Proiect didactic

Liceul Tehnologic „Sf. Dimitrie” Teregova”

Profesor: Alexa Ionel Petrică
Clasa: a XI-a
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare:
Perioada modernă. Secolul al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea
Subiectul lecției: Criticismul junimist
Tipul lecției: de evaluare
Timp: 50 minute
Competențe cheie:
Comunicare în limba maternă
Competența digitală
Sensibilizare și exprimare culturală
Competențe sociale și civice
COMPETENŢE GENERALE:
Situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente
culturale / literare
COMPETENŢE SPECIFICE:
Identificarea şi compararea particularităţilor unor epoci culturale şi ideologii
literare în vederea caracterizării acestora.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1 – să identifice asemănările şi deosebirile dintre perioada paşoptistă şi cea
junimistă;
O2 – să ilustreze trăsăturile junimismului şi etapele societăţii literare Junimea ;
O3 – să evidenţieze rolul pe care l-a avut Titu Maiorescu în cristalizarea criticismului
junimist;
O4 – să-şi exprime, în mod argumentat, părerea despre un fapt, o idee sau o atitudine
dintr-un text la prima vedere;
O 5 - să construiască un discurs adecvat cerinţelor primite;

STRATEGII DIDACTICE:
1) Resurse procedurale: conversaţia euristică şi catihetică, lectura, exerciţiul,
expunerea, problematizarea, jocul de rol, prezentarea ppt, activitate frontală,
individuală;
2) Resursele materiale : fişe de lucru, videoproiector, computer
3) Resurse umane: 30 elevi, clasă omogenă

BIBLIOGRAFIE:
 Titu Maiorescu – Critice, editura Minerva, Bucureşti, 2005
 Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu – Istoria literaturii române
moderne, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1971
 Nicolae Manolescu– Contradicţia lui Maiorescu, Editura Eminescu, Bucureşti,
1973
 George Panu – Amintiri de la Junimea din Iaşi, Editura Minerva, Bucureşti
1971
 Daniela Andriiciuc, Laura Ardelean, Cristina Ardeleanu, Mihaela Bândiul,
Carmen Bocăneţ, Gheorghe Brânzei, Eleonora Bulboacă, Ana Buzincu ş.a. –
Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română,
Editura Nomina, Piteşti, 2009
Secvenţe Timp
Obiective Forme de Resurse
Conţinuturi vizate Evaluare.Itemi
operaţionale organizare procedurale
didactice
Elevii se pregătesc pentru lecţie. 1’ Conversaţia
Moment Profesorul verifică prezenţa elevilor la Frontal
organizatoric oră
Evaluare orală
Exprimă-ţi opinia
argumentată despre
afirmaţiile:
-„ Nu e vreme de
critică, copii; e
vreme de scris; să
scrieţi cât veţi putea
Discuţie despre începuturile literaturii Conversaţia
3’ Frontal şi cum veţi putea.”
O1 naţionale, pornind de la citatele Lectura
Captarea atenţiei (I. Heliade
O4 propuse, şi despre rolul Junimii. Problematizarea
-Rădulescu)
-„... ţălul nostru este
realizarea dorinţii ca
românii să aibă o
limbă şi o literatură
comună pentru toţi.”
(M. Kogălniceanu)
(ppt)

Profesorul enunţă care sunt obiectivele

Enunţarea
urmărite în concordanţă cu planul de 2’ Frontal Expunerea
obiectivelor
lecţie întocmit.

Elevii răspund întrebărilor formulate în

Actualizarea test despre perioada junimistă, apoi
Frontal
cunoştinţelor participă la verificarea orală coordonată Exerciţiul
acumulate O2 de professor. 10’ Evaluare scrisă - test
Individual
anterior - O4 Notele vor fi stabilite de către colegul Expunerea (anexa 1)
Evocare de bancă în timpul evaluării din clasă, Conversaţia
urmând să fie trecute în catalog.

3
 Profesorul le solicită elevilor să rezolve 10’
Exerciţiul
sarcinile de lucru de pe fişele primite.
Individual Problematizarea
Evaluare scrisă - fişe
de lucru
O3 Lectura (anexa 2)
Dirijarea învăţării Elevii citesc fragmentele de text, apoi
O4 Conversaţia
(Constituirea prezintă oral răspunsurile, evidenţiind
O5 Frontal Expunerea
sensului) rolul presei literare, statutul de mentor 15’
al Junimii pe care l-a avut Titu
Maiorescu şi necesitatea unei critici
pertinente în zilele noastre.

Evaluare orală
Exprimă-ţi opinia
argumentată despre
următoarea afirmaţie
a lui Titu Maiorescu:
„Misiunea criticei –
misiune de altminteri
totdeauna modestă,
Conversaţia dar nu fără
Se fixează trăsăturile criticismului Problematizarea importanţă în
Frontal
O4 junimist pe baza citatului propus din 5’ Expunerea modestia ei - ne pare
O5 studiul Poeţi şi critici al lui Titu a fi în momentul de
Reflecţia Maiorescu. faţă mai mult de a
lărgi cercul
activităţilor
individuale, de a
deştepta tinerimea
încă prea amorţită de
pâcla trecutului şi de
a îmbărbăta spiritele
spre lucrarea
roditoare.”

4
 O4 Elevii prezintă un decalog al poetului 2’ Frontal Jocul de rol Evaluare orală
Asigurarea O5 pornind de la studiile maioresciene.
feed-back-ului

Tema acasă
La alegere:
1. Realizează, în scris, o comparaţie
între paşoptism şi junimism, urmărind
Asigurarea continuitatea acţiunii culturale,
Reflecţia
retenţiei şi a asemănări şi deosebiri. 2’ Frontal
personală
transferului 2. Alcătuiește planul dezvoltat al unui
eseu cu tema :,,Titu Maiorescu,
întemeietorul criticii în cultura
română”.

5
Anexa 1 Nume şi prenume:

Test

Marcaţi răspunsurile corecte:

1. (10 p)Când şi unde a fost întemeiată Societatea Junimea?
a.1863(4) Bucuresti b.1867 Iasi c.1863(4) Iasi

2. (10 p) Iniţiativa înfiinţării Junimii a aparţinut unui grup de tineri

intelectuali cu studii serioase săvârşite în străinătate. Aceştia erau :
a. Titu Maiorescu, P.P.Carp, Vasile Pogor,C.A.Rosetti,Iacob Negruzzi
b. Titu Maiorescu, P.P.Carp, Vasile Pogor,Theodor.Rosetti,Costache Negruzzi
c. Titu Maiorescu, P.P.Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti,Iacob Negruzzi

3. (10 p) Revista Convorbiri literare a apărut.:

a. în 1864 la Iaşi b. în 1863 la Iaşi c. în 1867 la Iaşi

4. (10 p) Coordonatorul revistei Convorbiri literare a fost:

a. Titu Maiorescu b. Iacob Negruzzi c. Vasile Pogor

5. (10 p) În viaţa Societăţii Junimea se disting trei etape cuprinse între:

a. I. 1863(4)-1874; II. 1874- 1886; III. după 1886
b. I. 1863(4)-1875; II. 1875- 1885; III. după 1885
c. I. 1863(4)-1874; II. 1874- 1885; III. după 1885

6. (10 p) Criticul Tudor Vianu identifică drept trăsături definitorii ale

junimismului următoarele aspecte:
a. înclinaţia spre filozofie, spiritul oratoric, clasicismul, ironia, spiritul critic;
b. înclinaţia spre filozofie, etimologismul, clasicismul, ironia, spiritul critic;
c. înclinaţia spre filozofie, spiritul oratoric, clasicismul,romantismul
Biedermeier , spiritul critic.

7. (10 p) Preocupările Junimii s-au concretizat în următoarele direcţii de

activitate:
a. de educaţie a publicului prin ,,prelecţiuni populare”;
b. de promovare a unor principii lingvistice care sa duca la unificarea limbii
române literare,
c. de combatere a imitaţiilor şi a traducerilor mediocre ce ,,omoară în noi duhul
naţional”;
d. de combatere a ,,formelor fara fond”, adica a acelor institutii create prin
imitatia unor modele occidentale, pentru care noi nu avem fondul necesar.
6
 8. (20 p)Completaţi enunţurile date cu răspunsul corect, asociind elementele
din cele două coloane:

1. Studiul O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 este A. Neologismele

structurat în două părţi intitulate ….

2. Afirmaţia lui Titu Maiorescu : „Acolo unde lipseşte în limbă un B. În contra

cuvânt, iar ideea trebuie neapărat introdusă, vom primi cuvântul direcţiei de astăzi
întrebuinţat în celelalte limbi romanice, mai ales în cea franceză. " în cultura
face parte din lucrarea … română

3. În ceea ce priveşte cultura, Junimea a adoptat o poziţie de critică C. Condiţiunea

severă faţă de orice ar fi putut compromite procesul de realizare a materială
civilizaţiei române moderne. Teoria „formelor fără fond" a fost Condiţiunea
adecvată conjuncturii epocii,fiind folosită ca principiu critic ideală
împotriva mediocrităţii şi imposturii. Această teorie a fost susţinuta în
studiul intitulat…

4. Maiorescu afirma despre tânărul Eminescu că este „un om al D. Direcţia nouă

timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor în antiteze cam în proza şi poezia
exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate...dar în fine poet, poet română
în toata puterea cuvântului" în studiul …

5. Titu Maiorescu se referă la Vasile Alecsandri, apreciind că este E. Eminescu şi

„cap al poeziei noastre literare în generaţia trecuta" în studiul poeziile lui

10 p din oficiu Punctaj total: ................

7
Anexa 2

Fişă de lucru (1)

După anii de început ai presei culturale ieşene, cu editarea revistei

„Dacia literară ", suspendată la puţin timp de la apariţie din cauza
neînţelegerilor lui Mihail Kogălniceanu cu mai marii vremii, apariţia revistei
„Convorbiri literare " a însemnat, în parte, şi continuarea programului
„Daciei literare". Grupul din jurul „Junimii", dar şi abilităţile administrative
ale lui Iacob Negruzzi, înconjurat de Vasile Pogor, Titu Maiorescu şi ceilalţi
junimişti, a făcut ca revista să crească de la număr la număr şi să adune în
paginile ei valorile literelor d atunci, devenite cu timpul valori ale
spiritualităţii româneşti.
Timp de 28 de ani revista a apărut sub administraţia primului grup
junimist, tutelat de Iacob Negruzzi, ca apoi revista să se impună cu amprenta
generaţiilor următoare, care au respectat moştenirea astfel primită. Fără
apariţia revistei „Convorbiri literare", unde s-a dat direcţia literaturii române
moderne, unde Titu Maiorescu şi-a expus principiile sale critice, poate că am
fi avut sincope asemănătoare celor de care s-a lovit revista „Dacia literară".
Promovarea adevăratei culturi în paginile acestei reviste a însemnat un pas
sigur pentru mai târziu în dezvoltarea şi impunerea literaturii române nu
numai în spaţiul limbii române, ci să se stabilească, ca un adevărat reper al
unei literaturi valoroase. Faptul că Eminescu şi Creangă şi-au publicat mare
parte a operelor lor în paginile acestei reviste dă girul ei de valoare şi
perenitate.
(O sută patruzeci de ani de „Convorbiri literare", anchetă realizată de
Cassian Maria Spiridon, răspuns dat de Gellu Dorian, în Convorbiri
literare)

1. Prezintă punctul de vedere al autorului cu privire la rolul revistei „Convorbiri

literare”.
2. Explică rolul elementelor de construcţie a discursului argumentaţiv , existente
în textul dat (structuri specifice, conectori, tehnici argumentative etc.).
3. Care e opinia ta în legătură cu rolul revistelor literare (în perioada de formare
a literaturii naţionale)?

8
 Fişă de lucru (2)

A apărut, relativ, de curând, o ediţie din Criticile lui Maiorescu cu o

prefaţă semnată de colegul meu de generaţie, dl Dan Mănucă. E timpul, cred,
să ne întrebăm (şi să răspundem) despre rostul operei marelui critic azi. Ce
spune ea, altfel zicând, generaţiilor de azi, cucerite de postmodernism şi de alte
isme? În primul rând, desigur, opera lui Titu Maiorescu este un moment
esenţial în evoluţia modernă a literelor româneşti moderne şi, îndeplinind un
rol istoric, merită şi trebuie studiat dacă voim să înţelegem procesul devenirii
noastre. Dacă recitim [...] avem a constata, instantaneu, cât de actuală e ea, de
fapt. E, cred, valabilă şi azi aşezarea criteriului estetic în evaluarea literaturii.
Or, Maiorescu este cel dintâi care a aşezat acest criteriu la fundamentele
actului valorizator. Dar chiar din nervurile acestei categorisiri, expusă
sistematic, se înalţă, sigure pe sine şi perene, elementele necesare afirmării
principiului autonomiei esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă
evoluţia modernă a literaturii române. [...] Maiorescu a fost chemat de destin
să despartă, la început, apele de uscat, afirmând dreptul suveran ai esteticului
în judecarea operelor literare. E un merit excepţional nu numai de valoare
istorică dar valabil şi astăzi. Şi tot el are meritul, în studiul din 1871 despre
direcţia nouă în literatură şi cultură, de a oferi modele exemplare şi un drum de
urmat. De o însemnătate crucială se demonstrează a fi criticismul maiorescian
(pomenit şi mai sus), exprimat, cu deosebire, prin epocala sa teorie a formelor
fără fond. E adevărat, la începuturile oricărei culturi se cască această
inegalitate fatală între fondul propriu şi formele importate, adaptate după
modele ilustre din afară. Cu timpul, ele îndeplinesc un rol formativ şi chiar
educativ. Dar nu este mai puţin adevărat că neatragerea, la vreme, a atenţiei
asupra perpetuării acestor discrepanţe duce la pericole. Este din nou meritul
imens al lui Titu Maiorescu de a fi semnalat pericolul.
(Z. Ornea, Titu Maiorescu, azi)

1.Prezintă punctul de vedere al autorului cu privire la criticismul maiorescian.

2. Explică rolul elementelor de construcţie a discursului argumentaţiv , existente
în textul dat (structuri specifice, conectori, tehnici argumentative etc.).
3. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre afirmaţia autorului: Maiorescu a fost
chemat de destin să despartă, la început, apele de uscat, afirmând dreptul
suveran al esteticului în judecarea operelor literare, prin corelarea informaţiilor
din text cu propriile cunoştinţe.

9
 Fişă de lucru (3)

Din multe părţi ale lumii primeşte poetul razele de lumină, dar prin
mintea lui ele nu trec pentru a fi stinse sau pentru a ieşi cum au intrat, ci se
răsfrâng în prisma cu care 1-a înzestrat natura şi ies numai cu această
răsfrângere şi colorare individuală.
Altfel descrie lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel
Victor Hugo, deşi cu toţii au primit impresii de la aceeaşi lume. [...]
Căci prisma poetului este menită a răsfrânge raza directă a luminei, dar
nu este menită a mai răsfrânge raza odată răsfrântă de o prismă străină.
Aceasta însemnează individualismul poetului.
Criticul, din contră, pe cât este mai puţin impresionabil pentru însăşi
lumina directă a obiectelor (din care cauză nici nu se încheagă în el vreo
senzaţie a lumii până la gradul de a cere manifestare în forma poetică), pe atât
este şi mai puţin individual. Căci criticul este tocmai foarte impresionabil
pentru razele răsfrânte din prisma altora şi individualitatea lui este dar
consumată în înţelegerea şi simţirea altor individualităţi.
Criticul este din fire transparent; artistul este din fire refractar. Esenţa
criticului este de a fi flexibil ia impresiile poeţilor; esenţa poetului este de a fi
inflexibil în propria sa impresie. De aceea criticul trebuie să fie mai ales
nepărtinitor; artistul nu poate fi decât părtinitor.
(Titu Maiorescu, Poeţi şi critici)

1. Precizează punctul de vedere al autorului faţă de problematica abordată în

textul dat.
2. Explică rolul elementelor de construcţie a discursului argumentaţiv , existente
în textul dat (structuri specifice, conectori, tehnici argumentative etc.).
3. Exprimă-ţi o opinie argumentată cu privire la afirmaţia Din multe părţi ale
lumii primeşte poetul razele de lumină, dar prin mintea lui ele nu trec pentru a
fi stinse sau pentru a ieşi cum au intrat, ci se răsfrâng în prisma cu care 1-a
înzestrat natura şi ies numai cu această răsfrângere şi colorare individuală.

10