Sunteți pe pagina 1din 9

Alexandru Ofrim

Practici de lectur`

© Dan Stanciu
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0

DOSAR

Cititul ni se pare „natural“, la fel ca respiratul sau mersul pe jos, o de-


prindere universal`, desf`[urat` dup` acelea[i reguli, atît în zilele
noastre, cît [i în trecutul mai mult sau mai pu]in îndep`rtat. Este îns`
suficient s` arunc`m o privire asupra unei pagini dintr-o carte ma-
nuscris` din secolul al XIV-lea pentru a ne da seama c` maniera în care
era citit` difer` foarte mult fa]` de obi[nuin]ele cititorului de azi. Prac-
ticile [i gesturile lecturii s-au schimbat de-a lungul timpului, odat` cu
transformarea suporturilor materiale ale scrierii. Textele nu pot fi diso-
ciate de materialitatea lor. Formatul c`r]ii, punerea în pagin`, organi-
zarea intern` a textului, regulile ortografice îndeplinesc o func]ie expre-
siv` [i determin` modalit`]ile de lectur`. Istoricii vorbesc despre mai
multe „revolu]ii ale lecturii“ care au modificat obi[nuin]ele [i prefe-
rin]ele cititorilor: înlocuirea ruloului de papirus de c`tre codex, tre-
cerea de la lectura cu voce tare la lectura silen]ioas`, inventarea tipa-
rului, apari]ia textului electronic.

Lectura ruloului nat din lemn sau din metal, numit umbilicus
(„buricul“ c`r]ii). De unul din mînere se ata[a o
de papirus etichet` pe care se afla titlul c`r]ii – syllabus în
Primul suport care a f`cut posibil` redac- greac`, titulus în latin`. Textul era scris cu cer-
tarea unor texte de mari dimensiuni a fost ru- neal`, pe o singur` fa]` a sulului de papirus, cea
loul de papirus. Tulpina de papirus era prelu- din interior. Pe m`sur` ce se desf`[ura ruloul,
crat` prin uscare, presare [i lustruire, ob]i- de la dreapta la stînga, ap`reau sec]iuni succe-
nîndu-se o suprafa]` neted`, un material suplu sive de aproximativ 30 de cm l`]ime, cu scrisul
pe care se putea scrie. Poten]ialul „tehnologic“ pe dou`-trei coloane: aceasta era „pagina“ pe
a fost repede sesizat de egipteni, care au înce- care o avea sub ochi cititorul din Antichitate.
put s` lipeasc` foile de papirus, unele în conti- Nu era prea comod s` cite[ti un sul de pa-
nuarea celorlalte, într-o band` continu` lung` pirus. Pentru a fi citit`, o carte în form` de rulou Alexandru Ofrim
de 6-10 metri [i lat` de 20-30 cm. Din Egipt pa- trebuia ]inut` cu ambele mîini. Cu mîna dreapt` este conferen]iar
pirusul a fost importat în Grecia [i apoi la Roma se ]inea sulul, iar cu mîna stîng` erau efectuate la Facultatea de Litere,
(sec. VII-V î.Hr.). succesiv dou` opera]iuni: derularea [i înf`[u- Universitatea Bucure[ti.
Are în preg`tire
Pentru a putea fi manipulat cu u[urin]`, su- rarea paginii citite. Dup` lectur`, cartea trebuia un volum despre istoria
lul de papirus era rulat pe un cilindru confec]io- înf`[urat` la loc, în sens invers, pe cilindru, o- practicilor de lectur`.

15
DOSAR D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0

pera]iune în care, deseori, cititorul se folosea Unaspectinteresantalculturiiscrisedinanti


de b`rbie ca punct de sprijin. Poetul latin Mar- chitateagrecoroman`estefaptulc`texteleeraur
]ial aminte[te acest gest într-o epigram`: „O car- edactateînscriptiocontinuaadic`f`r`separar
te fat`-mare, o carte neumblat`, / Pe care-al ei eacuvintelorapropozi]iilor[iafrazelorscribiifo
p`rinte o ]ine încuiat`, / Un sul pe care nimeni loseaurar[iinconsecventsemneledepunctua]ie
nu l-a desf`[urat, / {i nimeni înc` barba de el nu literelealc`tuiauuntextcontinuuf`r`majuscu
[i-a frecat“. Lectura unui rulou de mari dimen- lealineate[iparagrafe.
siuni putea fi o opera]ie periculoas`. Pliniu cel Vedem c` cititorul modern are mari dificul-
B`trîn relateaz` c` un cititor în vîrst` de 83 de t`]i în a citi [i a în]elege un text în aceast` pre-
ani „citea în picioare un volumen foarte greu pe zentare. Lectura este greoaie [i necesit` inter-
care l-a sc`pat din mîini. |ncercînd s`-l prind` ven]ia vocii pentru descifrare. Din pricina ab-
[i-a pierdut echilibrul, a c`zut [i [i-a rupt picio- sen]ei oric`rui dispozitiv grafic care s` mar-
rul, dup` care a murit“. cheze pauzele, cititorul trebuie s` redea de mai
Ruloul impunea o lectur` linear` [i secven- multe ori textul cu voce tare pentru a sesiza
]ial`; consultarea unei pagini precedente sau re- succesiunea cuvintelor, sensul frazei. |n acest
g`sirea unei informa]ii erau opera]iuni greoaie, tip de lectur`, ochiul are nevoie de un supli-
ce necesitau derularea înainte [i înapoi a rulou- ment vocal.
lui. Cartea de papirus nu putea fi frunz`rit`, nu Cititorii din Antichitate nu puteau avea obi[-
se putea pune un semn de carte. Lectura, o dat` nuin]a de a citi în t`cere, maniera cea mai obi[-
întrerupt`, ducea la pierderea reperelor. Dac` nuit` de lectur` era cu voce tare, f`cut` atît pen-
dorea s` localizeze un capitol sau un paragraf, tru sine, cît [i pentru ceilal]i. Scrisul nu se putea
cititorul nu dispunea de orientare în organiza- dispensa de voce, dup` cum afirm` clasicistul
rea intern` a c`r]ii [i era obligat s` citeasc` pa- Jesper Svenbro, într-o carte în care analizeaz`
saje întregi pentru a reg`si informa]ia dorit`. rela]iile complexe dintre scriere [i lectur` în
Specialistul canadian în teoria lecturii, Christian Grecia antic`: „Pentru greci, lectura înseamn`
Vandendorpe, este de p`rere c` ruloul de pa- lectura cu voce tare. Aceasta nu pentru c` ar fi
pirus „a impus serioase limit`ri expansiunii scri- fost incapabili s` citeasc` în t`cere, cum sus]ine
sului [i a contribuit la men]inerea acestuia sub o pozi]ie extrem`, ci pentru c` modul natural
tutela oralului“. de a citi un text în Grecia antic` era, f`r` nici o
îndoial`, acela de a-l citi cu voce tare. Leg`tura
Scrierea continu` pe care grecii o între]ineau cu scrisul ar putea fi,
într-adev`r, comparat` cu aceea pe care noi
[i lectura cu voce tare modernii o avem cu nota]ia muzical`: nu este
Un aspect interesant al culturii scrise din imposibil s` citim muzica în t`cere, dar modul
Antichitatea greco-roman` este faptul c` textele cel mai curent de a face acest lucru este de a o
erau redactate în scriptio continua, adic` f`r` cînta sau a o interpreta la un instrument pentru
separarea cuvintelor, a propozi]iilor [i a fra- a [ti cum sun`“ (Phrasikleia. Antropologia lec-
zelor. Scribii foloseau rar [i inconsecvent sem- turii în Grecia antic`, traducere din limba
nele de punctua]ie, literele alc`tuiau un text greac` de Anca Dan [i Raluca-Mihaela Nedea,
continuu, f`r` majuscule, alineate [i paragrafe. Editura Symposion, 2004).
Cititorul nu avea alt` solu]ie decît s` urmeze Svenbro mai constat` c` exist` o serie de
firul textului, citindu-l neîntrerupt, de la prima analogii între categoriile culturii scrise grece[ti
pîn` la ultima pagin`. |n textele antice, sarcina [i practica „pederastiei pedagogice“, care pre-
de a separa cuvintele era îndeplinit` de cititor, supunea rela]ia amoroas` dintre un erast (b`r-
[i nu de scrib. bat adult, activ [i dominant) [i un eromen (ado-
Pentru a exemplifica sistemul scrierii în lescent, pasiv [i dominat). Acest model, al rela-
scriptio continua, vom alege paragraful de mai ]iei între erast [i eromen, a fost folosit de greci
sus [i vom scoate semnele de punctua]ie: pentru a reprezenta scrisul [i lectura, rela]ia

16
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0 DOSAR

dintre scriptor [i lector. Printre multele verbe necunoscut`. Pentru secolul al V-lea î.Hr. exist`
care însemnau „a citi“ în limba greac` veche, se m`rturii c` lectura interiorizat` era practicat` în
num`r` [i enthynkhánein, care avea [i sensul medii restrînse, ceea ce înseamn` c` scriptio
de „a avea raporturi sexuale cu“. O inscrip]ie continua nu era un obstacol de netrecut. |ns`,
descoperit` în Sicilia (sec. V î.Hr.) utilizeaz` majoritatea cititorilor practica lectura cu voce
chiar termenii acestei analogii: „cel care scrie tare, în diverse situa]ii [i contexte. Istoricul
inscrip]ia aceasta i-o va trage (pygíxei) cititoru- francez Roger Chartier apreciaz` c` „practica
lui“. Faptul nu este izolat, fiind vorba de un ade- obi[nuit` în Antichitate a lecturii cu voce tare,
v`rat topos care poate fi identificat [i în inscrip- pentru al]ii [i pentru sine, nu trebuie atribuit`
]iile latine[ti (amat qui scribet pedicatur qui absen]ei controlului lecturii vizuale (aceasta
leget – „cel care scrie este cel care iube[te, cel este f`r` îndoial` practicat` în lumea greac` în-
care va citi o ia pe la spate“). Motivul exist` [i în c` din secolul al VI-lea î.Hr.), ci, mai curînd, u-
imaginea figurativ`. Pe o cup` din Attica, datînd nei conven]ii culturale care asocia strîns textul
din aceea[i perioad`, este reprezentat un tîn`r [i vocea, lectura, declama]ia [i ascultarea“.
imberb, îmbr`cat într-o mantie, citind o ins-
crip]ie de pe o coloan` de piatr`. Pentru a citi, Noua form` a c`r]ii:
el se apleac` în fa]`, punîndu-[i în eviden]` par-
tea posterioar`, bine conturat` sub faldurile codexul
ve[mîntului. Metaforic, lectorul este asemenea Ob]inut din pielea unor animale, arg`sit` [i
unui eromen: î[i asum` rolul pasiv al celui ce ac- netezit` pe ambele fe]e, pergamentul asigura o
cepta s` fie dominat, în timp ce scriptorul este suprafa]` alb`, bun` pentru scris. Buc`]ile de
activ [i dominant, folosind corpul lectorului piele erau t`iate în dreptunghiuri care puteau fi
pentru a-[i exercita puterea. Cititorul trebuie s` împ`turite [i a[ezate unele într-altele, în form`
cedeze scriptorului propria sa voce pentru ca de caiet sau codex.
textul scris de acesta s` se realizeze complet. Codexul este forma c`r]ii cu care sîntem
Chiar dac`, mult` vreme, lectura în Grecia obi[nui]i noi ast`zi, form` stabil` care rezist` de
antic` însemna în primul rînd lectura sonor`, a- dou` milenii. Aproape patru secole i-au trebuit
ceasta nu înseamn` c` lectura silen]ioas` era codexului s` detroneze ruloul [i vechile practici

17
DOSAR D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0

de lectur`. |ncepînd cu secolul al II-lea are loc carte, scris` pe piele fin` de vi]el; / {i-l ai pe Ci-
trecerea lent` de la volumen la codex, pentru ca cero tovar`[ [i-un gînd s` pleci la drum cu el“;
spre sfîr[itul secolului al IV-lea, în Occidentul „Mai multe epigrame – trei sute – de-ai avea, /
latin, pergamentul [i codexul s` înlocuiasc` de- Te-ar mai citi întreag`, vreunul, carte-a mea? /
finitiv ruloul de papirus. Noua form` a c`r]ii a De ce atît de mic` te-am pl`m`dit? Ascult`: / |n-
antrenat o transformare profund` a practicilor tîi, fiindc` astfel nu-mi ceri hîrtie mult`; / Al doi-
de lectur`. Schimbarea formei [i a suportului lea: copistul, pe pagini pu]intele / Mai mult de-
c`r]ii a fost comparat` cu o adev`rat` revolu]ie, un ceas nu pierde cu fleacurile mele; / Al trei-
similar` cu consecin]ele introducerii tiparului lea: în grab` prinzi un cititor, / Oricît ar fi de
sau cu apari]ia c`r]ii electronice. seac`, se-nghite mai u[or“.
|n mai multe epigrame, Mar]ial se entuzias- O consecin]` important` a trecerii de la vo-
ma fa]` de avantajele codexului: „De vrei, din- lumen la codex a fost afirmarea unei noi er-
tr-ale mele, s` iei cu tine-o carte, / La drum s` gonomii a lecturii, o amplificare a gesturilor de
te-nso]easc`, acum cînd pleci departe, / Alege-o lectur`, adaptarea corpului la noul aspect mate-
pe aceasta: e mic` [i u[oar`, / Po]i s-o cuprinzi rial al c`r]ii. Forma dreptunghiular` [i para-
în mîn`, s-o por]i la sub]ioar`, / L`sînd pe raft a- lelipipedic` a codexului permite cititorului s`-[i
cas` prea-grelele volume“; „Ia-n mîini aceast` elibereze mai mult corpul. |n timp ce cititorul
ruloului de papirus era obligat s`-[i foloseasc`
amîndou` mîinile pentru a-l derula lateral, citi-
torul codexului îl ]ine cu o singur` mîn` sau
poate s`-l pun` pe mas` ori pe alt suport, întor-
cîndu-i lejer filele. Noua materialitate a c`r]ii a
dus la apari]ia unor gesturi alt`dat` imposibile,
cum ar fi acela de a frunz`ri, de a pune un semn
de carte sau de a face însemn`ri. Cititorul poate
citi [i scrie în acela[i timp, poate s`ri de la o pa-
gin` la alta sau – aspect foarte important – poa-
te s`ri de la o carte la alta, le poate consulta în
acela[i timp, poate compara pagini din c`r]i di-
ferite.
Codexul nu mai este dependent de con-
strîngerile tehnice ale ruloului de papirus, el
poate fi confec]ionat în formate [i grosimi dife-
rite. De asemenea, codexul este mult mai com-
pact decît ruloul, textul poate fi scris pe ambele
p`r]i ale suportului, rezultînd o important` eco-
nomie de material.
Apari]ia codexului a însemnat desprinderea
c`r]ii de linearitate [i intrarea ei în sfera tabula-
rit`]ii, adic` a posibilit`]ii cititorului de a accede
la con]inut în ordinea pe care o dore[te. A tre-
buit s` treac` îns` aproape o mie de ani pentru
ca accesul cititorului s` devin` un procedeu di-
rect [i rapid. Abia în secolul al XII-lea încep s`
fie utilizate elemente paratextuale [i dispozitive
vizuale care ghideaz` lectura [i permit repera-
rea informa]iei în con]inutul c`r]ii.
Pagina devine unitatea de baz` a textului [i

18
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0 DOSAR

a lecturii, asupra oglinzii paginii se fixeaz`, de a- tulbure o atît de mare adîncire în studiu?! – [i a-
cum înainte, privirea cititorului. Cînd cartea poi plecam, presupunînd c` nu voia s` fie tul-
este deschis`, cititorul vede dou` pagini în burat în scurtul r`stimp cînd, ferit de larma tre-
acela[i timp. Prezentarea în form` de diptic a burilor celorlal]i oameni, se putea dedica re-
codexului permite anticip`ri de lectur`, po- facerii propriului spirit“. O scen` banal` ast`zi,
sibilitatea de a contempla cartea deschis`. Un aceea a unui cititor adîncit în lectur`, par-
alt avantaj: cititorul poate s` aprecieze cu u[u- curgînd în t`cere filele c`r]ii, i s-a p`rut bizar`
rin]` locul unde a ajuns cu lectura, s` estimeze lui Augustin, obi[nuit s` citeasc` cu voce tare. El
cantitativ sec]iunea parcurs` [i cea r`mas`, î[i a c`utat diverse explica]ii faptului c` Ambrozie
poate planifica durata lecturii. citea altfel decît to]i ceilal]i: „Se ferea poate s`
citeasc` cu voce tare, ca nu cumva vreun ascul-
Mir`rile lui Augustin t`tor atent [i interesat s`-l sileasc` s` se anga-
jeze în lungi l`muriri sau dezbateri pe marginea
|n anul 383, tîn`rul Augustin se stabile[te la unor pasaje mai obscure, pierzînd astfel o parte
Milano, unde îl cunoa[te pe episcopul Am- din timpul destinat c`r]ilor pe care voia s` le
brozie, unul dintre cei mai mari oratori ai epo- studieze. Un alt motiv, poate înc` [i mai înte-
cii. |n Confesiuni, Augustin î[i aminte[te mo- meiat, pentru care citea în gînd era [i nevoia de
mentul de uimire pe care l-a avut atunci cînd l-a a-[i cru]a vocea, care i se deteriora cu u[urin]`.
v`zut pe Ambrozie citind în t`cere: „Cînd citea, |n sfîr[it, oricare ar fi fost motivul s`u interior, a-
ochii s`i alunecau pe deasupra paginilor, iar cesta nu putea fi decît foarte întemeiat la un
spiritul s`u scurta în]elesul rîndurilor, în vreme b`rbat precum Ambrozie“.
ce glasul [i limba sa se odihneau. Adesea, cînd Un alt pasaj bine cunoscut din cartea lui Au-
eram [i eu prin preajm` – c`ci nu p`zea nimeni gustin este cel al momentului convertirii la cre[-
la poart` [i nici nu era obiceiul ca un nou-venit tinism. Aflîndu-se în gr`dina casei sale, Augustin
s` fie anun]at –, îl vedeam cum cite[te în t`cere aude un glas misterios de copil care îi spunea:
[i niciodat` în alt fel. R`mîneam a[ezat, într-o „Tolle, lege!“ – „Ia [i cite[te!“. Surprins, se în-
îndelungat` t`cere – c`ci cine ar fi îndr`znit s` dreapt` c`tre prietenul s`u Alypius, lîng` care

19
DOSAR D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0

l`sase Epistolele Sfîntului Pavel, deschide car- mii lui David, aceste cînt`ri de credin]`, aceste
tea la întîmplare [i nimere[te peste un pasaj a glasuri ale evlaviei în care nu î[i poate g`si locul
c`rui lectur` l-a f`cut s` se converteasc`: „M-am un spirit trufa[! (...) Da, cîte strig`te nu în`l]am
repezit deci înapoi, c`tre locul unde [edea Aly- c`tre tine citind acei psalmi, cum m` înfl`c`ram
pius, c`ci acolo l`sasem cartea Apostolului cînd prin ei de iubire pentru tine [i cum eram mis-
m` ridicasem s` plec. Am apucat-o, am tuit de dorin]a de a-i recita, dac` ar fi fost cu pu-
deschis-o [i am citit în t`cere primul pasaj pe tin]`, c`tre întregul p`mînt, ca s` înfrunt înfu-
care mi-am aruncat privirea: «S` umbl`m în pli- murarea neamului omenesc! (...) Cît de aprig`
n` zi cu bun`-cuviin]`, nu în ospe]e [i be]ii, nu [i de ascu]it` era dureroasa mea pornire împo-
în desfrîn`ri [i în destr`b`l`ri, nu în certuri [i în triva maniheilor! (...) A[ vrea ca ei s` m` asculte
rivalit`]i; ci îmbr`ca]i-v` în Domnul Iisus Hristos f`r` ca eu s` o [tiu, s` m` asculte a[a, pentru ca
[i nu v` îngriji]i de îndestularea poftelor trupu- ei s` nu cread` cumva c` acele cuvinte ale mele,
lui»“. Dup` aceasta a f`cut un gest foarte fami- pe care le-am împletit cu Psalmii, le erau adre-
liar cititorilor: „Apoi, însemnînd locul din care sate lor; c`ci este adev`rat, nu a[ fi rostit acele
citisem, cu degetul sau cu nu mai [tiu ce alt cuvinte, sau, dac` le-a[ fi rostit, nu le-a[ fi rostit
semn, am închis cartea [i, întorcîndu-m` c`tre în acela[i mod, dac` a[ fi sim]it c` sînt ascultat;
Alypius cu chipul împ`cat, i-am povestit ce mi pe de alt` parte, chiar dac` a[ fi vorbit astfel, ei
se întîmplase“. nu ar fi în]eles cuvintele mele a[a cum mi le
Cele dou` pasaje din Confesiuni pot p`rea spuneam mie însumi, pentru mine, înaintea ta,
contradictorii. |n primul episod, Augustin este prin sim]irea intim` a sufletului meu“. A[adar,
derutat cînd îl vede pe episcopul Ambrozie ci- Augustin nu citea cu voce tare în aceea[i ma-
tind cufundat în t`cere. |n cel de-al doilea, el nier`, exista o diferen]` calitativ` între lectura
spune c` a citit în t`cere pasajul din cartea des- pentru sine [i lectura pentru ceilal]i. Lectura cu
chis` la întîmplare. Lectura sonor` [i cea silen- voce tare exercita o influen]` asupra cititorului
]ioas` nu aveau cum s` se exclud` reciproc, în însu[i, iar aceste efecte puteau fi transmise as-
mod radical. De[i lectura cu voce tare era ma- cult`torilor prin expresia vocii, mimic` facial`,
niera privilegiat` de a citi, f`cînd obiectul unei efecte retorice. Nu se citea la fel dac` erai sin-
conven]ii general acceptate, existau [i contexte gur sau în prezen]a unui public.
care f`ceau posibil` lectura silen]ioas` – în ca-
zul consult`rii rapide a unui document sau a u- Apari]ia
nui pasaj dintr-o carte, cu scopuri imediate,
func]ionale. Este [i cazul pasajului citit de Au-
dispozitivelor de lectur`
gustin, aflat într-o stare de tulburare sufle- Pagina c`r]ii manuscrise de la începuturile
teasc`, pe care o resimte în urma auzirii vocii. El Evului Mediu nu era deloc prietenoas` cu ci-
spune c` s-a repezit s` citeasc`, deci nu mai era titorul. Acesta trebuia s` îndeplineasc` o sarcin`
timp aici de dregerea glasului, de intonarea re- anevoioas`, întrucît vechiul sistem al scrierii
toric`, de tot ceremonialul asociat lecturii cu continue a fost preluat de scribii medievali. Ma-
voce tare. rea cotitur` în evolu]ia practicilor de lectur` a
Mai exist` în Confesiuni un pasaj care subli- fost separarea cuvintelor în interiorul textului,
niaz` diferen]a de natur` între lectura solitar` opera]iune care a facilitat trecerea la lectura si-
(f`r` public, f`r` ascult`tori) [i lectura cu voce len]ioas`. Istoricul american Paul Saenger a de-
tare (în prezen]a unui auditoriu). Dup` mo- monstrat – în cartea sa Space Between Words.
mentul convertirii, Augustin se retrage la ]ar` The Origins of Silent Reading (1997) – faptul
împreun` cu familia sa [i prietenii, pentru a se c`, în Occident, abilitatea de a citi repede [i si-
dedica medita]iei [i edific`rii în noua lui religie. len]ios un text este rezultatul evolu]iei istorice
Aici el descoper` Psalmii lui David, pe care îi a procedeului separ`rii cuvintelor. Acesta î[i are
cite[te cu voce tare: „Cîte strig`te nu am în`l]at originea în practicile copi[tilor irlandezi [i an-
c`tre tine, Dumnezeul meu, cînd am citit Psal- glo-saxoni din secolul al VII-lea, de la centrele

20
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0 DOSAR
m`n`stire[ti Durrow, Iona, Lidisfarne. Spre
deosebire de ]`rile romanice, în insulele bri-
tanice, limba latin` nu avea leg`tur` cu limbile
vorbite aici, iar scribii distingeau cu greu cu-
vintele, propozi]iile [i frazele latine[ti. Pentru
a-[i u[ura munca de copiere a manuscriselor,
dar [i lectura cu voce tare a textelor latine[ti, ei
au recurs la individualizarea cuvintelor în interi-
orul propozi]iilor.
Separarea cuvintelor [i celelalte procedee
grafice introduse în scriptoriile monahale din
insulele britanice se vor r`spîndi [i pe conti-
nent, între secolele VII-X, mai întîi în ]`rile ger-
manice [i apoi în Fran]a, Spania [i Italia. La co-
pi[tii occidentali, separarea cuvintelor devine
sistematic` [i coerent` abia în secolul al XII-lea.
Concomitent cu separarea cuvintelor au
ap`rut [i alte procedee care s` u[ureze accesul
cititorilor la text. Lectura silen]ioas` este condi-
]ionat` nu numai de segmentarea cuvintelor, ci
[i de recunoa[terea rapid` a formei literelor.
Pentru a putea fi citit`, scrierea trebuie s` fie li-
zibil`. |n secolele VII-VIII existau mari deosebiri
între diversele scrieri întrebuin]ate în Italia,
Fran]a, Spania, astfel încît cititorii aveau dificul-
t`]i în a descifra un text latinesc provenind din
alt` parte. C`lug`rii-copi[ti irlandezi [i anglo-sa-
xoni au pus la punct o scriere minuscul` cu lite-
re standardizate, prin restrîngerea num`rului ale frazei latine. Ei au început s` opereze pe sca-
de variante pe care le puteau avea acelea[i litere r` mai larg` cu semnele de punctua]ie, aceste
în interiorul cuvintelor sau rezultate din liga- conven]ii grafice cu care sîntem atît de obi[nui]i
mentele cu alte litere. Aceast` standardizare a ast`zi.
scrisului a contribuit [i ea, f`r` îndoial`, la o mai Este imposibil de stabilit cu precizie data
mare lizibilitate a textului [i la deprinderea lec- cînd au fost adoptate de o manier` general` a-
turii silen]ioase. ceste instrumente de lectur`. Schimb`rile în is-
Principiile scrierii minuscule irlandeze vor fi toria c`r]ii [i a lecturii se fac lent, inova]iile se
preluate [i pe continent, astfel n`scîndu-se „mi- generalizeaz` cu foarte mare greutate, la mare
nuscula carolingian`“, o scriere unitar`, valabil` distan]` în timp. A trebuit s` treac` mult` vreme
în toate col]urile Imperiului lui Carol cel Mare. pîn` ce pagina c`r]ii s` devin` lizibil`, aerisit` [i
Mai agreabil` pentru ochi [i mai u[or de citit, a- echilibrat`, condi]ii esen]iale pentru un confort
ceast` scriere a u[urat nu numai lectura, ci [i sporit de lectur`. Cratima [i desp`r]irea în sila-
copierea c`r]ilor: din momentul cînd a intrat în be apar în secolul al X-lea în Anglia, generali-
uz, cantitatea de manuscrise copiate s-a dublat. zîndu-se dou` secole mai tîrziu. |n secolul al
|n practica lecturii vizuale, ochii au nevoie XII-lea începe s` fie folosit punctul (punctus)
de asisten]a unor semne care nu se pronun]`, pentru a marca pauza final`, plasat fie la baza
dar care ajut` la în]elegerea sensului. Aceia[i c`- literelor, fie la mijlocul lor. Tot acum apare [i
lug`ri irlandezi [i anglo-saxoni au fost preocu- virgula (virgula suspensiva), avînd forma „/“.
pa]i [i de izolarea constituantelor gramaticale (Cea pe care o folosim noi dateaz` din secolul

21
DOSAR D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0

al XVII-lea [i este o crea]ie a epocii tiparului, la Noile practici au transformat lectura [i au


fel ca semnul de întrebare, de exclamare, paran- dus la apari]ia unor noi modele cognitive. Seg-
tezele.) Numerotarea paginilor devine o norm` mentarea cuvintelor în interiorul textului nu a
mult mai tîrziu, în secolul al XV-lea. |n secolul al antrenat imediat trecerea la lectura silen]ioas`,
XVII-lea se generalizeaz` folosirea alineatului [i acest proces a fost foarte lent, f`r` schimb`ri
divizarea textului în paragrafe. bru[te, desf`[urîndu-se cu viteze diferite în
sînul diverselor p`turi socio-culturale. Cunos-
De la lectura cu voce tare cut` [i practicat` pe o scar` din ce în ce mai lar-
g` în mediile monahale din secolele VII-IX, lec-
la lectura silen]ioas` tura silen]ioas` iese din chiliile m`n`stire[ti cîte-
Trecerea de la lectura oralizat` la lectura si- va secole mai tîrziu. Mediile universitare occi-
len]ioas`, ocular` reprezint` aspectul cel mai dentale o îmbr`]i[eaz` în secolele XII-XIII, în
important al evolu]iei practicilor de lectur`. A- timp ce lumea laicilor – cea a elitelor aristocra-
ceast` muta]ie fundamental` a însemnat trans- tice [i a burgheziei urbane – începe s` citeasc`
formarea modalit`]ilor corporale ale lecturii: vo- în t`cere abia în secolele XV-XVII. Aceasta în vre-
cea înceteaz` s` mai sus]in` efortul de în- me ce mediile populare – ]`r`ne[ti sau or`[e-
]elegere a textului de c`tre cititor. Eliberat de ne[ti – r`mîn în cea mai mare parte dependente
mi[c`rile laringelui, noul mod de a citi este mult de lectura cu voce tare a textelor apar]inînd cul-
mai rapid decît lectura oral`. Frecven]a mi[- turii scrise.
c`rilor oculare ale cititorului se diminueaz` în Putem vorbi despre o „democratizare“ [i o
fa]a unui text ale c`rui cuvinte sînt separate în banalizare a lecturii silen]ioase tîrziu, abia spre
unit`]i vizuale distincte, ceea ce accelereaz` vi- sfîr[itul secolului al XIX-lea, moment în care se
teza lecturii. |n cazul lecturii sonore, viteza este generalizeaz` tipul lectorului modern, obi[nuit
de aproape 9000 de cuvinte pe or`, pe cînd lec- s` citeasc` în t`cere [i în singur`tate.
tura silen]ioas` este de trei ori mai rapid`. n

22