Alexandru Ofrim

Lectura feminin` \n imagini

DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009

DOSAR

Istoria lecturii \[i propune s` surprind` transform`rile succe-

sive ale actului de a citi [i profilul cititorilor din diverse epoci isto-
rice. În introducerea la o prim` sintez` care \ncearc` s` recon-
stituie practicile de lectur` din alte timpuri, Guglielmo Cavallo [i
Roger Chartier afirm` c` lectura este un proces antropologic: „lec-
tura este o practic` \ntotdeauna \ntrupat` \n anumite gesturi, spa-
]ii, obi[nuin]e“ (Histoire de la lecture dans le monde occidental,
2001). Aceast` abordare a lecturii din perspectiv` antropologic`
trebuie s` ]in` seama de postúrile corpului, de locurile unde se des-
f`[oar` lectura, de materialitatea obiectelor scrise (manuscrisul,
cartea tip`rit`), de practicile [i comportamentele asociate actului
lecturii. În func]ie de conven]iile culturale, de capacit`]ile de lec-
tur`, de obi[nuin]ele cititorilor [i, nu \n ultimul r\nd, de aparte-
nen]` la sexul masculin sau feminin, pot fi puse \n eviden]` diferite
practici de a intra \n contact cu textele aflate \n circula]ie la un
moment dat. Lectura implic` postúri, gesturi, tehnici corporale,
mobilier specific, toate acestea transform\ndu-se de la o epoc` la
alta, uneori \n mod spectaculos. R`m\n deschise \ntreb`rile: cine,
ce, cum, unde, c\nd [i de ce cite[te?

O istorie a lecturii [i, cel mai des, condamnarea – comportamen-

\n imagini
„Lectorul real“ se las` greu descoperit, citi-
torii, fie ei b`rba]i sau femei, \[i consemneaz`
rareori \n scris condi]iile concrete ale lecturii.
Istoricul este astfel nevoit s` recurg` la surse in-
directe: texte literare, scrieri religioase, tratate
filozofice, morale, medicale, pentru a recon-
stitui tipologia practicilor de lectur` [i a citito-
rilor. Toate aceste texte s\nt mai mult sau mai
pu]in normative [i, \n general, scrise de b`rba]i.
De exemplu, este frecvent \nt\lnit` evocarea –
telor feminine de lectur`.
În ultimii ani, istoricii lecturii [i-au \ndreptat
aten]ia c`tre o surs` neglijat` p\n` nu demult:
artele plastice. Înc` din Antichitate, dar mai ales
din Evul Mediu [i p\n` \n zilele noastre, scenele
de lectur` s\nt un subiect deseori frecventat de
arti[ti. Primele \ncerc`ri de studiere metodic` a
acestor imagini apar]in istoricului literar ger-
man Fritz Nies, Bahn und Bett und Blütenduft
(Trenul, patul [i parfumul florilor, 1991, tra-
dus` \n francez` cu titlul L’imagerie de la lec-
ture), [i istoricului de art` italian Anna Fin-

15
 DOSAR
nocchi, Lettrici. Immagini della donna che
legge nella pittura dell’Ottocento (Cititoarele.
Imagini ale femeii care cite[te \n pictura
secolului al XIX-lea, 1992). Fritz Nies a analizat
peste 4000 de imagini: pictur`, gravur`, fotogra-
fie, c`r]i po[tale, ex-libris-uri, afi[e publicitare,
timbre etc., provenind din Fran]a [i Germania.
Nies afirm` c` documentele iconografice, ca [i
textele literare, nu reflect` nici ele \n mod o-
biectiv realit`]ile lecturii. Imaginile s\nt supuse
unor norme, constr\ngeri, cli[ee, toposuri [i
motive prezente \n diversele curente artistice [i
literare. În cazul imaginilor picturale, de cele
mai multe ori este vorba de o punere \n scen`,
„teatral`“, imaginat` de artist. Actul lecturii pre-
supune o postur` de repaus, care constr\nge
pictorul s` redea o imagine static`. Îi r`m\ne \n-
s` libertatea de a exprima o \ntreag` palet` de
nuan]e emo]ionale, precum [i varia]iuni ale ati-
titudinii corporale: relaxare, concentrare, re-
verie etc. Poate fi surprinz`tor faptul c` imagi-
nile av\nd ca subiect scene de lectur` nu s\nt c\-
tu[i de pu]in monotone, dimpotriv`.
Istoricii preocupa]i de studierea practicilor
de lectur`, dar [i istoricii de art` au constatat
faptul c` femeile reprezint` aproape 75% din
imaginile \nf`]i[\nd personaje care citesc. Mo-
tivul „femeie citind“ a atras \n mod special inte-
resul pictorilor sau al fotografilor, reprezen-
t`rile lecturii feminine fiind extrem de variate.
B`rba]ii citesc c`r]i voluminoase, serioase [i sa-
vante sau doar ziare, poz\nd deseori cu o carte
\n m\n` (cartea ca atribut, indice al condi]iei so-
ciale) sau pe un fundal cu rafturi de bibliotec`.
Domnii citesc la cafenea, la club, \n cabinetele
de lectur`, a[adar \n cadrul sociabilit`]ilor mas-
culine. În schimb, iconografia lecturii feminine
pune accentul pe raportul solitar al cititoarei cu
„Pe c\nd citeam \n gr`din`, c`ci m`tu[a mea n-ar fi \n]eles
c` ar putea citi \n alt` zi dec\t duminic`, zi \n care e interzis s`
te ocupi de ceva serios [i \n care nu cosea (\ntr-o zi de lucru
mi-ar fi spus «cum, iar te amuzi s` cite[ti, de[i nu e duminic`»,
d\nd cuv\ntului amuzament \n]elesul jocului [i al pierderii de
timp).“
Marcel Proust, În c`utarea timpului pierdut. Swann
16
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009
cartea, spa]iul privat fiind locul predilect al
lecturii romanului, gen literar considerat, mult`
vreme, frivol, corup`tor, imoral.
Motivul femeii citind.
Primele reprezent`ri
În iconografia religioas` medieval`, Cartea
sf\nt` este un atribut al personajelor biblice
(Hristos, Fecioara Maria, Evangheli[tii, Sfin]ii),
al P`rin]ilor Bisericii sau al clericilor. Miniatura
medieval`, pictura bisericeasc` \i \nf`]i[eaz` ]i-
n\nd o carte \n m\n` sau \n timp ce citesc. În An-
tichitate [i la \nceputurile Evului Mediu, ma-
niera cea mai obi[nuit` de lectur` era cu voce
tare, f`cut` at\t pentru sine, c\t [i pentru ceilal]i.
B`rba]ii citesc voluminoase c`r]i in-folio, efor-
tul lecturii cu voce tare fiind vizibil \n mimica fe-
]ei.
Primele imagini artistice ale lecturii silen-
]ioase, interiorizate s\nt datorate motivului ico-
nografic al „Bunei-Vestiri“. Reprezent`rile cano-
nice, conforme cu textul evanghelic, o prezen-
tau pe Fecioara Maria primind vestea z`mislirii
de la Arhanghelul Gavril, [ez\nd pe un jil], \ntr-o
stare contemplativ`. În secolele XIV-XV, minia-
turile [i picturile italiene, flamande [i franceze
difuzeaz` o nou` ipostaz`: \n momentul apari-
]iei \ngerului, Fecioara Maria ]ine o carte \n m\-
n`, citind \n singur`tate, \n t`cere. Prima repre-
zentare de acest fel apar]ine pictorului italian
Simone Martini, care, \n anul 1333, realizeaz` ta-
bloul cu tema „Buna-Vestire“ pentru altarul bi-
sericii din Siena. Martini este cel care introduce
acest element de noutate: cartea din m\na Fe-
cioarei. Ea pare \ntrerupt` din lectur` de apa-
ri]ia \ngerului, p`streaz` cartea \ntredeschis` \n
m\na st\ng`, degetul mare marc\nd pagina de
unde trebuia reluat` lectura (gest curent al ori-
c`rui cititor). În alte imagini, Fecioara este at\t
de absorbit` de lectur` \nc\t nu \[i d` seama de
prezen]a \ngerului, acesta fiind nevoit s`-[i sem-
naleze prezen]a, ating\nd-o.
Motivul Fecioarei citind este la originea tu-
turor scenelor ulterioare \n care lectura apare
ca ocupa]ie feminin`. În acela[i timp, faptul c`
Fecioara Maria cite[te \n t`cere este o m`rturie
a evolu]iei practicilor de lectur`, a trecerii de la
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009
lectura oralizat`, cu voce tare, la lectura si-
len]ioas`. Aceast` muta]ie fundamental` a pre-
supus transformarea modalit`]ilor corporale ale
lecturii: vocalizarea \ncet\nd s` mai sus]in` efor-
tul de \n]elegere al textului de c`tre cititor. As-
t`zi ne este greu s` concepem faptul c`, \n An-
tichitate [i la \nceputurile Evului Mediu, un text
nu putea fi \n]eles dec\t dac` era citit cu voce
tare. Un factor care impunea aceast` manier`
de lectur` era lipsa spa]iilor dintre cuvinte [i a
semnelor de punctua]ie. Abia prin intona]ie se
f`cea decupajul, textul devenind astfel inteligi-
bil.
Ap`rut` \n mediile monahale, practica lec-
turii silen]ioase se va difuza [i \n r\ndul laicilor,
a elitelor cultivate, aristocratice, care \ncep s`
citeasc` \n t`cere \ncep\nd cu secolele XV-XVII.
Tot acum se multiplic` miniaturile [i picturile
\nf`]i[\nd cititoare \n diverse postúri de lectur`.
Într-o miniatur` din 1420, Marie de Bourgogne
cite[te o carte de rug`ciuni, \n timp ce un c`]el
doarme cuib`rit \n poala ei. Maria von Geldern
apare \ntr-o miniatur` din 1451, citind \n pi-
cioare, \nconjurat` de trandafiri.
DOSAR
prea pu]in confortabil`. Miniaturile surprind mai
ales clerici care citesc a[eza]i la pupitre \nalte,
austere, av\nd \n fa]` volume masive, ferecate \n
metal. Mai rar, \n miniaturi apar [i aristocrate,
citind scrieri religioase. De exemplu, \ntr-o
miniatur` francez` din secolul al XIV-lea, doam-
na st` a[ezat` \ntr-un jil] masiv, av\nd lateral, \n
partea st\ng`, un pupitru prev`zut cu un suport
\nclinat pentru carte. Ea cite[te cu voce tare
unui public masculin (un preot, un c`lug`r [i
doi curteni), cu care pare s` intre \n dialog.
Cartea nu devenise \nc` un obiect u[or de
]inut \n m\n`, formatul masiv impun\nd utiliza-
rea unui suport fix care limita postúrile de lec-
tur` [i contactul corporal cu cartea. Pe m`sur`
ce cultura scris` se laicizeaz`, publicul cititor
devine mai numeros. Odat` cu difuzarea larg` a
textelor laice, [i formatul c`r]ii devine mai mic.
Treptat, lectura se desprinde de contextele reli-
gioase [i apare ideea de confort corporal al citi-
torului, o condi]ie preliminar` pentru ca lectura
s` devin` o pl`cere. Noul format al c`r]ii, mania-

„Întins` lene[`
pe canapea...“
Lectura feminin` \n interior
Actul de lectur` este \ntotdeauna contextua-
lizat, nu orice carte poate fi citit` \n orice loc.
De exemplu, a citi \n biseric`, \n dormitor sau
pe plaj` nu comport` acelea[i func]ii, nici ace-
lea[i rela]ii cu cartea sau cu mediul ambiant.
Alegerea con]inutului lecturii, atitudinile [i
comportamentele cititorilor depind de locuri,
spa]ii, vecin`t`]i, comodit`]i, mobilier, lumin`,
temperatur`. Imaginile artistice s\nt, din acest
punct de vedere, documente excep]ionale pen-
tru reconstituirea situa]iilor concrete de lec-
tur`, a contextelor \n care citeau b`rba]ii [i fe-
meile de alt`dat`.
P\n` \n secolul al XVIII-lea predomin` sce-
nele de lectur` care se desf`[oar` \n spa]iul \n-
chis, fie c` este vorba de lectura colectiv`, cu vo-
ce tare sau de lectura silen]ioas`, ocular`. În
Evul Mediu, lectura pare s` fi fost o ocupa]ie

17
 DOSAR
bilitatea acesteia au scos din uz greoaiele [i in-
comodele pupitre, conduc\nd la apari]ia unor
noi atitudini de lectur`.
Din secolul al XVI-lea dateaz` fotoliile capi-
tonate, care iau forma corpului [i care aveau ca
accesoriu un „repos-jambes“, o pies` destinat`
mai ales femeilor. Este vorba de un taburet
scund, capitonat, pe care se sprijineau pi-
cioarele, \n`l]\nd genunchii pentru a ]ine c\t
mai comod cartea (sau ghergheful). Tot acum
„At\ta satisfac]ie ca la citirea unei c`r]i simt foarte rar. Posed
o carte cum a[ poseda o femeie. Cite[ti cu fiori sau cu c`lduri,
cu nelini[ti [i transfigur`ri. Respira]ia se accelereaz` sau se
opre[te [i, adeseori, p`r`sesc c`r]ile bolnav. Pieptul \mi tremu-
r` [i m` zv\rcolesc \n loc. Nu contemplu, ci creez. E via]`, a-
ceea[i pe care o am c\nd scriu ceva care m` pasioneaz`. Ar-
tele plastice sau cinematograful le pot contempla cu senin`-
tate, cu satisfac]ie, dar far` durerea freneziei. O carte e o fre-
nezie nou`.“
Octav {ulu]iu, Jurnal, 1927-1929
18
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009
apar [i alte piese de mobilier, asociate \n primul
r\nd cu lectura feminin` de interior: canapele,
sofale, divane. Acestea permit lectura \n postur`
alungit`, cu sprijinirea corpului de perne sau
alterna]a [ez\nd-culcat. În secolele XVII-XVIII se
generalizeaz` imaginile \n care femeile citesc
st\nd \n aceste locuri de confort corporal [i de
abandon pentru pl`cerile lecturii. (Aceea[i
al`turare \ntre lectur` [i ideea de comoditate o
g`sim [i \n imaginea publicitar` a zilelor noas-
tre. Cititoare tinere [i frumoase apar \n reclame-
le la canapele de piele, c`zi de baie, l`mpi de
noptier`, haine de cas` sau chiar la ma[ini de
sp`lat).
O alt` postur` frecvent` de lectur` – at\t fe-
minin`, c\t [i masculin` – este cea \n care
cititorii stau a[eza]i \n fa]a unei mese sau a unui
pupitru, pe care se afl` a[ezat` cartea. Deseori,
cititorii \[i sprijin` capul cu m\na st\ng`, \n timp
ce m\na dreapt` este \n contact cu cartea, \ntor-
c\nd filele. Istoricul german al lecturii, Hans
Erich Bödeker, afirm` c` este vorba despre o
nou` atitudine corporal` de lectur`, inexistent`
\nainte, ea f`c\ndu-[i apari]ia \n iconografia se-
colului al XVII-lea. Lectura meditativ`, \ntre-
rupt` de scurte reverii, \ncepe s` fie asociat`
frecvent lecturii feminine. În multe picturi,
chiar [i cu cartea \nchis` pe mas`, ele continu`
s` mediteze la cele citite.
Lectura a devenit treptat o activitate pro-
fund ata[at` spa]iului intim, privat, cel al
confortului corporal. Iat` de ce, at\t \n imaginile
literare, c\t [i \n cele artistice, patul este un loc
privilegiat al lecturii feminine. Imaginile cu b`r-
ba]i citind \n pat s\nt foarte rare, de regul` \n
cheie caricatural`. Lectura \n pat a devenit posi-
bil` gra]ie progreselor vie]ii private (apari]ia ca-
merei [i a patului individual), fiind favorizat` [i
de formatul mic al c`r]ii. Expresia „carte de c`-
p`t\i“ nu este o simpl` figur` de stil, pentru c`
sub pern` erau ]inute c`r]ile de rug`ciuni sau
erau ascunse volumele ilicite, precum romane-
le galante. La \nceputul secolului al XIX-lea apa-
re noptiera, loc unde putea fi a[ezat` sursa de
lumin` (lum\nare, lamp`) f`r` riscul de a pro-
voca un incendiu, dar [i loc unde putea fi p`s-
trat` cartea („cartea de pe noptier`“).
Un alt motiv artistic este acela al femeii
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009
adormite, \n pat, cu cartea pe piept sau c`zut`
pe jos. Lectura \nainte de culcare este o practic`
obi[nuit` [i ast`zi, av\nd presupuse propriet`]i
hipnogene, o cale de a intra \n lumea viselor. În
pictur`, „lectura somnifer“ este o practic` aso-
ciat` mai ales cu sexul feminin. Frecvent, citi-
toarele adormite s\nt dezbr`cate sau, cel mai a-
desea, \n pielea goal`, \n postúri lascive, d\nd
impresia ca s\nt transportate de vise deosebit
de pl`cute...
Lectura este o activitate care nu poate fi
conceput` \n absen]a unei surse de lumin`.
Între secolele XV-XVIII, imaginile con]in\nd sce-
ne de lectur` indic` faptul c` se citea l\ng` fe-
reastr`, la lumina natural`. Lectura cu fa]a la fe-
reastr` este o atitudine tipic feminin`, permi-
]\nd acestora s` men]in` „contactul cu lumea
exterioar`, dar p`str\nd secretul lumii lor in-
terioare [i imaginare“ (Fritz Nies). În acela[i
timp, lectura feminin` la fereastr`, alternarea
cititului cu privitul pe geam poate fi o sugestie
a singur`t`]ii [i a a[tept`rii. Lectura este un pa-
DOSAR
„În camera bunicii c`r]ile st`teau culcate; le lua de la bi-
blioteca de \mprumut [i n-am v`zut niciodat` la ea mai mult de
dou` c`r]i \n acela[i timp.(...) Ea le «\nvelea» cu grij`, apoi, du-
p` ce-[i alegea una din ele, se instala l\ng` fereastr`, \n jil]ul
ei cu urechi, \[i a[eza ochelarii pe v\rful nasului, ofta de fericire
[i de oboseal`, \[i freca pleoapele cu un z\mbet plin de volup-
tate pe care l-am reg`sit mai t\rziu pe buzele Giocondei.“
Jean-Paul Sarte, Cuvintele
liativ, umple un gol, preg`tind \ntr-un fel sosi-
rea so]ului sau apari]ia iubitului. Numeroase
s\nt [i lecturile feminine f`cute la lumina lum\-
n`rii sau a unei candele. În principiu, aceast`
lectur` nocturn` nu putea fi dec\t de scurt` du-
rat`, dac` ne g\ndim la costurile ridicate ale lu-
m\n`rilor sau la oboseala ochilor. La mijlocul se-
colului al XIX-lea, apari]ia unor noi modalit`]i
de ecleraj, cum ar fi l`mpile cu petrol [i cu gaz,
iar mai apoi a luminii electrice, care asigur` o
lumin` uniform`, odihnitoare au sporit consi-
19
DOSAR
derabil confortul de lectur` [i, implicit, timpul
dedicat acesteia. Temperatura agreabil` este,
de asemenea, o condi]ie pentru confortul cor-
poral al lecturii. Cititul la c`ldura [emineului
este o alt` tem` recurent` \n pictura secolelor
XVIII-XIX. Tot acum, cataloagele de mod` pro-
pun femeilor o rochie de interior, u[oar`, dar
c`lduroas`, numit`, nu \nt\mpl`tor: „liseuse“.
Reorganizarea spa]iului intim al locuin]ei
burgheze [i progresele igienei personale au dus
la instaurarea unui nou loc al lecturii: cada de
baie. Pl`cerii b`ii i se adaug` pl`cerea lecturii. În
unele reprezent`ri artistice, actul lecturii este
© Dan Stanciu
20
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009
asociat cu alte activit`]i: femei care citesc \n
timp ce \[i \mpletesc p`rul (cu cartea deschis`
pe masa de toalet`), \n timp ce leag`n` copilul,
al`pteaz` sau chiar atunci c\nd tricoteaz`.
Foarte rare s\nt imaginile \n care lectura fe-
minin` se desf`[oar` \n spa]iul bibliotecii. Mult
timp, biblioteca, privat` sau public`, a fost un
loc interzis femeilor. P\n` t\rziu, spre sf\r[itul se-
colului al XIX-lea, bibliotecile publice din Paris
erau deschise pentru fete doar dou` s`pt`m\ni
pe an [i numai sub supravegherea \nv`]`toare-
lor. Cu timpul, femeile au cucerit [i acest spa]iu
exclusiv masculin. La mijlocul secolului al XX-
lea, profesia de bibliotecar se feminizeaz`, de-
venind o ocupa]ie preponderent feminin`.
Lectura implic` un \ntreg ceremonial, obi[-
nuin]e [i tabieturi. Deseori, lectura feminin`
este asociat` cu o cea[c` de cafea sau de ceai.
Avem imagini cu b`rba]i care fumeaz` pip` sau
trabuc \n timp ce citesc ziarul. La \nceputul se-
colului al XX-lea, fumatul \nceteaz` s` mai fie un
privilegiu masculin. Demi-mondenele fumeaz`
]igarete, instalate comod pe o canapea. În unele
imagini, ele ]in o carte \n cealalt` m\n`, nu o
dat` contextul fiind provocator, erotic.
La umbra cititoarelor
\n floare
C`r]ile tip`rite au condus treptat la sporirea
confortului de lectur` [i la cre[terea auto-
nomiei cititorilor. Cartea \nceteaz` s` mai fie un
obiect pre]ios care poate fi citit numai la pu-
pitru, protejat [i ]inut la ad`post, devenind un
bun de consum, un obiect u[or de purtat [i de
m\nuit. În anul 1501, tipograful vene]ian Aldo
Manuzio editeaz` opere ale autorilor latini
clasici, acestea fiind primele c`r]i tip`rite cu li-
tere italice (sau aldine), cu un format mic (in-
octavo, 24x16 cm). El a \nlocuit leg`turile co-
per]ilor cu unele mai practice [i adaptate noului
format: acestea nu mai s\nt confec]ionate din
lemn sau metal, ci din carton. Procesul de „de-
mocratizare“ a formatului de buzunar a fost \ns`
unul foarte lung, \ncheiat abia la mijlocul se-
colului al XX-lea. Noul format al c`r]ii a permis
aceast` „deteritorializare a lecturii“, dup` ex-
presia lui Michel de Certeau.
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009 DOSAR
Primele imagini cu cititori \n aer liber apar
spre sf\r[itul secolului al XVIII-lea. În perioada
romantic`, natura devine o tem` central`, un
loc de refugiu [i de medita]ie, spa]iul privilegiat
al descoperirii de sine. În pictur`, peisajul nu
mai este un simplu element de fundal, el poate
s` ocupe primul plan. Fritz Nies observ` c` \n
pictura secolului al XIX-lea, o treime din sce-
nele de lectur` se petrec \n exterior, protago-
nistele cele mai numeroase fiind femeile. Avem
reprezent`ri ale unor femei care citesc la liziera
unei p`duri, la umbra unui copac sau pe malul
unui r\u. Cititoarele solitare stau \ntinse direct
pe iarb` sau pe o p`tur`. Lectura are loc [i \n
spa]iul naturii amenajate, artificiale: parcuri [i
gr`dini, [ez\nd pe o balustrad` de piatr`, sub o
arcad`, pe marginea unui bazin sau \n gr`dina
privat`, sub un umbrar cu verdea]`. Uneori, ci-
titoarele s\nt \ntr-o stare de reverie, cu cartea
c`zut` pe jos [i cu filele \ndoite. În mediul ur-
ban, asist`m la o multiplicare a locurilor de lec-
tur`: pe o banc` din parcul public sau \n gar`,
a[tept\nd trenul.
Romantismul a contribuit \n mod decisiv [i
la apari]ia unei noi sensibilit`]i \n ceea ce pri-
ve[te marea, la conturarea unui nou mod de a-
preciere a peisajului litoral. P\n` la sf\r[itul se- „În realitate tr`ia \n a[teptarea serii, c\nd noi eram \n pat [i
colului al XVIII-lea, marea era considerat` res- ea apuca, \n sf\r[it, s` citeasc`. Era perioada marilor lecturi
ping`toare, ur\t`, nes`n`toas` pentru corpul u- Strindberg. Eu st`team treaz \n pat [i vedeam pe sub u[` li-
man. Treptat, aceste reprezent`ri se schimb` [i, c`rirea de lumin` de dincolo, din camera de zi. St`tea \n ge-
a[a cum a demonstrat istoricul francez Alain nunchi pe scaunul ei, cu coatele pe mas`, capul sprijinit pe
Corbin, \ntre 1790-1840 a fost „inventat`“ plaja. pumnul drept, av\nd \n fa]` mald`rul \nalt de volume din Strind-
La \nceput au existat alte practici corporale, alte berg.(...) Dup` ce cinam [i masa fusese str\ns`, dup` ce-i cul-
folosin]e ale plajei: medicii nu recomandau ca pe cei mici, \i duceam teancul de volume galbene pe mas`,
expunerea la soare, cura marin` reduc\ndu-se la aranj\ndu-le la locul lor. Mai discutam pu]in, \i sim]eam ner`b-
plimb`ri pe falez` sau statul sub umbrel`, pe darea, pentru c` aveam mald`rul de c`r]i \n fa]a ochilor, o \n-
[ezlong. Inevitabil, se na[te un nou loc de lectu- ]elegeam [i mergeam lini[tit la culcare, f`r` s` o mai chinui. În-
r`: femeile citeau pe plaj`, \mbr`cate din cap chideam \n urma mea u[a de la dormitor p\n` m` dezbr`cam,
p\n` \n picioare, la acea vreme. o mai auzeam plimb\ndu-se \ncoace [i-ncolo. M` culcam [i \mi
ciuleam urechile la sc\r]\itul scaunului pe care se urca, apoi sim-
Nud de femeie citind ]eam cum ia volumul \n m\n` [i, c\nd eram sigur c` l-a deschis,
\mi aruncam privirea spre lic`rirea de lumin` de dedesubtul
Tot o imagine religioas` st` [i la originea te- u[ii. Atunci [tiam c` nu se va mai ridica, orice s-ar \nt\mpla, \mi
mei iconografice „Nud de femeie citind“. Fritz aprindeam mica mea lantern` [i-mi citeam cartea sub p`tur`.“
Nies a identificat primele reprezent`ri ale „nu-
dit`]ii lectorale“ feminine \n tema iconografic` a Elias Canetti, Limba salvat`
peniten]ei Mariei Magdalena. Într-o pictur` din
1565, Ti]ian o \nf`]i[eaz` \ntr-o stare de extaz

21
 DOSAR
„Analogia cu tenisul nu e valabil` \n cazul lecturii – aceasta
nu e un proces du-te-vino, ci o nesf\r[it`, chinuitoare p`c`leal`,
un flirt care r`m\ne neconsumat sau, dac` ajunge s` fie con-
sumat, r`m\ne un act solitar, de masturbare. (În acest moment
al prelegerii, auditoriul \ncepu s` dea semne de nervozitate.)
Cititorul o ia \n m\n` \n timp ce textul \l st\rne[te, \i st\rne[te cu-
riozitatea, pofta, tot a[a cum o dansatoare de striptease st\r-
ne[te curiozitatea [i poftele publicului s`u.“
David Lodge, Ce mic`-i lumea!
22
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009
mistic, \ntrerupt` din lectur`, av\nd \n fa]` o car-
te deschis`, sprijinit` de un craniu. Ea nu poart`
dec\t un voal transparent, care \i acoper` par]ial
bustul, [i o e[arf` \n jurul coapselor. Avem de-a
face aici cu un context religios, nuditatea este
aici un semn de ascez`. Arti[tii din secolele
urm`toare \ncep s` trateze aceast` tem` a nu-
dit`]ii feminine \n cu totul alte contexte. În anul
1752, Boucher picteaz` pentru prima dat` o t\-
n`r` fat`, goal`, seduc`toare, \ntins` pe un di-
van, cu o carte deschis` al`turi.
Asocierea nudit`]ii feminine cu actul lecturii
devine o constant` a imaginarului artistic. A-
ceast` tem` iconografic` a fost consacrat` \n
pictura francez` de Boucher, Chardin, Fra-
gonard, Greuze, Georges de la Tour, Corot,
Courbet, Daumier, Delacroix, Cézanne, Manet,
Renoir. Pictura secolelor XVII-XVIII ofer` nu-
meroase exemple de reprezent`ri erotizate ale
postúrilor lectorale feminine. St\nd pe fotoliu,
pe sofa sau pe pat, tinerele femei ad\ncite \n
lectur` s\nt sumar \mbr`cate. Decolteul este ge-
neros, ve[mintele \n dezordine, breteaua ro-
chiei este c`zut` de pe un um`r, uneori l`s\nd
un s\n la vedere, o m\n` se strecoar` discret sub
jupoane, postura fiind una de abandon [i de vo-
luptate. Fa]a cititoarelor este aprins`, febril`,
afi[\nd un z\mbet ca pentru sine. Expresia fa-
cial` tr`deaz` pl`cerea [i reveria, ele viseaz` cu
ochii deschi[i \n timp ce citesc. La mijlocul se-
colului al XIX-lea, senzualitatea cititoarelor este
din ce \n ce mai provocatoare [i explicit`, nudi-
tatea devine complet`.
Aceste imagini coincid cu difuzarea pe scar`
larg` a literaturii de fic]iune [i cu feminizarea
publicului cititor. Practic` solitar` prepon-
derent feminin`, lectura romanului a fost pus`
sub acuzare \n discursul masculin al secolelor
XVIII-XIX, condamnat` ca fiind corup`toare a
sufletului [i a corpului, ocupa]ie care st\rne[te
poftele trupe[ti [i \nfl`c`reaz` imagina]ia. Istori-
cul francez Roger Chartier consider` c` acest
topos iconografic al cititoarei seminude sau
nude „precizeaz` felul \n care \[i reprezentau
oamenii secolului al XVIII-lea lectura feminin`,
ce devenise pe atunci un act intim prin
excelen]`, un act prin care numai efrac]iunea
pictorului \l poate sustrage din solitudinea
DILEMATECA ● OCTOMBRIE 2009
\nv`luit` de t`cere“. Fritz Nies este de p`rere c`
pictorii induc o semnifica]ie erotic` acestor
imagini, suger\nd astfel c` lectura feminin` este
un stimulent amoros sau un surogat pentru
activitatea sexual`. Istoricul francez Daniel
Fabre vede aici o ambivalen]` a imaginilor de
acest tip, care comport` „fie o judecat` moral`,
fie o inten]ie erotic` sau subversiv`“. Nu este
\ns` niciodat` clar dac` imaginile s\nt menite s`
condamne sau s` incite.
Inventarea tehnicii fotografice, perfec]iona-
rea procedeelor de multiplicare a imaginilor au
f`cut ca tema cititoarei nude s` fie preluat` de
arta fotografic` [i de cartea po[tal`. În jur de
1860 apar primele c`r]i po[tale ilustrate. S\nt
frecvente imaginile erotice \nf`]i[\nd tinere fe-
mei care citesc \ntinse goale pe pat, pe canapea
sau pe covor, legendele ilustra]iilor fiind de ti-
pul: „Dorin]a aprins`“, „Cartea interzis`“.
Dincolo de exploatarea ei erotic`, imaginea
„nud de femeie citind“ este, de fapt, portretul
ultim al lecturii, avatarul ei voluptuos. Analogia
tulbur`toare \ntre trupul femeiesc [i carte con-
DOSAR
stituie o redutabil` fantasm` masculin`, cea a
„femeii-carte“. În general, reprezent`rile pictu-
rale doar sugereaz` aceast` identificare, \ns` ar-
tistul belgian Émile Berchmans realiza \n anul
1898 o gravur` reprodus` pe coperta revistei de
art` La Plume, \n care aceast` apropiere este
explicit`. Este vorba despre imaginea unei fe-
mei-carte sau, dac` vrem, a unei c`r]i-femeie.
Silueta unui nud feminin se pierde printre filele
unei c`r]i deschise, a[ezate vertical, la fel de
\nalt` ca femeia. Corpului femeii are aceea[i cu-
loare [i aceea[i textur` ca paginile r`sfirate ale
c`r]ii, ce se deschide ademenitor. De[i bra]ele
[i picioarele dau sugestia c` s-ar confunda cu
filele c`r]ii, femeia p`streaz` un aer atr`g`tor,
provocator. Este \ntoars` cu spatele [i pare, \n
acela[i timp, c` intr` \n carte, gata s` dispar` din
clip` \n clip`, printre filele unduitoare ca
faldurile unei cortine. Ea arunc` peste um`r o
ultim` privire ce pare s` spun`: „Urmeaz`-m`!“.
Cine ar putea rezista unei asemenea
invita]ii?
■
23