia de solicitare indicaţiilor din proiect. Este important ca
răşină să fie fluidă şi să impregneze toate fibrele. Un sac pentru
delimitarea incintei de lucru este aşezat deasupra fibrelor astfel încât
acesta să acopere zona de aplicare, după care se realizează operaţiunea de
vacuumare, fig 2.13. Sacul de vacuumare este prevăzut cu două orificii,

Figura 2.13 Consolidarea unei grinzi din beton

folosind sistemul de injecţie prin vacuumare a. răşină
polimerică; b. direcţia de înaintare a răşinii; c.
transportul răşinii; d. grinda din beton armat; e. fibrele
de armare; f. sacul de vacuumare; g. vacuum şi
curgerea răşinii; h. vacuum; i. răşina recuperată după
impregnare

unul prin care se injectează răşina, celălat prin care se aplică vacuumarea.
Metoda prezintă avantaje şi dezavantaje: se îmbunătăţeşte calitatea
execuţiei consolidării cu produsul compozit rezultat, se elimină
posibilitatea de a intra. în contact cu răşina, durată scurtă de execuţie a
lucrării, dar în cazul unor suprafeţe mari şi rugoase este necesar un
important efort investitional in echipamente(Taljsten, 2000)