Cuprins :

Introducere .................................................................................................. 2

Capitolul 1 . Uniunea Europeană ..................................................................... 3

1.1 Privire generală asupra principalelor realizări ale Uniunii Europene ............................... 3

1.2 Caracterul modern al economiei ţărilor membre ale Uniunii Europene.......................... 4

1.3 Relaţiile economice externe ale Uniunii Europene ........................................................... 5

Capitolulu 2 . Locul Uniunii Europene in economia mondiala ………………………….…. 6

2.1 Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala ................................................................ 6

2.2 Locul Uniunii Europene in economia mondiala ………………………………………………………………..7

Concluzie ……………………………………………………………………………………………………………. 9

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………… 10

1
 Introducere

Faptul că numărul ţărilor care au aderat ulterior după primele şase (care semnase Tratatul de la
Roma) a sporit, dovedeşte interesul provocat de performanţele realizate de această formă
intergraţionistă. Toate aceste ţări şi-au unit eforturile spre orientarea lor în direcţia obţinerii
prosperităţii şi bunăstării. Acest interes a dobândit cu timpul noi dimensiuni ce îşi găsesc expresia în
afluxul de ţări ce solicită să adere la Uniunea Europeană . Referatul dat ține să caracterizeze Uniunea
Europeană ca o putere economică pe arena mondială , tema dată fiind actulă nu doar pentru populația
Uniunei Europene dar pentru statelor înafară acestei forme intergraţioniste prin interesul provocat de
performanţele realizate de ea .

Pentru ilustrarea nivelului ridicat de dezvoltare economică realizat, nu poate fi omis faptul că
patru din ţările Uniunii Europene, şi anume Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia fac parte din
Grupul celor opt ţări (G-8) industrializate ale lumii, care se reunesc anual la cel mai înalt nivel de
reprezentare şi decizie şi dezbat probleme economico-sociale de interes planetar .

În acelaşi timp, trebuie avut în vedere că Uniunea Europeană în ansamblul său face parte din
triunghiul mondial de putere economică, alături de SUA şi Japonia. Rezultatele din ultimii ani
demonstrează clar superioritatea Uniunii Europene faţă de celelalte două centre mondiale de putere
economică atât în ceea ce priveşte populaţia ca factor determinant al potenţialului economic, cât şi în
privinţa dezvoltării economice exprimată în valori absolute.

Reunificând continentul, Uniunea Europeană încearcă să construiască o legătură strânsăcu vecinii

săi, astfel încât vechile diviziuni să nu fie înlocuite cu o nouă divizare artificială.Astăzi, Uniunea
Europeană oferă cetăţenilor săi stabilitate şi prosperitate şi lucrează împreună cu partenerii săi, într-o
lume interdependentă, la diseminarea avantajelor oferite de deschiderea pieţelor, de creşterea
economică şi de un sistem politic bazat pe responsabilitate socială şi democraţie.Uniunea Europeană
nu încearcă să impună sistemul său celorlalţi, dar este mândră de valorile sale.

2
 Capitolul 1 . Uniunea Europeană
1. Privire generală asupra principalelor realizări ale Uniunii Europene

Pentru cunoaşterea temeinică, ştiinţifică a economiilor naţionale ca celule de bază ale diverselor forme
intergraţioniste şi ale economiei mondiale în ansamblu, ONU clasifică aceste economii şi diferitele lor grupări în
funcţie de numeroase criterii. Din multitudinea de criterii şi factori determinanţi ai locului şi rolului economiei
ţărilor lumii, cei mai utilizaţi în statistica internaţională sunt potenţialul economic şi nivelul de dezvoltare
realizate. Potenţialul economic ca ansamblu al resurselor umane şi materiale, pe diversele lor structuri şi părţi
componente, exprimă forţa economică a unei ţări sau grupări de ţări. În funcţie de mărimea populaţiei
O.N.U.D.I. distinge ţări mari (cu peste 50 de milioane de locuitori), ţări medii (de la 15 până la 50 milioane de
locuitori), ţări mici (cu până la 15 milioane de locuitori).

Este preferat şi deci prioritar în determinarea categoriei de mărime a ţărilor sau grupelor de ţări
indicatorul privind dimensiunea populaţiei, datorită dublului său impact asupra economiei. Pe de o parte,
populaţia este consumatorul bunurilor de consum, iar, pe de altă parte, furnizorul factorului muncă.În funcţie de
mărimea populaţiei patru din cele 15 ţări ale Uniunii Europene sunt ţări mari: Germania – 83 de milioane, Franţa
– 60 de milioane, Marea Britanie – 59,5 de milioane, Italia – 58 de milioane locuitori; două fac parte din grupul
ţărilor mijlocii: Spania – 40,5 de milioane şi Olanda – 16,5 milioane de locuitori; restul sunt considerate ţări mici.
În total Uniunea Europeană are peste 380 de milioane de locuitori.

Sub raportul structurii pe sectoare de activitate economică (primar, secundar, terţiar), economiile
naţionale se clasifică în economii industriale, economii cu orientare industrială şi economii cu orientare primară.
Gradul de valorificare a potenţialului economic se află în raport direct cu ponderea sectorului secundar,
considerat cel mai eficient, deoarece valorifică resursele naturale. Din acest punct de vedere, toate cele 15 ţări
ale Uniunii Europene fac parte din grupul ţărilor industriale, înregistrând cele mai bune rezultate în activitatea
economică.

Nivelul de dezvoltare economică realizat prin valorificarea potenţialului economic se exprimă şi el prin
mai mulţi indicatori, din care cei mai importanţi sunt Produsul Intern Brut (P.I.B.), Produsul Naţional Brut
(P.N.B.) ca raportare la numărul de populaţie. La indicatorul PNB/ locuitor în ţările Uniunii Europene în anul
1999, aşa cum rezultă din datele statistice, ele se situează pe diferite trepte, între primele 47 de ţări ale lumii,
din cele 200 de ţări.

Rezultatele din ultimii ani demonstrează clar superioritatea Uniunii Europene faţă de celelalte două centre
mondiale de putere economică atât în ceea ce priveşte populaţia ca factor determinant al potenţialului
economic, cât şi în privinţa dezvoltării economice exprimată în valori absolute şi în P.N.B./ locuitor. Prin
aderarea în curs de pregătire a celor 12-14 noi ţări, suprafaţa Uniunii Europene şi populaţia vor căpăta noi
dimensiuni, şi mai ample.

Cu toate că Uniunea Europeană deocamdată deţine 6% din populaţia globului pământesc, ponderea sa în
comerţul mondial este de peste 20%, iar la servicii de 26%, depăşind SUA. Volumul investiţiilor externe directe
ale Uniunii Europene în ultimii 25 de ani au sporit de la 23 miliarde EURO la 275 miliarde pe an.

3
 1.2 Caracterul modern al economiei ţărilor membre ale Uniunii Europene

Problema fundamentală a oricărei economii, indiferent de condiţiile existenţei şi evoluţiei sale, o

constituie modul în care se acţionează pentru a stabili cât mai bine, ce , cât şi cum, şi pentru cine să se producă
bunuri şi servicii de consum. Dintre sistemele economice cunoscute şi utilizate până în prezent de societate, cel
care a creat condiţiile pentru a se acţiona cât mai adecvat în direcţiile menţionate este sistemul economiei de
piaţă. El nu creează, însă, automat şi prosperitatea, aşa cum eronat s-a crezut în unele ţări şi cum din păcate se
consideră de către unii şi la noi în ţară. Pentru a se realiza prosperitatea şi bunăstarea, economia de piaţă
reprezintă doar condiţia necesară, dar nu şi suficientă. Economia de piaţă trebuie să fie însoţită de muncă
tenace, perseverenţă pentru a-şi manifesta valenţele sale. Ca o primă trăsătură a caracterului modern al
economiei ţărilor membre ale UE se înscrie tocmai existenţa şi funcţionarea economiei de piaţă, bine concepută
şi percepută în toate domeniile şi la toate nivelurile.

Rezultatele remarcabile ale UE cu economii moderne de piaţă se explică prin libertatea de acţiune a
agenţilor economici pentru realizarea propriilor interese concordate cu interesele ţărilor membre, reglementate
prin acte juridice. Aceste interese sunt datorate existenţei proprietăţii private, dar şi dorinţei şi obligaţiei ca ele
să se realizeze prin acţiune, nu prin inacţiune.
Proprietatea privată şi libertatea de acţiune generată şi asigurată de ea reprezintă explicaţia majoră a
dinamicii economiei UE, a ţărilor membre. În cadrul acestor economii au existat şi continuă să existe şi alte
forme de proprietate şi interese pe lângă cele private, care prin reglementări juridice corecte se armonizează.

Ca expresie a caracterului lor modern, economiilor ţărilor membre ale UE le este specifică, de
asemenea, implicarea puterii publice nu numai indirect, prin crearea cadrului juridic necesar funcţionării
economiei de piaţă, ci şi direct, prin gestionarea sectorului public şi finanţarea învăţământului, culturii, ocrotirii
sociale şi medicale, a cercetării ştiinţifice tot mai costisitoare etc. Fenomenele negative ale funcţionării pieţei,
determinate de înseşi limitele acesteia, pot fi soluţionate numai de puterea publică prin măsuri economico-
financiare promovate de către aceasta la nivel central şi local.

Economiile ţărilor membre ale UE, ca economii moderne de piaţă, se caracterizează şi printr-o eficienţă
ridicată atât pe ansamblu, cât şi pe diverse compartimente. Ţările Uniunii realizează producţii mai mari cu
consumuri mai mici de resurse şi factori de producţie, obţinând astfel performanţe net superioare celorlalte
economii. La baza acestor realizări se află, înainte de toate, promovarea largă a conducerii ştiinţifice
(managementului), a progresului tehnic şi alţi factori. Încă la începutul constituirii Uniunii Europene, cele şase
ţări fondatoare, urmate de cele care li s-au alăturat pe parcurs, au trecut la creşterea şi dezvoltarea prioritar
intensivă a economiei pe baza creşterii productivităţii muncii şi a randamentelor celorlalţi factori calitativi de
producţie. Ca urmare a preocupărilor de obţinere a eficienţei economice ridicate, ramurile de vârf ale industriei
au fost şi sunt dezvoltate cu prioritate faţă de cele clasice, agricultura a fost şi continuă să fie industrializată,
zootehnia s-a dezvoltat şi se dezvoltă mai accentuat decât producţia vegetală.

Un rol important în promovarea acestor orientări în agricultura unor ţări îl au, desigur, şi condiţiile
pedoclimatice, dar determinantă este, pe ansamblu, orientarea spre obţinerea unei eficienţe cât mai ridicate.În
domeniul relaţiilor economice externe, structura exportului ţărilor UE se caracterizează prin predominanţa
produselor superior valorificate, care asigură sporuri substanţiale la încasări şi, totodată, crearea de noi locuri
de muncă. Sunt de notorietate publică declaraţiile conducătorilor unor ţări membre ale UE, prin care se arată că
exporturile în ţări din afara Uniunii asigură în bună măsură locurile de muncă în ţările exportatoare. În afara de
acestea, producţia pentru export presupune forţă de muncă mai calificată, care este mai bine remunerată.
4
 Obţinând rezultate economice dintre cele mai bune, exprimate în producţii medii superioare, de o mare
diversitate şi calitate înaltă şi în costuri scăzute, şi manifestând o mare grijă şi preocupare faţă de gestionarea
responsabilă a fondurilor administrate, ţările UE asigură popoarelor lor un nivel de trai decent.

În felul acesta, în economiile ţărilor respective se regăseşte încă o trăsătură esenţială a economiei
moderne, şi anume aceea că ea „furnizează maximum din ce au nevoie oamenii”, aşa cum se exprima J. K.
Galbraith.

Toate aceste trăsături, la care s-ar mai putea adăuga şi altele, fac din economiile moderne ale ţărilor UE
un model spre care aspiră şi celelalte popoare europene şi nu numai.

1.3 Relaţiile economice externe ale Uniunii Europene

Ca exponent al intereselor ţărilor pe care le prezintă şi purtătoare a ideilor şi năzuinţelor de progres şi

prosperitate în lume, Uniunea Europeană se bucură de o largă recunoaştere pe plan internaţional. Drept
urmare, ea a stabilit şi întreţine relaţii diplomatice cu peste 130 de state de pe diverse meridiane ale globului şi
are statut de observator la ONU, participă la lucrările Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OCDE) şi ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare Europeană (OSCE), în 1990 semnând cu alte state
europene şi nord-americane „Carta de la Paris pentru o nouă Europă”, care a urmărit sfârşitul divizării
continentului şi al războiului rece.

Având în vedere puţinele sale resurse naturale, economia Uniunii Europene este dependentă în mare
măsură de comerţul mondial, fiind nevoită să importe cantităţi însemnate de materii prime, surse de energie,
unele produse agricole şi să exporte masiv produse manufacturate şi să presteze numeroase servicii. Uniunea
Europeană promovează o politică comercială liberală, taxele sale vamale fiind printre cele mai avantajoase.

Uniunea Europeană furnizează cea mai mare parte a ajutorului destinat dezvoltării şi asistenţei
umanitare atât noilor democraţii din fostul bloc socialist, cât şi ţărilor în curs de dezvoltare.

O bună parte din ţările Uniunii Europene se află printre puţinele state dezvoltate care s-au achitat de
obligaţia asumată de a participa cu 0,7% din PIB-ul lor la constituirea fondului ONU pentru dezvoltare.

Uniunea Europeană este, de asemenea, cel mai mare partener economic al ţărilor în dezvoltare.
Politica UE prevede ajutor pentru dezvoltarea şi reconstrucţia acestor ţări, iar prin acorduri speciale se
asigură accesul produselor ţărilor respective pe piaţa UE. Pentru combaterea foametei, Uniunea
acordă acestor ţări şi ajutor alimentar de urgenţă. În acelaşi timp, ea finanţează programele strategice
alimentare în scopul reducerii dependenţei acestei categorii de ţări de resursele alimentare din statele
dezvoltate necomunitare.
Obiectul ajutorului pe termen lung acordat de UE ţărilor în dezvoltare este acela de a sprijini dezvoltarea
rurală, de a-i determina pe locuitorii satelor să nu părăsească meleagurile natale şi să gestioneze mai eficient
resursele naturale local

5
 Capitolulu 2 . Locul Uniunii Europene in economia mondiala

2.1 Influenta Uniunii Europene pe scena mondiala

Pe plan economic, comercial si monetar, Uniunea Europeana a devenit o mare putere mondiala. Acest
gigant economic ramane totusi, pentru unii, un „pitic politic”. Aceasta este, bineinteles, o exagerare. Uniunea
Europeana are o influenta considerabila in cadrul organizatiilor internationale cum ar fi Organizatia Mondiala a
Comertului (OMC), organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), si in cadrul summit-urilor
mondiale pentru mediul înconjurator si dezvoltare.

Nu este mai putin adevarat ca statele membre ale Uniunii Europene mai au multe progrese de facut pe
plan diplomatic si politic, inainte de a se putea exprima la unison in problemele mondiale majore cum ar fi:
pacea si stabilitatea, relatiile cu Statele Unite ale Americii, terorismul, Orientul Mijlociu si rolul Consiliului de
Securitate al Natiunilor Unite. Mai mult, sistemele militare de aparare, piatra de temelie a suveranitatii
nationale, raman sub autoritatea guvernelor nationale, ale caror legaturi s-au sudat in interiorul unor alianţe
precum NATO.

Cum tehnologia militara devine din ce in ce mai scumpa si mai sofisticata, guvernele UE considera ca
este imperios necesar sa lucreze impreuna la fabricarea armelor. Mai mult decat atat, daca fortele lor armate
trebuie sa execute misiuni in comun, sistemele lor trebuie sa fie interoperationale, iar echipamentele suficient
de standardizate. Consiliul European de la Tesalonic a decis, in 2003, sa creeze o Agentie Europeana pentru
Aparare .

Din 2003, UE a intreprins o serie de misiuni de mentinere a pacii si de gestionare a crizelor. Cea mai
importanta dintre acestea a fost in Bosnia si Hertegovina, unde misiunea de 7 000 de soldati condusa de
Uniunea Europeana (EUFOR), a inlocuit in decembrie 2004 trupele NATO de mentinere a pacii.

Uniunea Europeana nu are incheiate totusi acorduri comerciale specifice cu principalii sai parteneri
comerciali din randul tarilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii si Japonia. In acest caz, relatiile
comerciale sunt gestionate prin intermediul mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii si Uniunea
Europeana cauta sa dezvolte relatii bazate pe egalitate si parteneriat. Cu toate acestea, tarile membre ale UE nu
sunt intotdeauna de acord asupra tipului de legaturi diplomatice, politice si militare ce trebuie stabilite cu
Statele Unite.

Uniunea Europeana isi extinde schimburile comerciale cu noile puteri apărute în alte părţi ale lumii, cum sunt
cele din America Latina, America Centrala, China sau India. Acordurile comerciale cu aceste tari includ, de
asemenea, cooperari de ordin tehnic si cultural.

6
 2.2 Locul Uniunii Europene in economia mondiala

Uniunea promoveaza prosperitatea şi sprijina valorile democratice în lumea intreaga; în acelasi timp,
aceasta sprijina consolidarea stabilitatii şi bunastarii pentru cetatenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea
de noi state membre în UE consolideaza rolul acesteia pe scena internatională. . Uniunea a creat o politica
externa si de securitate proactiva, cu posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor si de mentinere a
pacii în Europa si in întreaga lume. In contextul international complex de astazi, UE a adaugat noi instrumente la
instrumentele traditionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu, initiativa pentru a rezolva aspecte precum
încalzirea planetara şi schimbarile climatice. Problemele globale necesita solutii globale...

In numar de aproximativ cinci sute de milioane, populatia Uniunii Europene este a treia ca mărime din
lume, dupa China si India.

Marimea si puterea economica genereaza responsabilitati. Uniunea este cel mai mare furnizor de
asistenta financiara si de consultanta pentru tarile mai sarace. Confruntata în prezent cu o ordine mondiala
complexă si fragila, Uniunea se implică din ce în ce mai mult în prevenirea conflictelor, in mentinerea pacii si în
activitatile de combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstructie a Irakului si Afganistanului.
Uniunea a preluat initiativa în abordarea problemei incalzirii planetei şi a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Reunificand continentul, Uniunea Europeana incearca sa construiasca o legatura stransa cu vecinii sai,
astfel incat vechile diviziuni sa nu fie inlocuite cu o noua divizare artificiala. Astazi, Uniunea Europeana ofera
cetatenilor sai stabilitate si prosperitate si lucreaza impreuna cu partenerii sai, intr-o lume interdependenta, la
diseminarea avantajelor oferite de deschiderea pietelor, de cresterea economica si de un sistem politic bazat pe
responsabilitate sociala si democratie.llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll

Uniunea Europeana nu incearca sa impuna sistemul sau celorlalti, dar este mandra de valorile sale. Orice
tară europeana democratica poate sa-si depuna candidatura pentru a deveni membra a Uniunii; cateva tari au
ales sa nu devina membre. In 50 de ani, Uniunea a reunit 27 de tari care si-au pus în comun, cu succes, resursele
economice si politice în slujba interesului comun. Astfel, Uniunea a devenit un model de cooperare şi integrare
pentru alte tari, din alte regiuni ale lumii.

Uniunea Europeana acţioneaza pentru propriul sau interes dar bineinteles si pentru solidaritatea
internationala. Intr-o lume caracterizata din ce în ce mai de interdependenta, sprijinirea dezvoltarii economice si
stabilitatii politice in lumea intreaga reprezintă o investitie pentru propriul sau viitor. Ajutandu-i pe altii, Uniunea
actioneaza pentru crearea unui mediu de siguranta în interiorul frontierelor sale, pentru proprii sai cetateni.
In timp ce lumea multipolarizarea planetei devine o realitate, statele membre ale Uniunii trebuie sa adopte o

7
pozitie comuna, daca doresc ca opinia lor sa fie luată in considerare. Acordurile incheiate de UE cu partenerii sai
din întreaga lume merg mai departe decat simplele schimburi comerciale si asistenta traditională pentru
dezvoltare. Acestea se refera la sprijinul in favoarea reformelor economice, la sanatate si educatie, la
programele pentru dezvoltarea infrastructurii si în anumite cazuri la cooperarea în domenii precum cercetarea si
dezvoltarea si politica de mediu. De asemenea, acordurile furnizeaza un cadru pentru discutarea aspectelor
politice precum democratia si drepturile omului. Acordurile mai recente prevad, de asemenea, ca partenerii
Uniunii sa se angajeze în favoarea neproliferarii armelor de distrugere în masa.l

„Gestionarea” relatiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic: deoarece UE defineste propria sa
politica externa, aceasta trebuie, de asemenea, sa ia în considerare factorii externi. Acesti factori se refera la
interdependenta economica din ce în ce mai mare produsa de efectele combinate ale unui val de liberalizare a
pietelor in întreaga lume, ale revolutiei mondiale a comunicatiilor si ale accelerarii progresului tehnologic.
Uniunea a trebuit sa-si actualizeze prioritatile in contextul unei concurente internationale din ce în ce mai
puternice, ale unor fluxuri de investitii transfrontaliere din ce în ce mai mari si a cresterii cererii mondiale de
materii prime, in special de petrol si de gaz.

In economia mondiala exista zeci de asocieri regionale, diferind intre ele prin diversitatea obiectivelor
sau gradul de institutionalizare.

Comertul international constituie un factor mult mai important in cadrul dezvoltarii economice pentru
tarile mici decat pentru cele mari. De aceea, pentru acestea, regionalizarea constituie o modalitate mai eficienta
de integrare in economia globala.

8
 Concluzie

Eu consider că conştientă de importanţa sa mondială din punct de vedere economic şi

comercial, Uniunea Europeană îşi foloseşte influenţa atât în interes propriu, cât şi în
interesul celorlalţi.Uniunea promovează prosperitatea şi sprijină valorile democratice în lumea
întreagă; în acelaşi timp, aceasta sprijină consolidarea stabilităţii şi bunăstării pentru cetăţenii
din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre în UE consolidează rolul
acesteia pe scena internaţională.
UE este cel mai mare partener comercial mondial, dar, în acelaşi timp, este cel mai mare
furnizor de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare.

În contextul internaţional complex de astăzi, UEa adăugat noi instrumente la

instrumentele tradiţionale ale politicii externe . A preluat, deexemplu, iniţiativa pentru a
rezolva aspecte precum încălzirea planetară şi schimbările climatice.

Întinderea sa şi impactul său din punct de vedere comercial, economic şi financiar fac din
Uniunea Europeană o putere importantă pe plan mondial. Aceasta realizează cea mai mare
parte a comerţului mondial şi generează o pătrime din bunăstarea mondială. Mărimea şi
puterea economică generează responsabilităţi.

9
 Bibliografie :
1. Introducere in economia politica moderna,Philip Hardwick,John Langmead,Bahadur Khan,Ed.
Polirom,Iasi 2009

2. Introducere in dreptul European-Prof univ. dr. Marin Voicu,Universul juridic,Bucuresti 2007

3.http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles|displayArticle/articleID_8937/EurMonitor-
Business-Banca-Mondiala.html

4. ″Economie europeană″-Mirela Diaconescu -Ed. URANUS Bucureşti, 2004

5. ″Economie europeană″-Dinu Marin, Cristian Socol, Marius Marinaş-Ed. Economică Bucureşti, 20

6. Bărbulescu, Iordan, Gheorghe. Procesul decizional în Uniunea Europeană. – Iaşi, Editura Polirom,
2008.
7. Bărbulescu, Iordan, Gheorghe. Uniunea Europeană: de la naţional la federal. - Bucureşti, Editura Tr
itonic, 2005.
8. Bărbulescu, Iordan, Gheorghe. Uniunea Europeană: politicile extinderii. - Bucureşti, Editura Tritonic,
2006.
9. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/
10 . https://ro.scribd.com/doc/41126098/Locul-Uniunii-Europene-in-Economia-Mondiala

10