Mircea VASILESCU

„IUBITE CETITORIULE…“

Lectură, public și comunicare în cultura română veche

EDITURA PARALELA 45
2001

1
 CUPRINS

Argument
1. A scrie şi a citi

2. „Literatura în cititor“
3. Corpusul de texte

I. Academic vorbind...
1. Şcoala de la Konstanz şi imperativul ratat al unei „istorii literare a
cititorului“

2. Strategii ale textului: Autorul şi Lectorul Model

3. Teoria lecturii în viziune sintetică
4. Redescoperirea istoriei: lectura şi „durata lungă“

5. La ce sînt bune toate acestea, „iubite cetitoriule“?

II. Dinspre scriere spre lectură. Perspective asupra culturii

române vechi
1. GeneralităŃi
2. Legitimarea lecturii

3. Cerneluri şi urme

III. Trasee ale comunicării literare în secolele al XVI-lea – al

XVIII-lea
1. Ce se scrie
2. Cine scrie?

„Scriitorul“

„Nimeni“
Copistul, o figură a intermedierii

2
 În sfîrşit, autorul...

3. Oralitate, scris şi lectură

IV. Predoslovi şi diorthositori: blînzii demiurgi ai lecturii

1. Cartea ca obiect material

2. FuncŃiile prefeŃei în spaŃiul codificat al cărŃii vechi
3. Predoslovia ca document

4. Identitatea cititorului: interpelări, formule de adresare, înscrieri şi ieşiri

din normă

PreoŃi, diregători, norod

Recunoaşterea partenerului

Libertatea condiŃionată
Dezordinea creatoare
5. „Cine precum îi va fi voia, aşa va face...“. Naşterea cititorului modern

V. Încheiere şi deschidere

ADDENDA (texte vechi despre carte, scris, lectură)

BIBLIOGRAFIE

3
Nota autorului

Această carte reprezintă o versiune prescurtată şi revăzută a tezei de doctorat

Formarea sistemului de receptare în literatura română veche, pe care am

susŃinut-o în martie 1999 sub conducerea prof. dr. Paul Cornea la Facultatea de
Litere a UniversităŃii din Bucureşti. Am eliminat anumite excese tehniciste şi

unele fragmente care mi s-au părut prea aride: potrivite pentru „protocolul“
unei lucrări de doctorat, ele riscau să-i plictisească pe unii cititori.
łin să-i mulŃumesc încă o dată domnului profesor Paul Cornea nu doar pentru

ceea ce am învăŃat de la Domnia Sa, dar şi pentru tinereŃea intelectuală şi pentru

căldura cu care a fost tot timpul alături de mine, încă de cînd îi eram student,
acum aproape douăzeci de ani.

4
 „A scrie nu e o îndeletnicire
originară, cum este lucrul cîmpului
sau strigarea de psalmi către cer. A

scrie e o îndeletnicire derivată,

posibilă numai într-un univers care
şi-a pierdut virginitatea. Scrisul

apare – şi încă în mod necesar –

cînd omul pierde instinctul
nemijlocirii, cînd tăcerile sale nu mai

comunică nimic“.
Andrei PLEŞU

ARGUMENT

1. A scrie şi a citi
Cele două activităŃi desemnate de verbele din titlu par, la prima vedere,

inseparabile; accepŃia curentă tinde să le considere dependente una de cealaltă,

iar civilizaŃia modernă, avînd un înalt grad de alfabetizare, a indus în
mentalitatea comună ideea că ele sînt concomitente şi au o relevanŃă egală - cine

ştie să scrie ştie şi să citească, pare de la sine înŃeles. Şi totuşi, „lectura şi scrisul
sînt două activităŃi intelectuale şi practice foarte diferite între ele“
[PETRUCCI:1988, 133], aşa încît distincŃiile sînt mult mai semnificative decît

aparentele înrudiri. În sincronie, la nivel social, gradul de difuzare şi de

cunoaştere a celor două activităŃi diferă mult, iar dacă ne întoarcem în timp
observăm că evoluŃia fiecăreia pune probleme specifice, deşi există un spaŃiu

comun de desfăşurare şi, evident, este imposibilă studierea lor complet

5
separată. DiferenŃele sînt relevante chiar şi atunci cînd scrisul şi cititul sînt

privite ca simple activităŃi practice curente, indicînd gradul de alfabetizare al

unui individ sau al unui grup social. Cu atît mai importante devin aceste
distincŃii în cazul studierii nivelelor profesionalizate şi rafinate ale scrisului, care

cer o lectură cu un înalt grad de complexitate. În procesul lecturii intervin, după

cum se ştie, factori multipli, începînd cu cei psihofiziologici şi sfîrşind cu cei
socio-culturali (o sinteză a lor, în CORNEA:1999). A spune că nu există lectură,

ci lecturi este, astăzi, un loc comun. Scrierea este, şi ea, determinată de o

multitudine de condiŃii psihofiziologice, sociale, de mentalitate etc.
În studiul literaturii, dacă „actul de a scrie“ a constituit, pentru multă

vreme, terenul aproape exclusiv de desfăşurare a forŃelor exegetice, lectura a

început să fie cercetată sistematic relativ recent. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru cei doi termeni principali ai comunicării literare, scriitorul şi cititorul: cel

dintîi a fost, dintotdeauna, obiect de studiu şi de adoraŃie; cel de–al doilea (deşi
prezent, în subsidiar, măcar ca punct de referinŃă abstract ori ideal, în aproape
orice demers critic) a devenit personaj de prim plan abia de cîteva decenii. Se

reproduce astfel, în sfera cercetării, chiar evoluŃia diferită a celor două activităŃi
şi a agenŃilor lor.
În spaŃiul românesc, distanŃa dintre a scrie şi a citi atrage atenŃia chiar

prin etimologia celor doi termeni. Sfera semantică a scrierii (a scrie, scriptă,
scriptură) este, după cum se ştie, moştenită din limba latină, ca şi denumirea
obiectului care conŃine un text scris (carte), în timp ce verbul a citi e de origine

slavă (şi a dat, în limba română, prin derivare, citire şi cititor; lăsăm deoparte,
deocamdată, neologismele lectură şi lector). Avînd în vedere intervalul de timp
dintre perioadele cînd au pătruns în limbă cele două serii de termeni, se poate

deduce că, şi în plan practic, între modurile de constituire şi de evoluŃie ale celor
două activităŃi a existat o diferenŃiere. O documentată lucrare asupra
începuturilor scrisului în limba română [GHEłIE, MAREŞ:1985] precizează că,

în trecut, se folosea cu sensul de „a citi“ şi verbul a număra, provenit din lat.

6
nominare. Şi totuşi, în limbă a rămas cuvîntul slav, astfel încît comentariul

autorilor în marginea acestui fenomen, deşi pune alături cele două activităŃi,
păstrează, implicit, distincŃia dintre ele, atît în ordinea conceptuală, cît şi în cea
practică: „PrezenŃa unei terminologii de origine latină în textele româneşti din

secolul al XVI-lea probează că, de-a lungul întregului ev mediu, românilor nu le-
au fost străine practicile scrisului şi cititului. Dacă măcar un număr infim dintre
români nu ar fi avut prilejul să capete o instrucŃie sumară, înglobînd în mod

necesar deprinderea scrierii şi a cititului, este greu de crezut că aceste cuvinte şi-
ar mai fi prelungit existenŃa în limbă“ [GHEłIE, MAREŞ:1985, 127]. Faptul că
slavul a citi s-a impus în faŃa cuvîntului moştenit din latină a număra (<

nominare) se explică, probabil, prin aceea că cititul a devenit o activitate

frecventă odată cu difuzarea tot mai intensă a textelor religioase (evident, în
limba slavonă) şi că ele au deŃinut, cel puŃin pentru o vreme, „monopolul“ în

materie de lectură. Scrisul şi cititul erau cunoscute, în epoca de formare a limbii

române, doar de o foarte restrînsă „elită culturală“ care, odată cu meşteşugul,
transmitea generaŃiilor următoare şi „denumirile“ respective, moştenite din

limba latină (a scrie şi a număra). Mai tîrziu, lectura textelor religioase slave în
biserică a avut drept consecinŃă faptul că, deşi analfabetă şi incapabilă să
înŃeleagă sensul celor citite de preot într-o limbă necunoscută, dar considerată

sacră (cu toate efectele de autoritate ce decurg de aici), masa populaŃiei a

„învăŃat“ denumirea actului săvîrşit în timpul slujbei: a citi. Oricum,
provenienŃa din două limbi diferite şi fixarea în limba română în epoci distincte

a cuvintelor din sfera semantică a scrierii şi, respectiv, a lecturii subliniază

tocmai distanŃa dintre cele două activităŃi, nicidecum inseparabile. Dincolo de
sugestiile oferite de etimologie (asupra cărora, oricum, nu trebuie speculat prea

mult), diferenŃierea dintre scris şi citit se bazează atît pe statutul lor ontologic
diferit, cît şi pe particularităŃile de uz, de finalitate şi de rol social ale fiecăruia.

2. „Literatura în cititor“

7
 Dacă acceptăm ideea că evoluŃia literaturii nu se poate limita la aspectul

producerii textului, ci trebuie să-l înglobeze şi pe cel al receptării sale, atunci

istoria literaturii devine, în mod necesar, o descriere şi o intepretare a
practicilor scrisului şi a practicilor de lectură, aşa cum s-au succedat în timp,

cu constantele şi variabilele lor. Istoria literară tradiŃională s-a ocupat, în

diverse forme, exclusiv de ce şi cum s-a scris, pornind fie de la succesiunea
faptelor şi a personajelor (scriitorii), privite într-o manieră mai mult sau mai

puŃin pozitivistă, fie de la primatul textului. După experienŃa structuralistă (şi ca

reacŃie la tendinŃa acesteia de a absolutiza structurile textuale, considerate în
afara oricărui context istorico-social), cercetarea literară a revenit la

preocuparea pentru „contextul“ operei literare, schimbînd însă uneltele şi

perspectiva. Studiul lui Hans Robert Jauss Literaturgeschichte als Provokation
des Literaturwissenschaft (1967) a avut, după cum se ştie, un rol determinant în

relansarea istoriei literare ca disciplină şi a fundamentat estetica receptării.

AtenŃia s-a îndreptat, pentru o bună perioadă de timp, spre studierea receptării
şi a publicului, Şcoala de la Konstanz fiind una dintre cele mai productive

direcŃii ale exegezei literare contemporane. Dezvoltarea pragmaticii şi a

orientărilor care pun accentul pe procesul de comunicare, pe performarea
textului şi pe „comunităŃile interpretative“ [FISH:1980] a permis noi distincŃii

teoretice, a făcut posibilă reevaluarea textului ca entitate şi a transmiterii

acestuia, atît în sincronie, cît şi în diacronie. Nu în ultimul rînd, şcoala istorică
franceză lansată de revista Annales, prin definirea conceptului de „durată

lungă“ şi prin evaluarea rolului mentalităŃilor, a adus date interesante în

privinŃa atitudinilor şi comportamentelor culturale, aşa cum s-au manifestat în
timp, şi a deschis noi posibilităŃi de cercetare a instituŃiei literare, nu numai a

generării textelor care compun „lumea literaturii“. Capătă acum relevanŃă nu

doar cei doi „poli“ între care se situează textul literar (scriitorul şi cititorul), dar
şi „intermediarii“: tipograful, editorul, librarul, cu toate formele de organizare

economică şi socială presupuse de circulaŃia cărŃii ca obiect, ca suport material

8
al textului, care produce anumite predeterminări ale lecturii. Dacă la toate

acestea adăugăm dezvoltarea pe care au cunoscut-o în ultima vreme ştiinŃele

comunicării, ca urmare a evoluŃiei rapide a mass media (deci a modalităŃilor de
propagare a textului scris), faŃă de care studiul cărŃii nu putea rămîne indiferent,

se conturează o adevărată schimbare de epistemă în ştiinŃele limbajului. În acest

context, însuşi conceptul de „literatură“ (ca şi cel, mai larg, de cultură) tinde să
fie redefinit, cu efecte considerabile nu numai asupra textelor noi care se înscriu

în universul literar, dar şi asupra creaŃiilor vechi, asupra Antologiei

[CORNEA:1999] ori Canonului [NEMOIANU:1991] prin care epoca noastră
clasifică şi evaluează tradiŃia literară.

Unele dintre orientările teoretice sau analitice enumerate mai sus sînt,
inevitabil, parŃiale ori au doar un contact superficial cu "ceea ce ne-am obişnuit
să numim literatură". Altele (cum ar fi estetica receptării), deşi anunŃau o

răsturnare spectaculoasă a criteriilor şi o încheiere a primatului deŃinut de text

în cercetarea literară, au sfîrşit prin a reveni la o hermeneutică a textului (e
drept, în forme noi) ori la cercetarea lectorului empiric (debarasîndu-se de

rigidităŃile pozitiviste de odinioară). Dar din toate aceste rapide transformări ale
modului de a gîndi şi de a interpreta literatura a rămas un bagaj conceptual şi
analitic care permite, astăzi, abordări complexe ale fenomenului literar, cu un

instrumentar mai precis şi, în orice caz, fără inutile şi limitative exagerări ale
importanŃei Metodei.
În domeniul lecturii şi al publicului, de pildă, Harald Weinrich afirma, cu

peste două decenii în urmă, în termeni care atunci puteau părea radicali, că
"opera poartă un dialog cu cititorii fiecărei epoci istorice", şi deci "a scrie o
istorie a literaturii înseamnă a scrie istoria acestui dialog" [WEINRICH:1971].

EvoluŃia studiilor asupra lecturii nu a urmat, însă, decît mult mai tîrziu, calea
sintezelor istorice de mare amploare. PărŃile cele mai interesante ale esteticii
receptării (şi care au marcat într-o măsură considerabilă cercetarea ulterioară)

rămîn, probabil, cele mai mult sau mai puŃin teoretice, care descriu

9
mecanismele de funcŃionare a procesului lecturii [ISER:1976] ori care, revenind

întrucîtva la o hermeneutică a textului literar, afirmă rolul experienŃei estetice

[JAUSS:1983]. Dar o istorie propriu-zisă a lecturii sau a "dialogului pe care
opera îl poartă cu cititorii fiecărei epoci istorice" n-a fost realizată nici de

reprezentanŃii Şcolii de la Konstanz, nici de alŃi exponenŃi ai teoriilor receptării,

în ciuda unor meritorii încercări şi a unor studii parŃiale notabile. Ea a apărut
abia în anii din urmă, ca o necesitate şi, totodată, ca o consecinŃă firească a

evoluŃiilor recente din cîmpul cercetărilor literare (inclusiv din diversele teorii
ale lecturii), dar nu mai este expresia exclusivă a esteticii receptării, ci
integrează problema lecturii într-o dimensiune culturală mai cuprinzătoare.

Avantajele unei astfel de perspective integratoare şi interdisciplinare

provin tocmai din deschiderea şi mobilitatea sa. Pe de o parte, lectura e văzută
în determinările sale concrete: "DistanŃîndu-ne de o abordare fenomenologică,

în care nu sînt luate în seamă modalităŃile concret-istorice ale lecturii,

considerată ca invariantă antropologică, trebuie să identificăm dispoziŃiile
specifice care diferenŃiază comunităŃile de lectori, tradiŃiile de lectură, manierele

de a citi" [CAVALLO, CHARTIER:1995, VI]. Din acest punct de vedere,

cercetarea permite nu numai distincŃii între lecturile realizate în diverse epoci,
dar şi, în interiorul aceleiaşi epoci, diferenŃieri determinate de competenŃele

specifice ale diverselor "comunităŃi interpretative", competenŃe legate de

practicile de lectură, de norme, coduri şi convenŃii de grup, de maniera de a face
uz de textul scris etc. "Noi cititori produc noi texte, iar noile sensuri [ale

textelor] sînt în funcŃie de noile lor forme" [McKENZIE:1986, 20]. O asemenea

perspectivă evită capcanele deconstructivismului radical de odinioară: nu pleacă
de la premisa că textul nu e înzestrat cu sens, cititorul (individual!) fiind acela

care îl învesteşte, ci marchează, ca punct de plecare, o evidenŃă: la nivel social şi

în perspectiva "duratei lungi", nu există text fără suportul care îl oferă lecturii
(sau ascultării), fără circumstanŃa în care acesta e citit (sau ascultat). "Autorii nu

scriu cărŃi: ei scriu texte care devin obiecte scrise - scrise de mînă, gravate,

10
tipărite şi, astăzi, informatizate - manevrate în maniere diferite de cititori în

carne şi oase ale căror modalităŃi de lectură variază în funcŃie de timp, de loc, de
context" [CAVALLO, CHARTIER:1995, IX).
Cartea de faŃă, care încearcă să descrie şi să interpreteze principalele

practici de lectură din cultura română veche, preia concepte şi tehnici de analiză
din toate aceste perspective teoretice, fără a absolutiza însă nici unul dintre
unghiuri, ci adaptînd instrumentele la obiectul studiat. Dincolo de metode şi de

tehnici de investigare, important este că receptarea şi lectura s-au impus (şi au

rămas) ca teme legitime de cercetare, recunoscîndu-li-se capacitatea de a
modifica (sau măcar de a completa) modul nostru de a înŃelege literatura.

3. Corpusul de texte
Asupra caracterelor specifice culturii române vechi s-a insistat nu o dată,

din diferite puncte de vedere: fie pentru a justifica o tradiŃie culturală care
dezarmează prin distanŃa ei faŃă de modernitate, fie, dimpotrivă, pentru a scoate
în evidenŃă tocmai ruptura între „vechi“ şi „nou“, între „literatura propriu-zisă“,

estetică, şi paradigma cu totul aparte a scrierilor vechi. Indiferent de teza sau de

miza demonstraŃiei, demersurile aveau în vedere textele în sine, şi doar în
treacăt atingeau aspecte legate de instituŃiile culturale, de circulaŃia cărŃii, de

atitudinea faŃă de cuvîntul scris, de ideologie ş.a.m.d. Asupra acestor probleme

s-au scris studii aplicate, din unghiul istoriei culturii sau al filologiei descriptive.
Paginile care urmează încearcă să identifice şi să descrie relaŃiile dintre agenŃii

comunicării literare din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, Ńesătura complexă a

raporturilor dintre cei care, cu diverse roluri, se intersectau pe traseul textului
scris către cititor. Centrul de interes îl constituie modul în care, în timp, Autorul

îşi proiectează şi îşi formează o idee de Cititor, iar practicile de lectură se

modifică în funcŃie de convenŃiile culturale şi sociale. Pentru a reface fundalul
pe cre se proiectau diferitele utilizări ale cărŃii şi ale textului scris, am acordat

atenŃie agenŃilor scrisului şi ai cărŃii şi statutului cărŃii ca obiect material. Am

11
selectat elementele care pot constitui presupoziŃiile de lectură şi care

influenŃează practicile culturale şi sociale ale lecturii. EsenŃial rămîne, însă,

raportul dintre autor şi cititor, care va construi, în timp, drumul către formarea
unui adevărat public al cărŃii, al literaturii. Pentru a descrie acest raport am

pornit de la un corpus de texte destul de extins: asemenea cercetări au mai

multe şanse de a-şi valida concluziile atunci cînd cantitatea de informaŃii
empirice este mai mare. SpaŃiul în care se exprimă cel mai bine mesajele

autorului către cititor îl constituie prefeŃele (şi, în general, „discursurile de

escortă“, după expresia lui Paul Cornea). Am investigat, aşadar, în principal
predosloviile, dedicaŃiile şi notele finale reproduse în Bibliografia românească

veche, în Catalogul manuscriselor româneşti şi în lucrarea lui Gabriel Ştrempel,

Copişti de manuscrise româneşti pînă la 1800, precum şi în alte antologii sau
ediŃii, indicate în bibliografie. Analiza prefeŃelor s-a făcut luîndu-le în

considerare în primul rînd ca documente, ca surse de informaŃii despre lumea

cărŃilor, în care autorul exercită o anume „pedagogie“ a lecturii, prin diverse
forme de adresare către cititor. Discursul prefaŃial (sau tratarea predosloviilor

ca texte cu coordonate proprii, cu un anumit regim retorico-stilistic) constituie,

de asemenea, o temă interesantă, dar ar presupune o altă cercetare, dincolo de
miza celei de faŃă. Pentru a sugera totuşi această dimensiune, am plasat la

sfîrşitul lucrării o addenda cuprinzînd cîteva texte adnotate, pe care le-am

considerat reprezentative pentru diferitele aspecte ale raporturilor dintre autor
şi cititor în epoca veche. Reproducerea unora dintre texte este motivată şi de

faptul că ele sînt foarte puŃin cunoscute şi, în general, trecute cu vederea de
exegeŃi, ca „neimportante“ pentru istoria culturii vechi. În dezordinea lor, foarte
interesante pentru a identifica utilizările cărŃii sînt şi adnotările făcute pe

marginile paginilor de copişti ori de proprietarii cărŃilor, pe care le-am cules, de

asemenea, din diverse antologii şi ediŃii.
Aşa cum se prezintă, cartea de faŃă şi-a asumat o limită: aceea de a descrie

modul în care s-a format sistemul de receptare, evoluŃia „ideii de cititor“, pe

12
baza unor documente aparŃinînd în primul rînd scriitorilor, celor care

produceau cultura în epoca veche. Ar fi necesară, pentru a fixa integral viziunea

asupra cărŃii în epoca veche, şi o privire dinspre cititor, luînd în consideraŃie şi
alte mărturii ale celor cărora le erau destinate cărŃile (fragmente de

corespondenŃă, inventare de biblioteci, registre de comenzi şi vînzări ale

negustorilor de cărŃi etc.). Asemenea cercetări au fost întreprinse recent, cu
foarte interesante rezultate, în alte spaŃii culturale. La noi, o astfel de

întreprindere s-ar lovi de precaritatea datelor disponibile. Dar chiar şi fără să

aibă tot timpul la îndemînă punctul de vedere al „iubitului cetitoriu“, ci
limitîndu-se la spaŃiul „emitentului“ de texte, studierea relaŃiilor dintre

practicile scrisului şi ale cititului poate constitui o primă pagină dintr-o posibilă
istorie a lecturii în spaŃiul românesc.

13
 I. ACADEMIC VORBIND...

1. Şcoala de la Konstanz şi imperativul ratat al unei „istorii

literare a cititorului“

Într-un studiu scris anume pentru o antologie despre teoria receptării, pe

cînd această ramură a studiilor literare nu mai deŃinea „capul de afiş“, Hans
Robert Jauss încerca o identificare retrospectivă a rădăcinilor domeniului care

s-a aflat în primul plan al teoriei literare în anii '70-'80. Studiul se intitulează
chiar Teoria receptării. Identificare retrospectivă a antecedentelor sale istorice
[în HOLUB, 1989: 3-26] şi, chiar dacă poate fi bănuit de tentativa, post festum,

de a-şi construi o descendenŃă nobilă, e o utilă trecere în revistă a cîtorva

momente din literatura şi gîndirea contemporană care pot fi asociate modificării
intervenite în interpretarea fenomenului literar: mutarea accentului de pe

producerea textului pe receptarea lui. Interesul acestei intervenŃii a lui Jauss

constă tocmai în deschiderea pe care o manifestă: afirmată în 1967 prin eseul
său Literaturgeschichte als Provokation des Literaturwissenschaft, ce avea să

devină celebru, estetica receptării a părut multă vreme o arie rezervată

literaŃilor. În 1989, în schimb, cînd studiile despre receptare intraseră deja în
declin sau evoluaseră spre alte direcŃii, Jauss o înscrie într-un orizont

epistemologic mai larg. El notează că, metodologic, conceptul de receptare a

apărut după 1950 în ştiinŃele juridice, în teologie şi în filozofie, anunŃînd „o
nouă orientare a cercetării istorice, care se eliberează de întîrzierile dogmatice

ale pozitivismului şi ale tradiŃionalismului şi începe să dezvolte, pornind de la

principii hermeneutice analoage, o nouă epistemologie istorică“ [JAUSS, 1989:
3]. În ştiinŃa literaturii, noul concept de estetică a receptării a restituit

receptorului, „ca destinatar şi mediator şi, în consecinŃă, ca purtător al întregii

culturi estetice, propriile drepturi istorice“ care fuseseră negate în vechea istorie
bazată pe „estetica tradiŃională a operei şi a reprezentării“. Rolul pe care i-l

atribuie esteticii receptării părintele său este, în principiu, exact definit. Mai

14
importantă este însă plasarea în contextul ştiinŃelor şi filozofiei contemporane:

Hans Blumenberg, Thomas S. Kuhn şi Hans Georg Gadamer sînt consideraŃi de

Jauss principalii autori ai modificării de paradigmă în filozofie şi ştiinŃă. În
domeniul literar, pe lîngă diversele şcoli critice care anunŃau ori enunŃau

schimbarea de perspectivă (de la New Criticism la Tel Quel), sînt invocaŃi

Borges, John Barth şi Italo Calvino; prin ei, consideră Jauss, problemele
receptării şi lecturii îşi fac loc în spaŃiul multiform al postmodernităŃii. Ceea ce

iarăşi este adevărat, nu atît prin propria productivitate, cît prin ecourile
generate de teoria receptării şi care, în forme şi domenii diverse (uneori foarte
depărtate de punctul de plecare) continuă şi azi.

Estetica receptării a avut, fără îndoială, meritul de a introduce în cîmpul

ideilor literare identitatea lectorului, într-un mod sistematic şi coerent. Ceea ce
rămîne şi astăzi util este, în primul rînd, inventarul său conceptual şi analitic; în

planul aplicaŃiilor, e paradoxal că ceea ce se propunea drept Ńintă primordială

încă din 1967-1971 – adică o „istorie literară a cititorului“ – nu s-a realizat. A
predominat teoria: chiar şi atunci cînd s-au oprit asupra unor texte sau asupra

unei epoci literare, reprezentanŃii Şcolii de la Konstanz n-au făcut decît teorie
aplicată. Cîteva idei şi noŃiuni din inventarul esteticii receptării pot fi adaptate şi
la literatura română veche; efortul de adaptare trebuie să fie însă destul de

mare, şi datorită particularităŃilor textelor româneşti vechi, dar şi din cauză că

edificiul teoretic al receptării este construit – aşa cum s-a observat, v. de pildă
discuŃia despre Iser în [CORNEA, 1988: 216-217] – pe exemple luate mai ales

din romanul realist (sau în orice caz din proza de ficŃiune).

Despre lectură se mai vorbise în studiile literare şi înainte de apariŃia Şcolii
de la Konstanz; dar, cum bine observă Harald Weinrich, exista prejudecata că

despre cititor „se poate vorbi numai într-un sens foarte general sau, viceversa,
foarte particular“ [WEINRICH, 1971]. Propunînd o istorie literară a cititorului,
Weinrich schiŃează şi un inventar aproximativ al „lectorilor istorici“ (termenul

de „tipologie“ folosit de autor nu e tocmai adecvat, dată fiind lipsa de coerenŃă a

15
criteriilor de clasificare): ascultătorul poeziei orale (eventual cîntate), prietenul

căruia autorul îi citeşte o pagină abia scrisă, elevul care îi studiază pe autorii
obligatorii, cititorul „duminical“ de romane, criticul ori filologul. Exemplele
propuse se bazează, de fapt, pe anumite tipuri de texte (sau pe anume categorii

de autori). Dar Weinrich îi plasează pe cititori în condiŃiile epocilor istorice şi

consideră că interpretările textuale trebuie să Ńină seama de „orizontul lor de
aşteptare“, termen introdus de Karl Mannheim şi folosit apoi de Jauss în

legătură cu apartenenŃa unui text la un gen literar [JAUSS, 1970]. Pentru a fixa
raportul dintre text şi cititor, Weinrich introduce conceptul de semnal: „orice
text conŃine anumite instrucŃiuni care ar trebui să-i permită sau să-i faciliteze

cititorului orientarea în acel mic fragment de lume pe care i-l prezintă cartea“.
Conceptele lui Weinrich concentrează preocupări curente din acei ani. Wolfgang
Iser va analiza şi el „structura de apel a textului“ şi „actul lecturii“ [ISER, 1970,

1976]. Şi chiar dacă sistemul conceptual al lui Iser e mai complex, iar demersul
analitic mai detaliat decît schiŃa oferită de Weinrich, este vorba, în esenŃă, de
aceeaşi dinamică a relaŃiilor dintre anumite elemente ale structurilor textuale şi

cititor. Locul operei literare este, după Iser, „acolo unde textul şi cititorul
converg“ şi „are în mod necesar un caracter virtual“, pentru că „nu poate fi redus
nici la realitatea textului, nici la configuraŃiile sensului proprii cititorului“

[ISER, 1971: 279]. Iser va merge însă mai departe şi va elabora teoria
răspunsului estetic, centrată pe conceptul de „lector implicit“. Pentru Iser,
lectorul implicit „e puternic înrădăcinat în structura textului; e un construct, şi

în nici un caz nu poate fi identificat cu un lector real“. Asemenea constructe

fuseseră elaborate şi înainte de 1976 (cînd apare cartea lui Iser): de la „autorul
implicat în text“ identificat de Wayne C. Booth [BOOTH, 1958] la „arhilectorul“

lui Michael Riffaterre [RIFFATERRE, 1971] şi de la „lectorul informat“ al lui

Stanley Fish [FISH, 1970] la „lectorul presupus“ al lui E. Wolff [WOLFF, 1971].
Discutînd critic aceste concepte, Iser constată că „toate implică restricŃii care

compromit în mod inevitabil aplicabilitatea generală a teoriilor de care sînt

16
legate“. Încearcă, prin urmare, să depăşească acest impas propunînd un nou

model, „fără a-i predetermina în nici un fel caracteristicile sau situaŃia istorică“.
Lectorul implicit „include toate acele predispoziŃii necesare operei literare
pentru a-şi exercita efectele – predispoziŃii proiectate nu prin intermediul unei

realităŃi empirice externe, ci în textul însuşi“. Încercînd să-şi sustragă conceptul

istorismelor de tot felul, pentru a-i conferi o funcŃionalitate generală maximă,
divizîndu-l în două paliere („structura textuală“ şi „actul structurat al lecturii“,

înŃeles ca proces dinamic de permanentă adaptare la lumea textului), Iser îi

acordă lectorului implicit o prea mare dependenŃă de individualitatea lecturii,
lăsînd deoparte socialitatea ei. Iar cînd are în vedere „publicul“ şi analizează

rolul „intersubiectivităŃii“ în formarea sensului operei, se foloseşte de figura

„lectorului fictiv“ adus în scenă odată cu afirmarea romanului modern, în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea – deci, la urma urmei, tot un artificiu textual.

Este evident că toŃi lectorii „conŃinuŃi în text“ pe care-i discută Iser

(inclusiv conceptul său de „lector implicit“) sînt valabili pentru opere literare
beletristice ale epocii moderne, pentru care individualitatea şi originalitatea sînt

două dintre presupoziŃiile de bază. Aparent, pentru epoca românească veche (şi,
de fapt, nu doar românească), în care conştiinŃa literară / culturală poartă o
puternică amprentă colectivă, iar normele sînt altele decît cele ale beletristicii de

după secolul al XVIII-lea, teoria răspunsului estetic e total inoperantă.

Considerată în ansamblu, aşa cum s-a observat, teoria răspunsului estetic s-a
aplicat doar la domeniul prozei de ficŃiune (cel care a identificat în romanul

englez modern „criteriul ascuns“ al lectorului implicit a fost chiar un alt

membru al Şcolii de la Konstanz, Karlheinz Stierle – [STIERLE, 1980]); dar
disocierile metodologice făcute de Iser atunci cînd analizează fenomenologia

lecturii pot fi de folos, cu adaptările necesare, şi în abordarea literaturii române

dinainte de 1800, măcar pentru a găsi calea cea mai potrivită de a răspunde la
cîteva întrebări esenŃiale.

17
 Un punct de pornire îl poate oferi o notaŃie aparent secundară a lui Iser,

care spune la un moment dat că „instrucŃiunile textului stimulează imagini

mentale“: în ce măsură textele vechi conŃin mecanismele necesare pentru a
provoca asemenea imagini? Şi care ar fi conexiunile dintre aceste imagini dacă

privim textele în succesiunea lor istorică? Pentru a răspunde la această

întrebare, e nevoie bineînŃeles de o depăşire a cadrului fixat de teoria lui Iser.
Un pas care, în ultimă analiză, este nu doar posibil şi necesar, dar şi favorizat de

însăşi definiŃia sintetică a lectorului implicit: „un model transcendental care face
posibilă descrierea efectelor structurate ale textelor literare“. În universul foarte
codificat (la nivel retoric şi discursiv) al prefeŃelor vechi, identificarea acestor

„efecte structurate“ poate fi un prim pas spre sesizarea ulterioară a variaŃiilor, a

„ieşirilor din normă“ care, cum se va vedea, conduc deopotrivă la personalizarea
discursului auctorial şi la proiectarea unei lecturi individuale performate de

lectorul real. Despre acesta din urmă, Iser afirmă că e greu de reconstituit:
reconstrucŃia lui depinde de „supravieŃuirea unor documente contemporane,
dar cu cît coborîm mai mult în timp, dincolo de secolul al XIX-lea, cu atît devine

mai săracă documentaŃia“. Aceeaşi dificultate o resimŃea şi Hans Ulrich

Gumbrecht, cînd invoca puŃinătatea „probelor factuale“ pentru epoca medievală
[GUMBRECHT, 1975]. EvoluŃia cercetărilor asupra lecturii, şi în special cărŃile

lui Roger Chartier, Guglielmo Cavallo sau Robert Darnton (care vor fi discutate
mai jos), i-au contrazis pe cei doi teoreticieni, mizînd, între altele, tocmai pe
valorificarea mărturiilor documentare de tot felul: liste de preŃuri, contracte

editoriale sau tipografice, liste de cititori, cataloage de biblioteci, scrisori,

testamente etc. Acest lucru a fost însă posibil pentru culturile occidentale, unde
asemenea documente există într-o cantitate suficientă pentru a permite o

investigaŃie coerentă şi credibilă. Pentru cultura română, dificultatea întrezărită

de Iser e reală, aşa încît trebuie să ne întoarcem tot la sugestia sa: „În
consecinŃă, reconstrucŃia [lectorului real] depinde adesea în întregime de ceea

ce poate fi cules din operele literare înseşi“. Iar din predosloviile cărŃilor

18
româneşti vechi, din „epilogurile“ tipografilor ori din notele copiştilor, chiar

dacă toate acestea nu se înscriu în conceptul de „opere literare“ pe care-l avea în

minte Iser, se pot culege date extrem de interesante. I se poate reproşa unei
asemenea încercări de adaptare metodologică o anume suprapunere de planuri:

în definitiv, ce fel de lector trebuie cercetat în predosloviile cărŃilor vechi, cel

real sau cel virtual (ideal), cel istoric sau cel transistoric? Există, fără îndoială,
riscul unei anume incongruenŃe metodologice, care provine din însuşi tipul de

discurs analizat: formulele stereotipe de tipul „iubite cititorule“ fac apel mai
degrabă la o proiecŃie ideală a lectorului, în timp ce unele informaŃii din prefeŃe
pot fi interpretate mizînd pe cel concret, istoric determinat. Dar nici Iser însuşi

(sau alŃi teoreticieni preocupaŃi de „lectorul virtual“) nu scapă de umbra

lectorului real, mereu prezent, măcar ca punct de referinŃă ori ca ipoteză de
lucru, în cercetarea fenomenologiei lecturii. Aşa încît preluarea anumitor

elemente ale unei teorii (şi nu a teoriei în ansamblu) e validată de

funcŃionalitatea acelor elemente în investigarea textelor. Demers cu atît mai
justificat cu cît teoriile receptării mai pot reŃine atenŃia astăzi tocmai prin

inventarul conceptual şi problematic pe care l-au produs, şi care s-a disipat în

diverse ramuri ale cercetării, de la istoria lecturii (dorită, dar nerealizată
vreodată de Şcoala de la Konstanz) la sociologia comunicării şi de la studiile

despre cultura de masă la cercetările americane despre retorica discursului

nonficŃional. Chiar Wolfgang Iser, în 1979, făcea diferenŃa între interpretare şi
receptare, considerînd că aceasta din urmă este „un proces în care se

experimentează figura imaginarului pe care textul îl produce“; prin urmare, „e

necesară dezvoltarea unui sistem de referinŃă antropologico-cultural care să ne
permită explorarea imaginarului în toată varietatea formelor sale“ [ISER, 1979:

20]. Adaptarea instrumentelor metodologice ale receptării la textele vechi

vizează tocmai reconstituirea acestui sistem de referinŃă.

2. Strategii ale textului: Autorul şi Lectorul Model

19
 Un alt reprezentant al Şcolii de la Konstanz, Hans Ulrich Gumbrecht,

analizînd demersul lui Iser, observa că ideea „lectorului implicit“ nu face decît
să substituie conceptul tradiŃional de text literar [GUMBRECHT, 1975: 158].
Gumbrecht încerca să iasă din cîmpul teoriei literare pure şi să înscrie

problemele receptării într-o sociologie generală a comunicării. ObservaŃia sa

(care poate fi extrapolată în afirmaŃia că, părînd a se ocupa de cititor, teoriile
răspunsului estetic nu fac decît să investigheze tot textul) a fost confirmată

ulterior prin reîntoarcerea esteticii receptării la o hermeneutică a textului. În

acest spaŃiu însă trebuie făcute conexiunile cu acele studii despre lector care n-
au ieşit niciodată din structurile şi funcŃiile textuale (şi nici nu şi-au propus s-o

facă, dimpotrivă, din ele au trăit şi prin ele au fost ani buni à la page): cele de
sorginte semiotică. Dintre ele se detaşează, cel puŃin prin notorietate, noŃiunea
de „lector model“ elaborată de Umberto Eco.

Semioticianul italian era pomenit, de altfel, şi de Jauss, în studiul

recapitulativ citat mai sus, drept cel dintîi care a studiat sistematic, în Opera
deschisă (1962), constituirea sensului operei artistice în procesul complex de

producere, receptare şi comunicare a ei [JAUSS, 1989: 19]. Jauss nu citează însă

şi Lector in fabula, adică exact lucrarea în care Eco a dat o teorie coerentă
despre lectură [ECO, 1978]. Aparent, „direcŃia semiotică“ şi „direcŃia

hermeneutică şi fenomenologică“ în abordarea lecturii sînt separate, ba chiar

opuse – cel puŃin aşa păreau în anii lor de impact maxim. Privită din perspectiva
rezultatelor şi a consecinŃelor pe care le-au generat, distanŃa dintre ele, evidentă

în inventarul metodologic şi în presupoziŃiile teoretice, nu mai e atît de mare.

Paul Cornea include, pe bună dreptate, atît „lectorul implicit“ cît şi „lectorul
model“ în categoria lectorului virtual, arătînd însă că Eco „acordă şanse

validităŃii lecturii, întrucît admite ca punct de plecare perspectiva codurilor de

emisie“ [CORNEA, 1988: 64]. Codurile reprezintă, de altfel, în viziunea lui Eco,
una dintre modalităŃile fundamentale prin care „textul îşi prevede cititorul“. Şi

întrucît „codurile destinatarului se pot deosebi, total sau parŃial, de codurile

20
emitentului“, textul „postulează cooperarea cititorului drept proprie condiŃie de

actualizare“. E necesar deci ca autorul să prevadă, strategic, mişcările cititorului,

pentru că, spune Eco, „un text este un produs a cărui soartă interpretativă
trebuie să facă parte din propriul mecanism generativ“. Autorul nu doar

presupune, ci instituie competenŃa propriului Lector Model. Pe de altă parte, „şi

cititorul empiric, ca subiect concret al actelor de cooperare, trebuie să-şi
proiecteze o ipoteză de Autor, deducînd-o chiar din datele strategiei textuale“.

[ECO, 1978: 53-64].

Acest cuplu ideal (Autor – Lector) prezent în strategiile textuale este folosit
de semioticianul italian pentru aplicaŃii analitice (tot) pe literatura narativă

modernă. Dar instanŃele şi disocierile sale pot fi aplicate cu succes şi la texte mai
vechi, inclusiv non-narative, dacă se acordă întîietate laturii pragmatice a teoriei
lui Eco, accentuată de el însuşi atunci cînd rezumă definiŃia lectorului model ca

„ansamblu de condiŃii de succes stabilite în mod textual, care trebuie să fie

satisfăcute pentru ca un text să fie deplin actualizat în conŃinutul său potenŃial“.
Or, în analizarea predosloviilor şi a celorlalte texte care însoŃesc Textul propriu-

zis, una dintre problemele esenŃiale va fi tocmai stabilirea strategiilor textuale

prin care autorul (într-o accepŃie – pe care o vom defini ulterior – mult diferită
faŃă de cea modernă) îşi construieşte cititorul şi, mai mult decît atît, încearcă să-

l înzestreze cu codurile necesare. AplicaŃia devine cu atît mai interesantă (dar şi

mai riscantă) cu cît în epocă exista o vădită predominanŃă a codurilor
extraliterare (religios, ideologic etc.) căreia i se subordonau deopotrivă autorul

şi cititorul. Însuşi modul de existenŃă al Textului (manuscris sau tipărit) se

justifica de multe ori exclusiv prin raportarea la aceste coduri sau la un
supracod generat de Cartea prin excelenŃă, Biblia.

3. Teoria lecturii în viziune sintetică

Estetica receptării anunŃa, încă de la începturile sale, prin glasul ei cel mai

autorizat, cu o formulă preluată de la Thomas S. Kuhn, o „schimbare de

21
paradigmă în ştiinŃa literaturii“ [JAUSS, 1969]. În mod sigur a provocat o

reflecŃie profundă, pe toate meridianele, asupra literaturii şi a interpretării ei,

dovadă fiind imensa bibliografie apărută în cele aproape două decenii în care
problemele receptării au dominat studiile literare şi estetice. Treptat, estetica

receptării (privită în ansamblu, ca subramură a „ştiinŃei literaturii“) s-a întors

spre hermeneutică sau spre studiile empirice asupra lectorului real (e adevărat,
cu instrumentele noi acumulate între timp). Dar ca mărturie a autorităŃii

cucerite stau ramificaŃiile sale: deconstructivismul are printre premisele

fundamentale rolul activ al receptorului, elemente ale teoriei răspunsului
(reader-response theory, o direcŃie constituită în SUA pe urmele lui Iser, şi care

s-a dovedit mai productivă decît varianta europeană a esteticii receptării) au

fost exportate în studiile americane de analiză a discursului ştiinŃific sau politic,
ca să nu mai vorbim de sociologia comunicaŃiilor de masă ori de cercetările

empirice ale publicului. Interesant este şi faptul că, aducînd în centrul atenŃiei
tema receptorului, aceste teorii s-au intersectat, în anii '70-'80, cu unele
cercetări de semiotică şi pragmatică, mai ales în spaŃiul american. O foarte bună

sinteză a tuturor acestor probleme şi perspective se află în Introducere în teoria

lecturii de Paul Cornea, care discută critic diversele puncte de vedere asupra
lecturii şi elaborează o viziune personală asupra domeniului, avînd avantajul că

trece dincolo de restricŃiile impuse de un anumit curent de gîndire sau de o

disciplină [CORNEA, 1988]. ReferinŃele provin din diverse cîmpuri ale ştiinŃelor
limbajului (pragmatică, teorii ale textului, semiotică, sociologia comunicării şi

altele), ceea ce îi acordă acestei cărŃi statutul de „dare de seamă“ asupra

stadiului problemei şi, totodată, de soluŃie în avansarea cercetărilor. Situarea
pluridisciplinară şi distanŃa critică pe care o ia faŃă de una sau alta dintre teoriile

în curs la acel moment îi conferă Introducerii în teoria lecturii o mai mare

rezistenŃă în timp şi un grad mai înalt de aplicabilitate în analiză decît puteau
pretinde demersurile unilaterale (şi, nu o dată, „militante“) ale curentelor de

gîndire anterioare.

22
 Paul Cornea defineşte şase tipuri de lector, dintre care „o importanŃă

considerabilă“ o au lectorul virtual şi cel real. Cel dintîi, idealizat de unii

teoreticieni, nu e, în ultimă instanŃă, „decît pseudonimul cercetătorului,
împărtăşindu-i opŃiunile şi prejudecăŃile, iluziile şi eşecurile, în alte cuvinte,

ideologia şi condiŃiile de istoricitate“ [CORNEA, 1988: 68]. Pentru cultura

veche, cînd cărŃile se scriau din cărŃi (la modul cel mai propriu), iar prefeŃele ori
epilogurile luau de multe ori aspectul unor texte relativ autonome faŃă de Textul

propriu-zis, întrucît cine le scria urmărea direcŃionarea lecturii şi construirea

unui cititor ideal, referinŃa la „ideologie şi condiŃii de istoricitate“ este mai mult
decît obligatorie. În mentalitatea veche nu funcŃiona criteriul pluralităŃii

lecturilor (cum se va vedea, de cele mai multe ori – şi pentru diverse tipuri de
cărŃi – prefeŃele erau foarte normative, aproape dogmatice în predeterminarea
lecturii), aşa încît „iubitul cetitor“ real (sau presupus ca atare) căruia i se

adresau vechii autori se suprapunea adesea peste lectorul virtual, care „nu e, la
urma urmei, decît un lector real «în travesti»“. Lectorul real, considerat de Paul
Cornea „obiect legitim de studiu“ [CORNEA, 1988: 75-78], devine un personaj

central în studierea epocii vechi, din două motive. Cel dintîi este prezenŃa lui
frecventă, în diferite ipostaze, în chiar cuprinsul textelor pe care le vom analiza:
fie prin însemnări, notaŃii, interpolări în care se „citeşte“ o identitate concretă,

socialmente determinabilă, fie în calitate de exponent al unei categorii la care se

face apel (preoŃii-cititori ai textelor de cult), ca să nu mai vorbim de însemnările
marginale de pe cărŃile şi manuscrisele vechi, care constituie în sine un

substanŃial obiect de studiu. Al doilea motiv este ambivalenŃa rolului pe care-l

au scriitorii vechi: de cele mai multe ori autorul prefeŃei este un cititor
(„profesional“) al cărŃii pe care o prezintă „publicului“, semănînd, mutatis

mutandis, criticului-prefaŃator de astăzi.

Dar toate aceste consideraŃii ar fi inoperante (sau, în cel mai bun caz, puŃin
semnificative) dacă investigarea ar rămîne la nivelul prefeŃelor şi al celorlalte

texte analizate doar ca unicate (stilistice, retorice etc.). InformaŃiile oferite de

23
predoslovii şi statutul lor ca texte devin însă mult mai interesante dacă sînt

abordate pe „versantul colectiv“ [CORNEA, 1980: 27]. RelevanŃa lectorului real

este dată, în acest caz, de integrarea lui în orizontul mentalităŃilor despre scris şi
lectură, perspectiva cea mai adecvată unei epoci care încă nu miza pe afirmarea

individualităŃii; dimpotrivă, regula de bază o dădeau încadrarea în normă,

aducerea la un numitor comun, preeminenŃa colectivităŃii. Asimilînd problema
receptării ca temă centrală a noii paradigme din cercetarea literară, dar

adoptînd metode şi principii de investigaŃie lansate de şcoala istorică franceză

de la revista Annales, în anii din urmă a devenit posibil ceea ce Harald Weinrich
propunea încă din 1967 (şi a fost un leit-motiv şi un deziderat al multor

cercetători): istoria lecturii.

4. Redescoperirea istoriei: lectura şi „durata lungă“

Unul dintre motivele pentru care în anii de glorie ai esteticii receptării n-a
apărut o asemenea istorie (fenomen paradoxal dacă ne gîndim că „provocarea“
pe care o lansa Jauss în 1967 era concepută tocmai ca o redimensionare a

istoriei literare) a fost, cu siguranŃă, menŃinerea în planul singularităŃii lecturii

şi punerea accentului pe construirea sensului ca scop ultim al procesului de
receptare. De aici, tentaŃia (şi, pînă la un punct, obligaŃia) de definire a

termenilor, de delimitare a spaŃiului de investigat, de precizare a metodei

ş.a.m.d., deci preponderent demersuri teoretice. N-au lipsit, desigur, studiile
aplicate: chiar Jauss a încercat abordarea unor momente istorice precise, de

pildă atunci cînd s-a ocupat de Baudelaire şi „schimbarea orizontului de

lectură“, de Racine şi de Goethe, ori cînd a analizat poezia lirică a anului 1857
„ca exemplu de transmitere a normelor sociale prin literatură“ [JAUSS, 1983].

Dar el însuşi îşi numea, de pildă, studiul despre Baudelaire „un experiment“, iar
citite astăzi, toate aceste aplicaŃii apar ca încercări de validare a metodei şi de
confirmare a preceptelor teoretice. La fel pot fi considerate aplicaŃiile altor

cercetători (colecŃia publicaŃiei Poetik und Hermeneutik oferind bogate exemple

24
în acest sens), care, în ciuda noutăŃii metodologice şi conceptuale, rămîn simple

ilustrări ale cadrului teoretic, printre altele, şi pentru că nu reuşesc să se

desprindă de periodizările şi clasificările consacrate de istoria literară
tradiŃională. Pasul către marile sinteze a fost posibil doar după epuizarea

resurselor speculative ale discursului teoretic şi numai prin apelul la un cadru

mai larg de situare a obiectului: istoria „duratei lungi“, care permite
înregistrarea unor diferenŃe notabile în modalităŃile de a citi / recepta literatura.

Termenul de durată lungă („longue durée“) a fost lansat de Fernand

Braudel într-un articol publicat în „Annales ESC“ [BRAUDEL, 1958] şi a
cunoscut de atunci o glorioasă carieră în stiinŃele umane. Douăzeci de ani mai

tîrziu, făcînd o recapitulare a realizărilor „noii istorii“, Michel Vovelle făcea o

legătură directă între durata lungă şi „forŃa de inerŃie“ a structurilor mentale şi,
printre exemplele date pentru a confirma validitatea acestei noi viziuni asupra

timpului, se afla şi o cercetare asupra cărŃii, lucrarea lui Robert Mandrou despre
La Bibliothèque bleue [MANDROU, 1964]. Alături de aspecte sociale sau
economice, cultura devenea şi ea un argument în favoarea reconsiderării

epocilor istorice: „Aventura acestei literaturi de colportaj (este vorba despre

cărŃile de succes popular din colecŃia La Bibliothèque bleue, reeditate fără nici o
modificare timp de peste un secol, n.n.) se desfăşoară, cu schimbări minime, din

zorii epocii moderne şi pînă cînd se decretează sfîrşitul ei, la jumătatea secolului
al XIX-lea“ [VOVELLE, 1979: 59]. Inutil să precizăm că ideea „schimbărilor
minime“ în domeniul cultural se poate aplica foarte bine la literatura română

veche, a cărei paradigmă nu cunoaşte „evenimente“, modificări substanŃiale ori

„revoluŃii“ de la începuturile sale şi pînă în preajma secolului al XIX-lea. Ceea ce
nu înseamnă, desigur, imobilism în producerea şi receptarea culturii, ci

prezenŃa constantă a aceloraşi categorii culturale, a aceloraşi moduri de

existenŃă ale textului, a aceloraşi relaŃii între partenerii la procesul de
comunicare culturală, supuşi unei subtile dialectici între „timpul lung“ şi

„timpul scurt“ [VOVELLE, 1979: 71-72] sau între structuri (ca expresie a duratei

25
lungi, aproape imobile) şi conjuncturi (cuprinzînd faptele care se repetă,

schimbările de mică anvergură, care derivă din structuri) [POMIAN, 1979: 109].
Pe scurt, o mentalitate colectivă relativ unitară timp de cîteva secole, nu lipsită
de o anumită dinamică internă, dar în care constantele copleşesc variabilele.

Temele culturale n-au fost însă de la început printre preocupările

principale ale istoricilor „duratei lungi“, ei favorizînd multă vreme aspectele
economice, de viaŃă materială, demografia, relaŃiile de familie şi altele. Istoria

cărŃii şi a faptelor culturale s-au impus mai tîrziu, mai întîi prin analizarea
producerii bunurilor culturale (de pildă, impozanta Histoire de l'édition
française, în 4 volume [CHARTIER, MARTIN, 1982-86]), apoi, treptat, prin

studii despre scriere şi oralitate, alfabetizare şi lectură, bibliografia domeniului

îmbogăŃindu-se considerabil abia spre sfîrşitul anilor '80 (o trecere în revistă a
stadiului cercetărilor, în [CHARTIER, 1995]). Se poate spune că mai vechiul

arsenal teoretic şi conceptual al esteticii receptării/teoriilor lecturii s-a întîlnit

cu deschiderea istoriei mentalităŃilor către lumea cărŃii şi a literaturii, iar din
această întîlnire au rezultat marile sinteze de istorie a lecturii care vor constitui

unul dintre modelele teoretice şi metodologice principale ale acestei lucrări.

CărŃile lui Robert Darnton, Roger Chartier, Guglielmo Cavallo, H.J. Martin
(citate în bibliografie), încheie, probabil, o vîrstă a cercetării în domeniul

receptării literaturii şi al istoriei cărŃii, pentru că, în afară de meritul notabil al

caracterului sistematic şi al viziunii de ansamblu, tind să asimileze disocierile
teoretice anterioare într-un concept integrator de lectură. În Introducerea la

Istoria lecturii în lumea occidentală, Guglielmo Cavallo şi Roger Chartier îşi

delimitează aria metodologică şi sistemul de referinŃe teoretice în funcŃie de cele
două mari direcŃii de studiu discutate mai sus: istoria duratei lungi şi teoriile

receptării/lecturii [CAVALLO, CHARTIER, 1995: V-XLIV]. Punctul de plecare îl

constituie distincŃia între scriere şi lectură ca procese antropologice cu trăsături
distinctive opuse atunci cînd sînt privite în ordinea temporală: „Scrisul

acumulează, înmagazinează, rezistă timpului stabilind un loc şi îşi multiplică

26
producŃia prin expansionismul reproducerii. Lectura nu e garantată împotriva

uzurii timpului (uităm de ea şi o uităm), nu păstrează sau nu păstrează bine ceea

ce a acumulat, iar fiecare dintre locurile pe unde trece este o repetare a
paradisului pierdut“ [DE CERTEAU, 1990: 251]. Pe urmele acestei distincŃii,

sînt stabilite premisele fundamentale ale Istoriei. Cea dintîi este că „lectura nu e
înscrisă în text, fără să existe o distanŃă imaginabilă între sensul care i s-a
atribuit (de către autor, editor, critică, tradiŃie...) şi uzul sau interpretarea pe

care i-o pot da cititorii“. A doua premisă „recunoaşte că un text există doar în
măsura în care există un cititor care îi dă un sens“ [CAVALLO, CHARTIER,
1995: V]. Asupra acestor premise se pot face, deocamdată, două observaŃii: că

nu mai este vorba, ca în teoriile receptării, de un lector individual, ci de

colectivităŃi de cititori şi, pe de altă parte, că este acceptată ideea sensului
preexistent în text, diferit însă de posibilele interpretări care pot apărea în urma

lecturii. Nu se mai pune, aşadar, problema validităŃii unei interpretări sau a

alteia, ci sînt luate în considerare diferitele „utilizări“ ale textului. Miza cărŃii
devine reconstituirea „manierelor de a citi care au caracterizat societăŃile

occidentale începînd din antichitate, cu diferenŃele şi particularităŃile lor“. Este

reintrodus astfel în aparatul teoretic un nou „determinism“, mai subtil însă,
între formă şi sens: „Împotriva unei definiŃii pur semantice a textului – care a

dominat nu numai critica structuralistă în toate variantele sale, dar şi teoriile

literare cele mai dornice de a reconstrui receptarea operelor – trebuie să avem
în vedere faptul că formele produc sens şi că un text este învestit cu un

semnificat şi cu un statut inedit atunci cînd se schimbă suporturile care îl

propun lecturii“. Obiectul scris, textul în materialitatea sa devin relevante
pentru modificarea manierelor de a citi: de exemplu, dacă în plan abstract sau

ideal, pentru un cărturar român din secolul al XVII-lea prezenta puŃină

importanŃă faptul că un text era scris în slavonă sau română (căci le stăpînea pe
amîndouă), că era tipărit sau manuscris (cele două forme de difuzare fiind

deopotrivă legitime şi practicate), în perspectiva duratei lungi şi a mentalului

27
colectiv aceste elemente de suprafaŃă a textului pot fi surse ale unor schimbări

în practicile de lectură şi, indirect, în practicile scrisului, cu consecinŃe în

procesul de comunicare dintre autor şi cititor. Sau, pentru a lua un exemplu
concret, între Ureche, cititorul cronicilor slavone ale predecesorilor săi, şi

Neculce, care citeşte cronicile în limba română ale lui Ureche şi Costin, nu pare
să existe o diferenŃă substanŃială dacă avem în vedere efectele imediate ale
asimilării predecesorilor în elaborarea, de către fiecare, a propriei istorii a

Moldovei: amîndoi culeg fapte din trecut, înregistrează evenimente, pentru a

continua Cartea de unde a lăsat-o înaintaşul. Eventual, diferenŃa notabilă,
consemnată ca atare de istoricii literari, este trecerea de la izvoare în limba

slavonă (în cazul celui dintîi) la izvoare sau, mai mult, la o tradiŃie istoriografică
în limba naŃională, completată cu propria experienŃă (în cazul celui de-al
doilea). Dar pe dimensiunea colectivă, pe această linie de continuitate ce pare a

merge neîntrerupt de la Macarie pînă la ultimii cronicari minori din secolul al

XVIII-lea se întîlnesc practici multiple, care fac ca Ureche şi Neculce „să nu
citească la fel“: proiectaŃi pe fundalul mentalităŃilor, ei sînt expresii individuale

ale unor evoluŃii semnificative în atitudinea faŃă de scris şi citit. În accepŃia lui
Cavallo şi Chartier, lectura nu mai este o invariantă antropologică (aşa cum era
în demersurile fenomenologice, care, observă cei doi autori, „anulează

modalităŃile concrete ale lecturii“, lucru menŃionat şi de Paul Cornea în legătură

cu teoria lui Iser [CORNEA, 1988: 217]), ci „o practică încarnată în anumite
gesturi, spaŃii, obişnuinŃe“, în cadrul unor „dispuneri specifice care disting

comunităŃile de lectori, tradiŃiile de lectură, manierele de a citi“. Mai mult decît

de o istorie a lecturii, se configurează deci o istorie a lecturilor şi a cititorilor,
care „trebuie să se ocupe de istoricitatea modurilor de utilizare, înŃelegere şi

apropriere a textelor“. Sînt luate în considerare, în acest scop, atît materialitatea

textelor, cît şi comportamentele de lectură din diverse momente şi împrejurări
istoric şi social determinate. De materialitatea textelor s-au ocupat şi unele

cercetări, mai vechi sau mai noi, de istoria cărŃii şi a tiparului, ca să nu mai

28
vorbim de filologia descriptivă „clasică“, mereu atentă la cerneală, detalii

ortografice, paginaŃie, tipul de hîrtie, ca elemente de individualizare a textelor şi

autorilor, de datare şi localizare etc. Toate aceste studii oferă baza documentară
pentru studierea practicilor de lectură şi pentru contextualizarea lor. Cavallo şi

Chartier notează că istoria tradiŃională a cărŃii a urmărit să distingă, pe criterii

cantitative, răspîndirea inegală a cărŃii în societate, în funcŃie de categorii sau
clase sociale, de criterii economice sau nivel de alfabetizare, inventariind

biblioteci, producŃii ale editurilor sau tipografiilor, tipuri de cărŃi posedate de o

persoană sau de o categorie socio-culturală etc. DeficienŃa unui asemenea
demers, care astăzi trebuie depăşită, este că „postulează în mod implicit că

dihotomiile culturale corespund în mod necesar unor clasificări sociale

predeterminate. DiferenŃele între practici sînt deci puse în relaŃie cu opoziŃii
sociale construite a priori, fie la nivel de contraste macroscopice (între

dominanŃi şi dominaŃi, elite şi popor), fie la nivelul unor diferenŃieri mai subtile
(de exemplu între grupuri sociale, ierarhizate prin intermediul unor distincŃii de
condiŃie socială, de meserie, economice)“ [CAVALLO, CHARTIER, 1995: VIII].

Din această plasare pe o poziŃie sociologizantă rigidă a rezultat, între altele, în

studierea epocii vechi, opoziŃia între cultura „înaltă“ (sau „a elitelor“) şi cea
„populară“, distincŃie fundamentală pentru istoria literară tradiŃională. Roger

Chartier scria în prefaŃa la Lectures et lecteurs dans la France de l'Ancien

Régime: „Această carte a fost scrisă în primul rînd împotriva noŃiunii înseşi de
cultură populară, în accepŃia sa de-acum clasică“. Linia de demarcaŃie între cele

două tipuri nu e atît de netă, diferenŃele sociale nu sînt perfect reflectate în

stratificarea publicului: „De fapt, în locul unei strînse corespondenŃe între
niveluri culturale şi opoziŃii sociale, de cele mai multe ori ne găsim în faŃa unor

circulaŃii fluide, a unor practici împărtăşite, a unor distincŃii vagi“ [CHARTIER,

1987: VII]. Istoria lecturii devine astfel o posibilă cale de a depăşi rigiditatea
vechii opoziŃii, pentru că porneşte „de la circulaŃia obiectelor şi de la identitatea

practicilor, nu de la clase sau grupuri“, descoperind astfel „multiplicitatea

29
principiilor de diferenŃiere care pot da seamă de distanŃele culturale: de

exemplu, apartenenŃele de gen sau generaŃie, adeziunile religioase, solidarităŃile

comunitare, tradiŃiile educative sau corporative“ [CAVALLO, CHARTIER, 1995:
VIII]. Aparent, această redistribuire a categoriilor de cititori nu face decît să

rafineze criteriile de clasificare ale vechii împărŃiri pe clase sau grupuri, fără a
ieşi însă cu totul de sub predominanŃa grilei sociologice. Ceea ce pînă la un
punct e perfect adevărat (de altfel, „şcoala mentalităŃilor“ s-a ocupat cu

precădere tocmai de istoria socială); dar mai importantă este noua relaŃie între
grupurile sociale şi corpusul literaturii, axată pe criteriul competenŃelor de
lectură. Odată cu depăşirea vechii opoziŃii schematice între cultura „înaltă“ şi

cea „populară“, trebuie reinterpretată şi distincŃia între alfabetizaŃi şi analfabeŃi;

nu toŃi cei care cunosc cititul, observă pe bună dreptate cei doi autori, citesc în
aceeaşi manieră: există tehnici intelectuale diferite, utilizări diferite ale cărŃii,

interese şi proceduri de interpretare distincte. Definirea grupurilor de cititori şi

a identităŃilor lor specifice se bazează, aşadar, pe prioritatea textelor şi pe
reconstituirea raporturilor cu scrisul: practicile de lectură duc astfel la

constituirea a ceea ce Stanley Fish numea „comunităŃi interpretative“ [FISH,

1980]. Fish este, de altfel, una dintre referinŃele teoretice căreia i se acordă o
atenŃie majoră în această Istorie a lecturii; asimilînd unele elemente de

pragmatică, ea contextualizează actul lecturii şi, în general, raporturile cu

scrisul: „Pentru fiecare dintre «comunităŃile interpretative» identificate,
raportul cu scrisul are loc prin intermediul anumitor tehnici, gesturi, maniere de

a fi. Lectura nu este numai o operaŃie intelectuală abstractă: e şi punerea în joc a

corpului, înscrierea într-un spaŃiu, raportul cu sine şi cu ceilalŃi“. Prin urmare,
contextualizarea practicilor de lectură se face pornind de la textele literare, dar

şi de la alte documente care pot oferi informaŃii în această privinŃă, şi, mai ales,
se acordă întîietate istoricităŃii lecturilor, pentru că o asemenea cercetare „nu
trebuie să se limiteze la genealogia manierei noastre contemporane de a citi, în

tăcere şi «ocular»“, ci să recupereze obişnuinŃele trecutului, atitudinile

30
dispărute, aspectele marginale. Între acestea şi modul de a scrie se Ńese o

dialectică subtilă, pentru că tehnicile scrierii, atît în aspectele lor materiale, cît şi
în structurile retorice, se adaptează modurilor concrete de a citi. Cavallo şi
Chartier dau ca exemplu oralizarea practicată în Evul Mediu, adică lectura cu

glas tare, pentru sine sau – mai ales – în faŃa unui grup de ascultători:
„adresîndu-se în aceeaşi măsură urechii ca şi ochiului, textul mizează pe forme
şi formule în stare să supună scrisul exigenŃelor specifice performării orale“. Am

putea adăuga exemplul cronicilor versificate din secolul al XVIII-lea, texte

scrise, de provenienŃă cultă, dar care cunoşteau o dublă difuzare, scrisă şi orală,
motiv pentru care utilizează tehnici discursive specifice literaturii orale. Dar

referiri la cele două categorii de „public“, cititorul şi ascultătorii săi, există

adesea şi în predoslovii, şi în notele sau epilogurile tipografilor sau ale
copiştilor.

Rezumînd, cei doi istorici construiesc, preluînd formulele lui Paul Ricoeur,
o opoziŃie între „lumea textului“, definită ca „o lume de obiecte, de forme, de
ritualuri ale căror convenŃii şi ale căror înlănŃuiri orientează şi condiŃionează

construcŃia sensului“ şi „lumea lectorului“, compusă din comunităŃile

interpretetative cărora le aparŃin lectorii individuali reali, fiecare asemenea
comunitate avînd „un ansamblu de competenŃe, utilizări [ale textului], coduri,

interese“ [RICOEUR, 1985: 228-263]. Scopul unei astfel de istorii a lecturii

devine reconstituirea Ńesăturii de relaŃii dintre aceste două entităŃi, din
perspectiva duratei lungi, şi punerea în valoare a unui „personaj“ absent din

istoriile literaturii – cititorul. Dincolo de filiaŃiile teoretice şi metodologice

declarate, există în acest demers o evidentă înrudire cu o întreagă direcŃie a
gîndirii contemporane care reconsideră marginalitatea, aducînd în prim plan

zone şi realităŃi istorice obscure sau de-a dreptul absente din orizontul
cercetărilor mai vechi, care le tratau, după expresia lui Michel de Certeau, ca
„reziduuri“ sau „tăceri“ [DE CERTEAU, 1973]. Perspectiva tradiŃională privea

istoria dintr-un centru ideal, unde „par să conteze doar funcŃiile îndeplinite de

31
elitele puterii, ale banului şi ale culturii. Istoria popoarelor era absorbită în

istoria dinastică, iar istoria religioasă în aceea a bisericii şi a clerului. Tot ce

depăşea sfera marilor autori şi a erudiŃiei nu făcea parte din istoria literară“
[SCHMITT, 1979: 259]. Cititorul şi lectura au fost, pentru multă vreme,

prezenŃe marginale: nu e vorba de acelaşi tip de marginalitate cu a anumitor

grupuri sociale sau economice (exemplele-limită fiind nebunii sau deŃinuŃii, de
care s-a ocupat Foucault în două celebre cărŃi – [FOUCAULT, 1961, 1975]), ci de

una provenită din raportarea lor la normele presupuse de istoria literară ca

funcŃionînd în paradigma culturală a epocii studiate (în cazul nostru, cea veche).
O asemenea perspectivă asupra lecturii nici nu se suprapune peste istoria

literaturii, nici nu o elimină, ci doar o completează. Deşi se ocupă de lectură şi

cititori, nu respinge importanŃa textului, ci doar îi nuanŃează definiŃia prin
integrarea aspectelor sale materiale. Nu fără o doză de ironie, un cercetător

american accentua latura de artefact a „operei literare“ printr-o afirmaŃie

aparent radicală: „Orice ar face, autorii nu scriu cărŃi. CărŃile nu sînt, de
altminteri, scrise. Sînt confecŃionate de scribi şi artizani, muncitori şi tehnicieni,

tiparniŃe şi alte maşinării“ [STODDARD, 1990]. De altfel, şi în clasicul manual

de teorie literară scris de René Wellek şi Austin Warren, unul dintre „modurile
de existenŃă ale operei literare“ era considerat artefactul [WELLEK, WARREN,

1967], peste care însă se trecea în grabă – şi la acea vreme nici nu se putea altfel.
Ocupîndu-se de materialitatea textelor şi de practicile de lectură, o asemenea
istorie are neapărată nevoie de studiile de istoria cărŃii, a tiparului şi a

bibliotecilor, de cercetările despre mentalităŃi, imaginar, structuri economice şi

sociale. Există, desigur, riscul ca o asemenea abordare să se plaseze pînă la urmă
în sfera a ceea ce se numea, în termeni tradiŃionali, „istoria externă a literaturii“,

să fie, cu alte cuvinte, o istorie a instituŃiei literare (în sens larg). Autorii înşişi
recunosc că lucrarea lor e „mai mult istorică decît literară“. Dar investigaŃiile ei
se răsfrîng, în final, şi asupra modificărilor intervenite în însuşi conceptul de

literatură ce a funcŃionat în diferite epoci, definind raporturile literaturii cu

32
celelalte tipuri de texte scrise şi citite în diverse contexte culturale şi sociale.

Cercul deschis de Weinrich şi Şcoala de la Konstanz atunci cînd cereau „o istorie

literară a cititorului“ se închide abia acum, printr-o istorie a lecturii, ceea ce e
întrucîtva diferit. „Personajele“ evocate de Weinrich în ceea ce el numea „o

tipologie a cititorilor“ (ascultătorul poeziei orale, prietenul căruia autorul îi

citeşte o pagină abia scrisă, elevul care îi studiază pe autorii obligatorii, cititorul
„duminical“ de romane, criticul ori filologul) sînt privite acum în dimensiunea

lor socială, ca ipostaze ale unei mentalităŃi şi ca purtători ai unor practici

distincte, nu doar în virtutea unei subînŃelese lecturi standard prefigurate de
text.

I s-ar putea reproşa unei asemenea istorii că riscă să fie abundent

descriptivă şi că nu reuşeşte să sintetizeze coordonatele literare ale unei epoci
sau că nu face decît să pornească de la coordonate predefinite de istoria literară

"tradiŃională", pe care le confirmă sau le infirmă prin investigaŃiile sale

specifice. Dar acest reproş poate fi depăşit prin revenirea permanentă la texte
privite ca ansamblu, ca inventar de mărturii scrise ale unei epoci, ca documente,

şi nu ca monumente, şi prin conexiunile care se pot face între practicile scrisului

şi ale lecturii. Pe de altă parte, o astfel de abordare, preocupată de practicile
scrisului/cititului în relaŃie cu epistemele specifice fiecărei epoci istorice, deşi

uzează de conceptul "duratei lungi", conferă o nouă consistenŃă organizării "pe

secole" sau pe unităŃi determinate de timp, aşa cum apare aceasta în istoria
literară clasică. Urmărind atitudinea faŃă de carte şi faŃă de textul cuprins în ea

în perioade predefinite (Antichitatea greacă ori cea latină, epoca Scolasticii,

Renaşterea, Contrareforma, Barocul etc.), o asemenea istorie a lecturii nu neagă
istoria literară "clasică", ci o completează şi, acolo unde e cazul, o corectează.

"Istoria evenimenŃială, ca un continuum de evenimente ordonate cronologic, şi

istoria structurată, organizabilă în secole (sau în anumite structuri înzestrate cu
un sens propriu specific şi care, de altfel, nu se sustrag fluxului evenimentelor şi

generaŃiilor) constituie un sistem complex în mod potenŃial non-linear, dar în

33
general redus, în practica istorico-literară, la sistemul linear. Într-un asemenea

sistem TradiŃia (şi întregul complex de puteri şi relaŃii între Autor, text şi cititor
organizat în ea) se află reprezentată aproape în mod natural" (ANTONELLI,
1995: 164). Istoria lecturii are ca obiectiv tocmai descoperirea acestei TradiŃii,

fixînd traseul urmat, în timp, de modalităŃile de a citi textele (literare sau nu),
aşa cum istoria literară clasică s-a ocupat de evoluŃia modurilor de a scrie şi de
conŃinuturile specifice ale actului de a scrie opere literare.

Oricum, atît interferenŃele, cît şi distincŃiile între scris şi lectură devin

relevante şi oferă un teren consistent de studiu numai dacă apelează la
instrumente interpretative variate, de la diversele teorii ale lectorului "inclus în

text" la cercetările asupra lectorului empiric, de la studiul mentalităŃilor şi al

duratei lungi la fenomenologia experienŃei estetice, de la pragmatica textului
literar la mecanismele comunicării. Cu aceste mijloace şi pornind de la un

corpus determinat de texte, cercetătorul poate reconstitui o anumită imagine

despre carte şi despre cultura scrisă, relevînd constantele şi variabilele care au
făcut să funcŃioneze, în timp, procesul de comunicare literară, şi înregistrînd

modificările de percepŃie care au redefinit permanent, în relativitatea epocilor

istorice, acest obiect de studiu indefinibil în absolut: literatura.

5. La ce sînt bune toate acestea, „iubite cetitoriule“?

Cele cîteva puncte de vedere teoretice despre lectură şi despre raportul
cititorului cu textul pe care le-am prezentat succint n-au alt rol decît să fixeze

repere şi să pună la dispoziŃia analizei cîteva instrumente, alese după criteriul

funcŃionalităŃii lor. Scopul acestei cărŃi este identificarea şi descrierea modului
în care funcŃiona comunicarea între autor şi cititor prin intermediul unei

categorii de texte precis delimitate şi cu caracteristici aparte: prefeŃele. Ele pot fi

discutate din multiple perspective – de la comentariul stilistic la analiza
retorico-pragmatică, şi astfel de referinŃe nu vor lipsi atunci cînd va fi cazul – ,

dar cea mai fructuoasă pare a fi tocmai aceea care are în centru cititorul, din mai

34
multe motive. În primul rînd, pentru că prefaŃa (sau predoslovia, pentru a

păstra formula veche) este locul de întîlnire prin excelenŃă între cele două
entităŃi: comunicarea pare directă (chiar dacă nu e vorba decît de asumarea unei
convenŃii), autorul îşi dezvăluie o identitate concretă (sau măcar verosimilă) şi

încearcă să-şi edifice propriul proiect de cititor, mai precis să-l convingă pe
„iubitul cititor“ în carne şi oase să se identifice cu acest proiect. Apoi, indicaŃiile
de lectură, directe sau indirecte, sînt elemente care structurează discursul

prefaŃial. În sfîrşit, privită în desfăşurarea ei temporală, comunicarea între autor

şi cititor prin intermediul predosloviilor oferă informaŃii şi date suficient de
bogate pentru a adăuga linii noi în conturarea profilului vechii literaturi. Nu

pentru că studiul lecturii ar putea modifica sistemul de genuri şi specii ori

valorizările curente asupra unui autor sau a unei opere, ci pentru că cititorul,
acest personaj absent din istoriile literaturii vechi, dar omniprezent (chiar dacă

de multe ori în virtutea unei convenŃii retorice) în predoslovii, odată repus în

contextualitatea practicilor sale de lectură, poate fi un barometru al
modalităŃilor de a scrie: în medievalitatea românească, scrisul, lectura şi

oralitatea formează o Ńesătură densă, în care, din punctul de vedere al difuzării

şi receptării textelor, distincŃiile nete sînt greu de făcut şi se dovedesc adesea
iluzorii.

Analiza predosloviilor nu va porni, aşadar, de la premisa necesităŃii de a

identifica un anumit tip de lector în spatele ceremonioasei formule „iubite
cititorule“, ci va uza, după caz, de acele instrumente teoretice care vor permite o

cît mai mare coerenŃă a interpretării. Etichetele consacrate de diferitele teorii

(lector „model“, „implicit“ etc.), importante din punct de vedere conceptual şi
utile în disocierile analitice „pe text“, îşi pierd impactul atunci cînd e vorba de o

multiplicitate de texte întinse pe un arc temporal definibil doar din perspectiva

duratei lungi. Pentru o asemenea zonă de mare întindere şi de mare
complexitate culturală e preferabil (pentru că e mai eficace) conceptul de

practici de lectură. Termenul a fost utilizat şi în studii mai vechi, între alŃii de

35
Robert Escarpit [ESCARPIT, 1973], care îl reducea la aspectele psiho-fiziologice

şi funcŃionale ale lecturii, definind două mari tipuri: lectura hipologografică şi

cea hiperlogografică. Între ele, în ciuda aparentei opoziŃii, e un raport de la
simplu la complex şi o relaŃie de succesiune, după cum observă Paul Cornea:

„ToŃi începem prin descifrare şi recunoaştere, numai că unii rămîn la citirea

hipologografică, iar alŃii ajung s-o depăşească“ [CORNEA, 1988: 135].
ObservaŃia se poate extrapola de la planul ontogenetic (de care se ocupă Paul

Cornea, pp. 137-142) la cel filogenetic: la început, „umanitatea“ a citit

subvocalizat şi liniar, descifrînd literă cu literă şi cuvînt cu cuvînt etc. Şi chiar
dacă lectura silenŃioasă, pentru sine, a apărut, se pare, încă din Antichitate, ea a

devenit modalitatea dominantă mult mai tîrziu, vocea fiind multă vreme un
suport în procesul de descifrare a textului. Dar pentru a înŃelege această evoluŃie
(cu toate conexiunile ei) e nevoie de o lărgire a conceptului practicilor de lectură

prin raportare la socialitatea lor istorică: modalităŃile de a citi ale unor

comunităŃi de lectori, în funcŃie de tradiŃie, context cultural, competenŃe
specifice, aflate în interdependenŃă cu statutul textului scris. Ceea ce înseamnă

că, reciproc, practicile scrierii includ manierele de a redacta un text (de la

elementele grafice şi tehnice la cele stilistico-retorice, privite ca un ansamblu
complex de relaŃii) şi modalităŃile de a-l comunica publicului într-o formă

materială (manuscris sau tipărit, în codice sau pe foi volante etc.). Dacă e
adevărat că locul lecturii este, conform perspectivei fenomenologice a lui Iser,
„acolo unde textul şi cititorul converg“, în orice caz punctele ei de reper stabile

sînt, pe de o parte, în datele oferite de text ca „predicŃie“ a unui anumit mod de a

citi, iar pe de altă parte în varietatea gesturilor, atitudinilor, procedurilor,
motivaŃiilor care formează competenŃa unei comunităŃi de lectură la un moment

dat. Li s-ar putea reproşa acestor concepte caracterul prea extensiv, care ar
putea greva asupra funcŃionalităŃii disociaŃiilor şi care lasă pe un plan secundar
opera în unicitatea „conŃinuturilor“ ei. Există însă o anumită coerenŃă internă a

unei astfel de perspective, asigurată de faptul că „practicile“ sînt centrate pe cele

36
două lumi definite de Ricoeur: a textului şi a cititorului. Oricîtă mobilitate

interioară ar avea aceste lumi, ele se reduc în ultimă instanŃă la axioma

acceptată sau subînŃeleasă ca premisă de aproape orice demers critic: literatura
există în măsura în care este citită. Pe de altă parte, o anume mobilitate

conceptuală şi analitică e impusă de însuşi obiectul de studiu: literatura română

veche are o configuraŃie complicată, asupra căreia nu mai e cazul să zăbovim;
orice rigiditate interpretativă e, în acest cîmp, generatoare de impasuri exegetice

ori de erori. Cum, totuşi, orice apropiere de acest obiect de studiu pretinde
declararea (sau măcar asumarea tacită) a unui anume concept, oricît de larg, de
literatură, merită invocat punctul de vedere al lui Paul Zumthor despre

literatura medievală a Europei Occidentale şi despre precauŃiile necesare

cercetătorului: „Unul dintre imperativele metodologice căruia nici un medievist
nu i s-ar putea sustrage fără a greşi iremediabil perspectiva constă în a

îndepărta, ca total inadecvată obiectului, noŃiunea de «literatură», chit că va

reveni apoi, cu cea mai mare prudenŃă, asupra consecinŃelor acestei excluderi“.
Considerînd că pentru validitatea discursului despre Evul Mediu e necesară

„abandonarea prejudecăŃii sau inerŃiei în virtutea cărora (începînd din

romantism) există tendinŃa de a vorbi despre literatură (dar astăzi şi despre
scriitură, chiar despre text) ca despre o esenŃă sau o funcŃionare desprinsă de

condiŃionările temporale“, Zumthor face o afirmaŃie categorică (pe care o mai

făcuse Tzvetan Todorov în legătură cu textele moderne): „nu există categoria de
«literatură» în sine“. Maniera de a defini literatura propusă de Zumthor pentru

epoca medievală e una mobilă şi contextuală: „«Literatura» nu a existat (nu

există nici azi) decît ca parte a unui tot cronologic singular, ce poate fi
recunoscut după diverse mărci (cum ar fi existenŃa disciplinelor parazitare,

numite «critică» sau «istorie» literară) nu mai puŃin greu de specificat în teorie.
Literatura, de fapt, este o parte a mediului cultural în care o putem numi; iar a
ne interoga asupra validităŃii sale înseamnă mai mult sau mai puŃin a ne

îndepărta de noi înşine“. Şi, în sfîrşit: „Literatura constituie astfel un fapt istoric

37
complex, dar, în perspectiva duratei lungi, în mod necesar tranzitoriu“

[ZUMTHOR, 1987: 312-313].

38
 II. DINSPRE SCRIERE SPRE LECTURĂ. PERSPECTIVE

ASUPRA LITERATURII ROMÂNE VECHI

1. GeneralităŃi
Studierea sistematică a literaturii române vechi a început, practic, odată cu
editarea cronicilor, de către Kogălniceanu, la jumătatea secolului al XIX-lea.

Contextul era unul predominant romantic, de renaştere naŃională şi de

asimilare a valorilor Europei moderne. Acest moment al „inaugurării” şi-a pus
amprenta într-un mod definitoriu asupra evoluŃiei ulterioare a studiilor,

caracterizate, pentru o bună bucată de vreme, de o valenŃă imperativă, în

concordanŃă cu spiritul vremii: patrimoniul cultural trebuia recuperat nu doar
din raŃiuni pur ştiinŃifice, dar şi pentru identificarea unei tradiŃii culturale

naŃionale şi pentru instituirea unor raportări credibile ale prezentului la trecut,

într-o epocă de asimilare rapidă a formelor şi valorilor politice, sociale şi
culturale ale modernităŃii. Textele vechi au dobîndit a priori, în cercetările de la

sfîrşitul secolului al XIX-lea şi din primele decenii ale secolului nostru, statutul
de monumente, iar exegeza lor a coincis, în parte, cu perioada „descoperirii
obiectului de studiu“, după expresia folosită de Nicolae Florescu în Istoriografia

literaturii române vechi [FLORESCU, 1996: 96], deci cu eforturile de realizare a

corpusului literaturii vechi (cataloage, bibliografii, ediŃii, crestomaŃii). A fost, şi
aceasta, o modalitate de „ardere a etapelor“: primele încercări de sinteză asupra

literaturii vechi au apărut înainte de a avea (măcar) ediŃii ale principalelor texte
sau un inventar cît mai cuprinzător al lor, aşa încît cercetătorii au apelat de cele
mai multe ori la studiul nemijlocit al manuscriselor, cu toate dificultăŃile ce

decurg de aici. Nu întîmplător, cele dintîi studii integrau cercetarea limbii şi a

literaturii, pentru că munca de investigare a complicatului spaŃiu al
medievalităŃii româneşti nu putea încă permite o abordare distinctă, din două

perspective (lingvistico-filologică şi, respectiv, literar-estetică), a unor texte care

39
de-abia începeau să fie publicate. În paralel cu primii paşi spre realizarea

corpus-ului [CIPARIU, 1858, IARCU, 1865, KOGĂLNICEANU, 1872-74, POP,

1875-76, GASTER, 1891] apar primele istorii literare, de multe ori valorificări
ale unor cursuri universitare sau gîndite ca manuale [de ex., DENSUSIANU,

1885, NĂDEJDE, 1886, PHILIPPIDE, 1888]. Dincolo de caracteristicile

fiecăreia dintre aceste lucrări, dincolo de ezitările şi erorile începutului –
chestiuni importante, fără îndoială, dar a căror discutare nu-şi are locul aici, o

documentată descriere şi caracterizare critică a lor aflîndu-se în [FLORESCU,

1996] – ansamblul acestei prime vîrste a cercetării literaturii române vechi a
creat cîteva consecinŃe care s-au perpetuat pînă în zilele noastre. Dintre textele

vechi, cronicile au avut de la început un statut privilegiat: publicate de

Kogălniceanu şi Bălcescu într-un moment cînd spiritul romantic redescoperea
istoria ca legitimare a prezentului, ele au rămas în conştiinŃa criticii cu eticheta

de „prime monumente ale literaturii noastre“, devenită premisa fundamentală

pentru multe dintre cercetările ulterioare, şi care a pus adesea în umbră alte
creaŃii importante şi semnificative sub raport literar. Apoi, efectuarea în paralel

a celor două demersuri (constituirea corpusului şi exegezele) a dus inevitabil la

instituirea, pe termen lung, a unei perspective recuperatorii asupra literaturii
vechi: neavînd o tradiŃie reală şi consistentă în receptarea continuă a creaŃiei

culturale anterioare (din cauza multelor şi complicatelor rupturi în evoluŃia

istorică şi culturală românească), istoriografia literară şi-a „reinventat“
permanent trecutul şi obiectul de studiu, pe măsură ce corpusul de texte s-a

îmbogăŃit, iar instrumentele exegetice s-au rafinat. Fenomenul era inevitabil,

dar el a avut drept efect secundar preluarea unei tradiŃii istoriografice
fragmentare, transmiterea oarecum inerŃială a unor teme şi netratarea altora,

pentru care terenul nu fusese încă defrişat. Aşa, de pildă, tema „ideilor umaniste
ale cronicarilor moldoveni“, a consideraŃiilor lor despre latinitatea limbii şi
despre continuitatea românilor în spaŃiul vechii Dacii etc. (pattern cultural

foarte important, fără îndoială) e prezentă şi astăzi în canonul şcolar, într-o

40
viziune şi în formulări nu foarte depărtate de spiritul romanticilor Kogălniceanu

şi Bălcescu, în ciuda timpului trecut de atunci şi a evoluŃiei cercetărilor.

Separarea între studiul limbii şi cel al literaturii – sau mai bine zis
specializarea în cele două domenii, filologia pe de o parte şi interpretarea

literar-estetică pe de altă parte – a avut loc mai tîrziu. Istoriile literaturii vechi
scrise de N. Iorga, Sextil Puşcariu, G. Pascu [IORGA, 1901, IORGA, 1904,
PUŞCARIU, 1930, PASCU, 1921] şi alŃii în primele decenii ale secolului al XX-

lea au identificat epocile şi momentele semnificative ale culturii din secolele de

început, au realizat tipologii ale genurilor şi racordări la cultura europeană, au
comentat operele cele mai importante şi le-au fixat liniile principale de evoluŃie.

La baza acestor sinteze stau numeroase studii filologice şi critice apărute în

revistele vremii, care au permis stabilirea şi cunoaşterea textelor. În paralel, s-a
continuat opera de inventariere sistematică şi de descriere ştiinŃifică a

corpusului, în primul rînd prin cele două lucrări fundamentale iniŃiate de Ion
Bianu: Bibliografia românească veche şi Catalogul manuscriselor româneşti.
După cum se ştie, elaborarea acestor instrumente de lucru a durat foarte mulŃi

ani, iar volumele publicate (la care se adaugă notabile contribuŃii ulterioare) nu
îndeplinesc, nici astăzi, dezideratul exhaustivităŃii. Dar însemnătatea lor e
incontestabilă, iar exegezele le datorează enorm. Procesul de inventariere şi de

editare a textelor a făcut posibilă amplificarea studiilor sectoriale, iar acestea, la

rîndul lor, au deschis drumul către noi sinteze. Pentru o bună perioadă,
cercetarea literaturii vechi s-a făcut dintr-o perspectivă predominant culturală şi

factuală – o etapă necesară şi binevenită, ca primă formă de a introduce

criteriile şi instrumentele critice prin care spaŃiul investigat să capete o
configuraŃie coerentă, aptă să genereze materia pentru nuanŃări ulterioare.

Sinteza lui Nicolae Cartojan închide, din acest punct de vedere, o „vîrstă“ a
istoriografiei şi, prin accentele pe care le pune, cel puŃin în cazul operelor
principale, pe expresivitate şi relevanŃă artistică, pe mişcarea formelor şi a

ideilor, anunŃă o nouă direcŃie a exegezei [CARTOJAN, 1940-45]. Ultima sinteză

41
importantă aparŃinînd perioadei interbelice, cea a lui Ştefan Ciobanu, apărută

cîŃiva ani mai tîrziu, deşi structurată pe cercetarea erudită a genezei operei şi a
contextului său de apariŃie, nu e nici ea lipsită de cîteva accente în direcŃia
expresivităŃii artistice [CIOBANU, 1947]. Dar prima abordare coerentă a

domeniului dintr-o perspectivă personală, predominant estetică, este

reprezentată de capitolul rezervat de G. Călinescu literaturii vechi în Istoria sa
[CĂLINESCU, 1941].

În ultimele cinci decenii au fost continuate, pe de o parte, vechile direcŃii,

prin studii filologice amănunŃite, prin realizarea de ediŃii critice ori prin
cercetări de istorie culturală în care aspectul literar constiuia doar unul dintre

palierele analizei, integrat într-o viziune mai generală. Pe de altă parte însă s-a
amplificat tendinŃa de a trata literatura veche tocmai prin prisma „literarităŃii“
ei, fie prin studiul genurilor specifice, fie prin raportarea la marile epoci ale

culturii europene (Renaştere, baroc, clasicism etc.), fie printr-un alt tip de
istorie culturală, debarasată de pozitivism şi de factual, sensibilă nu la fapte, ci
la sistemele de valori culturale ale epocii vechi, la coordonatele imaginarului

individual şi colectiv, la mentalităŃi (a se vedea, în acest sens, în special cărŃile

semnate de Alexandru DuŃu, Dan Horia Mazilu, Eugen Negrici, citate în
bibliografie). Diversificarea perspectivelor exegetice devine şi mai evidentă dacă

sînt luate în considerare nenumăratele studii şi articole apărute în reviste:

practic, nu există metodă sau perspectivă critică modernă care să nu fi fost
aplicată – chiar dacă rezultatele au fost inegale – la textele vechi.

Modificările apărute în statutul istoriei literare, impactul noilor metode

critice, rafinarea instrumentelor analitice au avut consecinŃe importante asupra
reconsiderării literaturii vechi. Şi chiar dacă inventarul exhaustiv al textelor

continuă să rămînă o speranŃă pentru viitor, iar ediŃiile critice să acopere doar o
parte din opere (dar cultura noastră e lipsită de ediŃii complete şi în cazul
multor autori moderni, care pun mult mai puŃine probleme textologice), se

poate spune că stadiul cercetării permite demersuri analitice din ce în ce mai

42
nuanŃate, în conexiune cu modul în care sînt privite astăzi perioadele „vechi“ ale

marilor culturi europene.

EvoluŃia exegezei în ultimele decenii se explică nu doar prin progresele
interne ale disciplinei, adică prin cunoaşterea tot mai detaliată a obiectului de

studiu (corpusul de texte, ramificaŃiile, influenŃele etc.), dar şi prin schimbarea

de paradigmă intervenită în teoria literară şi în disciplinele umaniste în general.
Modificarea esenŃială este cea care priveşte însuşi conceptul de literatură

acceptat de comunitatea academică. În perioada dintre cele două războaie

mondiale, definirea literaturii în ansamblu se făcea (explicit sau implicit) pe
baza opoziŃiei beletristic vs. nonbeletristic, criteriu care a fost dominant pînă la

începutul anilor ’60. În plus, în centrul atenŃiei stătea (fie că era vorba de
perioada veche sau de cea modernă) Autorul privit ca „demiurg“, posesor al unei
„intenŃii artistice“, al unei „conştiinŃe creatoare“ manifestate voluntar în text.

Criteriul funcŃiona, oricît ar părea de paradoxal, şi pentru literatura veche: atît

cei care îl aplicau în mod declarat, cît şi cei care îl respingeau integral,
considerîndu-l neadecvat datorită specificului epocii vechi (pentru care

„literatura“ era echivalentă cu totalitatea textelor scrise) nu făceau decît să se

raporteze la el. Aşa încît, dincolo de diferenŃele de viziune ori de situare
metodologică dintre Iorga, Puşcariu, Cartojan, Ştefan Ciobanu şi alŃii, există la

toŃi, fie şi în mod nedeclarat, o adeziune la categoriile dominante ale exegezei

literare de atunci. Punctul de referinŃă îl constituia „literatura artistică“.
Călinescu reducea conceptul de literatură la cea „de tip occidental (poezie

profană, proză analitică, dramă)“ [CĂLINESCU, 1946], aşa încît selecŃia textelor
şi autorilor vechi din Istoria sa se bazează pe identificarea unor trăsături
pertinente ale acestui tip de literatură. Dar nici ceilalŃi istorici literari nu ieşeau,

în realitate, din cadrele acestui concept, fie că îl respingeau, afirmînd irelevanŃa

criteriilor beletristicii occidentale pentru literatura română veche, fie că se
raportau la paradigma spaŃiului cultural bizantino-slav şi la clasificările sale.

Aşa cum, în caracterizările generale, „influenŃele apusene“ ori „spiritul

43
Occidentului“ reveneau de cîte ori era nevoie, în analiza textelor ori în profilurile

de autori se făcea apel, într-un fel sau altul, la categorii şi concepte analitice din
sfera beletristicii (psihologia scriitorului, ideile umaniste, implicaŃiile artistice
ale tropilor etc.). Modelul dominant în ideile despre literatură din Europa anilor

’20-’30 era cel „beletristic“, iar presupoziŃia critică de bază cea a unei
intenŃionalităŃi auctoriale, generatoare de efecte artistice conştiente. AbsenŃa ei
însemna, implicit, absenŃa literarităŃii şi ducea la excluderea unui text din

literatură. În mare măsură, această perspectivă asupra literaturii vechi se

situează în linia deschisă de Kogălniceanu, Bălcescu şi ceilalŃi „descoperitori ai
obiectului“, în care operele trecutului sînt tratate ca monumente (de gîndire, de

spiritualitate, de limbă) ce trebuie recuperate în toate dimensiunile lor pentru a

fundamenta o TradiŃie şi, deci, o identitate.
Adevărata schimbare de paradigmă în studierea literaturii vechi s-a făcut

însă prin asumarea (declarată sau tacită, deliberată ori intuitivă) a unui alt
concept general de literatură, în care intenŃia (sau conştiinŃa) artistică şi
presupoziŃia criteriului beletristic încetează să mai ocupe primul plan al

modelului cultural implicit. Textele devin acum documente (în sensul atribuit
opoziŃiei „monument“/„document“ în [FOUCAULT, 1969]), privite mai puŃin ca
manifestări ale unei conştiinŃe auctoriale ori ale unor „influenŃe“ generale şi

abstracte, şi mai mult ca mostre plauzibile ale unui spaŃiu cultural plin de
interferenŃe, ale cărui reguli trebuie reconstituite făcînd apel la
interdisciplinaritate. O asemenea necesară schimbare de perspectivă este

subliniată într-o lucrare recentă: „EliberaŃi de obligaŃia de a identifica şi

delimita valori literare şi de a face din literatură un capăt de lume şi singurul
scop al cercetării, ne vom îndrepta atenŃia – ajutaŃi de o viziune teoretică

adecvată – asupra fenomenului creator în ansamblul lui“, afirmă Eugen Negrici

în introducerea la Poezia medievală în limba română, propunînd „metoda
vocaŃiilor“ ca posibilitate de a descoperi „acele modele mentale in potentia care

au putut fi actualizate cu produse originale, dar şi cu prelucrări, cu traduceri, cu

44
fragmente sau opere preluate de peste tot, indiferent de momentul şi de

domeniul apariŃiei“ [NEGRICI, 1996: 9-10}.

Literatura veche este supusă aşadar unor noi lecturi, iar în cîmpul ei sînt
descoperite teme şi orizonturi care trec dincolo de percepŃia tradiŃională a

trecutului literar: cititorul, cartea ca obiect material ori ca „bun simbolic“,

tiparul, circulaŃia cărŃii devin aproape tot atît de importante ca şi vechii
protagonişti, Autorul şi Textul. Cercetarea intră astfel într-o zonă de interese

largi, în care se întîlnesc studiul mentalităŃilor, istoria cărŃii şi a tiparului,

diverse teorii ale textului ori ale discursului, ştiinŃele comunicării, istoria ideilor
ş.a.m.d. De multe ori (cel puŃin în cele mai valoroase dintre contribuŃii) există o

interferenŃă şi o complementaritate a metodelor şi perspectivelor, prin care sînt

depăşite vechile polarizări: istorie literară vs. istorie culturală, beletristic vs.
non-beletristic. Alexandru DuŃu introduce în studiul literaturii române criterii

metodologice ale şcolii franceze de la Annales integrate într-o perspectivă de

istorie culturală, care priveşte ansamblul producerii şi difuzării culturii, nu doar
„operele“ tratate ca unicate [DUłU, 1968, 1972, 1982]. Studiile asupra

imaginarului medieval şi asupra mentalităŃilor sînt aplicate, în sintezele

realizate de Dan Horia Mazilu, pe un fond de erudiŃie filologică tradiŃională [în
special MAZILU, 1994, 1996]. În concordanŃă cu schimbarea de paradigmă din

„ştiinŃa literaturii“, lîngă text şi autor apar, ca obiecte de studiu, ceilalŃi agenŃi
care participă la procesul comunicării literare în epoca veche: editorul,
tipograful, copistul, cititorul. Ei n-au lipsit nici din studiile mai vechi; numai că

acolo erau trataŃi ca entităŃi pasive şi abstracte, cu un rol secundar şi pur tehnic,
redus de cele mai multe ori la contextualizarea filologică ori istorico-literară a
textului (datare, localizare etc.). Pe urmele unor bune (dar neduse pînă la capăt)

intuiŃii ori idei ale cercetătorilor mai vechi, instrumentele actuale de investigare
a literaturii medievale (privită nu atît ca sumă de texte-unicat, cît ca „univers de
texte“) permit definirea mai clară a procesului de producŃie şi consum din

cîmpul literar, în toate etapele şi componentele sale. Ceea ce, în ultimă instanŃă,

45
nu este decît o contribuŃie la delimitarea mai nuanŃată a noŃiunii de literatură

veche, despre care Vasile Florescu afirma, în urmă cu trei decenii, că fiind
subsumată în mod logic noŃiunii de cultură, „rămîne în mod arbitrar confuză
sub raportul extensiei“. Scris într-o perioadă cînd explozia metodologică din

ştiinŃele limbajului şi ale comunicării era abia la începuturi, studiul lui Vasile
Florescu rezumă punctele de vedere ale esteticii tradiŃionale asupra conceptului
de literatură veche. Tocmai imprecizia acestui concept a creat şi creează în

continuare consecinŃe asupra exegezei: „Istoriografii literaturii vechi consideră

firesc să includă în aria specialităŃii lor tot ce s-a scris pe teritoriul unei Ńări,
indiferent de limba folosită, indiferent de conŃinutul scrierii respective,

indiferent de publicul avut în vedere“ [FLORESCU V., 1968: 267]. Orientat spre
cîmpul esteticii generale (şi normative), Vasile Florescu observa că „noŃiunea de
literatură veche nu poate fi punctul de plecare pentru formarea unui concept

estetic, cum a fost cazul celei de literatură clasică şi a celei de literatură

modernă“. În mod sigur însă ea poate da seamă de orizontul de mentalitate al
unei epoci, în care intră cu o funcŃie importantă şi consideraŃiile estetice: nu în

spirit normativ însă, studiind textele vechi pentru a ajunge la o taxonomie, ci

„destructurînd documentul pentru a descoperi condiŃiile producerii sale“,
„identificînd şi explicînd lacunele, tăcerile istoriei, şi punînd la baza istoriei în

aceeaşi măsură aceste goluri ca şi plinurile care au ajuns pînă la noi“ [LE GOFF,
1979: 43]. Ceea ce preconiza Jacques Le Goff pentru istoria generală se poate
aplica (s-a şi întîmplat, de altfel, între timp) şi la istoria literaturii. Iar una dintre

„tăcerile“ semnificative din istoria literaturii române vechi este cea a cititorului.
A „iubitului cetitor“ invocat de toŃi cei care se îndeletnicesc cu scrisul, de la
erudiŃi cronicari şi înalte feŃe bisericeşti pînă la umili copişti şi stîngaci

interpolatori.

2. Legitimarea lecturii

46
 Multă vreme după ce a început să fie studiată sistematic, literatura română

veche a fost privită aproape exclusiv sub aspectul producerii textelor, fie că era
vorba de studii filologice aplicate (care urmăreau stabilirea exactă a textului,
raportul cu variantele, izvoarele ş.a.md.), fie că erau descrieri istorico-literare

(care se ocupau de conŃinut, idei, eventual expresivitate, stil etc.). Fenomenul e

firesc şi nu priveşte doar epoca veche. Întreaga exegeză a literaturii a stat multă
vreme sub semnul Autorului şi Textului; cel de-al treilea termen al comunicării

literare, cititorul, a intrat doar de curînd în atenŃia cercetării, după cum am

arătat într-un capitol anterior. El nu lipseşte însă cu totul nici din studiile mai
vechi: într-o formă sau alta, referinŃele la cititor şi lectură sînt prezente în

destule dintre istoriile literare tradiŃionale. Numai că el e considerat (ori mai

degrabă intuit) ca o instanŃă pasivă şi de la sine înŃeleasă, aflată complet la
dispoziŃia autorului şi integral dominată de text. Pe de altă parte, cititorul este

privit în apartenenŃa sa la o totalitate indistinctă şi abstractă ori la grupuri şi

categorii care realizează, la un moment dat, o „stratificare“ bazată pe o
clasificare socială a priori (cărturari, clerici, mici boieri, negustori etc.). Dar

chiar şi atunci cînd pare a prinde un contur social şi uman mai limpede, cititorul
nu iese din zona etichetării generale: e vorba mai curînd despre ideea de cititor,
într-o formă implicită, de obicei pusă în legătură cu circulaŃia cărŃii, istoria

tiparului, procesul de copiere a manuscriselor, istoria învăŃămîntului. Nu putea

fi altfel, desigur: acesta a fost, pentru multă vreme, modul de a face istorie
literară, şi schimbarea de perspectivă are loc abia începînd din anii ’60-’70. Dar

tocmai de aceea, o trecere în revistă a felului în care sînt tratate problemele

lecturii şi ale cărŃii ca obiect material poate oferi (dincolo de obligatoria şi
necesara expunere asupra stadiului problemei) o imagine a unor intuiŃii şi idei

interesante, care se constituie în „modele de interpretare“ a literaturii vechi.

Succinta prezentare care urmează priveşte sintezele mai noi sau mai vechi în
măsura în care s-au referit la lectură, la cititor şi la procesele conexe. Este doar o

47
încercare de a sistematiza diferite puncte de vedere în funcŃie de scopul acestei

cărŃi.
*
N. Iorga este printre cei dintîi care ating problema lecturii. Vorbind despre

traducerea romanului popular Varlaam şi Ioasaf făcută de Udrişte Năsturel, el

o include printre „acele minunate poveşti şi frumoase anecdote“ pe care „le
copiau pe întrecutele popii de sate şi dieci din cei mărunŃi, şi pe care cititorii le

sorbiau, cu toate sfaturile de înfrînare ce li se dădeau de către cărturarii cei mari

şi plicticoşi“ [IORGA, 1925: 277]. Apare astfel, implicit, distincŃia dintre
literatura „înaltă“ şi cea „populară“, de care însă autorul nu se va ocupa în

detaliu. Clasificarea sa urmează, de altfel, criteriul laic/religios, pe care îşi

structurează întreaga descriere a operelor vechi. Chiar şi puŃinele referiri la
lectură sînt subordonate, pînă la urmă, tot acestui criteriu: în volumul al doilea,

comparînd „curentul de cultură religioasă“ din secolul al XVIII-lea cu acela

„neasemănat mai interesant, singurul original în ceea ce priveşte fondul, al
literaturii laice, reprezentat prin cronici“, ajunge la concluzia că traducerea

textelor religioase a adus „un folos imediat mai general“, tocmai datorită
adresabilităŃii mai mari: „Cronica o făceau boierii mari sau mici, casnicii lor,
pentru Domn, pentru clerul vlădicilor şi călugărilor mai învăŃaŃi, pentru

boierime. Cartea bisericească se traducea pentru toată lumea, pentru umilul

preot de sat care o citea şi pentru şerbul care o auzea citindu-se. Prin cartea
sfîntă, prin cartea de slujbă, prin tîlc, care se auzea şi se citea nu o dată, de două

ori, ci necontenit, zilnic, s-a introdus în gîndirea fiecăruia ordine, în forma

fiecăruia armonie, în scrisul celor care ştiau să scrie norme ortografice“ [IORGA,
1926: 485]. Este evident că atît distincŃia laic/religios, cu efectele şi funcŃiile

sale, cît şi mecanismele de receptare ale epocii comportă nenumărate precizări

şi disocieri; dar în acest pasaj Iorga pune în legătură (sau măcar enumeră)
aspectele fundamentale ale procesului de comunicare literară din perioada

veche: lectura pentru sine şi lectura în public, efectele receptării nu doar asupra

48
minŃii şi sufletului, dar şi asupra mecanismelor scrierii, relaŃia dintre ştiutorii de

carte şi analfabeŃi. Nu e decît o simplă intuiŃie, care poate trece neobservată în

contextul unei istorii încărcate de date despre autori, tipografii, tipărituri şi
manuscrise. Dar merită consemnată, pentru că va reapărea, în diverse forme, la

alŃi istorici literari, şi oferă încă şi astăzi posibilităŃi de aprofundare.

*
Erudita Istorie a literaturii române vechi a lui Nicolae Cartojan conŃine

puŃine referiri la lectură, cititori, public. De cele mai multe ori acestea sînt legate
de circulaŃia/răspîndirea cărŃilor sau manuscriselor. Nu întîmplător, ele apar
mai ales în capitolele despre textele populare (apocrife, literatură de prevestire,

romane populare), considerate de Cartojan, ca şi de alŃi cercetători, „cărŃi de

lectură“, pentru a le deosebi de operele care aveau o anume destinaŃie oficială
sau practică (cărŃi de cult, cronici şi cronografe etc.). Această etichetă denotă un

înŃeles în care sînt incluse, ca trăsături distinctive, plăcerea, libertatea, lipsa

unui scop precis şi imediat. E o semnificaŃie apropiată de aceea atribuită, în
epoca modernă, în cazul „literaturii de evaziune“. Într-un loc, vorbind despre

literatura de prevestire, Cartojan chiar trasează în mod explicit această linie de

continuitate, spunînd că este vorba despre „texte care au avut în trecut o largă
circulaŃie în toate păturile societăŃii româneşti şi care formează şi azi lectura

favorită a claselor populare“ [CARTOJAN, 1980: 129]. Altfel, receptarea

„cărŃilor de lectură“ este dedusă din elemente care Ńin de circulaŃia lor: „Această
literatură a fost mult căutată odinioară, judecînd după marele număr de copii ce

ni s-au păstrat, precum şi după faptul că, deşi pravilele bisericeşti opreau citirea
lor, totuşi ele se publicau chiar în tipografiile mitropoliilor noastre...“. Cercul
scriere (producere)-lectură (receptare) se închide în spaŃiul mentalului colectiv,

al fondului comun de idei şi motive arhaice perpetuate în orizontul

comunităŃilor tradiŃionale: literatura de prevestire, notează Cartojan, „trăieşte şi
azi“, „este citită cu aviditate în lumea satelor“ şi „a lăsat urme adînci în sufletul

popular“; aceleaşi notaŃii le face şi în legătură cu Archirie şi Anadan, „care se

49
citeşte şi azi la noi cu interes de copii şi lumea de la sate“. Efectele se întorc

astfel în lumea din care a pornit geneza acestui gen de literatură, căci romanele
populare au fost „stilizate de cărturari în vremuri şi Ńări diferite din material
împrumutat din literatura orală a maselor populare“ [CARTOJAN, 1980: 131-

139]. Lectura nu este, astfel, nimic altceva decît o consecinŃă naturală a faptului
că se scrie: relaŃia dintre cele două activităŃi este privită, în spiritul vremii, în
mod univoc; existenŃa unui anumit tip de texte echivalează, de facto, cu lectura

lor, fără nici o preocupare pentru mecanismele interacŃiunii dintre producerea,

circulaŃia şi receptarea operelor literare.
Pe o poziŃie asemănătoare, dar cu o mai mare încărcătură afectivă, se

situează Sextil Puşcariu, care în Istoria literaturii române. Epoca veche

încearcă, în cîteva rînduri, să reconstituie orizontul de lectură al medievalităŃii
româneşti prin aceeaşi modalitate inductivă (examinînd un caz considerat

caracteristic pentru epocă şi pentru contextul cultural) sau referindu-se la

„public“ în ansamblu. Pornind de la Codicele Matei Voileanu, Puşcariu descrie
(de fapt, imaginează), într-un stil mai curînd evocator decît exegetic,

preferinŃele de lectură ale vremii (secolul al XVIII-lea) şi ale categoriei de

public: „Acest manuscript, prin conŃinutul său, ne face să ne dăm seama nu
numai de cultura, ci şi de gustul celor ce formau pe timpul acela clasa

cărturarilor ardeleni. El e o duioasă dovadă de setea după emoŃii artistice a

acestor preoŃi aruncaŃi în cîte un sat, departe de orice bibliotecă, a neînvinsului
dor de a-şi alcătui cîte o bibliotecă, copiind pentru sine şi pentru urmaşi

învăŃăturile edificatoare şi poveştile frumoase ce le treceau prin mîni, scriind

din memorie altele, citite sau auzite demult, încercînd înşişi să le imite şi să
aştearnă pe hîrtie reflexiile lor personale“ [PUŞCARIU, 1987: 159]. Interesantă

este însă în acest caz nu atît operaŃiunea de inducŃie în sine, proiectarea unui
caz izolat pe fundalul epocii, cît complexa interferenŃă dintre scris şi lectură care
funcŃiona în cultura medievală (nu numai în cea românească): Sextil Puşcariu

observă foarte bine, printre primii (cartea sa a apărut în 1930), că

50
transcrierea/copierea de manuscrise era adesea motivată de necesităŃi de

lectură, într-o vreme cînd cărŃile erau încă scumpe şi relativ rare; Matei
Voileanu, luat ca prototip, copiază (deci scrie) pentru a citi, îşi alcătuieşte ceea
ce Ovidiu Papadima va numi mai tîrziu „mici biblioteci familiale“ [PAPADIMA,

1975: 71]. Pe baza transcrierilor făcute de preoŃi şi copişti, Puşcariu consideră că

se poate desprinde „o idee despre ceea ce alcătuia pe timpul acesta lectura de
predilecŃie a publicului“; iar „atenŃiunea publicului cititor se îndrepta tot mai

insistent asupra literaturii profane de imaginaŃie“, care urma să devină, în a

doua jumătate a secolului al XVIII-lea, „genul literar preferit de toate straturile
sociale“ [PUŞCARIU, 1987: 92-93, 155].

*
Nu numai ca dată de apariŃie, dar şi pentru că reia chestiunile legate de
cititori şi lectură, Istoria lui Ştefan Ciobanu poate constitui un punct de

referinŃă: ea sintetizează preocupările istoriei literare tradiŃionale în legătură cu

aceste probleme. La începutul capitolului Scrieri apocrife, vorbind despre
tipărirea de cărŃi religioase în româneşte, Ştefan Ciobanu afirmă: „Se traduc

cărŃile fundamentale ale creştinismului, necesare serviciului divin şi lecturii

pentru cei ce ştiau carte. Difuzarea cărŃii prin tipar zdruncină adînc încrederea
în cartea slavonească şi duce la o decădere a culturii slave la noi. Cartea scrisă

sau tipărită în româneşte, desigur, a avut un efect mare de ordin cultural şi

moral pentru români. Sfînta Scriptură nu mai este o literă moartă, pe care ei n-o
puteau înŃelege. Adevărurile eterne ale creştinismului devin accesibile pentru

populaŃia românească. Aceste traduceri nu puteau să nu ducă la o înnobilare a

spiritelor, la o înŃelegere mai adîncă a esenŃei creştinismului. Ele, desigur, au
trezit în sufletul românilor şi dorinŃa de a învăŃa carte, de a se cultiva în limba

naŃională“ [CIOBANU, 1989: 126]. Cititorii sînt trataŃi fără distincŃii, ca

alcătuind o colectivitate amorfă: deşi se afirmă că traducerile se fac „pentru cei
ce ştiau carte“, este pomenit efectul avut asupra „românilor“ şi e apreciată

accesibilitatea ideilor creştine „pentru populaŃia românească“. Identificarea

51
publicului potenŃial cu întreaga comunitate etnică este efectul plasării

cercetătorului în centrul opoziŃiei dintre scrierile în limba slavonă şi scrierile în

româneşte. În primul plan apare astfel potenŃialul acces general la lectură, nu
lectura în sine. Sîntem în sfera ipotizabilului şi deziderabilului, consecinŃele

fiind de ordin moral şi spiritual („înnobilare a spiritului“, „dorinŃa de a se

cultiva“) – adică exact foloasele pe care le vedeau în lectură traducătorii vechi,
aşezîndu-le, cu bucuria de a fi „adus scrierile în limba românească“, în mai toate

predosloviile. E un caz tipic de rezonanŃă afectivă între cercetător şi obiectul său

de studiu. Ceva mai departe, Ştefan Ciobanu restrînge aria cititorilor la
categoria cărturarilor: „Primul loc între cărŃile de lectură ale cărturarului

român din vechime (s.n.) desigur îl ocupă scrierile cu conŃinut religios. Era şi
firesc, căci aceste cărŃi corespundeau caracterului general al culturii noastre
vechi şi, deci, gusturilor literare ale timpului“ [CIOBANU, 1989: 151]. Interesul

pentru un anumit tip de texte este dedus din chiar „caracterul general“ al epocii
culturale, din ceea ce astăzi s-ar numi canonul acelei epoci, iar între ce se scria şi
„gusturile literare ale timpului“ se pune semnul egalităŃii: producŃia şi consumul

se supun aceloraşi reguli – lucru în mare parte adevărat în cazul cărturarului,

deopotrivă scriitor şi cititor, făcînd să apară cărŃi născute din alte cărŃi. Scrisul
rămîne însă actul fundamental: se citesc asemenea cărŃi pentru că se scriu astfel

de cărŃi, şi nu altele. Dar a deduce de aici „gusturile literare ale timpului“ rămîne
o concluzie grăbită şi neargumentată.
*

Alteori însă tocmai lectura e cea prin care istoricul literar îşi justifică
includerea în propria taxonomie a unui anumit gen de scrieri. Este cazul
literaturii profane, căreia, deşi este de provenienŃă străină, i se acordă atenŃie

pentru că a avut cititori în spaŃiul românesc: „O istorie a literaturii nu poate să

ignoreze aceste texte, cu toate că ele sînt traduse şi, deci, n-au pecetea
originalităŃii geniului românesc. Dar aceste scrieri au fost cetite, au fost

apreciate într-un fel sau altul; ele au exercitat o influenŃă asupra sufletului

52
cetitorilor, uneori asupra maselor mari ale poporului; cu alte cuvinte, această

literatură a îndeplinit o funcŃie socială, aşa cum îndeplineşte orice literatură“

[CIOBANU, 1989: 152].
Există, în aceste referiri generale la lectură şi la răspîndirea anumitor

genuri de scrieri, cîteva intuiŃii interesante – pe care, evident, Ştefan Ciobanu n-

avea cum să le ducă mai departe în paginile Istoriei sale: scopul său era altul, iar
metodele de investigare de atunci nu permiteau şi nu validau aprofundări în

această direcŃie. În primul rînd, se face distincŃia între categorii de public, în

funcŃie de tipurile de texte (chiar dacă în termeni foarte generali şi inadecvaŃi):
„masa poporului“ şi „cărturarii“. Este evident că masele erau analfabete, dar

atunci cînd vorbeşte despre „influenŃa asupra cetitorilor“ istoricul literar are în
vedere nu lectura nemijlocită, ci receptarea textelor apocrife de către ceea ce
astăzi s-ar numi „marele public“ prin medierea ştiutorilor de carte: „Românii

ştiutori de carte slavonă, ca şi cărturarii slavi pripăşiŃi în Ńările noastre, care,

desigur, învăŃau limba poporului, nu puteau să nu vorbească credincioşilor
(s.n) despre «lumea de apoi», despre umblarea lui Hristos pe pămînt, despre

Maica Domnului, despre facerea lumii şi rolul diavolului în această lume“

[CIOBANU, 1989: 130]. În al doilea rînd, Ştefan Ciobanu afirmă fără echivoc că
traducerile (chiar dacă el se referă la cazul concret al literaturii profane,

aprecierea poate fi extrapolată) trebuie luate în consideraŃie, deşi „n-au pecetea

originalităŃii geniului românesc“, pentru că „au fost cetite, au fost apreciate într-
un fel sau altul“ şi „au exercitat o influenŃă asupra sufletului cetitorilor“.

Criteriul lecturii (privit din nou doar la suprafaŃă, dar acest lucru nu e relevant)
devine astfel operant în chestiunea relaŃiei dintre limba şi literatura naŃională,
dintre opere originale şi traduceri, îndelungată temă de dispută, prelungită pînă

astăzi. Faptul de a avea o „funcŃie socială“ – sintagmă prin care este denumit, de
fapt, procesul de receptare/lectură în categorii şi grupuri sociale mai largi decît
sfera strictă a cărturarilor – este suficient pentru a valida apartenenŃa unor texte

la domeniul literaturii române vechi sau cel puŃin pentru ca ele să nu fie

53
ignorate de istoria literară. Asupra „funcŃiei sociale“ Ştefan Ciobanu va reveni în

prezentarea liniilor generale ale culturii din secolul al XVIII-lea, cînd observă că
„mentalitatea cititorului se schimbă“, există o „tendinŃă de laicizare a
literaturii“, manifestată tocmai prin socializarea ei, prin intrarea într-un circuit

de difuzare mai amplu: „Este drept, avem şi în secolele precedente o întreagă

literatură profană; ea este însă Ńinută la o parte, se traduce şi se copiază poate în
taină, se citeşte ca ceva distractiv, neserios, pe cînd acuma ea este o necesitate a

timpului“ [CIOBANU, 1989: 404].

Problema lecturii şi a cititorului este aşadar, şi la Ştefan Ciobanu, tratată la
modul general şi inductiv, caracteristic istoriei literare tradiŃionale. Nu poate fi

vorba, deocamdată, de o preocupare sistematică, dar el sintetizează două

probleme atinse de mai toŃi predecesorii săi: 1) evoluŃia publicului pe orizontală,
de la „nucleul dur“ format din elita cărturarilor spre categorii mai ample, în

paralel cu laicizarea literaturii şi 2) stratificarea pe verticală în funcŃie de

tipurile de scrieri citite cu predilecŃie.
E de la sine înŃeles că vechii istorici literari nu puteau face mai mult decît

să se refere, în treacăt, la lectură, în spiritul sociologizant şi general consacrat de

tipul de exegeză în care se înscriau: toŃi vorbesc despre „masa publicului“ (ori „a
cititorilor“) şi „stratificarea“ ei, dar noŃiunile nu provin dintr-un arsenal teoretic

ori metodologic specific, ci sînt deduse din aspecte genetice ale textelor.
PresupoziŃia implicită este că un text, odată scris, era şi citit/receptat. De altfel,
problema lecturii nici nu este luată în consideraŃie decît în măsura în care poate

interesa scrierea (producerea) şi răspîndirea cărŃilor sau manuscriselor, iar

aceasta din urmă serveşte pentru a reveni, prin discutarea variantelor, còpiilor,
interpolărilor etc., la procesul elaborării operelor. Pe de altă parte, se păstrează

(sau chiar se amplifică) în spiritul istoriilor literaturii vechi publicate în prima

jumătate a secolului nostru amprenta ideologică şi militantă din vremea cînd
Kogălniceanu edita cronicile Moldovei: în paginile scrise de Iorga sau Cartojan

se simte, nu o dată, un suflu romantic, care face din discursul istorico-literar un

54
mijloc de afirmare a identităŃii naŃionale ori de glorificare a trecutului. De altfel,

lucrările de sinteză (trecute aici în revistă dintr-o perspectivă limitată) sînt în

bună măsură „reelaborarea“ datelor şi informaŃiilor oferite de studiile parŃiale şi
aplicate din revistele academice; or, acestea din urmă erau încă dominate de

spiritul „descoperirii obiectului de studiu“: majoritatea cercetărilor se situa în

sfera identificării surselor, variantelor, influenŃelor, cu operaŃiunile şi
instrumentele filologice de rigoare. Raportul – şi dialogul – epistemologic dintre

studiile analitice şi lucrările de sinteză va fi de cu totul altă natură începînd cu

anii '60, cînd imaginea despre literatura română veche devine mai complexă.
Lectura, relaŃia dintre segmentele care constituie comunicarea literară,

aspectele materiale şi instituŃionale ale producerii şi receptării textului pretind

abordări ceva mai nuanŃate. Schimbarea fundamentală e reprezentată tocmai de
sesizarea interferenŃei dintre toate aceste elemente, prin care sînt depăşite

determinismul simplist şi relaŃia univocă dintre scriere şi lectură, dintre

producerea şi receptarea textului. Ceea ce capătă acum importanŃă este
contextul.

*
Într-o retrospectivă a istoriografiei literaturii române vechi din deceniile de
după al doilea război mondial, Alexandru DuŃu constata că orizontul disciplinei

s-a schimbat în bună măsură datorită studiilor de istorie a cărŃii, în special celor
dedicate răspîndirii ei. Astfel „a apărut într-o nouă lumină publicul literaturii
«vechi», acela care a lăsat însemnări pe cărŃi, a subscris la anumite cărŃi şi a fost

mai puŃin atras de altele, un public cu un rol determinant în receptarea

literaturii, care a devenit evident că nu mai poate fi înfăŃişată într-o devenire
unidimensională, aceea a autorilor şi a patronilor, ci într-o mişcare dramatică în

care cititorul, dar şi colportorul, copistul sau traducătorul au jucat un rol ce nu

poate fi neglijat“ [DUłU, 1984: 180]. La această modificare de perspectivă a
contribuit chiar semnatarul acestei „recapitulări“, care a lansat la noi studierea

mentalităŃilor, istoria raporturilor culturale şi sociale din secolele al XVII-lea şi

55
(mai ales) al XVIII-lea, aplicînd preceptele metodologice ale Şcolii franceze de la

Annales şi noile teorii despre „modelele culturale“, dintr-o perspectivă

comparatistă care integra atît spaŃiul sud-est european, cît şi culturile
occidentale.

DespărŃirea de vechile abordări istorico-filologice descriptive şi

deschiderea către alte orizonturi ale cercetării sînt afirmate de Alexandru DuŃu
încă de la sfîrşitul anilor ’60, într-un studiu publicat în „Revue des études sud-

est européennes“ şi reluat în volumul Explorări în istoria literaturii române.

Intitulat Carte şi societate în secolul al XVIII-lea. Premisele unei cercetări,
studiul e în deplină sincronie cu preocupările în domeniu manifestate atunci pe

plan european (să amintim, de pildă, că nu cu mult timp în urmă apăruse o

lucrare ce va fi ulterior frecvent citată, Livre et société dans la France du XVIII-
e siecle, [FURET, 1965, DUPRONT, 1968]) şi, după expunerea profilului

cultural al acelui secol „de tranziŃie“, fixează un adevărat program:

reconstituirea „lumii cărŃii“ şi a agenŃilor ei (copişti, librari, colportori,
miniaturişti, tipografi etc.), stabilirea condiŃiilor materiale de apariŃie a unei

cărŃi sau a unui manuscris, apoi identificarea „viziunilor despre lume“, a

raŃiunilor care acŃionau în mediul literar şi determinau opŃiunile şi manifestările
culturale [DUłU, 1969: 31-64]. La sfîrşitul anilor '60 şi la începutul deceniului

următor, dincolo de afirmarea unor posibile direcŃii şi a unor necesităŃi ale

cercetării, se impune mai ales o nouă viziune asupra obiectului de studiu. În
primul rînd, dispare componenta „romantică“ a predecesorilor, care ducea

adesea la tratarea textelor vechi ca monumente; punctul de plecare devine acum

unul pragmatic, considerînd realitatea culturii vechi în datele ei de fapt. Scopul
cercetării devine identificarea regulilor specifice, descrierea domeniului în toate

conexiunile sale, fără a da prioritate unor presupoziŃii ideologice (de tipul

„operele vechi sînt dovada înfloririi culturale, a unităŃii naŃionale“ etc.) ori
estetice („textele vechi sînt literare în măsura în care se înscriu în paradigma

beletristicii“ sau, dimpotrivă, „trebuie avute în vedere oricum, beletristica e

56
inoperantă“). Sînt depăşite atît optica sociologizantă de tip cauzal, care vedea

determinări directe între societate şi cultură, cît şi viziunea istoristă care

reconstruia trecutul în secvenŃe succesive subordonate unui subînŃeles
„progres“. Încercînd să reconstituie „mediul literar român“, Alexandru DuŃu

raportează textele la relaŃiile sociale şi la categorii culturale de cu totul altă

natură: evoluŃia scrisului şi raporturile sale cu oralitatea, relaŃia dintre cartea
tipărită şi manuscris (ca mod de existenŃă şi ca impact asupra mediului

cultural), procesul comunicării literare în cadrul social dat. Mai mult decît în
ordinea istoriei literaturii, demersul proiectat de Alexandru DuŃu se încadrează
într-o descriere a relaŃiilor culturale, pe cele două paliere enunŃate: al faptelor

exterioare şi al raŃiunilor, al proiecŃiilor mentale care le-au generat. În sfîrşit, în

spiritul istoriei mentalităŃilor, studiul mai enunŃă şi necesitatea de a investiga
textele scrise presupuse ca „neliterare“ (corespondenŃă, însemnări pe cărŃi, acte

particulare), pentru a identifica „«viziunile despre lume» ale grupurilor din

societatea secolului al XVIII-lea“ [DUłU, 1969: 64] – adică un fel de portret
colectiv al publicului potenŃial. Această extindere a cîmpului cercetării în spaŃiul

scriptural exterior literaturii (în sensul „creaŃiei literare“) a fost profitabilă nu

doar cercetărilor istorice, dar şi celor teoretice, pentru că a permis o definire mai
flexibilă a „literarului“ în Ńesătura atît de complicată a culturii vechi.

Sistemul de referinŃă adoptat de Alexandru DuŃu conŃine cîteva elemente

care modifică, implicit, conceptul de „literatură veche“ şi scot, practic, din
discuŃie tradiŃionala opoziŃie dintre „istorie literară“ şi „istorie culturală“ (sau,

mai exact, istoria faptelor/aspectelor presupuse ca făcînd parte din sfera

literarului şi a celor care depăşesc această sferă). În primul rînd, relaŃia dintre
scriere şi oralitate, dintre literatură cultă şi folclor, se face în mod diferit.

Sugerînd un concept mai amplu de oralitate, Alexandru DuŃu are în vedere şi

oratoria: „În mediul literar român, în afara ponderii pe care o deŃine literatura
orală populară, retorica se bucură de un prestigiu neştirbit şi, ca atare, scrisului

i se acordă mai curînd funcŃia de a conserva, decît de a comunica“ [DUłU, 1969:

57
41]. (ObservaŃia este confirmată în mare parte de datele oferite de predoslovii,

chiar dacă raportul dintre scriere şi cele două tipuri de oralitate necesită
anumite nuanŃări, asupra cărora vom reveni). Prin urmare, „literatura va
rămîne în mare parte orală, scrierea însăşi va Ńine seama de legile oralităŃii“,

încît „se poate pune întrebarea dacă civilizaŃia română din secolul XVIII este
dualistă“ (adică „scripturală“ şi „nescripturală“, după distincŃia operată de un
cercetător francez, A. Varagnac, citat în [DUłU, 1969: 41]). Întrebarea e

provocată de osmoza dintre literatura cultă şi folclor, iar la acest punct

Alexandru DuŃu revine practic la dihotomia tradiŃională, chiar dacă acceptă şi
un al treilea termen, „literatura poporană“, prin care înŃelege literatura scrisă

receptată de un public mai larg, asimilabil „maselor“. OpoziŃia tipologică dintre

accepŃiile tradiŃionale ale termenilor „popular“ şi „cult“ este însă din nou
depăşită în favoarea „osmozei“ atunci cînd, analizînd producŃia tipografiilor,

cercetătorul afirmă că aceasta nu a putut alcătui, ca în culturile occidentale, o

„literatură clericală“ opusă folclorului. Ceea ce este, din nou, adevărat (o
confirmă, între altele, şi analiza predosloviilor – v. cap. III), deşi premisele

exclusiv sociale pe care se întemeiază afirmaŃia (mai precis, „apartenenŃa

mitropoliŃilor şi a episcopilor români la mediul sătesc sau la boierimea
pămînteană, animată de Ńeluri patriotice“) apar, astăzi, ca insuficiente. În

explicarea acestei „osmoze“ trebuie să se Ńină seama şi de codurile culturale

comune diverselor grupuri şi „clase“ sociale, de indicele scăzut de alfabetizare
(care era aproape o caracteristică transversală a societăŃii, dincolo de ranguri ori

statut social), precum şi de statutul comunicării literare, bazată (tocmai!) pe

predominanŃa oralităŃii, şi în care chiar şi o bună parte din literatura scrisă (nu
doar cea din genul oratoric) a fost multă vreme receptată tot pe cale orală. Nu e

vorba, în acest din urmă caz, de o „oralitate primară“ [ONG, 1977: 20-29], ci de
una care coexistă cu formele comunicării scrise şi îi interferează traseul; lectura
cu voce tare, pe care chiar Alexandru DuŃu o semnalează în altă parte [DUłU,

1968: 51], analizînd cîteva însemnări marginale de pe manuscrise, este, din

58
punct de vedere comunicativ, un asemenea caz de interferenŃă, relevant pentru

statutul literaturii române vechi. La fel, „dubla receptare“ a unor tipuri de texte
(de exemplu cronicile versificate), care nuanŃează atît opoziŃia tradiŃională între
scriere şi oralitate, cît şi între literatura înaltă (sau a elitelor) şi cea populară.

O altă problemă importantă lansată de studiul lui Alexandru DuŃu este

relaŃia dintre carte şi manuscris ca mijloace de a comunica textul şi de a
„predetermina“, deci, lectura: manuscrisul e considerat „mai apropiat de forma

de dialog decît cartea, mai închistată şi mai legată de formele unei comunicări,
am spune, «abstracte»“. În opinia lui Alexandru DuŃu, evoluŃia manuscrisului e
mai dinamică, datorită unei necesităŃi de înnoire „ce se manifestă în faza «crizei

de conştiinŃă» în rîndurile tuturor cititorilor din Ńările române“. (O confirmare a

dezvoltării producŃiei de manuscrise este adusă, pe baza unor cifre comparative,
de Paul Cornea, care arată că numărul de manuscrise păstrate din secolul al

XVIII-lea, circa 1300, este de 10 ori mai mare decît totalul manuscriselor
conservate din secolul al XVII-lea şi de cinci ori mai mare decît numărul cărŃilor
tipărite în secolul al XVI-lea [CORNEA, 1990: 40]). Raportul dintre carte

tipărită şi manuscris pune însă probleme mult mai complexe, discutate începînd
cu anii '70 din diverse perspective. Important este deocamdată că această
problemă a pătruns pe „lista de subiecte“ a cercetătorilor nu numai sub aspectul

preponderent filologic, al genezei textelor (cine şi ce copia/tipărea, diferenŃe

între variante etc.), ci şi prin prisma circulaŃiei şi – pentru a relua sintagma lui
Ştefan Ciobanu – a „funcŃiei lor sociale“: cum ajungeau textele la cititori şi,

eventual, ce efecte asupra receptării crea configuraŃia lor materială.

În sfîrşit, Alexandru DuŃu limpezeşte o confuzie care dominase multă
vreme presupoziŃiile exegeŃilor: ce se scrie/tipăreşte nu trebuie echivalat în mod

indistinct cu ce se citeşte. În Coordonate ale culturii româneşti în secolul al

XVIII-lea este folosită, la un moment dat, sintagma „carte de lectură“, în
legătură cu tipărirea cărŃilor de înŃelepciune în vremea lui Brîncoveanu (ea mai

fusese folosită, pentru a desemna literatura „populară“, de Cartojan – v. supra).

59
Tipărirea cărŃilor de cult, consideră Alexandru DuŃu, nu a contribuit la

„creşterea indicelui de cititori şi la formarea gustului pentru citit, pentru

literatura scrisă“ [DUłU, 1968: 29]. În contextul schimbării de mentalitate din
secolul al XVIII-lea, publicarea unor cărŃi ca adaptare la o anumită „cerere“

modifică raporturile dintre producŃie şi consum, dintre lectură, receptare orală

şi scriere. Scrisul a fost, de altfel, multă vreme, „pus în slujba îndeplinirii unei
funcŃii, învestit cu o autoritate recunoscută în viaŃa colectivităŃii“, deoarece

„reflectă condiŃiile îndeplinirii unui officium – cel princiar, cel ecleziastic, cel
aristocratic“ [DUłU, 1972: 63]. Iar dacă, antropologic, scrisul şi cititul au
statute şi evoluŃii diferite, nu întotdeauna conexe, această învestire

suplimentară cu un rol oficial complică şi mai mult relaŃiile dintre cele două
activităŃi în perioada noastră veche şi, în general, face necesară raportarea la un
sistem de comunicare diferit de cel occidental, în care coexistă pînă tîrziu

oralitatea, limbajul figurativ şi scrisul, după cum va constata tot Alexandru DuŃu
[DUłU, 1978: 18]. Scrisul ca expresie a unui anumit mod de gîndire s-a impus
greu, la concurenŃă cu „orientările mentale“ reprezentate de artele figurative şi

de oralitate. Aşa încît receptarea literaturii nu mai poate fi dedusă pur şi simplu
din existenŃa unor texte scrise, ci trebuie pusă în relaŃie cu celelalte coordonate
ale comunicării culturale. Acest obiectiv a fost o preocupare constantă în cărŃile

lui Alexandru DuŃu şi a devenit subiectul unor foarte interesante cercetări

despre raportul între scriere şi oralitate în epoca românească veche
[VELCULESCU, 1988]. Între altele, Cătălina Velculescu a studiat listele de

prenumeranŃi ale cărŃilor editate la începutul secolului al XIX-lea, care oferă

„posibilitatea de a înŃelege mai exact felul cum cartea tipărită preia funcŃii
îndeplinite anterior de manuscris sau de mijloacele orale de răspîndire şi

reproducere a culturii“.
Am prezentat pe larg studiul lui Alexandru DuŃu deoarece deschide cîteva
linii importante de orientare pentru cercetarea literaturii vechi începînd cu anii

'70. Fără să se fi ocupat exclusiv lectură şi receptare, Alexandru DuŃu a plasat

60
aceste probleme, prin studiile sale de o mare deschidere, în orizontul subiectelor

semnificative pentru cultura românească din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea.

Lectura ca expresie a mentalului colectiv, a codurilor sociale şi culturale, a
devenit o referinŃă obligatorie în reconstituirea metamorfozelor vechii literaturi,

alături de istoria cărŃii, a tiparului şi de studiile (filologice sau istorico-literare)

despre ce şi cum se scria.

3. Cerneluri şi urme
În timpul „vîrstei romantice“ a istoriei literaturii vechi, scrierile
descoperite sau redescoperite cu pasiunea pionieratului erau privite ca evidenŃe

ontologice, purtătoare de semnificaŃii istorice ori simbolice, fără preocupare

pentru investigarea detaliilor, a „morfologiei“ textului. Prin dezvoltarea
instrumentelor filologice, spre sfîrşitul secolului trecut, precizia ştiinŃifică a

început să-şi capete locul cuvenit şi interesul cercetătorilor s-a îndreptat şi spre
modul material de existenŃă a textelor. Din acest punct, filologia şi textologia şi-
au asumat misiunea de a reconstitui evoluŃia scrisului. Primele abordări cu

adevărat ştiinŃifice şi sistematice ale manierelor de a scrie, apropiate de

cerinŃele filologiei moderne, trebuie situate în elaborarea Bibliografiei
româneşti vechi şi a Catalogului manuscriselor româneşti. Deocamdată, sînt

consemnate datele tehnice esenŃiale, în spiritul ştiinŃei bibliografice: cerneala,

tipul de literă, hîrtia, formatul, legătura, numărul de rînduri pe o pagină,
numărul de coli editoriale etc. Această etapă descriptivă va constitui punctul de

plecare pentru cercetările ulterioare, care vor aprofunda mai întîi aspectele
textologice. Asupra lor nu ne vom opri prea mult, ele neintrînd în sfera de
interes a acestei lucrări, decît în măsura în care, prin identificarea tehnologiilor

scrisului, prin prezentarea minuŃioasă a „suprafeŃei“ cărŃii ori a manuscrisului,

au creat baza necesară unor lucrări de sinteză.
Pentru cercetătorii mai vechi, „istoria scrisului în limba română“ se

suprapune peste „istoria limbii române“ însăşi, pentru că ei văd în actul de a

61
scrie un mod de afirmare a limbii naŃionale; ca efect secundar, studiul scrisului

implică aşadar operele literare (sau presupuse ca literare) scrise, ca forme

ontologice de manifestare a limbii. În acest spirit a fost elaborată, de pildă, o
lucrare fundamentală în domeniu, Începuturile şi biruinŃa scrisului în limba

română de P. P. Panaitescu [PANAITESCU, 1965], care tratează principalele

probleme legate de apariŃia textelor scrise, raportul dintre scrierea în limba
slavonă şi scrierea în limba română, apariŃia tiparului şi contribuŃia sa la

impunerea limbii române ca limbă a culturii scrise etc. Perspectiva este una larg
culturală şi sintetică, în care întregul proces evolutiv e descris linear, pe baza
conexiunilor între faptele de istorie şi documentele epocii, analizate atît sub

raport filologico-lingvistic, cît şi tehnic, pentru a individualiza variantele,

succesiunea còpiilor, locul şi data apariŃiei, circulaŃia etc. Pe aceeaşi linie se
înscriu alte cîteva lucrări de referinŃă care stabilesc definitiv arhitectura internă

a obiectului de studiu [GHEłIE, 1974; GHEłIE, MAREŞ, 1985; GHEłIE,

MAREŞ, 1994]. Toate acestea conŃin menŃiuni de detaliu despre unele
însemnări pe cărŃi, despre copişti de manuscrise ori despre circulaŃia cărŃilor,

care pot fi utile şi lucrării de faŃă.

Lipseşte însă din cercetarea epocii româneşti vechi o lucrare despre
dimensiunile antropologice ale scrisului, care să depăşească sfera de interes a

istoriei limbii şi a filologiei tradiŃionale şi să trateze activitatea de a scrie ca

modalitate de comunicare, pusă în legătură cu structurile mentalului colectiv, cu
viaŃa materială, cu ansamblul relaŃiilor sociale şi culturale ale vremii şi, nu în

ultimul rînd, cu oralitatea. Căci datele tehnice ale scrierii şi tipăririi (grafie,
punctuaŃie, paginare, folosirea gravurilor, legătura etc.) şi elementele care Ńin de
circulaŃia cărŃilor şi a manuscriselor în timp şi în spaŃiu (ce şi cum se

transcrie/copiază, cu ce modificări etc.) sînt semnificative nu doar pentru datare

şi localizare ori pentru studiul formelor lingvistice, dar şi ca manifestări ale unor
modele mentale, ca expresie a unor convenŃii culturale şi sociale. O sinteză de

acest gen încă nu a fost scrisă, dar unele date privitoare la astfel de probleme

62
apar în cărŃile citate mai sus (al căror scop, de altfel, e de natură pur filologică şi

lingvistică), ca şi în lucrările de istorie a cărŃii şi tiparului (în special [DEMENY,

DEMENY, 1986] şi [PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, DEMENY, 1985]). Nu e
mai puŃin adevărat că există destul de multe studii despre asemenea probleme

publicate în revistele academice, cercetarea scrierii, a cărŃii şi a tipografiilor

avîndu-şi începuturile încă din ultimele decenii ale secolului trecut. Cîteva studii
relativ recente investighează bibliotecile şi producŃia editorială a secolelor XVII-

XVIII, ori încearcă reconstituirea „publicului“ epocii în funcŃie de dominantele

mentalului colectiv sau de preocupările livreşti ale unor cărturari [PIPPIDI,
1981, BARBU, 1990, PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, 1990]. În distanŃa

metodologică şi conceptuală dintre acest tip de cercetări şi cele bibliografic-

descriptive care inventariau biblioteca lui Constantin Cantacuzino [RUFFINI,
1973, DIMA-DRĂGAN, 1967] se poate recunoaşte întreaga evoluŃie a aparatului

exegetic din ultimele decenii.

Problemele scrierii şi ale tiparului, ale relaŃiilor dintre scris şi lectură, ale
circulaŃiei şi semnificaŃiei cărŃii în lumea veche au fost tratate şi în studii de

istorie a învăŃămîntului – evident, din perspectiva şi cu obiectivele impuse de

obiectul cercetării. Se detaşează dintre volumele de acest tip monografia
dedicată de Ariadna Camariano-Cioran Academiilor Domneşti din Bucureşti şi

Iaşi, în care un capitol consistent este dedicat manualelor folosite

[CAMARIANO-CIORAN, 1971].
Probabil că studiul cel mai interesant apărut în ultima vreme despre

problemele cărŃii este volumul lui Alexandru Ofrim Cheia şi Psaltirea [OFRIM,
2001], în care sînt definite locul şi rolul pe care îl au scrisul şi cartea în cultura
tradiŃională. Excelentă analiză a imaginarului cărŃii, acest volum deschide o cale

care îşi aştepta de multă vreme cercetătorii.

Asemenea lucrări sînt rezultatele unei munci minuŃioase de reconstituire a
unui cadru istoric în legătură cu care uneori documentele lipsesc, alteori sînt

parŃiale sau contradictorii, iar cercetătorul dornic să regăsească sensul şi

63
mişcarea ideilor trebuie de multe ori să se mulŃumească, din motive obiective,

numai cu enunŃarea lor. Meritul unor astfel de cercetări constă în faptul că oferă
o descriere credibilă a unei materii extrem de complicate şi, în cîteva cazuri,
chiar trec de necesara fază descriptivă spre nivelul interpretărilor sintetice.

64
 III. TRASEE ALE COMUNICĂRII LITERARE ÎN SECOLELE AL

XVI-LEA – AL XVIII-LEA

1. Ce se scrie
Lunga dispută dintre beletristic şi non-beletristic care s-a aflat în centrul
diverselor modalităŃi de a percepe literatura veche şi-a avut probabil originea

(sau măcar catalizatorul) şi în comparaŃia, premeditată ori spontană, dintre

sistemele de genuri specifice celor două mari epoci consacrate de tradiŃia critică:
„modernă“ şi „veche“. În accepŃia curentă, acestea au devenit mai degrabă

arhetipuri ori modele decît epoci în adevăratul sens al cuvîntului, aproape

pierzîndu-şi conotaŃiile de durată şi succesiune, acordîndu-se preeminenŃă
componentelor tipologice. Pentru criticul format în paradigma modernităŃii,

care, pentru a-l parafraza pe Barthes, „a învăŃat în şcoală să numească

literatură“ textele apărute – să zicem – din secolul al XIX-lea încoace, coborîrea
în timp către o epocă cu un sistem de referinŃă diferit de grila în care s-a deprins

să gîndească presupune „dezvăŃul“ de obişnuinŃele de lectură, adaptarea la noi

coduri, modificarea criteriilor de clasificare. În spaŃiul românesc, drumul de
parcurs e cu atît mai mare cu cît între literatura de după 1800 şi cea de dinainte

ruptura e, datorită radicalităŃii sale, mai relevantă decît elementele de

continuitate (spre deosebire de literaturile occidentale, unde, dincolo de orice
transformări şi „revoluŃii“, persistă în structurile de adîncime cîteva constante

din medievalitate şi pînă în epoca noastră).

Pornind de la realitatea textelor vechi, istoricii literari au operat cu diverse
criterii care, la un anumit moment din evoluŃia cercetărilor, păreau cele mai

adecvate pentru a pune ordine într-un material atît de vast. Iorga, de pildă,
acordă prioritate distincŃiei religios/laic, în funcŃie de care îşi organizează
Istoria literaturii în capitole cronologice (Literatura religioasă în veacul al

XVI-lea, al XVII-lea etc., „în epoca întîiu“ – a lui Cantemir, „în perioada a doua“

65
– a lui Chesarie). În ordinea genurilor, în domeniul religios vorbeşte în

ansamblu de „proză şi poesie religioasă“, iar în cel laic de „istoriografie“,

„cronici“ sau „cronografe“ [IORGA, 1925-26]. E, deocamdată, mai puŃin decît o
clasificare, mai degrabă o simplă denumire a unor tipuri de cărŃi dominante,

care să organizeze descrierea cîmpului cercetat (în Introducerea sintetică va

reveni cu nuanŃări tematice, de conŃinut, şi cu analize aprofundate, identificînd
Literatura individualistă din veacul al XVII-lea ori Memorialişti şi erudiŃi

[IORGA, 1985]). Atît în marile sinteze, cît şi în studiile parŃiale, opoziŃia religios
vs. laic va rămîne fundamentală, lucru firesc dacă pornim de la realitatea
textelor şi a faptelor istorice; dar criteriul poate deveni rigid şi, la urma urmei,

exterior spiritului de adîncime al operelor scrise. Evul Mediu (cu prelungirile

sale pînă în secolul al XVIII-lea românesc) este dominat, fără îndoială, de
religiozitate; dar, privită ca expresie a mentalităŃii, ea nu e mai puŃin prezentă în

scrierile denumite „laice“. Cartojan a sesizat acest lucru atunci cînd vorbea
despre „formarea unei mentalităŃi religioase care se răsfrînge în acŃiunea
marilor voievozi şi a boierimii, în concepŃia şi scrisul cronicarilor“ [CARTOJAN,

1980: 223-224]. Însuşi faptul de a folosi Cuvîntul e o prelungire şi o reiterare, la

nivel profan, a actului divin de a da sens lumii: „Ideea, profund ancorată în
mentalităŃile de atunci, a puterii reale a cuvîntului, generează o viziune morală a

universului. Cuvîntul se răspîndeşte în lume, care prin el a fost creată, şi căreia

îi dă viaŃă“ [ZUMTHOR, 1987: 83]. Aşa încît distincŃia între cele două mari
domenii este întru totul funcŃională într-o primă fază, „deictică“, de separare a

tipurilor de cărŃi şi manuscrise, dar devine prea categorică dacă se încearcă

reconstituirea spiritului şi a mentalităŃilor, a structurilor şi a motivaŃiilor de
adîncime care stau la baza actului de a scrie.

DistincŃia se păstrează, ca principiu organizator al cărŃii, şi în Istoria lui

Ştefan Ciobanu, puŃin inovativă în direcŃia taxonomiei propuse [CIOBANU,
1989]. Cei care au lărgit orizontul generic şi au rafinat criteriile sînt Sextil

Puşcariu şi, mai ales, Nicolae Cartojan. Cel dintîi, fără a impune totuşi o nouă

66
clasificare sistematică, introduce în „lista“ literaturii vechi cărŃile populare,

literatura astrologică, literatura apocrifă, ca expresii ale literaturii profane şi de

imaginaŃie. Apare astfel, implicit, criteriul imaginarului ca modalitate de
clasificare. Cartojan fixează, cu adevărat, primul canon al epocii vechi: extinde

spaŃiul şi semnificaŃia acordate cărŃilor populare (cărora, de altfel, le-a dedicat şi

o lucrare specială, impunîndu-le definitiv atenŃiei, v. [CARTOJAN, 1929-1938]),
introduce categorii noi (romanul popular, literatura didactică, literatura de

prevestire etc.), dar, mai ales, face conexiunile necesare cu sistemele de genuri
din cultura bizantină, din spaŃiul sud-est european şi din literaturile romanice.
În acest fel, domeniul literaturii române vechi capătă o configuraŃie coerentă şi

sistematică.
ContribuŃii notabile la aprofundarea şi nuanŃarea sistemului de genuri au
adus, în ultimele decenii, în primul rînd nenumăratele studii aplicate apărute în

revistele academice, care au semnalat texte şi forme noi sau au scos în evidenŃă
însuşiri neluate în seamă ale operelor deja „consacrate“ de exegeŃi. Asemenea
studii au „trecut“ în volume şi cercetări sistematice. Ne vom opri asupra cîtorva

care oferă sugestii şi instrumente analitice utilizabile în această lucrare.

Dan Horia Mazilu încearcă, de pildă, elaborarea unui sistem de genuri
specific şi funcŃional pornind de la realitatea textelor înseşi, tinzînd spre

fundamentarea unei „genologii a literaturii române vechi“ [MAZILU, 1984: 123-

231]. În Proza oratorică în literatura română veche, oratoria este văzută ca un
fel de gen „unificator“ ce străbate secolele al XVI-lea – al XVIII-lea: „această

«mobilitate» a genului oratoric (dar nu numai a lui) era puternic motivată de

caracterul predominant «utilitarist» al majorităŃii covîrşitoare a scrierilor din
epoca veche. «Genurile literare», «speciile» subordonate lor, erau investite cu

funcŃii practice precis determinate, necesare chiar, în complexul realităŃilor

sociale, juridice, politice, religioase. «FinalităŃile» acestea, adesea extrem de
specializate, participau uneori la conturarea deosebirilor dintre «genuri», dictau

instalarea şi practicarea unor anume mărci formale pentru anume «specii»,

67
condiŃionau decisiv atît diversificarea şi apariŃia «noutăŃilor», cît şi

integralitatea sistemului“ [MAZILU, 1986: 32]. Preluînd o sugestie a lui D.

Lihaciov, Dan Horia Mazilu face o conexiune între categoriile de texte (genuri,
subgenuri, specii) şi practicile scripturale, de lectură ori rituale din mînăstiri,

arătînd că dezvoltarea unor anumite structuri generice depinde într-o oarecare

măsură (şi) de modurile de a scrie şi a citi, de „împrejurările cărora le erau
destinate“ textele. ObservaŃia este de o mare utilitate şi pentru definirea şi

clasificarea predosloviilor, a căror totalitate dezvăluie unele caracteristici de

„gen“ (chiar dacă aceste caracteristici vor fi privite, în capitolele următoare ale
lucrării, numai prin prisma funcŃionalităŃii lor în analiză; spaŃiul prefeŃelor, cum

se va vedea, se constiuie mai degrabă într-un „supragen“ în care se interferează

diferite limbaje, stiluri şi teme specifice unor genuri, în sensul restrîns al
termenului). Dan Horia Mazilu însuşi a realizat analiza unei categorii de texte

care comportă trăsături de gen şi care, din foarte multe puncte de vedere, se
aseamănă cu prefeŃele: Un „gen“ literar baroc: versurile la stemă, în [MAZILU,
1996: 113-213]. Asemenea încercări de „arheologie culturală“, de reinterpretare

din perspectivă sintetică a unor texte care multă vreme n-au fost privite decît în
aparenŃa lor formală şi funcŃională, sînt printre premisele principale de la care
porneşte şi studierea predosloviilor ca set de documente din care poate fi

extrasă o anumită „fiziologie a cititorului“. Pentru că, spre deosebire de istoria

literară pe care am numit-o de mai multe ori în capitolele anterioare
„tradiŃională“, dar căreia i-am putea spune deopotrivă „clasică“ (Iorga, Puşcariu,

Ciobanu, Cartojan, I. C. ChiŃimia, Dan Simonescu şi alŃi istorici literari care,

pînă în anii '60, au dat o configuraŃie sistematică obiectului de studiu),
interpretările de după 1968-'70 se caracterizează, în primul rînd, prin efortul de

a preleva, cu instrumente critice diverse, regulile şi dimensiunile interne ale

„lumii textelor vechi“, fără să-şi mai subordoneze demersul unui model estetico-
literar exterior, unor etichetări prealabile (fie ele de gen, tematice ori

68
structurale) în care cercetătorii mai vechi încercau să includă textele româneşti

vechi, riscînd inadecvări şi incongruenŃe.

Fără a pretinde realizarea unei discuŃii critice exhaustive a diverselor
clasificări ale literaturii vechi, implicite sau explicite, globale sau parŃiale (o

asemenea discuŃie nu şi-ar avea locul aici), trebuie să mai menŃionăm alte două
încercări de a redefini canonul epocii, necesare şi ele în capitolele următoare.
Una este a lui Alexandru DuŃu, care a arătat importanŃa unor tipuri de scrieri

multă vreme neglijate, făcînd astfel noi distincŃii şi raportări la clasificările

tradiŃionale. Un exemplu preluat dintr-o carte a sa, chiar dacă se ocupă de un
domeniu restrîns, îi ilustrează maniera de a identifica „structura generică“ a

epocii vechi. Avînd drept sistem de referinŃă mentalul colectiv şi acordînd

prioritate circulaŃiei cărŃilor şi preocupărilor de lectură, Alexandru DuŃu
distinge, de pildă, ca o dimensiune importantă a secolului al XVIII-lea, existenŃa

„bibliotecilor portative“, a copiilor miscellanee care grupau scrieri laice şi

populare şi care constituiau adevărata sursă de desfătare a cititorilor. În
interiorul lor sînt identificate trei tipuri: „o literatură istorică (ce s-a bucurat de

prestigiu în BizanŃ), o literatură de imaginaŃie (întreŃinută, în special, de cărŃile

populare) şi o literatură etico-filozofică, cărŃile de înŃelepciune“ [DUłU, 1968:
55]. Despre toate acestea pomeniseră, într-o formă sau alta, şi istoricii mai

vechi. Numai că Alexandru DuŃu conturează o tipologie bazată pe un criteriu

organic, adaptat la epocă: preferinŃele de lectură, orizontul cultural al ştiutorilor
de carte de atunci, „gustul“. Raportul între „religios“ şi „laic“ este acum mai

rafinat, pătrunderea în mecanismele epocii permite lecturi transversale, care vor

duce la elaborarea unor studii de ansamblu, centrate pe mişcarea marilor idei şi
curente, pe modele culturale şi mentale dinamice, concretizate mai ales în

Sinteză şi originalitate... şi Cultura română în civilizaŃia europeană modernă

[DUłU, 1972, 1978]. Premisa sa nu mai este o anumită structură codificată a
genurilor, preluată ca atare ori adaptată ad-hoc, ci însăşi realitatea cărŃilor

tipărite, „categoriile de cărŃi“; viziunea nu mai e subordonată fondului

69
aperceptiv al criticii şi teoriei literare moderne, ci al cărturarilor şi „publicului“

epocii: „Pornind de la modul în care oamenii din secolele XVI-XVIII delimitau

grupele de «literaturi», poate fi individualizată o literatură sapienŃială care
oferea pilde de viaŃă şi îndrumări concise, o literatură istorică menită să refacă

destinul popoarelor în timp, o literatură de delectare care reconstruia lumea în

sfera imaginarului, o literatură epistolară destinată a facilita comunicarea
directă şi imediată, redusă, la început, la cîteva tipare. Ceea ce a fost identificat

de istoricii literari filologi drept literatură religioasă, populară şi istorică nu

reprezintă decît o diviziune modernă aplicată unei culturi scrise cu o structură
deosebită în mentalitatea oamenilor de acum două sau patru secole“ [DUłU,

1978: 9]. DistanŃa metodologică şi epistemologică între cercetările vechi şi cele

noi e perfect rezumată în această ultimă frază, după cum necesitatea de a porni
de la „viziunea despre lume“, de la practicile de lectură şi de la raporturile cu

scrierea specifice „oamenilor din secolele XVI-XVIII“ este şi punctul de vedere

central al lucrării de faŃă. Ce se scrie interesează acum nu pentru a valida
existenŃa unui gen sau a unei specii în cultura română veche, pentru a identifica

structuri retorice ori efecte artistice ale intenŃiei auctoriale, ci ca document de

mentalitate privit în ansamblul structurilor mentale (inclusiv „artistice“ sau
măcar „expresive“) pe care le conŃine. Predoslovia este o apariŃie constantă şi

întrucîtva unificatoare în lumea textelor vechi, întrucît pare a transcende

genurile: cărŃile de cult tipărite ori cronicile manuscrise, romanele populare ori
cărŃile de înŃelepciune, originale sau traduse, copiate pentru uz public sau în

urma unei comenzi individuale – toate au, în structura lor codificată, o

predoslovie (sau măcar un text, cît de mic, nenumit astfel, dar avînd
caracteristicile discursului prefaŃial). Predoslovia făcea parte, indubitabil, dintre

coordonatele esenŃiale ale sistemului de comunicare literară a secolelor vechi şi,

prin urmare, e relevantă tocmai pentru mentalitatea acelei vremi, în primul rînd
pentru relaŃiile dintre autor şi cititor şi pentru definirea „orizontului lecturii“.

Pentru a identifica însă traseele şi nuanŃele acestei mentalităŃi, e nevoie, în

70
cursul analizei, şi de o raportare la distincŃiile de gen ori la deosebirile dintre

„categoriile de cărŃi“: trans-generică şi unificatoare din punctul de vedere al

regulilor de comunicare şi al codificării secvenŃelor cărŃii (ca obiect material),
predoslovia prezintă, privită în dimensiunea sa istorică, o dinamică internă care

permite identificarea mutaŃiilor petrecute în practicile de lectură, inclusiv prin

raportarea la caracteristicile de „gen“.
Cealaltă modalitate de a privi canonul literaturii vechi este cea instituită de

Eugen Negrici începînd cu cartea sa Expresivitatea involuntară [NEGRICI,

1977], a cărei ultimă parte a apărut în volum separat [NEGRICI, 1981], reluată
recent şi aplicată la domeniul poetic [NEGRICI, 1996]. Pe urmele formaliştilor

ruşi, ale structuraliştilor şi poststructuraliştilor, Eugen Negrici are drept criteriu

fundamental literaritatea textelor vechi, indiferent de aparteneŃa la un gen sau
altul ori de inserŃia temporală (într-un curent, o perioadă, o „şcoală“ etc.).

Tipurile de text (cronici, literatură de prevestire, romane populare, predici etc.)

sînt prezente în subsidiar, ca „etichetări“ care fac conexiunile cu ierarhia
acceptată în mod curent atunci cînd se vorbeşte de epoca medievală. Altminteri,

textele sînt privite într-o perfectă contemporaneitate, relevantă fiind

expresivitatea lor, chiar şi atunci cînd e involuntară (cum este, de fapt, de cele
mai multe ori, după cum demonstrează autorul). Analiza sa are drept premisă

„dezinteresul intenŃionat faŃă de intenŃionalitatea artistică“, pentru că „nu avem

dreptul să renunŃăm la a degusta, ca literatură, atîtea scrieri care nu
intenŃionează explicit să fie eficace sub raport artistic (pe temeiul funcŃionării

depline a maşinii estetice), dar care semnifică şi declanşează, în anumite

condiŃii de receptare, reacŃii conotative“ [NEGRICI, 1981: 9]. DiferenŃa dintre
cele două tipuri de texte este pusă pe seama reacŃiilor la lectură; s-ar putea

spune chiar că Eugen Negrici, voit dezinteresat de intenŃia autorului, creează în

replică o „intenŃionalitate artistică a cititorului“: în cazul textelor acceptate a
priori ca literare, „cititorul se simte irezistibil şi de la sine tentat să se oprească

asupra complexului de semnificanŃi savuros în sine şi posedînd trăsături de

71
mesaj autoreflexiv“. În schimb, în cazul textelor definite de accepŃia curentă ca

neliterare, „cititorul se cuvine să intensifice într-un grad înalt procesul de

receptare, să-l amplifice pînă la a-l transforma într-un proces de semnificare“.
Aşezîndu-se în ipostaza acestui tip de lector, Eugen Negrici introduce categorii

şi clasificări noi, care sparg tiparele consacrate ale literaturii vechi şi invită la o
recitire a ei dintr-o perspectivă actuală. Această viziune se concretizează în ceea
ce autorul numeşte „metoda vocaŃiilor“: identificate în texte, acestea conduc la

regrupări tematice şi „atitudinale“ (în poezie, de pildă, „vocaŃia magnificării“, a

„desăvîrşirii“, a „ludicului“, a „insolitului şi peripeŃiei“ etc.) care anulează,
practic, cronologia. Eugen Negrici vorbeşte de „cîteva atitudini antropologice

universale“ care îi justifică paradigma. În substanŃă, cel puŃin ca situare în timp,

o asemenea tratare concordă cu perspectiva duratei lungi, pentru că discută ca
un ansamblu organic, cu reguli de constituire şi funcŃionare aproape imuabile,

perioada de „pînă la constituirea – la jumătatea secolului trecut – a societăŃii

civile şi a unui nucleu intelectual receptiv care a făcut posibilă ivirea semnelor
unei funcŃionări normale, ale unei evoluŃii cît de cît fireşti a fiecărui domeniu

(artistic, cultural, ştiinŃific, religios etc.)“ [NEGRICI, 1996: 10]. Demersul lui
Eugen Negrici se situează, fără îndoială, în sfera interpretării critice, nu în aceea
a istoriei literare (dacă putem face, din motive funcŃionale, o asemenea netă

distincŃie), aşezînd operele pe un traseu transversal, care elimină cronologia şi

ierarhiile. Dar el stimulează şi privirea istoricului, în primul rînd pentru că pune
în evidenŃă obligativitatea unei anume mobilităŃi intelectuale şi metodologice

atunci cînd se abordează, după exacta expresie a criticului, „o cultură atipică“. În

analizarea predosloviilor ca surse pentru un identikit al cititorului, „canonul“
propus de Eugen Negrici şi perspectiva critică pe care se bazează sînt utile cel

puŃin din două motive. În primul rînd, tocmai datorită caracterului transversal
al lecturii sale, modalitate perfect adaptabilă la vechile prefeŃe: acestea conŃin
nenumărate stereotipii şi interferenŃe, formule sau fragmente întregi care „trec“

de la o carte la alta sau de la un gen la altul, sînt adesea simple traduceri ale

72
unor prefeŃe străine sau compilaŃii şi, în plus, au o relativă autonomie faŃă de

Textul pe care îl preced; o încercare de a le grupa, în spirit tradiŃional, după

genul sau categoria cărŃii în care apar, n-ar da mari rezultate, în timp ce o
lectură mobilă şi transversală de acest tip are mai mari şanse de a pune o

oarecare ordine într-un univers textual atît de extins şi de complicat. Al doilea

motiv este că, din perspectiva critică tradiŃională, prefeŃele au fost privite nu ca
texte literare, ci mai curînd ca texte „funcŃionale“, avînd un anumit rol în

structura cărŃii, şi atît. (Iar această percepŃie a fost multă vreme dominantă şi în
abordarea literaturii mderne, pînă cînd structuralismul a început să se ocupe şi
de asemenea manifestări ale conştiinŃei auctoriale). Or, ştergerea diferenŃelor

între ceea ce e considerat a priori ca „literar“ sau „neliterar“ e strict necesară,

mai ales că predosloviile se dovedesc adesea (ceea ce poate satisface şi
perspectiva tradiŃională care miza pe „creaŃia artistică“) purtătoare, într-un grad

mai înalt decît Textele pe care le însoŃesc, atît ale unei „intenŃionalităŃi artistice“
sau retorice, cît şi ale unei „originalităŃi“ (aşa cum putea funcŃiona ea atunci) pe
care nu o au multe cărŃi amănunŃit descrise de vechea istorie literară filologică.

Cazul cel mai elocvent îl constituie prefeŃele scrise de Chesarie pentru Minee:
adevărate manifestări ale unei conştiinŃe auctoriale şi ale unui stil cărturăresc
înalt, în aparenŃă au statutul ingrat de introduceri la nişte – totuşi – simple

traduceri pentru practica bisericească. Dar pentru istoria literaturii române sînt
importante predosloviile, şi nu Mineele.
Rezumînd această trecere în revistă inevitabil parŃială, se poate observa că

la întrebarea ce se scrie în epoca veche s-au dat răspunsuri diferite. Iar

întrebarea are şi o faŃetă ascunsă, traductibilă în termeni de receptare prin „ce
au considerat critica şi istoria literară că se scrie“ în epoca veche. Mai întîi, sub

impulsul necesităŃii de a identifica izvoarele şi conexiunile, de a stabili geneza şi

paternitatea textelor, „s-a observat“ că în lumea noastră veche se scriau texte
aparŃinînd paradigmei culturale a lumii bizantine şi în general sud-est

europene: cărŃi cu subiect religios, cronici, cronografe etc. Limba scrierilor îşi

73
avea şi ea importanŃa sa, după cum între „operă originală“ (adică elaborată în

limba română sau măcar în spaŃiul românesc) şi „traducere“ se făcea o separaŃie

considerată relevantă pentru geneza şi evoluŃia literaturii române. Acesta ar fi
un prim palier al răspunsului la întrebarea „ce se scrie“, conŃinînd cu precădere

textele aparŃinînd culturii înalte, oficiale, aulice. Ulterior, pe criterii mai flexibile
(mentalitatea, preferinŃele de lectură, confluenŃele culturale) s-a acordat o
importanŃă din ce în ce mai mare legendelor, naraŃiunilor în versuri sau proză,

romanelor populare de circulaŃie europeană, literaturii de prevestire – adică

acelor tipuri de texte care constituiau orizontul cultural al unor categorii mai
largi şi care, mai ales, reprezentau o opŃiune liberă. S-au adus drept exemple

manuscrisele compozite care grupau într-un singur volum scrieri de factură

diferită, formînd o entitate denumită de cercetători prin diverse expresii:„mici
biblioteci familiale“ (Ovidiu Papadima), „biblioteci portative“ (Alexandru DuŃu)

sau „biblioteci la purtător“ (Dan Horia Mazilu). Nu doar de dragul de a

introduce o nouă denumire, am putea spune că acest tip de „cărŃi“ reprezintă,
Ńinînd seamă de faptul că erau generate în urma unui proces de lectură şi

selecŃie, mai degrabă nişte forme primitive ale antologiilor de astăzi: realizate
pentru a le pune în circulaŃie (prin lectură publică, de pildă) ori pentru sine, ca
mod de „arhivare“ a unor texte în vederea recitirii, ele sînt semne ale unui

anumit tip de raport cu scrierea, văzută multă vreme mai curînd ca un mod de
conservare decît unul de comunicare – de fapt, un mod de comunicare în timp,
cu alŃii sau cu sine însuşi. Totodată însă asemenea transcrieri de texte diferite

sînt şi o formă de manifestare a scrisului ca practică individuală, desprinsă de

atributele de officium pe care i le acorda mentalitatea medievală. Nu
întîmplător, creşterea numărului de asemenea culegeri este concomitentă cu

„profesionalizarea“ copiştilor (care încep să lucreze la comandă şi contra cost),

chestiune asupra cărora vom reveni. Să mai observăm deocamdată că existenŃa
unor astfel de copii compozite sugerează şi că mentalitatea secolelor XVII-XVIII

nu făcea diferenŃe între tipuri şi categorii de texte, nu subînŃelegea un „canon“,

74
n-avea în mod implicit în memorie criterii de clasificare, ci punea la un loc

fragmente diferite în funcŃie de un interes individual, de nişte preferinŃe

personale. Ceea ce se include în general sub titulatura de „cărŃi populare“
formează al doilea palier al răspunsului la întrebarea ce a dat titlul acestei

secŃiuni (Alexandru DuŃu vorbeşte despre „cartea de lectură“, referindu-se în

principal la cărŃile de înŃelepciune, dar subînŃelegînd şi alte tipuri de texte „de
desfătare“, v. [DUłU, 1968: 29]). Sbornicele şi celelalte „biblioteci portative“ fac

trecerea spre al treilea nivel, scrierile generate de interese practice. O parte din
ele a intrat în atenŃia lui Eugen Negrici, fiind tratate însă prin prisma
expresivităŃii (deci „literarităŃii“ lor). Altele (corespondenŃă, acte oficiale sau

private etc.), care pot da seamă de mentalitatea epocii, au fost mai puŃin
frecventate de cercetători (e adevărat că acestea nici nu sînt prea numeroase),
dar existenŃa şi statutul lor nu trebuie uitate atunci cînd se discută despre

practicile scripturale, măcar din simplul motiv că au relevanŃă şi pentru o a doua

întrebare, la fel de importantă:

2. Cine scrie?
a) „Scriitorul“
Varianta de răspuns cea mai la îndemînă, dezarmant de simplă, face

superfluă întrebarea: evident, ştiutorii de carte (cu posibilitatea extinderii

răspunsului prin enumerarea categoriilor sociale culte: călugări, preoŃi, boieri,
mai tîrziu negustorii şi o parte din orăşeni), iar dintre ei se recrutează

„scriitorii“. Acest răspuns a însoŃit multe decenii, la suprafaŃă sau în subtext,

cercetările de istorie literară şi, tocmai datorită evidenŃei lui, a creat impresia că
o aprofundare nu e neapărat necesară. Important era că din rîndul acestor

categorii proveneau „scriitorii“, iar ei formau esenŃa obiectului de studiu, ca

agenŃi ai creaŃiei literare. Şi totuşi, deşi valoarea de adevăr a unui asemenea
răspuns e incontestabilă, el e cu totul insuficient astăzi, mai ales din perspectiva

mentalului colectiv. Categoriile de ştiutori de carte enumerate mai sus aveau

75
raporturi diferite cu scrisul. Iar „scriitorii“ trebuie proiectaŃi pe fondul acestor

raporturi multiple şi al diferenŃelor. Apoi, scrisul însuşi (sau, mai exact,

scriitura) are un statut complex, motivat de diverse scopuri şi practici,
condiŃionat de procesele conexe – lectura şi oralitatea – şi este inserat într-un

sistem de valori culturale şi mijloace de comunicare care se intersectează multă

vreme cu limbajul figurativ (relaŃie analizată de Alexandru DuŃu în studiul
Unitate şi diversitate în epoca umanistă europeană, [DUłU, 1978: 5-46]). În

sfîrşit, statutul scriitorului e, în concordanŃă cu celelalte entităŃi ale comunicării

literare în epoca veche, mai degrabă confuz dacă îl raportăm – aşa cum s-a
întîmplat nu o dată, mai curînd dintr-un automatism – la accepŃia modernă a

termenului: pentru o vreme cînd individualitatea şi originalitatea nu erau

trăsături pertinente în definirea operei, cînd efortul creator se desfăşura pe
coordonate colective dominate de supremaŃia Cuvîntului fondator, termenul de

„scriitor“ are o accepŃie foarte apropiată de esenŃa sa etimologică. ConvenŃional,

pentru a desemna „mîna care scrie“, el a fost şi va mai fi fără îndoială folosit.
Dar Ńesătura de personaje şi roluri care se ascunde în spatele lui este pe cît de

complexă, pe atît de interesantă.

Putem presupune că una dintre cauzele care au creat, printre exegeŃii
literaturii vechi, „prestigiul“ cronicarilor, a fost faptul că ei se apropie cel mai

mult, în aparenŃă, de conŃinutul termenului modern de scriitor (sau măcar de

conotaŃiile curente ale acestuia): fac operă de elaborare (compilaŃia, preluarea şi
prelucrarea de informaŃii ori de formule fiind mai puŃin evidente, în cronici, la

suprafaŃa textului), în structuri narative, au o viziune personală asupra faptelor

(o Weltanschauung), fac uz de tehnici literare, au „stil“ etc. Toate acestea sînt
întru totul verosimile şi aplicarea lor în analiză a dus la studii critice interesante,

în care se discută despre procedee fundamentale ale literaturii (arta portretului,

discursul narativ, descrierea etc.), se fac distincŃii care duc la conturarea unor
profiluri individuale pertinente, se stabilesc evoluŃii în interiorul genului

istoriografic, de la consemnarea seacă a faptelor în analele de curte sau

76
mănăstireşti pînă la efortul creator al moldovenilor sau la implicarea subiectivă

a muntenilor. Dar cronicarii reprezintă numai un aspect al raporturilor cu

scriitura, iar efortul lor de individualizare (conştient sau nu) trebuie proiectat pe
dimensiunea colectivă a acestor raporturi şi înscris în evoluŃia temporală a

practicilor scripturale. Efortul lor creator se află la capătul unui drum al cărui
început încă îşi mai făcea simŃită prezenŃa.

b) „Nimeni“
„Intelectualul prin excelenŃă al Orientului creştin a fost, un mileniu şi
jumătate, călugărul, preocupat exclusiv de cunoaşterea doctrinei şi, prin ea, de

realizarea sa spirituală“ – scrie Virgil Cîndea într-un studiu despre Intelectualul

sud-est european în secolul al XVII-lea [CÎNDEA, 1979: 225-326]. Aşa au stat
lucrurile, de altfel, pentru întreaga Europă medievală, în care activităŃile

intelectului au fost multă vreme dependente de practica şi instituŃiile Bisericii.

Paul Zumthor consideră că ideea dominantă a mentalităŃii medievale este cea a
„puterii reale a cuvîntului“, care „generează o viziune morală a universului.

Orice discurs e acŃiune, efectivă din punct de vedere fizic şi psihic“. Din această
idee fundamentală Zumthor deduce semnificaŃia Bisericii: „biserica-edificiu,
desigur, în care se desfăşoară liturghia şi, în general, predicarea. Dar, mai ales,

biserica-instituŃie, cu ierarhiile şi cu aparatul său de guvernare, depozitar, în

sînul societăŃii, al unei funcŃii totalizante. În ordinea credinŃelor şi riturilor,
dubla procesare a mesajului divin, Verbum şi Scriptura, interzicea să fie

vreodată pusă în discuŃie autoritatea celui dintîi“ [ZUMTHOR, 1987: 83-84]. De

aici, preeminenŃa oralităŃii în universul comunicativ al medievalităŃii, sub
diversele ei forme (populare, dar şi culte – predica, de pildă), cu efecte profunde

şi asupra cuvîntului scris.

În alt plan, pornind de la realitatea cărŃilor existente, observăm că pentru
multă vreme predomină, în producŃia manuscrisă şi (mai ales) tipărită, textele

legate într-un fel sau altul de oficierea cultului religios. Cine „scria“ aceste cărŃi,

77
dacă e să aplicăm o premisă axiomatică a modului nostru modern de a vedea

cartea, conform căreia aceasta trebuie să aibă în mod necesar un autor? În

această accepŃie, răspunsul cel mai potrivit ar fi, evident, „nimeni“: psaltirile din
manuscrisele rotacizante ori Mineele tipărite la Rîmnic erau simple

materializări ale Cuvîntului divin, vehicule prin care acesta trebuia să ajungă la
credincioşi. Dar coborînd în timp şi reconstituind contextul mental al epocii, cu
practicile sale scripturale şi cu agenŃii acestora, apare în prim plan figura

copistului. El a fost multă vreme obiect de evocări lirice (axate pe locul comun al
„umilului cărturar anonim care, la lumina lumînării, îşi face datoria faŃă de
limba şi cultura Ńării sale“) sau a fost considerat un personaj de plan secund, un

fel de funcŃionar care îndeplineşte o activitate mecanică, de simplă transcriere;

pe baza acestei preconcepŃii, a fost şi aspru criticat atunci cînd, în ipostaza lui
Simion Dascălul sau Misail Călugărul, şi-a permis să introducă interpolări într-o

lucrare „de autor“.

c) Copistul, o figură a intermedierii

Copistul este un personaj fundamental al culturii vechi, iar geneza

activităŃii sale, în acel loc privilegiat al literelor medievale care este mînăstirea, îl
învesteşte cu funcŃii şi semnificaŃii multiple. Călugării transcriau textele sfinte

cu gîndul la propria mîntuire şi edificare spirituală, luînd aminte la miezul

Logos-ului şi murmurînd cuvintele în timp ce le scriau, ca într-o rugăciune. Se
menŃinea astfel o anumită legătură cu oralitatea, amplu argumentată de

cercetările mai noi de istorie şi antropologie a scrierii în spaŃiul occidental, dar

aplicabilă în principiu şi la noi, ca expresie a unei mentalităŃi comune ce-şi are
rădăcinile în creştinism (v., de pildă, BOUZA ALVAREZ, 1992; BANNIARD,

1992; CAVALLO, 1982; CLANCHY, 1993; PARKES, 1991). Apoi, copiştii de texte
religioase sînt pentru multă vreme singurii deŃinători ai meşteşugului şi artei
scrisului, ceea ce-i învesteşte cu o anumită autoritate, dar în acelaşi timp creează

şi un prestigiu al activităŃii în sine, care se va răsfrînge şi asupra domeniului laic.

78
Logofătul de cancelarie sau grămăticul sînt de multe ori, cum s-a observat, nu

doar funcŃionari de tip „notarial“, care transcriu şi autentifică documentele

oficiale, dar şi consilieri politici, stăpînitori ai normelor scrierii şi ai formulelor
adecvate, „agenŃi de comunicare“ între Putere şi societate sau în relaŃiile cu alte

Puteri. Ceea ce le oferă acest rol atît copistului-călugăr (care treptat începe să
copieze şi alte tipuri de texte, nu doar pe cele canonice) cît şi logofătului de curte
este însuşi statutul antropologic şi social al scrierii: formă de manifestare a

puterii (divine sau seculare), reprezentare a ideologiei, mijloc de conservare a

memoriei colective, filtru între o instanŃă învestită cu autoritate şi „supuşii“ săi
[MARTIN, 1988]. Înainte de a deveni „creatori“, înainte de a se manifesta în

scris în baza unei opŃiuni individuale, cei care cunoşteau tainele acestui
meşteşug s-au manifestat ca intermediari sau agenŃi ai puterii, ca mijlocitori
între Cuvîntul impregnat de forŃa unei autorităŃi (iar distincŃia între divin şi

terestru este, de la un punct încolo, puŃin relevantă în cazul nostru, dat fiind că
domnitorii români erau, după modelul bizantin al puterii, şi „unşii lui
Dumnezeu“) şi o societate încă predominant orală. Walter Ong situează, de

altfel, manuscrisul în continuarea oralităŃii (din punctul de vedere al

antropologiei comunicării), considerînd că ruptura a intervenit abia după
apariŃia tiparului [ONG, 1982: 67]. În cazul culturii române, relaŃia tripartită

oralitate-manuscris-tipar e mai complicată (v. infra). Dar e de reŃinut faptul că,

în medievalitatea şi postmedievalitatea românească, există o prezenŃă constantă
şi consistentă a copistului, după cum oralitatea ca formă importantă şi

socialmente extinsă de comunicare literară/culturală se prelungeşte şi ea pînă în

zorii modernităŃii. În timp, statutul şi rolurile copistului se vor amplifica şi se
vor diversifica; în contextul monopolului bisericesc asupra tipografiilor şi a

cererii de „carte de lectură“, copistul se profesionalizează: începe să lucreze pe

cont propriu, la comandă şi contra-cost, ba chiar capătă o anume mobilitate în
funcŃie de ofertele de pe „piaŃa muncii“, în secolul al XVIII-lea apărînd „copiştii-

călători“ [DUłU, 1968: 34]. Copistul este, deci, într-un fel, un promotor al

79
liberei iniŃiative în domeniul activităŃilor culturale, iar o formă de a-şi asuma

acest statut (ca şi o dovadă a conştiinŃei de sine) este faptul că îşi pune
semnătura pe operele sale chiar de mai multe ori [ŞTREMPEL, 1959, XII-XIII],
„uitînd“, însă, adesea, să treacă numele autorului. Analiza prefeŃelor confirmă şi

nuanŃează acest statut, care – cel puŃin din punctul de vedere al rolului său de
agent al comunicării literare – menŃine copistul în primul plan pînă la începutul
secolului al XIX-lea. I se cuvine, aşadar, acestui important personaj al culturii

române vechi, dacă nu o resurecŃie, măcar un tîrziu şi simbolic copyright.

Prestigiul şi importanŃa copistului decurg în bună măsură şi din practicile
scripturale caracteristice medievalităŃii, prelungite la noi, după cum se ştie, şi

dincolo de hotarele Evului Mediu propriu-zis, ceea ce însă din perspectiva

„duratei lungi“ nu poate decît să favorizeze cercetarea noastră; Jacques Le Goff
a argumentat de mult necesitatea unui „lung Ev Mediu“, ale cărui limite să nu

mai fie stabilite în funcŃie de evenimente, ci de evoluŃia mentalităŃilor, a

practicilor culturale şi sociale etc., v. [LE GOFF, 1991: 34-44]. Nu este vorba
numai de îndelungata coexistenŃă a celor două tehnologii (scrierea de mînă – în

scopul difuzării în public, evident, nu ca manifestare individuală, pentru sine –

şi tipărirea), dar şi de modalităŃi de redactare, formule stilistice stereotipe,
tehnici ale discursului. Situat în mijlocul lanŃului comunicaŃional, între text şi

cititor, copistul este în primul rînd lector al cărŃii pe care o scrie, iar ecouri ale
lecturii performate de copişti sînt adesea prezente în însemnări marginale, în
interpolări sau prefeŃe. Între mesajul care trebuie transmis şi receptorul său se

interpun astfel „filtrele copistului“ [ZUMTHOR, 1987: 110], implicite

(manifestate în pura operaŃiune psihofiziologică de transcriere, care înseamnă
opŃiunea pentru un anumit aspect grafic – litere, cerneluri, ornamente etc. – cu

efecte asupra lecturii) sau explicite – notaŃii, interpolări, eliziuni etc. Cea mai
evidentă dintre aceste manifestări este, probabil, afirmarea directă a „prezenŃei“
copistului prin satisfacŃia exprimată la încheierea muncii, exemplu cu atît mai

elocvent cu cît îl întîlnim în tot spaŃiul european: după ultimul rînd,

80
consemnează un cercetător francez (citat de Zumthor) pe baza investigării mai

multor manuscrise medievale, scribul se compară cu marinarul revenind în

sfîrşit în port, cere vin, o tînără fecioară sau chiar „une grosse putain“
[STIENNON, 1973]. Imaginea de origine bizantină a corăbiei revenind la Ńărm,

cu care copiştii, iar mai tîrziu tipografii îşi compară încheierea activităŃii, este
una dintre cele mai frecvente în predosloviile româneşti şi una dintre
stereotipiile relevante pentru discursul prefaŃial. Copistul nu poate fi redus,

aşadar, la rolul de simplu „tehnician“ care efectuează o operaŃiune pur

mecanică. Iar aici nu putem decît să aderăm în întregime la consideraŃiile lui
Zumthor: „Copistul cel mai discret rămîne «interpret», în toate sensurile acestui

cuvînt, chiar glosator. Însăşi ideea de copie pare prea modernă: în mod funciar
manuscrisul este re-creare, iar studiile filologice pe care le facem ne duc nu o
dată la concluzia (doar pentru noi paradoxală) că o anume «copie» e de calitate

superioară arhetipului“ [ZUMTHOR, 1987: 114]. Să adăugăm că – măcar din

perspectiva „publicului“, a receptării – copistul este adevăratul protagonist al
secolelor XVI-XVIII în cultura română: întregul inventar al cărŃilor populare de

tot felul (categoria cea mai citită de la un punct încolo, care a asigurat
răspîndirea lecturii) este opera unor copişti-traducători, cronicile au avut şi ele
o anume difuzare tot datorită copiilor, chiar şi producŃia tipografică avea drept

verigă în lanŃul operaŃiunilor sale activitatea unui copist care îndeplinea şi

funcŃiile redactorului modern de editură (sau ale îngrijitorului ediŃiei),
pregătind copia „bună“ pentru tipar. Numele unor asemenea copişti sînt

consemnate tot mai des în prefeŃele cărŃilor din secolul al XVIII-lea. Mineele de
la Rîmnic, de pildă, îi înregistrează sistematic pe „ostenitoriul la scrisul cu mîna,
tocmitoriu şi aşăzătoriu slujbelor cu rînduiala precum să veade, după izvoarele

celorŭ ce au fost tîlmăcitori, chyrŭ Anatolie Ierodiaconulŭ“, şi pe „Monahulŭ

Rafailŭ dinŭ sfînta Mănăstire Hurezi“, „dhiortositoriul“ lucrării.
Copistul, aşadar, e un personaj complex între protagoniştii scrisului din

cultura veche, cu funcŃii multiple: este, de bună seamă, un meşteşugar şi un

81
tehnician al scrierii; dar este şi scriitor (pentru că modifică, re-creează,

„stilizează“ textul pe care-l reproduce), şi „hermeneut“ (pentru că introduce

comentarii, face eliziuni, conectează fragmente din surse diverse), şi prefaŃator.
De multe ori este şi artist, care susŃine şi orientează/infuenŃează lectura

adăugîndu-i textului comentariul său în limbaj figurativ, aducînd în paginile

cărŃii reprezentări metonimice ale Bisericii-edificiu, cu frescele şi icoanele sale,
adevărate naraŃiuni vizuale. Cumulează, cu alte cuvinte, mai multe activităŃi

scripturale şi editoriale, specializarea şi diviziunea avînd loc abia către sfîrşitul

secolului al XVIII-lea (iar prefeŃele sînt, şi din acest punct de vedere, o bună
sursă de informaŃii, pentru că menŃionează profesiunile cărŃii şi demonstrează

separarea treptată a rolurilor). Prin poziŃia sa centrală şi prin profilul său

multilateral, copistul devine mai important, într-o oarecare măsură, decît
„scriitorul“ însuşi, pentru că închide în sine, în forme mai evidente decît ideea

de autor, mentalităŃile, practicile şi valorile simbolice ale scrierii în epoca

studiată. Şi, în plus, se plasează la răscrucea dintre scriere şi lectură, într-un loc
ideal pentru identificarea celor două tipuri de practici.

În primul rînd, el este principalul purtător al unei însuşiri foarte

importante pentru acea vreme: este un exponent al tranzitoriului şi al mişcării,
o figură a intermedierii. Or, însăşi scrierea în ansamblu, ca activitate practică şi

intelectuală, e o formă de intermediere; şi nu e vorba doar de statutul ei de

sistem secund de semne, care reflectă un sistem primar, ci de formele materiale
în care se constituie textele scrise: cărŃile nu sînt decît mijlociri ale drumului pe

care orice creştin trebuie să-l facă spre învăŃăturile CărŃii şi, astfel, spre
mîntuirea sufletului. Iar în acest context observaŃiile mai vechi ale lui Cartojan,
Puşcariu ori Ştefan Ciobanu în legătură cu faptul că preoŃii încurajau copierea şi

difuzarea textelor apocrife, încălcînd canoanele, pentru că astfel de texte

reprezentau un mod mai atractiv de a-i apropia pe oameni de morala creştină,
constituie un argument în plus. Unele categorii de texte (cele liturgice, predicile,

oratoria de curte, dar şi multe legende, naraŃiuni şi romane populare ori

82
cronicile versificate) sînt scrise doar ca mod de conservare în vederea

performării orale, prin lectură publică. Iar „intermediaritatea“ este asumată

chiar şi în cazul cronicarilor, la care efortul creator şi preeminenŃa scripturalului
sînt indiscutabile: Ureche se autodefineşte mai degrabă ca un compilator care

pune la un loc ştiri din diverse surse „ca să rămîie feciorilor şi nepoŃilor“, iar
Neculce preia povestiri orale (pe care, ce-i drept, le separă de cronica propriu-
zisă) şi le consemnează pentru a le face să reintre astfel (sau să rămînă) în

circulaŃie. În orice caz, actul de a scrie – indiferent de gen – include, de-a lungul
întregii medievalităŃi, ca tehnică fundamentală, compilaŃia, facerea cărŃilor din
cărŃi, metodă înruchipată sub aspect practic de copişti, dar prezentă şi la

„creatori“, care preiau idei, formule, figuri, le prelucrează şi le introduc în

propriile elaborări, căci „scriitura reprezintă o ordine specială a realităŃii: ea
cere intervenŃia unor interpreŃi (în dublul sens al cuvîntului) autorizaŃi. Înaintea

medierii lor, ea e doar virtualitate, apel la învestirea altor valori. Fără această
mediere, ea opune rezistenŃă, opacizează, încurcă asemenea unui obiect
concret“ [ZUMTHOR, 1987: 123].

În al doilea rînd, privit dintr-un punct de vedere strict funcŃional, copistul

realizează cel mai bine legătura între scriere şi oralitate, între text şi receptor, ca
şi între cele două mari sisteme de multiplicare şi răspîndire a cărŃii, manuscrisul

şi tiparul.
În sfîrşit, copistul are poziŃia cea mai mobilă şi „interdisciplinară“ din
întregul lanŃ al „agenŃilor cărŃii“ care se interpun între mesajul conŃinut în text

şi cititor (sau „public“) şi care contribuie la configurarea materială a cărŃii,

interferînd multe dintre funcŃiile celorlalŃi: traducător – prefaŃator – editor –
grafician – tipograf – legător – negustor de cărŃi. La întrebarea din titlul acestui

capitol (cine scrie?), care din perspectiva lucrării trebuie dublată de o alta, de
tipul „cine creează cartea, sub toate aspectele sale“, răspunsul trebuie să-i
cuprindă pe toŃi aceştia, cu atribuŃiile şi practicile specifice. Am privilegiat

copistul din motivele pe care le-am expus pînă aici, dar şi pentru că universul

83
prefeŃelor îl aduce mereu în prim plan, într-o formă sau alta. Asupra celorlalŃi

agenŃi nu vom insista separat deocamdată, pentru că ei vor fi luaŃi în

considerare în analiza prefeŃelor. Rămîne de precizat cum se configurează, în
acest context, termenul de „autor“, înŃeles prin prisma efortului creator, dar şi –

mai ales – din punct de vedere comunicaŃional, ca emitent al mesajului.

d) În sfîrşit, autorul...

Pentru a evita „capcana conotativă“ pe care ar declanşa-o semnificaŃia

modernă – curentă – a termenului de scriitor, istoricii literari au preferat de
multe ori să utilizeze cuvîntul cărturar, mai adecvat şi datorită sonorităŃii lui

arhaice, şi datorită valorii semantice: om al cărŃii, deopotrivă receptor al culturii

şi producător al ei. (De altfel, cele două procese se intersectează permanent în
secolele „vechi“, atît prin practicarea compilaŃiei ca procedeu de elaborare, cît şi

prin raportarea la o instanŃă supraordonată permanent avută în vedere, Logos-

ul creator). În descendenŃa acestui termen-umbrelă stau „umanistul“,
„înŃeleptul“, „filozoful“ despre care s-a vorbit în legătură cu o epocă sau alta, ca

individualităŃi sau ca modele culturale. Un alt termen generic, cel de intelectual,

folosit o vreme sporadic şi eventual pus între ghilimele, este definitv impus în
lexicul exegetic de studiul lui Virgil Cîndea citat la începutul acestui capitol. În

acest studiu sînt fixate reperele activităŃii intelectuale şi este sesizată

schimbarea intervenită în mentalitatea cărturarilor la jumătatea secolului al
XVII-lea: esenŃială este „lărgirea orizontului intelectual în dauna vechii fidelităŃi

faŃă de informaŃia şi reflecŃia teologică“; pentru că „timp de cîteva secole,

recomandarea de căpetenie făcută cărturarului ortodox fusese rezistenŃa faŃă de
inovaŃie, păstrarea strictă în limitele doctrinei PărinŃilor, reprimarea tentaŃiilor

imaginaŃiei, această «tablă a demonilor» pe care ei închipuie «năluciri», pentru

a îndepărta mintea de la «cele bune» spre «cele rele şi nefolositoare»“
[CÎNDEA, 1979: 312]. Pentru a ilustra această modificare, Cîndea aduce cîteva

exemple care se răsfrîng în creaŃia cărturarilor sud-est europeni de atunci (încep

84
să scrie în versuri, „cultivă pe faŃă ficŃiunea“) sau în atitudinile lor de receptare a

culturii („clerici sau laici, cărturarii adoptă un nou lucru literar dominat de
curiozitate, de imaginaŃie şi de autorităŃi căutate în afara tradiŃiei ecleziastice“).
Hotarul pe care-l identifică Virgil Cîndea este, probabil, punctul în care

cărturarul începe să devină cu adevărat scriitor, odată cucerite redutele

imaginaŃiei şi ale libertăŃii de a-şi căuta sursele autorităŃii. O lucrare despre
geneza şi evoluŃia „ideii de scriitor“ în cultura română ar fi, din acest punct de

vedere, cît se poate de utilă, amplificînd inteligenta investigaŃie a lui Leon

Volovici, care acoperă însă epoca modernă [VOLOVICI, 1978].
Dar pentru această carte este mai puŃin importantă prezenŃa şi situarea

istorică a „scriitorului în carne şi oase“, cu orizontul său cultural şi cu practicile

sale stilistice. Mai semnificativă este luarea în consideraŃie a instanŃei
auctoriale, indiferent sub ce formă se manifestă şi ce tip concret de text

produce. Pentru cultura europeană, „discursul n-a fost la început un lucru, un

produs sau o posesiune, ci o acŃiune situată într-un cîmp bipolar construit pe
sacru şi profan, legal şi ilegal, religios şi blasfematoriu“; iar „un individ pe care îl

desemnăm ca autor (sau modul prin care înŃelegem individul ca autor) sînt
proiecŃii, în termeni mai mult sau mai puŃin psihologici, ale modului nostru de a
manevra textele: în comparaŃiile pe care le facem, în trăsăturile pe care le

reŃinem ca pertinente, în continuităŃile pe care le atribuim sau excluderile pe

care le practicăm“ [FOUCAULT, 1977]. Or, predosloviile (privite în ansamblu şi
în succesiunea lor istorică) fac necesară studierea discursului auctorial, în care

ideea de autor („scriitor“) e asemănătoare conceptul de Autor Model al lui Eco.

Altminteri, semnăturile pe care le întîlnim la sfîrşitul prefeŃelor compun o
imagine complexă despre statutul social şi apartenenŃa celor care le scriau: de la

Matei Basarab şi Doamna Elina la arhimandriŃi, de la iluştri cărturari la

negustori care patronau tipărirea cărŃii, de la traducători la copişti. PrezenŃa
semnăturilor nu e suficientă, evident, pentru ne face să credem că semnatarul

era şi „scriitorul“, cum s-a dovedit în cîteva cazuri. Suprapunerea, în cadrul

85
prefeŃelor, a atîtor roluri sociale şi culturale ne obligă să avem în vedere semnele

discursului auctorial şi să folosim termenul de „autor“ (sau „scriitor“) într-o

accepŃie mai degrabă convenŃională şi generală, ca pereche şi replică a
„lectorului“ (sau „cititorului“). Între aceste două entităŃi se desfăşoară

comunicarea literară în spaŃiul predosloviilor, sub aparenŃa unui pseudo-dialog

ascunzîndu-se ceea ce, la urma urmei, încearcă să identifice această lucrare:
cum a fost „creată“ ideea de cititor în convenŃiile specifice discursului prefaŃial,

în concordanŃă cu practicile scrierii şi ale lecturii.

3. Oralitate, scris şi lectură

Ceea ce atrage atenŃia în predoslovii, în epiloguri, în notele introductive

sau finale ale tipografilor, este consemnarea, cu mare regularitate, a numelor
„intermediarilor“ care contribuiau la realizarea cărŃii: traducătorul, copistul,

tipograful, patronul editării, „corectorul“. Cu umilinŃa cuvenită, cerîndu-şi scuze

pentru eventualele greşeli şi invitîndu-i pe cititori să se roage pentru ei, uzînd de
tot ceremonialul unor asemenea formule, toŃi aceşti mijlocitori găsesc de

cuviinŃă totuşi să-şi lase numele posterităŃii. Luîndu-le exemplul, cititorii îşi vor
scrie şi ei, de multe ori, numele pe margine, semn al comuniunii şi al
împărtăşirii aceloraşi atitudini faŃă de obiectul purtător de învăŃături şi cuvinte

frumoase şi folositoare care era cartea.

Obiceiul e semnalat încă de la primele manuscrise şi tipărituri româneşti.
Ion GheŃie şi Alexandru Mareş observă că „în general, autografele elaborării

originale a unei lucrări nu se păstrează, însuşi autorul neavînd interes să

perpetueze un text «impur», cu îndreptări, adăugiri şi ştersături, a cărui lectură
e dificilă pentru un neavizat“ [GHEłIE, MAREŞ, 1985: 414]. Aceasta în ce

priveşte manuscrisele; cît despre tipăriturile din secolul al XVI-lea, acelaşi

studiu constată că sînt înregistrate totdeauna numele celor care au patronat
tipărirea şi ale tipografilor, dar foarte rar numele copiştilor şi ale traducătorilor.

Consemnarea lor va deveni o regulă abia mai tîrziu, între secolele XVII-XVIII,

86
dar „meşteşugarii“ vor continua să deŃină, într-un fel, întîietatea – cel puŃin

cantitativ: tipografului i se adaugă, în această epocă, ajutorul său, autorul

gravurilor şi „diorthositoriul“. Această obsedantă menŃionare a „corpului
tehnic“, uneori în dauna „creatorilor“, poate fi interpretată în diferite moduri.

Vom spune deocamdată că e un semn al perceperii cărŃii în materialitatea ei;

mesajul conŃinut nu era decît o transpunere în formă scrisă a Cuvîntului rostit şi
care, eventual, urma să fie din nou răspîndit prin voce (dat fiind că tipăriturile

au fost multă vreme aproape exclusiv religioase, destinate aşadar lecturii cu glas
tare în biserică). În orice caz, rezultă de aici o imagine despre locul important pe
care îl avea în mentalitatea vremii aspectul de artefact al cărŃii. Înainte de a

ajunge la conŃinut (care de altfel era predictibil) cititorul trebuia să ia aminte la

forma materială, iar pomenirea tuturor acestor nume era un mod de a-i atrage
atenŃia. Desigur, este vorba aici despre un ceremonial curent, de o convenŃie.

Dar tocmai caracterul convenŃional, recurent şi standardizat devine

semnificativ: o asemenea regulă se putea naşte numai într-o lume în care
dominantă era comunicarea directă, faŃă către faŃă; faptul de a-şi pune numele

pe carte şi de a comunica direct cu cititorul pare, din partea unui umil tipograf
sau copist, un gest firesc ca şi o prezentare prin viu grai. Asupra predominanŃei
oralităŃii în comunicarea culturală pînă la începutul secolului al XIX-lea

cercetătorii s-au exprimat de multă vreme; mult mai recent însă s-au făcut unele
disocieri necesare care să definească despre ce tip de oralitate e vorba. Şi, de
fapt, e vorba nu de oralitate, ci de oralităŃi.

Din acest punct de vedere (şi reamintind perspectiva duratei lungi),

cultura română nu a fost, în epoca pe care ne-am obişnuit s-o numim veche,
departe de Europa Occidentală: şi marile culturi al Apusului sînt puternic

oralizate pînă după vremea Barocului (cel puŃin pe anumite paliere ale
receptării literaturii). Opusă în mod tradiŃional scrierii, această dimensiune
fundamentală a comunicării trebuie, din punctul nostru de vedere, pusă în

relaŃie şi cu lectura. Pentru că, dacă e adevărat că teme, motive, formule retorice

87
şi mărci stilistice ale oralităŃii pătrund în textul scris, e la fel de îndreptăŃit să

afirmăm că de multe ori acest lucru se întîmplă tocmai pentru că autorul îşi
proiectează discursul către un public puternic impregnat de oralitate, iar textul e
adesea conceput pentru a fi rostit sau citit cu glas tare, în public. În mod

subsecvent, relaŃia tripartită scriere-oralitate-lectură trebuie pusă în legătură cu

o altă opoziŃie tradiŃională, pe care cercetările ultimilor ani par să o atenueze
(dacă nu chiar s-o anuleze): aceea între „cultura înaltă“ şi „cultura populară“.

Istoria literară tradiŃională a înŃeles oralitatea (în conformitate cu stadiul

şi metodele cercetării de acum cîteva decenii) doar în aspectul ei folcloric – şi
nici nu putea face altfel. De aici, o seamă de limite inerente în explicarea

raporturilor cu literatura scrisă (sau „cultă“). Fără a face un „istoric al

problemei“, să notăm cîteva dintre liniile directoare pe care s-a desfăşurat
discuŃia – mai exact, cîteva locuri comune intrate în tradiŃia criticii şi istoriei

literare româneşti în legătură cu acest subiect. Cel dintîi îşi are originea în
obiectivul romanticilor de a revalorifica folclorul şi ajunge la concluzia că, în
absenŃa unei tradiŃii medievale şi postmedievale culte (sau pentru că „literatura

cultă“ a epocii vechi s-a dezvoltat în cadrul unei paradigme abandonate după
1800), folclorul Ńine loc de tradiŃie literară şi artistică, ca dovadă stînd tocmai
trecerea temelor, motivelor şi procedeelor folclorice în literatura romanticilor.

Ceea ce este perfect adevărat, dar e o abordare parŃială atît a raporturilor

popular-cult, cît şi a dialecticii continuitate-ruptură între epoca veche şi cea
modernă. Revenind la domeniul cărŃilor vechi, tot pe baza premisei (cu o

puternică amprentă ideologică) că folclorul constituie o „bază“ şi o „sursă de

inspiraŃie“ pentru literatura cultă (sau scrisă), s-au făcut apropieri între cărŃile
populare de provenienŃă medievală şi creaŃia folclorică, descoperindu-se – nu

fără temei – interferenŃele între cele două categorii, pătrunderea de motive

folclorice în traducerile/reelaborările româneşti ale romanelor populare sau
legendelor apocrife etc. [v., între alŃii, PANAITESCU, 1965: 102-103]. Din nou,

constatările la care au ajuns filologii şi interpreŃii textelor vechi sînt pe deplin

88
valabile. Dar între folclor şi cărŃile populare se creează o opoziŃie artificială: ele

sînt privite ca două categorii distincte, pe baza momentului producerii textelor.

Perspectiva trebuie însă completată cu momentul receptării, pentru a reface
integralitatea procesului de comunicare literară. „Masele populare“ pe care

preoŃii încercau „să le edifice moral prin cărŃi populare copiate cu sîrg“
[CARTOJAN, 1980: 222] erau aceleaşi care au creat literatura orală; apoi, cum
tot Cartojan afirmă, legendele apocrife, vieŃile sfinŃilor, romanele populare „au

format multă vreme literatura de predilecŃie a tuturor claselor sociale“. Din

punctul de vedere al receptării, avem de-a face în secolele XVI-XVIII cu un
„public“ care frecventează în acelaşi mod predicile, textele create şi păstrate în

memoria colectivă ori „literatura populară“ scrisă şi citită cu glas tare, în faŃa
unui auditoriu. Iar „clasa înaltă“ românească, pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-
lea, nu era depărtată în gusturi şi preferinŃe, în comportament social şi limbaj,

de categoriile populare [CORNEA, 1990: 50; DUłU, 1968: 11]. Receptorul este,
în acest caz „mentalitatea colectivă“, căci „ea îi furnizează individului idei şi
mituri, ea îl înconjoară şi-l modelează discret, îl pune în «situaŃie» şi-i prelimină

sfera opŃiunilor“ [CORNEA, 1990: 54]. Or, mentalitatea colectivă şi durata lungă
atenuează distincŃiile nete (între „cultura înaltă“ şi cea „populară“, precum şi
între publicurile lor specifice), iar dintr-o perspectivă antropologică asupra

comunicării face inutilă separarea între „folclor“ şi „cărŃile populare scrise“:

importantă devine, în acest caz, situarea faŃă de scriere şi oralitate, ca procese
care determină producerea şi receptarea textelor literare şi care decid asupra

plasării lor pe un plan sau altul, asupra codurilor de întrebuinŃat, asupra

mecanismelor care intervin în „lectură“ şi „interpretare“. Cum predosloviile
prezintă puternice mărci ale oralităŃii (deşi ele, datorită statutului lor, sînt

destinate prin excelenŃă scrierii) sau includ, în indicaŃiile date cititorului,

mecanisme ale receptării orale, e nevoie de o definire a termenilor.
Walter Ong distinge între două tipuri de oralitate: o oralitate primară, a

culturilor care nu au cunoscut încă scrierea, şi o oralitate care rezistă după

89
introducerea scrierii şi îşi intersectează traseul cu aceasta. „Scrisul şi tiparul sînt

tehnologii care cer materiale şi instrumente anume făcute, predispuse pentru

această eventualitate“, în timp ce expresia orală constituie însuşi „mediul
natural al cuvîntului, sunetul“, care are „un sens de continuitate cu viaŃa“,

pentru că „e parte a realităŃii prezente şi semnificatul său e stabilit de situaŃia

generală în care se naşte“ [ONG, 1977: 25-65]. Între trăsăturile culturilor orale,
importante sînt utilizarea formulelor şi expresiilor convenŃionale,

standardizarea temelor, repetarea pe scară largă ca tehnici ale activităŃii

intelective în ansamblu (nu doar ale discursului). Asemenea trăsături sînt
identificabile, arată Ong, şi în textele scrise, pînă într-o epocă tîrzie: „Primele

texte scrise, incluzînd tot Evul Mediu şi Renaşterea, sînt adesea pline de
«amplificări» şi obositor de redundante pentru standardele moderne.
Preocuparea pentru copia a rămas intensă în cultura occidentală atîta timp cît

aceasta a conservat puternice reziduuri de oralitate, adică aproximativ pînă în

epoca romantică sau chiar dincolo de aceasta“ [ONG, 1982: 75]. O asemenea
caracterizare e cu atît mai valabilă pentru culturile din spaŃiul sud-est european,

în care prestigiul retoricii şi oralitatea de tip folcloric au avut o influenŃă mai

îndelungată şi un spaŃiu de desfăşurare mai amplu. De altfel, în semnalarea
mărcilor oralităŃii prezente în predoslovii, tipul de oralitate va conta mai puŃin,

pentru că „literatura orală, oricum a fost produsă, dobîndeşte un sens în

contextul uzului său, în diferitele funcŃii pe care le îndeplineşte“ [CARDONA,
1983: 38]. Iar cultura literară a fost, în perioada de care ne ocupăm, una a

memoriei: valorile, imaginile, structurile expresive s-au aflat, multă vreme după
ce au început să fie fixate în scris, într-un fel de prezent continuu, activat în
funcŃie de context, datorită existenŃei lor în spaŃiul oralităŃii, axat pe

memorizare şi repetiŃie. Însăşi lectura era condiŃionată de formulele oralităŃii şi

a fost, în contextul predicării sau al citirii unor texte în faŃa unui auditoriu, un
mecanism intermediar al actului receptării. Din cauza practicării îndelungate a

liturghiei în limba slavă, neînŃeleasă de creştinul de rînd, iar de la un punct

90
încolo nici chiar de preoŃi, învăŃăturile Bibliei au fost asimilate multă vreme

exclusiv prin intermediul picturilor din biserici. Prin pătrunderea limbii române
în biserică, la destul timp după ce textele fuseseră fixate în scris şi chiar tipărite,
se dă un nou impuls tocmai oralităŃii: discursul biblic, plin de formulele orale de

care vorbea Ong, e acum înŃeles şi receptat atît prin lectură, cît şi prin oralizare.
Se creează un fel de concurenŃă între cele două trasee ale comunicării, pe care
un cercetător francez o identifica, în Europa Occidentală, în vremea Reformei:

„Este vorba despre un contrast fundamental între Biblia urechii şi Biblia

ochiului, între Biserica oralităŃii şi Biserica tiparului“ [GILMONT, 1995: 256].
La noi, dincolo de simplul contrast şi de coexistenŃa celor două moduri de

receptare, predominanŃa oralităŃii (privită antropologic) a fost dublată de

preeminenŃa orizontului popular în mentalul colectiv. Nu în sensul că n-ar fi
existat o creaŃie şi o receptare culturală pe nivelul înalt: ea a existat şi a avut o

anume eficienŃă dintotdeauna, aşa cum s-a constatat nu numai din producŃia de
texte, dar şi din analizarea inventarului bibliotecilor, din studierea şcolilor şi a
structurii învăŃămîntului etc. Dar atît consemnările vremii (mai ales ale

călătorilor străini), cît şi studiile critice aplicate de astăzi atestă existenŃa unui
cîmp comun de preferinŃe şi opŃiuni culturale, de comportament social şi
practici ale cotidianului între „clasa înaltă“ şi cea „populară“. E de presupus că

în practicile de lectură (şi în general în raporturile cu textul, fie el manuscris,

tipărit sau oral) există un orizont comun, transversal, de utilizări şi semnificaŃii
ale cărŃii, care face abstracŃie de ierarhia socială şi de codurile consacrate de

teoria şi critica literară drept „înalt“ (elitar, cult) şi „popular“. Roger Chartier
identifică, pentru cultura franceză, „numeroase exemple de utilizare «populară»
a unor obiecte, idei şi coduri care nu sînt considerate ca atare, după cum

numeroase sînt formele şi materialele unei culturi colective de care elitele se

îndepărtează foarte lent“. OpoziŃia popular/cult se dovedeşte, atît în privinŃa
producŃiei şi receptării textelor literare, cît şi în practicarea religiei, „inadecvată

pentru a înŃelege multiplele stratificări care traversează corpul social“

91
[CHARTIER, 1987: VIII-IX]. Dacă acest fenomen este sesizabil în FranŃa

catolică şi puternic ierarhizată social şi cultural încă de timpuriu, el este cu atît

mai relevant în łările Române, unde vreme îndelungată organizarea socială
centrată pe comunitatea rurală a favorizat această difuziune transversală a

valorilor culturale. „Iubitul cititor“ abstract şi general din predoslovii, cu toate

formulele care-i sînt adresate, dezvăluie în bună măsură şi semnele acestor
multiple stratificări.

În legătură cu această interferenŃă între nivelele de producŃie şi consum

cultural, Paul Cornea constata, referindu-se la epoca luminilor, că „e izbitoare
atracŃia pe care o exercită în mediile boiereşti şi citadine cărŃile populare:

numărul copiilor manuscrise păstrate din opere ca Alexandria, Esopia ori

diverse florilegii de pilde şi maxime etc. e de 5-6 ori mai mare decît al
traducerilor «culte»“ [CORNEA, 1990: 51]. La prezenŃa mai mult sau mai puŃin

surprinzătoare a manuscriselor pînă în secolul al XIX-lea s-au referit mulŃi

cercetători, explicînd-o în diverse moduri. Nu vom relua discuŃia aici, ci ne vom
limita să arătăm cîteva dintre semnificaŃiile acestei coexistenŃe a celor două

moduri de circulaŃie a textelor scrise. Tipografiile au fost multă vreme (cel puŃin
în Moldova şi łara Românească, Transilvania avînd o situaŃie aparte) monopol
al bisericii; or, acesta reprezenta un mod eficient de a controla lectura, după

cum demonstrează Armando Petrucci: „Lectura e o activitate controlabilă,

întrucît sînt controlabile înseşi sursele ei, adică textele, atît în faza de producŃie,
cît şi în faza de circulaŃie; dimpotrivă, capacitatea de a scrie nu e în sine şi

pentru sine controlabilă“ [PETRUCCI, 1988: 133]. Manuscrisul a reprezentat, în

acest context, o alternativă, o întruchipare a opŃiunii libere şi o manifestare a
preferinŃelor individuale. Alexandru DuŃu vorbea la un moment dat de

amploarea unui asemenea traseu „personalizat“ al consumului cultural,

referindu-se la copiile făcute la comandă în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, cînd „se afirmă o pătură compactă de copişti, care nu a putut apărea

ca o generaŃie spontanee“. Asemenea copii conŃin „scrieri ce s-au difuzat intens

92
în Ńările române, dar pe un circuit închis: scriitor – destinatar individualizat

(cum avem convingerea că s-a petrecut cu «marile compilaŃii de cronici»

descrise de N. Iorga)“ [DUłU, 1968: 14]. Despre un alt tip de manuscrise, cele
care grupau texte de diferite facturi (selecŃia fiind tot un semn al unei relative

individualizări a raporturilor cu textele scrise, dacă nu şi a practicilor de lectură

în sine), Dan Horia Mazilu consideră că sînt indicii ale unui adevărat „sistem de
referinŃe culturale“ ale mediei culturale de atunci: „Cuprinsul masivelor

«sbornice» copiate în atîtea rînduri, veritabile «biblioteci la purtător» ale

vechilor noştri cărturari, ne comunică, alături şi de alŃi indicatori, date nu
numai în legătură cu sfera de cuprindere şi nivelul «informaŃiei» ce ajungea la

îndemîna intelectualului mediu, ci şi despre elementele chemate să prepare,

prin instrucŃie, terenul viitoarelor performanŃe în cîmpul literelor“ [MAZILU,
1986, I: 130]. Ar mai putea fi aduse, desigur, şi alte argumente care să ateste

importanŃa circulaŃiei manuscriselor tocmai din punctul de vedere al receptării

şi lecturii, dar chiar şi din aceste cîteva opinii se configurează ideea că, departe
de a trece într-un plan secundar (ca valoare, prestigiu cultural şi social, dar şi ca

mijloc de răspîndire a ideilor) după apariŃia şi dezvoltarea tiparului, ele sînt

chiar cu mult mai interesante.
Relativ recent, un studiu bazat, între altele, şi pe statistici ale genurilor de

carte care circulau în secolul al XVIII-lea, atribuie pe bună dreptate

manuscriselor, şi nu cărŃii tipărite, impunerea unei noi atitudini faŃă de lectură:
„Tiparul din Vechiul Regim românesc rămăsese în urmă faŃă de mişcarea

ideilor. Paradoxal (sîntem, totuşi, în secolul al XVIII-lea), el a cedat pasul în faŃa

manuscriselor, care dobîndesc o funcŃie nouă, destinată unei lungi cariere în
sînul culturilor din Europa de Est şi de Sud-Est. Prin auto-editarea manuscrisă,

societatea îşi dovedeşte voinŃa de a-şi construi timpul liber în deplină libertate,
îşi manifestă hotărîrea de a-şi alege şi a-şi difuza lecturile fără să-i pese de avizul
instituŃiilor Statului“ [BARBU, 1990: 27].

93
 Manuscrisele trebuie deci aşezate alături de cărŃile tipărite atunci cînd se

vorbeşte despre traseele comunicării literare şi de practicile de lectură.

DistincŃiile curente care se fac între cele două modalităŃi de reproducere ale
textelor scrise trebuie, în cazul nostru, nuanŃate sau modificate. O foarte

consistentă istorie a tiparului demonstrează cum o bună parte din civilizaŃia

europeană modernă a fost favorizată de această „invenŃie revoluŃionară“,
începînd cu Renaşterea italiană: nu doar în domeniile ştiinŃei şi culturii, dar şi

în viaŃa de familie şi în relaŃiile sociale [EISENSTEIN, 1983]. În cazul nostru,

„revoluŃia tiparului“ n-a avut loc, ci s-a transformat într-o lungă convieŃuire cu
tehnologia pe care ar fi trebuit s-o detroneze rapid şi fără drept de apel: scrierea

de mînă. Un semn al acestei convieŃuiri îl constituie, pe lîngă aspectele despre

care am vorbit mai sus, şi configuraŃia cărŃii ca obiect material: de la
succesiunea secvenŃelor la tipícul „discursurilor de escortă“ [CORNEA, 1988:

158-161], există şi în acest plan interferenŃe semnificative. CoexistenŃa celor

două tehnologii ale multiplicării şi difuzării scrierii (copia manuscrisă şi tiparul)
are consecinŃe la toate nivelurile utilizării cărŃii şi este una dintre principalele

cauze care prelungesc viaŃa categoriilor şi comportamentelor culturale de tip

medieval.

94
 IV. PREDOSLOVI ŞI DIORTHOSITORI: BLÎNZII DEMIURGI AI

LECTURII

1. Cartea, acest obiect imperfect

Într-un eseu dedicat relaŃiei dintre scriere şi oralitate în cultura antică,
Andrei Cornea atrage atenŃia că denumirea greacă a cărŃii, biblos, biblion, „se

referă mai degrabă la latura materială a cărŃii decît la cea spirituală şi ne arată
doar că sulul de papirus pe care se scria se aducea cîndva din oraşul fenician
Byblos“ [CORNEA, 1988: 31]. Întîmplător sau nu, şi cuvîntul românesc carte

trimite, prin etimonul său latin, tot la aspectul material. Fără a insista însă în
speculaŃii etimologice, să observăm că obiectualitatea cărŃii i-a interesat destul
de puŃin pe cercetătorii epocilor vechi, deşi este evident că în vremuri

îndepărtate perceperea ei în latura materială avea o relevanŃă mai mare decît în

epoca modernă, cînd standardizarea şi creşterea cantitativă a producŃiei
editoriale fac ca un cititor să ia aminte la aspectul fizic al cărŃii doar dacă aceasta

„iese din normă“.

Cînd s-au ocupat de aceste probleme, cercetările de tip filologic şi
descriptiv au acordat întîietate (sau chiar exclusivitate) exteriorităŃii cărŃii în

sine: au descris hîrtia, cerneala, tipurile de literă, ornamentele, miniaturile.

Demersul era fie dintr-o perspectivă funcŃională (în măsura în care toate aceste
elemente serveau la datare, localizare, încadrare în epocă etc.), fie dintr-una

estetică (insistînd asupra frumuseŃii cărŃii ca obiect de artă, ca unicat, dinainte

de standardizarea tipăriturilor de serie mare). Dar toate aspectele legate de
materialitatea cărŃii au importanŃă şi în procesul comunicării, în

predeterminarea lecturii: de la tipul de cerneală la prezenŃa sau absenŃa

ilustraŃiilor, de la structura paginii de titlu pînă la organizarea în secvenŃe (părŃi,
capitole etc.) şi la modul de evidenŃiere grafică a acestora, totul are semnificaŃie,

95
totul poate fi relevant pentru cititor; cu atît mai mult din perspectiva duratei

lungi şi a difuziunii sociale a cărŃii şi lecturii.

Discutînd despre teoriile consacrate ale receptării şi lecturii –
fenomenologia actului lecturii (Iser) şi hermeneutica experienŃei estetice (Jauss)

– Roger Chartier observa că limita lor principală provine din considerarea

textelor „ca şi cum ar exista în abstract, în afara oricărei materialităŃi. Împotriva
acestei abstracŃiuni a textului, trebuie să amintim că forma prin intermediul

căreia este oferit lecturii participă şi ea la construirea sensului. «Acelaşi» text,

fixat în scris, nu mai e «acelaşi» dacă se schimbă dispozitivele suportului care îl
transmite cititorilor, ascultătorilor sau spectatorilor săi“ [CHARTIER, 1995]. Se

creează astfel o relaŃie directă între forma textelor şi semnificaŃia lor: „Noi
cititori produc noi texte, iar noile sensuri [ale textelor] sînt în funcŃie de noile
lor forme“ [McKENZIE, 1986: 20].

Fără a intra prea mult în detalii legate de aspectul grafic al cărŃii – ele ar
merita o discuŃie separată, imposibil de făcut aici – să observăm că studiile
despre tipar şi tehnica imprimării au descris foarte amănunŃit caracteristicile

vechilor tipărituri: hîrtia, formatul, litera, gravurile etc., reconstituind pe baza

lor întregul peisaj al producŃiei de carte din secolele XVI-XVIII. Studiile de
sinteză, care să interpreteze şi să ierarhizeze aceste date, sînt însă puŃine; din

informaŃiile pe care ni le pun la îndemînă asemenea lucrări, putem extrage

totuşi cîteva elemente utile pentru analiza care va urma.
CoexistenŃa celor două moduri de realizare materială a textului

(manuscrisul şi tiparul) a condus la un transfer al manierelor şi tehnicilor

grafice dintr-un domeniu în altul. Cercetătorii relaŃiei dintre scrierea de mînă şi
tipar sînt de acord că invenŃia lui Gutenberg a fost revoluŃionară prin

consecinŃele ei, dar s-a impus într-un mod gradual şi nu a anulat dintr-o dată
manuscrisul: „Un nou procedeu nu-l elimină niciodată pe cel care l-a precedat.
Îi impune pur şi simplu o nouă diviziune a sarcinilor“ [MARTIN, 1988, 301].

Aşa încît în culturile occidentale, „cel puŃin pînă la începutul secolului al XVI-

96
lea, cartea tipărită e dependentă de manuscris, căruia îi imită organizarea

paginii, scrisul, aspectul“ [CAVALLO, CHARTIER, 1995: XXXI]. La noi,

dependenŃa e mai lungă şi are şi un feed-back; Gabriel Ştrempel observă un
fenomen caracteristic mai ales pentru Transilvania în secolele XVII-XVIII:

unele manuscrise au ca model tiparul, imitînd „nu numai forma literelor, ci şi

aranjarea textelor în pagină, numerotarea filelor şi gravurile“ [ŞTREMPEL,
1959: X-XI]. Practica de a copia de mînă cărŃi tipărite a persitat, de altfel, pînă

în secolul al XIX-lea. Copierea, făcută pentru uz individual, era de multe ori

motivată economic, aşa cum rezultă din multe intervenŃii ale copiştilor: cărŃile
erau scumpe şi rare. Dar de multe ori asemenea copii de mînă treceau de la un

proprietar la altul, erau împrumutate sau vîndute ori erau citite în public, în
comunităŃi de lectură ad-hoc. Acesta poate fi un semn că percepŃia de atunci
asupra scrierii nu includea printre criteriile de diferenŃiere modalitatea tehnică

de a reproduce textele: scrisul de mînă încă nu devenise decît într-o proporŃie

neînsemnată o practică specifică uzului privat, astfel încît să-i lase tiparului
spaŃiul vieŃii publice; şi unul şi celălalt reprezentau deopotrivă manifestări ale

activităŃilor care priveau domeniul social, public. Oricum, acest raport cu scrisul
şi cu formele sale se adaugă celorlalte caracteristici materiale ale cărŃii, stabilite
de multă vreme, dinainte de invenŃia lui Gutenberg, şi pe care „the Printing

Revolution“ [EISENSTEIN, 1983] nu le-a modificat: formatul de codex compus

din fascicole şi foi numerotate, al cărui conŃinut e organizat în capitole sau părŃi
delimitate grafic într-o formă sau alta, cu titluri şi subtitluri, note, comentarii

sau glose (şi ele distincte prin grafie, culoare, aşezare în pagină etc.), cu sau fără
ilustraŃii, avînd eventual un index sau o „tablă de materii“ etc. Obiectul-carte
avea, pentru întregul ansamblu al culturilor europene, o configuraŃie stabilă în

liniile sale generale încă din „epoca manuscrisului“; în cultura română această
stabilitate s-a menŃinut multă vreme chiar şi în detaliile tehnice (grafie,
cerneluri, tipuri de literă, format, paginare etc.), inovaŃiile făcîndu-şi loc destul

de greu [v. ŞTREMPEL, 1959, Introducere]. Nici în tehnologia şi arta tiparului

97
nu au loc mari schimbări pînă în zorii epocii moderne, o dovadă fiind folosirea

matriŃelor sau clişeelor pentru ilustraŃii în diferite cărŃi apărute la distanŃă de

timp destul de mare [v. TOMESCU, 1968: passim.].
O diferenŃiere importantă, care poate fi şi un semn al stratificării

publicului, este aceea dintre formatele cărŃilor (manuscrise sau tipărite). Tot
Gabriel Ştrempel, în lucrarea citată mai sus, notează că majoritatea
manuscriselor are acelaşi format, de 21,5 X 15 cm, dar există adesea o legătură

între format şi genul literar: „spre pildă, un Cronograf sau un Evangheliar va fi

copiat aproape întotdeauna pe un manuscris de dimensiuni mari, 30 X 20 cm,
în vreme ce un calendar sau o Alexandrie va depăşi rareori 20 X 15 cm“. Este

aici, mutatis mutandis, aceeaşi diferenŃiere care s-a petrecut între manuscrise în
culturile occidentale, în epoca umanistă, în funcŃie de uzul lor: marele in-folio,
care trebuia sprijinit pe pupitru pentru a fi citit, rămîne cartea consacrată

studiului şi textelor doctrinare, folosită în biserică şi în universităŃi, în timp ce

manuscrisul de format mediu, introdus de umanişti, e rezervat textelor clasice
(redescoperite de aceştia) şi noutăŃilor; în sfîrşit, libellus, „cartea de buzunar“,

era destinată utilizării individuale şi unui număr mare de cititori. Este o

structură moştenită în linii mari de epoca tiparului, care o preia şi o
„standardizează“, mai ales prin activitatea lui Aldo Manuzio şi a altor tipografi

italieni renascentişti, precum Coluccio Salutati ori Poggio Bracciolini, care au

adus importante inovaŃii în arta tiparului [PETRUCCI, 1979]. Desigur, în cazul
literaturii române asemenea distincŃii sînt mai greu de făcut, în lipsa unor studii

şi descrieri sistematice, bazate pe inventarierea completă a tuturor

manuscriselor, pe genuri şi categorii (aşa cum s-a făcut pentru cărŃile populare,
într-o excelentă bibliografie analitică [MORARU, VELCULESCU, 1976-78]).

Luînd drept bază corpusul de cărŃi şi informaŃiile privind formatul lor

oferite de Bibliografia românească veche, am realizat un studiu cantitativ
pentru volumele tipărite între 1508-1820. Din rezultatele la care am ajuns se

desprind cîteva date interesante despre modificările intervenite în „lumea de

98
hîrtie“, iar interpretarea lor oferă indicaŃii în legătură cu schimbarea practicilor

de lectură. Pornind de la premisa că formatele tipografice nu sînt indiferente

nici faŃă de tipul/genul cărŃilor, nici faŃă de categoria de public căreia i se
adresează, am calculat distribuŃia formatelor în timp, în perioadele consacrate

de istoria literaturii şi a tiparului: 1508-1588 (prima vîrstă a tiparului

românesc), 1635-1716 (de la reluarea activităŃii tipografice în Muntenia pînă
după Antim Ivireanul), 1717-1780 (de la primele lucrări „post-Antim“ pînă după

publicarea Mineelor de la Rîmnic), 1781-1820 (faza de tranziŃie către literatura

modernă). Formatele luate în consideraŃie sînt cele standard, aşa cum sînt
indicate în BRV: in folio, in 4o, in 8o, in 12o, in 16o, in 32o. Există destule cărŃi la

care autorii Bibliografiei nu indică formatul, dar în calcularea procentelor le-am

inclus în numărul total, considerînd că nu pot influenŃa prea mult cifrele finale.
De asemenea, n-am făcut distincŃie între tipurile de coală editorială în funcŃie de

care BRV diferenŃiază, de pildă, un „in 8o mic“ de unul „mare“. O asemenea

precizie tehnică nici nu este, de altfel, prea importantă pentru scopul nostru. Nu
am luat în calcul, desigur, foile volante (tipărite în număr din ce în ce mai mare

în secolul al XVIII-lea), nici cărŃile tipărite în străinătate în alte limbi decît

limbile de cultură active atunci în spaŃiul românesc (cum ar fi ediŃiile franceză,
engleză şi germană ale operelor lui Cantemir), considerînd că ele se încadrează

în standardele culturale şi tipografice ale locurilor respective, fiind nerelevante

pentru evidenŃierea unui anumit orizont de lectură în spaŃiul românesc, chiar
dacă este vorba despre un mare autor român. Am avut, în schimb, în vedere,

cărŃile tipărite în greacă sau slavonă la Viena, VeneŃia ori în alte centre şi care au
circulat şi în Ńările române, dat fiind că ele aveau un public în acest spaŃiu şi, la
un moment dat, sînt chiar importante pentru a defini mentalitatea cărturarilor

noştri. Criteriile pot fi, desigur, discutate, dar nu am intenŃionat realizarea unui
studiu sistematic: pentru aşa ceva, ar fi nevoie în primul rînd de nişte date
exhaustive, care să acopere totalitatea cărŃilor publicate (Ńinînd seama şi de

completările aduse ulterior BRV în alte inventare, cataloage şi cercetări

99
bibliografice). Or, acesta este un simplu sondaj al frecvenŃelor şi al repartizării

cantitative a anumitor formate de cărŃi, bazat pe un corpus credibil de volume

(aproximativ o mie de unităŃi), în măsură să înregistreze liniile principale de
evoluŃie şi să permită ulterior unele generalizări. Datele la care am ajuns în

urma calculelor sînt următoarele:

in in

folio in 4o in 8o in 12o in 16o 32o neindicat TOTAL

1508-1588 18 12 - - - - 4 34

1635-1716 34 67 23 2 2 - 20 148

1717-1780 66 82 42 5 8 1 48 252

1780-1820 77 161 276 21 13 5 52 605

TOTAL 195 322 341 28 23 6 124 1039

Întrucît divizarea în perioade e în mare măsură convenŃională (ca orice

periodizare, de altfel), trebuie adăugate, pentru mai multă precizie, cîteva date.

Primele tipărituri înregistrate de Bibliografia românească veche au avut

formatul in 4o; cel dintîi in folio este un Triod-Penticostar tipărit de Dimitrie
Liubavici în 1550. În acelaşi format s-au realizat şi cele mai multe tipărituri

coresiene. Formatul in octavo apare tîrziu, abia în 1647 (ImitaŃia lui Christos,
Tîrgovişte), dar deocamdată e o excepŃie; alte 22 de titluri in 8o apar între 1685
şi 1716, deci se poate spune că formatul dobîndeşte o anume frecvenŃă, dar din

1717 pînă în 1766 se înregistrează din nou o oarecare stagnare: doar 21 de

ocurenŃe în 50 de ani. Va deveni un format cu adevărat uzual abia după aceea:
din 1766 pînă în 1820 domină producŃia editorială, cu cele 296 de apariŃii. În

schimb, in 16o e folosit prima dată în 1707, a doua oară în 1716. Formatele mici
(predecesoarele „cărŃii de buzunar“) nu se vor impune decît în epoca modernă:
apariŃiile de dinaintea anului 1820 sînt mai degrabă nişte opŃiuni de excepŃie,

pentru anumite tipuri de cărŃi.

100
 Calculată în procente (care scot mai uşor în evidenŃă proporŃiile),

distribuŃia formatelor este următoarea (diferenŃele de pînă la 100 provin din

faptul că am luat doar primele două zecimale, fără rotunjire):

in
in 4o in 8o in 12o in 16o in 32o neindicat
folio

1508-1588 52,94 35,29 - - - - 11,76

1635-1716 22,97 45,27 15,54 1,35 1,35 - 13,51

1717-1780 26,19 32,53 16,66 1,98 3,17 0,39 19,04

1780-1820 12,72 26,61 45,61 3,47 2,14 0,82 8,59

După cum se observă, tendinŃa generală este una de micşorare a

formatelor. Chiar dacă cifrele sînt relative (iar relativitatea lor sporeşte şi mai
mult datorită cantităŃii destul de mari de cărŃi al căror format nu e indicat în
BRV), faptul că aproape jumătate dintre cărŃile apărute între 1781 şi 1820 sînt in

octavo e semnificativ, ca şi prezenŃa cu totul redusă a formatelor mici.

„Rămînerea“ la nişte dimensiuni de aproximativ 21 X 15 cm, cît era un in 8o,
sugerează că la noi cartea nu devenise, în vremea aceea, un obiect „de luat cu

sine“, ci presupunea păstrarea (deci şi lectura) într-un loc stabil. E o simplă

supoziŃie, pentru că o analiză aprofundată (care să ducă la concluzii mai precise)
presupune şi corelarea cu datele despre tehnica tiparului, tipurile de literă etc.,

date de care nu dispunem (şi, oricum, ar depăşi cu mult sfera de cuprindere a

lucrării de faŃă). Este cert însă că frecvenŃa unui anumit format trebuie pusă în
legătură şi cu stadiul tehnologic al epocii: de exemplu, la apariŃia şi răspîndirea

„cărŃii de buzunar“ în Umanismul italian a contribuit în bună măsură şi

inventarea unor corpuri de literă mici, dar în acelaşi timp uşor de citit
[GRAFTON, 1995, 199-201]. Or, la noi, dependenŃa îndelungată de caracterele

slavone (inclusiv – sau în primul rînd – dependenŃa materială, economică,

101
pentru că matriŃele au fost multă vreme aduse din Serbia) era o complicaŃie

suplimentară pentru o eventuală miniaturizare; i se adăuga faptul că

modalitatea predilectă a lecturii cărŃilor tipărite era cea publică, în biserică şi cu
glas tare, ceea ce nu putea permite, desigur, o micşorare exagerată a caracterelor

tipografice.
Dar cifrele pot spune mai mult dacă luăm în discuŃie relaŃia dintre
formatele cărŃilor şi sfera lor de apartenenŃă (înŃelegînd prin aceasta mai

degrabă destinaŃia decît genul). De această dată, pentru a nu încărca

demonstraŃia cu prea multe cifre, ne vom limita la o privire de ansamblu. Este
evident că, în timp, formatele mari (in folio şi in quarto) sînt destinate cărŃilor

de uz bisericesc, utilizate în timpul slujbei, preotul sprijinindu-le pe pupitru

pentru a citi, în timp ce alte tipuri de cărŃi apar din ce în ce mai des în formatul
in octavo. Mai mult decît atît, cu cît ne apropiem de sfîrşitul secolului al XVIII-

lea, se observă o adevărată „specializare“ a formatului maxim – nu mai sînt

publicate in folio decît cărŃile fundamentale ale cultului şi rînduielii religioase:
evangheliar, liturghier, penticostar, minee etc. În măsură mult mai mică, li se

atribuie acest format şi altor cărŃi (de doctrină sau de polemică religioasă), care
au însă întotdeauna un element de autoritate sau de prestigiu – de obicei
aparŃin unui autor important (Dositei, Patriarhul Ierusalimului, Theodor

Studitul, Teofilact şi alŃii sau autori laici din sfera puterii – principele Alexandru
Mavrocordat, de pildă). In folio rămîne astfel un simbol al autorităŃii şi al
puterii, sugerînd caracterul fundamental al cărŃii; capătă, cu alte cuvinte, un

aspect monumental (accentuat, desigur, şi de celelalte aspecte grafice şi

materiale – ilustraŃii, legătură etc.). În schimb, cărŃile de uz practic (şi
individual), mai întîi religioase şi apoi, din ce în ce mai multe, laice, apar şi se

impun în formatul mai accesibil in octavo: manualele de şcoală, cărŃile de

sfaturi practice, calendarele, tot mai numeroase între 1780-1820, sînt în acest
format, care se consacră astfel cu o funcŃie precisă. Căci, strict cantitativ

vorbind, ceea ce face o oarecare concurenŃă tipăriturilor bisericeşti, distrugîndu-

102
le monopolul, este seria tot mai numeroasă de volume destinate într-un fel sau

altul utilizării practice (manuale de şcoală, îndreptare pentru tot felul de

îndeletniciri – de la cultivarea viŃei la stingerea incendiilor – etc.). Literatura de
delectare se află încă în sfera de cuprindere a manuscrisului, ediŃiile tipărite din

această categorie fiind destul de puŃine, mai degrabă accidentale. Dar

ierarhizarea şi specializarea formatelor în funcŃie de uz îşi fac loc chiar şi în
conservatorul domeniu al cărŃilor religioase: apar între 1780-1820 în volume in

octavo tot mai multe psaltiri, catehisme, ceasloave, culegeri de învăŃături

creştineşti – adică acel tip de texte destinate dintotdeauna mai ales lecturii şi
formării individului. Dintre cele 39 de ediŃii ale Psaltirii înregistrate de BRV

între 1781 şi 1820, 10 sînt in octavo, 3 in 12o, 2 in 16o şi 1 in 32o (aşadar, aproape
jumătate în formate practice, „uzuale“). Coroborate cu alte informaŃii, aceste
schimbări în distribuŃia formatelor, în timp, în funcŃie de uzul căruia îi era

destinată cartea, ilustrează codificările intervenite în practicile de lectură şi în

extinderea „publicului“ potenŃial. Evident că nu trebuie neglijat nici aspectul
economic: cărŃile erau scumpe, deci formatele mai mici asigurau, în principiu, o

mai mare accesibilitate. ImportanŃa preŃului trebuie însă tratată cu prudenŃă:

pînă la începutul secolului al XIX-lea, copiştii (sau clienŃii lor, cei care
comandau copierea) consemnează în predoslovii sau în însemnări pe cărŃi faptul

că au recurs la scrisul de mînă şi pentru că tipăriturile sînt nu doar scumpe, dar

şi greu de găsit: un Anania Dascălul, care copiază la 1792 Cheia înŃelesului,
„scoŃîndu-o de pre carte tiparnică“, se plînge că „de cumpărat, ca să cumpăr cu

tipariulŭ cartea aceasta, n-amŭ găsitŭ ca să o cumpărŭ“ [ŞTREMPEL, 1959: 4].

PreŃul cărŃilor se menŃine ridicat, arată Marius Oprea într-o foarte interesantă
carte despre evoluŃia tipăriturilor la începutul secolului al XIX-lea [OPREA,

1996: 158-168], dar din punctul de vedere al modificării practicilor de lectură –

obiectul de studiu al acestei lucrări – aspectul economic devine, de la un punct
încolo, mai puŃin relevant: important pentru circulaŃia cărŃii şi pentru

103
măsurarea accesului la lectură, devine neinteresant atunci cînd ne preocupă

tehnicile şi modalităŃile de a citi, modurile de utilizare („les usages“) ale cărŃii.

*
Dacă formatul cărŃii este relevant pentru obiectualitatea ei (incluzînd şi

semne ale predeterminării lecturii, dar şi elemente de tehnologie a scrierii şi a

reproducerii scrisului), „deschizînd“ volumul apare o problemă situată la
jumătatea distanŃei dintre configuraŃia sa materială şi chestiunile de „conŃinut“:

structura secvenŃelor. În linii mari, în secolul al XVI-lea, după titlu şi stemă

urmau fie Textul propriu-zis, fie (mai rar) tabla de materii urmată de Text,
cartea încheindu-se cu un epilog. De la jumătatea secolului al XVII-lea (mai

precis, începînd cu reluarea activităŃii tipografice din vremea lui Matei Basarab)
secvenŃele cărŃii imprimate dobîndesc o structură codificată, neschimbată pînă
la sfîrşitul secolului următor. Semn de conservatorism social şi cultural şi

totodată dovadă de standardizare motivată prin raŃiuni practice, această

structură exprimă, în succesiunea elementelor sale, convenŃiile comunicării
culturale, dar şi regulile sociale, sistemul de atribuiri ale unor roluri specifice în

drumul cărŃii spre cititor, dar şi inamovibilitatea ideii că bietul obiect de hîrtie
nu e decît o unealtă trecătoare prin care creştinul poate accede la învăŃătură şi
mîntuire, la Cartea cea mare. Ceea ce vom numi de acum înainte secvenŃele

cărŃii se prezintă, cu neînsemnate variaŃiuni, astfel:

- titlul (de obicei lung şi „explicativ“, trăsătură caracteristică
medievalităŃii);

- stema celui care a patronat editarea (de obicei principele, mai rar apar
stema mitropoliei sau a unei mari familii aristocratice);
- versurile la stemă (care uneori lipsesc, alteori „trec“ dintr-o carte în alta);

- dedicaŃia către patronul editării;

- prefaŃa (predoslovia) către cititori;
- textul propriu-zis (notat, pentru simplificare, cu majusculă: Text);

104
 - epilogul (nota tipografului sau a editorului, cu formulele convenŃionale

prin care îşi exprimă bucuria de a fi încheiat lucrarea şi îşi cere scuze pentru
eventualele erori).
Aceasta este, bineînŃeles, structura-standard, „invarianta“. Dar nu în toate

cărŃile apar toate secvenŃele. În prima parte a secolului al XVII-lea, multe cărŃi
au doar dedicaŃia, pentru ca mai tîrziu să devină tot mai frecvente cele care
conŃin ambele discursuri preliminare sau numai predoslovia către cititori. În

cîteva cazuri, există o ÎnştiinŃare către cititori (care comprimă într-un singur
text elemente de prefaŃă şi de epilog) plasată la sfîrşitul volumului, la început
aflîndu-se doar dedicaŃia.

Întrucît notele finale prezintă caracteristici asemănătoare cu ale prefeŃei

către cititor, le vom include în categoria discursurilor prefaŃiale. (Genette, de
altfel, atunci cînd defineşte acest tip de text, precizează că nu face distincŃie

între pre- şi postfaŃă – v. infra). Aşa, de pildă, în nota finală a unui Antologhion
tipărit la Rîmnic în 1737 (BRV, II, 52-53), dincolo de motivele cunoscute
(corăbierul care ajunge la Ńărm, scuzele pentru greşeli), în felul în care

„Lavrentie, Iromonahul de la sfînta Mănăstire Hurezii“ explică greşelile

identificăm date interesante despre practicile scrisului şi ale lecturii: „...şi multe
alunecări şi greşale voi fi făcutŭ, nu dinŭ neînvăŃătură, ci din alunecare: unele

pentru asemănarea slovelorŭ, care nu prea facŭ osebire unele de cătră altele...;
care unele pentru graba cetirii la probe (căci că acestŭ lucru s-au lucratŭ cu
mare sărguială şi cu grabă pentru turburăcioasele vremi de oşti); altele pentru

supărarea nopŃii, că şi noaptea în une vremi o amŭ făcutŭ în loc de zi; altele
pentru multa osteneală nu le voiŭ fi prins de veste, ci le voiŭ fi trecutŭ. Deci cu
totŭ sufletulŭ mă rogŭ tuturorŭ, pravoslavnici cetitori, să nu defăimaŃi, ci să

îndreptaŃi cu duhul blîndeaŃelorŭ... Şi precumŭ dorescŭ cei învăluiŃi şi bătuŃi de

furtunele mării a ajunge la liman, aşa şi noi a ajunge la sfîrşitulŭ cărŃii“. „Să nu
defăimaŃi“ şi „să îndreptaŃi cu duhul blîndeaŃelorŭ“ sînt îndemnurile cele mai

frecvente către cititori, alcătuind una dintre stereotipiile adresării autorului

105
către public. O stranie cooperare cu cititorul se instaurează astfel, în timp, cel

care citeşte urmînd să accepte, ca pe un dat, condiŃia de „suflet păcătos supus

greşelii“ a celui care scrie; convenŃiile scripturale şi editoriale sînt încă departe,
a scrie şi a da tiparului un text nu implică obligativitatea acurateŃei, lectura e în

primul rînd corectare. Între autor şi cititor pare a se instaura înainte de toate un
fel de frăŃietate, în orice caz o relaŃie de înŃelegere şi toleranŃă, căci „numai
Dumnezeu nu greşeşte“. Cartea e un obiect imperfect, ca tot ce e făcut de om.

Evident, retorismul nu trebuie uitat: scuzele şi umilinŃele stereotipe alcătuiesc o

antifrază menită să atragă atenŃia asupra măreŃiei Cuvîntului scris, faŃă de care
„cel care scrie“ nu e decît o frunză bătută de vînt.

Dacă forma simplă, „pur“ protocolară apare încă din secolul al XVII-lea, cu
timpul intervine o anume personalizare. Un Penticostar din 1767, tipărit tot la
Rîmnic (BRV, II, 173), reia cam aceeaşi enumerare a dificultăŃilor („alunecarea

minŃii“, „slăbiciunea firii“, „supărarea cetirii prubelor noaptea“), dar îi cere

cititorului, pe lîngă blîndeŃe, şi un rol activ în lectură: „ca nişte înŃelepŃi cu
duhul blîndeŃelor să cetiŃi fieşte care cuvînt pre deplinŭ, înplinindŭ lipsa“.

De multe ori, „intrarea în materia cărŃii“ se face printr-un al doilea titlu,

care îl reia pe cel dintîi într-o formă extinsă. Detaliul e important, pentru că
marchează diferenŃa de roluri între instanŃele care îi comunică cititorului cartea,

dat fiind că predosloviile şi dedicaŃiile sînt scrise în majoritatea cazurilor de alŃi

autori decît cei ai Textului, de „prefaŃatori specializaŃi“ care au, într-o oarecare
măsură, funcŃiile criticului sau istoricului literar modern. Sînt, cu alte cuvinte,

ceea ce numeşte Genette „prefeŃe alografe“. E de la sine înŃeles că în cazul

multor traduceri de texte bisericeşti nici nu se pune problema „autorului“, ele
fiind expresii ale doctrinei ori ale Logosului; discursul prefaŃial nici nu poate fi,

în acest caz, altceva decît emanaŃia unei voci intermediare. Dar reluarea titlului
înaintea Textului – operaŃiune care izolează astfel, grafic şi „obiectual“,
predoslovia şi dedicaŃia – este importantă în ordinea lecturii, pentru că îi fixează

cititorului nişte repere.

106
 Ar mai trebui adăugate elementele grafice care contribuie la „comunicarea

cărŃii către cititor“: gravurile (aşezarea unei ilustraŃii pe una dintre paginile de
început devine, cu timpul, o practică sistematică), frontispiciile, iniŃialele
ornate. În afară de rolul lor pur decorativ, acestea sînt şi suporturi pentru

lectura, interpretarea şi memorarea Textului. Stema este, probabil, elementul

cel mai frecvent pentru multă vreme: ea apare chiar şi în volumele care nu au
nici un fel de „discurs de escortă“, iar excepŃiile (inovaŃiile) sînt puŃine – se

întîmplă uneori ca imediat după titlu (în locul rezervat stemei) să se afle o
gravură: pe o Prăvilioară de taina ispovedanii tipărită la Bucureşti în 1781, pe
verso-ul paginii de titlu sînt reprezentaŃi SfinŃii Constantin şi Elena, iar versurile

sînt înlocuite de o invocaŃie în proză (BRV, II, 273). Un alt exemplu: un Apostol
din 1784 are la început o gravură de o pagină reprezentînd „săborul
Apostolilor“, iar în predoslovia „către pravoslavnicul norod“ Mitropolitul

Grigore reŃine faptul printre îmbunătăŃirile aduse ediŃiei pe care o prefaŃează în

raport cu cele anterioare: îndreptînd greşelile şi lipsurile, „aşezîndŭ la începutul
cărŃii şi icoana sfinŃilor Apostoli“, cartea devine cu atît mai valoroasă şi se cade a

fi primită „cu bucurie“. Între secvenŃele liminare ale volumului se creează astfel
o interferenŃă şi în acelaşi timp un mod de a integra discursul grafic în
construirea semnificaŃiei: pomenirea „aşezării icoanei“ alături de „îndreptări“,

deci alături de elementele pentru care trebuie apreciată cartea, e un mod de a-i
indica receptorului reperele pe care trebuie să-şi sprijine lectura. E, nu mai
puŃin, sugestia unui moment din „lupta“ scrisului/graficii pentru a se impune în

faŃa oralităŃii: atenŃia cititorului e împinsă tocmai spre importanŃa textului

tipărit, în succesiunea secvenŃelor sale. Aşadar, repartizarea elementelor grafice,
utilizarea aceloraşi clişee în mai multe cărŃi, relaŃia gravuri-text etc. evidenŃiază

nu doar tehnica tipăririi, dar şi semnificaŃia cărŃii în ansamblu, „ideea de carte“

aşa cum era ea înŃeleasă în procesul comunicării literare.
Unele dintre aceste secvenŃe sînt comune întregii medievalităŃi europene

(de pildă maniera de a intitula, dedicaŃia sau epilogul) şi îşi au originea în

107
tradiŃia manuscrisă. Ele au dispărut, mai întîi în Occident, mai tîrziu şi la noi,

odată cu standardizarea editării şi cu „depersonalizarea“ ei, dar în perioada la

care ne-am referit, în cadrul acestor „discursuri de escortă“ sînt consemnate, în
majoritatea cazurilor, numele celor care au contribuit la producerea cărŃii:

dedicaŃia şi predoslovia sînt semnate, în epilog sînt pomeniŃi tipograful şi

ajutorul său, mai tîrziu „diorthositoriul“ şi copistul care a pregătit textul pentru
tipar; chiar şi gravurile de pe paginile liminare încep de la un punct încolo să

poarte numele desenatorului. PersistenŃa convenŃiei în sine un timp atît de

îndelungat e explicabilă pentru o structură socială şi mentală atît de
conservatoare. Putem vedea aici însă şi un efect prelungit al perceperii Textului

ca o entitate care necesită mediatori, „interpreŃi“, după cum le spunea Zumthor.

Căci însuşi actul de a semna şi însăşi ideea de semnătură, judecate adesea în
termenii modestie vs. orgoliu, exprimă, în vremurile vechi, alte coordonate de

mentalitate decît în modernitatea noastră axată pe individualitatea creatoare.

Semnătura nu era pusă la sfîrşitul unei prefeŃe sau (cu atît mai puŃin) al unui
epilog pentru a revendica originalitatea ori „paternitatea“, ci tocmai ca asumare

deschisă a actului intermedierii: se vede asta tocmai din faptul că atît

discursurile preliminare (dedicaŃia şi prefaŃa), cît şi epilogurile erau adresate
direct unui interlocutor resimŃit ca real (ca în comunicarea orală), pe care

semnatarii îl introduceau în „lumea textului“. În plus, semnătura venea

totdeauna după o serie de formule convenŃionale, făcea parte dintr-un ritual; or,
într-un asemenea cadru, criteriul modestiei e cu totul irelevant. Aşadar, dincolo

de utilele informaŃii de ordin istoric şi cultural pe care le comunică existenŃa

acestor semnături, o privire de ansamblu asupra lor dezvăluie şi unele aspecte
de ordinul mentalităŃii şi al raporturilor cu cartea. Codificarea secvenŃelor cărŃii

(care înglobează şi practica semnării) este semnul exterior cel mai evident al
acestor raporturi.
DedicaŃia şi prefaŃa către cititori au de la început statute diferite prin însăşi

natura lor: cea dintîi comportă un grad mai mare de convenŃie şi de protocol şi e

108
mai puŃin interesantă pentru cercetarea noastră. E, mai degrabă, un semn al

relaŃiei cărŃii cu puterea politică, prezent mai totdeauna în cazul tiparului,

absent de cele mai multe ori din copiile manuscrise. În cazul manuscriselor,
codificarea secvenŃelor – în succesiunea lor – este, practic, absentă (ca

ansamblu coerent de reguli constituite şi păstrate în timp), deşi unele secvenŃe

există şi „reproduc“ structura ediŃiilor tipărite. Este anulată însă succesiunea
standard, iar pe de altă parte chiar şi acele elemente care coincid cu cele din

cartea tipărită (prefaŃa şi nota finală) îşi acordă mari libertăŃi faŃă de normă,
inovînd în mai mare măsură decît în lumea tiparului.
Mai important însă pentru diferenŃierea dintre carte şi manuscris (sub

acest aspect formal) este faptul că există nenumărate însemnări ale copistului pe
parcursul textului; unele sînt notaŃii despre vreme, despre evenimente politice
sau întîmplări personale, deci n-au nici o legătură cu Textul: pe cînd lucra,

copistul a făcut, mental, o suprapunere între „ideea de carte“ pe care tocmai o

materializa şi „arhetipul cronicăresc“, transpunînd pe aceeaşi pagină ambele
modele şi atitudini. Foaia albă i-a servit şi de suport material pentru

operaŃiunea „tehnică“ de transcriere, şi de „jurnal“. În Cuvîntul cătră cititori al

unei copii după Esopia, „Dimitrie Blagovici uceŃi Remetea” depăşeşte canonul
formulelor consacrate ale scuzelor pentru greşelile de copiere: „Iară cei ce vă

veŃi îndemna a citi pre aciastă cărticică [...] eu, cestŭ mai jos iscălit, bătrînul cel
slab, mă rog tuturor dă obşte fraŃi întru Hristos Isus Domnul, orice feliuri de
zmintele sau greşale veŃi afla aicea, îndreptaŃi cu duhul înŃelepciunii şi al

blîndeŃelor, crezînd bătrîneŃelor, că mi-au fost mîna cam gria, peana încă era
rea, şi am avut vreme cu nor, dar tot am avut dor, ca după ce am început, să o
văz desăvîrşit“. (CMR, I, 340-341). Aceste cuvinte, scrise pe 3 februarie 1798,

sînt expresia unui autor personalizat, care iese de după cortina stereotipiilor şi
oferă date despre sine. DificultăŃile la care face aluzie („mi-au fost mîna cam
grea,[...], şi am avut vreme cu nor...” – să fi fost bolnav de reumatism?)

109
umanizează identitatea copistului, e un mod de a-i arăta cititorului, avant la

lettre, că îi este „seamăn” şi „frate”.

Într-un alt manuscris (o copie a LetopiseŃului lui Ioan Neculce, realizată de
Antohi Sion în 1804, CMR, I, pp. 260-263), vechea comparaŃie cu corabia care

ajunge la Ńărm este prelucrată într-un limbaj personal şi întinsă pe o jumătate

de pagină, în care stereotipă rămîne doar schema figurii ca atare: „Aşijderea şi
eu, fraŃilor, m-am luptat cu marea aceştii lumi, înotînd şi vîslind cu multă

sîrguinŃă de osteneală am ieşit din luciul cel lat al aceştii cărŃi, dar nu că am
săvîrşitu-o după cum mai sus am scris...” etc. Şi, mai departe, introducînd
elemente de jurnal personal: „Deci puteŃi socoti Dumneavoastră: cît iaste de

mare această carte, fiindcă eu atîta am putut şi atîta am scris, căci mai mult n-
am putut din pricina că mintea mi s-au întunecat, ochii mi s-au păienjenit, gîtul
mi-au slăbit, mîinile din preună cu degetele mi-au amorŃit, dar şi cerniala mi s-

au sfîrşit şi cuŃitaşul de condee mi s-au ros ascuŃindu-l şi făcînd condee, şi

pentru aceasta am scris pînă aici”. Enumerarea dificultăŃilor fiziologice şi
intelectuale ale scrierii, într-o deplină sinceritate (deşi nici aici nu lipsesc

modelele şi reperele livreşti), conturează un fel de „condiŃiune materială” şi

„condiŃiune ideală” a actului copierii: intuim, în spatele acestor lamentări, că
scrisul nu se depărtase, ca tehnologie şi percepŃie intelectuală, de epoca de

glorie a copiştilor-călugări; presupunea încă (la anul de graŃie 1804) efort

susŃinut, migală, lupta cu timpul şi cu propriile slăbiciuni şi, nu în ultimul rînd,
un bun „cuŃitaş de condee”. Nu trebuie să cădem însă în plasa exhibării acestor

suferinŃe: enumerarea lor (care prin acumulare capătă valenŃe de hiperbolă)

devenise şi ea, în ultimii ani ai secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului
următor, dacă nu o stereotipie, măcar o formă de manierism. Într-un fel sau în

altul, copistul depune mărturie despre osteneala şi sîrguinŃa sa, cerînd

înŃelegere. Important e că o face însă în nume personal, că se individualizează,
ieşind de sub mantaua formulei impersonale construite pe motivul corăbiei care

ajunge la Ńărm (formulă reluată pe parcursul unui secol şi mai bine).

110
 În 1808, copiind frumos, cu iniŃialele şi titlurile scrise cu roşu, nişte VieŃi

de sfinŃi, un călugăr plasează, la început, formulele consacrate: „Această sfîntă şi

dumnezeiască carte cu vieŃi minunate ale sfinŃilor pătimitori [...] iaste a sfinŃii
sale părintelui Chiril ieromonahul, ce iaste călugărit în sfînta adunare Cernica,

unde au şi scris această sfîntă carte, cu a sa mînă şi cheltuială, cu ostenială, la

anul 1808, iul 15. Chiril ieromonahul. Rîmnic, Tîrgu-Jiu, Cernica, Tismana“.
Incipit-ul este deci stereotip şi anulează parcă trecerea anilor şi a secolelor: cam

aceleaşi informaŃii le comunicau, la începutul manuscriselor pe care le

„prescriau“, şi copiştii din secolul al XVII-lea; „a sa mînă şi cheltuială“ este
singurul element oarecum inovator, care arată că nu se mai copiau cărŃi doar la

comandă sau din interese obşteşti, ci şi „pentru sine“, nu doar pe banii altora, ci
şi pe propria cheltuială. La fila 85 însă ieromonahul simte nevoia să introducă,
una după alta, două notaŃii – un eveniment politic şi o scurtă autobiografie: „În

anul 1808, cînd cu buna venire şi ocrotire a mai marilor şi binecredincioşilor ai

noştri întru Domnul nostru Is. Hs. fraŃi ai înpăratului Rosiei şi al nostru, ai
împărăŃiei măririi sale ostaşi, ai noştri apărători şi de bine făcători, am fost

odihniŃi de răii şi păgînii turci. Şi s-au prescris aicia după cia tipărită, de
smeritul între ieromonahi Chiril ieromonahul, din sfînta Mănăstire a Tismanii.
Am venit de doi ani de la Bucureşti aicia, fiind pămîntean din Tîrgul Jiului,

avînd şi trei unchi aiciia în oraş: dar maică mia au fost rîmniceancă, unde şi
acolo sînt pămîntean, avînd rude aciia. Iar carte am învăŃat în sfînta mănăstire
BistriŃa, unde să află sfintele moaşte ale sfîntului părintelui nostru Grigorie

Decapolitul, întregi; iar puŃine cîntări bisericeşti am învăŃat în Sfînta Mitropolie,

iar călugărit şi diaconit în sfînta adunare Cernica, iar preoŃit în numele sfintei
Mănăstiri Tismenii, la anul 1808, septemvrie 6. Chiril ieromonahul“

[ŞTREMPEL, 1959]. Istoria personală interferează „marea istorie“, iar obiectul

„carte“ Ńine loc şi de suport pentru consemnări personale. Scriitutura publică şi
cea privată încă nu şi-au separat locurile şi funcŃiile specifice, lectura este, în

mare măsură, „a evenimentelor“, nu a textelor. Aşa încît ieromonahul se simte

111
îndreptăŃit să insereze, între vieŃile sfinŃilor, două serii evenimenŃiale profane, a

sa şi a Ńării: copistul nu simte nici o diferenŃă, nici o nevoie de a le separa,

pentru că ambele se raportează la cartea „sfîntă şi dumnezeiască“ în care sînt
povestite vieŃi exemplare. E posibil ca în mintea copistului să fi acŃionat,

inconştient, o suprapunere între discursul istoric şi cel biografic, ambele avînd o

îndelungată tradiŃie.
Interesante pentru mentalitate sau pentru datele pe care le oferă,

asemenea intervenŃii spun cîte ceva (chiar dacă indirect) şi despre raporturile cu
lectura. Dar alte notaŃii au caracteristici evidente ale discursului prefaŃial
„standard“: sînt date despre carte, despre procesul copierii sau traducerii,

invocări ale cititorului ş.a.m.d. Şi din acest punct de vedere, copia manuscrisă
(mai ales în epoca tîrzie a profesionalizării copiştilor, de care am vorbit în
capitolul trecut) este expresia şi concretizarea iniŃiativei individuale care, dacă

nu reuşeşte să impună un nou set de reguli (sau noi standarde) în raporturile cu

scrierea şi lectura, e în orice caz neobedientă faŃă de cele vechi, instituŃionalizate
de autoritatea tiparului, acordînd mai mult spaŃiu subiectivităŃii.

Aceste deosebiri funcŃionale nu trebuie însă să pună în umbră „orizontul

de aşteptare“ relativ unitar al publicului epocii. Dacă e adevărat că
„«receptorul» e «mentalitatea colectivă» a clasei sau a grupului social“

[CORNEA, 1990: 54], atunci atît inovaŃiile, cît şi – mai ales – stereotipiile
discursului prefaŃial constituie documente ale acestei mentalităŃi. Pentru
coerenŃa demonstraŃiei, trăsăturile discursului prefaŃial trebuie privite aşadar

fără a face distincŃii între carte tipărită sau manuscris ori între genuri, ci
considerîndu-le doar ca spaŃiu comun al mentalului colectiv, ca texte în care se
desfăşoară dialogul dintre autor şi cititor şi care poartă semnele practicilor

legate de scriere şi lectură. Un asemenea demers este nu doar necesar, dar chiar
impus de universul relativ unitar al predosloviilor, cu multe însuşiri şi convenŃii
„transversale“, care fac abstracŃie de spaŃiul concret de manifestare. Acelaşi

lucru se întîmplă şi din perspectiva temporală: între Coresi şi Chesarie se petrec

112
evoluŃii semnificative ale predosloviei, dar se păstrează unele convenŃii de

comunicare constante, care autorizează o analiză din perspectiva duratei lungi,

„eliminînd“, în mod convenŃional, diferenŃele dintre perioade şi curente.

2. Predoslovia şi diseminările ei
PrefaŃa, ca tip de text cu anumite trăsături proprii, a avut parte multă
vreme de un tratament paradoxal în critica şi teoria literară: deşi i s-au

recunoscut uneori, explicit sau implicit, necesitatea şi importanŃa, n-a fost luată
în considerare decît ca simplă anexă a textului propriu-zis şi numai în măsura în
care ajuta la înŃelegerea acestuia. Eventual, autonomia ei discursivă a devenit

obiect de studiu dacă, ruptă de textul pe care îl preceda, putea oferi date pentru
interpretări sau caracterizări generale ce depăşeau opera literară cu pricina (de
exemplu, prefaŃa lui Victor Hugo la Cromwell ca expresie a ideologiei

romantice). Definirea teoretică şi consacrarea prefeŃelor ca univers distinct de

texte s-a făcut într-o manieră sistematică tîrziu, de către poststructuralişti.
Lucrarea „clasică“ în domeniu, din care vom adopta cîteva idei şi în analiza de

faŃă, este Seuils de Gérard Genette.

Genette plasează prefaŃa printre paratexte şi o defineşte ca „orice text
liminar (preliminar sau postliminar), auctorial sau alograf, constînd într-un

discurs produs în legătură cu textul care urmează sau care-l precede“

[GENETTE, 1988: 150]. PostfaŃa este considerată o „varietate a prefeŃei“, în
ciuda unor trăsături specifice incontestabile, care îi par însă teoreticianului

francez „mai puŃin importante decît cele pe care le împarte cu tipul general“.
Este vorba, deci, de o „instanŃă prefaŃială“ manifestată în texte de diverse forme,
plasate în locuri diferite ale cărŃii, dar purtătoare ale semnelor aceleiaşi

identităŃi discursive. Pentru a clasifica unitar aceste texte, Ńinînd seama mai ales
de consecinŃele asupra lecturii, Paul Cornea foloseşte o metaforă sugestivă:
„discursuri de escortă“, sub care reuneşte „texte servind ca adjuvanŃi textului

propriu-zis (prefaŃa ori postfaŃa, rezumatul, sumarul, bibliografia), în scopul

113
explicitării, condensării, comentării ori conectării sale cu alte texte“ [CORNEA,

1988: 158]. Dintre tipurile pe care le prezintă Paul Cornea, cel mai apropiat de
predosloviile vechi este „prefaŃa explicativă“, care „are în principiu menirea să-i
familiarizeze pe cititori cu un text de acces dificil sau care ridică probleme

spinoase de ordin ideologic, estetic etc.“.

Aceste definiŃii generale au în vedere conceptul modern de literatură,
trebuind nuanŃate pentru cazul specific al epocii vechi. Unele sugestii sînt însă

oferite chiar de cei doi autori: este interesant că amîndoi extind trăsăturile
prefeŃei propriu-zise şi la alte segmente ale cărŃii (sau la alte tipuri de text), unul
făcînd abstracŃie de locul ei fizic (înainte sau după Text), celălalt încadrînd

prefaŃa într-o serie de paratexte cu funcŃii asemănătoare în procesul de lectură.

Genette tratează de altfel separat ceea ce el numeşte „preistoria“ prefeŃei, de la
Homer pînă la Rabelais (adică „era manuscrisului“), în care constată că, din

economie de mijloace „lesne de înŃeles“, practica prefaŃială se manifesta la

începutul sau la sfîrşitul Textului, prin diverse artificii (invocarea muzei,
anunŃarea subiectului sau a intenŃiilor etc.); este vorba aşadar despre o „prefaŃă

integrată“, desprinderea ei de Text realizîndu-se în epoca tiparului [GENETTE,

1988: 152-158]. După această scurtă caracterizare (cu exemplificări din
literatura antică şi medievală) Genette trece la identificarea funcŃiilor prefeŃei

moderne. Sînt demne de reŃinut însă două lucruri, aplicabile şi la literatura

noastră veche: anularea criteriului poziŃiei (pre- sau post-) şi ideea
„contaminării“ între prefaŃă şi Text. Să spunem deocamdată că notaŃiile

copiştilor, plasate la începutul, pe parcursul sau la sfîrşitul Textului, conŃin

evidente însuşiri de tip prefaŃial; nu sînt, de fapt, decît diseminări ale
predosloviei, semn că regulile codificării nu funcŃionau întru totul. Există, în

copiile manuscrise, şi cazuri cînd „predoslovia către cititori“, intitulată ca atare,

e pusă în întregime la sfîrşit [v. ŞTREMPEL, 1959: 168]. Fenomenul se observă
şi în cazul cărŃii tipărite, dar mai curînd accidental. De exemplu, în Molitvenic

de-nŃăles al Mitropolitului Dosoftei, unele însemnări care de obicei formează

114
conŃinutul epilogului sînt intercalate în interiorul cărŃii. La f. 119 (din cele 155)

se află nota autorului: „Scris la CetăŃuia, în anul 7182, iunie 23“, urmată de o
scurtă rugăciune; tipografii semnează şi ei la f. 132: „Tipăritu-s-au în casa s-ntei
Mitropolii în Iaşi vă leat 7189, mai în 20. Meşterul Tiparelor Smerenii Ermonah

Mitrofan. De svnta Mănăstire de Besericani. Tiparnicii Ursul şi Niculai“ (BRV, I:

239). Asemenea diseminări ale discursului prefaŃial pot fi şi cauza unor
întreruperi într-o anumită fază a lucrului, urmate de completări cu noi

fragmente, adăugate după ceea ce la un moment dat se credea a fi „sfîrşitul“. În

lipsa unor informaŃii exacte, nu putem trage o concluzie. Rămîne însă valabilă –
cel puŃin prin efectele sale – practica dispersării pe parcursul Textului a unor

note şi însemnări cu trăsături de discurs prefaŃial.

Ceea ce Genette nu pomeneşte însă în scurta sa referire la „preistorie“ este
existenŃa unor elemente de discurs prefaŃial în titlurile vechi, lungi şi explicative

(sau măcar informative), parodiate de Rabelais însuşi: se găsesc în ele, de multe

ori, date care în epoca modernă au trecut în prefaŃă (informaŃii despre autor sau
traducător, tema cărŃii, cui i se adresează şi cu ce foloase etc.). Fenomenul este

în schimb sesizat de Paul Cornea cînd discută despre titlu: „Cum o ştim din
bibliografia noastră veche, el a ajuns, la un moment dat, să se reverse peste
întreaga copertă, anunŃînd într-un limbaj înflorit, uneori encomiastic, nu numai

care e materia tratată, ci şi excelenŃa însuşirilor operei“ [CORNEA, 1988: 154].

Dacă modernitatea a separat funcŃiile şi atribuŃiile celor două structuri
textuale (titlul şi prefaŃa), în epoca noastră veche există o suprapunere de roluri

care nu poate fi trecută cu vederea şi care denotă un anume „expansionism“ al

discursului prefaŃial şi al modalităŃilor sale comunicative. Pentru a lua un singur
exemplu, Tîlcuirea Liturghiei, tradusă în 1697 de Ieremia Cacavela, are la

începutul Textului următorul titlu: „ÎnvăŃătură svntă, adecă a dumnădzăeştii şi

sv[i]nŃitei Liturghiei, tălŭcuire şi cercare. Acelora carii vor să să hirotonisască.
Tocmită spre înŃelegere. Spre întrebăciune şi răspundere“ [BRV, I: 347]. Există

aici – şi sînt mai importante decît simpla funcŃie indicativă a titlului – o

115
consemnare a publicului potenŃial (viitorii preoŃi), o sugestie privind nivelul de

dificultate (scăzut) şi tipul de lectură (utilitară) – „tocmită spre înŃelegere“ – şi

un succint „mode d'emploi“ (întrebări şi răspunsuri). O perfectă strategie de
marketing!

Titlul se poate chiar contopi cu prefaŃa, într-o redactare comună, ca într-

un manuscris copiat de Teofan Monahul la Mănăstirea Secu în 1782:
„Exaimeronŭ, adecă tîlcŭ la cele şase zile ale Facerii şi deosăbitŭ cuvîntŭ pentru

facerea raiului, aluŭ celui întrŭ sfinŃi părintelui nostru Vasilie cel Mare,
arhiepiscopulŭ Chesariei Capadochiei, acum întîiŭ scoasă de pre limba
ellinească pre limba rumînească, de cuvioşia sa ieromonahul şi di dascalul chir

Ilarion în sfînta Mănăstire NeamŃul, care prinŭ blagosloveniia preacuvioşiei sale

chirŭ Paisie, stareŃul aceştii sfinte mănăstiri, s-au prescris iubitoriului de
Dumnezeu şi celui întrŭ tot plin de multă rîvnă şi dorire a aceştii sfinte cărŃi,

dumisale marelui clucerŭ Dimitrachi Vîrnav şi cinstitului şi a tot sfîntul sobor şi

al nostru prea iubitŭ duhovnicescŭ fiiŭ şi multŭ făcătoriu de bine, cu toată a
dumisale cheltuială, în zilele prealuminatului şi preaînălŃatului domnului nostru

Constantinŭ Dimitrie Moruz voevod, întrŭ al cincilea an al domniei mării sale,

în sfînta Mănăstire Secul, de cel mai nevrednic între ascultătorii aceştii sfinte
lavre şi între monaşi celŭ mai păcătosŭ şi mult smeritul, Theofanŭ monahul

Eşanul. În anii de la Adam 7290, iară de la naşterea lui Hs 1782, maiŭ 16“
[ŞTREMPEL, 1959:250]. Acest fragment care ocupă prima pagină a
manuscrisului comprimă informaŃiile care de obicei se găsesc în titlu, subtitlu,

dedicaŃie şi predoslovie. E foarte posibil ca această comprimare să fi fost

practicată din motive pur practice: hîrtia era scumpă, deci trebuia economisită
(şi-atunci se sintetizează pe o pagină ceea ce ar trebui extins pe două sau trei),

iar copierea presupunea efort. Această preeminenŃă a raŃiunilor practice este o

dovadă că manuscrisul era totuşi perceput ca un obiect „inferior“ cărŃii tipărite,
din moment ce permitea asemenea abateri de la protocolul liminar, cu

secvenŃialitatea sa canonică atît de respectată în domeniul tipăriturilor.

116
 Gerard Genette şi Paul Cornea afirmă fără echivoc un lucru extrem de

imporatnt: prefaŃa nu e neapărat necesară, cel puŃin în literatura modernă.

„Spre deosebire de titlu şi numele autorului, astăzi practic indispensabile,
prefaŃa nu e, evident, niciodată obligatorie“, spune Genette. Atrăgînd atenŃia că,

dacă o operă literară are o prefaŃă, aceasta nu trebuie nesocotită, Paul Cornea
afirmă de asemenea, pe bună dreptate, că ea nu este „indispensabilă înŃelegerii
operei“ şi „nu are nici o influenŃă asupra valorii sale, întrucît constituie

justificări şi comentarii metaliterare“ [CORNEA, 1988: 160]. Între prefeŃele

moderne şi cele vechi se pot stabili tot atîtea diferenŃe ca şi între cele două
concepte de literatură. Dar din punctul nostru de vedere, deşi aserŃiunile de mai

sus pot fi valabile şi pentru cărŃile româneşti apărute în secolele XVI-XVIII,

apare un contrast esenŃial: dacă avem în vedere frecvenŃa prefeŃelor (sau a unor
elemente de discurs prefaŃial diseminate de-a lungul Textului), ele par a fi fost

resimŃite în acea perioadă ca indispensabile nu atît pentru valoarea operei

(problema nici nu se punea în aceşti termeni), cît pentru receptarea ei.
MulŃimea şi diversitatea adresărilor către cititor, încercările de a defini cartea,

scrisul şi lectura, precum şi indicaŃiile concrete despre modalităŃile de a citi

dovedesc că, în mentalitatea epocii, prefaŃa era un mijloc esenŃial de comunicare
între „instanŃa auctorială“ şi cititor, chiar şi atunci cînd, în aparenŃă, prezenŃa

textelor de tip prefaŃial (dedicaŃie, predoslovie propriu-zisă, epilog, nota

tipografului) se explică prin simple raŃiuni de protocol şi convenŃie culturală.
Dintre multiplele faŃete ale prefeŃelor, ne vom opri aşadar la cele care

creează şi exploatează „situaŃia de comunicare“, fără a acorda atenŃie unui

aspect fără îndoială important, dar care ar constitui subiectul unei alte posibile
lucrări: relaŃia cu Textul de bază sub raportul conŃinutului. ConstanŃa prefeŃelor

în literatura română veche şi necesitatea de a identifica, din perspectiva duratei

lungi, stereotipiile şi inovaŃiile discursului prefaŃial, impun abordarea acestui
adevărat univers de texte din două puncte de vedere:

117
 1. prefaŃa ca document de mentalitate, care oferă informaŃii despre

practicile scrisului şi ale lecturii, definiŃii ale cărŃii şi identităŃi ale agenŃilor care
contribuie la realizarea şi receptarea ei (autor, copist, tipograf, dar şi cititor);
2. prefaŃa ca discurs, ca text literar sau metaliterar, aflat într-o relativă

autonomie faŃă de Textul cărŃii, în care funcŃionează anumite convenŃii

scriptoriale, anumite mărci stilistice sau unde sînt abordate diverse teme „în
sine“, independent de subiectul tratat în carte.

3. Predoslovia ca document: cheia lecturii

În istoria literară românească, există destul de puŃine referiri la predoslovii

ca univers de texte aparte. Sînt citate adesea, desigur, în diverse contexte,

pentru anumite aspecte stilistice ori pentru informaŃiile pe care le oferă în
legătură cu un autor sau o carte. Lucrări dedicate însă exclusiv prefeŃelor nu s-

au făcut, în ciuda faptului că valoarea şi importanŃa lor au fost sesizate încă de la

începutul secolului, cînd au început să fie reproduse în Bibliografia
românească veche şi în Catalogul manuscriselor româneşti.

O primă antologie care grupează cîteva dintre cele mai interesante

predoslovii este realizată de Aurelian SacerdoŃeanu în 1939, cu o introducere
destul de generală, de „prezentare a obiectului de studiu“ – ceea ce, pentru o

lucrare de pionierat, era suficient [SACERDOłEANU, 1939]. O altă antologie,

realizată recent, reproduce şi ea o seamă de prefeŃe din BRV, selecŃia fiind mai
bogată decît în primul caz. Studiul introductiv însă este o simplă descriere de

suprafaŃă a textelor, fără să Ńină seamă de modificările intervenite în ultimele

decenii în perspectivele asupra literaturii vechi şi fără a analiza, practic, temele,
motivele, expresivitatea ori structura prefeŃelor, rămînînd la stadiul de înşiruire

a unor lucruri deja spuse [NEDELCEA, 1994].

În unele lucrări de istoria tiparului şi a cărŃii, predosloviilor li se acordă o
mare atenŃie în măsura în care sînt o sursă importantă de informaŃii în legătură

cu obiectul de studiu. Din această perspectivă, volumul Carte şi tipar în

118
societatea românească şi sud-est europeană este o ilustrare a modului de a

valorifica şi sintetiza asemenea informaŃii dispersate, reconsituind mişcarea

culturală a epocii [PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, 1985: 18; 54-61].
În cîteva cercetări dedicate altor subiecte există însă şi alt tip de referiri la

această categorie de texte. Încă din 1968, Alexandru DuŃu trata predosloviile
Mineelor tipărite la Rîmnic ca texte „în sine“, interesante pentru circulaŃia
ideilor în epocă, observînd că ele dobîndesc o anume autonomie faŃă de cărŃile

pe care le deschid: „Cuvîntul lor [al clericilor rîmniceni, n.n.] înscris pe paginile
de început ale unor cărŃi de ritual s-a desprins tot mai mult de conŃinutul
cărŃilor respective, ducînd mai departe acel proces de diversificare a

preocupărilor întîlnit în timpul afirmării umanismului românesc“ [DUłU, 1968:

120]. Analizînd prefeŃele Mineelor în contextul cultural al epocii, Alexandru
DuŃu le include, tocmai pentru unitatea lor tematică şi de viziune, sub

denumirea de „prefaŃă-serial“, şi le consideră „prefigurări ale eseului modern,

izvorîte din meditaŃia îndelung cultivată anterior“ [DUłU, 1968: 133]. Ca
dovadă a autonomiei predosloviilor faŃă de cărŃile de cult în fruntea cărora erau

publicate stau ideile iluministe şi umaniste comentate în studiu, precum şi

valenŃele expresive ale lui Chesarie şi Grigore, care scriu într-un stil apropiat de
cel „colocvial modern“. ImportanŃa studiului întreprins de Alexandru DuŃu

constă în primul rînd în faptul că atrage atenŃia asupra valorii predosloviilor ca

texte reprezentative pentru cultura şi mentalitatea epocii, depăşind prejudecata
care le Ńinea în postura de „anexe“ ale cărŃii. Căci la „Chesarie, harnicul episcop

al Rîmnicului“ şi la „prefeŃele frumoase la Mineele lui“ se referise şi Ştefan

Ciobanu, dar numai pentru a ilustra „rezistenŃa conştiinŃei naŃionale“ în epoca
fanariotă [CIOBANU, 1989: 401]. Aceasta a fost, de altfel, mult timp,

perspectiva dominantă asupra predosloviilor: ca mărturii/purtătoare ale unor

idei (politice, umaniste etc.), luate în consideraŃie ca atare, desprinse din
contextul discursiv şi citite preponderent ideologic. Aşa se explică atenŃia

sporită care a fost acordată prefeŃelor celor trei mari cronicari moldoveni (în

119
special lui Costin), care conŃin teme fundamentale pentru definirea identităŃii

româneşti. S-a acordat însă mai puŃină atenŃie ideilor literare (sau culturale)
conŃinute, într-o formă sau alta, în predoslovii.
În monografia pe care i-o dedică lui Udrişte Năsturel, Dan Horia Mazilu

plasează predosloviile scrise de acesta printre textele care-i definesc

personalitatea şi stilul. E, implicit, o recunoaştere a prefeŃelor ca texte de autor,
cu drept de existenŃă alături de orice alt tip de scriere. Considerate astfel, ele

sînt definite ca „mici compendii elaborate în jurul unei probleme“ şi analiza lor
ilustrează „ideile culturale“ ale cărturarului. Printre acestea, şi concepŃia sa
despre carte, identificată prin studiul comparativ al predosloviilor slavone şi

româneşti [MAZILU, 1974: 91-111; 195-204]. Dacă în acest caz prefeŃele sînt
privite ca manifestări ale creativităŃii individuale, ele vor reveni constant în
celelalte cărŃi ale lui Dan Horia Mazilu, fie ca surse de informaŃii pentru

reconstituirea orizontului cultural şi al mentalităŃii epocii, fie ca structuri

discursive care să ilustreze un „gen“ – de exemplu, identificarea unor
dimensiuni oratorice în predosloviile lui Antim [MAZILU, 1987, II: 181 ş.u.] ori

discutarea predosloviilor lui Miron Costin în contextul temelor şi atitudinilor

baroce [MAZILU, 1976: 190-282].
Mai aproape de intenŃiile şi de scopul acestei lucrări este însă scurtul

capitol dedicat de Ion Istrate, în cartea sa Barocul literar românesc, ipostazelor

lecturii. Pornind de la discutarea cîtorva predoslovii, autorul face distincŃii între
„a ceti“ şi „a propovedui“ (termeni din prefaŃa la Psaltirea lui Dosoftei) sau între

două „forme ale lecturii“, pe care le intitulează in praesentia (lectura cu glas tare
în faŃa unui auditoriu) şi in absentia (lectura tăcută, pentru sine). Identificînd în
predoslovia la ÎnvăŃăturile creştineşti tipărite la Snagov în 1700 „cel mai

semnificativ exemplu în ordinea mutaŃiilor petrecute pe dimensiunea lecturii“,

Ion Istrate semnalează diferenŃa dintre cele două practici ale lecturii: „Între «a
ceti» celorlalŃi cartea de cult, în biserică, pe dimensiunea acelui recitativ impus

de tradiŃie, şi «a ceti» acelaşi text în singurătate, fie dimineaŃa, «pînă ce nu

120
încep grijile», fie seara, pînă a nu merge «spre pat», este, evident, o diferenŃă

imensă“ [ISTRATE, 1982: 118-119]. ObservaŃia este cît se poate de corectă, ca şi

aceea în legătură cu capacitatea predosloviilor de a indica „o anume evoluŃie a
formelor de lectură“. În fine, analizînd ortografia, punctuaŃia, despărŃirea în

silabe din trei manuscrise de cărŃi populare, cercetătorul ajunge la concluzia, din
nou justă, că „în marginea recitativului consfinŃit de tradiŃie pentru cărŃile
tipărite cu o destinaŃie bisericească şi spre deosebire de felul în care se vor

modifica formele citirii în cazul textelor editate în secolul al XVIII-lea (la

începutul căruia predosloviile mărturisesc deja apariŃia lecturii de tip in
absentia), vechile manuscrise româneşti se pretau unei lecturi cursive de tip

special, efectuată cu voce tare. Prin intermediul ei, ştiutorul de carte descifra
textul reinventîndu-l ca pe o comunicare orală“ [ISTRATE,1982: 128]. Deşi în
sine distincŃiile sînt exacte, trebuie făcute două precizări: lectura cu voce tare

pentru un grup de ascultători e atestată în predoslovii pînă la începutul

secolului al XIX-lea, ea explicîndu-se nu doar prin descendenŃa din „recitativul“
bisericesc, ci, după cum am încercat să arătăm într-un capitol anterior, dintr-o

prelungită dominaŃie a modului de comunicare oral. Chiar în perioada la care se

referă Ion Istrate în legătură cu apariŃia lecturii de tip in absentia, predoslovia
unui Cronograf (mss.) se încheie cu îndemnul adresat cititorului: „...că vei

putea cu învăŃături şi arîtări ce spun la această pisanie, a-Ńi înblînzi firea [...]. Să
pliniŃi desăvîrşit lucrul acesta, cetindŭ şi ascultîndŭ cu sănătate“ [ŞTREMPEL,
1959: 99]. Iar adresarea deopotrivă „către cetitori şi ascultători“ apare în

manuscrise copiate la începutul secolului al XIX-lea. Să nu uităm apoi de

„cabinetele de lectură“ care au existat de-a lungul unei bune părŃi a secolului al
XIX-lea, transformînd tradiŃia cititului cu glas tare în faŃa unui public într-o

practică socială şi mondenă cu statut instituŃionalizat. Or, asemenea cabinete de

lectură au existat în secolul al XIX-lea în toate culturile europene, iar Alberto
Manguel citează şi varianta „proletarizată“ a acestei practici: muncitorii de la

ateliere de Ńigări de foi cubaneze îşi angajau, în a doua jumătate a secolului al

121
XIX-lea, un cititor de profesie care le făcea mai plăcute orele de muncă

monotonă la răsucitul trabucelor, citindu-le povestiri ori articole din ziare.

Să nu ne mirăm, aşadar, că între lectură şi oralizare există încă, în anii
premodernităŃii, legături puternice, care merg pînă la suprapunere, cel puŃin

cînd este vorba despre cărŃi de uz religios. Echivalarea celor două procese era
exprimată explicit, de exemplu, în 1786, în prefaŃa Cătră cetitoriu a unui
Penticostar tipărit la Blaj: „...ci cu umilinŃă şi cu frica lui Dumnezeu ceteaşte,

cîntă, ascultă sau pre alŃii cîntînd sau cetind ascultă...“. Nicodim Ierodiacon,
într-un Cuvînt cătră iubitorii de Hristos cetitori din Mîntuirea păcătoşilor
copiată la 1809 spune că a „tocmit aciastă carte mică la auzăre şi mare la

cuviinŃă“, „carile poate da multă umilinŃă şi mare folos ascultătorilor, că cetind

aciastă carte...“ etc. Lectura cu glas tare în public era deci o practică încă uzuală
nu numai în cazul cărŃilor care se citeau în biserică (în acest caz ritualul religios

avînd un rol important în determinarea tipului de lectură), dar şi în cazul

cărŃilor laice, cum se deduce din exemplul Cronografului citat mai sus. Pe de
altă parte, sînt de luat în seamă şi alte elemente, de natură socio-culturală şi

economică: costul cărŃilor (care nu le făcea accesibile tuturor), indicele de

alfabetizare scăzut, modalităŃile de socializare curente (şezătoarea consacrînd
performarea literaturii în public pentru multă vreme şi nu doar în mediul rural)

etc. Evident, asemenea aspecte nu intrau în demersul lui Ion Istrate, care a
„sondat“ universul predosloviilor pentru a-şi găsi argumentele potrivite viziunii
sale despre cărŃile populare. Concluziile sale sînt în principiu exacte,

confirmîndu-se în cea mai mare parte prin studiul unui corpus de predoslovii
care acoperă o perioadă lungă de timp. Din această perspectivă, se pot nuanŃa
anumite opoziŃii care în succinta analiză a lui Ion Istrate par prea rigide: aşa, de

pildă, între lectura cu glas tare şi lectura tăcută există o lungă coexistenŃă şi o
subtilă dialectică, imposibil de redus la o opoziŃie categorică.
Analizînd un corpus amplu de texte prefaŃiale, se observă în primul rînd

tocmai multitudinea de informaŃii despre practicile scrisului şi ale lecturii,

122
despre relaŃia cu cartea (sau, în general, cu textul scris), şi se pot desprinde

strategiile de comunicare create de „autor“ pentru a predetermina construirea

sensului de către cititor. Avantajul principal al studierii unei multitudini de
texte, inclusiv prin tehnici ale analizei cantitative, este că permite identificarea

unor recurenŃe semnificative, reconstituirea relaŃiei dintre stereotipie şi

inovaŃie, făcînd posibilă, în final, conturarea unui „profil al cititorului“ şi al
mentalităŃilor despre scris şi lectură. Există şi dezavantajul că o asemenea

perspectivă tinde să uniformizeze, să aducă la un numitor comun texte diferite,

eliminînd multe date contextuale şi acordînd prioritate acelor elemente care pot
fi integrate într-o serie. Acest dezavantaj e însă considerabil redus de însăşi

configuraŃia prefeŃelor româneşti vechi, în care structurile repetitive, formulele

recurente şi o anume continuitate stilistică de lungă durată fac ca „devierile de
la normă“ să devină şi mai semnificative. Din acest punct de vedere,

predosloviile sînt un document de mentalitate nu atît prin informaŃiile directe,

de natură mai degrabă istorică, pe care le conŃin (nume, datare, localizare etc. –
care fac în general obiectul cercetărilor istorice şi textologice), cît prin cele care

participă la configurarea unui univers mental: „definiŃii“ ale cărŃii, scrisului,

lecturii, declaraŃii de intenŃie ale autorului, adresări către cititor sau indicaŃii
concrete de lectură. Pentru clasificarea şi interpretarea acestor date, numai un

studiu cantitativ, din perspectiva duratei lungi, poate avea relevanŃă.

4. Interpelări şi formule de adresare

Dacă acceptăm că modul de comunicare predominant în spaŃiul culturii a

fost, pînă la începutul secolului al XIX-lea, cel oral (v. Supra, Oralitate, scris şi
lectură), atunci punctul de plecare în investigarea strategiilor de comunicare ar

trebui să-l constituie chiar formulele de adresare către cititor întîlnite în prefeŃe.
E, de altfel, pentru lectorul modern, unul dintre aspectele care atrag atenŃia şi
care creează o anumită distanŃă: obişnuiŃi cu o anume „depersonalizare“ a

textului ori cu disimularea vocii auctoriale în structurile textuale, apariŃia unei

123
interpelări directe ne creează, astăzi, o senzaŃie de arhaicitate şi inadecvare. Nu

întîmplător, la acest procedeu se recurge uneori, în literatura modernă, tocmai

pentru a ieşi din normă şi pentru a obŃine anumite efecte „atipice“, despre care
se spune în mod curent că sînt „livreşti“. În vremurile vechi însă interpelarea

cititorului era o practică obişnuită, era chiar regula. Iar dacă în tipologia şi
stilistica formulelor pot avea importanŃă sursele, canalele de transmisie şi
contextele culturale (Occident sau BizanŃ), actul în sine e comun întregii

medievalităŃi şi postmedievaliăŃi europene şi transcende genurile. Un cercetător

francez a identificat, făcînd o statistică a textelor din anii 1120-1250, că
interpelarea „Seigneurs!“ urmată de un verb la persoana a doua apare în toate

genurile epocii (chansons de geste, romane, povestiri hagiografice, texte

didactice), în proporŃii variind între 25 şi 40%, iar întreruperea discursului prin
formula „oiez!“ („ascultaŃi!“) se întîlneşte în 83% din operele analizate

[GALLAIS, 1964, 1970]. Paul Zumthor identifică şi el, în Tristan et Iseut, 63 de

asemenea interpelări ale publicului, adică una la 70 de versuri [ZUMTHOR,
1987: 250]. În fine, într-un studiu dedicat Apelurilor lui Dante către cititor,

Erich Auerbach consideră că acestea îşi au rădăcina în oratoria antică, dar

originea lor imediată stă mai degrabă în apostrofele folosite în retorica
religioasă, în încercarea de a comunica oamenilor „revelaŃia unei doctrine

centrate în jurul unui eveniment istoric“ [AUERBACH, 1963: 319]. Există,

aşadar, şi o anume intenŃie pedagogică în asemenea intervenŃii, cu atît mai
importantă şi mai evidentă dacă trecem în spaŃiul sud-est european şi dacă

avem în vedere tipurile de texte care configurau universul său literar. În cazul
predosloviilor, actul interpelării se păstrează, în principiu, în limitele aceleiaşi
scheme de comunicare; se schimbă însă esenŃial contextul şi codul. În formulele

iniŃiale ale predosloviilor, de pildă, interpelarea într-o formă sau alta a

cititorului este o modalitate de a stabili contactul, dar prin anumite determinări
este şi un mod de a crea contextul comunicării. O privire asupra acestor formule

124
arată că, între stereotipii, formule retorice şi tîrzii inovaŃii, „ideea de cititor“ are

un contur complex şi suferă, în timp, modificări substanŃiale.

Primele cărŃi tipărite în limba slavonă nu au predoslovii, ci doar epiloguri
stereotipe, conŃinînd elemente de protocol: datarea, numele tipografului,

rugămintea de a îndrepta greşelile etc. Adresarea către cititori este generică,

vizînd, de cele mai multe ori prin procedee metonimice, colectivitatea în
ansamblu: „rog pe cei mai tineri şi pe cei în vîrstă şi pe cei bătrîni, cari vor ceti şi

vor scrie, pentru iubirea lui Christos, să îndreptaŃi“ (Evangheliar, 1512; BRV, I,
18). Formula se va păstra multă vreme în epiloguri, cu mici variaŃiuni. E de
remarcat, deocamdată, punerea pe acelaşi plan a celor două activităŃi, cititul şi

scrisul (înŃeles ca activitate de copiere). Cele dintîi tipărituri coresiene conŃin, de

asemenea, doar epiloguri, cu diferenŃa că Diaconul introduce unele inovaŃii. În
Evangheliarul din 1560, de pildă, în epilogul scris în numele lui Hans Benkner,

apare „dubla receptare“: „am scris aceaste sfinte cărŃi de învăŃătură, să fie
popilor româneşti să înŃeleagă, să înveŃe rumînii cine-sŭ creştini“ (BRV, I, 45).
Cei care citesc cartea o transmit mai departe către „public“ – de fapt, către

comunitatea creştină, cartea neavînd, deocamdată, alt semnificat decît acela de

sumă de cunoştinŃe care trebuie propagate ad litteram: cititul înseamnă
înŃelegerea adecvată a învăŃăturii şi transmiterea ei, este un act de intermediere.

În alte epiloguri, fie că se va adresa direct destinatarilor („fraŃii mei preuŃilorŭ...

şi grămăticilorŭ“ – BRV, I, 64), fie că va denumi instituŃia religioasă („...ca să fie
în dar şi în cinste sfintelor biserici“ – BRV, I, 68), Coresi va rămîne în limitele

acestui mesaj generalizant adresat comunităŃii creştine prin intermediul

clericilor. Tot el însă va stabili termenii de bază ai „protocolului inaugural“:
Evanghelia cu învăŃătură din 1581 începe cu Predoslovia cărŃii acesteia (titlul e

în slavonă, dar textul e românesc), iar epilogul la Tîlcul evangheliilor din 1564
este intitulat Dojana cetitorilorŭ. În acelaşi volum, conform descrierii date de
Ion Bianu, se află şi un Molitvenic care începe cu o Polojenie. Utilizarea unor

cuvinte slavone în texte româneşti (şi încă în titlu) dovedeşte absenŃa, la acel

125
moment, a unui lexic „tehnic“ în domeniul cărŃii şi al tipăriturii. Pe de altă parte,

face irelevantă (pînă la un punct cel puŃin) distincŃia între limbile de cultură (şi
de cult): consacrată de practica religioasă, slavona se impusese şi în practica
lecturii; nouă ca limbă scrisă, româna poate coabita cu slavona pe aceeaşi

pagină, lectorul nefăcînd decît un minim efort de „transfer“ între o limbă şi

cealaltă.
Important este însă că discursul prefaŃial dobîndeşte, prin stabilirea

acestui protocol, o anume codificare. De acum înainte, se va încetăŃeni treptat

obiceiul de a intitula discursul liminar (de obicei, predoslovie, cu variaŃiuni pe
care le vom semnala mai jos), iar figura cititorului va reveni adesea în formulele

de adresare iniŃiale. În perioada următoare (1635-1716), în care structura cărŃii

capătă secvenŃialitatea de care am vorbit într-un capitol anterior, aceste formule
se diversifică şi devin mai consistente, exprimînd o anume „familiarizare“ cu

protocolul cărŃii şi în acelaşi timp indicînd buna funcŃionare a codului. Între

1635 şi 1716 (perioadă în care se fixează, după cum am arătat, configuraŃia şi
„protocolul“ cărŃii, practicile editoriale şi utilizările cuvîntului tipărit)

Bibliografia românească veche înregistrează 148 de cărŃi. Dintre acestea, 39

(26,35%) au atît dedicaŃia, cît şi prefaŃa către cititori, 24 (16,21%) numai
dedicaŃia, iar 28 (18,91%) numai prefaŃa către cititor. Din informaŃiile pe care le

comunică BRV, rezultă că 91 dintre cărŃile tipărite (61,47%) conŃin măcar unul
dintre discursurile de escortă caracteristice epocii. Se observă o uşoară
superioritate numerică a celor în care apare un text liminar adresat direct

cititorilor: dedicaŃia apare în 63 de cărŃi (42,56%), pe cînd prefaŃa către cititori

în 67 (45,27%). De-a lungul secolului al XVIII-lea, regula se menŃine fără
schimbări spectaculoase: aproape 70% dintre cărŃile tipărite respectă structura

consacrată, avînd în general ambele texte inaugurale. Pentru a sesiza tendinŃele

de schimbare, am luat întîmplător un eşantion de cărŃi apărute în perioada de
crepuscul a epocii vechi, şi anume între anii 1809-1815 (în total 140 de cărŃi).

Statistic, lucrurile se prezintă astfel: 79 de volume (56,42%) nu au nici dedicaŃie,

126
nici predoslovie; doar 46 (32,85%) au o prefaŃă adresată cititorilor, dedicaŃia

apare în numai 11 cărŃi (7,85%), iar ambele texte liminare care constituiau
canonul epocii anterioare nu sînt prezente decît în 4 cărŃi (2,85%). Dintr-o
privire sumară asupra cifrelor, se observă două tendinŃe principale:

abandonarea dedicaŃiei şi, în general, renunŃarea la discursurile de escortă

tipice. Dar cifrele nu spun totul, în acest caz. Pentru secolul al XVII-lea, cînd
secvenŃialitatea cărŃii era canonică şi asigura o anume uniformitate, analiza

cantitativă avea un grad mai mare de relevanŃă; dar trecerea spre modernitate
de la începutul secolului al XIX-lea se manifestă şi prin diversificarea tipurilor
de cărŃi, a tipurilor de discurs prefaŃial şi a formulelor de adresare către cititori.

ExcepŃiile care înainte nu făceau decît să confirme canonul acum devin trăsături
distinctive ale unei epoci care abandonează un set de reguli fără a-şi construi,
încă, unul nou. Să privim, aşadar, spre excepŃii şi cazuri particulare.

a) PreoŃi, diregători, norod

Dintre cele 28 de cărŃi apărute între 1635-1716 în care este prezentă

prefaŃa, 18 sînt adresate cititorilor, intitulate fiind Predoslovie către cetitor(i)

sau Cuvînt către cetitori. Ei sînt însă invocaŃi, direct sau indirect, şi în multe
dintre acele prefeŃe care se abat de la regula intitulării pomenită mai sus, prin

diverse formule: cătră iubitulŭ cetitoriu sănătate; cătră cetitorul pravoslavnic;

tuturor celor ce s-or întîmpla a ceti, pravoslavnicilor şi ai noştri fraŃi întru
Domnul, bucurie; cetitoriului şi de osteninŃă iubitoriului, bucurie;

pravoslavnicului şi iubitoriului de Dumnezeu cetitoriu, milă, pace, sănătate şi

spăsenie de la Dumnezeu şi altele asemenea. Adresarea către cititori este
oricum prezentă, dar nu în mod neutru (ca în intitularea-standard predoslovie

către cetitor), ci prin crearea unei relaŃii de autoritate (semnatarul prefeŃei, un

prelat, îi binecuvîntează pe cititori, de la înălŃimea îndatoririlor sale pastorale).
Indiferent dacă se foloseşte intitularea-standard sau adresarea printr-o urare,

emiŃătorul are despre receptor o imagine generală şi de tip colectiv – un public

127
indistinct, văzut în dimensiunea sa religioasă şi în măsura în care se poate

integra în canon. Iubitul cetitor este sinecdoca prin care sînt denumiŃi iubiŃii
cetitori, pe care înaltul prelat care semnează predoslovia sau chiar umilul
călugăr care a diorthosit şi a procitit cartea nu-i poate privi altfel decît ca pe

„turma lui Dumnezeu“. Cele trei cărŃi în care predosloviile sînt adresate
preoŃilor subliniază caracterul canonic al comunicării: predoslovie către preoŃi;
vouă, tuturor preoŃilor cari vă aflaŃi în eparhia noastră; tuturor pioşilor

evsevioşi preoŃi ai ortodoxilor arabi. Formulele sînt impuse, evident, şi de tipul

de cărŃi – este vorba exclusiv de lucrări destinate lecturii în biserică.
Deocamdată, luîndu-ne după formulele de adresare iniŃiale ale prefeŃelor,

comunicarea dintre autor şi cititor aproape că nu prezintă interes, ea

desfăşurîndu-se în cadrul regulilor stabilite de cult, iar nu de cultură. Scrisul
este officium, lectura o „servitute“ (etimologic vorbind), comunicarea între

autor şi cititor se desfăşoară univoc; predictibilitatea efectelor lecturii este foarte

mare.
Apar însă, în curgerea monotonă a acestor stereotipii, două elemente care,

urmărite în timp, vor introduce diversitatea şi complexitatea comunicării prin

intermediul discursului prefaŃial: intitularea prefeŃelor şi interpelarea cititorilor.
În unele cărŃi, textele liminare au o configuraŃie distinctă, ceea ce prefigurează

relativa autonomie a discursului prefaŃial: un Molitvenic din 1681 foloseşte

drept prefaŃă Poemul cronologic despre domnii Moldovei, o Psaltire din 1694
începe cu Orănduială cum să cade a ceti psaltirea (care stabileşte nu doar

normele de natură religioasă, dar şi pe cele pur lectorale), alte cărŃi sînt
inaugurate de epistole sau epigrame. Lectura este astfel proiectată pe
texte/specii diferite, cu presupoziŃii şi aşteptări diferite. (Cu timpul, multe

prefeŃe vor căpăta titluri distincte, nu generice, ceea ce le va accentua relativa

autonomie ca texte). Pe de altă parte, în cuprinsul textelor prefaŃiale propriu-
zise apar interpelări ale cititorilor care schiŃează vag intuiŃia unei clasificări.

Uneori, adresarea e dublă, către „marele public“ şi către preoŃi: iubitorilor

128
cetitori, mai vîrtos de Hristos iubitori, /vs./ o, Sfinte Clirosule, o, iubitorilor

clirici cititori (Mystirio, 1651; BRV, I, 179-183). Alteori, traseul învăŃăturii

cuprinse în carte este descris în mod explicit, fixînd categoriile de public şi
caracterul direct sau mediat al comunicării mesajului: „Aşia într-acela chip

Domniia Mării tale cu aceste şeapte taine, carile le-ai scos şi le-ai dat în tipariul
Măriei tale, întăi agiunge întru ciata cea înaltă sufletească, întru archierei şi în
preoŃi, de lumineadză, şi în diregătoriia cea lumască în domni şi în boiari; de-

acii şi întru cei mai mici agiunge lumina şi căldura, de lumineadză şi încăldzaşte
pre toŃi cătră voia lui ce svîntă...“ (Şeapte taine, 1645; BRV, I, 147-150). Există
aici o schiŃă de stratificare a publicului, făcută de un ierarh, centrată pe traseul

învăŃăturii dinspre elite spre lumea de jos. Viziunea e pozitivă, accentul cade pe
ideea că, datorită generoasei iniŃiative a domnitorului de a tipări cartea (textul
din care am citat este o dedicaŃie către domnitor), lumina va pătrunde în toate

straturile sociale. Cu numai un an înainte, în predoslovia către cititori semnată

de Matei Basarab a unei Evanghelii învăŃătoare, stratificarea publicului avea
accente mai curînd sociologice, reflecînd asupra nivelului scăzut de alfabetizare

al poporului de rînd, şi nu asupra ideii optimiste că lumina ştiinŃei de carte se

propagă oricum: „unii deîn noi n-au nici de leac meşterşugul scripturilor şi sînt
ca o corabie fără de cîrmă în mijlocul mării şi trage încoaci şi încolo ca pre neşte

orbi şi cia de apoi se afundă. AlŃi au meşterşugul scripturilor, iară nu fac cele ce
zic scripturile, şi aşa au nevoie a se afunda şi aceia avîndŭ lumina în mînă. AlŃi
iarăşi cetesc scripturile iară nu înŃelegŭ ce zic şi se potrivesc cu cela ce Ńine

miiarea în mînă, iară dulciaŃa mierii nu-l preceapă, sau ca unul ce Ńine lumină
aprinsă în mînă şi ochi n-are să vază să îmble nepoticnindu-să, şi de acest felŭ
iaste acum neamul nostru mai tot“ (Evanghelie învăŃătoare, 1644; BRV, I, 144-

146). Apar aici trei ipostaze ale publicului, în funcŃie de raportarea la modul în
care trebuie citite scripturile: cei care nu le citesc (din lipsă de „meşterşug“), cei
care le citesc, dar nu respectă normele de comportament impuse de ele şi cei

care „citesc“, dar nu înŃeleg. Pentru cea din urmă categorie, verbul citesc trebuie

129
înŃeles într-o accepŃie largă şi nicidecum redusă la lectura propriu-zisă. Este

evident că „neamul nostru mai tot“ nu ştia citi; asculta însă citirea cărŃilor sfinte
în biserică, lua cunoştinŃă de conŃinutul lor. Aparent, are loc procesul de
receptare, aşa cum îl definea Iser („un proces în care se experimentează figura

imaginarului pe care textul îl produce“, [ISER, 1979:20]). Numai că imaginarul

produs de text era (sau trebuia să fie) cel consacrat şi atestat. A citi însemna,
înainte de toate, asumarea normei şi a interpretării canonice, înscrierea într-un

orizont predictibil, în urma unei medieri. Publicul este judecat, aşadar, în

funcŃie de înscrierea în canon, iar a citi implică în mod necesar a da ascultare
învăŃăturilor.

Un laic, Manu Apostol (primul „sponsor“ care semnează o predoslovie), pe

un alt tip de carte (Pilde filosofeşti, 1713), va păstra în linii generale clasificarea
publicului, în termeni puŃin diferiŃi: „am pus nevoinŃă de s-au tălmăcitŭ această

carte de pre vorba cea proastă grecească pre limba rumânească; şi cu a mea
cheltuială amŭ făcutŭ de s-au tipăritŭ în folosul aceştii patrii; de vreme ce
cuprinde într-însa cele mai alese pilde ale filosofilor celor de demult, şi politiia

şi tot norodul de obşte poate să înveŃe îmbunătăŃita petrecanie şi viaŃa cea

cuvioasă...“. DistincŃia între „politie“ şi „norodul de obşte“ decurge logic din
afirmaŃia anterioară privind traducerea „pre limba rumânească“. E un loc

comun al acelor vremuri, cînd cartea grecească circula destul de mult în Ńările
române: traducerile erau motivate prin necesitatea de a da şi norodului
posibilitatea de a se lumina. Un alt „public-Ńintă“, s-ar spune astăzi, pentru un

alt tip de text (nu religios, ci laic).

Din această sumară descriere a interpelărilor se desprind două opoziŃii
importante şi funcŃionale pentru identificarea practicilor de lectură: stratificarea

pe verticală a categoriilor de cititori şi distincŃia între laic şi religios.

Altfel, adresarea directă oscilează multă vreme în jurul temei „cititorilor
pravoslavnici“, cu modificări exclusiv stilistice: iubiŃilor dumneavoastră cetitori;

credincioşilor cetitori, în Hristos fraŃii mei; fraŃilor; de obşte cetitori;

130
cucernicilor preoŃi i diaconi şi tuturor pravoslavnicilor creştini; blagocestivilor

creştini; şi voao fiilor, şi celorlalŃi casnici ai voştri; toŃi ce vă veŃi sluji cu această
carte; toŃi cei iubitori de laudele sfinŃilor; cătră bunii credincioşii PărinŃi, cătră
hrănitori, cătră ispravnici, cătră stăpîni şi cătră toŃi ceialalŃi ce au nume

părintescu preste copiii cei mici (vizarea părinŃilor e cauzată de tipul de carte –
un bucvar) etc. Pluralul (colectivitatea) predomină în aceste interpelări plasate
de-a lungul textului, singularul fiind rar şi convenŃional în cărŃile bisericeşti (şi,

pentru multă vreme, şi în cele laice); cîte un pravoslavnice cetitoriu trece, pe

bună dreptate, neobservat: nu e un veritabil singular, nu e o adresare către
individ, ci o subînŃelegere a categoriei.

b) Recunoaşterea partenerului
Singularul apare tîrziu şi, datorită gradului mare de convenŃie pe care îl

presupune, e înşelător. O oarecare creştere a numărului de tipărituri necesare

edificării personale, adresate fiecărui creştin, se manifestă în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea, în paralel cu continuarea editării cărŃilor pentru oficierea

cultului. În afară de reeditările Psaltirii, diferite volume de pilde şi învăŃături,

culegeri de rugăciuni sau de texte care explicau învăŃăturile creştine alcătuiesc,
laolaltă, ceea ce s-ar putea numi o nouă direcŃie a producŃiei editoriale sau, mai

exact spus, o nouă direcŃie a cererii de lectură, dacă Ńinem seama şi de cantitatea
mare de manuscrise de aceeaşi factură copiate la comandă în aceeaşi perioadă.
PrefaŃatorul se adresează, în acest tip de cărŃi, individului privit în viaŃa sa

comunitară, care nu mai este cea a „pravoslavnicilor creştini“ în ansamblu, ci

una mai apropiată şi mai lesne perceptibilă. Un Catahisis tipărit la Iaşi în 1777
are o Predislovie către cititori care începe astfel: „Fieşte care dreptŭ credinciosŭ

creştinŭ voiaşte ca să-şi lumineaze cugetulŭ inimii lui şi a fiilorŭ lui cu

învăŃătura şi cu ştiinŃa. MulŃi sîntŭ de să silescŭ a asculta şi a să învăŃa dinŭ
scripturile sfinŃilorŭ părinŃi; încă şi pe fiii lorŭ în totŭ chipulŭ îi nevoescŭ spre

învăŃătura cea sufletească. Dar mai mulŃi sîntŭ cei făr-de învăŃătură, şi pricina

131
iaste că sîntŭ nebăgători de seamă, nu vorŭ să ştie învăŃătura bisericiască, nici

pe învăŃătorii bisericeşti nu-i ascultă ce încă îi defaimă. Apoi cum potŭ să ştie
dogmele creştineşti? Deci spre cea mare de obşte după putinŃă luminare iată s-
au datŭ în tipariu aciastă cărŃulie, ce să numeşte Catahisis, adecă în scurtŭ

pravoslavnică mărturisire, în care să află tîlcuire la symbolulŭ credinŃii, la ceale

zeace porunci, la rugăciunea Domnească Tatălui nostru şi la ceale noao fericiri
evangheliceşti, adunare aleasă şi de folos fieştecăruia pravoslavnicŭ creştinŭ, ca

să-şi lumineze cugetul inimii spre cunoştinŃa adevărului. PriimiŃi darŭ cu

dragoste toŃi cei ce poftiŃi să vă luminaŃi pre voi înşivă şi mai alesŭ pre fii voştri
spre cunoştiinŃa credinŃii cei adevărate şi urmarea faptelor bune, ca să vă rămîie

vecinică pornire“ (BRV, II, 220). Cartea e dată „spre luminarea de obşte“, dar
consemnarea „fiilor“ ca potenŃiali receptori „de gradul al doilea“ sugerează
lectura în familie, transmiterea învăŃăturii şi pe canalul vieŃii private, nu doar în

urma officium-ului reprezentat de cititul cărŃilor în biserică, de către „învăŃătorii

bisericeşti“. Enumerarea celor aflate în carte întăreşte această idee: sînt texte
destinate receptării şi studiului privat.

Locul lecturii s-a mutat, aşadar, din Biserică (în care individul se pierdea
în „turma lui Dumnezeu“) în mediul familial, unde individualitatea începe să fie
recunoscută. Că este aşa o dovedesc tot mai desele referinŃe la copii în

predosloviile din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Într-un Bucvar tipărit

la Viena în 1771 (BRV, II, 195-196), prefaŃa este adresată „cătră bunii credincioşi
părinŃi, cătră hrănitori, cătră ispravnici, cătră stăpîni şi cătră toŃi ceilalŃi ce au

nume părintescŭ preste copii cei mici“. Categoriile de potenŃiali cititori sînt
enumerate în funcŃie de statutul lor social şi juridic, ceea ce, indirect, înseamnă
tot un pas spre recunoaşterea individualităŃii, iar în textul prefeŃei indicaŃiile de

lectură privesc modalităŃile concrete de a le asigura copiilor accesul la „hrana

cea sufletească“: „să aveŃi purtare de grijă pentru învăŃătura copiilorŭ voştri, ca
să nu se lipsească de hrana cea sufletească, cu povăŃuirea cea bună carii şi sînteŃi

datori să-i învăŃaŃi pre dînşii, grăindu-le în casă, şăzîndŭ, şi pre cale mergîndŭ,

132
şi culcîndu-vă şi sculîndu-vă, şi mai ales totŭ deauna să-i întrebaŃi pre dînşii de

ştiu derostŭ poruncile dintru aciastă cărŃulie, şi de citescŭ molitvele de seară

spre somn aşijderea şi de dimineaŃă“. Este aici un îndreptar de lectură care
presupune desfăşurarea acestei activităŃi în familie şi care îi recunoaşte

cititorului un rol activ în transmiterea învăŃăturilor (şi încă a celor necesare

unui bun creştin!). Important este însă, deocamdată, că existenŃa cititorului a
început să fie recunoscută în dimensiunea sa socială, în practicile sale cotidiene,

şi nu doar în aceea pur spirituală. Autorul i se adresează potenŃialului cititor nu

pentru că acesta face parte, pur şi simplu, din „turma lui Dumnezeu“, ci pentru
că îi recunoaşte un mod de viaŃă în care lectura îşi are locul şi semnificaŃia sa.

c) Libertatea condiŃionată
În timp, optica asupra cititorului se modifică, iar acest proces se observă la

suprafaŃa textului, printre altele, în schimbarea persoanei: treptat, imperativul

şi persoana a II-a fac loc indicativului sau conjunctivului şi persoanei a III-a sau
unor structuri cu valoare impersonală. „Pronumele personale“ - afirma Umberto

Eco - „reprezintă pure strategii textuale“ [ECO, 1979:61]. Schimbarea acestor

strategii este un semn, în structura de suprafaŃă, al unei noi modalităŃi prin care
Autorul îşi prevede Lectorul. Un exemplu caracteristic se întîlneşte la Chesarie

de Rîmnic, personaj remarcat de multă vreme de exegeŃi ca element de înnoire,

din diverse perspective. În prefaŃa la Voroavă de întrebări şi răspunsuri întru
Hristos a lui Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului (Bucureşti, 1765), Chesarie

păstrează vechea stratificare a receptării, făcînd distincŃia între preoŃi şi creştinii

de rînd (v. supra), dar fără a li se mai adresa direct, ci sugerîndu-le rolurile şi
atribuŃiile chiar prin definirea cărŃii: „...aciastă carte coprinde şi alte multe

întrebări şi răspunsuri foarte trebuincioase la toŃi pravoslavnicii creştini, iarŭ

mai vîrtosŭ la ciata preoŃilorŭ, carii sîntŭ ca o lumină către norodŭ, căriia ceate
preoŃeşti să veade aciastă carte cumŭ că iaste un lucru făr’ de care ei nu potŭ să

facă într-altŭ chipŭ.[...] Ci darŭ tîlmăcindu-să cartea aciasta, de acumŭ va fi de

133
obşte la toŃi, pre cumŭ şi lumina, încîtŭ o va pricepe nu numai cei ce ştiu limba

elinească, ci şi cei ce nu o ştiu, şi mai vîrtosŭ neamulŭ rumînescŭ, fiindŭ pre

limba lorŭ tîlmăcită“ [BRV, II, 166-167]. Asemenea exemple de utilizare a
persoanei a III-a în discursul către cititori se întîlnesc din ce în ce mai frecvent

începînd cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi presupun o altă accepŃie

a ideii de cititor. PrefaŃatorii au în vedere un Lector Model deprins într-o mai
mare măsură cu lectura, căruia nu i se mai adresează după normele oralităŃii, la

persoana a II-a şi folosind imperativele, ci se mulŃumesc să-i pună sub ochi

aserŃiuni din care va înŃelege singur ce e de înŃeles, cel puŃin în cîmpul minimal
al definirii cărŃii şi lecturii, al „autoreprezentării“ ca instanŃă lectorală, al

identificării apartenenŃelor. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,

„transferul“ dinspre persoana a II-a spre persoana a III-a, dinspre imperativ
spre forme asertive devine un fenomen notabil, tinzînd către eliminarea totală,

mai tîrziu, a protocoalelor adresării, în favoarea descrierii cărŃii şi lecturii ca

modalitate de „direcŃionare“ a cititorului. Această practică apăruse încă din
secolul trecut, în predosloviile lui Udrişte Năsturel (o excepŃie absolut notabilă

de la tiparele vremii sale), care copleşeşte adresările directe curente („iubiŃii mei
creştini, priimiŃi...; rog pre dumneavoastră pentru liubovulŭ priimiŃi aciastă
carte spasitoare de sufletŭ şi cetiŃi cu deadinsŭ cu socotinŃă...“. etc.) cu un

abundent exerciŃiu retoric de un nedisimulat lirism prin care defineşte cartea şi

semnificaŃiile ei („că iaste multŭ roditoare de înŃelegerea sufletească şi plină de
preamîndria cea minunată, şi întru ea ascunsă vistieria a toate bunătăŃile; că

aciastă carte iaste strajă trezvă celor ce stau spre nălŃimea bunătăŃilorŭ,
întăreaşte mîna lorŭ şi nu lasă să cază jos întru întuneareculŭ păcatelorŭ,
chezaş şi poveŃitoare păcătoşilorŭ cătră Dumnezeu, ce-i petreace pre aceştia

de la întuneareculŭ păcatelorŭ“ etc.; v. reproducerea predosloviei lui Udrişte

Năsturel în ADDENDA). Ceea ce făcea însă Udrişte nu era încă o inovaŃie:
amploarea retorică prin care definea cartea şi învăŃătura este reluarea unui lung

exerciŃiu, transmis de la PărinŃii Bisericii încoace. Era, de fapt, mai degrabă o

134
formă de a perpetua un anumit tip de discurs despre Carte decît o deschidere

către comunicarea mai eficientă cu potenŃialii cititori.

Chiar formula inaugurală folosită de înalŃii prelaŃi pentru a da
binecuvîntarea către cititori se modifică în acelaşi sens: de la vechile structuri cu

persoana a II-a (iubiŃilor dumneavoastră cetitori; credincioşilor cetitori, în

Hristos fraŃii mei; fraŃilor; şi voao fiilor, şi celorlalŃi casnici ai voştri; toŃi ce vă
veŃi sluji cu această carte etc.) se ajunge la implicarea indirectă, prin structuri la

persoana a III-a, a tuturor potenŃialilor cititori, „cunoscuŃi“ sau „necunoscuŃi“

(în Mineele editate de rîmnicenii Chesarie şi Grigorie devine o regulă formula
„la toată persoana ce să va îndeletnici a ceti, dîndŭ cea întru Hristos îmbrăŃişare,

rogŭ pe acelaşi dătătoriu de haruri a-i dărui toată fericirea“; BRV, II: 233).
Mărcile directivului apar încă, şi la rîmniceni, dar integrate într-un discurs
complex: „Toată ciata clirosului, ce aşteptaŃi luna lui Ianuarie, pentru sfinŃeniia

ce aduceŃi apelorŭ prinŭ putearea ce aveŃi a Duhului; toată ministraŃiia

Boerimei ce aşteptaŃi pe Ianuarie ca o stihie schimbătoare dregătoriilorŭ; ciata
neguŃătorească, ce alergaŃi la Ianuarie ca la o mişcare a apei şi mreaja cu carea

prindeŃi slujbele - toŃi, vă rogŭ, aruncaŃi ochii în fruntea aceştii cărŃi şi veŃi
vedea că aciasta iaste un Mineiŭ alŭ lunii cea aşteptată de toŃi, Ianuarie, în
limba patriei tîlmăcită şi tipărită, pentru ca să aibă fieşte care ştiute slujbele

sfinŃilorŭ pre carii mai vîrtosŭ îi punemŭ mijlocitori a aceştii luni

trebuinŃelorŭ“. Chiar dacă mai apar verbe la imperativ, comunitatea cititorilor
este invocată în text pornind de la statutul diverselor categorii sociale, nu în

mod generic, ca „turma lui Dumnezeu“. În plus, adresarea către cler, boieri şi
negustori este dublată de o descriere a aşteptărilor acestora, iar invitaŃia de a citi
se încheie cu o motivaŃie la persoana a III-a (pentru ca să aibă fieşte care ştiute

slujbele sfinŃilorŭ). Toate acestea marginalizează, de fapt, rolul şi importanŃa

adresărilor directe, mai ales dacă Ńinem seama de ceea ce urmează în restul
predosloviei: o prezentare a semnificaŃiilor lunii ianuarie, o sinteză istorică a

neamului românesc începînd de la originea romană şi un istoric al łării

135
Româneşti. Practica lecturii a trecut, iată, nu doar în mediul familial (v. supra),

dar şi în grupurile sociale, în care autorul intuieşte existenŃa unor presupoziŃii

de lectură diferite, aşa încît consideră necesar să li se adreseze în mod distinct,
încercînd să le inducă lecturi modelate după propriile lor aşteptări. Acest tip de

discurs auctorial pare a se înscrie întocmai într-una dintre regulile după care
consideră Umberto Eco că textul „îşi prevede cititorul“: „Autorul pe de o parte
presupune, dar pe de altă parte instituie competenŃa propriului Lector Model.

[...] Deci a prevedea propriul cititor nu înseamnă doar «a spera» că există,

înseamnă şi a mişca textul pentru a-l construi. Un text nu doar se sprijină pe o
competenŃă, dar şi contribuie la producerea ei“ [ECO:1979, 56]. Întorşi cu faŃa

spre lumea profană, autorii încep să Ńină cont de diversitatea socială şi umană a
cititorilor şi îşi construiesc textele presupunînd diferite lecturi. Deocamdată însă
libertatea e condiŃionată: clericii, boierii şi negustorii au, desigur, condiŃii şi

presupoziŃii diferite, dar în urma lecturii toŃi trebuie să revină la calea cea
dreaptă a modelelor oferite de vieŃile sfinŃilor, „mijlocitorii trebuinŃelor“.
Dobîndirea treptată a identităŃii de grup şi, apoi, individuale a cititorului

este însoŃită însă de accentuarea unei noi identităŃi colective: apartenenŃa la

„neam“ şi „limbă“. Am dat deja un exemplu în acest sens, dintr-o prefaŃă a lui
Chesarie, care se bucura că Voroava de întrebări şi răspunsuri a lui Simeon o

vor înŃelege „nu numai cei ce ştiu limba elinească, ci şi cei ce nu o ştiu, şi mai
vîrtosŭ neamulŭ rumînescŭ, fiindŭ pre limba lorŭ tîlmăcită“. A doua jumătate a
secolului al XVIII-lea este perioada în care se conturează clar această formă de

stabilire a identităŃii publicului, invocarea criteriilor etnice şi lingvistice fiind un

semn al deschiderii către vîrsta modernă. Există însă precedente care merită
menŃionate. Încă din vremea lui Coresi se pune problema limbii, atît într-o

predoslovie semnată de Hans Benkner, semnalată mai sus („să înveŃe şi rumânii
cine-sŭ creştini...“), cît şi prin cuvintele Diaconului din prefaŃa la Psaltirea
românească de la 1570: „Cu mila lui Dumnezeu eu diaconu Coresi, deaca văzuiŭ

că mai toate limbile au cuvîntulŭ lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii

136
n-avemŭ, şi Hs. zise, Mathei 109, cine ceteaşte să înŃeleagă, şi Pavelŭ apostolŭ

încă scrie la Corinthŭ, 155, că întru besearecă mai vîrtosŭ cinci cuvinte cu
înŃelesulŭ mieu să grăescŭ ca şi alalŃi să învăŃŭ, decît untunearecŭ de cuvinte
neînŃelese într-alte limbi...“ (BRV, I: 56). Dacă este la mijloc influenŃa Reformei

sau nu (chestiune îndelung dezbătută de exegeŃi) contează mai puŃin pentru

scopul nostru. Important este că se pune problema înŃelegerii textului şi, pentru
a motiva traducerea textelor sacre într-o limbă profană, se face apel la

autoritatea unuia dintre fondatorii Bisericii creştine. Citatul din epistola către
Corinteni va reveni adesea ca argument al traducerii, atît în secolul al XVI-lea
(de exmplu, în Palia de la Orăştie), cît şi în veacurile următoare, cînd numărul

traducerilor creşte. Argumentul este însă din spaŃiul (şi în spiritul) doctrinei
religioase, pentru a justifica trecerea de la limba sacră la limba profană;
deocamdată, nu include nici un alt fel de referire la apartenenŃa cititorilor.

Un alt exemplu citat mai sus este cel al lui Manu Apostol, pe cheltuiala
căruia se tipăreşte la 1713 un volum de Pilde filosofeşti. În predoslovia pe care o
semnează, el consideră că traducerea s-a făcut „în folosul aceştii patrii“, „de pre

vorba cea proastă grecească pre limba rumânească“, aşa încît „şi politiia şi tot
norodul de obşte poate să înveŃe îmbunătăŃita petrecanie şi viaŃa cea cuvioasă“.
Gîndul la propăşirea patriei prin cărŃi se află deocamdată, la 1713, într-o fază de

pionierat, în plină epocă brîncovenească, în care se învăŃa greceşte cu profesori

faimoşi aduşi de la Constantinopol. Dar ea va evolua spre utilizarea criteriului
limbii şi al neamului ca mod de identificare a cititorilor şi de predeterminare a

lecturii (sau măcar de adaptare la necesităŃile practice ale utilizării cărŃii).

Tipograful Dimitrie Pandovici, de exemplu, într-un Catavasier din 1742, se
adresează colectivităŃii cititorilor, dar nu îi mai priveşte numai în dimensiunea

lor creştină, ci şi în cea naŃională. PrefaŃa în versuri pe care o alcătuieşte este

adresată „cătră pravoslavniculŭ norodŭ al łărîi Rumâneşti“ şi sună astfel: „O
pravoslavnice norodŭ, limbă rumânească, / păzită de Dumnezeu, Ńară

creştinească, / În Domnulŭ să vă bucuraŃi prin sfînta cîntare / cu credinŃă, cu

137
nădiajde, cu dragoste mare, / Că iată s-au tîlmăcitŭ pre alŭ vostru folosŭ / carea

cu nevoinŃă dinŭ grecie s-au scosŭ“ (BRV, II: 56). Identitatea religioasă stă
alături de cea etnică, iar „limba“ este, de fapt, neamul. Un exemplu edificator îl
constituie şi prefaŃa lui Chesarie la Mineiul pe octombrie, în care publicarea

cărŃii este, de asemenea, justificată de cele două componente (religioasă şi

naŃională) ale identităŃii românilor: „...[Grigorie Mitropolitul] văzînd pre
patrioŃii săi lipsiŃi de slujbele sfinŃilorŭ celorŭ de toate zilele, n-au pututŭ suferi

aciastă lipsire de folosŭ, ci vrîndŭ ca Besearica Rumânească să o înpodobească,

şi pre fiii săi cei Duhovniceşti cu rugăciunile sfinŃilorŭ celorŭ dinŭ toate zilele
mai tare să-i îngrădească, n-au socotitŭ nici osteneală la tîlmăcire, nici

cheltuială la tipărire...“ (BRV, II: 215-216). Şi mai interesant este că Episcopul

Chesarie al Rîmnicului îşi asumă, atunci cînd semnează prefaŃa, postura de
„fierbinte rugătoriu către Dumnezeu“ „alŭ părŃii tuturorŭ, al ceii Besericeşti şi

alŭ ceii politiceşti“, formulă mai rar întîlnită. Apar aici semnele unei noi
ideologizări a destinatarilor cuvîntului scris, priviŃi acum în funcŃie de
identitatea lor colectivă naŃională, alături de cea religioasă. Această ideologizare

va fi şi mai evidentă în cărŃile (şi, desigur, în prefeŃele) autorilor din Şcoala

Ardeleană, din motivele cunoscute. Dar nu ideologia în sine interesează în cazul
nostru, cît exprimarea ei în conturarea sistemului de receptare în perioada

trecerii spre modernitate. Astfel, raportarea la limbă şi neam se face, în

adresările către cititor, mai ales din motive de natură practică: se traduc cărŃi în
limba românească pentru a le face accesibile unui public cît mai larg. Se traduc

nu numai cărŃi „înalte“, dar şi „de consum“, cu aceeaşi motivaŃie referitoare la

neam: „Aciastă darŭ minunată carte giudecîndu-o noi că este vrednică de a să da
lumină în stambă pre limba noastră moldovenească, şi că poate sluji la

deşchidere iubitorilorŭ de ştiinŃă şi înŃelegătorilorŭ cetitori, o amŭ giudecatŭ a fi

de trebuinŃă a să da la lumină neamului moldovenescŭ“ – stă scris în finalul
introducerii la Critil şi Andronius, tipărită la Iaşi în 1794 (BRV, II: 361).

Exemplele ar putea continua pînă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd

138
frecvenŃa raportărilor la limbă şi neam începe să fie tot mai mare, pregătind

terenul pentru ideile sociale şi naŃionale ale modernităŃii. O ultimă mostră,

dintr-un in folio tipărit la Mănăstirea NeamŃului în 1815 şi cuprinzînd VieŃile
SfinŃilor din luna lui August: volumul încheie o serie, aşa încît are, drept epilog,

un Cuvînt arătătoriu către cetitori, în care, după un excurs privind

„înstreinarea“ neamului de limba sa de origine latină şi de slovele latineşti, se
spune că „s-au tălmăcit VieŃile sfinŃilor de preste tot anul, întru care şi în tipariu

s-au dat, şi cu dînsele limba Românească cea săracă de aceste Istorii de suflet
folositoare s-au îmbogăŃit şi neamul nostru s-au luminat“ (BRV, III, p. 132).
Există aici o perfectă convieŃuire între nou şi vechi: într-un in folio (format tot

mai puŃin uzitat, v. supra, cap. Cartea ca obiect material), formula „de suflet
folositoare“ (ca atribut al cărŃii şi, totodată, ca direcŃionare a lecturii), prezentă
în predoslovii de două secole şi jumătate, stă alături de idealul modern al

luminării poporului prin cultură.

Tema „neamului românesc“ ca adresant al scrierilor de tot felul pătrunde şi
în spaŃiul „neinstituŃionalizat“ (sau măcar neoficializat) al circulaŃiei cărŃilor: în

lumea copiştilor, care se simt şi ei datori, nu o dată, să insiste asupra funcŃiei de

îmbogăŃire culturală a naŃiei pe care o are cartea. Copiind un Antologhion la
1738, Ştefan Dascal Moldovschii porneşte de la cunoscutul citat din Apostolul

Pavel, care îi servea drept punct de plecare şi lui Coresi, şi scrie pentru „neamul
nostru acesta românescŭ“, „pe limbă românească, încă foarte deşchis şi luminat
în limbă românească“ (CMR, I: 314-316). Dascălul moldovean nu face decît să

reproducă un protocol tipic, mai ales că avea în urmă modelul cărŃilor

religioase. La 1821 însă Alexandru Beldiman va „sufla întru inima“ sa „răvna de
a tălmăci în limba patriei noastre“ o „istorie foarte ithicească“: Alexii sau căsuŃa

din codru (CMR, I: 31). Piatra zmintelii, adecă arătare a începutului şi a

pricinii despărŃirii acelor doă biserici, a răsăritului şi a apusului de Ilie Miniat
era şi ea tradusă, într-un manuscris de la începutul secolului al XIX-lea, pentru

că tălmăcitorul văzuse „cîtă pagubă pricinuiaşte neamului românesc, neavîndu-

139
o dată în stambă pre limba sa“, aşa încît o oferă „prea iubiŃilor cetitori“ ca să

înveŃe „şi Românii noştri, măcar că iaste tîrziu, după ce toate alte neamuri s-au
săturat de ştiinŃa ei“ [CMR, I: 354-361].
Adresarea – directă sau indirectă – către potenŃialii cititori dobîndeşte,

prin tot mai desele referiri la „limbă şi neam“, o nouă coordonată colectivă,
aceea etnic-naŃională, după ce secole de-a rîndul identitatea publicului era
definită în primul rînd pe dimensiunea religioasă. Apare astfel, mai bine

conturată, expresia colectivă a „ideii de cititor“ pe care şi-o construiau autorii,

cu cîteva trăsături bine fixate ale practicilor de lectură posibile: efortul
cărturăresc orientat spre luminarea neamului şi îmbogăŃirea limbii trebuie tinde

către o normare şi o predeterminare ideologică a lecturii (mai mult sau mai

puŃin pronunŃată), îndeamnă la integrare comunitară, în care apartenenŃa
etnică se alătură mai întîi celei religioase, pentru a o înlocui mai tîrziu, şi

recomandă urmărirea „foloaselor“ (sufleteşti, morale, apoi practice) în procesul

de lectură. Nu întîmplător, în această epocă de tranziŃie către modernitate creşte
numărul tipăriturilor de uz practic (îndreptare, gramatici, manuale, seria

„ducerilor de mînă“ de tot felul publicate la Viena, calendare, abecedare etc.) şi

al volumelor de învăŃături religioase destinate „studiului individual“, dar
orientate spre edificarea bunului creştin supus normelor comunitare. Aceste

tipuri de cărŃi condiŃionează libertatea de alegere şi lectură de dobîndirea, prin

chiar actul citirii, a unor trăsături utile spiritului comunitar (fie el de natură
religioasă sau civică).

Autorul acordă, aşadar, o libertate condiŃionată Cetitoriului său de Hristos

iubitor şi căutător de învăŃături de suflet folositoare. În paralel însă îşi face
treptat apariŃia, oarecum subversiv (pentru că îşi comandă singur copiile de care

are nevoie, uneori realizîndu-şi chiar o „bibliotecă“ într-un singur volum),

oarecum provocat (pentru că autorii încep să scrie „pentru sine“ sau pur şi
simplu de plăcere), Cititorul cu personalitate, Lectorul Model de mîine, „le

semblable, le frère“, de care începe să aibă nevoie noul spirit al veacului.

140
Sociologic, trebuie să Ńinem seamă de faptul că mica boierime se ridică din

punct de vedere cultural, numărul de şcoli creşte, tinerii ajung şi pe la şcoli din
Apus, aşadar sporeşte cererea de „carte de lectură“. Cultural, trebuie să ne
gîndim că ideile se schimbă, apar noi categorii şi noi spaŃii de expresie literară,

limba evoluează şi ea. Toate acestea încep să se vadă unde cu gîndul nu gîndeşti:
în „dicursurile de escortă“, în felul cum, de la un punct încolo, autorii îşi
închipuie că trebuie să comunice cu cititorii.

d) Dezordinea creatoare
Există, în cultura română veche, cîteva opere de excepŃie, precum Istoria

ieroglifică a lui Cantemir, ViaŃa lumii de Miron Costin, pentru a nu mai vorbi de
łiganiada. Sînt mult apropiate, tipologic, de sensul modern al termenului de
literatură, aşa încît şi în discursurile lor liminare apar cîteva indicii ale unui tip

modern de lectură a textului literar: de la micul „tratat“ de versificaŃie pe care îl

plasează Miron Costin alături de poemul său, trecînd prin complicatele
descifrări şi reîncifrări ale textului cantemirian (tot atîtea capcane pentru

cititor) şi pînă la „epistolia închinătoare“ a lui Budai-Deleanu, din care „cel

înŃelept va înŃelege“ că „prin Ńigani se înŃeleg şi alŃii, care întocmai aşa au făcut
şi fac, ca Ńiganii oarecînd“. Acestea sînt însă excepŃii de la regulă, interesante în

sine, dar neproductive pentru un demers ca acesta, bazat pe „versantul colectiv“

al literaturii, pe ceea ce se întîmplă într-o multitudine de texte privite în
desfăşurarea lor istorică. Putem consemna, ca fapte de istorie literară (sau de

istoria ideilor literare), imaginile despre cititor care stau în spatele celor trei
scrieri enumerate mai sus; sînt imagine complexe generate de autori erudiŃi.
Dar nu în ele vom putea identifica, fără dubiu, naşterea lecturii individuale în

spaŃiul românesc, ca practică intelectuală privată, cu finalităŃi estetice,

presupunînd un cititor care tinde să se elibereze de condiŃionările şi
determinările impuse de discursul auctorial sau să urmeze preceptul valabil în

lăcaşul Thelemei ridicat de Gargantua: „fă ce-Ńi place!“.

141
 Semnele libertăŃii de lectură apar mai degrabă din alte direcŃii. În seria

cronicarilor moldoveni, de pildă, evoluŃia poate fi percepută foarte limpede

comparînd predoslovia lui Ureche la LetopiseŃul său cu aceea a lui Neculce.
Ureche îşi declară finalităŃi morale şi pedagogice („să rămîie feciorilor şi

nepoŃilor“, „dupre cele rele să să ferească“ şi „dupre cele bune să să

îndirepteze“), ca unul pentru care scrierea înseamnă în primul rînd înregistrarea
în memorie („să nu să uite ce s-au tîmplat“), în vederea unei lecturi „a

posterităŃii“. Neculce, în schimb, îi oferă cititorului nu doar letopiseŃul, dar şi

nişte „istorii mai alese“: „Ce cine va vrea să le creadă, bine va fi, iar cine nu le va
crede, iarăşi bine va fi, cine cum îi va fi voia, aşa va face“. Pasul spre libertatea

lecturii şi a interpretării a fost făcut, chiar dacă deocamdată se limitează la

adevărul istorioarelor, la valoarea lor în ordine istorică. Oricum, Neculce li se
adresează cititorilor cu un „fraŃilor“ neprotocolar („deci fraŃilor cetitorilor, cu cît

vă veŃi îndemna a ceti pre acest letopisăŃŭ mai mult...“), plasîndu-se şi prin acest
semn pe o altă traiectorie decît cea consacrată de ceremonialul formulelor din
cărŃile de uz religios. Iar în această adresare orală, ca de şezătoare, se află una

dintre liniile de demarcaŃie (din punctul de vedere al canalelor şi modalităŃilor

de comunicare între autor şi cititor) dintre cartea tipărită şi manuscris.
Ca şi Neculce, mulŃi copişti se simt aproape de cititorii lor, îmbiindu-i spre

lectură cu formule familiare: fraŃilor cetitorilor, frate cetitoriule, fraŃilor şi

părinŃilor, chiar prietene cetitor sînt apelative frecvente în textele liminare ale
copiştilor şi traducătorilor, mai ales începînd cu a doua jumătate a secolului al

XVIII-lea. (Uneori apelativele sînt particularizate în funcŃie de „calităŃi“ sau

categorii, ca într-o copie după Dioptra de la 1688: pravoslavnicilor creştini,
fraŃi şi pani şi soŃi). Originea acestei forme de adresare este, cu siguranŃă, în

domeniul religios: este formula curentă în lumea monahală, aşa încît apare
uneori cu varianta fraŃilor şi iubiŃii lui Hristos. Dar, dincolo de origine, prezenŃa
ei mai cu seamă (sau aproape exclusiv) în copiile manuscrise ilustrează, o dată

în plus, caracterul neconvenŃional şi necanonic al acestora, dovedit şi de alte

142
formulări atipice ori surprinzătoare. Un Petru Diacul din BîcăinŃi îşi

binecuvîntează cititorii, pe un Sinaxar, cu formula unui simplu „preot

practicant“, departe de retorica solemnă a înalŃilor prelaŃi, dar aproape de
mentalitatea comună şi de adresarea orală: „Sănătate trupească şi spăşenie

sufletească poftescŭ la tot cinstitul cetitor“ [ŞTREMPEL, 1959: 177]. Pătraşcu

logofătul copiază un Cronograf şi utilizează o formulă curentă în categoria sa
socială: „dumneavoastră cinstiŃilor boeri şi pravoslavnici creştini“ [ŞTREMPEL,

1959: 174]. StareŃul Pahomie îşi trădează şi el apartenenŃa la cinul călugăresc:

„mă rog frăŃiilor voastre de îndreptare“ [ŞTREMPEL, 1959: 172], iar sintagma
„cinstiŃilor cititori“ apare tot mai des, ca o simplă formulă de salut, mai ales în

copiile realizate de laici. Aceste modalităŃi de adresare nu exclud, desigur, din

practicile protocolare ale discursului liminar, retorica impusă de formulele
consacrate. Ele sînt doar fisurile prin care întrezărim conturul unor noi

raporturi între „cel care scrie“ şi „cel care citeşte“. În timp, acestea vor crea o
nouă idee de cititor şi vor modifica substanŃial practicile de lectură, aşa cum sînt
ele prefigurate de strategiile textuale. ÎnfrăŃirea scriitorului cu cititorul este

semnul dezordinii creatoare pe care o aflăm în diversitatea manuscriselor şi este

primul pas către un „compromis istoric“, în urma căruia Autorul îi va acorda
Lectorului dreptul la libertatea interpretativă, acceptînd diferenŃele şi

diversitatea. Cititorii încep treptat să fie interpelaŃi, în predoslovii, nu după

apartenenŃa (religioasă sau laică) la o categorie, nici prin prisma vreunei
încadrări ideologice, ci în funcŃie de presupusa lor atitudine faŃă de carte: cătră

iubitorii de ştiinŃe; vouă, iubitorilor de cetanie; iubitorilor de învăŃătură;

iubitorilor de înŃelepciune; iubitorilor de osteneală etc. La 1816, Paharnicul
Michalache Pastiescu va ajunge să-i vorbească presupusului său cititor ca de la

suflet la suflet, cum se cuvine unui adevărat stihurgos: „Această carte cu stihuri
veselitoare: ce gădilă sămŃirea sufletilor atingătoare de patimi, s-au prescris de
mine în vremea ce mă mişcam de însufleŃărea sămŃărilor meli“. Versurile nu

sînt, desigur, originale, ci transcrise; copistul este, în primul rînd, un cititor care

143
a vibrat la lectura unor texte pe gustul său; actul scrierii îşi are originea în actul

lecturii. „Absentul din istorie“, cititorul capabil să dialogheze cu textul, începe

să-şi facă simŃită prezenŃa. Mai apropiaŃi de cerere, pentru că lucrau la comandă
şi erau plătiŃi pentru activitatea lor, copiştii sînt mai sensibili la modificările de

mentalitate, ceea ce explică faptul că inovaŃiile apar mai uşor în textele lor decît
în cărŃile tipărite, ale căror structuri erau dictate de formele lor instituŃionalizate
de existenŃă, avînd ritmuri mult mai lente ale schimbării.

O primă poartă deschisă spre multiplicarea practicilor de lectură şi a

utilizărilor textului scris, spre o mai laxă predeterminare a lecturii, o reprezintă
recunoaşterea diversităŃii publicului şi a modurilor în care diferite categorii de

cititori se pot apropia de carte. FaŃă de schema rigidă de receptare fixată în

secolul al XVII-lea (v. supra, cap. PreoŃi, diregători, norod), prefaŃatorii de
după 1750 iau în consideraŃie un public tot mai numeros şi, în orice caz, divizat

în două mari categorii, una „înaltă“ şi una „de masă“. Le consemnează, aşadar,
diferenŃiat: nişte ÎnvăŃături creştineşti sînt adresate nu numai „cătră cei
delungaŃi de lume, şi cătră cei ce petrecŭ pururea în rugăciuni neîncetate, ce şi

cătră cei ce vieŃuiescŭ în lume, şi nu cunoscŭ atîta de curat tainile lui Dumnezeu,
că potŭ şi aceştia mai apoi după grijile lumii ca să o citească“ (BRV, II: 307).
„Marele public“ era prevăzut şi înainte ca receptor al învăŃăturilor creştineşti,

dar prin intermediul preoŃilor; de această dată, i se atribuie capacitatea

receptării directe, dîndu-i-se chiar minuŃioase indicaŃii de lectură (v.
reproducerea predosloviei în ADDENDA). O altă formulă, dintr-un manuscris

compozit tipic (cuprinzînd „sf. Epistolie şi Cazaniia a lui Eletherie filosofulŭ

pentru cea<le> 12 vineri mari i proci şi Gromomnicul al lui Araclie înpăratul şi
Carindariul cu toată orînduiala lui“), realizat la 1773 de dascălul Marcu

Romanescu-Popovici pentru părintele Mihai din Cîlnic, ascunde sub aparenŃa

retorismului aceeaşi clasificare a publicului în „cultivat“ şi „necultivat“: „Şi
tuturora ce vă veŃi întîmpla a ceti, a asculta cetind alŃi, celor mari şi celorŭ mai

mici, celorŭ mai învăŃaŃi şi celorŭ mai neînvăŃaŃi, celorŭ înŃălepŃi şi celorŭ mai

144
neiscusiŃi, celorŭ mai bătrîni cu vîrstia şi celorŭ mai mici cu tinereŃele...“

[ŞTREMPEL, 1959: 203].

Chiar şi cărŃile religioase se adaptează publicului, atunci cînd conŃin, prin
natura lor, un mesaj adresat tuturor. În epilogul unui Triod tipărit la Bucureşti

în 1726, stereotipa invitaŃie adresată cititorilor de a corecta greşelile de tipar se

extinde şi asupra celor de conŃinut, modificat pentru a-l face accesibil: „Iară cei
ce vă veŃi întîmpla a ceti, iubitorilorŭ de Dumnezeu creştini, bucuraŃi-vă în

Domnulŭ, şi orice veŃi afla greşitŭ, îndreptaŃi cu duhul blîndeaŃelorŭ, nepuindu-

ne în ponosŭ, veri în cuvinte, veri în slove, veri în scurtarea tipicelorŭ şi a
patimilorŭ din Sîmbăta cea mare, că amŭ scurtatŭ pentru neputinŃa norodului

celui de obşte, ca să le fie mai pe uşorŭ nesupărîndu-să, şi să le fie ascultarea cea

cu dragoste pricinuită la Dumnezeu...“ (BRV, II: 33-34). În sfîrşit, configuraŃia
cărŃii se adaptează la marele public nu numai prin accesibilizarea conŃinutului,

dar şi Ńinînd seamă de criteriul economic: Gheorghe Şincai, în Cuvîntul înnainte

la Catehismul cel mare (Blaj, 1783), afirmă că a căutat să adune „pe scurt la
olaltă toate Dogmele şi închieturile CredinŃei cei adevărate“, dar „toate a le

înbulzi nu le-am putut, mai vîrtos pentru aceia ca nu cumva făcîndu-se cartea
mai mare, preŃul încă să i se sue, şi dintr-aceia să se nască pricină, pentru carea
cei săraci, de carii mai mulŃi să află în neamul nostru, de cît bogaŃi, se nu ş-o

poată cumpăra“ (BRV, II: 281). Se poate spune că lectorul empiric a pătruns, cu
condiŃia sa intelectuală şi economică specifică, în discursul prefaŃial, a devenit
un punct obligatoriu în elaborarea strategiilor textuale ale prefaŃatorilor şi a

început să determine chiar configuraŃia cărŃii.

Rolul activ al lectorului (cel puŃin în manifestarea opŃiunii, deocamdată,
care are consecinŃe şi în practicile de lectură) se observă cel mai bine în

dezvoltarea relaŃiei directe între copist şi beneficiarul activităŃii de copiere.

Despre ea a mai fost vorba pe parcursul acestei cărŃi, pe urmele unor observaŃii
făcute, între alŃii, de Alexandru DuŃu. Copierea la comandă şi, eventual,

gruparea mai multor texte în acelaşi volum compensează menŃinerea cvasi-

145
monopolului religios asupra cărŃii tipărite (căci editarea de „cărŃi de lectură“ –

romane populare, lucrări de delectare, dar şi de învăŃături practice – a continuat

să ocupe un loc secundar în activitatea tipografiilor, chiar dacă în Transilvania şi
în Moldova unele dintre ele trecuseră deja în proprietate privată). Interesante

sînt însă consecinŃele acestei practici asupra formării sistemului de receptare şi

asupra noii identităŃi a cititorului.
Dezordinea relaŃiilor de producŃie şi consum de pe traiectoria cărŃii spre

cititor e productivă, pentru că îl aduce pe receptor, chiar cu identitatea sa

concretă, în spaŃiul textului. Secole de-a rîndul, cei pe care i-am numit într-un
capitol anterior agenŃii scrisului şi ai cărŃii (v. supra, Trasee ale comunicării…)

au găsit de cuviinŃă să-şi pună semnătura pe textul scris şi tipărit: prefaŃatorul,

tipograful, diorthositoriul, gravorul, chiar şi ucenicii lor sînt prezenŃi în
predoslovii sau în notele finale, rugîndu-i pe cititori să se roage pentru ei şi să

corecteze cu blîndeŃe greşelile. Formulele sînt stereotipe, incluzînd mai

totdeauna (cu mici variaŃiuni) comparaŃia cu corabia care vrea să ajungă la Ńărm
(„aşa şi eu, ... am dorit să ajung la sfîrşitul cărŃii acesteia“) şi scuzele pentru

greşeli („că pre cumŭ iaste cu neputinŃă omului a nu păcătui, aşa şi tipografului
a nu greşi“). În manuscrise, protocolul se păstrează, în esenŃă, dar intervin două
modificări semnificative, amîndouă demonstrînd schimbarea raporturilor dintre

scris şi lectură, dintre autor şi cititor. Pe de o parte, formulele stereotipe sînt

abandonate în favoarea unei stilistici „personalizate“, în funcŃie de identitatea,
cultura şi talentul copistului-autor: apar scuzele pentru greşeli făcute în versuri,

referinŃa la date sau evenimente personale, într-o retorică adesea marcată de

oralitate şi, în orice caz, nedebitoare solemnităŃii (v. ADDENDA). Pe de altă
parte, alături de numele executantului apare cel al comanditarului, care capătă

astfel, simbolic, un rol în „elaborarea“ cărŃii: „şi s-au scris de mine, smeritul şi
mult păcătosul şi mai micul întru ieromonaşi Serafim ieromonah, nacealnic ot
schitul Cozla, Ńinutul NeamŃului şi cu toată cheltuiala robului lui Dumnezeu

Gheorghie Nădeajde ot Tîrgul Pietrii“ (Copişti..., 208); „scrisu-s-au această carte

146
de robul lui Dumnezeu şi plecatul dumneavoastră Pătraşco logofărul, cu toată

cheltuiala a dumnealui Constandin Comăneanul, biv vel sărdar, ca să-i fie

dumnealui de citanie şi în urma dumnealui, cei ce vor citi, să fie spre pomenirea
dumnealui“ (Copişti..., 174); „şi au plătit osteneala scrisorii acestor trataj popa

Theodor, sinŭ popei Gheorghie poşul ot sveta muceniŃa Marina, ca să-i fie de
treaba lui“ (Copişti..., 169-170); „scrisu-s-au acest LetopisiŃ ... cu cheltuiala
dumisale căpitanului Zalifcii IoniŃă, de mine iubitoriul de ostinele, prin silinŃa şi

alcătuirea dreptei mele, în vremea cînd mă aflam slujind la dumnealui cuconul

Alecu Balş, biv vel comis. Toader Meican“ (Copişti..., 147); „şi am scris eu Mihai
logofăt ot Greci, dumnealui Alexie biv vel clucer za arie“ (Copişti..., 151);

„această carte, care şi Alexandrie să numeşti, este a lui Andrii diac; au

cumpărat-o de la mine, mai gios iscălitul, drept 3 lei, adecă 3 lei batuŃi şi am şi
iscălit. Iordache dascălul“ (Copişti..., 133). Uneori, cititorul este pomenit şi ca

sursă a copiei, mai ales cînd este vorba despre miscelanee (aşadar „antologii“
gata făcute, a căror utilitate a fost deja atestată prin uz): „aceste oarecare
însămnări care m-am nevoitŭ aicea la casa tatălui mieu, de le-am scris de pe o

carte a dumnealui părintelui Şărban de la Arini...“ (Copişti..., 181); „să să ştie

cine au scris-o, că s-au iscălit. Toader Jora. Această cărŃălue am scris-o eu di pe
o carte a sfinŃii sale a egumenului de Floreşti...“ (Copişti..., 161). În sfîrşit,

copistul şi cititorul pot fi una şi aceeaşi persoană; nu puŃine sînt cazurile în care
copistul mărturiseşte, în predoslovie, în epilog sau într-o notă plasată pe
parcursul textului, că a scris pentru propriile trebuinŃe ori pentru petrecerea

timpului: „acest Hronograf, cartea împăraŃilor, este a lui Nicolae logofătul sin
Stan logofătul; şi am scris-o iarăşi eu în zilile mării sale Io Mihaiŭ Costandin
SuŃul Voevod, carele şăzîndŭ fără treabă am scris-o“ (Copişti…, 168); „pentru a

mea cunoştinŃă, şi pentru cea a chiliei cetire, nu ca cum cu deadinsul cartea

dintru mintea mea scriindu-o pentru alŃii, ci ca cum dintru multe cărŃi, pre ceale
mai alese, spre deprindere şi învăŃătură mie adunîndu-le, mă nevoii cu ajutoriul

lui Dumnezeu cărŃuliia aciasta a o scrie; iară deaca ia va întra în măinile şi ale

147
altor cetitori de cărŃi, şi deaca cui-vaş va fi ia plăcută, pentru aciasta proslăvit să

fie numele Domnului“, scrie Daniil Ieromonahul pe un Hronograf la 1803

(CMR, I: 371-375).
Există, în aceste fragmente, diverse forme de întîlnire între cel care scrie şi

cel care citeşte în spaŃiul cărŃii, al textului scris. InterferenŃa merge uneori pînă
la suprapunerea sau confundarea rolurilor: cititorii „imită“ prerogativele
copiştilor, făcînd însemnări pe cărŃi. Cele mai multe sînt urmate de semnătura

posesorului, unele conŃin şi blesteme sau interdicŃii (v. ADDENDA) sau

consemnează transmiterea cărŃii ca moştenire (materială, dincolo de cea
spirituală, subînŃeleasă). În toate aceste situaŃii, cititorul în carne şi oase devine

protagonist în actul producŃiei, consumului şi comunicării culturale. A fi

posesor sau cititor de cărŃi capătă un statut de exemplaritate: cei care comandă
copierea cărŃilor sau copiştii-cititori (care prescriu pentru ei înşişi, pentru a-şi

satisface nevoile de lectură) sînt cititorii exemplari ai epocii. Cei care-şi trec
numele, ca proprietari, pe cărŃi moştenite sau primite de la alŃii se introduc, şi
ei, în această categorie. InterdicŃiile şi blestemele adresate celor care ar avea

intenŃia să fure cartea au, desigur, şi o funcŃie magică de „protejare“ a

obiectului, dar trasează şi o graniŃă între categoria cititorilor „aleşi“ şi a celor
„abuzivi“. Altminteri, generozitatea şi dorinŃa de a propaga cartea şi lectura nu

lipsesc: „iară carele va pohti ca s-o citească sau s-o cumpere de la mine, cu
ştiinŃa mea să fie, pre acela să-l blagoslovească milostivul Dumnezeu“ (Copişti...,
78); „şi cine te va pohti ca să i-o dai să izvodească, cu toată inima, frate, să i-o

dai ca să o scrie cu toată inima, că de nu vei da-o mare păcat vei avea“ (Copişti...,
21).
Din această „dezordine“ în care rolurile se interferează, răsare, în cele din

urmă, un nou rol social şi cultural al cititorului şi al lecturii. Trecerea cărŃilor şi

manuscriselor de la un om la altul, în vederea lecturii, prescrierii sau izvodirii
reprezintă un mod alternativ, neinstituŃionalizat, de circulaŃie a textelor scrise,

primitiv desigur, dar care suplineşte absenŃa bibliotecilor publice şi a unui

148
comerŃ sistematic cu cartea (bunurile culturale fiind încă vîndute laolaltă cu

celelalte mărfuri [OPREA, 1996]). Acest „circuit alternativ“ are în centru

cititorul empiric, socialmente determinat, cu preferinŃele şi necesităŃile sale
individuale. ApariŃia, la intersecŃia secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, a „listelor

de prenumeranŃi“ [VELCULESCU, 1988: 137-151], va consfinŃi categoria

cititorilor exemplari şi identitatea lecturii în modul de existenŃă al cărŃilor.

5. „Cine precum îi va fi voia, aşa va face...“

Una dintre formele cele mai eficiente prin care autorul contribuie la
naşterea şi modificarea, în timp, a practicilor de lectură este obstinata pedagogie

a cititului prezentă în predoslovii. Ea se manifestă, în principal, în trei direcŃii

care au relevanŃă pentru subiectul acestei lucrări: definirea cărŃii, atitudinea faŃă
de greşeli şi indicaŃiile practice de lectură. Toate contribuie (alături de alte

proceduri, cu un rol secundar) la impunerea treptată a unei mentalităŃi moderne

în legătură cu utilizările cărŃii.
Începuturile culturii scrise şi ale tiparului sînt dominate de prestigiul

conferit a priori cărŃii şi scrisului de faptul că ele reprezentau vehicole ale

Cuvîntului divin. Fenomenul este sesizat, între alŃii, de Adrian Marino pentru
medievalitatea occidentală: „Prestigiul magic şi sacru tradiŃional al cărŃii, atît de

tipic «religiilor cărŃii», primeşte în evul mediu recunoaşterea şi consacrarea sa

maximă: cartea sacralizată – scriptus digito Dei (Hugo de Saint Victor) devine
obiect de cult şi mai ales de supremă experienŃă intelectuală, teologică şi

mistică. Cartea este prin excelenŃă Scriptura sacra (Grigore cel Mare, c. 882),
sacra pagina, «cartea lui Dumnezeu», «cartea sfîntă» (Hugo de Saint Victor),
«cartea sfîntă scrisă de Dumnezeu» (Dante, De monarch.)“ [MARINO, 1991:

93]. Biserica ortodoxă impune acelaşi statut al cărŃii, astfel încît de la primele
tipărituri din spaŃiul românesc şi pînă în zorii modernităŃii circulă, în
predoslovii sau epiloguri, formule stereotipe prin care este definită cartea în

funcŃie de preceptele creştine: carte de suflet mîntuitoare, carte de suflet

149
folositoare, sfîntă carte, dumnezeeştile cărŃi, Scriptură însufleŃită de

Dumnezeu. Uneori formulele sînt urmate de indicarea „genului“ sau categoriei:

această carte de suflet mîntuitoare tetraevanghelie, pe care sfîntul Duh prin
gura apostolilor ne-au descoperit-o; această dumnezeiască şi prea însemnată

carte numită Sbornic etc. Sursa acestor definiŃii este învăŃătura biblică, aşa încît
în acest caz stereotipia este cît se poate de firească; cît despre păstrarea ei pînă
la începutul secolului al XIX-lea (pe cărŃile de uz religios, desigur), este

interesantă tocmai prin comparaŃia cu apariŃia „variaŃiunilor“ la temă sau chiar

a unor formule noi, care marchează evoluŃia către noi percepŃii şi noi utilizări
ale cărŃii, în funcŃie de modificările de mentalitate. Strategiile auctoriale

prezente în discursurile de escortă includ din ce în ce mai des definirile tot mai
amănunŃite şi mai „baroce“ ale cărŃii, ca mijloace de predeterminare a lecturii.
Udrişte Năsturel este, de exemplu, unul dintre marii inovatori în acest domeniu,

cu amplele sale definiri lirice ale cărŃii şi învăŃăturii: cartea este „floare prea
înfrămseŃată şi dulce mirositoare adusă den raiul vederei ceriului cu mult
păcătoasă mîna mea“, „bucin glăsitoriu de Dumnezeu“ etc. (v. reproducerea

textului în ADDENDA). Ceea ce surprinde la Udrişte este amplitudinea retorică

şi complexitatea stilistică prin care construieşte o imagine a scrisului.
Altminteri, aceste metafore ale cărŃii sînt, şi ele, de inspiraŃie biblică şi apar

frecvent în secolele XVII-XVIII (desigur, nu totdeauna în forma datorată

talentului lui Udrişte Năsturel). „Grădina“, „floarea“ şi „fîntîna“ sînt denumirile
figurate cel mai des întîlnite în încercarea autorilor de a trezi sensibilitatea

cititorilor şi de a-i îndrepta către lectura „corectă“, adecvată scopurilor de

înălŃare morală propovăduite de Sfintele Scripturi. Din cărŃile tipărite,
asemenea definiŃii trec în copiile manuscrise şi se întorc în lumea tiparului.

Nicola Grămăticul copiază, la 1689, Albina, şi îi recomandă cititorului cum să se

apropie de carte: „pre care sfîntă şi dumnezeiască carte o făgăduiaşte şi o
închină tuturor celor flămînzi de hrana cea sufletească şi-i roagă să o priimească

ca pre o fîntînă nedeşertată, dentru cariia oricine ar vrea să-şi stîmpere setia

150
sufletului cu răcoroasă apă a vieŃii, nedeşertată să-i fie“ (ŞTREMPEL, 1959:

163). Un secol mai tîrziu (în 1786), monahul Ioanichie Sion utilizează aceleaşi
stileme, dar protocolul comunicării este altul, în acord cu tendinŃele vremii, care
se îndreaptă către identificarea lectorului individual; manuscrisul adună laolaltă

scrieri diverse (Varlaam şi Ioasaf, vieŃi de sfinŃi şi altele), iar prefaŃa este sub
formă de scrisoare „cătră frate. Prea iubitului, prea doritului al mieu prea dulce
frate Constandin Sionŭ“. ConvenŃiile epistolare alcătuiesc însă doar o ramă

subŃire în care conŃinutul este cel vechi: „Obiceaiŭ au toŃi grădinarii cei iscusiŃi,
cînd înflorescŭ în grădinile lor cele înpărăteşti flori, ei, întîiaş dată culegînd,
facŭ mănunche şi le ducŭ la stăpînii lor, apoi la priiatenii lor cei preaiubiŃi [...].

Dreptŭ aceia fiind şi eu ca unulŭ dintru acei ce iubescŭ flori mirositoare, am

cules şi legîndu-le le-am făcut un mănunchiu şi Ńi le-am trimes, ca să-Ńi vesăleşti
ochii la privire şi sufletul de mirosire. [...] Iară tu, preaiubite frate, pre acest

mănunchel de flori duhovniceşti, cu multă dragoste să-l primeşti, ca oarecînd

împăratul Artaxerxŭ pumnul cel de apă de la omul cel săracŭ; că luînd au băut şi
mult s-au vesălit, căci n-au socotit darul lui, ci dragostea care o au arătat cătră

dînsul. Deci acelui înŃălept asămănîndu-te şi tu, prea iubite frate şi sînt al tău
mai mare frate“ (ŞTREMPEL, 1959: 219). Pe fila 3 a aceluiaşi manuscris apare o
altă imagine, mai tîrzie decît „grădina“ şi „fîntîna“, dar foarte frecventă în a doua

jumătate a secolului al XVIII-lea: „poarta cărŃii“. Stilistic, trecerea de la

„grădină“ şi „fîntînă“ la „poartă“ poate fi interpretată ca semn al unei mentalităŃi
diferite: cartea nu mai este un spaŃiu închis, gata conturat, prezentat ca atare, ci

unul care trebuie descoperit, în care intrarea este aducătoare de satisfacŃii:

„Aceasta iaste poarta cărŃii aceştiia şi o au lăsat pre ia deşchisă, ca oricarele va
voi să între cu cetirea printr-însa şi mari şi frumoase lucruri minunate va vedea;

şi văzîndu-le, multŭ să va mîngîia sufletul lui, din cetirea cu luare aminte“.

Aceeaşi imagine apare la alt copist, plasată chiar la începutul primei pagini
(preluînd aşadar funcŃiile titlului), şi pe un alt gen de carte: „Poartă pre care

deşchizindu-o cetitoriul va afla întru lucrare toate acele ce norocul şi

151
întîmplările au pricinuit lui Tarlo şi prietenilor săi la nenorocita şi fericita lor

stare. Istorie ithicească şi interesătoare care s-au tălmăcit di pe limba

franŃuzească în cea moldoviniască...“ (CMR, I: 85-87). Alături de conotaŃiile
termenului „poartă“, determinanŃii „ithicească şi interesătoare“, precum şi

cuvintele-cheie care pregătesc cititorul pentru intrarea în lumea Textului

(„norocul“, „întîmplările“, „nenorocita şi fericita stare“) presupun o lectură
activă, de identificare a substanŃei epice şi morale la care se referă succint

prefaŃa, şi nu o simplă „adăpare“ ori „culegere de flori“ cu scop exclusiv de

înălŃare morală.
Aceste trei echivalări figurate ale cărŃii fac apel la un imaginar primar, în

genere prezent în memoria activă a publicului pentru că se bazează pe termeni

des întîlniŃi în pildele biblice (grădina, fîntîna, poarta). Dar efortul autorului de
a-şi construi un cititor şi de a impune anumite predeterminări ale lecturii se

observă mult mai direct în preceptele de ordin practic, prezente în aproape tot
ce înseamnă carte (tipărită sau manuscrisă) în epoca veche şi premodernă. Am
vorbit în alt capitol despre ceremonialul scuzelor pentru greşelile de tipar sau de

copiere. Stereotipia provine din faptul că mentalitatea veche plasa scrisul, ca

orice altă activitate umană, sub semnul fatalităŃii erorilor, ce decurgea din însăşi
condiŃia umană: cu nu prea multe variaŃiuni, cititorul era invitat să corecteze

erorile „cu duhul blîndeŃei“, să se roage pentru tipograf sau copist, în virtutea
împărtăşirii ideii biblice că omul e păcătos, e o umilă unealtă în transmiterea
Cuvîntului divin. Formulele-standard se prelungesc şi în scrierile laice. Scrisul

este, aşadar, o activitate supusă în mod inerent imperfecŃiunii, iar între cititor şi
scriitor se stabileşte un raport de creştinească înŃelegere şi iertare, cititorul fiind
rugat să „ierte greşiŃilor săi“, între care şi mînuitorul de condei. Treptat însă

viziunea asupra greşelilor va deveni din ce în ce mai tehnică. RugăminŃile de

iertare către cititor se păstrează, dar greşelile încep să fie explicate în funcŃie de
dificultăŃile practice şi intelectuale ale scrierii, nu doar în virtutea „mîinii de lut“

şi a „sufletului păcătos“. Lavrentie Iromonahul de la sfînta Mănăstire Hurezi (al

152
cărui nume este des întîlnit pe cărŃile tipărite la Rîmnic, ca tipograf sau

„diorthositoriu“) plasează la sfîrşitul unui Antologhion din 1737 o asemenea

notă în care sînt prezente date despre modul de lucru: „...şi multe alunecări şi
greşale voi fi făcutŭ, nu dinŭ neînvăŃătură, ci dinŭ alunecare: unele pentru

asemănarea slovelorŭ, care nu prea facŭ osebire unele de cătră altele; care unele
pentru graba cetirii la probe (căci că acestŭ lucru s-au lucratŭ cu mare sărguială
şi cu grabă pentru turburăcioasele vremi de oşti); altele pentru supărarea nopŃii,

că şi noaptea în une vremi o amŭ făcutŭ în loc de zi; altele pentru multa
osteneală nu le voiŭ fi prinsŭ de veste, ci le voiŭ fi trecutŭ“ (BRV, II: 53).
ExplicaŃiile privind cauzele greşelilor (graba, noaptea, vremurile tulburi,

osteneala) revin adesea în secolul al XVIII-lea, atît în cărŃile tipărite, cît şi în

cele manuscrise. Pentru manuscrise se adaugă o altă cauză – greşelile din
original: „rogu-vă eu, cel întunecatŭ la minte şi cu totul de nici o treabă, de veŃi

afla vreo greşală, sau alunecarea condeiului, sau cu uimirea minŃii, sau cu
netocmirea cuvintelorŭ, sau cu neorthografiia meşterşugului, sau ori în ce
chipŭ, că precumŭ am aflat aşa am şi scris, măcar că şi izvodul de pre carele am

scris au fost foarte prost, la scoaterea şi la alcătuirea cuvintelor foarte

netocmitŭ; însă precît me-au fost cu putinŃă am mai îndreptat-o“ (ŞTREMPEL,
1959: 220). Copistul începe şi el să-şi ceară scuze nu doar pentru „ticăloşia sa“

în general, dar şi pentru „prostimea, neîndreptarea şi lipsa în slove şi în

cuvinte“, păcate concrete, posibil de îndreptat, aşa încît le cere cititorilor ca „în
locŭ de plată pentru cît m-am ostenit, să-mi daŃi iertăciune la toate cîte voiŭ fi

greşit“ [ŞTREMPEL, 1959: 221]. Cît despre cărŃile tipărite, în vremea activităŃii
de vîrf a tipografiei de la Rîmnic se impune ca practică editorială curentă errata
(sau Îndreptarea greşelilor). Ceea ce înseamnă că a greşi nu mai e o fatalitate,

că scrisul nu mai este, asemenea vieŃii omului, veşnic supus greşelii şi

susceptibil de îndreptări, ci devine tot mai mult o practică intelectuală ale cărei
aspecte tehnice sînt pe deplin controlabile. În orice caz, iertarea pentru greşelile

de scriere nu mai trebuie să aştepte viaŃa de apoi, pentru că fratele cititor poate

153
să corecteze el însuşi alunecările găsite, aşa cum îl invită, în „verşurile

scriitoriului“ (plasate după predoslovia în proză), Serafim Monahul la 1736: „Şi

de vei afla, de mine, vreo graşală, / Îndată ia condeiul şi cerneală, / Îndreptînd
taina lucrurilor dumnezeeşti / Cu care pre tine te fericeşti...“ (ŞTREMPEL, 1959:

211). Într-un spaŃiu care permite suprapunerea scrisului şi lecturii, cititorul este
invitat să desăvîrşească activitatea copistului. Lectura este încă, din perspectiva
atitudinii faŃă de greşeli, o activitate care precede „rescrierea“, textul scris este

prin definiŃie impur şi pretabil oricînd la noi îndreptări. Elizabeth Eisenstein

observa diferenŃa de evoluŃie între manuscrise şi tipărituri în lumea occidentală:
în timp ce tiparul producea ediŃii din ce în ce mai corecte, prin corectarea

greşelilor la ediŃiile ulterioare sau prin errata, manuscrisele propuneau copii

din ce în ce mai corupte, întrucît activitatea de copiere includea adăugirile şi
eliminările arbitrare, compilarea mai multor surse etc. [EISENSTEIN, 1983:

125]. La noi, coabitarea cărŃii tipărite cu manuscrisul şi „împărŃirea pieŃei“ între

cele două moduri de reproducere şi difuzare a culturii scrise conduc la asemenea
stranii paralelisme: invitaŃia adresată cititorului de a lua cerneala şi condeiul

înseamnă implicarea lui în elaborarea cărŃii, prin acordarea rolului de alcătuitor

al propriei „liste de greşeli“.
Există însă, în prefeŃe, indicaŃii concrete de lectură, începînd de la cele

privind conŃinutul şi pînă la detaliile de ordin practic, care fixează locul şi

timpul lecturii în orizontul vieŃii de toate zilele. Ca şi scuzele pentru greşeli,
fixate multă vreme pe cîteva determinări-standard („nu defăimaŃi“ şi „îndreptaŃi

cu duhul blîndeŃii“), presupoziŃiile de lectură sînt sintetizate, într-o primă fază,

în cîteva directive stereotipe: „citiŃi cu deadinsŭ şi cu socotinŃă“, „luaŃi aminte cu
bună socoteală“, „priimiŃi [cartea] ca o hazna împărătească, plină de toate

lucrurile scumpe, că veŃi afla într-însa de toate bunătăŃile carele îndreptează

sufletul“ şi altele asemenea. Acesta este (cu neînsemnate variaŃiuni) canonul de
lectură al cărŃii religioase din secolul al XVII-lea. Însăşi practica religioasă

impune însă o detaliere a indicaŃiilor de citire şi păstrare a cărŃilor, aşa cum

154
apar, de pildă, în al unsprezecelea dintre cele 12 Capete de poruncă tipărite de

Antim la 1714: „Fiecare preotŭ să citească cu socotinŃă acea cărŃulue (e vorba de

ÎnvăŃătură bisericească, n.a.), ce s-au tipărit la leatul dela Hs. 1710 şi s-au dat
atunce tuturor în dar, şi să înplinească şi cu fapta acele ce scriu într-însa...

Aşijdirea şi aciastă carte cu aceste 12 capete, fieşte carele din voi să o păstreze ca
lumina ochilorŭ, şi cele ce s-au hotărît într-însa cu poruncă, să să facă cu toată
osîrdiia; să nu afle niminea pricină să zică că au pierdut-o, sau au ars în casa lui,

sau i-au furat-o cineva, că nu să va putea îndrepta, ci să va da în rîndulŭ

Ńăranilorŭ“ (BRV, I: 493). Regulile stricte şi anunŃarea pedepselor dovedesc
încercarea lui Antim de a impune un statut al cărŃilor în tagma preoŃimii, cea

dintîi obligată să transmită ÎnvăŃătura. Că era nevoie de asemenea intervenŃii

imperative o dovedeşte, între altele, o consemnare a dascălului Vasile Sturze,
care la 1777 se plînge de lipsa de osîrdie a neamului nostru la învăŃătură, şi de

faptul că, din cîŃi preoŃi a avut biserica Sf. Nicolae din Braşov, doar trei „ar fi
avut osîrdie a tălmăci şi a scrie cărŃi“. De lipsa de osîrdie la lectură a românilor
se vor plînge feluriŃi cărturari, mai mari sau mai mici, în multe rînduri (v.

ADDENDA). Şi probabil că şi aceasta îi determină să-şi formeze cititorii, dîndu-

le învăŃături practice asupra modurilor de a citi. IndicaŃiile sînt, uneori, în
termeni generali: „rogu-vă şi vă poftesc multă trudă şi ostenială de sîrguinŃă să

puneŃi întrînd cu cetire în lăuntrul aceştii cărŃi“; alteori, indicaŃiile precizează

concret cînd (dimineaŃa şi seara) şi cum („în toate zilele cîte un cap“) trebuie
citit, ca în ÎnvăŃăturile creştineşti citate anterior (v. ADDENDA). Mai tîrziu, în

numele dreptelor învăŃături şi al mîntuirii păcatelor, îşi face loc „concurenŃa“,

indicîndu-se o carte şi interzicîndu-se altele: „cetiŃi această carte în toate zălele,
tinerii şi bătrînii, şi lăsaŃi aceste lucruri şi slujbe, că aici veŃi găsi a sufletelor

mîntuire, de cît care mai fericit lucru şi dorit nu este altă nimică. Toate cărŃăle,
istoriile şi povistiturile de basne şi alte feliuri de cuvinte a făcătorilor de cărŃi
vătămătoare de suflet lăsaŃi, care nu fac nici un folos ci mai vîrtos pagubă şi

muncă, şi numai această carte să o aibă fieşte cine întru mîinile lui, şi aicea ca

155
afla ce va vrea“ (Mîntuirea păcătoşilor, CMR, I: 405-413). Copistul, Nicodim

Ierodiacon, devine aici şi cenzor, atribuŃie impusă oarecum de relativa

liberalizare a ofertei de cărŃi de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul
celui următor. Pentru că, dacă secole de-a rîndul cititorul era sfătuit de

prefaŃatori să caute în carte izbăvirea de păcate, morala creştină şi foloasele

sufleteşti, tot mai mulŃi copişti şi traducători îi oferă acum „istorii ithiceşti“ (dar
a căror etică nu era cea agreată de biserică) şi cărŃi pentru petrecerea unor clipe

plăcute. ÎnvăŃăturile se îmbină cu actul gratuit, într-o lectură recomandată şi

pentru instruire, dar şi pentru „zăbavă“: „Mare hrană şi nu puŃină dulciaŃă şi
veselie socotescŭ cu adevărat că va aduce la oameni cetirea cărŃilor istoriceşti,

de vreame că dintru aceastea învaŃă mulŃi înŃelepciune, pentru că nu numai

împodobescŭ obiceaiurile şi cuvintele lor, şi iau multă pedeapsă cetind şi
înŃelegînd dintr-aceastea multe întîmplări, şi poate cineva să-şi îndrepteaze

umbletele lui la calea cea bună“ (ViaŃa marelui Petru autocratorul Rusiei,
tradusă din grecesce de Matei Fărcăşanu biv şetrariu, 1749; CMR, I: 449).
Povestea lui Tarlo, în viziunea traducătorului, „nu priveaşti la alt sfărşit, decăt

la mulŃimi folositoare zăbavă a cetitorilor, fiişti care va afla aice plăcerea unită
cu folosinŃa...“ (v. ADDENDA). La 1815, într-o Istorie a cavalieriului de Grie şi
a iubitii sale Manon Lesco tradusă de Alecu Beldiman şi prescrisă de Costachi

Borş, principiul ad-hoc al vechiului utile dulci se manifesta încă în

recomandările către cititor: „Cei ce vor fi întru întriaga cunoştinŃă, nu vor socoti
aciastă alcătuire ca o zăbavă nefolositoare, căci afară de dulciaŃa ce va gusta din

cetire unii istorii minunate, puŃine întîmplări va afla care să nu-i fie spre pildă şi
spre îndreptare la buna petreciria sa. Şi, după cunoştinŃa me, socotesc a face
opştii o slujbă foarte aliasă, tot întru o vreme învăŃîndu-o şi zăbovindu-i“ (CMR,

I: 432). Religioase sau laice, tipărite sau manuscrise, cărŃile trebuie încă, la
începutul secolului al XIX-lea, să fie citite (cel puŃin în viziunea „emitenŃilor“)
cu gîndul (şi) la edificarea morală, chiar dacă lectura ca activitate pentru

156
„ceasurile care prisosesc“ şi-a instalat definitiv tabăra pe cîmpul de bătălie

dintre autor şi cititor.

În acest lung război, cu forŃe inegale, în care Autorul a fost multă vreme
singurul strateg, doi creatori de excepŃie exprimă, cam în aceeaşi perioadă,

vechiul şi noul: pe de o parte sintetizează, în scris, trecutul dominat de oralitate,

dîndu-i cititorului o nemărginită libertate, pe de altă parte sugerează că genul în
care se înscrie textul poate stabili raporturile dintre autor şi cititor, astfel încît

libertatea lecturii să nu o afecteze pe cea scrisului. Astfel, Iordache Golescu îşi

adună pildele „de pe unde au fost risipite“, le scrie „pentru petrecere dă vreme“
şi îi acordă cititorului dreptul de liberă folosinŃă: „primiŃi dintr-aciastă adunare

fieşi care în parte numai ceia ce cunoaşteŃi că vă iaste dă trebuinŃă“, „şi

Dumneata ceia ce-Ńi place culege, ce nu-Ńi place lasă pentru alŃii“. În această
înşelătoare libertate se încheie, de fapt, „epoca cititorului vechi“, în care lectura

coexista cu oralitatea (sau cu oralizarea) şi în care scriitorul şi cititorul veneau

dintr-aceeaşi lume, fie că era vorba de cărturăria înaltă, fie că era vorba (ca în
cazul de faŃă) de spaŃiul „popular“ al anecdotelor, pildelor şi istorioarelor.

Prelungiri ale acestei lumi vechi se vor mai întîlni, desigur, pînă spre anii 1840,
dar ea îşi trăieşte, de-acum sfîrşitul, fără tensiuni, ci cu o simplă şi firească
seninătate. De cealaltă parte, Nicolae Văcărescu stabileşte, în prefaŃa la poeziile

sale, limitele dintre libertatea lecturii şi libertatea creaŃiei: „Către aciasta rogŭ şi
pă tot cititorul ca de va întîmpina vreo noimă ori neplăcută sau nepotrivită atît
la idea sa, cît şi la a obştii, să nu mă criticarisească îndată ci să socotească că ori

vre un interes, ori vre o idee dă ale mele care nu sînt dator să i le tălmăcescŭ, mă
vor fi silind a scrie într-acestaşi chip, şi judecănd că eu n-am fost stihurgos
pentru gustul lumii, de căt pentru trebuinŃele mele, nădăjduiesc că din suflet mă

va erta“ (CMR, I: 632-634). Volumul e dedicat „frumuseŃii“, iar poetul se

socoteşte robul ei. Apare aici distincŃia între ideea cititorului individual şi aceea
a obştii, lectorul e avertizat asupra „închiderii“ textului, autorul se detaşează de

„gustul lumii“, iar iertarea nu mai e cerută, ca înainte, pentru greşeli de scriere,

157
ci pentru „noimele“ neplăcute sau nepotrivite. Scrierea s-a desprins definitiv,

după lente şi îndelungate evoluŃii, de statutul de officium, devenind o opŃiune

liberă, cu valenŃe estetice şi care comunică o individualitate creatoare. Pentru o
asemenea scriitură, avertizează în subtext Nicolache Văcărescu, este nevoie de

noi reguli de lectură.

158
 V. ÎNCHEIERE ŞI DESCHIDERE

Pentru cine scriau, de fapt, cei vechi? Cum îşi proiectau cititorul în text, pe
ce căi şi prin ce agenŃi ajungeau textele la cititori? Şi ce efecte aveau utilizările

cărŃii şi practicile de lectură asupra textelor, asupra convenŃiilor culturale care

configurează, la un moment dat, relaŃiile între Autor şi Lector?
Departe de a pretinde că poate da răspunsuri precise şi complete la toate

aceste întrebări, această carte a încercat să descrie cîteva dintre mecanismele

principale prin care, de-a lungul cîtorva secole, cartea şi lectura au pătruns tot
mai mult în practicile cotidianului, modificînd mentalităŃile şi făcînd să circule

ideile. ConvenŃiile care guvernează uzul textului scris în epoca veche pornesc de
la sacralitatea atribuită cărŃii în mentalitatea medievală, ea fiind un vehicul al
Cuvîntului divin, un mijloc prin care Logosul primordial se răspîndeşte în lume

prin intermediul lecturii în biserică a unor texte revelatoare. Lectura cu glas tare
şi perechea sa inseparabilă, ascultarea, conduc (alături de alte elemente) la o
dominaŃie a oralităŃii în reproducerea, difuzarea şi receptarea culturii pînă în

zorii epocii moderne. Textele scrise erau, în Biserică, oralizate, practică impusă
în primul rînd de regulile ritualului religios şi avîndu-şi originea îndepărtată în
statutul ambivalent al creştinismului – deopotrivă religie a Cuvîntului şi a

CărŃii. Lectura „individuală“ a textelor religioase apare treptat, în special ca

lectură utilitară, destinată învăŃării (o întreagă predoslovie din 1790, reprodusă
în ADDENDA, prezintă în detaliu modul în care ucenicii trebuie să citească, să

înŃeleagă şi să memoreze tîlcurile evangheliilor). Acest drum însă este unul

închis pentru viitorul lecturii. În predoslovii şi în celelalte texte însoŃitoare ale
Textului principal, autorii îşi îndeamnă cititorii să se înscrie în norma bunului

creştin, să citească pentru a-şi mîntui sufletul. Formulele stereotipe cu greu lasă
loc unor variaŃiuni personale ale prefaŃatorului sau tipografului. La fel,
secvenŃele standardizate ale cărŃii, menŃinute pînă după jumătatea secolului al

XVIII-lea, sugerează o mentalitate închisă şi conservatoare, impusă întrucîtva şi

159
de controlul asupra lecturii exercitat de Biserică (prin monopolul tipăriturilor).

Obiectul carte se schimbă relativ greu şi circulă destul de nesistematic pînă

către 1800. „Publicul“ este redus iniŃial la puŃinii cărturari şi preoŃi, autorii de
prefeŃe sînt, şi ei, în primul rînd cetitori, dar în timp apar noi categorii

interesate de lectură: boierii mijlocii şi mici, o seamă de tîrgoveŃi, apoi şi alŃi

orăşeni. Ei sînt (spre deosebire de cei mai vechi) cititori care nu scriu,
„necărturari“. Cererea lor de carte de lectură provoacă apariŃia copiştilor

profesionişti, care realizează la comandă şi contra cost cărŃi sau „mici biblioteci
portative“. Copiştii au un rol central în circulaŃia cărŃii, în modernizarea
relaŃiilor şi convenŃiilor culturale, în eliminarea treptată a monopolului cărŃilor

religioase. Începe să se citească altceva şi altfel, adresările către cititor se

schimbă şi ele. Neconstrînşi de canoane, copiştii inovează în strategiile textuale
prin care cititorului i se prezintă cartea. După 1700, lectura nu se mai desfăşoară

exclusiv în spaŃiul bisericii, ci pătrunde şi în universul privat, în viaŃa de toate

zilele. Ea este însă în continuare îndreptată spre aducerea individului în cadrele
normei morale.

Cartea ca obiect se modifică, în timp, şi ea: devin tot mai frecvente

formatele mici, portabile, cele mari fiind consacrate doar cărŃilor de cult
utilizate în biserică. CărŃile însă sînt încă rare şi scumpe: mulŃi fac copii de mînă

după exemplare tipărite, iar pentru a le proteja plasează în finalul predosloviei

interdicŃii şi blesteme pentru cel care ar încerca să le fure. CredinŃa în valoarea
sacră a cărŃii se întîlneşte aici cu raŃiunile practice, mărturisite adesea de copist.

Treptat, cartea devine obiect de comerŃ. Dar relaŃiile „contractuale“ intervin, în

diverse forme, şi între producătorul şi destinatarul textului scris: mai întîi, sub
forma copiei comandate şi plătite anume, apoi prin listele de prenumeranŃi,

cartea şi textul pe care-l poartă devin obiect de tranzacŃie. Lectura îşi schimbă şi
ea regulile, adaptîndu-se noului spirit: prefaŃatorii nu-i mai îndeamnă pe cititori
să caute în carte „foloase sufleteşti“, ci să înveŃe lucruri practice, în pas cu lumea

160
(cu „neamurile învăŃate“) sau, pur şi simplu, citind, să petreacă „momente de

zăbavă“. Începe lectura de tip modern.

La 1820, Alecu Beldiman tipărea următoarea foaie volantă: „ÎnştiinŃare
către toŃi iubitorii de ştiinŃă. Pentru cărŃile ce să află din nou tipărite, care sînt

aceaste, tomuri: 1. Moartea lui Avel. 2. Istoriia lui Orest. 3. Numa Pompilie“
(BRV, III: 365). Prin acest afiş publicitar, cititorului nu i se mai dă nici o
indicaŃie; în schimb, i se recunosc dreptul – şi capacitatea – de a alege. Cartea

începe să aibă statutul de obiect simbolic modern.

Zece ani mai tîrziu, în prefaŃa la ViaŃa contelui de Comminj, Simion
Marcovici definea romanŃul ca „istorioară plăzmuită“ şi se adresa femeilor,

„aceştii simŃitoare şi drăgălaşe părŃi a omenirii“ (v. ADDENDA). Este prima

dată cînd un autor intuieşte care va fi publicul constant şi devotat al literaturii
pînă la începutul secolului al XX-lea. Apare, astfel, consemnată una dintre

categoriile care vor asigura extinderea utilizărilor cărŃii şi lecturii în mase:

femeile. Cu ele (şi cu „istorioarele plăzmuite“) se deschide epoca modernă în
evoluŃia lecturii şi a receptării.

161
 ADDENDA

(unde autorul aceştii cărŃi cedează ispitei de a-i da chip şi contur iubitului
cetitoriu al epocii vechi)

Textele reproduse mai jos sînt reprezentative pentru convenŃiile de

lectură şi strategiile textuale care, în prefeŃe, au contribuit la fixarea unor
relaŃii între autor şi cititor. Am selectat textele în funcŃie de caracterul lor de

documente ale mentalităŃilor despre scriere şi lectură, şi nu după valoarea lor

„literară“ sau după renumele autorului. Cele mai multe au fost comentate pe
parcursul lucrării; am adăugat, la fiecare, cîteva cuvinte care fixează, fără

pretenŃii sistematice, coordonatele lecturii şi profilul cititorului.

Cu mila lui Dumnezeu eu diaconu Coresi, deaca văzuiŭ că mai toate limbile

au cuvîntulŭ lui Dumnezeu în limba lor, numai noi rumânii n-avemŭ, şi Hs. zise,
Mathei 109, cine ceteaşte să înŃeleagă, şi Pavelŭ apostolŭ încă scrie la Corinthŭ,
155, că întru besearecă mai vîrtosŭ cinci cuvinte cu înŃelesulŭ mieu să grăescŭ ca

şi alalŃi să învăŃŭ, decît untunearecŭ de cuvinte neînŃelese într-alte limbi.

Psaltirea românească, Braşov,

1570 (BRV, I, p. 56)

COMENTARIU: Invocarea cuvintelor Apostolului Pavel pentru a motiva

traducerea textelor sfinte este o practică frecventă a autorilor vechi. Nu are

importanŃă pentru lucrarea de faŃă dacă traducerea s-a făcut sub influenŃă
protestantă sau din alte motive. Pentru evoluŃia relaŃiilor dintre autor şi cititor

162
şi pentru istoria lecturii e semnificativ că acest citat din Apostolul Pavel fixează

două repere importante ale lecturii: înŃelegerea şi învăŃarea celorlalŃi.

***

Predoslovie cetitoriului

Adecă tot omulŭ înŃelept datoriu iaste cu bun cuget şi cu semuire vie

fietecare lucru de folos, o iubiŃi cetitori, a socoti, şi ce folosŭ trage cu el şi pînă la

care margine măsură; dară căruia altuia mai vîrtosŭ decît vouă, iubiŃi de Hristos
creştinii, întîi spre căutare cărŃii acesteia, întîi a cunoaşte pre adeveriŃii

lucrătorii ai viei lui Hristos; întru carii şi eu mai ticălosulŭ şi greşitulŭ venit-am
la unsprezecelea ceas la lucrul Domnului, întocma cu aceia ce au purtatŭ
zăduhul zilei, purtîndŭ grije pentru izbăvirea sufletelorŭ omeneşti, cu luare de

multe boale şi usteneale, şi sudori, şi asupreale, de la diavolulŭ în multe chipure

cu scîrbe şi în legătură aproape şi de moarte atîta cîtŭ Dumnezeu ştie însuşi,
carele ispiteşte tainele inimei.

Şi nemica numai mila rudei mele creştinilorŭ m-au îndemnatŭ spre

aceasta, că văzuiŭ în neamulŭ nostru mulŃi unii ca aceia oameni de amîndouă
cetele, prosti şi sufleteşti, cari pentru necuviinŃă se depărtară cu învăŃături

streine şi cu proastă şi scurtă mintea lorŭ răzlusindu-se den credinŃa adevărată

protivnică besearicii lui Dumnezeu cu ereticii împreunîndu-să şi ca musca la
dulceaŃa mieriei aşa şi ei înşelători de spăseniia prostilorŭ şi întru amărăciunea

veninului celŭ purtătoriu de moarte necîndŭ şi ucigîndŭ sufletele lorŭ şi ale

oamenilorŭ. Dereptŭ aceasta eu cu rîvne pohtii pentru fraŃii miei şi cugetai să
scoŃ această sfîntă carte ce se cheamă Evanghelie învăŃătoare tîlcuită, să fie

propovedanie creştinătăŃei noastre, a sfintei besearici apostolească a răsăritului,

de o am primenit de în limba rusească pe limba rumânească, şi ca un izvor
ascunsŭ în pămîntulŭ inimii noastre cel secetos şi uscatŭ de învăŃătură, cu

ajutoriulŭ lui Dumnezeu şi îndemnarea Duhului aceluia scurmat-am cu tîmpă

163
mintea mea şi amŭ scosŭ acest izvor de apă dulce şi pururea curătoriu,

adăpătoare de suflete omeneşti.

Şi nu îndrăznii însumi aşa prostŭ la acestŭ lucru cu trudă mai multă de
puterea mea. Ci întăi cuvîntul Domnului meu Isus Hristos mă îndemnă şi

talantul carele-mi fu dat mie nedestoiniculŭ nu-l îngropai în pămîntul celŭ

întunecatŭ al neştiinŃei fără dobîndă şi fără folosŭ vecinilorŭ mei şi mai vîrtosŭ
aprinse în mine foculŭ iubirei.

Şi după aceasta cu porunca şi cu voia luminatului domnŭ Matei Basarabŭ

Voevodŭ, şi cu blagosloveniia prea sfinŃitului mitropolitŭ Kyrŭ Theofil înpreună
cu sfinŃii şi iubitorii de Hristosŭ arhiepiscopŭ Kyrŭ Ignatie Ravniceskii, Kyrŭ

Stefan Buzevski şi cu sfatulŭ cinstiŃilorŭ boiari ai Ńărei rumăneşti, dentru carii

mai vîrtosŭ purtătoriu de grije,
Uriil Năsturel predoslov. Leat 7147

[...]Pentru aciasta vă rogŭ cu de-adinsŭ, iubiŃii mei creştini, priimiŃi aciastă

floare prea înfrămseŃată şi dulce mirositoare adusă den raiul vederei ceriului cu

multŭ păcătoasă mîna mea grabnică îmblătoare şi de tîmpa şi întunecată mintea

şi mirosiŃi întru ea mireazma ceriului, şi cu aceia îndulciŃi sufletele voastre cu
dulceaŃa fără saŃiu şi cu vederea frămseŃei, veseliŃi ochii cei înŃelegători şi

cunoaşteŃi rădăcina bunătăŃei lui, că iaste multŭ roditoare de înŃelegerea

sufletească şi plină de preamîndria cea minunată, şi întru ea ascunsă vistieria a
toate bunătăŃile. Dereptŭ aciasta rog pre dumneavoastră pentru liubovulŭ

priimiŃi aciastă carte spasitoare de sufletŭ şi cetiŃi cu deadinsu cu socotinŃă şi cu

semuirea sufletească şi cunoaşteŃi că aciasta iaste plină de înŃelesulŭ cel
blagoslovitŭ întru ia cunoaşterea preamîndriei ceriului, descoperirea tainelorŭ

lui Dumnezeu, izvor înŃelesului sufletescŭ, oglindă văzătoare pre Dumnezeu

lumina nestinsă a strălucirei de minte. Că aciastă carte iaste strajă trezvă celor
ce stau spre nălŃimea bunătăŃilorŭ, întăreaşte mîna lorŭ şi nu lasă să cază jos

întru întuneareculŭ păcatelorŭ, chezaş şi poveŃitoare păcătoşilorŭ cătră

164
Dumnezeu, ce-i petreace pre aceştia de la întuneareculŭ păcatelorŭ, întru

lumina împărăŃiei lui Hristos şi întru poruncile lui i învaŃă să îmble. Aciastă
carte iaste ca un bucin glăsitoriu de Dumnezeu, de spune veaste de oştire cătră
Ńiitoriulŭ de lume şi puterile ceale întunecate, înfricoşînd placurele Satanei, şi

spată de amîndouă părŃile ascuŃită de taie toată fără legea şi necurăŃia şi hulele
ereticilorŭ, şi cu strălucirea sa înfricoşează nu numai pre muncitori şi pre
împăraŃii pămînteşti... Întru aciasta iaste lumina şi strălucirea Duhului sfînt că

luminează pre carii sîntŭ întru întuneareculŭ neînŃeleageriei, şi înŃelepŃeşte

tinerii şi întăreşte întru înŃeles pre bătrîni, şi arde cu foculŭ lucrăriei sale toŃi
mărăcinii iubirei de argintŭ şi totŭ feliul de hreasturi ale păcatului, şi cu văpaia

căldurii sale încălzaşte sufletele şi inimile ceale degerate către Dumnezeu“.[...]

După aceea şi eu Preda vtoro cartŭ mă ustenii cît putui cu mintea mea a

ajunge ziua şi noaptea de tipării aceste svinte cărŃi, mă rogŭ ce voi fi greşitŭ să
nu mă blestemaŃi.

Evanghelie învăŃătoare, 1642

(BRV, I, pp. 120-123)

COMENTARIU: În prefeŃele lui Udrişte Năsturel apar adevărate salbe de

metafore prin care sînt definite cartea şi lectura (bucin glăsitoriu de Dumnezeu,
aciastă floare prea înfrămseŃată şi dulce mirositoare adusă den raiul vederei

ceriului cu multŭ păcătoasă mîna mea, acest izvor de apă dulce şi pururea
curătoriu, adăpătoare de suflete omeneşti etc.). Toate sînt de inspiraŃie biblică
ori îşi au originea în texte bizantine cu o circulaŃie mare în epoca veche. Multe

dintre ele – tocmai prin expresivitatea lor – suprapun rolul cărŃii peste cel al
Bisericii: textul scris e o emanaŃie a Cuvîntului primordial, cartea e o
reprezentare a credinŃei şi a instituŃiei care o propagă. Actul lecturii nu este (şi

nu trebuie să fie) altceva decît acumularea învăŃăturii creştine. Cartea e un

165
mijloc de mîntuire, dar şi o armă împotriva necredinŃei, şi o pavăză împotriva

relelor şi păcatelor. Acest adevărat poem are darul de a-l fascina pe eventualul
cititor, idelizat şi abstract, pogorît şi el din imaginarul biblic. Deocamdată, nu
există mai nimic concret în definirea cititorului, doar trăsături generale

desprinse din paradigma moralei creştine (cartea îi luminează pe cei aflaŃi în

întunericul neînŃelegerii, îi aduce pe calea cea bună pe păcătoşi etc.) ori
categorizări pe vîrste (înŃelepŃeşte tinerii şi întăreşte întru înŃeles pre bătrîni)

care nu au, încă, substrat sociologic, ci sînt doar „arhetipuri“.

***

Prea cinstitului şi prea înŃeleptului şi de Dumnezeŭ iubitoriului Episcopŭ

alŭ sfintei Episcopii a Buzăului, Chyriŭ Chyrŭ Cozma, cea de robŭ cucernică

închinăciune.
De vreame ce la firea omenească nu iaste nici un lucru mai desfătatŭ şi mai
iubitŭ, nici mai trebuinciosŭ, nici mai de cinste, decîtŭ a cîntărilorŭ şi a

viersurilorŭ, aşa a avea foarte priinŃă, după cumŭ se veade la toŃi de obşte:
Precumŭ la copiii cei mici plîngători cu cîntecile îi adormu; fămeile Ńesătoare,
călătorii pe drumuri, corăbiiarii pe ape, cei ce să dăzmierdează în lume, de

viersuri nu să potŭ îndestula; lenevirea o depărtează, pe somnŭ îl deşteaptă,

firea o deşchide. Ci de vreame ce la firea omenească acestea sîntŭ spre foarte
priinŃă, iară sufletulŭ toate acestea cu multă supărare le sufere, cu cîtŭ mai

vîrtosŭ ar fi de trebuinŃă ceale ce sîntŭ mai de folosŭ sufletului, cîndŭ ar auzi

cîntări şi cîntece Dumnezeeşti, lucruri bisericeşti, care sfinŃii părinŃi ai Bisearicii
noastre, din Duhulŭ sfîntŭ fiindŭ îndemnaŃi, le-au alcătuitŭ şi le-au orînduitŭ în

aciastă carte. Care aciastă cărticică, ce iaste besericiască, iaste mai trebuincioasă
şi mai desfătată de cîtŭ alte cărŃi, care are multă dulciaŃă de versuri într-însa. Şi
iaste începerea şi viersulŭ a toate canoanele sărbătorilorŭ celorŭ stăpîneşti, şi

166
ale Maicii lui Dumnezeu, şi iaste de folosŭ obştii, şi celorŭ ce cîntă, şi celorŭ ce

ascultă.
Pentru care şi eŭ m-amŭ ostenitŭ de o amŭ tipăritŭ, ca cei ce o vorŭ iubi să
cînte catavasii şi irmoase, ce să cuprindŭ într-însa, iară nu cîntece curveşti şi

drăceşti. Care cu cuviinŃă şi cu dreptate să cade să se închine aciasta la capulŭ

Besearicii noastre. La care şi eu, de aciastă dreaptă urmare íindu-mă, o închinŭ
prea cinstitului şi prea înŃeleptului Episcopŭ alŭ sfintei episcopii Buzău, Chyrŭ

Cozma, alŭ mieŭ dulce stăpînŭ şi făcătoriŭ de bine.

Alŭ sfinŃii tale smeritŭ şi cu totul plecatŭ, Ghinea Diaconŭ Typ.

Catavasier, Buzău, 1768 (BRV,

II, pp. 176-177)

COMENTARIU: CărŃile canonice nu sînt doar „de trebuinŃă“, dar şi

folositoare sufletului. Desigur, tot în sens creştin, dar în secolul al XVIII-lea sînt
tot mai frecvente şi mai nuanŃate, în textele liminare, distincŃiile între lectura

„utilitară“ (pentru a acoperi necesităŃi de cult ori de învăŃătură) şi cea

„contemplativă“. Sînt tot mai frecvente, de asemenea, referirile la practicile de
lectură. În acest caz, menŃionarea distinctă a „celor care cîntă“ şi a „celor care

ascultă“ marchează lectura în public, deocamdată în biserică, mai tîrziu şi în

comunităŃi laice, cu scop de informare şi de divertisment. E interesantă şi
încercarea de a explica necesitatea „cîntărilorŭ şi a viersurilorŭ“ pentru toate

vîrstele şi categoriile umane: copiii cei mici plîngători, fămeile Ńesătoare,

călătorii pe drumuri, corăbiiarii pe ape. Dincolo de “estetica” destul de
primitivă, receptorii sînt categorizaŃi distinct, pe vîrste, sexe şi profesii. Lectorul

începe să capete contur sociologic, nu mai e definit doar prin raportare la o

“obşte” abstractă, construită pe preceptele moralei creştine.

***

167
 Grigorie, cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscopŭ şi Mitropolitŭ a toată
Ungrovlahiia, tuturorŭ celorŭ ce sîntŭ fii adevăraŃi ai Besearicii.
Toate ceale lalte lucruri să cinstescŭ după materie saŭ după formă. Şi după

materie să cinstescŭ, precumŭ sîntŭ mademurile ceale ce scoate pămîntulŭ,

adecă fierulŭ, argintulŭ, aurulŭ şi pietrile ceale scumpe. Şi aceaste feliuri de
mademuri le protimisimŭ noi unulŭ de cîtŭ altulŭ după materiia lorŭ, că cu unŭ

preŃŭ avemŭ aurulŭ, cu altŭ preŃŭ argintulŭ; darŭ nu să preŃuiaşte totŭ feliulŭ
de mademŭ totŭ cu un preŃŭ, fiindŭ că să găseaşte după materie şi mai bunŭ
argintŭ şi mai prostŭ; aşijderea şi aurulŭ şi pietrile ceale scumpe. Iarŭ după

formă, să cinstescŭ lucrurile ceale ce săvîrşaşte meşterşugulŭ, că totŭ un feliŭ de

haină lucrîndu-o mulŃi meşteri, cea lucrată mai cu meşteşugŭ o zicemŭ că iaste
mai bună, şi o protimisimŭ. Iarŭ cărŃile una de cîtŭ alta să protimiseaşte şi să

cade a să cinsti, nu după formă, nici după materie, ci după lucrurile ceale ce să
cuprindŭ înlăuntru. După care aceaste zise, fără de nici o greşală putemŭ arăta
că Penticostariulŭ să va mai cinsti şi să va socoti mai presusŭ de cîtŭ toate ceale

lalte cărŃi besericeşti (afară dinŭ sfînta Evanghelie), cu care alcătuimŭ sfintele
slujbe ceale orînduite ale Besearicii, căci în Penticostariŭ să cuprindŭ şi alte
praznice dumnezeeşti şi minunate, darŭ întîiaşi dată să veade chiarŭ cea mai

presusŭ de fire şi cu totulŭ minunată minune a învierii Domnului nostru Is. Hs.,
în care cu acestŭ feliŭ de curate vorbe şi cu acestŭ feliŭ de meşteşugite glasuri ne
arată aiavea toate întîmplările, ce s-au făcutŭ la acea Dumnezeiască înviiare.

Deci cu atîta şi cartea Penticostariulŭ iaste mai presusŭ, cu cîtŭ şi înviiarea

Domnului iaste mai înnaltă de cîtŭ toate minunile, ce le-au făcutŭ, fiindŭ pre
pămîntŭ. Că numai cu înviiare aciasta s-au arătatŭ pre sine cu totulŭ Dumnezeŭ

adevăratu. [...] Aşa dară, precumŭ să arată mărimea sfintei Învieri, cu atîta să
cuvine şi cinstea Penticostariului. Deci, noi cumŭ nu vomŭ purta grijă de o carte
ca aciasta, carea, fiind aşa cinstită, iaste şi trebuincioasă? Că în ce chipŭ vorŭ

cinsti înviiarea Domnului, ne avîndŭ Penticostariu? Pentrŭ aciasta noi, după

168
datoria ce avemŭ spre podoaba Besericii şi a pravoslaviei, amŭ pusŭ de s-au

tipăritŭ aciastă carte, ca să să afle la oricine va cere. Ci vă rugămŭ, fiilorŭ,

priimiŃi-ne sîrguiala şi să fiŃi încredinŃaŃi că nu numai cu acestea ne grijimŭ
pentru pravoslaviia voastră, ci încă sîntemŭ şi către Dumnezeŭ a pururea

rugători fierbinŃi.

Penticostar, Bucureşti, 1768

(BRV, II, pp. 183-284)

***

COMENTARIU: A doua jumătate a secolului al XVIII-lea aduce nu doar

identificarea mai precisă a partenerului (lectorul), dar şi o altă concepŃie despre

predoslovie: ea începe să semene cu prefaŃa modernă. În acest caz, predoslovia

Mitropolitului Grigorie caracterizează cartea, o compară cu alte cărŃi, orientează
lectura prin accentele pe care le pune, prin trăsăturile pe care le evidenŃiază. Nu

mai există adresările stereotipe către cititor, actul lecturii este predeterminat
indirect, prin ideile despre carte care îi sînt comunicate, începînd cu distincŃia
dintre „materie“, „formă“ şi „conŃinut“. Chiar dacă nu i se adresează direct,

Grigorie are în vedere un lector instruit. E, şi acesta, un semn că autorii vremii

intuiau stratificarea publicului.

***

Predislovie

Către cetitoriŭ, arătare în scurtŭ vrednice învăŃături, nu ca să fie, sau să

poată ia a fi deşteptare spre a creade deşertăciunilorŭ ei, saŭ spre oareşcare

îndelungate gînduri, ci numai la vremi slobode să-i poată sluji spre oareşcare

169
veselie. Mai alesŭ la cei ce sîntŭ politicoşi şi învăŃaŃi a le socoti şi cu supŃire

minte a le judeca; darŭ nu pentru cei proşti, că ori mărgăritariulŭ înnaintea

porcilorŭ, ori aciastă carte înnaintea celorŭ proşti, totŭ una să socoteaşte.

Curioznică şi în scurtŭ arătare

celorŭ ce iubesc a cerca vrednice
învăŃături dinŭ FIZIOGNOMIE.

Tălmăcită dipe limba nemŃască în cea

rusască, cumŭ şi pe limba aciasta
moldoveniască. S-au tălmăcitŭ şi s-au

tipăritŭ în tipografia cea politicească,

de popa Mihai StrilbiŃchi, exarhŭ
dinŭ Mitropoliia Iaşului. 1785

Octomb. 16

COMENTARIU: Despre Exarhul Mihail StrilbiŃchi nu s-ar putea spune,

astăzi, că este politically correct. În orice caz, discriminarea între cititorii

„proşti“ şi cei „politicoşi şi învăŃaŃi a le socoti şi cu supŃire minte a le judeca“
introduce în relaŃia dintre autor şi cititor criteriul competenŃei de lectură. E

vorba, desigur, şi despre un avertisment: cartea nu e una de cult, nici de pilde şi

învăŃături, ci e cu totul atipică pentru inventarul bibliografic al epocii vechi.
ConŃinutul său oarecum subversiv îl îndeamnă pe prefaŃator să avertizeze că

cititorul slab s-ar putea lăsa cuprins, după lectura ei, de cine ştie ce „îndelungate
gînduri“ ori ar lua calea unei vieŃi pline de deşertăciuni. MinŃile subŃiri vor şti
însă să respecte modul de întrebuinŃare: vor citi doar în timpul liber (la vremi

slobode) şi doar în scopuri de „evaziune“ (spre oareşcare veselie). Chiar dacă şi

cărŃile de acest tip, şi predosloviile precum a lui Mihail StrilbiŃchi sînt destul de
rare în epocă (mai ales în variantă tipărită), nu putem să nu consemnăm

noutăŃile pe care le sugerează aceste cîteva rînduri: lectura de evaziune, apariŃia

170
ideii de competenŃă de lectură (cititorii nemaifiind identificaŃi după criterii

sociale, religioase etc.) şi – dacă nu pare o exageraŃiune – aspectul de „text

publicitar“ al scurtei predoslovii: scurt, la obiect, expresiv, stîrnind curiozitatea,
identificîndu-şi clar „publicul-Ńintă“.

***
Înnainte cuvîntare cătră cetitori.

Întrŭ aciastă cărŃulie, o iubiŃi cetitori, nu veŃi afla voroave cu nevoe la

înŃălesŭ. Că sîntŭ proaste socoteale, şi învăŃături pre scurtŭ şi lesne, carele să

înŃălegŭ fără ostăneală de fieşteşi carele. Nŭ sîntŭ învăŃături de obiceiŭ şi

politiceşti precumŭ sîntŭ acealea ale lui Epicticŭ şi ale altora, ci sîntŭ socoteale
creştineşti, carele privescŭ numai cătră adevărulŭ celŭ evanghelicescŭ şi cătră

credinŃa lui Hs. Aceaste socoteale nu sîntŭ date numai cătră cei îndălungaŃi de
lume şi cătră cei ce petrecŭ pururea întrŭ rugăciuni nă încetate, ce şi cătră aceia
carii vieŃuiescŭ în lume şi nu cunoscŭ atîta de curatŭ tainele lui Dumnezeu. Că

potŭ şi aceştea mai apoi după grijile lumii ca să o citească. Că cu adevăratŭ le

prisoseşte puŃinică vreame şi pentru mîntuirea lorŭ. Dă nu o vorŭ putea să o
citească toată într-o zi, iară mai puŃinŭ vor putea ca să procitească în fieşteşi

care cîte un capŭ, mai nainte pînă ce nu începŭ grijile. DimineaŃa după ce veŃi
sfîrşi cea datoare şi după obiceiŭ rugăciunea cătră Dumnezeu, citiŃi unŭ capŭ;
însă cu socotinŃă ca să o puteŃi înŃăleage bine. De nu vă vor fi lăsîndŭ lucrurile a

ceti dimineaŃa, puteŃi şi cătră seară mai nainte pînă nu mergeŃi spre patŭ.
Aceaste socotinŃe, măcarŭ că sîntŭ şi mici, iarŭ întră în sufletulŭ nostrŭ de-lŭ
pecetluescŭ ca şi peceatea pre ciară.

ÎnvăŃături creştineşti, Viena,

1785 (BRV, II, pp. 306-307)

171
 COMENTARIU: „IubiŃii cetitori“ cărora li se adresează această prefaŃă nu

trebuie să aibă neapărat „minte supŃire“ (v. mai sus): cartea e pe înŃelesul
tuturor, e pentru un public „de mase“. Aşa încît prefaŃatorul simte nevoia să dea
indicaŃii de lectură concrete şi precise: cînd să citească (dimineaŃa ori seara,

înainte sau după „grijile zilei“), cum să segmenteze textul („cîte un cap“) şi în
orice caz să acorde o atenŃie specială stării sale interioare („cu socotinŃă ca să o
puteŃi înŃăleage bine“). Lectorul imaginat aici de autor pare unul puŃin iniŃiat

într-ale lecturii, cu griji multe şi prea puŃin timp pentru ale sufletului: este,
probabil, vechiul public de „ascultători“ ai lecturilor din biserică, ajuns acum la
un anume grad de alfabetizare şi care trebuie convins să citească singur ceea ce

pînă mai ieri auzea de la preot. Autorul român e şi un pedagog al lecturii.

***

f. 1: Poartă pre care deşchizindu-o cetitoriul va afla întru lucrare toate

acele ce norocul şi întîmplările au pricinuit lui Tarlo şi prietenilor săi la

nenorocita şi fericita lor stare. Istorie ithicească şi interesătoare care s-au

tălmăcit di pe limba franŃuzască în cea moldoviniască, în zilele preaînălŃatului şi
luminatului domnŭ, mărie sa Alexandru Ioan Mavrocordat şi pentru întîia

domniia la scaonul Moldavii, la anul de la Hristos 1786. Scris-am eu iubitoriul

de ostenele, prin silinŃa şi alcătuirea drepŃii mele, Ştefan Stîrce.
f. 2: Tălmăcitoriu cătră cetitori

Alcătuitoriul acestor întîmplări s-au întocmit cu gustul obştii, care nu

obicinueşti a ceti proimia, deci şi el n-au făcut proimios la începutul scrierii lui,
eu încă vrănd să urmez pilda lui, asemine cruŃ pe cetitori de aciastă supărare,

atăta numai înştiinŃăz, că istorie aciasta mi-au părut aşe de interesitoare şi bine
tocmită, că am socotit-o vrednică de tălmăcire moldoviniască. [...] [Cartea] nu
priveaşti la alt sfărşit, decăt la mulŃimi folositoare zăbavă a cetitorilor, fiişti care

va afla aice plăcerea unită cu folosinŃa, o zugrăveală vie a turburării, şi a orbirii,

172
ce pricinuesc patimile, şi o îndreptare a năravurilor prea curată. Căci vor vedea

fapta bună biruitoare, şi răutatea pedepsită, pre care şi numai să cade să cerci
cineva la acest feliu de scriere, pentru aciasta eu am bune nădejdi, că cetire
aceştie va pricinui plăceare şi mulŃumire obştii.

Epilog, f. 269-270: „Această carte ci să numeşte Tarlo este prea de mare

zăbavă unui cetitori ce va vrea ca să o citiască. Şi am început-o a o scriia de la
leat 1786 dechemvrie 1, întru cea dintîi domnie a mării sale Alexandru Ioan

Mavrocordat voevod; şi la 3 zile ale lunii lui dechemvrie i-au venit mazilie carile
au domnit un an şi 11 luni aice în scaonul Moldovii şi domniia aceştii Ńări a luat-
o mărie sa Alexandru Ioan Ipsilant voevod. Şi cînd am agiunsŭ eu la sfîrşitul

cărŃii aceştiia, unde dumnalor veliŃii boeri şi toată Ńara făcea gătire mării sale
Alexandru Ioan Mavrocordat voevod şi-l aştepta din ceas în ceas ca să purceagă
la łarigrad după obiceiul domnilor vechi. [...]

Iar cartea aceasta am scris-o pentru însuşi trebuinŃa mea şi cini mi-ar lua-
o fără ştire, sau fără voia mea, să fiia blăstămat de Domnul Dumnezeu şi de
Preacurata Sa Maică şi de 12 slăviŃi Apostoli şi de 318 sfinŃi părinŃi de la Soborul

Nichei şi de mine în veci neiertat. 1787 ghenuarie 27, Ştefan Stîrce.

La zi întîiu a lunii lui dechemvrie am făcut începire la scris şi iar într-
această lună i-am făcut şi sfîrşitul. Însă n-am stătut numai pe scrisoare ce am

împărŃit în trei părŃi, adecă o parte făceam întîiŭ slujba stăpînului, al doilea
printre slujba stăpîniască m-am apucat de scrisoare pentru ca să nu mă abat la
lucruri necuvioase; iar al triile, prea puŃină vreme îm rămănea de odihnă; şi iată

dar că nu-mi rămănea vreme de a mai cugeta la alte lucruri nefolositoare. (CMR,
I, pp. 85-87)

COMENTARIU: FolosinŃa începe să fie unită cu plăcerea, cartea conŃine „o

zugrăveală vie a tulburării“ şi „este prea de mare zăbavă unui cetitori ce va vrea
ca să o citiască“: se întîmplă ceva în comunicarea dintre autor şi cititor.

Delimitările sunt încă nesigure, folosul şi plăcerea merg împreună, lectura

173
moralizatoare e în continuare cea mai potrivită, dar nu mai e obligatorie, şi nici

nu se mai inspiră din preceptele religioase. Scriitura suprapune în continuare

tipurile de discurs: autorul evadează din convenŃia de lectură pentru a
consemna istoria vremii sale (Alexandru Mavrocordat), copistul-prefaŃator e şi

cronicar, genurile nu sunt limpezi, convenŃiile se încalcă uşor. Şi asta pentru că

practica scrisului (=copierea de cărŃi pentru sine) e un mod de a-şi ocupa
timpul, pentru a nu se mai gîndi la lucruri nefolositoare. O bună sugestie pentru

cititor, un edificator usage du livre…

***

Cătră cetitori

Iubite cetitoriule! ori cine eşti, preot saŭ de altă vrednicie, casnicŭ, iubitori

de albine, iată că văzînd eŭ şi cunoscînd cum trec Ńiitorii de stupi preste

bunătatea aceştii economii cu ochi vicleni, şi cum iaŭ ei albinele supt pază
numai pănă atunci, pănă cînd le umplŭ iale coşniŃele de bunătăŃi, iară mai pe

urmă le pedepsescŭ cu moarte, am simŃit datorie, ca să arăt lîngă alte învăŃături,

ce să cuvin stuparilor a şti, o mijlocire din multe probe dovedite, cum să scoaŃă
albinele din coşniŃa, care voiaşte a lua fagurii toŃi, afară de a omorî albinele? Că

doară s-arŭ dezrădăcina şi din părŃile noastre acest obicei fără de milă.
Şi ca să arăt cuprinsulŭ aceştii învăŃături mai dezvolt celor ce au rîvnă
cătră dînsa, am găsit cu cale să îndreptez pre unul ca acela la întrebările ceale

din jos cu slove mici, că întrebîndu-să printr-însăle cu socoteală, va lua

răspunsŭ de înŃăleagere dela fieşte care stih din susŭ ce e cu slove mari.
Deci, te rog, ceteaşte fieşte ce învăŃătură adese ori, ca să o pricepi şi ca să

poŃi deştepta şi pre alŃii.

Ceteaşte-o în ciasurile ceale ce-Ńi prisosesc din slujbele tale, cu acea osîrdie
cu care vei simŃi că m-am sîrguit şi eŭ a o pune înnaintea neamului mieŭ cu

rîvnă.

174
 Şi iarăşi zic, ceteaşte-o pentru datoriia ce Ńi să cuvine a avea cătră cei

neprocopsiŃi, şi a-i îndrepta, ca să se deprinză şi alŃi după temeiurile ceale

încuviinŃate ale aceştii desfătătoare economie şi folositoare fieşte căruia casnicŭ.
Că ce iaste cetirea fără de dulceaŃa luării aminte? Şi ce iaste alergarea cu

ochiiŭ pre o carte fără de a lua folosire? Cŭ adevărat, nu iaste alt ceva, fără
numai un sunet ce au trecut reapede preste puterile înŃălegerii, fără de a lăsa
vre-o lucrare de folos cugetului.

Toate aceste învăŃături, care le-am adunat avînd cîte odată răgaz de trebile
slujbei meale, iubitoriul mieu, primeaşte-le şi le cugetă cu deadinsul, şi unde s-
ar întîmpla să nu înŃălegi bine, întreabă-te cu alŃii, că precum nu e tot deauna cu

putinŃă a călători pretutindinea fără de povăŃuire, aşa şi învăŃătura aciasta nu o

am putut scrie în limba noastră cît să o înŃăleagă toŃi în toate laturile.
Că pre unele locuri să usăbeaşte vorba, pentru lipsa şi scăderea cuvintelor

în limba rumânească, şi mi-au căutat să mă ajutoresc cu cuvinte împrumutate

dintr-alte limbi.
Iară de te vei folosi ceva cu aciastă învăŃătură, aciasta va fi bucuriia mea.

Economia stupilor acum întîi

izvodită şi dată de IOAN MOLNAR

doftorul de ochi în marele PrinŃipat

al Ardealului. Cŭ privileghiumul
împărăteştii şi crăieştii măriri. ÎN

VIENNA. La Iosif nobil de KurŃbekŭ

împărătescŭ şi crăiescŭ de Curte, a
neuniŃilorŭ Rumâni şi a Sîrbilorŭ

Typograf, şi vînzătoriŭ de cărŃi. În

anul 1785. (BRV, II, pp. 308-309).

175
 COMENTARIU: CărŃile utilitare schimbă practicile şi indicaŃiile de lectură,

pregătind apariŃia cititorului modern. Chiar şi “ÎnvăŃăturile creştineşti“ ar putea

fi încadrate în acest tip de cărŃi, pentru că e vorba despre un ghid, o introducere
în domeniul religiei creştine, pe înŃelesul tuturor. Paginarea specifică unui astfel

de manual sau ghid pune probleme de lectură, rezolvate prin cîteva indicaŃii
practice: multă luare aminte la „slovele mici“ şi „slovele mari“ care diferenŃiază
întrebările de răspunsuri. Altminteri, scoposul e mai înalt: ce ar fi „cetirea fără

de dulceaŃa luării aminte“? Ce ar fi, adică, lectura fără interpretare?…

***

Înnainte cuvîntare

Evangheliile şi Epistoliile, care sîntŭ rînduite a să ceti la slujba

Dumnezeiască, sîntŭ pline de învăŃătură şi sîntŭ vrednice de a să cerceta şi a să
înŃeleage dela fieşte care creştinŭ, fiindŭ că Evangheliile şi Epistoliile cuprindŭ

ceale prea alease şi prea vestite lucruri, care trebuie să credemŭ, după cumŭ să
şi ştimŭ învăŃăturile pentru obiciaiurile ceale bune ale noastre.
Iaste atîtŭ de folosŭ, cîtŭ iaste şi obicinuitŭ, că prinŭ goală cetire şi de

rostŭ învăŃătură nu să poate deplinŭ a ajunge la sfîrşitulŭ acesta; pentru aceia la

îndreptarea şcoalelorŭ celorŭ naŃionaliceşti neunite întrŭ unŭ feliŭ de chipŭ s-
au adusŭ aminte aceia care mai bine să cuvine la treaba aciasta, să cuprinde

întrŭ aciasta, ca dascălulŭ:

1. Să porunciască Evangheliia saŭ Apostolul prinŭ ucenici adunaŃi (avîndŭ
toŃi saŭ cei mai mulŃi cărŃile Evanghelii de unŭ feliu) înpreună rarŭ să cetească;

darŭ cîndŭ ucenicii n-au cărŃi, atuncea dascălulŭ trebue să citească înnainte
Evangheliia rarŭ şi lămuritŭ, saŭ să lase să citească vre unŭ iscusitŭ ucenicŭ.
După ce acestŭ feliŭ de cetire înnainte de vre-o cîteva ori să va fi făcutŭ, atuncea

dascălul numeşte:

176
 2. Pre Evanghelistul saŭ cartea dintrŭ care s-au luatŭ partea cea înnainte

cetită, şi arată capulŭ cu stihulŭ înpreună, de la care începe ştuculŭ, şi ascultă.

3. Toate aceastea, aşa şi ceale următoare, le scrie după methodulŭ
slovelorŭ, pre tabla cea neagră a şcoalii, porunceşte de vreo cîteva ori să le

poftorească, şi toŃi împreună să le zică apoi de chilinŭ cîte unul să le zică.

4. Aicea iară aşa păşaşte cu cuprinderea şi cu ştucurile acealea, care în
Evanghelie şi în Apostolŭ mai alesŭ sîntŭ vrednice de luare de seamă; ştucurile

saŭ părŃile întrŭ care Evangheliia saŭ Apostolulŭ s-au înpărŃit şi s-au dezvoltŭ,
le aduce înnainte, ca să le facă mai cunoscute suptŭ ştiute înpărŃiri, şi îi învaŃă
tot deauna stihulŭ, întrŭ carele ştucurile ceale vreadnice de luare de seamă să

află, aseamene înnainte citeaşte şi stihulŭ.

5. ÎnvăŃînd pruncii cuprinderea după chipulŭ celŭ pomenitŭ, le tîlcuiaşte
locurile ceale prea vrednice de luare de seamă, cărora iaste lipsa tîlcuirea. Toate

a le tîlcui arŭ trebui prea multă vreame şi a Ńinea pre prunci, arŭ cădea cu greu.
Locurile aceastea le însemnează dascălulŭ cu o slovă saŭ cu altŭ feliŭ de semnŭ
despre o parte, ca să aducă aminte ucenicilorŭ că voiaşte a le tîlcui, despre altă

parte, ca însemnatele tîlcuiri întrŭ thema sa (pentru că fiindŭ învăŃătura în

măini să poată avea) mai lesne să poată afla.
6. Mai pre urmă dascălulŭ învăŃăturile credinŃii şi a obiciaiurilorŭ celorŭ

bune, care să cuprindŭ în Evanghelie saŭ care curge de acolo, şi însemnează

loculŭ saŭ stihul, de unde acealea s-au scosŭ, citeaşte înnainte loculŭ din
Evanghelie; aciasta face dascălul şi la părŃi, întrŭ care Evanghelia s-au dezvoltŭ.

ÎnvăŃătoriulŭ care iaste iscusitŭ va şti singurŭ toate aceastea să le facă,

pentru că aciasta unora iaste cu greŭ şi pentru că fieşte care cărŃile ceale
trebuincioase spre tîlcuire nu le are la îndemînă; pentru aceia să socoteşte de

folosŭ a fi Evangheliile şi Apostolulŭ după mai susŭ arătulŭ planŭ să se dea în

tipariu.
Dascălulŭ bine va face deacă să va sluji cu Evangheliia cea mai mare,

pentru că fiindŭ de trebuinŃă a arăta locurile acealea, care dela bisearică la

177
cetirea de obşte nu sîntŭ rînduite, şi înŭ aciasta a noastră mică carte nu să află,

dară în Evangheliia cea mare aflîndu-să le găseşte.

Tălcuialele s-au luatŭ dinŭ cărŃile ÎnvăŃătorilorŭ bisericeşti, prin multe
feliuri de chipuri de scrisoare, toate după cuviinŃă s-au deschilinitŭ şi, cîtŭ s-au

pututŭ, pre scurtŭ s-au făcutŭ, ca într-un ciasŭ cuprinderea a unuia ştucŭ
rînduitŭ pe o Duminecă, pe o sărbătoare, saŭ pre altă zi, să aducă ucenicilorŭ
întrŭ Ńinerea de minte, şi ca să-i facă să înŃeleagă.

Vrînd în doao întrŭ o săptămînă a întrebunŃa aciasta, poate într-un ciasŭ

Evangheliile de Dumineci, darŭ într-altŭ ciasŭ Apostolulu. Însă de va rîndui la
aciasta numai unŭ ciasŭ, atuncea va trebui într-unŭ anŭ Evangheliile, şi într-

altulŭ Apostolul a tîlcui. Evangheliile de sărbători pentru aceaia le-au aşăzatŭ,

ca cu dînsele la sărbători să se poată sluji prunci în locurile aceale unde iaste
bisearică, de să face slujbă care o ascultă prunci.

La sfîrşitulŭ acestui Tractatŭ preste Evanghelii şi preste Apostolŭ să punŭ

înnainte întrŭ o înpreunată rînduială, pre o tablă, toate învăŃăturile ceale
însemnate ale credinŃii şi ale obiciaiurilorŭ celorŭ bune, cu care întrŭ o clipă să

va putea vedea cumŭ sîntŭ Evangheliile şi Apostolulŭ pline de învăŃătură

bogată; şi întrŭ rînduitele ştucuri spre cetire la slujba Dumnezeiască, vinŭ
înnainte dovezile şi adevărurile ceale mai alease şi mai vrednice, care noi

credemŭ, şi învăŃăturile ceale mai bune, care sîntŭ de lipsă la obiciaiurile

noastre ceale bune.
Unele Evanghelii, care nici la Dumineci, nici la alte sărbători a să ceti nu

sîntŭ rînduite, şi aicea s-au pusŭ şi s-au tîlcuitŭ, aciasta iaste pricina, că foarte
mare şi adîncă învăŃătură întrŭ credinŃă şi întrŭ obiciaiurile ceale bune dinŭ tr-
însele putemŭ cîştiga, aşa învăŃătoriulŭ poate cîndŭ va găsi prileji să dea

înnainte.

Dezvoaltele şi tîlcuitele

Evanghelii a Duminecilorŭ, a

178
 sărbătorilorŭ, şi a oareşcăror zile

spre trebuinŃă CateheŃilorŭ şi a

Dascălilorŭ neuniŃi ce să află în
Mare PrinŃipatulŭ Ardealului. Prinŭ

Dimitrie Eustatievici Directoriulŭ

Şcoalelorŭ Neunite NaŃionaliceşti în
limba rumînească puse şi tocmite.

Cŭ blagosloveniia PreaosfinŃitului
Domnului Gherasim Adamovici
Episcopŭ NeuniŃilorŭ în Ardealŭ. Să

vinde fără legătură cu 14 creiŃari.

Sibiu, la Petru Barta, chesaro-
crăiesculŭ privilegheatulŭ tipografŭ a

cărŃilorŭ celorŭ sholasticeşti neunite

rumâneşti. 1790

COMENTARIU: Ceea ce cu atîta minuŃie se descrie aici aduce cu

„procitania“ din Amintiri din copilărie. E o întreagă „metodică a predării“ şi o
detaliată descriere a lecturii utilitare, cu scopul de a învăŃa/memora învăŃăturile

evanghelice. DistincŃia între lectura în biserică (din „Evanghelia cea mare“) şi

„lectura de obşte“ arată că cititul unor asemenea cărŃi de „vulgarizare“ a
Evangheliei avea drept scop nu doar cimentarea comunităŃii creştine, dar şi

crearea unor „comunităŃi interpretative“, care să aibă aceleaşi practici de lectură

şi aceleaşi utilizări ale textului.

***
Cătră cetitoriul

179
 [...]Cŭ mare dreptate poate zice neştine că neamulŭ rumânesc prin

învăŃătura istorii nu să poate îndrepta şi nu să poate rîdica din prostiia sa,

pentru că istoriile de acestŭ feliŭ nu să află în limba rumânească scrise şi
tipărite; însă o apărare una ca aciasta aşa mi să pare că nu va putea avea

îndestulat temei, că eŭ aice nu grăiesc de cei ce-şi chivernisesc viiaŃa sa cu

sudorile cîmpului şi alte lucruri mehaniceşti, ci de cei ce sînt din naşterea sa
slobozi şi scutiŃi de greutăŃile locului celui în care lăcuesc. Omului celui plugari

destul iaste deacă va putea învăŃa din gura preotului săŭ istoriia cea mică a
bisearicii sale şi poruncile legii, întrŭ care să cuprinde toată ascultarea şi
supunerea cătră Dumnezeŭ şi cătră cei mai mari stăpînitori. Fără care

învăŃătură nici un preot nu poate, după cuvîntul lui Dumnezeŭ celui mare,
turma sa bine a o păstori.
Eŭ grăesc dinadins de învăŃătura cea mică a Bisearicii şi de nişte porunci

ale lui Dumnezeŭ şi de supunere cătră stăpînitori, la care chiar preoŃii, după
cuvîntul Evanghelii, sînt datori a povăŃui şi a îndrepta pre oamenii săi, iară nu
mă uit mai josŭ, că neamul rumânesc, mai tot, nu ştie să facă o cruce în fruntea

sa, şi de rugăciunea Tatălui nostrŭ nici aminte nu-şi aduce. Oare cu a cui
greşală, vină şi lenevie? crez că vei pricepe cetitoriule măcar nu-Ń voi spune. [...]
Această mititică istorie numai de o cercare s-au tipăritŭ, ca să vedemŭ, cu

ce fierbînŃală s-arŭ cuprinde de cărturarii cei rumâneşti, iară nu pentru vre-unŭ

căştig osebitŭ; care de va avea cinste şi va fi priimită înnaintea cărturarilorŭ
celorŭ rumâneşti, cu bună seamă, în scurtă vreme, şi alta mai frumoasă şi mai

iscusită a łării Muscăceşti, Ungureşti şi a altora Ńărilorŭ istorie în scurtŭ, cu

însămnarea anilorŭ, de întîmplarea lucrurilorŭ celorŭ vrednice de ştiutŭ să va
tipări de acestŭ tipografŭ.

Nu mă poci răbda, cetitoriule, ca să nu-Ńi spui că măcarŭ că pentru totŭ

feliulŭ de slăbiciune şi îndreptare a plugarilorŭ, prea luminatulŭ şi prea
înnălŃatulŭ Înpăratŭ şi Craiulŭ Iosif al doilea, fiiulŭ celŭ iubitŭ alŭ prea

luminatei Înpărătesei Mariei Therezii, maicii noastre, din destulŭ s-au nevoitŭ,

180
poruncindŭ ca să se afle vre-unŭ modrŭ pentru învăŃătura neamului rumânescu;

totŭ în zadar i-au fostŭ osteneala lui. [...]

Destulŭ şi peste fire să osteneşte şi Domnulŭ Dimitrie Estatovici şi D.
Şincai, ca nişte orînduiŃi preste aceaste şcoale Directori, şi să nevoescŭ despre

deşteptarea şi bună creşterea copiilorŭ celorŭ rumâneşti. Însă măcarŭ că,

precumŭ zisei, aceşti de laudă vrednici Domni multe cărŃi rumâneşti, cu
vătămarea sănătăŃii şi scurtarea vieŃii sale, pentru treaba copiilorŭ celorŭ

rumâneşti au făcutŭ, şi în tipariŭ lumii le-au datŭ, pînă acumŭ foarte puŃintică
mărturie au datŭ neamulŭ rumânescŭ de învăŃătura sa la prea înnălŃată
Gubernie. Ştiŭ că vei zice, cetitoriule, că sîntŭ cuprinşi copii Rumânilorŭ cu alte

nevoi şi nu potŭ învăŃa carte, însă eŭ la aciasta aşa amŭ a-Ńi răspunde, că
dezvinovarea unuia ca acesta numai din prepusul omului celui leneş porneaşte,
fiind-că învăŃătura şcoalelor chiar atuncea să dea înnainte, cînd nici copii, nici

părinŃii lor au mult lucru, şi la cîmp mai nimic de a lucra. Aşa dară cine nu va
zice că părinŃii copiilorŭ numai cu leneviia şi cŭ nebăgarea în seamă umblă a
mulŃămi pentru osteneala acestor buni bărbaŃi? D. Molnar Doftorulŭ, preste

toată osteneala proforii sale încă au făcutŭ o gramatică rumânească foarte

frumoasă, precumŭ şi alte cărŃi de iconomia stupilorŭ, însă copii neamului
rumânescŭ nici după aciasta nu să prea batŭ, măcar că multe cuvinte frumoase

arŭ putea afla într-însa, ci au lăsat-o la alte neamuri, care preste puŃină vreame
cu mai bunŭ temei şi cu mai alese cuvinte vorŭ putea grăi de cîtŭ Rumânii
rumâneşte.

Rogu-mă Ńie, cetitoriule celŭ bunŭ şi înŃeleptŭ, socoteşte şi judecă acumŭ

ce vorŭ zice neamurile ceale lalte, care-şi proslăvescŭ în veacurile de acumŭ,
prin învăŃătură şi prin neîncetată cetirea cărŃilorŭ celorŭ de folosŭ, nu numai

leagea sa, ci şi toate lucrurile sale cele lalte, de neamulŭ nostru? Ştiindŭ cumŭ
de tare doreşte prea înnălŃată Gubernie şi prea osfinŃitulŭ D. Episcopŭ de
fericirea şi de îndreptarea neamului rumânescŭ, mă temŭ că cŭ bună seamă aşa

vorŭ zice: „Rumânii măcarŭ că sîntŭ vrednici de ascultare şi măcarŭ că aŭ capŭ

181
bunŭ de a învăŃa, darŭ totŭ să veade că sîntŭ supuşi leneviei şi neascultării“.

Deci mai în scurtŭ vorŭ zice încă că aceastea toate nici o mai mică mulŃemită nu
vorŭ afla la neamulŭ rumânescŭ, că ei şi dintr-unŭ tîiŭ au fost aşa de ne
ascultători şi nesupuşi. O jale, şi multă părere de rău, cîndŭ va trebui să auză

neamulŭ rumânescŭ aceastea din gurile altorŭ neamuri, adăogîndŭ şi aciasta

încă: neamului rumânescŭ staŭ acumŭ toate învăŃăturile slobode, adecă şcoală
latinească, ungurească, nemŃească şi alte meşteşuguri staŭ deşchise înnaintea

ochilor neamului rumânescu, şi totŭ să sfiaşte a să adăpa cu învăŃătura lorŭ, ci

zace în leneviia sa, ca viiarmele în putrigaiulŭ său.
Spune-mi mie, cetitoriule, mai pre urmă: ce folosŭ şi ce feliŭ de bucurie,

laudă şi îndestulare va avea ciata prea cuvioasă a Blajului, şi pentrŭ iscusirea sa

în totŭ Ardealulŭ multŭ lăudată, pentrŭ cărŃile ceale multe de mîna sa prinŭ
multă osteneală şi răbdare spre folosulŭ de obşte făcute, văzînd că lucrul

mîinilorŭ sale stă şi zace neîntrebuinŃatŭ şi pusŭ în rătăcire?

Ciata prea cuvioasă şi cu învăŃături multe înpodobită nimicŭ alta nu va
zice, ci supărîndu-să de neascultarea noastră va striga în glasŭ mare: „Doamne,

la zidirea mîinilorŭ tale aŭ ieşit după porunca ta vestirea noastră şi n-aŭ auzitŭ
glasulŭ cuvîntului nostru, fie lui după cumŭ voeşti“. Socoteşte, cetitoriule, ale
cui sîntŭ aceste cuvinte? şi te păzeşte de osînda lor, că e grea.

Aşŭ avea şi eŭ nişte scripturi moraliceşti saŭ învăŃătura despre năravurile

ceale bune, însă văzîndŭ că nici aceastea, care sîntŭ prinŭ mai mare şi mai
iscusite feaŃe întrŭ învăŃătură de cîtŭ mine făcute şi tipărite cărŃi, n-aŭ folosŭ şi

cinste înnaintea neamului nostru, nu mă îndrăznescŭ a le da în tipariu.

Aceastea sîntŭ acealea, iubite cetitoriule, care eŭ de multŭ amŭ fostŭ
hotărîtŭ în mine să Ńi le daŭ înnainte; văzîndu-le dară acumu, nevoiaşte-te şi

sfătuiaşte ca un bun priiatenŭ alŭ neamului rumânescŭ pre toŃi fraŃii noştrii (că
toŃi amŭ ieşitŭ numai de la o părechie de oameni fără nici o deschilinire) ca să
nu pue la uitare silinŃa, nevoinŃa, sîrguinŃa şi osteneala acestor aici însemnaŃi

Domni, că ei cu bună seamă n-aŭ încetatŭ a să nevoi spre îndreptarea şi

182
iscusirea neamului rumânescu, şi nici nu vor înceta, numai să aibă îndemnare şi

sîrguinŃă dela acestŭ neamŭ. [...]

În urmă, la greşalele meale, de eşti înŃelept, ştiŭ că nu te vei uita cu ochiulŭ
îngrozirii, nici cu gura clevetirii nu mă vei călca, ci vei zice: de n-arŭ fi om, n-arŭ

putea greşi, şi gîndulŭ bunŭ acopere totŭ deauna greşalele slovelorŭ şi

cuvintelorŭ.
De bine voitoriu,

Dimitrie Iercovici,
alŭ crăeştii dinŭ mare prinŃipatŭ alŭ

Ardealului Gubernii translatorŭ“

Istoriia a Alexandrului celui

mare din Machedonia, şi alui Darie

din Persida ÎmpăraŃilor. Cu învoirea
celor mai mari. S-aŭ tipărit în

Tipografia lui Petru Bart din Sibiu la

anul Domnului 1794 (BRV, II, pp.
361-365).

COMENTARIU: Aici nu sunt prea multe de spus: Dimitrie Iercovici

desfăşoară o retorică suficient de personală pentru a convinge că starea lecturii

printre românii transilvăneni nu era prea bună: poporul cel de obşte nu avea
acces la cărŃi, dar nici „cărturarii cei rumâneşti“ nu se cuprindeau de cine ştie ce
„fierbînŃală“ la vederea cărŃilor. Programul de „luminare a plugarilor“ iniŃiat de

Şcoala ardeleană se va realiza nu doar prin marile lucrări ale lui Şincai, Petru
Maior, Molnar, Eustatievici şi ceilalŃi, dar şi prin editarea unor cărŃi de uz
practic (ghiduri pentru agricultori ori meşteşugari, de pildă), accesibile unui

public ceva mai larg. Începe să se formeze publicul modern, iar printre

183
utilizările textului scris îşi face tot mai mult loc dimensiunea pragmatică: cititul

cu folos concret, măsurabil în viaŃa de toate zilele. Peste doar cîteva decenii,
mica burghezie în formare va începe să îmbine folosul cu plăcerea altfel decît în
epoca veche. Deocamdată însă, Dimitrie Iercovici face un interesant „raport

despre starea lecturii“ din vremea sa.

***

Tuturor de aleasă vrednicie iubitori de ştiinŃă de la Dumnezeu toate

darurile îndurărilor.

Iată, iubiŃilor, că pun înnaintea voastră învăŃătura graiului frumos şi a

vorbei împodobite, ce să iveşte acum întîiadată în limba românească, ca un odor

purtătoriu de folos părŃii politiceşti şi propoveduitorilorŭ cuvîntului lui

Dumnezeu, ca să le fie puternici în cuvîntare.
În cît şi scolasticilorŭ învăŃători le iaste de lipsă, că prin canoanele ei trag

inimile tinerilor spre îndreptare; măcar de ar fi şi tari la inimă, o moae, şi cu

osărdie o dumereşte sa-ş plîngă faptele greşalelor sale ceale ne încuviinŃate şi-l
deşteaptă să să prefacă într-un om nou şi bine plăcut lui Dumnezeu. Că ce poate

să fie mai de folos de cît aciasta?

Deci, iubiŃilorŭ, deprindeŃi-vă întru învăŃăturile ei, şi sporiŃi în mergerea
înnainte spre lauda Părintelui din ceriuri şi a creşterii binelui de obşte.

Al tuturor de bine voitoriu,

Autorul

Scris în cetatea Sibiiului în 13 zile Iulie 1797.

Retorică adecă ÎvăŃătura şi

Întocmirea frumoasei Cuvîntări.

184
 Acum întîiu izvodită pe limba

românească. Împodobită şi
întemeiată cu pildele vechilor
filosofi, şi Dascăli bisericeşti. În

Buda. S-au tipărit în crăiasca

Tipografie Orientalicească, a
Universitatei Peştii. 1798 (BRV, II,

pp. 403-404).

COMENTARIU: O semnătură atît de seacă, „autorul“, pare banală astăzi,

dar pe atunci era o inovaŃie, un pas spre modernitate, cu standardizarea

obiectului-carte şi „depersonalizarea“ autorului…
***

Predoslovie. La anulŭ 1803 Fevruarie 4

În ştire să-i fie căruia i să va întîmpla a să pleca întru săraca scriitoarea de

ani truda mea aciasta, cum că ceste scrise aicea nu cu o chibzuire ca aciasta s-au
scris aicea, pentru ca prinŭ tipariu să le scoŃŭ în lume, şi întru cunoştinŃa

oamenilorŭ celorŭ cărturari să o dau aceia, pre carea toŃi, o parte dintru sfintele
biblii, iară altă parte de la feliuri de scriitori de ani, o ştiu bine [...]; şi nu-mi era
cu trebuinŃă mie, puŃinteale oareş care grăunŃe să adaogŭ cătră jîtniŃele ceale

pline, şi întru rîurile ceale cu undă şi cu pohoae să vărsŭ unŭ pumnŭ de apă, nici
cătră prea largile cărŃile ceale scriitoare şi povestitoare ale anilorŭ, nici nevoe mi
să făcu mie, cunoscătorilorŭ, a face povestirea, şi celorŭ cu înŃelegere a le da

înŃelepciune, ci pentru a mea cunoştinŃă, şi pentru cea a chiliei cetire, nu ca cum

cu deadinsul cartea dintru mintea mea scriindu-o pentru alŃii, ci ca cum dintru
multe cărŃi, pre ceale mai alease, spre deprindere şi învăŃătură mie adunîndu-le,

mă nevoiiŭ cu ajutoriul lui Dumnezeu cărŃuliia aciasta a o scrie; iară deaca ia va

185
întra în măinile şi ale altor cetitori de cărŃi, şi deaca cui-vaş va fi ia plăcută,

pentru aciasta proslăvit fie numele Domnului [...]. Iară Dumnezeu să le dea
celorŭ ce vorŭ ceti osîrdie cătră cetire, şi luare în minte, spre căutarea folosului
celui sufletesc.

Daniil Ieromonah, Hronograf,

1803 (CMR, I, pp. 371-375)

COMENTARIU: La începutul secolului al XIX-lea, copierea de mînă era

încă o practică destul de răspîndită, chiar dacă tiparul şi negoŃul cu cărŃi luaseră

un oarecare avînt. Textele copiate erau destinate însă lecturii individuale,

pentru sine, în timp ce tiparul îşi prelua tot mai hotărît funcŃiile sociale. Daniil
Ieromonahul copiază şi compilează la fel cum făceau călugării şi cu două secole

în urmă, dar asupra eventualului cititor străin nu mai cade blestemul, ca în

trecut, ci se îndreaptă solidaritatea blîndă a iubitorului de lectură, în numele
Domnului, dar şi al „osîrdiei“ şi al „luării în minte“.

***

Iubitorilor cetitori!

Den răvna şi osărdiia ce am arătat fieşte carile iubitor de tălmăcire a feliuri

de istorii, în tot feliul de limbă, prin care ş-au agonisit cele după vrednicie laude,

îndemnîndu-mă şi eu, n-am cruŃat aciastă puŃină ostenială întru tălmăcirea

aceştii istorioare, cară nădăjduiesc a fi plăcută fieşte cărue tînăr cetitoriu.
Însă fiindcă limbile cele iubitoare de hulă pîndesc pururea prilej, nu am

îndoială că nu mă vor şi huli şi pre mine, cum osteneala me-am ales-o în

întrebuinŃarea uniia ca aceştiia, şi nu într-alta mai folosătoare. Am cinste a le
răspunde, că aciastă istorie, cu toate că cuprinde în sine numai fapte de amoriu

(lucru ce să obicinueşti acum în veacul nostru la toată starea omenească), dar

186
cetindu-o bine cu luare aminte, nu numai va înŃălege că toate aceste eroticeşti

patimi s-au mărginit, nu prin altă, decît prin însuş taina cea sfîntă a însoŃirii,
spre care scoposul şi pohta cea silnică a tinerilor libovnici au privit, dar şi pildă
de agiuns va lua întru însuş a vieŃii sale petrecire.

Istorie a celorŭ mai gingaşe

amoruri a Parisului. Din cea

greciască s-au tălmăcit în limba

moldoveniască, prin osteniala şi
osîrdiia dreptii sale Ioan Beldiman;

iar a prescrie, s-au prescris de mine

iscălitul la 818 Costachi Borş.

COMENTARIU: Cu trei ani înainte de Zaveră, prefaŃatorul acestei

istorioare se adesează unui public-Ńintă bine delimitat: tinerii. Şi chiar

preîntîmpină, printr-un artificiu retoric, reacŃiile celor „iubitori de hulă“.

Previne, adică, o eventuală lectură „ideologică“, o pornire spre cenzură. În
acelaşi timp însă, cititorul e captat prin dezvăluirea conŃinutului oarecum

subversiv („fapte de amoriu“): dl Beldiman ştie să-şi prezinte marfa, prefaŃa e în

acelaşi timp o bună reclamă.

***

În ŞtiinŃare.

Această istorioară va dovedi cetitorilor că din pricini foarte mici nasc

întîmplări cumplite şi că asupra tuturor mişcărilor noastre trebue să întoarcem

187
o băgare de seamă adîncă ca să depărtăm mîhnirea şi necazurile, pre cît este dat

unei fiinŃe supuse la atîtea patimi şi bătută de atîtea valuri.

Un Rumân doritor de înnaintarea neamului său spre învăŃătură şi fericire
şi ale căruia cugetări sînt a pururea îndreptate spre a să arăta, pe cît puterile îl

iartă, folositor fraŃilor săi, a tipărit această cărticică, socotindu-o de mare preŃ
pentru purtarea tinerilor în lume, acest teatru de veselie şi de desfătare, cînd
faptele sînt bune şi din protivă prăpastie plină de lacrămi şi de suspinuri, cînd

lucrările noastre nu să potrivesc cu povăŃuirile cuvîntului celui drept.

Numirea de romanŃ să nu sperie pe nimini, căci nu însămnează alt de cît o
istorioară plăzmuită. Aşa dar această plăzmuire poate fi bună şi folositoare şi

iarăş vătămătoare, după scoposul scriitorului. Cît pentru acest romanŃ

îndrăznim a zice că nici un părinte, nici un copil de veri ce treaptă sau feliu vor
fi, nu să poate supăra, pentru că într-însul vor vedea întîiu că neunirea familiilor

pricinueşte cele mai grozave necazuri şi al doelea că orbeasca pornire a tinerilor

la patima amorului îi asvîrle în noianurile ticăloşii şi ale chinurilor, de care
numai moartea poate să-i scape.

Ca să să lumineze un neam, nu numai că trebuesc şcoale, ci încă şi cărŃi

îndestule pentru toată treapta de oameni, scrise cu simplitate şi interesante spre
petrecere în ceasurile de odihnă şi nelucrare. Scriitorii acestor cărŃi trebue să

privească la dăsrădăcinarea năravurilor celor rele şi neclintita întemeere a celor

bune. Căci pînă cînd năravurile nu să vor îndrepta, nici o prefacere folositoare
nu să poate nădăjdui; dar stăpîni şi îndreptători năravurilor sînt fămeile, pentru

că dela dînsele împreună cu laptele ce ne hrăneşte sugem şi cele dintîiŭ

sentimente şi obiceiuri. Seghiur zice că bărbaŃii întocmesc prăvilile, iar fămeile
năravurile.

DaŃi creştere bună fămeilor, zice alt filosof şi veŃi avea bărbaŃi de ispravă;
întocmiŃi pravili drepte şi veŃi avea patrioŃi buni. Aceştii dar simŃitoare şi
drăgălaşe părŃi a omenirii îndrăznesc a închina acest mic rod al ostenelelor

mele, rugîndu-mă să treacă cu vederea greşalele ce să vor fi pricinuit din

188
neştiinŃă sau din neputinŃă şi să binevoiască a socoti că numai rîvna de a fi cît

măcar de puŃîn folositor m-a îndemnat a mă înfăŃişa cu această cărticică; de vor

plînge la citirea ei, nu o voi lua drept laudă; iar de să va întîmpla să o citească
fără vărsare de lacrămi, greşala va fi a mea, căci n-am ştiut să zugrăvesc după

cuviinŃă sfîşiitoarele patimi ale inimii, cu toate că le-am privit prea de aproape.
Fericit mă voiŭ socoti de să va priimi tălmăcirea mea cu bunătate şi mă
făgăduesc că aceasta va fi un îndemn pentru mine a tipări în scurtă vreme şi alte

cărŃi, iar mai vîrtos o culegere din nopŃile cele mai frumoase ale slăvitului Yung,
carte înnaltă şi foarte morală, zămislită de duhul cel mai înfocat şi iubitor de
omenire, în care toată treapta de oameni poate afla învăŃături mîntuitoare.

ViaŃa Contelui de Comminj sau

Triumful virtuŃii asupra patimii

amorului. RomanŃ moral. Tălmăcit

din franŃozeşte de Simeon Marcovici,
Profesor al Şcoalei NaŃionale din

Bucureşti

COMENTARIU: Modernitatea a început: apare conceptul de ficŃiune, iar

cititorului i se sugerează că lectura trebuie să vizeze emoŃia („de vor plînge la

citirea ei…“), nu doar foloasele şi învăŃăturile. Spiritul iluminist afirmă
necesitatea cărŃilor accesibile pentru mase, iar lectura devine o ocupaŃie de timp

liber. Paradigma veche nu a dispărut cu totul: persistă viziunea morală, oamenii

trebuie să caute în continuare „învăŃăturile mîntuitoare“. Dar cartea e închinată
femeilor, „aceştii simŃitoare şi drăgălaşe părŃi a omenirii“, care vor deveni

publicul preponderent al literaturii în secolul al XIX-lea. Duhul înfocat al

„slăvitului Yung“ e şi el pe-aproape, într-o epocă plină de mişcare. De aici
înainte, „iubitul cetitor“ va fi altul, desprins de pedagogia autorilor vechi:

lectura va intra tot mai mult în sfera maselor şi în practicile cotidianului.

189
190
 BIBLIOGRAFIE

ANTONELLI, 1995 – Roberto Antonelli, Tempo e spazio nella storiografia

letteraria, în ASOR ROSA, 1995, pp. 161-195.

ARIÈS, DUBY, 1986 – Philippe Ariès, Georges Duby (coord.), Histoire de
la vie privée. III. De la Renaissance aux Lumières, Paris, Seuil.

ASOR ROSA, 1995 – Alberto Asor Rosa (coord.), La Scrittura e la Storia.

Problemi di storiografia letteraria, Firenze, La Nuova Italia Editrice.
AUERBACH, 1963 – Erich Auerbach, Gli appelli di Dante al lettore, în

Studi su Dante, Milano, Feltrinelli, pp. 309-323.

AUSTIN, 1962 – J. Austin, How to do Things with Words, Oxford,
Clarendon Press.

BANNIARD, 1992 – Michel Banniard, Viva voce: communication écrite et

communication orale du IVe au IXe sicle, Paris, Institut des Etudes
Augustiniennes.

BARBU, 1990 – Daniel Barbu, Loisir et pouvoir. Le temps de la lecture

dans les Pays Roumains au XVIIIe siècle, în „Revue des Etudes Sud-Est
Européennes“, t. XXVIII, nr. 1-4, pp. 17-28.

BOOTH, 1958 – Wayne C. Booth, The Rhetoric of Fiction, Chicago. Trad.

rom. Retorica romanului, Bucureşti, Univers, 1978.
BORCILĂ, McLAIN, 1981 – Poetica americană. Orientări actuale. Studii

critice, antologie, note şi bibliografie de Mircea Borcilă şi Richard McLain, Cluj,

Dacia.
BRAUDEL, 1958 – Fernand Braudel, Histoire et sciences sociales: la

longue durée, în „Annales ESC“, 4, pp. 725-753. Reeditat în Ecrits sur l'histoire,
Paris, Flammarion, 1969, pp. 41-83.

191
 BOUZA ALVAREZ, 1992 – Fernando Bouza Alvarez, Del escribano a la

biblioteca. La civilizacion escrita en la Alta Edad Moderna (Siglos XV-XVII),

Madrid, Editorial Syntesis.
CAMARIANO-CIORAN, 1971 – Ariadna Camariano-Cioran, Academiile

domneşti din Bucureşti şi Iaşi, Bucureşti, Editura Academiei Republicii

Socialiste România.
CĂLINESCU, 1941 – G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini

pînă în prezent, Bucureşti, FundaŃia Regală pentru Literatură şi Artă; ediŃie

revăzută Bucureşti, Minerva, 1985.
CĂLINESCU, 1946 – G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu,

ediŃia a II-a revăzută, Bucureşti.

CARDONA, 1983 – G. R. Cardona, Culture dell‘oralità e culture della
scrittura, in Letteratura italiana, II. Produzione e consumo, Giulio Einaudi

Editore, pp. 25-102.

CARTOJAN, 1929-1938 – Nicolae Carojan, CărŃile populare în literatura
românească, vol. I: Epoca influenŃei sud-slave, Bucureşti, Casa Şcoalelor; vol.

II: Epoca influenŃei greceşti, Bucureşti, FundaŃia pentru literatură şi artă

„Regele Carol II“.
CARTOJAN, 1980 – Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi,

Bucureşti, Minerva; ediŃia I, 3 vol., Bucureşti, 1940-1945.

CAVALLO, 1982 – Guglielmo Cavallo (coord.), Libri e lettori nel mondo
bizantino. Guida storica e critica, Roma-Bari, Laterza.

CAVALLO, CHARTIER, 1995 – Guglielmo Cavallo, Roger Chartier

(coord.), Storia della lettura, Bari, Laterza.
CÂNDEA, 1979 – Virgil Cândea, RaŃiunea dominantă, Cluj-Napoca, Dacia.

CHARTIER, 1985 – Roger Chartier (coord.), Pratiques de la lecture,

Marseille, Rivage; ed. a II-a, Payot - Rivage, 1993.
CHARTIER, 1987 – Roger Chartier, Lectures et lecteurs dans la France

d’Ancien Régime, Paris, Seuil.

192
 CHARTIER, 1992 – Roger Chartier, L’ordre des livres. Lecteurs, auteurs,

bibliothèques en Europe entre XVIe et XVIIIe siècle, Aix-en-Provence, Alinéa.

CHARTIER, 1995 – Roger Chartier (coord.), Histoires de la lecture. Un
bilan des recherches, Paris, IMEC Editions - Editions de la Maison des Sciences

de l’Homme.
CHARTIER, MARTIN, 1982-86 – Roger Chartier, H.J. Martin, Histoire de
l'édition française, 4 vol., Paris, Promodis. Ed. a II-a, Paris, Fayard-Cercle de la

Librairie, 1989-1991.
CHIłIMIA, SIMONESCU, 1963 – Ion C. ChiŃimia, Dan Simonescu
(coord.), CărŃile populare în literatura românească, vol. I-II, Bucureşti.

CIOBANU, 1947 – Ştefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, I,

Bucureşti, Imprimeria NaŃională.
CIOBANU, 1989 – Ştefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi,

Bucureşti, Eminescu, ediŃie, note şi prefaŃă de Dan Horia Mazilu.

CLANCHY, 1993 – Michael T. Clanchy, From Memory to Written Record,
Blackwell, Oxford-Cambridge, Mass.

CORNEA, 1980 – Paul Cornea, Regula jocului, Bucureşti, Eminescu.

CORNEA, 1988 – Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Bucureşti,
Minerva. Ed. a II-a, Iaşi, Polirom, 1998.

CORNEA, 1990 – Paul Cornea, Aproapele şi departele, Bucureşti, Cartea

Românească.
DARNTON, 1984 – Robert Darnton, The Great Cat Massacre and Other

Episodes in French Cultural History, Basic Books (Trad. rom.: Marele masacru
al pisicii şi alte episoade din istoria culturală a FranŃei, Iaşi, Polirom, 2000)
DARNTON, 1990 – Robert Darnton, First Steps Toward a History of

Reading, în The Kiss of Lamourette. Reflections in Cultural History, New York-

London, W. W. Norton and Company, pp. 154-187.
DARNTON, 1997 – Robert Darnton, I libri proibiti. Pornografia, satira e

utopia all'origine della Rivoluzione francese, Milano, Arnoldo Mondadori

193
Editore (ed. orig.: The Forbidden Best-Sellers of Pre-Revolutionary France,

New York-London, 1995).

DE CERTEAU, 1973 – Michel de Certeau, L'absent de l'histoire, Paris,
Mame.

DE CERTEAU, 1990 – Michel de Certeau, L'invention du quotidien, vol. I,

Arts du faire, Paris, Gallimard.
DEMENY, DEMENY, 1986 – Demeny Lájos, Lidia A. Demeny, Carte, tipar

şi societate la români în secolul al XVI-lea, Bucureşti, Kriterion.

DENSUSIANU, 1885 – Aron Densuşianu, Istoria limbii şi literaturii
române, Iaşi.

DUPRONT, 1968 – Alphonse Dupront (coord.), Livre et société dans la

France du XVIII-e siècle, vol. II, Paris-La Haye, Mouton.
DUłU, 1968 – Alexandru DuŃu, Coordonate ale culturii româneşti în

secolul al XVIII-lea, Bucureşti, Editura pentru literatură.

DUłU, 1969 – Alexandru DuŃu, Explorări în istoria literaturii române,
Bucureşti, Editura pentru literatură.

DUłU, 1972 – Alexandru DuŃu, Sinteză şi originalitate în cultura română

(1650-1848), Bucureşti, Editura Enciclopedică Română.
DUłU, 1978 – Alexandru DuŃu, Cultura română în civilizaŃia europeană

modernă, Bucureşti, Minerva.

DUłU, 1982 – Alexandru DuŃu, Literatura comparată şi istoria
mentalităŃilor, Bucureşti, Eminescu.

DUłU, 1984 – Alexandru DuŃu, Reconsiderarea literaturii „vechi“, în

Istoriografia literară românească, Bucureşti, Minerva, pp. 175-206.
DUłU, 1985 – Alexandru DuŃu, Popular Literature, Print and Common

Culture, în „Cahiers roumains d’études littéraires“, nr. 2, pp. 4-17.

ECO, 1979 – Umberto Eco, Lector in fabula. La cooperazione
interpretativa nei testi narrativi, Milano, Bompiani, 1979. Trad. rom.,

Bucureşti, Univers, 1991.

194
 ECO, 1990 – Umberto Eco, I limiti dell'interpretazione, Milano, Bompiani.

Trad. rom., Limitele interpretării, ConstanŃa, Pontica, 1996.

FISH, 1970 – Stanley Fish, Literature in the Reader: Affective Stylistics, in
„New Literary History“, 2 (1970), pp. 123-157. Trad. rom. în [BORCILĂ,

McLAIN, 1981].
FISH, 1980 – Stanley Fish, Is There a Text in this Class? The Authority of
Interpretative Communities, Cambridge, Massachussetts.

FLORESCU, 1996 – Nicolae Florescu, Istoriografia literaturii române

vechi, Bucureşti, Editura Jurnalul literar.
FOUCAULT, 1961 – Michel Foucault, Histoire de la follie à l'îge classique,

Paris, Gallimard. Trad. rom. Bucureşti, Humanitas, 1996.

FOUCAULT, 1969 – Michel Foucault, L’archéologie du savoir, Paris,
Gallimard.

FOUCAULT, 1975 – Michel Foucault, Surveiller et punir. Naissance de la

prison, Paris, Gallimard. Trad. rom., Bucureşti, Humanitas, 1998.
FURET, 1965 – François Furet (coord.), Livre et société dans la France du

XVIII-e siècle, vol. I, Paris-La Haye, Mouton.

GASTER, 1891 – M. Gaster, CrestomaŃie română. Texte tipărite şi
manuscrise (sec. XVI-XIX) dialectale şi populare, vol. I-II, Leipzig-Bucureşti.

GHEłIE, 1974 – Ion GheŃie, Începuturile scrisului în limba română.

ContribuŃii filologice şi lingvistice, Bucureşti, Editura Academiei Republicii
Socialiste România.

GHEłIE, MAREŞ, 1985 – Ion GheŃie, Alexandru Mareş, Originile scrisului

în limba română, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1985.
GHEłIE, MAREŞ, 1994 – Ion GheŃie, Alexandru Mareş, Diaconul Coresi şi

izbînda scrisului în limba română, Bucureşti, Editura Minerva.

GRĂSOIU, 1974 – Dorina Grăsoiu, O cercetare sociologică asupra
stratificării publicului românesc din prima jumătate a secolului XIX, în

„Revista de istorie şi teorie literară“, XXIII, nr. 2, pp. 227-237.

195
 GRICE, 1967 – H. P. Grice, Logic and Conversation, William James

Lectures, Harvard University.

GUMBRECHT, 1975 – Hans Ulrich Gumbrecht, Konsequenzen der
Rezeptionsästhetik oder Literaturwissenschaft als Komunikationssoziologie, în

„Poetica. Zeitschrift für Sprache und Literaturwissenschaft“, VII, pp. 388-413.

Am citat după traducerea italiană, în [HOLUB, 1989: 155-184].
HOLUB, 1989 – Robert C. Holub (coord.), Teoria della ricezione, Torino,

Einaudi.
INGARDEN, 1968 – Roman Ingarden, Fenomenologia dell'opera
letteraria, Milano.

IORGA, 1901 – N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea,

vol. I-II, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Minerva“.
IORGA, 1904 – N. Iorga, Istoria literaturii religioase a românilor pînă la

1688, Bucureşti, Socec.

IORGA, 1925-26 – N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, vol. I-II, ediŃia a
II-a revăzută şi larg întregită, Bucureşti, Editura librăriei Pavel Suru.

IORGA, 1985 – N. Iorga, Istoria literaturii româneşti. Introducere

sintetică, ediŃie îngrijită de Rodica Rotaru, Bucureşti, Minerva.
ISER, 1970 – Wolfgang Iser, Die Appelstruktur der Texte, Konstanz.

ISER, 1971 – Wolfgang Iser, The Reading Process. A Phenomenological

Approach, în „New Literary History“, III, 1971, pp. 279-299.
ISER, 1976 – Wolfgang Iser, Der Akt des Lesens, München, Wilhelm Fink.

Am folosit traducerea italiană, L'atto della lettura, Bologna, Il Mulino, 1979.

ISER, 1979 – Wolfgang Iser, The Current Situation of Literary Theory:
Key Concepts and the Immaginary, în „New Literary History“, XI, pp. 1-20.

JAUSS, 1969 – Hans Robert Jauss, Paradigmawechsel in der

Literaturwissenschaft, în „Linguistische Berichte“, nr. 3, pp. 44-56.
JAUSS, 1970 – Hans Robert Jauss, Literaturgeschichte als Provokation,

Frankfurt am Main.

196
 JAUSS, 1983 – Hans Robert Jauss, ExperienŃă estetică şi hermeneutică

literară, Bucureşti, 1983.

JAUSS, 1989 – Hans Robert Jauss, La teoria della ricezione.
Identificazione retrospettiva dei suoi antecedenti storici, în [HOLUB, 1989: 3-

26].
LE GOFF, 1977 – Jacques Le Goff, Pour un autre Moyen Age, Paris,
Gallimard.

LE GOFF, 1979 – Jacques Le Goff (coord.), La nouvelle histoire, Paris,

Retz.
MANDROU, 1964 – Robert Mandrou, De la culture populaire aux XVIIe et

XVIIIe siècles: la Bibliothèque bleue de Troyes, Paris, Stock.

MARINO, 1991 – Adrian Marino, Biografia ideii de literatură, vol. I-V,
Cluj, Dacia.

MARTIN, 1988 – Henri-Jean Martin, Histoire et pouvoirs de l'écrit (în

colaborare cu Bruno Delmas), Paris, Librairie Académique Perrin.
MAZILU, 1974 – Dan Horia Mazilu, Udrişte Năsturel, Bucureşti, Minerva.

MAZILU, 1976 – Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din

secolul al XVII-lea, Bucureşti, Minerva.
MAZILU, 1984 – Dan Horia Mazilu, Literatura română în epoca

Renaşterii, Bucureşti, Minerva.

MAZILU, 1991 – Dan Horia Mazilu, VocaŃia europeană a literaturii
române vechi, Bucureşti, Minerva.

MAZILU, 1996 – Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context

european, Bucureşti, Minerva.
McKENZIE, 1986 – Donald McKenzie, Bibliography and the Sociology of

Texts, London, The British Library.

NEGRICI, 1977 – Eugen Negrici, Expresivitatea involuntară, Bucureşti,
Cartea Românească.

197
 NEGRICI, 1981 – Eugen Negrici, ImanenŃa literaturii, Bucureşti, Cartea

Românească.
NEGRICI, 1996 – Eugen Negrici, Poezia medievală în limba română,
Craiova, Vlad & Vlad.

OFRIM, 2001 – Alexandru Ofrim, Cheia şi Psaltirea. Imaginarul cărŃii în

cultura tradiŃională românească, Editura Paralela 45
ONG, 1977 – Walter J. Ong, Interfaces of the Word, Ithaca, Cornell

University Press.
ONG, 1982 – Walter J. Ong, Orality and Literacy. The Technologizing of
the Word, London and New York, Methuen.

OPREA, 1996 – Marius Oprea, Plimbare pe uliŃa tipografiei, Bucureşti,

Editura FundaŃiei Culturale Române.
PANAITESCU, 1965 – P. P. Panaitescu, Începuturile şi biruinŃa scrisului

în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române.

PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, 1982 - Cornelia Papacostea-Danielopolu,
Literatura în limba greacă din Principatele Române, Bucureşi, Minerva.

PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, 1990 – Cornelia Papacostea-Danielopolu,

Préoccupations livresques de Scarlat Mavrocordat dans un manuscrit de la
Bibliothèque de l'Académie Roumaine, în „Revue des Etudes Sud-Est

Européennes“, t. XXVIII, nr. 1-4, pp. 29-38.

PAPACOSTEA-DANIELOPOLU, DEMENY, 1985 – Cornelia Papacostea-
Danielopolu, Lidia Demeny, Carte şi tipar în societatea românească şi sud-est

europeană (secolele XVII-XIX), Bucureşti, Eminescu.

PAPADIMA, 1975 – Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului
românesc, Bucureşti, Minerva.

PARKES, 1991 – Malcolm B. Parkes, Scribes, Scripts and Readers. Studies

in Communication, Presentation and Dissemination of Medieval Texts,
London, Hambledon Press.

198
 PETRUCCI, 1983 – Armando Petrucci, Il libro manoscritto, în Letteratura

italiana, II. Produzione e consumo, Torino, Einaudi, pp. 499-524.

PETRUCCI, 1988 – Armando Petrucci, Scrivere o no. Politiche della
scrittura e analfabetismo nel mondo d’oggi, Roma, Editori Riuniti.

PETRUCCI, 1994 – Armando Petrucci, La Scrittura. Ideologia e

rappresentazione, Torino, Einaudi.
PHILIPPIDE, 1888 – Alexandru Philippide, Introducere în istoria limbii şi

literaturii române, Iaşi.

PIPPIDI, 1981 – Andrei Pippidi, Early Modern Libraries and Readers in
South-Eastern Europe, în „Revue des Etudes Sud-Est Européennes“, t. XIX, nr.

4, pp. 705-722.
POMIAN, 1979 – Krzysztof Pomian, Histoire des structures, în LE GOFF,
1979, pp. 83-110.

PUŞCARIU, 1987 – Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca

veche, ediŃie de Magdalena Vulpe, Bucureşti, Eminescu.
RICOEUR, 1985 – Paul Ricoeur, Temps et récit, III. Le temps raconté,

Paris, Seuils.
RIFFATERRE, 1971 – Michael Riffaterre, Essais de stylistique structurale,
Paris, Flammarion.

SCHMITT, 1979 – Jean-Claude Schmitt, L'histoire des marginaux, în [LE

GOFF, 1979: 259-288].
SEARLE, 1969 – John R. Searle, Speech Acts, London-New York,

Cambridge University Press.

SIMONESCU, 1967 - Dan Simonescu, Cronici şi povestiri româneşti
versificate, Bucureşti, Editura pentru Literatură.

STIENNON, 1973 – Jean Stiennon, Paléographie du Moyen Age, Paris.

STIERLE, 1980 – Karlheinz Stierle, The Reading of Fictional Texts, în
[SULEIMAN, CROSMAN, 1980: 83-105].

199
 STODDARD, 1990 – Robert Stoddard, Morphology and the Book from an

American Perspective, în „Printing History“, vol. XVII, pp. 2-14.

SULEIMAN, CROSMAN, 1980 – Susan Suleiman, Inge Crosman (coord.),
The Reader in the Text: Essays on Audience and Interpretation, Princeton

University Press.
ŞTREMPEL, 1959 – Gabriel Ştrempel, Copişti de manuscrise româneşti
pînă la 1800, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române.

VASILESCU, 1992 – Mircea Vasilescu, Stereotipii de lectură în

predosloviile cărŃilor vechi, în „Analele UniversităŃii Bucureşti. Limba şi
literatura română“, XLI-XLII, 1992-1993, pp. 47-54.

VASILESCU, 1998a – Mircea Vasilescu, Forme ale cărŃii şi stereotipii de

lectură în cultura română veche, în „Limbă şi literatură“, vol. I, 1998, pp. 40-
49.

VASILESCU, 1998b – Mircea Vasilescu, Un scriitor nedreptăŃit: copistul,

în „Transilvania“, anul XXVIII (CIV), nr. 1-2-3, 1998, pp. 63-73.
VELCULESCU, 1988 – Cătălina Velculescu, Între scriere şi oralitate,

Bucureşti, Minerva.
VELCULESCU, VELCULESCU, 1974 – Cătălina Velculescu, Victor George
Velculescu, Livres roumains a listes de souscripteurs (première moitié du XIXe

siècle), în „Revue des études sud-est européennes“, XII, nr. 2, pp. 205-220.
VELCULESCU, VELCULESCU, 1975 – Cătălina et Victor George
Velculescu, Configuration culturelle roumaine dans la première moitié du

XIXe siècle. Analyse des listes de souscripteurs, în „Synthesis“, vol. II.

VOVELLE, 1979 – Michel Vovelle, Histoire et longue durée, în LE GOFF,
1979, pp. 47-80.

WEINRICH, 1971 – Harald Weinrich, Für eine Literaturgeschichte des

Lesers, în Literatur für Leser. Essays und Aufsätze zur Literatur wissenschaft,
Stuttgart. Am citat după traducerea italiană, în HOLUB, 1989, pp. 27-42.

200
 WELLEK, WARREN, 1967 – René Wellek, Austin Warren, Teoria

literaturii, Bucureşti, Editura pentru literatură universală.

WOLFF, 1971 – E. Wolff, Der intendierte Leser, în „Poetica“, 4, pp. 141-
151.

ZUMTHOR, 1987 – Paul Zumthor, La lettre et la voix. De la „littérature“

médiévale, Paris, Seuil.

201