Alexandru Ofrim

Practici de lectur`

© Dan Stanciu
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0

DOSAR

Cititul ni se pare „natural“, la fel ca respiratul sau mersul pe jos, o de-

prindere universal`, desf`[urat` dup` acelea[i reguli, atît în zilele
noastre, cît [i în trecutul mai mult sau mai pu]in îndep`rtat. Este îns`
suficient s` arunc`m o privire asupra unei pagini dintr-o carte ma-
nuscris` din secolul al XIV-lea pentru a ne da seama c` maniera în care
era citit` difer` foarte mult fa]` de obi[nuin]ele cititorului de azi. Prac-
ticile [i gesturile lecturii s-au schimbat de-a lungul timpului, odat` cu
transformarea suporturilor materiale ale scrierii. Textele nu pot fi diso-
ciate de materialitatea lor. Formatul c`r]ii, punerea în pagin`, organi-
zarea intern` a textului, regulile ortografice îndeplinesc o func]ie expre-
siv` [i determin` modalit`]ile de lectur`. Istoricii vorbesc despre mai
multe „revolu]ii ale lecturii“ care au modificat obi[nuin]ele [i prefe-
rin]ele cititorilor: înlocuirea ruloului de papirus de c`tre codex, tre-
cerea de la lectura cu voce tare la lectura silen]ioas`, inventarea tipa-
rului, apari]ia textului electronic.

Lectura ruloului
de papirus
Primul suport care a f`cut posibil` redac-
tarea unor texte de mari dimensiuni a fost ru-
loul de papirus. Tulpina de papirus era prelu-
crat` prin uscare, presare [i lustruire, ob]i-
nîndu-se o suprafa]` neted`, un material suplu
pe care se putea scrie. Poten]ialul „tehnologic“
a fost repede sesizat de egipteni, care au înce-
put s` lipeasc` foile de papirus, unele în conti-
nuarea celorlalte, într-o band` continu` lung`
de 6-10 metri [i lat` de 20-30 cm. Din Egipt pa-
pirusul a fost importat în Grecia [i apoi la Roma
(sec. VII-V î.Hr.).
Pentru a putea fi manipulat cu u[urin]`, su-
lul de papirus era rulat pe un cilindru confec]io-
nat din lemn sau din metal, numit umbilicus
(„buricul“ c`r]ii). De unul din mînere se ata[a o
etichet` pe care se afla titlul c`r]ii – syllabus în
greac`, titulus în latin`. Textul era scris cu cer-
neal`, pe o singur` fa]` a sulului de papirus, cea
din interior. Pe m`sur` ce se desf`[ura ruloul,
de la dreapta la stînga, ap`reau sec]iuni succe-
sive de aproximativ 30 de cm l`]ime, cu scrisul
pe dou`-trei coloane: aceasta era „pagina“ pe
care o avea sub ochi cititorul din Antichitate.
Nu era prea comod s` cite[ti un sul de pa-
pirus. Pentru a fi citit`, o carte în form` de rulou Alexandru Ofrim
trebuia ]inut` cu ambele mîini. Cu mîna dreapt` este conferen]iar
se ]inea sulul, iar cu mîna stîng` erau efectuate la Facultatea de Litere,
succesiv dou` opera]iuni: derularea [i înf`[u- Universitatea Bucure[ti.
Are în preg`tire
rarea paginii citite. Dup` lectur`, cartea trebuia un volum despre istoria
înf`[urat` la loc, în sens invers, pe cilindru, o- practicilor de lectur`.

15
DOSAR
pera]iune în care, deseori, cititorul se folosea
de b`rbie ca punct de sprijin. Poetul latin Mar-
]ial aminte[te acest gest într-o epigram`: „O car-
te fat`-mare, o carte neumblat`, / Pe care-al ei
p`rinte o ]ine încuiat`, / Un sul pe care nimeni
nu l-a desf`[urat, / {i nimeni înc` barba de el nu
[i-a frecat“. Lectura unui rulou de mari dimen-
siuni putea fi o opera]ie periculoas`. Pliniu cel
B`trîn relateaz` c` un cititor în vîrst` de 83 de
ani „citea în picioare un volumen foarte greu pe
care l-a sc`pat din mîini. |ncercînd s`-l prind`
[i-a pierdut echilibrul, a c`zut [i [i-a rupt picio-
rul, dup` care a murit“.
Ruloul impunea o lectur` linear` [i secven-
]ial`; consultarea unei pagini precedente sau re-
g`sirea unei informa]ii erau opera]iuni greoaie,
ce necesitau derularea înainte [i înapoi a rulou-
lui. Cartea de papirus nu putea fi frunz`rit`, nu
se putea pune un semn de carte. Lectura, o dat`
întrerupt`, ducea la pierderea reperelor. Dac`
dorea s` localizeze un capitol sau un paragraf,
cititorul nu dispunea de orientare în organiza-
rea intern` a c`r]ii [i era obligat s` citeasc` pa-
saje întregi pentru a reg`si informa]ia dorit`.
Specialistul canadian în teoria lecturii, Christian
Vandendorpe, este de p`rere c` ruloul de pa-
pirus „a impus serioase limit`ri expansiunii scri-
sului [i a contribuit la men]inerea acestuia sub
tutela oralului“.
Scrierea continu`
[i lectura cu voce tare
Un aspect interesant al culturii scrise din
Antichitatea greco-roman` este faptul c` textele
erau redactate în scriptio continua, adic` f`r`
separarea cuvintelor, a propozi]iilor [i a fra-
zelor. Scribii foloseau rar [i inconsecvent sem-
nele de punctua]ie, literele alc`tuiau un text
continuu, f`r` majuscule, alineate [i paragrafe.
Cititorul nu avea alt` solu]ie decît s` urmeze
firul textului, citindu-l neîntrerupt, de la prima
pîn` la ultima pagin`. |n textele antice, sarcina
de a separa cuvintele era îndeplinit` de cititor,
[i nu de scrib.
Pentru a exemplifica sistemul scrierii în
scriptio continua, vom alege paragraful de mai
sus [i vom scoate semnele de punctua]ie:
16
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0
Unaspectinteresantalculturiiscrisedinanti
chitateagrecoroman`estefaptulc`texteleeraur
edactateînscriptiocontinuaadic`f`r`separar
eacuvintelorapropozi]iilor[iafrazelorscribiifo
loseaurar[iinconsecventsemneledepunctua]ie
literelealc`tuiauuntextcontinuuf`r`majuscu
lealineate[iparagrafe.
Vedem c` cititorul modern are mari dificul-
t`]i în a citi [i a în]elege un text în aceast` pre-
zentare. Lectura este greoaie [i necesit` inter-
ven]ia vocii pentru descifrare. Din pricina ab-
sen]ei oric`rui dispozitiv grafic care s` mar-
cheze pauzele, cititorul trebuie s` redea de mai
multe ori textul cu voce tare pentru a sesiza
succesiunea cuvintelor, sensul frazei. |n acest
tip de lectur`, ochiul are nevoie de un supli-
ment vocal.
Cititorii din Antichitate nu puteau avea obi[-
nuin]a de a citi în t`cere, maniera cea mai obi[-
nuit` de lectur` era cu voce tare, f`cut` atît pen-
tru sine, cît [i pentru ceilal]i. Scrisul nu se putea
dispensa de voce, dup` cum afirm` clasicistul
Jesper Svenbro, într-o carte în care analizeaz`
rela]iile complexe dintre scriere [i lectur` în
Grecia antic`: „Pentru greci, lectura înseamn`
lectura cu voce tare. Aceasta nu pentru c` ar fi
fost incapabili s` citeasc` în t`cere, cum sus]ine
o pozi]ie extrem`, ci pentru c` modul natural
de a citi un text în Grecia antic` era, f`r` nici o
îndoial`, acela de a-l citi cu voce tare. Leg`tura
pe care grecii o între]ineau cu scrisul ar putea fi,
într-adev`r, comparat` cu aceea pe care noi
modernii o avem cu nota]ia muzical`: nu este
imposibil s` citim muzica în t`cere, dar modul
cel mai curent de a face acest lucru este de a o
cînta sau a o interpreta la un instrument pentru
a [ti cum sun`“ (Phrasikleia. Antropologia lec-
turii în Grecia antic`, traducere din limba
greac` de Anca Dan [i Raluca-Mihaela Nedea,
Editura Symposion, 2004).
Svenbro mai constat` c` exist` o serie de
analogii între categoriile culturii scrise grece[ti
[i practica „pederastiei pedagogice“, care pre-
supunea rela]ia amoroas` dintre un erast (b`r-
bat adult, activ [i dominant) [i un eromen (ado-
lescent, pasiv [i dominat). Acest model, al rela-
]iei între erast [i eromen, a fost folosit de greci
pentru a reprezenta scrisul [i lectura, rela]ia
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0
dintre scriptor [i lector. Printre multele verbe
care însemnau „a citi“ în limba greac` veche, se
num`r` [i enthynkhánein, care avea [i sensul
de „a avea raporturi sexuale cu“. O inscrip]ie
descoperit` în Sicilia (sec. V î.Hr.) utilizeaz`
chiar termenii acestei analogii: „cel care scrie
inscrip]ia aceasta i-o va trage (pygíxei) cititoru-
lui“. Faptul nu este izolat, fiind vorba de un ade-
v`rat topos care poate fi identificat [i în inscrip-
]iile latine[ti (amat qui scribet pedicatur qui
leget – „cel care scrie este cel care iube[te, cel
care va citi o ia pe la spate“). Motivul exist` [i în
imaginea figurativ`. Pe o cup` din Attica, datînd
din aceea[i perioad`, este reprezentat un tîn`r
imberb, îmbr`cat într-o mantie, citind o ins-
crip]ie de pe o coloan` de piatr`. Pentru a citi,
el se apleac` în fa]`, punîndu-[i în eviden]` par-
tea posterioar`, bine conturat` sub faldurile
ve[mîntului. Metaforic, lectorul este asemenea
unui eromen: î[i asum` rolul pasiv al celui ce ac-
cepta s` fie dominat, în timp ce scriptorul este
activ [i dominant, folosind corpul lectorului
pentru a-[i exercita puterea. Cititorul trebuie s`
cedeze scriptorului propria sa voce pentru ca
textul scris de acesta s` se realizeze complet.
Chiar dac`, mult` vreme, lectura în Grecia
antic` însemna în primul rînd lectura sonor`, a-
ceasta nu înseamn` c` lectura silen]ioas` era
DOSAR
necunoscut`. Pentru secolul al V-lea î.Hr. exist`
m`rturii c` lectura interiorizat` era practicat` în
medii restrînse, ceea ce înseamn` c` scriptio
continua nu era un obstacol de netrecut. |ns`,
majoritatea cititorilor practica lectura cu voce
tare, în diverse situa]ii [i contexte. Istoricul
francez Roger Chartier apreciaz` c` „practica
obi[nuit` în Antichitate a lecturii cu voce tare,
pentru al]ii [i pentru sine, nu trebuie atribuit`
absen]ei controlului lecturii vizuale (aceasta
este f`r` îndoial` practicat` în lumea greac` în-
c` din secolul al VI-lea î.Hr.), ci, mai curînd, u-
nei conven]ii culturale care asocia strîns textul
[i vocea, lectura, declama]ia [i ascultarea“.
Noua form` a c`r]ii:
codexul
Ob]inut din pielea unor animale, arg`sit` [i
netezit` pe ambele fe]e, pergamentul asigura o
suprafa]` alb`, bun` pentru scris. Buc`]ile de
piele erau t`iate în dreptunghiuri care puteau fi
împ`turite [i a[ezate unele într-altele, în form`
de caiet sau codex.
Codexul este forma c`r]ii cu care sîntem
obi[nui]i noi ast`zi, form` stabil` care rezist` de
dou` milenii. Aproape patru secole i-au trebuit
codexului s` detroneze ruloul [i vechile practici
17
DOSAR
de lectur`. |ncepînd cu secolul al II-lea are loc
trecerea lent` de la volumen la codex, pentru ca
spre sfîr[itul secolului al IV-lea, în Occidentul
latin, pergamentul [i codexul s` înlocuiasc` de-
finitiv ruloul de papirus. Noua form` a c`r]ii a
antrenat o transformare profund` a practicilor
de lectur`. Schimbarea formei [i a suportului
c`r]ii a fost comparat` cu o adev`rat` revolu]ie,
similar` cu consecin]ele introducerii tiparului
sau cu apari]ia c`r]ii electronice.
|n mai multe epigrame, Mar]ial se entuzias-
ma fa]` de avantajele codexului: „De vrei, din-
tr-ale mele, s` iei cu tine-o carte, / La drum s`
te-nso]easc`, acum cînd pleci departe, / Alege-o
pe aceasta: e mic` [i u[oar`, / Po]i s-o cuprinzi
în mîn`, s-o por]i la sub]ioar`, / L`sînd pe raft a-
cas` prea-grelele volume“; „Ia-n mîini aceast`
18
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0
carte, scris` pe piele fin` de vi]el; / {i-l ai pe Ci-
cero tovar`[ [i-un gînd s` pleci la drum cu el“;
„Mai multe epigrame – trei sute – de-ai avea, /
Te-ar mai citi întreag`, vreunul, carte-a mea? /
De ce atît de mic` te-am pl`m`dit? Ascult`: / |n-
tîi, fiindc` astfel nu-mi ceri hîrtie mult`; / Al doi-
lea: copistul, pe pagini pu]intele / Mai mult de-
un ceas nu pierde cu fleacurile mele; / Al trei-
lea: în grab` prinzi un cititor, / Oricît ar fi de
seac`, se-nghite mai u[or“.
O consecin]` important` a trecerii de la vo-
lumen la codex a fost afirmarea unei noi er-
gonomii a lecturii, o amplificare a gesturilor de
lectur`, adaptarea corpului la noul aspect mate-
rial al c`r]ii. Forma dreptunghiular` [i para-
lelipipedic` a codexului permite cititorului s`-[i
elibereze mai mult corpul. |n timp ce cititorul
ruloului de papirus era obligat s`-[i foloseasc`
amîndou` mîinile pentru a-l derula lateral, citi-
torul codexului îl ]ine cu o singur` mîn` sau
poate s`-l pun` pe mas` ori pe alt suport, întor-
cîndu-i lejer filele. Noua materialitate a c`r]ii a
dus la apari]ia unor gesturi alt`dat` imposibile,
cum ar fi acela de a frunz`ri, de a pune un semn
de carte sau de a face însemn`ri. Cititorul poate
citi [i scrie în acela[i timp, poate s`ri de la o pa-
gin` la alta sau – aspect foarte important – poa-
te s`ri de la o carte la alta, le poate consulta în
acela[i timp, poate compara pagini din c`r]i di-
ferite.
Codexul nu mai este dependent de con-
strîngerile tehnice ale ruloului de papirus, el
poate fi confec]ionat în formate [i grosimi dife-
rite. De asemenea, codexul este mult mai com-
pact decît ruloul, textul poate fi scris pe ambele
p`r]i ale suportului, rezultînd o important` eco-
nomie de material.
Apari]ia codexului a însemnat desprinderea
c`r]ii de linearitate [i intrarea ei în sfera tabula-
rit`]ii, adic` a posibilit`]ii cititorului de a accede
la con]inut în ordinea pe care o dore[te. A tre-
buit s` treac` îns` aproape o mie de ani pentru
ca accesul cititorului s` devin` un procedeu di-
rect [i rapid. Abia în secolul al XII-lea încep s`
fie utilizate elemente paratextuale [i dispozitive
vizuale care ghideaz` lectura [i permit repera-
rea informa]iei în con]inutul c`r]ii.
Pagina devine unitatea de baz` a textului [i
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0
a lecturii, asupra oglinzii paginii se fixeaz`, de a-
cum înainte, privirea cititorului. Cînd cartea
este deschis`, cititorul vede dou` pagini în
acela[i timp. Prezentarea în form` de diptic a
codexului permite anticip`ri de lectur`, po-
sibilitatea de a contempla cartea deschis`. Un
alt avantaj: cititorul poate s` aprecieze cu u[u-
rin]` locul unde a ajuns cu lectura, s` estimeze
cantitativ sec]iunea parcurs` [i cea r`mas`, î[i
poate planifica durata lecturii.
Mir`rile lui Augustin
|n anul 383, tîn`rul Augustin se stabile[te la
Milano, unde îl cunoa[te pe episcopul Am-
brozie, unul dintre cei mai mari oratori ai epo-
cii. |n Confesiuni, Augustin î[i aminte[te mo-
mentul de uimire pe care l-a avut atunci cînd l-a
v`zut pe Ambrozie citind în t`cere: „Cînd citea,
ochii s`i alunecau pe deasupra paginilor, iar
spiritul s`u scurta în]elesul rîndurilor, în vreme
ce glasul [i limba sa se odihneau. Adesea, cînd
eram [i eu prin preajm` – c`ci nu p`zea nimeni
la poart` [i nici nu era obiceiul ca un nou-venit
s` fie anun]at –, îl vedeam cum cite[te în t`cere
[i niciodat` în alt fel. R`mîneam a[ezat, într-o
îndelungat` t`cere – c`ci cine ar fi îndr`znit s`
DOSAR
tulbure o atît de mare adîncire în studiu?! – [i a-
poi plecam, presupunînd c` nu voia s` fie tul-
burat în scurtul r`stimp cînd, ferit de larma tre-
burilor celorlal]i oameni, se putea dedica re-
facerii propriului spirit“. O scen` banal` ast`zi,
aceea a unui cititor adîncit în lectur`, par-
curgînd în t`cere filele c`r]ii, i s-a p`rut bizar`
lui Augustin, obi[nuit s` citeasc` cu voce tare. El
a c`utat diverse explica]ii faptului c` Ambrozie
citea altfel decît to]i ceilal]i: „Se ferea poate s`
citeasc` cu voce tare, ca nu cumva vreun ascul-
t`tor atent [i interesat s`-l sileasc` s` se anga-
jeze în lungi l`muriri sau dezbateri pe marginea
unor pasaje mai obscure, pierzînd astfel o parte
din timpul destinat c`r]ilor pe care voia s` le
studieze. Un alt motiv, poate înc` [i mai înte-
meiat, pentru care citea în gînd era [i nevoia de
a-[i cru]a vocea, care i se deteriora cu u[urin]`.
|n sfîr[it, oricare ar fi fost motivul s`u interior, a-
cesta nu putea fi decît foarte întemeiat la un
b`rbat precum Ambrozie“.
Un alt pasaj bine cunoscut din cartea lui Au-
gustin este cel al momentului convertirii la cre[-
tinism. Aflîndu-se în gr`dina casei sale, Augustin
aude un glas misterios de copil care îi spunea:
„Tolle, lege!“ – „Ia [i cite[te!“. Surprins, se în-
dreapt` c`tre prietenul s`u Alypius, lîng` care
19
DOSAR
l`sase Epistolele Sfîntului Pavel, deschide car-
tea la întîmplare [i nimere[te peste un pasaj a
c`rui lectur` l-a f`cut s` se converteasc`: „M-am
repezit deci înapoi, c`tre locul unde [edea Aly-
pius, c`ci acolo l`sasem cartea Apostolului cînd
m` ridicasem s` plec. Am apucat-o, am
deschis-o [i am citit în t`cere primul pasaj pe
care mi-am aruncat privirea: «S` umbl`m în pli-
n` zi cu bun`-cuviin]`, nu în ospe]e [i be]ii, nu
în desfrîn`ri [i în destr`b`l`ri, nu în certuri [i în
rivalit`]i; ci îmbr`ca]i-v` în Domnul Iisus Hristos
[i nu v` îngriji]i de îndestularea poftelor trupu-
lui»“. Dup` aceasta a f`cut un gest foarte fami-
liar cititorilor: „Apoi, însemnînd locul din care
citisem, cu degetul sau cu nu mai [tiu ce alt
semn, am închis cartea [i, întorcîndu-m` c`tre
Alypius cu chipul împ`cat, i-am povestit ce mi
se întîmplase“.
Cele dou` pasaje din Confesiuni pot p`rea
contradictorii. |n primul episod, Augustin este
derutat cînd îl vede pe episcopul Ambrozie ci-
tind cufundat în t`cere. |n cel de-al doilea, el
spune c` a citit în t`cere pasajul din cartea des-
chis` la întîmplare. Lectura sonor` [i cea silen-
]ioas` nu aveau cum s` se exclud` reciproc, în
mod radical. De[i lectura cu voce tare era ma-
niera privilegiat` de a citi, f`cînd obiectul unei
conven]ii general acceptate, existau [i contexte
care f`ceau posibil` lectura silen]ioas` – în ca-
zul consult`rii rapide a unui document sau a u-
nui pasaj dintr-o carte, cu scopuri imediate,
func]ionale. Este [i cazul pasajului citit de Au-
gustin, aflat într-o stare de tulburare sufle-
teasc`, pe care o resimte în urma auzirii vocii. El
spune c` s-a repezit s` citeasc`, deci nu mai era
timp aici de dregerea glasului, de intonarea re-
toric`, de tot ceremonialul asociat lecturii cu
voce tare.
Mai exist` în Confesiuni un pasaj care subli-
niaz` diferen]a de natur` între lectura solitar`
(f`r` public, f`r` ascult`tori) [i lectura cu voce
tare (în prezen]a unui auditoriu). Dup` mo-
mentul convertirii, Augustin se retrage la ]ar`
împreun` cu familia sa [i prietenii, pentru a se
dedica medita]iei [i edific`rii în noua lui religie.
Aici el descoper` Psalmii lui David, pe care îi
cite[te cu voce tare: „Cîte strig`te nu am în`l]at
c`tre tine, Dumnezeul meu, cînd am citit Psal-
20
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0
mii lui David, aceste cînt`ri de credin]`, aceste
glasuri ale evlaviei în care nu î[i poate g`si locul
un spirit trufa[! (...) Da, cîte strig`te nu în`l]am
c`tre tine citind acei psalmi, cum m` înfl`c`ram
prin ei de iubire pentru tine [i cum eram mis-
tuit de dorin]a de a-i recita, dac` ar fi fost cu pu-
tin]`, c`tre întregul p`mînt, ca s` înfrunt înfu-
murarea neamului omenesc! (...) Cît de aprig`
[i de ascu]it` era dureroasa mea pornire împo-
triva maniheilor! (...) A[ vrea ca ei s` m` asculte
f`r` ca eu s` o [tiu, s` m` asculte a[a, pentru ca
ei s` nu cread` cumva c` acele cuvinte ale mele,
pe care le-am împletit cu Psalmii, le erau adre-
sate lor; c`ci este adev`rat, nu a[ fi rostit acele
cuvinte, sau, dac` le-a[ fi rostit, nu le-a[ fi rostit
în acela[i mod, dac` a[ fi sim]it c` sînt ascultat;
pe de alt` parte, chiar dac` a[ fi vorbit astfel, ei
nu ar fi în]eles cuvintele mele a[a cum mi le
spuneam mie însumi, pentru mine, înaintea ta,
prin sim]irea intim` a sufletului meu“. A[adar,
Augustin nu citea cu voce tare în aceea[i ma-
nier`, exista o diferen]` calitativ` între lectura
pentru sine [i lectura pentru ceilal]i. Lectura cu
voce tare exercita o influen]` asupra cititorului
însu[i, iar aceste efecte puteau fi transmise as-
cult`torilor prin expresia vocii, mimic` facial`,
efecte retorice. Nu se citea la fel dac` erai sin-
gur sau în prezen]a unui public.
Apari]ia
dispozitivelor de lectur`
Pagina c`r]ii manuscrise de la începuturile
Evului Mediu nu era deloc prietenoas` cu ci-
titorul. Acesta trebuia s` îndeplineasc` o sarcin`
anevoioas`, întrucît vechiul sistem al scrierii
continue a fost preluat de scribii medievali. Ma-
rea cotitur` în evolu]ia practicilor de lectur` a
fost separarea cuvintelor în interiorul textului,
opera]iune care a facilitat trecerea la lectura si-
len]ioas`. Istoricul american Paul Saenger a de-
monstrat – în cartea sa Space Between Words.
The Origins of Silent Reading (1997) – faptul
c`, în Occident, abilitatea de a citi repede [i si-
len]ios un text este rezultatul evolu]iei istorice
a procedeului separ`rii cuvintelor. Acesta î[i are
originea în practicile copi[tilor irlandezi [i an-
glo-saxoni din secolul al VII-lea, de la centrele
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0 DOSAR
m`n`stire[ti Durrow, Iona, Lidisfarne. Spre
deosebire de ]`rile romanice, în insulele bri-
tanice, limba latin` nu avea leg`tur` cu limbile
vorbite aici, iar scribii distingeau cu greu cu-
vintele, propozi]iile [i frazele latine[ti. Pentru
a-[i u[ura munca de copiere a manuscriselor,
dar [i lectura cu voce tare a textelor latine[ti, ei
au recurs la individualizarea cuvintelor în interi-
orul propozi]iilor.
Separarea cuvintelor [i celelalte procedee
grafice introduse în scriptoriile monahale din
insulele britanice se vor r`spîndi [i pe conti-
nent, între secolele VII-X, mai întîi în ]`rile ger-
manice [i apoi în Fran]a, Spania [i Italia. La co-
pi[tii occidentali, separarea cuvintelor devine
sistematic` [i coerent` abia în secolul al XII-lea.
Concomitent cu separarea cuvintelor au
ap`rut [i alte procedee care s` u[ureze accesul
cititorilor la text. Lectura silen]ioas` este condi-
]ionat` nu numai de segmentarea cuvintelor, ci
[i de recunoa[terea rapid` a formei literelor.
Pentru a putea fi citit`, scrierea trebuie s` fie li-
zibil`. |n secolele VII-VIII existau mari deosebiri
între diversele scrieri întrebuin]ate în Italia,
Fran]a, Spania, astfel încît cititorii aveau dificul-
t`]i în a descifra un text latinesc provenind din
alt` parte. C`lug`rii-copi[ti irlandezi [i anglo-sa-
xoni au pus la punct o scriere minuscul` cu lite-
re standardizate, prin restrîngerea num`rului ale frazei latine. Ei au început s` opereze pe sca-
de variante pe care le puteau avea acelea[i litere r` mai larg` cu semnele de punctua]ie, aceste
în interiorul cuvintelor sau rezultate din liga- conven]ii grafice cu care sîntem atît de obi[nui]i
mentele cu alte litere. Aceast` standardizare a ast`zi.
scrisului a contribuit [i ea, f`r` îndoial`, la o mai Este imposibil de stabilit cu precizie data
mare lizibilitate a textului [i la deprinderea lec- cînd au fost adoptate de o manier` general` a-
turii silen]ioase. ceste instrumente de lectur`. Schimb`rile în is-
Principiile scrierii minuscule irlandeze vor fi toria c`r]ii [i a lecturii se fac lent, inova]iile se
preluate [i pe continent, astfel n`scîndu-se „mi- generalizeaz` cu foarte mare greutate, la mare
nuscula carolingian`“, o scriere unitar`, valabil` distan]` în timp. A trebuit s` treac` mult` vreme
în toate col]urile Imperiului lui Carol cel Mare. pîn` ce pagina c`r]ii s` devin` lizibil`, aerisit` [i
Mai agreabil` pentru ochi [i mai u[or de citit, a- echilibrat`, condi]ii esen]iale pentru un confort
ceast` scriere a u[urat nu numai lectura, ci [i sporit de lectur`. Cratima [i desp`r]irea în sila-
copierea c`r]ilor: din momentul cînd a intrat în be apar în secolul al X-lea în Anglia, generali-
uz, cantitatea de manuscrise copiate s-a dublat. zîndu-se dou` secole mai tîrziu. |n secolul al
|n practica lecturii vizuale, ochii au nevoie XII-lea începe s` fie folosit punctul (punctus)
de asisten]a unor semne care nu se pronun]`, pentru a marca pauza final`, plasat fie la baza
dar care ajut` la în]elegerea sensului. Aceia[i c`- literelor, fie la mijlocul lor. Tot acum apare [i
lug`ri irlandezi [i anglo-saxoni au fost preocu- virgula (virgula suspensiva), avînd forma „/“.
pa]i [i de izolarea constituantelor gramaticale (Cea pe care o folosim noi dateaz` din secolul

21
DOSAR
al XVII-lea [i este o crea]ie a epocii tiparului, la
fel ca semnul de întrebare, de exclamare, paran-
tezele.) Numerotarea paginilor devine o norm`
mult mai tîrziu, în secolul al XV-lea. |n secolul al
XVII-lea se generalizeaz` folosirea alineatului [i
divizarea textului în paragrafe.
De la lectura cu voce tare
la lectura silen]ioas`
Trecerea de la lectura oralizat` la lectura si-
len]ioas`, ocular` reprezint` aspectul cel mai
important al evolu]iei practicilor de lectur`. A-
ceast` muta]ie fundamental` a însemnat trans-
formarea modalit`]ilor corporale ale lecturii: vo-
cea înceteaz` s` mai sus]in` efortul de în-
]elegere a textului de c`tre cititor. Eliberat de
mi[c`rile laringelui, noul mod de a citi este mult
mai rapid decît lectura oral`. Frecven]a mi[-
c`rilor oculare ale cititorului se diminueaz` în
fa]a unui text ale c`rui cuvinte sînt separate în
unit`]i vizuale distincte, ceea ce accelereaz` vi-
teza lecturii. |n cazul lecturii sonore, viteza este
de aproape 9000 de cuvinte pe or`, pe cînd lec-
tura silen]ioas` este de trei ori mai rapid`.
22
D I L E M AT E C A l A U G U S T 2 0 1 0
Noile practici au transformat lectura [i au
dus la apari]ia unor noi modele cognitive. Seg-
mentarea cuvintelor în interiorul textului nu a
antrenat imediat trecerea la lectura silen]ioas`,
acest proces a fost foarte lent, f`r` schimb`ri
bru[te, desf`[urîndu-se cu viteze diferite în
sînul diverselor p`turi socio-culturale. Cunos-
cut` [i practicat` pe o scar` din ce în ce mai lar-
g` în mediile monahale din secolele VII-IX, lec-
tura silen]ioas` iese din chiliile m`n`stire[ti cîte-
va secole mai tîrziu. Mediile universitare occi-
dentale o îmbr`]i[eaz` în secolele XII-XIII, în
timp ce lumea laicilor – cea a elitelor aristocra-
tice [i a burgheziei urbane – începe s` citeasc`
în t`cere abia în secolele XV-XVII. Aceasta în vre-
me ce mediile populare – ]`r`ne[ti sau or`[e-
ne[ti – r`mîn în cea mai mare parte dependente
de lectura cu voce tare a textelor apar]inînd cul-
turii scrise.
Putem vorbi despre o „democratizare“ [i o
banalizare a lecturii silen]ioase tîrziu, abia spre
sfîr[itul secolului al XIX-lea, moment în care se
generalizeaz` tipul lectorului modern, obi[nuit
s` citeasc` în t`cere [i în singur`tate.
n