REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ

A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Editatã cu sprijinul Consiliului Local Municipal
ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte
Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România

Orbii ºi elefantul
Gãsesc ºi rãsfoiesc o carte rãtãcitã pe rafturile din redacþia „Litere”-lor editatã de dr. Nawal K.
Prinja (Vishwa Hindu Parishad – UK), publicatã în 2002 la editura Bibliotheca în impecabila traducere
a indianistului dr. George Anca, membru fondator al Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni. Des consultatã,
cartea se deschide singurã la capitolul al doilea „Concepte, adevãruri ºi valori” în care autorul mi-a
prilejuit prin Dharma (religie, moralã, justiþie) o facilã înþelegere a culturii indiene milenare. Ghidul
este atractiv ºi accesibil, interactiv, îmbinând armonios materialul didactic cu variate cãi de stimulare
a gândirii. Recitesc cu repetatã încântare alegoria „Elefantul ºi cei ºase orbi” pe care o redau in
extenso: „Odatã, ºase orbi au dat peste un elefant. Ei nu aveau idee cum aratã acesta ºi au început
sã-l exploreze. Primul orb ºi-a miºcat mâna în jurul pãrþilor elefantului ºi a exclamat «Elefantul este ca
un zid mare». Al doilea, care þinea un picior, a dezaprobat, «Nu, este ca un stâlp gros». Cel de-al
treilea a întrerupt, «Eu cred cã este ca un steag mare». El era aproape de urechile fluturãtoare ale
marelui elefant. Cel de-al patrulea, care prinsese coada, a insistat cã este ca o frânghie. Cel de-al
cincilea a simþit colþii ºi a anunþat cã este ca un pisãlog. În fine, cel de-al ºaselea nu a putut sã tacã
din gurã ºi a þipat, «Toþi sunteþi în greºealã. Elefantul este, în realitate, un furtun de stropit». El
simþise trompa elefantului. S-au luat toþi la ceartã pe chipul ºi mãrimea elefantului, pânã când o
persoanã vãzãtoare a venit sã le arate cum este. Atunci au realizat ei adevãrul.” O alegorie transparentã
care, printr-o ciudatã asociere de idei, mã determinã sã vãd în elefant învãþãmântul românesc, iar în
orbi pe majoritatea celor peste 30 de miniºtri care n-au gãsit ideile capabile sã armonizeze ºcoala
româneascã cu perioada ultimelor trei decenii ale originalei noastre democraþii. Oricare pedagog, de
la învãþãtor la profesor universitar va spune cã învãþãmântul românesc a avut în istoria sa doua
momente în care a performat: prima a fost perioada lui Spiru Haret, de trei ori ministru liberal al
educaþiei ºi reformator al învãþãmântului modern românesc într-o operã de înþeleaptã continuitate,
o vreme în care învãþãtorii, profesorii n-au fost doar slujbaºi ai statului ci au difuzat „lumina cea
triumfãtoare a culturii”. Sunt legendare cuvintele lui Carol I când se schimbau guvernele adresate
primului-ministru: „Pune dumneata pe cine vrei unde vrei. Dar la Externe pune pe cineva cu doctoratul
la Sorbona. E vorba de prestigiul þãrii. Iar la învãþãmântul lasã-l pe Spiru Haret, fiindcã acolo e viitorul
þãrii”. Al doilea moment – ºtiu cã îmi voi atrage critici severe – s-a produs în anii ’70-’80, cu siguranþã
cu multe hibe dar ºi cu rezultate ce nu pot fi contestate. Ce se întâmplã azi? Rata de promovare la
bacalaureat în sesiunea iunie-iulie 2020 de 62,9% este imaginea sinteticã a ºcolii româneºti actuale
cu ciudate „recorduri”: în satul Nichiteni (Botoºani), la evaluarea naþionalã, media ºcolarã a fost
2,81; la Câmpia Turzii, o actriþã pentru adulþi a fost prezentatã (foto) drept „o elevã eminentã cu 10 la
bac”; la Vidra, vicepreºedintele unui partid local a obþinut la bac 3,60, renunþând momentan – are 42
de ani – la visul facultãþii. Soluþia pentru „România educatã”: a fost promulgatã legea prin care
Ministerul Educaþiei asigurã pentru fiecare elev, la cerere, un laptop, în timp ce cârcotaºii de la
Consiliul Naþional al Elevilor picheteazã Guvernul cã ºtiu ei – de unde? – cã numeroºi elevi nu vor
avea la începutul anului ºcolar laptop-uri. De ce oare pânã în ’90 bacalaureatul era un examen „uºor”
(vezi procentajele)? Probabil pentru cã grea era treapta întâi, mai ales când elevul tindea spre un liceu
de elitã; cine nu izbândea se mulþumea ºi cu unul industrial. ªi mai grea (citeºte selecþia) era treapta
a doua, la care o notã sub 5 trimitea elevul spre ºcoala profesionalã (învãþãmântul profesional foarte
bine, pragmatic organizat, oferea absolvenþilor poziþii sociale onorabile) de unde, peste un an, elevii
silitori – sintagmã rar uzitatã azi – puteau urma treapta a doua de liceu în trei ani ºi apoi facultatea.
Bacalaureatul nu era nicidecum o sperietoare; pãstrând proporþiile, azi e mai uºor un doctorat decât
aºa-zisul examen de maturitate. Adesea, mai binele – vezi reformele fiecãruia dintre cei peste 30 de
miniºtri – este duºmanul binelui, singura performanþã a reformiºtilor în 30 de ani fiind intrarea
sintagmei „analfabet funcþional” în uzul vocabularului activ al pedagogiei ºcolare româneºti. Las
cititorului rãspunsul la eterna întrebare a lui Nikolai Cernîºevski: What is to be done?
Mihai Stan
 REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR
Marcã înregistratã OSIM
ISSN 1582-0289
TÂRGOVIªTENI

Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR

de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA
DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE
Tudor Cristea Mihai Stan Pompiliu Alexandru
Vasile Bardan
SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Mãdãlina Simionescu
Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Emilia Motoranu
Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu
Florentin Popescu George Coandã SUBREDACÞIA CHIªINÃU
Victor Petrescu Iulian Filip
Liviu Grãsoiu Margareta Bineaþã Nicolae Dabija
Ioan Adam Nicolae Scurtu Vasile Romanciuc
Iordan Datcu Emil Stãnescu Ianoº Þurcanu
Marian Popa Corin Bianu Aurelian Silvestru
Honorius Moþoc George Toma Veseliu
Ion Mãrculescu SUBREDACÞIA CERNÃUÞI
Dan Gîju Vasile Tãrâþeanu
In memoriam: Petre Gheorghe Bârlea Mircea Lutic
Mircea Horia Simionescu Mihai Miron Marin Gherman
Mihai Gabriel Popescu Niculae Ionel ªtefan Hostiuc
Agnes Erich
Mircea Constantinescu Ana Dobre
Henri Zalis ªtefan Dorgoºan TEHNOREDACTOR
Gheorghe Buluþã Marin Iancu Loredan Marcu
Radu Cârneci Savian Mur TIPAR – Alexandru Ancuþa
Manole Neagoe Grigore Grigore
Vali Niþu GRAFICà – Iulian Filip
George Anca Titi Damian Alexandru Coman

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un

rând (o paginã=538 cuvinte; mai precis 3250 caractere fãrã spaþii, 3870 cu spaþii)
Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)
Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã
fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X

pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa
semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1. VII. 1929 - S-a nãscut Costache Olãreanu
17. VII. 1945 - S-a nãscut George Sânpetrean
17. VII. 1976 - S-a nãscut Roxana-Magdalena Bârlea
(m.2000)
2. VII. 1905 - S-a nãscut Victor Brânduº
18. VII. 1931 - S-a nãscut Nicolae Neagu
(m.1989)
(m.2009)
18. VII. 1947 - S-a nãscut Florin Gheorghe Mageriu
4. VII. 1943 - A murit N. O.Dallocrin (n.1877)
5. VII. 1980 - S-a nãscut Andrei Gheorghe
18. VII. 1950 - S-a nãscut Mircea Drãgãnescu
6. VII. 1954 – S-a nãscut Ioan Vintilã-Fintiº
18. VII. 1951 - S-a nãscut Dan Grãdinaru
20. VII. 1960 - S-a nãscut Maria Tufeanu
7. VII. 1988 - A murit Mihail Cruceanu
20. VII. 1879 - S-a nãscut Ilie El.Angelescu
(n.1887)
9. VII. 1943 - S-a nãscut Mihai Stan
10. VII. 1929 - S-a nãscut Marin Ioniþã
(m.1964)
22. VII. 1955 – S-a nãscut Ionuþ Cristache
10. VII. 1947 - S-a nãscut Maria Mirea
21. VII. 1971 - S-a nãscut Anda Alecu-Prioteasa
12. VII. 1797 - A murit Ienãchiþã Vãcãrescu
23. VII. 1924 - S-a nãscut Vladimir Diculescu
25. VII. 1927 - S-a nãscut Radu Urziceanu
(n.1740)
12. VII. 1816 - S-a nãscut Ion Ghica (m.1897)
13. VII. 1947 - S-a nãscut Iosefina Olimpia Tulai
(m.1998)
13. VII. 1954 - S-a nãscut George Ioniþã
25. VII. 1978 - A murit Petre Iosif (n.1907)
26. VII. 1925 - S-a nãscut Theodor Nicolin
14. VII. 1943 - S-a nãscut Mihai Oproiu
27. VII. 1942 – S-a nãscut Erich Kotzbacher
15. VII. 1919 - S-a nãscut Aurel Iordache
29. VII. 1938 - S-a nãscut Aurelian Trandafir
(m.1975)
15. VII. 2000 - S-a nãscut Marta Anineanu
(m.1999)
29. VII. 1946 - S-a nãscut Nicolae Rãdulescu
31. VII. 1906 - S-a nãscut Gheorghe Mareº
(n.1914)
16. VII. 1916 - S-a nãscut Bucur Stãnescu
(m.1982)
31. VII. 1939 - S-a nãscut Tiberiu Cercel
(m.1999)
17. VII. 1882 - A murit Pantazi Ghica (n.1831)

2 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 CUPRINS
EDITORIAL de Mihai Stan – Orbii ºi elefantul ................................................................ 1
BREVIAR: Barbu Cioculescu – Fiul cel mare al lui Caragiale ....................................... 4
VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Titu Maiorescu: model sau antimodel? .............. 6
POSTDECEMBRISM: Marian Popa – România europenizatã ....................................... 9
SATUL ROMÂNESC ÎN RAMA LITERATURII : Alex ªtefãnescu – Vara la þarã,
de George Topîrceanu ......................................................................................... 14
TÂRGOVIªTE: Mircea Horia Simionescu – Ruinurile ................................................... 15
REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – Interviurile cu scriitori ale Luciei Negoiþã ...... 18
REMEMBER: Sanda Golopenþia – Adrian Fochi. Traversarea deºertului ..................... 20
PUNCTE DE VEDERE: Marin Iancu – Starea de graþie a eseului. În loc de concluzii .... 21
NOTE DE ISTORIE LITERARÃ: Theodor Codreanu – Dumitru Radu Popescu – 85
Glose la ciclul F ..................................................................................................... 23
MEDALIOANE: Mircea Coloºenco – Petre Þuþea. Filosof ºi literator (2) ........................ 27
NOTE DE LECTURÃ: Constantin Eretescu – Lecturi târzii. Singur în Singapur... ........ 31
REFLECÞII CRITICE: Anca Preda – Intrusul. Romanul unei realitãþi trãite... .................. 32
FUNDAMENTE: Titi Damian – Damian Stãnoiu scrieri de inspiraþie laicã
„Fete ºi vãduve” .................................................................................................... 35
CONEXIUNI LITERARE: Vasile Bardan – Permanenþa poeziei ..................................... 38
CÃRÞI ALE MOMENTULUI: Horia Gârbea – Pantere tinere - poeziile .......................... 41
DICÞIONAR: Victor Petrescu – Nicolae Oprea – 70. Istoria ºi critica literarã
ca mod de a fi ......................................................................................................... 42
ESEU CRITIC: Stan V. Cristea – Ana Dobre-Pelin. O prozatoare intelectualistã ......... 44
SCRIPTA MANENT: Victor Atanasiu – Literatura românã pânã în 1941
din perspectiva lui G. Cãlinescu ºi a lui Nicolae Manolescu (I) .............................. 48
ISTORIE LITERARÃ: Emilia Motoranu – ªtefan Baciu, exeget al lui Urmuz ... .................. 50
INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache – Cartea vãzutã din Turnul Chindiei
Crochiuri literare dâmboviþene, de Victor Petrescu ................................................ 53
LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre – Sfânta Maria Magdalena. Glorie ºi defãimare ......... 57
ARS LONGA: Dan Gîju – Un scriitor ºi gata Mircea Andrievici (1939–2011) .................. 58
ARHITECTURI LUDICE: Lina Codreanu – Victor Teleucã poet al esenþelor (2) .......... 62
EU Và CITESC PE TOÞI: Florentin Popescu – Antologiile, ca repere istorico-literare (7) ...... 65
ELOGIUL CÃRÞII: Octavian Mihail Sachelarie – Experienþa iniþiaticã a lecturii... ....... 67
PREZENTUL CONTINUU: Corin Bianu – Gravitatea poeticã la vreme de restriºte... ..... 69
LECTURI: Ioan Viºan – Pedeapsa tot de la Dumnezeu vine! .................................... 71
LECTURI CRITICE: Nicolae Rotaru – Lumea unde cazi ................................................. 73
STUDII DE CAZ: Alexandru Bulandra – Pe urmele autorului.
Mãrturisirile unui detectiv literar ............................................................................ 74
ISTORIE ªI CULTURÃ: Petre Gheorghe Bârlea – Retorica frondei
în scrierile Reginei Maria a României .................................................................. 78
NOTES: Simona Cioculescu – 2012 .............................................................................. 80
EMINESCIANA: Dumitru Copilu-Copillin – Predicþii adeverite ........................................ 82
ISTORIE LITERARÃ: Nicolae Georgescu – Mihai ºi Veronica. Infernuri paralele ... ........ 85
ANTOLOGIE: Paula Romanescu – Trecea un cântec peste veacuri ............................. 89
POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Nicolae Dabija. Intrãrile sãrbãtoreºti ale poetului ............. 92
POEZIE: Cristina Onofre – Poeme…... .......................................................................... 95
POEZIE: Nicolae Nistor – Îmbarcarea…... ..................................................................... 98
POEZIE: Vasile Toma – Când iubeºti…... ...................................................................... 100
POEZIE: Alexandru Cazacu – Februarie dimineaþa…... ................................................ 102
POEZIE: Any Drãgoianu – Dezechilibre…... .................................................................. 104
POEZIE: Mihai Pãcuraru – Trupul coboarã din el rãstignit…... ..................................... 105
POEZIE: George Nica – Pseudopsalmul unui scrib ascultãtor…... ................................ 107
POEZIE: Ciprian Vestemean – Poezia norilor…... ......................................................... 109
POEZIE: Vasile Dan Marchiº – Concursul iadului…... ................................................... 110
PROZÃ: Mihai Stan – Noi ºi Europa ............................................................................... 112
CALENDARUL CU PATIMI: Ionuþ Cristache – Rãducu ºi jocul de-a copilãria ............... 114
PROZà : George Toma Veseliu – De unde se vede cã fericirea e o dulce iluzie!... ..... 117
POVESTIRI PENTRU ADULÞI: Aurelian Silvestru – Bariera ......................................... 119
PROZà SCURTà : Ion Mãrculescu – Marea trãncãnealã .............................................. 121
PROZà SCURTà : Constantin P. Popescu – Roºu (balcon cu flori ºi pisicã) ................ 123
FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu – Cercetãri de istorie literarã ................................... 125
RESTITUIRI: Traian D. Lazãr – Corespondenþa poetului Grigore Arbore
cu Basarab Nicolescu – 1971 ............................................................................. 128
BIBLIOFILIE: Ana Andreescu – Boethius – Mângâierea filozofiei ................................. 129
PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Cunoaºterea de oameni ............ 131
OPINII: Magda Ursache – Trianon. Ne „distanþãm” de Istorie? ..................................... 134
EX LIBRIS MEIS: Alice-Cristina Toma – Scrisul – sinucidere sau salvare?
Exerciþii anancastice (I). Rãspunde întrebãrii noastre Tom Bildstein .................. 137
ESEU: Savian Mur – Duhorile adoraþiei ......................................................................... 138
UNIVERS: Corneliu Berbente – Univers, luminã, gravitaþie, spaþiu ºi timp (V) ............. 140
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 Vladimirescianismul
sau sensul naþional al revoluþiei la români ............................................................. 142
ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc– Balcanii – o carte de referinþã
pentru istoria secolelor XIX-XX ............................................................................... 145
ÎN CRUCIª ªI-N CURMEZIª: Tudor Nedelcea – Prizonierii români
în Alsacia ºi Lorena .............................................................................................. 148
MEMORII: Manole Neagoe – O hotãrâre dramaticã ..................................................... 153
MUZEE: Andrei Vasiliu – „Casa Romanþei” din Târgoviºte
– prezentare ºi organizare muzealã ..................................................................... 155
A ªAPTEA ARTÃ: Cristina Dinu – After Life sau cum sã rãmâi
în viaþã în faþa... vieþii ............................................................................................ 158
MUZEE: Ion Mãrculescu – Muzeul de artã modernã ºi contemporan㠖 Pavel ªuºarã ....... 160

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 3

 BREVIAR
Barbu Cioculescu
FIUL CEL MARE AL LUI CARAGIALE
Prin 1919, Mateiu Caragiale fãcea
figurã de original, scria Alexandru Rosetti
(Universul literar, 28.I.1945),
exemplificând: „Încãlþat cu o pereche de
bocanci uzaþi, exagerat de mari, peste care
se revãrsa marginea dinþatã a pantalonilor,
strâns într-o jachetã verzuie la încheieturi,
în cap cu o pãlãrie tare prãfuitã, îºi purta
morga prin cafenelele de noapte”, pentru
ca mai apoi sã intre „într-o
cârciumã autenticã, unde îºi
uita necazurile în bãuturã”.
ªi nota, vãdit lipsitã de
înþelegere din jurnalul lui
Rebreanu, la moartea
scriitorului, punea accentul
pe exageratul consum de
alcool al lui Mateiu.
Plãcere pe care a
abandonat-o la cãsãtorie –
aceasta, de altfel, schim-
bându-i viaþa. Acum însãºi
înfãþiºarea omului se
modificase, mai departe dupã Al. Rosetti:
„Cine l-a vãzut pe Mateiu Caragiale
înfãºurat într-o ºubã groasã, cãptuºitã cu
blanã de lup, luând drumul proprietãþii sale,
ºtie cât de mult îºi lua rolul în serios” –
acela de moºier. Acum, aºadar, „se va
plimba grav pe Calea Victoriei, în veston –
fireºte cãptuºit cu lânã pe dedesubt, coafat
cu tradiþionala gambetã, ºi îl vedeai
salutându-ºi ceremonios cunoscuþii”.
Dacã, în anii de mizerie, Mateiu cerea
surorii sale o foarfecã spre a-ºi tãia
franjurile manºetelor de la pantaloni, chiar
în anii formaþiei dãduse cea mai mare
atenþie înfãþiºãrii, în corespondenþa cu
N.A. Boicescu lãudându-ºi „complet-ul”
mov, în care se simþea irezistibil. Dar
poate cã a fost la mijloc ºi un ce al familiei:
ºi I.L. Caragiale ºi Luca Ion Caragiale ne
apar în fotografii foarte îngrijit
vestimentaþi, ba chiar eleganþi. E drept cã
4 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mai depinde ºi de cum te prinde. O femeie
de gust, Cella Delavrancea, avea, în
problema aceasta, opiniile ei. Iatã-le, legate
de aceleaºi circumstanþe ale morþii lui I.L.
Caragiale, de care am mai vorbit (România
literarã, 24.XII.1970): „Într-o dimineaþã,
Caragiale n-a apãrut în salon sã asculte o
fugã de Bach. Am lucrat singurã, am
depãºit studiul tehnic ºi am început sã
studiez marea sonatã de
Schumann în fa diez major,
bucatã dramaticã ºi grea.
Atunci, dintr-o datã un þipãt
a sfâºiat firul melodic. M-am
ridicat cuprinsã de fricã ºi
am fugit spre odaia de
culcare a lui Caragiale. Uºa
era deschisã. El, alunecat
jos, lângã pat, cu mâna
stângã crispatã pe cearºaf,
capul dat pe spate, faþa albã,
ochii ficºi”.
La mai bine de jumãtate
de secol, memorialista îºi amintea cum
„în ajun, seara la masã, ne fermecase cu
poveºti, proiecte ºi voie bunã”. Ba încã:
„ne mai tachinate pentru tendinþele
noastre spre poezia cu metafore
absurde, râsese de verva cu care declama
Luki pastiºuri compuse de el”. Punând
cap la cap amintirile Cellei ºi cele ale lui
Luki, ar rezulta fie cã unul dintre dânºii
s-a lãsat înºelat de memorie, fie cã, dupã
ceasurile de bunã dispoziþie de la cinã,
Caragiale trecuse brusc la o stare
contrarã, devenind patetic. Oricum,
moartea lui nenea Iancu o afectase
profund pe pianistã: „De atunci, nici n-am
mai studiat sonata de Schaumann, nici
n-am mai suportat s-o aud”.
Douã zile, ai casei rãmãseserã
nemiºcaþi, tãcuþi, în odãile în care li se
pãrea c㠄el va apãrea cu pasul lui uºor
de pisicã ºi ne va ridica în picioare
 privirea lui rotundã ºi întrebãtoare”. Spre
searã, cineva sunase la uºa de la intrare:
„M-am dus sã deschid, povesteºte
Cella. N-am desprins lãnþiºorul de
siguranþã pentru cã n-am recunoscut pe
tânãrul îmbrãcat în negru, cu un lung
fular înfãºurat în jurul gâtului, care
dãdea o expresie sinistrã figurii palide.
Insul rosti cu glas solemn: «Je suis venu
voiv feu mon pève»”. Ni se precizeazã:
„Pronunþarea lui defectuoasã dãdea o
impresie groteascã, de coºmar,
înfãþiºãrii lui. M-am speriat, am strigat-
o pe Tuºchi. Era Matei”. Acesta înaintã
cu paºi lenþi cãtre odaia în care
„Caragiale era întins pe pat, acoperit cu
garoafe – floarea lui preferatã”. Cu
vorbele Cellei: „Faþa lui frumoasã era
seninã, profilul fin parcã oprea
expansiuni inutile. Fiul cel mare a privit
îndelung tãcerea pãrintelui sãu, apoi a
ieºit din camerã”. ªi ca sã vezi: „Era
rece în casã de când venise Matei”.
Din anii de dupã primul rãzboi
mondial, care pusese capãt lumii vechi,
ºi-l amintea pe Mateiu aristocratul
Grigore Ghica (Volumul Grigri, Madrid,
1973), în judecãþi concentrate: „Unul
care venea des, pe urmã ºi la mese (la
mãtuºa lui, Margareta Miller-Verghi,
n.n.) era Matei Caragiale, copil din flori
al marelui scriitor. Urât, deºtept, rãu,
inofensiv, îngâmfat, plin de talent; a
scris o carte bunã primenutã (probabil
pomenitã, greºealã de tipar! n.n.)
deseori: Craii de Curtea-Veche. Vorbea
pompos, cam încâlcit, era obraznic,
amoral, leneº”. Un încântãtor portret,
nu-i aºa? Iar mai departe: „Ura pe
oricine avea bani, situaþie; dispreþuia pe
toþi ceilalþi. Interesant, ºtia multe;
povestea frumos, cu haz când terfelea.
N-avea leþcaie, «împrumuta» – tata i-a
dat de ajuns parale”.
Mai pe larg îl portretiza Horia Ro-
man, intelectual constãnþean preþuit în
epoc㠖 vezi Cenuºa visãrilor noastre,
Roma, 1969: „Când miºca buzele, faþa
lui se crispa în riduri ciudate, anormale,
ca ale celor ce au suferit operaþii de
întinerire. Pãrea un personagiu scos
dintr-un jurnal prãfuit de mode din primii
ani ai veacului trecut. Era distant, rece,
absent”. Ion Marin Sadoveanu, de faþã
aflãtor, încercase a-i atrage atenþia lui
Mateiu asupra tânãrului Roman,
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
informându-l cã tatãl sãu fusese în
strânse relaþii cu I.L. Caragiale. Dar
„Matei Caragiale nu a manifestat nici un
interes faþã de aceste revelaþii. Iar eu:
«Cunosc câteva episoade din trecerile lui
Caragiale prin Constanþa, pe care desigur,
nu le ºtiþi». Mã pregãteam sã-i povestesc
dialogul cu lustragiul Osman ºi cu marea,
când Matei Caragiale tãie conversaþia în
mod brusc – Domnule Roman, nu mã
intereseazã nimic din viaþa anecdoticã a
tatãlui meu. I-a plãcut întotdeauna sã se
risipeascã în penibile giumbuºlucuri”.
Într-un registru înalt, Tudor Vianu
(Gândirea, nr. 3, 1936) îi face lui Mateiu
un panegiric, evocându-i figura slabã ºi
nemiºcatã, felul în care vorbea rar, cum
„pãºea tacticos ºi rar, cu pleoapele mai
totdeauna lãsate ºi purtând un trup rigid,
uºor aplecat pe spate, în niºte costume
care nu erau propriu-zis ale vremii
noastre…”; mai nota „marea economie a
gesturilor lui, glasul baritonal care rostea
puþine cuvinte, alese cu grijã ºi cumpãnite
cu înþelepciune”.
În cartea sa de Amintiri (E.P.L., 1967)
Ioan D. Gherea e de o cu totul altã pãrere:
„Matei era desigur cel mai straºnic poseur
din lume. Pe lângã el, tot restul omenirii
pãrea naturalã. El a creat un personaj ºi l-a
jucat cu consecvenþã toatã viaþa, în faþa
unui public compus din toþi cunoscuþii lui,
plus el însuºi”. Iar personajul „era de viþã
nobilã, crud, cinic, misterios, satanic…”
Bineînþeles, cei din jur îºi aveau pãrerile
lor – vezi E. Lovinescu: „nu moºtenise nimic
din sociabilitatea, din nevoia de a fi în
tovãrãºie numeroasã, în continuã
reprezentaþie, a tatãlui sãu, risipitã în faþa
unei galerii mute de admiraþie. Era mai mult
un nesociabil, un singuratic, cu aparenþe
ursuze ºi posomorâte”.
Sintetizând psihologia meteinã,
Ovidiu Cotruº a scris despre o mascã
ce sfârºise a i se lipi de chip. Cât ne
priveºte, suntem de altã opinie. De notat
cã, la înmormântarea lui Mateiu, vãduva
s-a opus oricãrui discurs funerar. Între
prietene se lamenta, cu gândul la iernile
ce aveau sã urmeze în solitudine: „Qui
va, dorenavant, me chauffer les pieds?”
Moºia Sioneºtilor, redusã la a zecea parte
prin reforma din 1920 a mai fost,
probabil scurtatã la jumãtate, la reforma
agrarã din 1945. Un an mai târziu, rãposa
ºi Marica M. Caragiale.
5
 VALENÞE LITERARE
Mihai Cimpoi
TITU MAIORESCU:
MODEL SAU ANTIMODEL?
Noi, cei din epoca relativizãrii
valorilor, sperãm cã numai atitudinea lo-
ialã faþã de valori va putea salva lumea,
cã numai discernerea exigentã a
adevãratelor valori de falsele valori poate
institui un climat favorabil progresului, cã
istoria trebuie sã acþioneze în direcþia
cunoaºterii fundamentale prin cãutarea
semnificatului, cum zic semioticenii, nu
putem sã nu vibrãm la pledoaria pentru
„fond” a lui Titu Maiorescu.
Postulatul maiorescian îl înþelegem mai
bine, raportându-l la „valoarea valorilor”
lui Nietzsche sau la ierarhia axiologicã,
oferitã de etica lui Max Scheler.
„Fondul” lui Maiorescu ar pãrea sã fie
o mãsur㠄universal㔠a culturii (ºi
civilizaþiei, vieþii sociale). Cãlinescu având
impresia cã Maiorescu confunda fondul
sufletesc cu depozitul obiectiv al
cunoºtinþelor, cu instrucþia („Pentru el, o
greºealã de cronologie, o ignoranþã în
materie prozodicã, o lipsã de documentare
bibliograficã sunt diminuãri de fond”).
La Maiorescu, forma fãrã fond are,
însã, semnificaþia clarã de minciunã,
mascã convenþionalã, aparenþã sau
reluare mecanicã a „formelor de deasu-
pra ale civilizaþiunii” a aparenþelor
strãlucitoare ale culturii apusene. „Viþiul
radical în ele (în foile literare ºi politice
ale vremii – n. n.) ºi, prin urmare, în
toatã direcþia de astãzi a culturii noastre,
este neadevãrul, pentru a nu întrebuinþa
un cuvânt mai colorat, neadevãr în
aspirãri, neadevãr în politicã, neadevãr
în poezie, neadevãr pânã în gramaticã,
neadevãr în toate formele de manifestare
6 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
„Opera lui cea mai
importantã este el însuºi”
E. Lovinescu
a spiritului public”, astfel constatã el în
articolul În contra direcþiei de astãzi în
cultura românã (1868). Pe lângã
semnificaþia universal-valabilã de
aparenþã, neadevãr, conceptul formã
fãrã fond denumeºte o realitate naþionalã:
modul de a altoi formele dinafarã pe un
fundament impropriu. Este vizatã o
epidemie a unor asemenea forme deºarte,
care sunt preluate critic pe un fundament
deloc solid, fãrã putinþã de asimilare
organicã: „În aparenþã, dupã statistica
formelor din afarã, românii posedã astãzi
aproape întreaga civilizare occidentalã.
Avem politicã ºi ºtiinþã, avem teatru,
avem chiar ºi o constituþiune. Dar, în
realitate, toate aceste sunt producþiuni
moarte, pretenþii fãrã fundament, stafii
fãrã trup, iluzii fãrã adevãr, ºi astfel
cultura claselor mai înalte ale românilor
este nulã ºi fãrã valoare, ºi abisul ce ne
desparte de poporul de jos devine din zi
în zi mai adânc”(Titu Maiorescu, Critice,
Bucureºti, 1966, p. 77; 81).
În întreaga scarã de acþiuni a lui Titu
Maiorescu – de la transcrierile me-
ticuloase, în liste mari a tuturor greºelilor
elementare de limbã, calchierilor,
inadvertenþelor stilistice ºi citarea vorbelor
multe întrebuinþate pentru idei puþine pânã
la punerea în luminã a valorii operei unor
scriitori de talia lui Eminescu se
întrezãreºte un mare strateg al valorilor.
Toate polemicile lui, mãrunte, aplicate pe
un citat oarecare din foaia politicã ºi
literarã sau având caracter de campanie
desfãºuratã ce face uz de toate mijloacele
ºi argumentele supreme, se localizeazã
 într-un anumit sens: spre a susþine
afirmarea valorilor ºi consolidarea lor
procesualã într-un întreg al culturii
naþionale. E nevoie, pentru a izbuti, de
consecvenþã ºi criticul supravegheazã din
strâns mersul sãnãtos al direcþiei noi,
recurgând la „sinteze în atac” ºi la
categoricele strigãte „în lãturi”. Criticul
se erijeazã în posturã de epidemiolog
neîngãduitor: semnaleazã tot ce viciazã
aerul sãnãtos, intervine spre a înlãtura
factorul infectant, previne, pregãteºte
neobosit un teren sãnãtos pentru viitor.
Începutul nu poate sã determine o
anumitã indulgenþã pentru simplul fapt cã
este un început, atitudinea obiectivã
cerând sã se releve adevãrul. „Nu
descurajaþi. Toate începuturile sunt mici”,
se obiecteazã criticului în epocã, la care
el îºi expune prompt contraargumentul:
dacã e vorba de calitate, de valoare, de
valoare intensivã, toate începuturile
trebuie sã fie mari. Un început se cade sã
fie neapãrat original, fiindcã numai prin
acest ceva specific edificiul culturii poate
fi înãlþat în continuare: „Un început de
culturã, în orice ram al ei s-ar întâmpla,
trebuie sã cuprindã întâi ceva ce nu a fost
pânã atunci în viaþa publicã a acelui popor,
dar al doilea, totdeodatã ceva ce poate
servi de fundament pentru o clãdire ºi
urmare mai departe. Numai cu aceste douã
elemente este un început” (Ibidem, p. 70).
Intrarea în câmpul valorilor adevãrate se
face datoritã existenþei acestor douã ele-
mente necesare, care transformã
începutul cultural într-o verigã dialecticã,
ce uneºte ziua de azi cu cea de mâine.
Numai în modul acesta el sporeºte ºirul
formelor noi de viaþã: „Dar pentru ca
aceastã continuare în viitor sã se întâmple,
începutul cel mic la întindere a trebuit sã
fie mare prin adevãrul ce-l cuprinde, prin
valoarea energicã, ce-i dã putere de a
rezista ºi, biruind greutãþile timpului, a
produce ºirul neîntrerupt de forme nouã
de viaþã. La erorile contimporane se
observã tocmai contrariul. Corul de
apologiºti în cantitatea lui stã în proporþie
inversã cu valoarea dinlãuntru a obiectului
lãudat, ºi soarta prea blândã, fiindcã a
rezervat nulitãþilor dispreþul uitãrii în viitor,
le mângâie cu parfumul ieftin al
linguºirilor majoritãþii contimporane”
(Ibidem, p. 70-71).
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
O condiþie sui generis a obþinerii
valorii reale este depãºirea subiectivitãþii,
ieºirea din cercul „închis” al inteligenþei,
adicã deschiderea spre adevãrul „nou”.
Scriitorului, ca ºi filosofului sau omului
comun, i se cere sã manifeste un
entuziasm impersonal, singurul factor
care îl ridicã în sfera universalitãþii:
„Numai aceea idee ºi aceea simþire care
prin coprinsul ei ºi din chiar izvorul ei s-a
înãlþat peste interesul strâmt al individului
ºi a gãsit în capul celui ce o produce acel
prisos al concepþiunii care îi dã valoarea
universal㔠(Despre progresul adevãrului
în judecarea lucrãrilor literare, 1883, în
Titu Maiorescu, Critice, vol. II, Bucureºti,
1967, p. 209). Dreptul de intrare în
literaturã nu-l asigurã folosul individual,
vanitatea, ambiþiunea deºartã de a întrece
pe alþii: „Numai entuziasmul impersonal
pentru ceea ce ºtii cã este adevãrat în
gândirea ta ºi pentru ceea ce simþi cã este
frumos în închipuirea ta, numai aceasta
îþi pune pe frunte semnul celor chemaþi”.
Individualismul exacerbat împiedicã, evi-
dent, manifestarea plenarã a personalitãþii:
„Prin negura egoismului nu strãbate lu-
mina adevãrului, nici cãldura frumosului”
(Ibidem, p. 210). Maiorescu recomandã,
aºadar, ºi în domeniile vieþii publice
aceastã implicare impersonalã, supunerea
autoritãþii ideii „noi”. Nu-l vor interesa
cauzele ºi efectele progresului general al
spiritului european, pe care le relevã Buckle
sau Lecky, ci, ca întotdeauna, va încerca
sã desluºeascã imperativul practic al vieþii
româneºti: receptivitatea la ceea ce el
denumeºte direcþiunea veºnicã a
inteligenþei omeneºti spre întinderea
cunoºtinþelor ºi sporirea condiþiilor binelui
general. Interesele personale se ciocnesc
prin firea lucrurilor, „dar îndatã ce prin
luptã s-a dovedit a fi de o asemenea
naturã, strãbate prin toate individualitãþile
viitoare ca o parte integrantã a lor”
(Ibidem, p. 217).
Maiorescu suportã, indiscutabil,
influenþa, atât de autoritarã în epocã a lui
Schopenhauer ºi Hegel. În ce mod, însã?
Din Hegel este luatã, zice Cãlinescu,
propoziþia cã obiectul de artã e o
reprezentare sensibilã a ideii ºi mai bine zis
a idealului, deoarece dupã Hegel absolutul
se explicã nemijlocit în naturã, iar în artã
idealul artistic, încolo ar rãmâne un
7
schopenhauerian declarat (frumosul ca
reprezentare a ideii sensibile, purificare ºi
ridicarea prin artã deasupra vieþii cotidiene,
identificarea creatorului cu subiectul care
este contemplator ºi cunoscãtor pur º. a.).
Totuºi, ºi în acest caz, ni se pare cã
Maiorescu îºi exercita rolul sãu fun-
damental de strateg al valorilor. În articolele
de criticã literarã propriu-zisã sunt aplicate
cu severitate neabãtutã principiile ºi normele
cultivate de el din raþiunea de a nu tulbura
prin nimic siguranþa axiologicã a
interpretãrii. Valoarea esteticã supremã o
realizeazã, dupã socotinþa lui, aceastã
transcendere a contingentului ºi înãlþarea
în „lumea ficþiunii ideale”.
„Înãlþarea impersonalã este însã o
condiþie aºa de absolutã a oricãrei impresii
artistice, încât tot ce o împiedicã ºi o abate
este un duºman al artei, îndeosebi al poeziei
ºi al artei dramatice. De aceea poeziile cu
intenþii politice actuale, odele la zile
solemne, compoziþiile teatrale pentru
glorificãri dinastice etc., sunt o simulare a
artei, dar nu artã adevãrat㔠(Comediile d-lui
Caragiale, 1885, Ibidem, p. 277-278). În
consecinþã, tot ce aminteºte de domeniul
practic imediat, de codicele penal ºi
catehismul de moralã, verdictele directe,
declaraþiile patriotarde nimicesc emoþiunea
esteticã. „Orice concepþie artisticã este în
esenþa ei idealã, cãci reprezintã reflexul
unei lumi închipuite. Prin chiar aceasta ne
produce caracteristica impresie imperso-
nalã”. Exe “E” aceasta apologetica teorie a
„artei pentru art㔠combãtutã polemic de
Dobrogeanu-Gherea? Ori, chiar alãturi Titu
Maiorescu spune cã tipurile înfãþiºate în
comediile caragialene trebuie sã vorbeascã
cum vorbesc, cãci numai în felul acesta
ne pot menþine în iluzia realitãþii în care ne
transportã, în altã parte elogiazã notele
patriotice în poezia lui Goga: „Ce e drept,
patriotismul, ca element de acþiune politicã,
nu este materie de artã... Cu toate acestea,
patriotismul este în inimile sincere în afarã
de orice tendinþã politicã, un simþãmânt
adevãrat ºi adânc, ºi întrucât este astfel,
poate fi, în certe împrejurãri, nãscãtor de
poezie”, iar povestirile de tinereþe ale lui
Sadoveanu le consider㠄creaþiunii de o
puternicã originalitate, inspirate de intuiþia
exactã a unor tipuri felurite, luate de pe
toate treptele societãþii noastre” (Ibidem,
p. 458-469).
8 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Meritul criticului este de a uita oricând
ºi oriunde de aplicarea criteriului sãu
normativ, norma fiind valabilã în mãsura
în care asigurã esteticul, frumosul,
„ficþiunea idealã”. Nu normele ºi principiile
dau naºtere literaturii, cu atât mai mult
transcenderea intereselor de ordin practic.
Important ca atare e actul realizãrii valorii
estetice. Iar cãile de realizare sunt mul-
tiple, literatura adevãratã, cu feluritele ei
produceri, dupã cum zice Maiorescu în
finalul articolului despre Caragiale, se
aseamãnã unei pãduri cu feluritele ei
plante. „Sunt ºi copaci mari în pãdure,
este ºi tufiº, sunt ºi flori, sunt ºi simple
fire de iarbã. Toate împreunã alcãtuiesc
pãdurea, fiecare în felul sãu trãieºte ºi
înveseleºte ochiul privitorului: numai sã
fie planta adevãratã, cu rãdãcina ei în
pãmânt sãnãtos, iar nu imitaþie de tinichea
vopsitã, cum se pune pe unele care din
oraº” (Ibidem, p. 282).
Aºadar, conchidem cu Maiorescu, în
sfera impersonalului, al Adevãrului ºi
Binelui general, nu se ajunge oricum, ci
printr-o puternicã valoare personalã.
Anume prin aceste valori, pe care le-a pãzit
cu o neclintire de strateg al culturii, vroia
sã impun㠄direcþia sãnãtoasã a lucrãrilor
intelectuale în România”. Atunci când, în
1886, constatã cã direcþia a izbutit, cã nu
mai era nevoie de „sinteza generalã în
atac” ºi de „izbirea unui întreg curent
periculos”, cã de „lovirea directã în contra
nulitãþilor” ºi de energicul „în lãturi” va fi
necesitate doar „din când în când”, el îºi
reformula strategia: „Misiunea criticei –
misiune de altminteri totdeauna modestã,
dar nu fãrã importanþã în modestia ei –
ne pare a fi în momentul de faþã mai mult
de a lãrgi cercul activitãþilor individuale,
de a deºtepta tinerimea încã prea amorþitã
de pâcla trecutului ºi de a îmbãrbãta
spiritele spre lucrarea roditoare” (Poeþi ºi
critici, Ibidem, p. 286).
Criticul nu fãcea, astfel, o istorie, ci
un început de istorie pornind de la un grad
zero al conºtiinþei, nu o Sintezã, ci o
„sintezã în atac”. Îi lipseau întinderea,
termenii de comparaþie, aspectul
procesual al devenirii. El nu se desfãºoarã
în timp ºi spaþiu, ci rãmâne înfeudat
începutului absolut, al cãrui expresie
deplinã este opera, identificatã cu
activitatea sa culturalã generalã.
 POSTDECEMBRISM
ROMÂNIA EUROPENIZATÃ
Blocul sovietizat comunist cade într-o
vreme când în Vestul european este la
mod㠄sfârºitul Istoriei” declarat de
Fukuyama. Ceea ce înseamnã cã lumea va
urma sã se omogenizeze prin ideile
momentului – liberalism sã fie, economie
de piaþã globalã cu coordonãri printr-un
relativism ocult mondializat de la Absolut
la relaþiile sexuale.
Nu vor mai avea vreun rol valorile ºi
credinþele locale, fie ele milenare,
fundamentale pentru disidenþii estici, de
la Soljeniþîn la Havel. Un motiv pentru
dramele þãrilor eliberate de comunism
constã în aceea cã, spre deosebire de
Vest, unde marxismul a fost un spaþiu de
frecanagealã al mondenitãþii intelectuale,
Estul l-a trãit într-o versiune concretã,
repudiabilã. De aici un paradox istoric:
satistiþii de comunism descoperã cã în
Vest doctrina este din ce în ce mai mult
vãzutã ca o soluþie pentru rezolvarea
crizelor din societãþile tot mai complexe
ºi mai complexate. Pe de altã parte,
prãbuºirea blocului sovietic „a oferit
Vestului Europei oportunitatea istoricã a
unor surse de aprovizionare ºi pieþe de
desfacere aproape neaºteptate în
cvasiaproximitate ºi cvasigratuitate — un
adevãrat balon de oxigen pentru cel mai
în vârstã dintre centrele de putere
economicã ale lumii ºi, oricum, cu cel mai
costisitor model social, devenit handicap
în faþa ascensiunii noilor concurenþi
mondiali din Asia.” (Ilie ªerbãnescu,
Postcomunismul, virajul colonial, Jurnalul
Naþional, 18, 25.11.14). Totul „oferit pe
tavã de istorie” fostelor puteri coloniale
strânse în Uniunea Europeanã pentru un
„colonialism colectiv” organizat cu legi ºi
capital privat asupra unor estici slabi,
nepricepuþi ºi sãraci, trecuþi seismic de la
economia de stat la cea privatã. «Ca în
scenariul clasic colonialist, capitalul vest-
european s-a înfipt de la început în ceea
ce constituie rulajul banului într-o
economie, exploatarea resurselor
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Marian Popa
naturale, distribuþiile de energie (cele care
colecteazã banii din asigurarea cu energie)
ºi bãncile. Restul – industrii, servicii,
comerþ – s-a prãbuºit aproape implicit în
braþele „eliberatorilor” vestici. Esenþialã a
fost implementarea cât mai rapidã a
mecanismului de extracþie de sevã
economicã din Est, care opereazã în prin-
cipal ºi masiv prin menþinerea în Est a
salariilor mici, dar generalizarea (impusã)
aici a preþurilor din Vest. » Acþiune
executatã nerãbdãtor, hulpav. ªi aºa,
„Capitalul bancar occidental a extras
profituri uriaºe într-o perioadã scurtã, dar
astfel a lichidat ºi bruma de economisire
din Est ºi potenþialul de dezvoltare pe
termen lung al acestuia.” (id. 2.12.14).
România: numãrul locurilor de muncã
redus la jumãtate, „nicio poziþie strategicã
în mâna românilor, niciopârghie de
dezvoltare la dispoziþie... Pentru România,
anii scurºi de la cãderea comunismului –
puþini la numãr la scarã istoric㠖 au
constituit perioada celei mai teribile
aserviri economice de tip colonial,
necunoscutã vreodatã prin amploare,
profunzime ºi vitezã.” Particularitatea
acestei „colonializãri”: a fost realizatã fãrã
rãzboaie sau ocupaþii militare. Aceastã
realizare a fost posibilã deopotrivã cu clasa
politicã localã coruptã, trãdãtoare,
incompetentã ºi cu vesticii care au decis
condiþiile încadrãrii în jugurile numite
NATO ºi UE. România îºi manifestã
postdecembrist elanul european prin
Monumentul pãrinþilor fondatori (sic!) ai
Uniunii Europene, conceput de arhitecþii
Cãtãlin Cazacu & Paul Valentin, executat
de Ionel Stoicescu, folcloric numit „La
Cãpãþâni”. Inaugurare oficialã de Ziua
Europei, 9.5.06, cu 12 machete de ghips,
în prezenþa protipendadei politice locale
ºi a ex-regelui Mihai I. Konrad Adenauer,
Joseph Bech, Johann Willem Beyen,
Alcide de Gasperi, Walter Hallstein, Sicco
Leendert Mansholt, Jean Monnet, Jean
Rey, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak,
9
Altiero Spinelli, Pierre Werner. O
concepþie genialã de plasare a cãpãþânilor
fondatoare: plasate în cerc, ele îºi au feþele
orientate spre centrul cercului pe care-l
mãrginesc. Uniunea Europeanã iniþialã: un
spaþiu vestic închis de vestici, odatã cu
care spiritul fondator pare definitiv, posibil
de prins integral satisfãcãtor din exterior
numai cu o dronã, care ar concentra într-o
imagine creºtetele chelioase. O privire
europeanã în România asupra Europei.
Excitatã încã din secolul 19 de
sincronizare cu Vestul, România e
manipulatã postdecembrist în acest sens.
Ce se vrea pentru acum e precizat de
grupul „Vunk”, ajuns celebru printr-un
titlu: Vreau oþarã ca afarã (2010). Nu se
precizeazã unde se aflã acest „afarã”,
cãruia i se indicã unele calitãþi prin aceea
cã lipsesc înãuntrului: o þarã fãrã escroci,
curatã, sãnãtoasã, cu buzunare care sã
nu fie goale, certã, zâmbitoare, prosperã,
aptã sã acorde ea vize celor ce vor s-o
cunoascã. ªi toate prin tãria unui stereotip
imperativ: „Vreau o þarã ca afarã./Vreau
o þarã ca.... ca....ca.... ca.... afarã./Vreau
o þarã ca afarã /Vreau o þarã ca afarã ca
afarã!/Vreau o þarã ca afarã!/Vreau o þarã
ca.... ca....ca....ca.... afarã.” ªi se intrã
în UE. „Performanþele dezvoltãrii
României, ca stat membru al Uniunii
Europene, s-au petrecut printr-un
fenomen de contagiune cu instituþiile,
politicile europene ºi interacþiunile
parteneriale cu celelalte state membre.
Pânã acum, însã, nu am avut o strategie
a noastrã, un program propriu de fuziune
a intereselor þãrii cu procesul integrãrii,
adesea lãsând impresia unui asociat care
stã cu mâna întinsã la finanþãrile de la
Bruxelles. Nam urmat nici mãcar traseele
dezvoltãrii angajate prin Tratatul de
aderare.” (Vasile Puºcaº, negociator ºef
cu EU, Cotidianul, 9.5.20). Se intrã în UE
pentru a se confirma faptul cã
sincronizarea poate fi redusã la
tradiþionalizatele instituþii ca forme fãrã
fond. De altfel, nici nu existã o intenþie
fermã a Vestului de a forþa pe români sã
se comporte într-un sens pozitiv, mai
profitabilã fiind starea negativã ºantajabilã.
Ca toate fostele þãri sovietizate, dar mai
mult ca altele, România este evaluatã ca
stat cu deficit democratic. Ce ar trebui?
Internaþionalizarea prosperitãþii prin
supunere faþã de comportamentul vestic.
Pentru reeuropenizarea þãrilor est-
europene s-a lansat deviza: „Transfer de
suveranitate, în schimbul transferului de
10 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
prosperitate.” Care a avut succes la tineri
(cf. ªtefan Buzãrnescu, Globalizarea ca
ultimã utopie, România socialã, 27.6.16).
Guvernanþii locali nu s-au prezentat cu o
identitate robust naþionalã ºi cu o culturã
post89 relevantã, astfel cã n-au avut ce
sã prezinte pentru a formula pretenþii.
«Slugarnici ºi lipsiþi de coloanã vertebralã,
aceºtia nu au negociat cu adevãrat
aderarea României, ci au acceptat tot ce
li s-a cerut, pentru a demonstra cã sunt
„democraþi” ºi deschiºi spre „economia
de piaþã”. Aceasta e principala explicaþie
a faptului cã, dupã aderare, România nu
numai cã nu ºi-a consolidat statutul
internaþional, dar a devenit o þarã fãrã o
politicã naþionalã, preocupatã doar „sã
facã frumos” în faþa Bruxelles-ului. De
aici ºi un anumit dispreþ pentru România,
care nu este tratatã ca un membru cu
drepturi depline.» (Ioan Scurtu,
Cotidianul, 2.2.15).
Nicolae Iorga vãzuse în þara sa „un
stat de necesitate europeanã”, care are
nevoie de continent ºi care are nevoie de
el. O condiþie de conºtientizat cât mai
profund de românii înºiºi ºi de celelalte
popoare europene. România se ºtie
europeanã, fiind totodatã de acord cã
trebuie inclusã în EU dupã eliminarea
corupþiei, Vestul ºi unii din interior insistând
însã excesiv asupra unor aspecte precare
interne ºi externe: «Mai întîi, simþãmîntul
cã ni se oferã ceea ce posedãm din moºi
strãmoºi ºi cã ni se cere o bizarã
recunoºtinþã de vasali faþã de un gest futil,
ca ºi cum unei persoane i s-ar acorda,
printr-un act emfatic, un nume pe care-l
poartã de la naºtere. Apoi o imensã logoree
politicianistã iscatã de „intrare”,
înghesuiala fiecãrei formaþiuni, a fiecãrui
lider la recunoaºterea aportului sãu la
grandioasa realizare a re-europenizãrii
noastre paradoxale. ªi nu în cele din urmã
un climat public tulbure, o satisfacþie
inconsistentã, de iz festivist, precum o
pestriþã perdea ce încearcã sã acopere cu
stîngãcie o mulþime de neîmpliniri, dureri,
dezamãgiri, care astfel dosite ni-e teamã
cã se vor prelungi mult ºi bine. » (Gh.
Grigurcu, Noi ºi Europa sau Obsesia
europeanã la români, Viaþa Româneascã,
id.) Pe de altã parte, cum nu existã un pa-
triotism european, ci poate doar un confuz
spirit european conflictualizabil cu
patriotismul etnogeopolitic, «Ar fi cu totul
iluzoriu sã vorbim despre o obsesie
europeanã la români, un popor a cãrui
filozofie de dãinuire s-a numit întotdeauna
 „a te descurca”. Chiar dacã Europa va
impune niºte reguli mai stricte de
convieþuire, ea va deschide ºi numeroase
noi cãi pentru „a te putea descurca”. »
(Gh. Schwartz) UE þine de la început sã
diferenþieze fostele þãri sovietizate. E vizibilã
preferinþa pentru cele de mult relaþionate
cu Vestul prin confesiunile catolicã ºi
evanghelicã. În funcþie de aceasta,
previziunile românilor. „Parlamentul
european a devenit locul în care se
confruntã orgoliile naþionale ºi în care cei
mai puternici le dau peste nas noilor veniþi
în club... Europa se îndreaptã iar spre
secesiune, urã de rasã ºi discrepanþe
uriaºe, la fel ca cele care au mai aruncat
continentul în flãcãri, stârnind douã
rãzboaie mondiale.” (Bogdan Diaconu,
Europa ºi-a uitat trecutul care a târât-o
în douã conflagraþii uriaºe, Adevãrul,
6.1.14). Deja în februarie 1991, în cadrul
medieval regal de la Visegrád, Lech Walêsa,
Vaclav Havel þi Józséf Antall pun la punct
un acord de liberschimb central-european,
un fond þi un program de burse, din 2018,
moderatorul grupãrii fiind Polonia.
România va încerca apropierea, fãrã
succes; de altfel, Ungaria ºi Polonia vor
duce o politicã naþionalã ºi de grup
dezagreatã cel puþin formal ºi de UE. Dar
existã ºi aspecte problematice refuzate în
bloc acestor þãri. Un exemplu: trecutul
comunist. Bulgaria, Cehia, Estonia,
Lituania, România, Ungaria propun în
decembrie 2010 o lege de tratament a
crimelor comise de regimurile comuniste
similarã celei pentru Holocaust, Comisia
EU o blocheazã. România e admisã la
1.1.07 în Comunitatea mai europeanã decât
restul Europei, voinþa ºi actele formale
comunitare urmând sã confere o pozitivare
automatã. O primire cu pregãtiri de
adaptare, cu reticenþe ºi respingeri. Adrian
Nãstase întemeiaz㠄Fundaþia Europeanã
Titulescu,” dar notoriu este la români Tony
Judt cu România la fundul grãmezii
(2001), dupã care aceastã þarã ortodoxã,
cu tradiþii dictatoriale ºi rãbufniri
naþionaliste n-are ce cãuta în UE. Atari
evaluãri vor continua, angajând diverse
aspecte. Juncker afirmã perfid cã România
nu poate apãrea ca „unitate compact㔠în
Europa (27.12.18). În plan european, abia
s-ar reþine discursul tardiv de la Den Haag
al Principesei Margareta, critic faþã de o
EU care permite României aderarea din
motive politice ºi nu practice (octombrie
2019). Astfel, s-au ignorat ºi unele
particularitãþi ale vieþii locale. „Sîntem mai
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
religioºi, mai patrioþi ºi mai suspicioºi în
privinþa nivelului ridicat de integrare. Sar
putea ca unora din Occident sã nu le placã
aceasta. Dar a respinge sentimentele
noastre ca doar „rasism ºi xenofobie” sau
a împãrþi totul între „progresist” — prin
care ne referim la occidentali — ºi
„reacþionar” e în mod clar neproductiv.
De asemenea, e greºit sã argumentãm cã
valorile noastre nu sunt europene; sar
putea sã nu fie la modã în unele pãrþi ale
Europei, dar sînt valori ce aparþin
continentului.” Inversarea motivaþiilor
genereazã de asemenea probleme:
„adevãrata întrebare este dacã Uniunea
Europeanã e pregãtitã pentru þãrile
partenere.” Deocamdatã, unii noi membri
sunt ºantajaþi prin clauze de condiþionalitate
extinse artificial. În starea ei psihicã,
socialã ºi economicã România fãrã motive
de intrare în UE intrã totuºi, pentru ca UE
sã intre în România. Aºa, “În contextul
european al statelor cu ample funcþii
sociale, politica tranziþiei româneºti a fost
dominatã de efortul de a menþine statul
român la nivelul cel mai mic posibil, dacã
nu chiar desfiinþarea lui treptatã.” (Cãtãlin
Zamfir, Paradigma subdezvoltãrii
României, Cotidianul, 23.10.16). Unii
politicieni ºi analiºti cred cã primirea
României ºi a Bulgariei în comunitate a fost
pripitã, prin determinãri politice. Sunt state
ce „aratã, mai degrabã, ca niºte
întreprinderi mafiote corupte decît ca state
care funcþioneazã normal. Astfel, de îndatã
ce au avut acces la banii UE, ambele þãri
au cãutat, rapid, sã-ºi modifice legile ºi
sã reducã puterea Justiþiei, pentru a
permite infractorilor din conducere ºi
marionetelor lor politice sã continue
jefuirea banilor noºtri, fãrã teama de a fi
opriþi sau pedepsiþi.” (David Craig &
Mathew Elliott, Marele jaf european).
Criticile ating paroxismul în lunile ce preced
1.1.14, când, conform legilor EU, cetãþenii
acestor þãri vor putea lucra ºi beneficia de
drepturi sociale oriunde, ca toþi ceilalþi.
Isteria se extinde din Franþa, în Marea
Britanie, Olanda ºi Germania. Iar în acest
timp, politicienii români par sã se afle în
altã lume. Se plâng doar unii jurnaliºti cã
românii sunt cobai ºi pretexte pentru ca
EU sã adopte unele mãsuri fiindcã n-au fost
de fapt în stare sã beneficieze de banii EU
ºi cã acceptarea lor ca membri a fost o
mãsurã de salvare a unor domenii vestice
cu dificultãþi economice ºi financiare.
Relevante sunt trucurile de negativare a
situaþiei þãrii. Un ambasador român
11
precizeazã cã 0,34% din buget a fost
cheltuit pentru ajutoare sociale ºi de ºomaj,
mediile germane se referã la creºteri de
40% a cheltuielilor respective din 2010
în 2012, fãrã sã se precizeze valorile. Truc
folosit ºi de propaganda ceauºistã, e drept,
cu intenþii de pozitivare a vieþii locale. E
de asemenea de reþinut cã Vestul
confundã din aceleaºi motive dreptul de
circulaþie cu acela la muncã. S-a mai
observat cã tapajul maxim e fãcut de
fostele þãri colonialiste. Dar „Statul de
drept importat sub supravegherea
tehnocraþilor europeni e ca un Fanar
înstelat, cu Oda Bucuriei la chermeze.”
(Traian Ungureanu, Tot acolo, 3.6.19).
La summitul sibian din mai 2019
premierul olandez Marc Rutte declarã cã
România va intra în Schengen când va deveni
stat de drept. Dar va intra precoce Ungaria
orientatã naþionalist, care-ºi apãrã graniþele
cu garduri criticate de EU, aceastã þarã fiind
primul membru al Comunitãþii clasificat ca
nedemocratic (Democracy Report 2020,
Goteborg). Nu se intrã în Schengen, România
fiind definitã ca stat naþional ºi fiindcã încã
nu este dezintegratã sau federalizatã.
Probbabil, pentru acest motiv nici nu existã
ghiduri generale ale þãrii în unele þãri vestice.
Oricum, în þarã intrarea e salutatã ºi motivatã
variat.”Noi avem douã lucruri care ne
caracterizeazã în istorie: romanitatea ºi
statalitatea Ne-am pãstrat statalitatea
tranzacþionând, dar neam pãstrat statul ºi
biserica. Prin aceste tranzacþii continue, prin
aceste trãdãri inteligente, prin felul în care
s-a dus politica noastrã la un moment dat,
am reuºit sã fim într-un club, precum au
intrat Polonia, Ungaria, Cehia. Am intrat
puþin împinºi de la spate, dar suntem
înãuntru, nu în afarã. Trebuie sã înþelegem
cã apartenenþa noastrã la acest club ne
aduce avantaje. Cel mai mare este cã suntem
la marginea acestui club, la intrare sau la
ieºire, depinde cum vrem sã vedem
lucrurile.” (Rãzvan Theodorescu, interv.,
Adevãrul, 1.1.14). Mircea Cãrtãrescu, distins
fiind cu ‘Lepiziger Buchpreis zur
Europäisches Verständigung”: „Eu m-am
simþit totdeauna scriitor european.” (interv.,
11.3.15) ªi chiar: „sunt european înainte de
a fi român” La o conferinþã a EFOR/ Ex-
pert Forum, Andrei Pleºu: „privirea spre Vest
e nu doar o opþiune rentabilã, e terapeuticã,
e un tratament vindecãtor” (cf. EVZ, 6.2.14).
România e deci bolnavã, dar tratabilã vestic.
Spiritul vestic: „o caracteristicã foarte subtilã
a acestui spirit este capacitatea de
autoevaluare ºi de distanþare de sine.
12 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Occidentul e singurul tip de culturã care s-a
deschis spre toate celelalte ºi care ºi-a vãzut
propriile limite.” Corect, dar care Occident
ºi pânã unde merge el? „Suntem europeni
ori de cîte ori ne simþim cu musca pe cãciulã
ºi suntem profund neeuropeni atunci când
suntem fuduli, când suntem siguri cã nu
greºim, când credem cã tot ce facem e bine,
când trãim triumfalist cu ochii la un trecut
de aur ºi cu ceafa la un viitor de aur.” ªi
când suntem xenofobi. În alte ocazii Pleºu
nuanþeazã: Europa a inventat universalitatea,
a colonizat, dar a fost ºi anti-colonialã.
„Europa e într-un constant proces de
autoevaluare ºi nu e deloc complezentã cu
partea ei de umbr㔠(A fi european,
Adevãrul, 17.2.14) ªi-a recunoscut erorile,
crimele, spre deosebire de cei ce n-au avut
ce recunoaºte. „Suntem europeni cînd
pãstrãm o cordialã curiozitate faþã de tot ce
e altfel. Cînd privim cu amenitate spre cel
dealãturi ºi fãrã isterie spre adversar.”
Posturã ce lipseºte României zilei. Apar ºi
texte elogioase despre EU compuse cu
procedeele propagandistice considerate
necesare cetãþeanului de rând. Unul din
aceastã categorie este Avem nevoie de
UE: 60 de motive (Historia, aprilie 2017).
Realitatea este cã oricare din cele 60 puncte
e controversabil. „1. UE garanteazã pacea
de 70 de ani.” „16. UE supravegheazã
bãncile.” „12. UE promoveazã
prosperitatea, creºterea economicã ºi
ocuparea forþei de muncã.” „17. UE
garanteazã drepturile pasagerilor care
cãlãtoresc cu avionul sau trenul.” „51.
Uniunea Europeanã îºi ajutã vecinii.”
„56. Europa combate cauzele migraþiei.”
„50. Europa vine în ajutorul oamenilor
afectaþi de criza sirianã.” „28. UE pune
preþ pe alimentaþia sãnãtoasã.” „31. UE
este lider mondial în combaterea
schimbãrilor climatice.” Atari asigurãri pot
provoca surâsul, dacã nu impulsul
contrazicerii lor cu exemple concrete. Nu
lipsesc imaginile negative autocritice, prin
acceptarea unui specific european ºi unuia
naþional. Astfel, în linia tradiþiilor locale,
guvernanþii post89 au accentuat mizeria
materialã ºieducaþionalã a copiilor,
eliminând ºansa dezvoltãrii lor în viitor.
Closetele din fundul curþilor ºi ignorarea
sãpunului, abandonarea precoce a
studiului care exclude premisele formãrii
de caracter ºi profesionale specificã
europeanului civilizat obiºnuit sã distingã
citadinul de rural (Cristian Unteanu,
România realã, România non-
europeanã, Adevãrul 4.3.20)
 La 26.5.19 se aleg deputaþii
Parlamentului, elogiul român e ditirambic:
„...Uniunea Europeanã e o realitate tot
mai palpabilã, tot mai solidã, cu o putere
fantasticã, beneficã ºi invizibilã, de care
avem cu toþii nevoie.” (Iulian Chifu,
Puterea fantasticã..., Adevãrul,
24.5.19). Se avertizeazã însã cã puterea
ei invizibilã e condiþionatã de inamici
vizibili: „ Dacã rãmâne unitã ºi-ºi
respectã propriile principii ºi valori,
aruncând peste gard populiºtii de toate
culorile ºi falºii pro-europeni suveraniºti
acoperiþi prin partide tradiþionale.”
Peste un gard, de cine construit — la
cine zvârlirea? Fiind cum este, „România
duce în Europa un balast care o menþine
încã într-o imobilitate de handicapat.
Faptul cã românii reuºesc sã se afirme
oriunde, numai în România nu, este
singurul punct care poate spune ceva
despre potenþialul nostru. Cel din þarã
poate fi aliniat sinucigaº, contaminant,
eternei mafii politice.” (Ioan Vieru,
Integrare apocalipticã, 19.5.14) „Se
vorbeºte despre tot mai accentuata
prezenþã europeanã a României, însã
asistãm, sistematic, la un fel de ieºire
din Europa. Politicienii noºtri, europeni,
se-nþelege, iau locul fostelor maimuþe
ideologice din perioada totalitarã. Mulþi
dintre ei au un comportament care ex-
clude orice responsabilitate socialã.
Gestionarea fondurilor ºi intereselor
comunitãþii pare sã fie lipsitã de orice
supraveghere legislativã.” România are
dreptul la 33 de deputaþi în Parlamentul
EU. Numãrul fiind mic, aleºii ar trebui sã
fie notorii mãcar în propria lor þarã. Nu
sunt. Apoi, „Odatã ajunºi la Strasbourg
ori Bruxelles, europarlamentarii ies din
vizor, ceea ce le permite unora dintre ei
— mai exact, nulitãþilor — sã-ºi aroge
false merite false, în faþa electoratului.
Dupã cinci ani de trai bun ºi onoruri,
aceºtia se simt de-ai casei ºi cred cã
mandatele li se cuvin.” (Rodica Ciobanu,
Europarlamentara lu’ tata cu mandat
de-a gata, Gândul, 21.7.14). Elena
Bãsescu, fiica preºedintelui devine
eurodeputatã, ca ºi Gigi Becali, cotat
drept cel mai leneº chiulangiu membru
al Parlamentului European (Der Spiegel,
23, 7.6.10, Personalien: omul þine de
„ultranaþionalista” „Grossrumänischen
Partei”, adic㠄Romania Mare”). În
martie 2011, un penibil caz de corupþie
în Parlamentul European: ziarul „Sunday
Times” întinde o cursã de mituire cu
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
aparenþã lobbysticã câtorva deputaþi,
momeala funcþionând în cazul lui Adrian
Severin, ex-ministru de externe, social-
democrat în þarã ºi în fracþiunea specificã
a EU, unui austriac ºi un sloven.
Austriacul ia trei ani închisoare, slovenul
doi ºi jumãtate. Severin nu demisioneazã.
Mai mult, se va considera victima unei
înscenãri, ca... Strauss-Kahn: „În cazul
meu este o înscenare. Victima este opinia
publicã.” Ar fi fost victima unei
înscenãri a sistemului medial Murdoch,
valorificat de oponenta Monica Macovei.
Va fi, de altfel, repus în drepturi dupã
mai bine de un an, în mai 2012. ªi-ºi
exhibã opiniile mediatic, bunãoarã între
douã tururi de scrutin, în maniera stan-
dard, vizând niºte proteste de stradã din
câteva oraºe, care au fost comise de
„grupãri fascistoide ºi legionaroide” gata
pentru o loviturã de stat. Apoi, totuºi,
închisoarea, cu elanuri de activist.
Condiþia acestor eurodeputaþi este, de
fapt, similarã nomenclaturiºtilor
comuniºti, indivizi fãrã prestanþã,
aceasta fiind datã formal de funcþia
ocupatã. „Nu pãrem preocupaþi de
calitatea realã a aleºilor noºtri, nu ne
sfiim sã trimitem în inima Europei
personaje îndoielnice, inadecvate,
nepregãtite, de naturã sã ofere colegilor
lor strãini un portret dezavantajos al
naþiei pe care, chipurile, o
întruchipeazã.” (Pleºu, Modele
româneºti pentru Europa, Adevãrul,
6.4.15). Ar trebui o educaþie îngrijitã,
rigoare, spontaneitate, respectabilitate,
elocinþã. „Prooccidentalii români... se
definesc mai ales prin tristul fapt cã nu
stãpânesc bine nici o limbã occidentalã
— germanã, francezã sau englez㠗, nu
sunt racordaþi la actualitatea politicã ºi
economicã a Vestului, nu consunã cul-
tural cu el ºi, bineînþeles, nici nu sunt
catolici sau protestanþi...” (Petru
Romoºan, Cine ni sunt proccidentalii?
Cotidianul, 3.3.13). Ajung deputaþi C.
Vadim Tudor (care nu-ºi plãteºte
subordonaþii), Corina Creþu (care nu
participã la ºedinþe, fumeazã în birou ºi-
ºi trimite consilierii latreburi casnice, unii
din ei demisionând), Mircea Diaconu (ac-
tor bun, dar nu la EU), Elena Bãsescu (iniþial
impusã ca fiþã mediatizat㠖 primul loc
întrun Top Ten din „Cotidianul”, 21.7.10,
în privinþa alogismelor ºi agramatismelor)
ajunsã enigmatic deputatã, dupã propriile
ei socoteli, cu 1859 de „activitãþi” în
Parlamentul European.
13
 SATUL ROMÂNESC ÎN RAMA LITERATURII
Alex ªtefãnescu
VARA LA ÞARÃ
de George Topîrceanu
Alexandru Depãrãþeanu, originar
dintr-un sat, Deparaþi, din judeþul
Teleorman, a trãit numai treizeci de ani,
între 1835 ºi 1865, ºi a scris poezii de o
naivitate înduioºãtoare. El a ar fi rãmas
necunoscut dacã una dintre poezii, Vara
la þarã, n-ar fi fost parodiatã, la peste
cincizeci de ani dupã moartea sa, cu mare
vervã ºi cu un umor irezistibil de George
Topîrceanu. Parodia a depãºit cu mult,
ca valoare, originalul, a
devenit celebrã ºi, inevitabil,
l-a scos din anonimat ºi pe
autorul poeziei parodiate.
Poetul de la mijlocul
secolului nouãprezece cânta
ingenuu frumuseþea vieþii la
þarã: „Locuinþa mea de varã/
E la þarã:/ Acolo eu voi sã
mor/ Ca un fluture pe floare/
Beat de soare/ De parfum ºi
de amor.”
George Topîrceanu
spulberã aceastã reprezentare
romantic-idilicã a lumii rurale,
prin modificãri minime, dar
explozive ale unor versuri. Înlocuieºte „eu
voi sã mor” cu „era sã mor”, iar dup㠄beat
de soare” nu adaug㠄de parfum ºi de amor”
ci „pârlit îngrozitor”.
Iatã strofa lui George Topîrceanu:
„Locuinþa mea de varã/ E la þarã.../ Acolo
era sã mor/ De urât ºi de-ntristare/ Beat de
soare/ ªi pârlit îngrozitor!”
Tot ceea ce la Alexandru Depãrãþeanu
pare încântãtor, teatral-graþios este
reinterpretat de George Topîrceanu într-un
registru prozaic ºi hilar. Autorul textului origi-
nal le idealizeazã pe fetele satului, prezentându-
le ca pe niºte silfide: „ªi prin holdele splendide/
Ies silfide/ Cu piciorul de copil,/ Zvelte, agere,
uºoare,/ Surioare/ Cu Camila lui Virgil...//
Trageþi danþul pe rãzoare/ O! fecioare/ Cu
privirile cereºti!/ Danþul, cântecul ºi-amorul/
Sunt izvorul/ Fericirii omeneºti!”
George Topîrceanu face o adevãratã
comedie din ieºirea fetelor la poartã seara:
„Ale satului mari fete/ Fãrã ghete/ Ies la
14 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
garduri pe-nserat.../ Am vãzut aci-ntr-o
noapte/ Niºte fapte/ Care m-au scandalizat!”
ªi le mai menþioneazã pe silfidele satului,
cu aceeaºi acrealã, ºi în finalul poemului,
unde îºi face cunoscutã preferinþa sa pentru
domniºoarele de la oraº: „Ca un fluture pe
floare,/ Beat de soare,/ Pentru ce sã mor
aºa?/ Nu mai vreau þãrãnci naive,/ Primi-
tive.../ Mie daþi-mi altceva!// Daþi-mi, daþi-mi
strada-ngustã/ Unde gustã/ Omul viaþa mai
din plin/ Cu trãsuri, femei
cochete/ ªi cu fete/ Încãlþate
cel puþin!”
Pe mãsurã ce înaintãm cu
lectura ne dãm seama cã
George Topîrceanu nu îl
parodiazã, de fapt, pe
Alexandru Depãrãþeanu, ci
parodiazã modul simplist ºi
inadecvat în care unii orãºeni
evalueazã viaþa la þarã, luând
în considerare exclusiv lipsa de
confort. Existã, în mediul rus-
tic, un altfel de confort, mai
subtil, al comuniunii sufleteºti
cu natura, pe care cineva strãin
de viaþa la þarã nu-l sesizeazã. ªi mai existã ºi
o civilizaþie þãrãneascã, de o remarcabilã
complexitate, pe care numai necunoscãtorii
o confundã cu lipsa de civilizaþie.
De altfel, chiar ºi în vremea noastrã,
mulþi intelectuali iau în calcul, în mod
mecanic, numãrul de kilograme de
detergenþi consumaþi într-un an de fiecare
locuitor ºi strâmbã din nas când aflã ce
cantitate micã de detegenþi folosesc þãranii.
Dar ei habar nu au cã existã o culturã
popularã a curãþeniei, care valorificã alte
mijloace de purificare ºi înmiresmare cum
ar fi apa de râu limpede, sãpunul de casã,
leºia, levãnþica, ºi care recomandã alte
instrumente de spãlat, de exemplu maiul
din lemn masiv de stejar, dãrãlãul tot de
lemn, o placã solidã cu ondulaþii sau vârtejul
împrejmuit din mijlocul râurilor de munte,
destinat covoarelor.
(continuare la pagina 17)
 TÂRGOVIªTE
Mircea Horia Simionescu
RUINURILE
În afarã de istoriile docte (puþine ºi în
perpetuã remaniere), a numeroase
compendii ºi studii (cele din urmã stãruind
asupra unor perioade limitate), nu avem
încã - ºi mã întreb dacã vom putea avea
vreodatã - un curs cuprinzãtor, cãlãuzit de
o idee directoare, care sã ne lumineze toate
faþetele trecutului. Desfãºurãrile ºi
expoziþiile de fapte ºi mãrturii schiþeazã
ideile-forþã ºi sensul, poate însãºi raþiunea
evenimentelor succedându-se cronologic,
dar înaintând în timp, tabloul suferã
continuu modificãri, dupã felul cum
interpretul (istoricul) înþelege sã selecteze
ºi sã sintetizeze materialul sub presiunea
imperativelor prezentului, pe care încearcã
sã-l justifice cu fapte din trecut ºi mai
întotdeauna sub impresia ultimelor
descoperiri, unele atât de tulburãtoare, cã
întregul sistem îºi schimbã configuraþia.
Cãlcând sfios pavajul vechiului palat
al lui Petru Cercel, lãsându-mã copleºit
de nostalgie la vederea, din Turnul
Chindiei, a ruinelor Palatului Domnesc,
am recitat cu înfiorare versurile lui Vasile
Cârlova: „Eu, unul, în credinþã, mai mult
mã mulþumesc/ A voastrã dãrâmare pe
gânduri sã privesc,/ Decât zidire-naltã,
decât palat frumos,/ Cu strãlucire multã,
dar fãrã un folos/ ªi-ntocmai cum
pãstorul ce umblã pe câmpii,/ La adãpost
aleargã, când vede vijãlii;/ Aºa ºi eu
acuma, în viscol de dureri,/ La voi spre
uºurinþã cu triste viu pãreri,/ Nici muzelor
cântare, nici milã voi din cer,/ O Patrie a
plânge cu multã jale cer./ La voi, la voi
nãdejde eu am de ajutor;/ Voi sunteþi de
cuvinte ºi de idei izvor...”, întrebându-
mã tot mai insistent dacã istoria este
(poate fi) ºtiinþã, în ce mãsurã o
cãlãuzeºte obiectivitatea, ce legi se
desprind din noianul de fapte tezaurizate.
Sunt cel mai puþin îndreptãþit sã dau
mãcar un capãt de rãspuns acestor
întrebãri - nu am nici pregãtirea ºi nici
înclinaþia pentru o atât de însemnatã
problemã - ºtiu doar cã fulguraþii ale zilelor
Târgoviºtei de odinioarã, stârnindu-mi
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
sentimente alese, readucându-mi în
memorie cunoºtinþe ºi coincidenþe de care
sufletul meu s-a simþit cândva atins,
devenind – cum spune Poetul – izvor de
idei ºi cuvinte, se precipitã ca-n
laboratoarele alchimiºtilor ºi devin sedi-
ment al unei materii de un inefabil absolut.
O mai solidã materie decât cea care nu se
lasã mãsuratã nu existã, de aici
subiectivitatea mea accentuatã în
evaluarea faptelor istorice, nease-
mãnãtoare oricãrei alta. Târgoviºte îmi
aparþine exclusiv - îmi place sã cred.
Pentru cã frecventele mele vizite la
ruine mi-au furnizat tocmai acele idei ºi
cuvinte cu care lucreazã prozatorul, ca mai
înainte poeþii, sunt ispitit sã las pe hârtie
nu numai nume de oameni vrednici care
au ilustrat istoria oraºului meu, ci ºi
închipuiri (povestiri, nuvele, fabule, pagini
de jurnal) în care epocile se amestecã,
tablourile se întrepãtrund, scenele
memorabile se succed dupã o altã logicã,
învãþãturile se alcãtuiesc dupã alte reguli.
Specialitatea mea e ficþiunea, destul de
diferitã obiectului pe care îl studiazã
istoricul — un document de viaþã, o
mãrturie - astfel cã o aparent banalã
întâmplare provincialã povestitã de I. A.
Brãtescu-Voineºti ridicã în conºtiinþa mea
stâlpi de aducere aminte tot atât de înalþi
ca ºi inscripþia sãpatã în piatrã, rãsturnatã
în pridvorul lapidariului de lângã biserica
Stelea, parþial descifratã.
Asemenea unei partituri muzicale, care
rãmâne un uscat teanc de hârtii atâta timp
cât nici un interpret nu-i transpune pe
15
clape de pian puzderia de note, ºirurile
numelor de domnitori, vornici, cluceri,
pârgari, meºteri pictori sau tipografi n-au
nici o consistenþã ºi nici un rãsunet în
inimi dacã umbrele lor nu sunt montate
într-un scenariu care sã le punã în
miºcare. Regizorul chemat sã le insufle
viaþã ºi sã ni-i aducã în prezent se numeºte
istoric (nu doar simplu cronograf) sau
poet (nu doar înflãcãrat versificator sau
povestitor de fapte mai mult sau mai puþin
anecdotice). Cãutând sã reducã la
scurtimea unei definiþii materia istoriei,
George Cãlinescu a enunþat într-o singurã
sintagm㠄obiectul” disciplinei: sintezã
epicã, într-adevãr, istoria - aºa cum
ajunge la noi - e cea mai contrasã, mai
telegraficã expresie a povestirii. Pânã
târziu, când am priceput ce imens spaþiu
se cascã între feluritele consemnãri de
date ºi fapte încãpând în câteva pagini,
spaþiul pe care suntem chemaþi sã-l
umplem cu fantezia noastrã, istoria mi-a
apãrut ca un sumar al unei povestiri încã
nescrise, punctaj sau bruion uitat pe un
colþ de masã de un scriitor leneº întârziind
sã se apuce de scris, prea puþin animat
de dorinþa de a vorbi despre viaþã.
Primii mei dascãli, fie din
nepricepere, fie din cauza sistemului
scolastic imperfect, care punea excesiv
preþ pe memorizare, mi-au încãrcat
mintea cu nume ºi ani care nu
conduceau sufletul niciunde:
maculatoarele mele se umpleau burduf
de necunoscuþi - Dan, Radu, Mihnea,
ªtefan, ªerban, Matei, Constantin –
aproape egali între dânºii. Din apariþia
ºi dispariþia lor în Târgoviºte sau pe
scena mai largã a Þãrii Româneºti, între
cifre însemnate cu linioarã (anii de
domnie) nu se putea înþelege decât cã
fiecare era mânat de ambiþia - greu de
priceput la vârsta aceea – de a urca în
jilþul domnesc spre a-ºi mãcelãri
adversarii, a se înfrupta din bunurile þãrii
ºi a se apãra, în rãstimpuri, de
concurenþi tot atât de ambiþioºi, de cele
mai multe ori ieºind din luptã înfrânþi.
Foarte rar, în urma acestei goane spre
mãrire, se alegeau unele fapte mai
meritorii - o danie, o înlesnire fãcutã
anonimilor locuitori, ctitorirea unei
biserici sau întemeierea unui aºezãmânt
de culturã. Imaginaþia mea de copil, fiu
al Târgoviºtei, înfiorat de impresiile
culese din imersiunile în beciurile
palatului, din trecerile fugare pe sub înaltele
staturi ale domnitorilor, pictate frumos pe
pereþii Bisericii Domneºti, ca ºi legendele
(cãci legende pãreau a fi, nicidecum
16 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
realitate apusã), povestite de bunica ºi de
unchii mei, nu vedea nici o legãturã între
ce ni se înºira la ºcoalã ºi ruinele printre
care ne petreceam o bunã parte din
timp, jucându-ne de-a v-aþi ascunselea,
hoþii ºi vardiºtii, ulii ºi porumbeii.
Dupã prãbuºirea, la marele cutremur
din 1940, a Colegiului militar de la
Mãnãstirea Dealu, odatã cu rãmânerea în
oraº a unora din cei mai strãluciþi profesori
de-acolo, am avut norocul sã-1 am dascãl
de istorie pe Alexandru Vasilescu, un bãrbat
scund, adus de spate ºi povârait, surd
bocnã, îmbãtrânit înainte de vreme, „Moºu
Vasilescu” cum l-am numit dupã primele
lecþii la liceu, despre care se auzise cã îl
înfruntase pe marele Iorga în chestiuni
importante privitoare la istoria românilor,
doctor în specialitatea lui (câþi obþineau
doctoratul pe-atunci?), adevãrat vrãjitor
care ne-a schimbat plicticoasele ºi
irelevantele ore cu incredibile povestiri ale
trecutului - dacã povestiri se puteau numi
„scenele vivante” jucate de domnia-sa în
clasa devenitã însãºi teatru viu al istoriei.
Auzisem despre un blestem pe care îl
rostise cândva un mitropolit al þãrii, Nifon,
la adresa Târgoviºtei, care îl alungase,
înregistrasem faptul ca pe un incident
amuzant, de dimensiunile certurilor
vecinilor mei Diaconescu cu ªotângeanu,
încheiate, toate, cu „alege-s-ar praful...”
ºi cu alte trimiteri, aºa cum înregistrasem
ca pe o etichetã pitoreascã expresia „gurã
de Târgoviºte” cu mare circulaþie în oraº.
Nu desprinsesem nici o semnificaþie din
aceste anecdote, cu atât mai puþin vreo
învãþãturã pilduitoare.
Moºul Vasilescu a intrat în clasã cu
paºi solemni, încruntat, cuprins de o abia
reþinutã indignare, parcã hotãrât sã
descopere ºi sã sancþioneze pe unul dintre
noi, care fãcuse o poznã ºi risca eliminarea
pentru proastã purtare. A lãsat în trecere
catalogul pe catedrã, 1-a întâlnit în dreptul
ferestrei dimpotrivã pe domnitorul Radu
Vodã, feciorul lui Vlad, i s-a adresat
pãrinteºte cã el, Nifon, ca patriarh al þãrii e
mâhnit, uimit ºi ruºinat de nesãbuinþa
domnului ºi de nesocotirea bunelor legi ale
bisericii pe care o pãstoreºte, aceea de a-i
porunci unui boier favorit sã se despartã
de soþia lui pentru a o lua pe sorã-sa...
Biserica nu îngãduie o asemenea nelegiuire!
A strigat Nifon, vãzându-se întâmpinat cu
un zâmbet dispreþuitor.
Moºul Vasilescu, plasându-se în
scaunul catedrei, devenind ca prin minune
splendid tron, ºi-a pus pe chip zâmbetul
dispreþuitor al domnului, schimonosindu-l
mai apoi într-o grimasã, 1-a apostrofat pe
 patriarh zicând cã nu e misiunea lui sã se
amestece în treburile domniei, cã el face
ce crede cã îi este de folos þãrii, încheind
scurt audienþa cu poftirea înaltului prelat
afarã. Nifon (acum Vasilescu se înapoiase
la locul lui de lângã fereastrã) 1-a rugat
pe Radu Vodã sã nu se pripeascã, nu aºa
se rãspunde sfatului înþelept al slujitorului
lui Dumnezeu.
Atunci domnul ºi-a chemat, prin
armaºul ce-i sta în preajmã, sfãtuitorii de
tainã, prefãcându-se cã se sfãtuieºte:
le-am auzit (din banca a treia, în care
îngheþasem de spaimã) cuvintele, unele
mieroase, linguºitoare, altele fãþarnic
înþelepte, cele mai multe perfide ºi de o
slugãrnicie fãþiºã, vocile care le rosteau
distingându-se total una de cealaltã,
aducând fiecare înaintea ochilor mei figura,
gesturile, vestimentaþia, caracterul celui
care vorbea. Uitasem de mult persoana
gârbovitã a profesorului, fiindcã acum
spaþiul dintre bancã ºi catedrã era plin de
personaje venerabile, printre care Domnul
trecea plin de venin, cu paºi apãsaþi, abia
stãpânindu-ºi mânia.
Sunase clopoþelul pentru recreaþia
mare, norii gâlcevei încã pluteau în sala
de sfat, vocile boierilor mai rãsunau în
bolþile de cãrãmidã, din negura prevestind
furtuna mai sclipea ameninþãtor, din când
în când, fulgerul ca o spadã al glasului
domnesc, mã ghemuiam în bancã
asemenea unui vinovat (ºtiam cã Radu
Vodã nu are dreptate dar îi bãnuiam
nelimitata încãpãþânare ºi mai ales
puterea), aº fi vrut sã-i ºoptesc blândului
(continuare de la pagina 14)
Vara la þarã
Este adevãrat cã nu putem rãmâne la
aceste metode, care dovedesc
ingeniozitatea þãranilor, dar sunt depãºite
în eficacitate de maºinile de spãlat de azi,
dar de aici ºi pânã a lua în derâdere igiena
þãranilor este cale lungã.
Aceastã ignoranþã voioasã a
orãºeanului aflat în vizitã la þarã este
ironizatã de George Topîrceanu. Poetul
reproduce cu umor ipotetica lamentaþie
a unui asemenea vizitator: „Nu existã
berãrie,/ Nici regie.../ Doar un hoþ de
cârciumar/ Care are marfã proastã/ ªi-o
nevastã/ Ce se þine c-un jandar.// Când
te duci pe drumul mare/ La plimbare,/
Este praf de nu te vezi./ Trec, miºcând
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Nifon, cum le ºopteam celor scoºi la tablã,
sã nu se lase, sã-l înfrunte pe nelegiuit, la
o adicã am putea ridica întreaga clasã în
sprijinul prea-sfinþiei sale, ºtiam sã luptãm,
ne antrenasem multe dupã-amieze în
teribile lupte printre ruinele palatului din
apropiere; dacã era sã ne mãsurãm
puterile, eu, ca fiu de militar, ºtiam ºi
conformaþia terenului ºi o mulþime de secrete
din arta tacticii ostãºeºti.
N-a fost dupã voia noastrã, contrar
poveºtilor pe care le citisem, Rãul a învins
Binele: Vodã a poruncit armaºului sã-l
alunge pe mitropolit dincolo de parii ºi
palisadele ªanþului Cetãþii, sã-l arunce pe
drumul Bucureºtilor (mai jos de moara lui
Dafu, în Sârbi), patriarhul sã facã drumul
înapoi în pustietatea Balcanilor de unde tot
de Radu-Vodã fusese adus, Târgoviºtea
sã-ºi regãseascã tihna de mai ieri.
înainte de a ieºi, Moºu Vasilescu,
scârbit de purtarea domnitorului ºi cu
lacrimi în ochi, s-a oprit o clipã ºi ºi-a
scuturat papucii zicând cã aºa cum iese
praful din ei, aºa sã se aleagã pulberea din
frumoasele dar pãgâneºtile alcãtuiri ale
oraºului.
Precum i-au fost cuvintele blestemului,
Târgoviºtea a cãzut în anii urmãtori în
risipã ºi ruinã, dovadã zidurile oarbe printre
care ne-am jucat ºi mai apoi, dar niciodatã
ca barbarii, când scoteam din rosturi
cãrãmizile sau foloseam fostele iatacuri ºi
Camera cãlãului ca privatã.
La plecarea supãratã a neîntrecutului
actor – boier, domn ºi patriarh – catalogul
a rãmas, uitat, pe catedrã.
domol din coadã,/ Spre livadã/ Ale satului
cirezi.// ªi te poartã sub escortã/ O
cohortã/ De þânþari subþiri în glas,/
Înzestraþi la cap c-o sculã/ Minusculã/
Cu pretenþie de nas...”
Insensibil la poezia vieþii la þarã,
personajul lui George Topîrceanu
contestã, burzuluit, pânã ºi frumuseþea
romanticã a unei nopþi petrecute într-un
sat, aºa cum a acreditat-o literatura:
„Doarme-apoi adânc comuna.../ Numai
luna/ Galbenã ca un bostan/ Iese, mare
ºi ruralã,/ La ivealã,/ Dintr-o margine de
lan.// Dar în zori încep cocoºii,/
Pãcãtoºii,/ Ca sã facã iar scandal, –/ Sã
te saturi de viaþã/ ªi dulceaþa/ Traiului
patriarhal!”
Dacã au umor, mulþi intelectuali de azi
se pot recunoaºte în acest personaj,
exasperat de incomoditãþile unui sejur
petrecut la þarã.
17
 REVELAÞIILE LECTURII
INTERVIURILE CU SCRIITORI
ALE LUCIEI NEGOIÞÃ
Douã calitãþi ale poetei ºi publicistei
Lucia Negoiþã sunt vãdite în Poveºti de
trecut vãmile. Interviuri cu scriitori
(Editura Muzeului Literaturii Române
2019, 370 p.), a doua carte de acest profil
a autoarei. Una dintre aceste calitãþi este
aceea de a asculta poveºtile altora, cu
„speranþa cã vom regãsi pe drumul dus-
întors de la viaþã la literaturã câteva daruri
pe care scriitorii, prin cãrþile lor, le-au
sãdit în inimile noastre dintotdeauna:
dorinþa de cunoaºtere, binele, îndoiala,
frumosul, nãdejdea, lumina.” Cealaltã
calitate este aceea de a pune întrebãri,
recunoscutã de unii dintre convorbitorii
sãi. Astfel, invitându-l pe Ion Moldovan
sã evoce ceea ce a însemnat pentru tinerii
scriitori ai vremii gruparea „Echinox” ºi
apoi demersul sãu de la revista „Familia”,
cel intervievat remarcã densitatea
întrebãrii: „Într-un concentrat admirabil
ai reuºit, dragã Lucia Negoiþã, sã evoci
în întrebare o întreagã perioadã glorioasã
a revistei «Familia», cu personalitãþi de
incontestabilã aurã culturalã ºi spiritualã,
între care unii au fost chiar redactori ai
revistei...” Un alt scriitor, Radu Voinescu,
admirã la autoarea interviurilor,
generozitatea cu care se dedicã
intervievãrii altor poeþi, în condiþiile în care
ea însãºi este una dintre vocile care au
ceva de spus în poezia de azi.
Intervievând 42 de scriitori, adicã
prozatori, poeþi, critici, editori, eseiºti din
þarã ºi diaspora, de vârste ºi orientãri
diferite, nu ne este uºor sã rezumãm opiniile
lor. Vom opta pentru semnalarea unor teme
care revin la mai mulþi. Mai înainte însã
notãm cã volumul debuteazã cu interviul-
document din 1994, luat lui Petru Dumitriu,
la Metz, difuzat la TVR în martie 1994 ºi
publicat, în 2009, în „România literarã”.
Deºi autorul Cronicii de familie a fost
intervievat de Eugen Simion, în martie
1993, care a publicat cartea Convorbiri cu
Petru Dumitriu (1994, ed. a 2-a, 1998) ºi
de George Pruteanu, care a tipãrit cartea
18 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Iordan Datcu
Pactul cu diavolul. ªase zile cu Petru
Dumitriu, apãrutã în 1995, interviul Luciei
Negoiþã nu este superfluu.
Mai mulþi convorbitori evocã familiile
în care s-au nãscut, mediul în care s-au
format. Barbu Cioculescu scrie despre
viaþa în familie, care l-a salvat, despre
prieteni, despre o „lume de tot felul”,
aceºtia toþi contribuind „la formarea – sau
cel puþin fixarea – acelor calitãþi pe care
mi le atribuiþi, ca unul care a privit viaþa cu
optimism”, cu umor ereditar. Deºi am citit
cartea sa Amintirile unui uituc. Exerciþii
de memorialisticã (2012) ºi Un veac
printre cãrþi. Barbu Cioculescu în dialog
cu Mihai Stan (2019), Lucia Negoiþã a
obþinut de la distinsul poet, publicist ºi editor
alte nuanþe în evocarea mediului familial, a
casei din Dr. Turnescu, a cartierului
Cotroceni. Alþi scriitori bucureºteni depun
mãrturie, prin scrieri ale lor, despre
Bucureºti, precum Constantin Abãluþã în
Groapa roºie, în care evocã strada pe care
a locuit o bunã parte din viaþã, ºi care a
fost demolatã în defunctul regim. Liliana
Ursu evocã ºi ea Cotroceniul, cu alte strãzi,
dar ºi cu unele personalitãþi cu care se
întâlnea ºi tânãrul Barbu Cioculescu: V.
Voiculescu, Dinu Pillat, aminteºte ºi ea
casa lui Barbu Slãtineanu, devenitã cenaclu
literar, unde participau V. Voiculescu,
Valeriu Anania, Dinu Pillat, ªerban
Cioculescu, Alice Voinescu º.a. Victoria
Dragu Dimitriu a publicat 15 volume cu
poveºti despre Bucureºti. ªi alþi scriitori
îºi evocã mediul în care au trãit. Ioana
Pârvulescu a trãit mulþi ani la Braºov ºi
munþii au fost pentru ea „maeºtri tãcuþi,
dar care-þi transmit niºte învãþãturi solide
ºi chiar salvatoare, pe toatã viaþa”. ªerban
Foarþã, nãscut la Turnu Severin, îºi
aminteºte cu oroare deceniul trãit acolo.
Spunându-i intervievatoarea cã s-a nãscut
la Dunãre, el precizeazã: „La Dunãre ºi nu.
Cãci, în vara lui 1948 (când cu defecþiunea
generalissimului Tito) pânã prin ’56,
Dunãrea a fost, la propriu, îngrãditã,
 «înþãrcuitã» ca un lagãr, pãzitã straºnic ºi
supravegheatã din zeci de miradoare.
Dunãrea era un fluviu absolut damnat.
Periculos, în orice caz, pentru regim, pânã
în ultimele-i zile. N-am fost, aºa-zicând,
un danubian, ci un locuitor al zonei, chiar
al fâºiei de frontierã, stigmatul cãreia-l
purtam, în buletin, în chipul unui triunghi
roºu – semnul cã, dacã poposeai în
Severin, urma ca-n patru ore sã dai de ºtire
la miliþie.” Constantin Mateescu, student,
în anii comunismului, la Facultatea de
Filosofie (1947–1949), „puternic
ideologizatã”, a trãit „în vremea fricii, a
suspiciunii ºi prudenþei. În fiecare dintre
prieteni, dintre colegi, trãia un delator la-
tent, un ºoptitor. Eram în gardã.” Magda
Ursache, evocându-l pe inflexibilul sãu soþ,
profesorul Petru Ursache, evocã
nenumãratele piedici care i-au fost puse la
Universitatea din Iaºi: „Neconformist
profesional, n-a bãtut la uºi deschise, ba
chiar a forþat limitele programei, ºi-a
început «a fortiori» modificãrile textuale
cerute de cenzurã. S-a distanþat – reuºit –
de eºecuri: multele, peste zece dosare
pentru doctorate, din Olanda pânã-n
Coreea de Nord, nici acolo nu l-au lãsat,
respinse. Pentru cã n-a semnat pactul cu
Secu, a rãmas în rezervaþia Malpais, de
unde nu se pleacã nicãieri, decât dincolo.”
O temã care revine la mai mulþi
intervievaþi este aceea a raportului dintre
ficþiune ºi cele trãite de prozator. Doina
Ruºti declarã c㠄Totul este biografie. ªi
cea mai incredibilã ficþiune se întemeiazã
pe lucruri trãite. Nu se poate altfel. Dar
literatura nu trebuie confundatã cu
memorialistica.” Ion Lazu, autorul
romanului Veneticii, declarã cã personajele
acestei scrieri sunt membri ai familiei sale.
Câþiva scriitori mãrturisesc cã nu este bine
receptatã o secþiune a operei lor pe care ei
o socotesc definitorie. Este cazul poetului
Gh. Grigurcu, receptat nesatisfãcãtor în
aceastã ipostazã. Întrebat dacã la „marea
judecat㔠doreºte sã se înfãþiºeze cu
poezia, dã un astfel de rãspuns: „Da, într-
adevãr, doresc sã fiu judecat. Aici ori
Dincolo (cel puþin Dincolo), cu precãdere
în calitate de poet. Sper sã-mi fie citite
versurile nu neapãrat cu preþuire, ci cu
atenþie, aceastã atenþie fiind o premisã a
înþelegerii.” Preocupat de modul cum este
citit este ºi C.D. Zeletin, care la sfârºitul
unei cãrþi îi îndeamnã astfel pe cititorii sãi:
„Citiþi-mã încet, adicã fãrã grabã, fãrã
alergare pe deasupra rândurilor.” Alþi autori
subliniazã noutatea pe care o aduc în
tratarea unei importante creaþii. Petru
Ursache, spre exemplu, noteazã cã a
abordat din perspectivã mitologicã Mioriþa:
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
„Punctul de plecare îl constituie zeul-pãstor
Dumuzi, din panteonul sumerian. Drama
acestuia se aseamãnã aproape pânã la
identitate cu aceea a pãstorului carpatic.
Mai mult decât atât, existã o întreagã galerie
de personaje mitice pãstori la origine, care
întâmpinã «prima datã» chipul frisonant al
morþii.” Mai mulþi intervievaþi se referã la
feminism în literaturã din unghiuri de
vedere diferite. Pentru criticul literar Irina
Petraº, chestiunea nu existã: „Scriitorii se
împart, pentru mine, în scriitori buni ºi
scriitori mai puþin buni, nu în bãrbaþi ºi
femei.” Pentru Ioana Pârvulescu femininul
în literaturã existã: „Vezi, eternul feminin
este o realitate creatã de poeþii ºi romancierii
bãrbaþi ºi eu, una, le sunt recunoscãtoare
pentru asta.” ªerban Foarþã crede cã
feminitatea, „uneori mai multã într-un
prozator. Tolstoi, Flaubert sau Joyce, de
pildã, în monologul frustei Molly Bloom,
ºtiu despre femeie, vorba lui C.G. Jung,
mai mult decât o fi ºtiind, pesemne, «mama
dracului», drãcoaica bãtrânã.” Citatul este
mai lung. Întrebat dacã profesia criticului
este prin excelenþã masculinã, Al.
Cistelecan, observând „valurile de
criticese”, crede cã exerciþiul critic „acum
s-a feminizat masiv”. Alte ºi alte teme
abundã în cartea de interviuri a doamnei
Lucia Negoiþa, pe care nici nu le-am
sugerat. Întrucât n-am dat niciun citat din
versurile inserate în carte, încheiem aceste
însemnãri cu un citat, aparþinând nu
vreunui poet celebru, ci mamei lui Ion
Zubaºcu (textul sãu este în mod cert cel
mai zguduitor din volum), un cântec „de
amar ºi singurãtate”, de certã esenþã
folcloricã: „Mãicuþã, când m-ai nãscut /
Mai bine m-ai fi fãcut / Douã fântânele reci
/ Între douã dealuri seci / Trupul sã-l fi
pus în dungã / Ar fi fost masã rotundã /
Din a’ mele piciorele / Ar fi crescut
scãonele / ªi din ai mei ochiºori / Ar fi
crescut pomiºori / Din mânuþa mea cea
stângã / Cumpãnã peste fântânã / Din
mânuþa mea cea dreaptã / Ulcioraº de bãut
apã / Care om pe drum trecea / La masã
se aºeza / Pomiºorii-i scutura / Poamele
din pomi pica / Cu poame se ospãta / Cu
umbra se rãcorea, / Cu apa se stâmpãra /
ªi din gurã-aºa zicea: Cine-o fãcut
fântânele / Iartã-i, Doamne, pãcatele / Care
om ar fi trecut / Pe scaon ar fi ºezut / Apã
rece-ar fi bãut / Mai pomanã-ai fi avut /
D-aºa m-ai fãcut pe mine / Pomanã nu-þi
faci cu nime / N-am nici mamã, n-am nici
tatã / Gândeºti c-am picat din piatrã / N-am
nici fraþi, n-am nici surori / Gândeºti c-am
picat din nori / În toatã viþa ºi neamu’ /
Este un prunc de haramu’ / În viþa neamului
meu / Acela pruncuþ îs eu.”
19
 REMEMBER
Sanda Golopenþia
ADRIAN FOCHI
TRAVERSAREA DEªERTULUI
Între anii 1961 ºi 1963 am lucrat la
Institutul de Folclor. Dupã un scurt episod
în care am funcþionat ca bibliotecar
mânuitor, am devenit documentarist,
lucrând iniþial la Arhiva institutului. Atunci
am împãrþit biroul cu Adrian Fochi ºi, dacã
îmi aduc bine aminte, cu ºeful bibliotecii,
pe nume Pestriþu.
Adrian Fochi lucra tãcut
ºi intens, cu pauze rare. La
trei fãrã cinci, întrerupea
brusc scrisul ºi se pregãtea
de plecare. Colegii spuneau
cã se putea opri ºi la mijlocul
unui rând. Ne minunam de
munca egalã a zilelor, toate
la fel, fãrã evenimente, fãrã
stat de vorbã cu musafiri.
Dupã mai bine de un an,
când am trecut în sectorul
condus de Ovidiu Bîrlea ºi
m-am mutat în alt birou, nu
pot spune cã îl cunoºteam, fie ºi aproximativ,
pe Adrian Fochi. Ca ºi Ovidiu Bîrlea, mai
mult decât acesta, împreunã cu care
avusesem norocul mersului pe teren, Adrian
Fochi nu se lãsa, nu se voia, pe atunci,
cunoscut. Muncea cu seriozitatea rarã ºi
tensionatã a celui care nu avea ca reazãm în
viaþã decât pasiunea, nerecunoscutã, pentru
ce face. Pe faþã i se citea o revoltã stãpânitã.
Lucra, la cei peste patruzeci de ani ai sãi, pe
un post de documentarist, pe care l-a ocupat
timp de ºapte ani, pânã în 1964, când a trecut
la Institutul de studii sud-est europene pe un
post, în sfârºit, de cercetãtor. Iar pânã în
anul 1957, când fusese angajat la Institutul
de Folclor, viaþa lui fusese o traversare
neliniºtitã ºi dureroasã de posturi (pe care o
intuiam, detaliile le-am aflat mult mai târziu,
din Dicþionarul etnologilor români al lui
Iordan Datcu): de la asistent la catedra de
limba italianã a Facultãþii de Litere din
20 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Bucureºti în 1946–1947, la profesor
secundar de limba francezã la Râºnov (1947–
1948), de limba românã la Conþeºti-Rãcari
(1949–1950), apoi la Bucureºti, la ªcoala
profesionalã de pielãrie a Ministerului
Industriei Uºoare (1949–1952) ºi la ºcolile
de meºteri ºi de calificare din cadrul aceluiaºi
minister pânã în anul 1953. Ce
va fi fãcut între 1953 ºi 1957
nu ºtiu nici acum.
Atunci când l-am
cunoscut, Adrian Fochi
desfãºura, nevãzut, un efort
considerabil. Era redactor la
Bibliografia internaþionalã
de etnografie ºi folclor (încã
din 1959) ºi la revista
internaþionalã de informare
ºi documentare „Demos”
din Berlin (centralizând,
pentru aceasta din urmã,
documentarea etnograficã ºi
folcloricã privind România), ambele
misiuni, îmi imaginez, trecute în plan, la
fel cu cea a centralizãrii bibliografiei pe care
o voi pomeni mai jos. Se afla în ultima
etapã a elaborãrii extraordinarului sãu
volum, Mioriþa: tipologie, circulaþie,
genezã, texte, prima lui carte, o
capodoperã, apãrutã în anul 1964.
Conducea colectivul care a publicat, în anul
1968, Bibliografia generalã a etnografiei
ºi folclorului românesc I (1800–1891).
Cu apariþia Mioriþei (care va lua Premiul
„B. P. Hasdeu” al Academiei Române în anul
1966) se încheie, pentru Adrian Fochi o
lungã traversare a deºertului. Mi-au rãmas
în minte munca aprigã, prin care omul
acesta mi-a câºtigat respectul, ºi bucuria
plinã de admiraþie, cu care am citit atunci
Mioriþa. Victoria lui Fochi fusese deplinã.
Învãþasem din ea, am înþeles cât în mai multe
rânduri, de-a lungul anilor.
 PUNCTE DE VEDERE
STAREA DE GRAÞIE A ESEULUI
ÎN LOC DE CONCLUZII
Cu sau fãrã intenþia scriitorilor, eseul
ca formã literarã se integreazã într-o anumitã
filiaþie, având ca punct de plecare literatura
anticã ºi renascentistã. Acest tip classic de
scriere eruditã, interferenþã de lirism ºi
reflecþie, include diverse cunoºtinþe de
istorie, solicitând în proporþii diferite arta
plasticã ºi muzicalã, arhitectura, filozofia sau
literatura. Observãm aici una
dintre raþiunile extinderii zonei
de informare, bogãþia
referinþelor, la care se adaugã
plãcerea investigaþiei ºi graþia
realã a miºcãrii stilistice,mijloc
de a evita pedanteria.
Apariþia eseului ca specie
literarã se datoreazã
Renaºterii. Cel ce impune
pentru prima datã în
conºtiinþa publicã cuvântul
eseu a fost Montaigne (1533-
1592), genul prefigurându-ºi
de pe acum unele trãsãturi ce
se vor menþine în întreaga sa evoluþie, pânã
în zilele noastre. Nãscutã din plãcerea
erudiþiei ºi din dorinþa de a rãspândi sursele
de înþelepciune moºtenite de la autorii
antici, opera sa de cãpãtâi (Eseuri) devine
„cartea francezã cea mai de seamã a
secolului al XVI –lea”. Publicate parþial
în 1580 ºi integral în 1595, Eseurile
cuprind incursiuni în istorie, sentinþe ºi
reflecþii erudite, experienþe ºi meditaþii,
observaþii asupra vieþii, anecdote ºi citate
comentate, preluate din cele mai diverse
surse. Aceastã atitudine creatoare a
spiritului lui Montaigne a fãcut ºcoalã în
secolele imediat urmãtoare. În Anglia, de
exemplu, unde înregistrãm ºi variante ale
termenului („discourse”, „studies”, „treatise”),
maeºtrii genului sunt F. Bacon, John
Locke, A. Pope ( An Essay on Man, 1733)
ºi Th. Carlyle, iar în cultura germanã, dupã
Leibniz ( Noi eseuri asupra intelectului
uman, 1704), eseul este foarte bine
reprezentat îndeosebi prin scrierile lui
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Marin Iancu
Lessing (cu note originale în analiza artei
greceºti în Laocoon, 1766), prin Schiller
ºi Goethe, cei doi geniali poeþi, prozatori ºi
dramaturgi, urmaþi, în secolul al XIX-lea,
de filozoful Arthur Schopenhauer, de
Friedrich Nitzsche ºi de alþii.
Tradiþia eseului, începutã în Franþa
cu Montaigne, este continuatã în secolul
al XVII-lea prin Discurs
asupra metodei (1637),
principala operã filozoficã
a lui René Descartes, ce
conþine vestita tezã
raþionalist㠄Dubito, ergo
cogito; cogito ergo sum” ( Mã
îndoiesc, deci cuget; cuget,
deci exist), prin Panseurile
lui Pascal, prin Caracterele
lui La Bruyère. Secolul al
XVIII-lea, care a pregãtit
din punct de vedere ideo-
logic marea Revoluþie
francezã din 1789, adaugã
la tradiþia moraliºtilor scrierile filozofice
ale lui Voltaire ºi în special eseurile lui
Diderot pentru Enciclopedia francezã.
Pe acest teren se poate situa mai exact
evoluþia spectaculoasã a eseului ca formã
literarã modernã, cu o gamã vastã de
subiecte, cultivat în egalã mãsurã atât de
autori cu înclinaþii pentru speculaþia
filozoficã (de la Emerson la Aldoux
Huxley la Chesterton, Unamuno ºi
Camus), cât ºi de critica ºi istoria
literarã, de la Sainte-Beuve ( mai ales în
Portrete literare) la alþi critici ºi
esteticieni ( T. S. Eliot, Paul Valéry, G.
Lukács, B. Croce, G. Picon sau R. M.
Albérès). La aceþtia existã o ispitã
continuã de diversificare a problematicii,
înglobând elemente de epistemologie
(teoria cunoaºterii), de filozofie a
culturii, de psihologie a artei etc. În ceea
ce priveºte asimilarea eseului cu literatura
propriu-zisã, atât în privinþa construcþiei
scrierii, cât ºi sub raport stilistic, se poate
21
vorbi de o anume „prozã-eseu”, cu tradiþii
din secolul al XVIII-lea, cel puþin prin
excursurile teoretice ale lui Goethe,
continuând în epoca modernã cu Samuel
Butler, M. Proust, C. Pavesc, J. P.
Sartre, Thomas Mann sau Aldoux
Huxley. În spaþiul literar spaniol, Miguel
de Unamuno (1864-1935) îºi exprimã
intenþia de a scrie altceva decât un ro-
man obiºnuit, inventând un alt gen:
„Nãscocesc genul ºi a nãscoci un gen
nu-i altceva decât sã-i dai un nume nou.
ªi îi stabilesc legile pe care le
poftesc”(Negura). Menþiunile lui Ortega
y Gasset (1883 -1936) nu sunt concepute
spre a convinge, ci spre a seduce. „Eseul
este ºtiinþa fãrã dovezi explicite”,
declarã el, nãzuind sã aºeze în aºa fel
ideile, încât „lumina soarelui, cãzând
asupra lor, sã producã nenumãrate
reverberaþii”.
În spaþiul literar românesc, termenul
eseu pare sã fi pãtruns ºi sã se fi impus
prin filierã francezã în
publicistica interbelicã. Cu
o largã deschidere spre
literaturã ºi politicã, spre
filozofie ºi esteticã, spre
sociologie ºi arte plastice,
eseul românesc îºi lãrgeºte
aria tematicã, afirmându-se
ca formã de sine stãtãtoare
prin Vasile Pârvan, Paul
Zarifopol, Mihai Ralea, Al.
Philippide, Ion Barbu, G.
Cãlinescu, P. Comarnescu,
C. Noica, Mircea Eliade,
Emil Cioran ºi Petre
Pandrea. Dupã o perioadã de stagnare
ºi limitare relativã a coordonatelor
genului, se constatã în ultimele decenii
o revigorare ºi o amplificare a
registrului tematic (N. Manolescu, Matei
Cãlinescu, Eugen Simion, Ed. Nicolau,
N. Balotã, Al. Paleologu, I. Biberi, Marin
Sorescu, ªtefan Cazimir, Al. George,
Dan Hãulicã, Anton Dumitriu, Al.
Ivasiuc sau N. Steinhardt).
Începuturi ale eseului se pot
identifica în Divanul lui D. Cantemir, dar
Al. Odobescu rãmâne creatorul acestui
gen de scriere în literatura românã din a
doua jumãtate a secolului al XIX-lea.
Operã de erudiþie, Pseudokynegetikos
prefigureazã prin structura sa interioarã
ansamblul de procedee specifice eseului.
Scris ºi publicat în 1874,
Pseudokynegetikos este remercabil prin
marea bogãþie a fanteziei asociative ºi prin
diversitatea domeniiloe abordate,
22 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
implicând cu un aer de nobilã
intelectualitate ºi de erudiþie surâzãtoare
toate artele. Reproducem pentru
frumuseþea stilului, începutul capitolului
al IV-lea al eseului, inspirat din cel al lui
Lessing: „Sunt acum mai bine de o sutã
de ani de când unul din cei mai mari
scriitori ai Germaniei, Lessing, a scos o
carte sub titlul Laocoon sau despre
mãrginile respective ale poeziei ºi ale
picturei. Într-acest cap de operã de
criticã ºi de bun-gust, autorul descrie cu
fineþã, cu claritate ºi cu eleganþã,
mijloacele diferite ce fiecare din aceste
douã arte pune în lucrare ca sã
intereseze, sã mulþumeascã, sã miºte ºi
sã rãpeascã pe om.
Mi-a venit în gând cã o carte de felul
acesta s-ar putea scrie luând cineva de
subiect vânãtoarea, spre exemplu, ºi
analizând pe rând toate impresiunile ce
ea produce asupra imaginaþiunii ºi
asupra simþimintelor omeneºti, atât prin
împãrtãºirea omului la
înseºi acþiunile ei, cât ºi
prin descrieri literarii, prin
imitaþiuni armonice sau
prin reprezentãri plastice
ale scenelor de vânãtoare”
(Alexandru Odobescu,
Opere. Ediþie îngrijitã, cu
glosar, bibliografia scriito-
rului ºi studiul introductiv
de Tudor Vianu. Bucureºti,
Editura de Stat pentru
literaturã ºi artã, 1955. Vol.
1-2 (Clasicii români).
Din aceastã perspectivã,
Falsul tratat de vânãtoare reprezintã o
formã de trecere de la cunoaºtere spre
creaþie, la investigare spre imaginaþie, fiind
în egalã mãsurã manual de vânãtoare,
incursiune în istoria artelor, divagaþie
spiritualã, colaj de comentarii despre
literaturã, sculpturã, picturã, unite
armonios cu tablouri de o rarã plasticitate
(evocarea Bãrãganului ºi a culmilor
Bisocii), încheiat printr-un basm construit
cu un meºteºug neîntrecut de Odobescu
însuºi. Titlul lucrãrii este o adaptare a unui
gen de prefaþã ºi, sub pretextul cã îºi
compune opera „cu gând sã fie
Precuvântare” la Manualul vânãtorului
al lui C. C. Cornescu, Al. Odobescu îl
pregãteºte, de fapt, pe cititor cu
subtilitãþile lecturii, folosind termenul ca
atare pentru a-ºi motiva „abaterea”.
Aceasta explicã ºi nesfârºita serie de
apeluri la îngãduinþa cititorului.
(continuare la pagina 30)
 NOTE DE ISTORIE LITERARÃ
Theodor Codreanu
DUMITRU RADU POPESCU – 85
Glose la ciclul F*
Celelalte romane din ciclul F continuã
climaxul ºi anticlimaxul agonic din
capodoperele F ºi Vânãtoarea regalã. Cei
doi din dreptul Þebei (1973), considerat
de Constantin Cubleºan (Constantin
Cubleºan, Dumitru Radu Popescu în
labirintul mitologiei contemporane, Cluj-
Napoca, Editura „ªcoala Ardeleanã”,
2015) o nuvelã mai amplã, face totuºi
parte din grupajul de ºase
romane, legãtura cu
nuvelele realizându-se
mai ales tematic, acþiunea
derulându-se în anii
ultimei conflagraþii
mondiale, ca ºi în Duios
Anastasia trecea. O bere
pentru calul meu (1974)
relanseazã motivul calului
apocaliptic, imagine
anamorficã a calului
nãzdrãvan din basme,
mai ales din basmul Tinereþe fãrã
bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte, altã
„obsesie” motivicã a operei lui D.R.
Popescu. Calul Miºu al lui Moise, devenit
mormânt al craniului lui Horia Dunãrinþu,
se aventureazã ca protagonist de primã
importanþã a ciclului romanesc. Ca buni
prieteni din Al Doilea Rãzboi Mondial,
Horia ºi Moise (doi învãþãtori de frunte)
se întorc ca altfel de „învãþãtori”, ca eroi
mesianici, având drept principal þel
salvarea comunitãþii de la baºtinã, din
Pãtârlagele ºi dimprejur, dar dinspre
„religii” ostil diferite: primul, fascinat de
utopia proletarianã cu care a fost
îndoctrinat pe frontul din Est, celãlalt, sub
semnul temeiniciei creºtine, neavând nicio
ºansã realã de izbândã în faþa
„pragmaticului” raþionalist Moise. Soarta
lui Horia nu putea fi decât moartea pe ale
cãrei urme investigheazã, ca „Hamleticã”,
fiul Ticã Dunãrinþu, ajuns procuror: „se
* Fragment din vol. în curs de apariþie Dumitru Radu
Popescu – istoria absurdoidã
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
înfruntau douã feluri de a fi de a te apropia
de oameni ºi de a construi cu ei o nouã
lume”. Anamorfoza constã, desigur, în
rãsturnarea valorilor, sub ocupaþie roºie,
asiaticã. Moise are imediat succes, cu
gospodãria colectivã, care aduce „ordine”
ºi „bunãstare” în comunitate: „Moise din
acest sat prãpãdit a fãcut o comunã cu
dispensar ºi ºcoalã nouã, cu bufet ºi
magazin comercial, cu
autobuz pânã la
Turnuvechi, din nimic a
ridicat satul printre
primele din judeþ /nu
spun câþi bãieþandri s-au
dus pe la licee ºi ºcoli
profesionale/,
cooperativizarea s-a
fãcut chiar de la început
ºi acum avem ºi staþiune
de maºini. ªi el, Horia?”
Mai mult de atât,
Moise este ºi stãpânul unui cal care
vorbeºte (ca în basm) ºi în jurul cãruia
faptele devin nenumãrate „interpretãri”,
dupã norma lui Nietzsche: Nu existã fapte,
ci doar interpretãri. Relativismul, în
pofida „ordinii” instaurate, înstãpâneºte
lumea. Moise, bãnuit a fi ucigaºul lui Horia
Dunãrinþu, se erijeazã el însuºi în cãutãtor
al „adevãrului”, care trebuie sã fie
mormântul celui dispãrut, spre a-i cinsti
memoria cu o cruce la cãpãtâi. Raþiune
fãrã cusur, ca în drama lui Blaga, din 1921,
Zamolxe: „ideea de a-l gãsi pe Dunãrinþu
îngropat sau fãrã mormânt ca sã-i pui o
cruce la cap, sau o placã, sau sã-i faci un
mormânt ca sã-l þinã lumea minte e
grozavã ºi te aratã aºa cum nu bãnuiau
alþii ºi ºterge din capul unora pãrerea cã
tu i-ai fãcut învãþãtorului de
petrecanie…”. Sau de ce nu, poate cã
lumea judecã greºit, cãci se împrãºtie ºi
pãrerea cã Dunãrinþu e viu ºi se ascunde,
poate sã fi fugit în strãinãtate, sã scape
de judecata trãdãrii partinice! Plus de asta,
23
vestea despre calul vorbitor ºi „vizionar”
face senzaþie în localitãþile din jur,
considerându-se cã animalul acesta ar fi
deþinãtorul adevãrului. Este, la mijloc, o
anamorfozã rememorând leul albastru din
1965. Or, tocmai de adevãr se teme
grozav Moise, care nu ezitã, ca în schiþa
lui Marin Preda, Calul, din Întâlnirea din
pãmânturi (1948), sã-l doboare cu
cruzime pe Miºu, convins cã a doborât
însuþi calul mitologic, în spiritul
„demitizant” al epocii.
În analiza romanului, Constantin
Cubleºan invocã ºi un eseu al lui D.R.
Popescu, Cãtre sens, din volumul Vir-
gule (1978), în care calul lui Moise,
bãutor de bere, constituie anamorfoza
centralã a romanului (deºi scriitorul nu
o identificã astfel conceptual, dar o aratã
ca modúl de rãsturnare a valorilor): „Ab-
surd nu e dacã un cal vorbeºte sau ba,
absurd este cã unii pãtârlãgeni, în loc sã
fie atenþi la ce spune Miºu, resping din
capul locului ca drept absurdã
posibilitatea ca un cal sã vorbeascã.
Adevãrul a avut întotdeauna un caracter
mesianic, dar acum din gura lui Miºu
pentru ei devine ceva grotesc ºi straniu
ºi implicit absurd”. Nu era leul albastru
„absurd” în ochii profesorului de desen?
Incapacitatea pãtârlãgenilor de a accepta
prezenþa unui cal vorbitor (ceea ce
înaintaºilor le apãrea absolut firesc, în
basm!) este imposibilitatea de a se ridica
pânã la credinþa cã Nãluca rigãi Hamlet
este singura aducãtoare de adevãr pentru
Prinþul Hamlet, cu privire la crima comisã
de Claudius. Pãtârlãgenii cred minciunile
lui Moise cu privire la paradisul
comunismului, dar nu ºi adevãrul sumbru
în care se bãlãceºte Moise. Iatã de ce,
Moise trebuie sã ucidã calul, substitutul
Nãlucii regelui Hamlet, în care Getruda
nu crede, deºi o vede în Actorul 1 care,
pentru ea, e doar Actorul 1, cum a intuit
genial regizorul Liviu Ciulei (A se vedea
capitolul Epilog regizoral din finalul
acestei cãrþi), construind spectacolul de
la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”,
2000. Anamorfoza din romanul lui D.R.
Popescu se construieºte prin raportul
dintre cal ºi stãpân: „Cel care ar trebui
sã mântuiascã Pãtârlagele ºi Braniºtea
vine cãlãrit de cel care cautã crima ºi
care de fapt este crima. Miºu devine o
nãzdrãvãnie, un bufon, tot ce reprezintã
el e imposibil de crezut ºi din aceastã
cauzã el pre mulþi îi stânjeneºte ºi din
aceastã cauzã se vor gãsi ºi binevoitori
care sã-l dea la porci. Raporturile s-au
rãsturnat, valorile s-au rãsturnat”.
24 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Întreaga spaimã a lui Moise vine de
acolo cã Dumnezeu n-a murit, chiar dacã
asta ne asigura Nietzsche, deºi nici el n-a
crezut cã omul poate ucide pe Dumnezeu
ca pe un cal. Se spune cã undeva, într-o
piaþã din Roma, Nietzsche, înainte de a se
întuneca, a asistat la bãtaia cruntã
administratã de un stãpân calului sãu.
Filosoful s-a aruncat la gâtul calului,
plângând în hohote, încercând sã-l
ocroteascã. Ce stãpâni ºi ce cai! Iar
Dumnezeu la mijloc.
În Ploile de dincolo de vreme
(1976), absurdoidul „erei ticãloºilor” se
asociazã, labiºian, cu seceta bântuitoare,
dar ºi cu invazia limbajului de lemn în
experimentul colectivizãrii atotbiruitoare
a agriculturii, observã Constantin
Cubleºan. Un erou performant în
procesul de colectivizare s-a arãtat
Calagherovici, la Lãzãreni, stârnind
invidia lui Moise, care se mai ºi simþea
atras de farmecele soþiei acestuia,
reproducându-se, într-un fel, la scarã
profanã, caricatã, intriga din Hamlet, a
uciderii, Lilica acceptând un rol similar
cu al Gertrudei. Când Moise este anunþat
de noua iubitã cã a rãmas gravidã, nu
ezitã sã-i rezerve aceeaºi soartã ca a
fostului soþ, aruncând-o de pe un pod.
Ea însãºi pretinde cã a acceptat
amantlâcul pentru rãzbunare. A
supravieþuit atentatului provocat de
Moise, lumea divagând în fel ºi chip pe
marginea „faptelor”, anamorfozate cu
aceeaºi vigoare stilisticã de romancier.
Destãinuindu-se fratelui Adrian privitor
la relaþia cu Moise, acesta evalueazã
situaþia astfel: „E atâta murdãrie între voi,
atâta minþiþi de la un ceas la altul, de la o
zi la alta, ca sã vã scãpaþi pielea, încât
meritã sã trãiþi pe-un munte de rahat toatã
viaþa. Sã vã ia dracu”. ªi e vorba de
evaluarea unui fost puºcãriaº. Grotescul
baroc este la el acasã.
Împãratul norilor, publicat în acelaºi
an cu Ploile de dincolo de vreme, încheie
ciclul, care va fi, în definitiv, continuat,
problematic, în urmãtoarele romane, de la
dipticul Viaþa ºi opera lui Tiron B. (Iepurele
ºchiop,1980), Podul de gheaþã, 1982),
continuând cu Oraºul îngerilor (1985),
Dumnezeu în bucãtãrie (1994), Truman
Capote ºi Nicolae Þic (1995), Paolo ºi
Francesca ºi al treisprezecelea apostol
(1998(Datat de Dicþionarul general al
literaturii române, ediþia 2006, în 1995)),
Sãptãmâna de miere (1999), Falca lui
Cain (2001), Nopþile sãptãmânii (2005),
Întoarcerea tatãlui risipitor (2008),
Pastorul saºilor (2010) ºi „experimentul”
 Cãlugãrul Filippo Lippi ºi cãlugãriþa Butti
(2001), semnat Simoneta Berlusconi. De
fapt, universul anamorfotic al prozei se
deschide ºi cãtre cealaltã dimensiune a
operei, teatrul, încheierea, ºi aceasta
provizorie, sãvârºindu-se în publicisticã.
Cum observã ºi Constantin Cubleºan,
întregul ciclu F este epopeea exodului
românesc de la o istorie milenarã, aºezatã
pe temeiuri creºtine, cãtre încropirea
unei alte lumi cãlãuzite de noul Moise,
statutul lui de conducãtor prin „pustiu”
cãtre tãrâmul fãgãduinþei, unde curge
lapte ºi miere, conturându-se nu prin
alegerea de cãtre Dumnezeu, ci prin
eliminarea, rând pe rând, a concurenþilor
de felul lui Calagherovici ºi Horia
Dunãrinþu. Biruitorul s-a dovedit a fi
descins din falca lui Cain, din stirpea
lui Claudius, declanºând un numãr
interminabil de crime ºi de dispariþii
misterioase. În Împãratul norilor, cea
din urmã fiinþã dispãrutã este chiar fiica
lui Moise, Anita, nãscutã din cãsãtoria
stranie cu Lilica, fosta soþie a lui
Calagherovici, ºi el rãpus de Moise.
Moise poate fi Stalin, care ºi-a înlãturat
toþi emulii, poate fi Gheorghiu-Dej, care
ºi-a înlãturat concurenþii, pe Lucreþiu
Pãtrãºcanu (un posibil avatar al lui Horia
Dunãrinþu), pe Vasile Luca, pe Ana
Pauker, poate fi Nicolae Ceauºescu, ucis,
la rându-i, de noii Moise, de Silvoiþã
Borcan (cum apare în teatru numele lui
Silviu Brucan) º.a.m.d. Falca lui Cain, la
care face referire ºi prinþul Hamlet, este,
la scara rãzboaielor potopitoare, Calul
Troian. ªi acum vine cãderea ghilotinei
peste lumea pe care vrea s-o instaureze
socialismul, ghilotinã invocatã de un
personaj, de gãsit ºi în Împãratul norilor,
Gãlãtioan: „Noi construim un cal,
socialismul e un cal de lemn”. Ca ºi
limbajul cel nou: limba de lemn. Gãlãtioan
este doctrinarul revoluþiei, avatar
danubiano-pontic al lui Marx, al lui Lenin,
al lui Troþki, al lui Stalin, al lui Gogu
Rãdulescu. El e locþiitorul pe pãmânt al
lui Dumnezeu: „Lui Moise îi bãgase în
cap Gãlãtioan cã ei trebuiau sã fãureascã
o nouã istorie, ºi ei ºi începuserã sã
creadã cã dacã se desfiinþase
exploatarea muncii cuiva de cãtre
altcineva, asta era suficient ca revoluþia
sã fie gata terminatã”.
Numai cã Moise a îmbãtrânit, s-a
gârbovit în rele, descoperind cã poate sã
nu fie nemuritor. În acest caz trebuia sã
lase în loc un alt Moise care sã ducã mai
departe exodul cãtre Þara Fãgãduinþei,
comunismul. Însã Moise este prea orgolios
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
ca sã caute pe cineva care sã-l continue.
Ciclul de romane rãmâne cu un final în
coadã de peºte. Se prea poate, ca în
Princepele lui Eugen Barbu, sã se iveascã
un alt messer Otaviano ºi un alt Princepe.
D.R. Popescu nu ne-o spune, ignorã
artificiul ºi bine face.
Are ºi el, totuºi, o soluþie anunþatã
în titlul romanului: împãratul norilor,
misteriosul Francisc. Moise s-a dovedit
un lider prea supus metamorfozelor,
anamorfozelor timpului, în spaþiul cãrora
moartea e o antigenezã, o apocalipsã
fãrã finalitate, fãrã Înviere. Moise moare
lãsând dupã dânsul dejecþiile oamenilor
pe propriul mormânt sau o putrezire de
viu, precum i se întâmplã lui Celce.
Altfel spus, lumea e supusã opacitãþii
Diavolului, în care troneazã doar
relativismului nesfârºit al deformãrilor
sans rivages în oglinzi concave ºi
convexe. Timpul este devoratorul
neîmblânzit, aºa cum apare în tabloul
de „baroc” romantic al lui Francisco
Goya, Saturn devorându-ºi fiii. Un
astfel de Saturn caricatural este ºi
Moise. De aceea nici nu poate avea
urmaºi. În schimb, Francisc al lui D.R.
Popescu pare a veni din alt tãrâm, ca
împãrat al norilor, aºa cum priveºte de
sus ºi adolescentul Nicanor, umblãtor
pe picioroange, scrutãtor al nebuniei din
jur ºi cronicar al ei.
Mi se pare cã viziunea stãpânirii
timpului este preluatã de romancier tot din
sfera basmului, Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi
viaþã fãrã de moarte. Cine este Francisc?
„A fost o vreme sfânt, tot Francisc (cel
din Assisi?, n.n.), ca apoi într-o epocã mai
modernã, când pornografia era în floare ºi
nici o moralã nu mai putea stãpâni orgiile
trupului, sã încerce, în acest haos unde
nimic nu mai avea nicio valoare, sã facã
din sex o valoare. O asemenea credinþã cã
el trãieºte continuu, sub numele de
Francisc, desfiinþeazã timpul, el nu mai
duce spre moarte, nu mai duce spre nimic,
nu se miºcã, deci nu existã […] Rãmâne
doar spaþiul, o þarã, altã þarã, alt oraº, alt
târg unde sã poatã vieþui la nesfârºit omul,
sub alte înfãþiºãri, trecând prin moarte doar
de formã, ca printr-un somn de unde sã
revinã ºi mai plin de vigoare ºi de viaþã.
Desfiinþând timpul, el nu lasã nicio nãdejde
lui Moise, bunãoarã, ºi nimãnui c-ar putea
scãpa de propriile fapte murind”.
Ruptura dintre spaþiu ºi timp e o
aberaþie, însã, a raþionalismului de tip
cartezian, cãreia Eminescu i-a pus capãt,
urmat fiind de relativismul einsteinian.
Spaþiul, devenit suficient sieºi, este
25
euforic, paradiziac, pe când timpul, într-
o despicare similarã de spaþiu, este durere.
La noi, au spus-o, cu precãdere,
Eminescu ºi Petre Botezatu: „Se poate
afirma caracterul tragic al timpului. În
contrast cu spaþiul, pe care îl simþim mai
curând ca fiind euforic” (Petre Botezatu,
Interpretãri logico-filosofice, Ed.
Junimea, Iaºi, 1982, p. 200). Altminteri,
geniul mitologic încifreazã aceastã
realitate ontologicã în mitul lui Narcis.
Prizonier al spaþiului-oglindã platã, Narcis
trãieºte din plin euforia iubirii de sine. De
îndatã ce oglinda apei se învãlureazã în
oglinzi concave ºi convexe, euforia
dispare ºi s-a putut vorbi de tristeþea lui
Narcis (Louis Lavelle). Atunci, Narcis se
transformã în Echo, fãrã sã aibã în faþã
icoana tristeþii devenitã durere.
Hermeneuþii mitului, în majoritatea lor, au
ignorat complexitatea splendidã a mitului
lui Narcis, ocultând existenþa celui de al
doilea protagonist, nimfa Echo, ecoul ca
durere primordialã. Mitul ni-l prezintã pe
Narcis ca fiind surd la strigãtele iubitei
sale Echo. Dramã dublã, deci, în douã
singurãtãþi. La Echo, singurãtatea e
primordialã, la Narcis, e conjuncturalã,
încât oglinda vãluritã ar fi trebuit sã-i
punã în faþã durerea nimfei care devine
a sa. Acest joc de oglinzi foarte subtil a
fost reperat, în istoria culturii europene
– sã nu vã mire deloc faptul – de cãtre
cel mai mare poet al barocului spaniol,
Góngora, primul care nu se cautã în
oglinzi pe sine, adicã Narcisul din el, ci
ecouri. Revoluþia lui poeticã s-a numit,
în onoarea lui, gongorism, iar de cãtre
adversari – culteranism, considerat ca
eretic (de felul lui Martin Luther) în
raport cu poezia tradiþionalã.
Sã nu ne surprindã cã oglinzile lui
D.R. Popescu nu sunt niciodatã limpezi,
chiar ºi cele plate, aburite fiind mereu.
Doar eseistul are puternica nostalgie a
oglinzii clasice limpezi, dar ºi acesta
sfârºeºte în divagaþii contrapunctice
care te pot arunca ºi rãtãci în labirintul
sãu ideatic. Sã admitem cã în finalul
ciclului romanesc, autorul încearcã o
limpezire a apelor, alãturând, rãsturnat,
cele douã imagini antinomice, fiecare cu
independenþa ei, sugerând ruptura deja
existentã ºi în mitul lui Narcis. Deasupra,
împãratul norilor, Francisc, cel ce refuzã
timpul, durerea provocatã de moarte, iar
dedesubt – tulburele, întunecatul Echo
masculin, Moise, agresiv ºi dominator în
numele unei revoluþionãri a lumii.
Judecând astfel lucrurile, trebuie sã
concedem cã D.R. Popescu este
26 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
creatorul baroc al unei epopei negre,
rãsturnând mitul lui Narcis în favoarea
celui de al doilea protagonist – nefericita
Echo, alergare halucinantã de ecouri
nesfârºite. Încearcã el, la sfârºit, sã
rãstoarne încã odatã universul propriei
viziuni, deschizând un alt drum?
Constantin Cubleºan crede cã da, însã
pentru asta pãuºeanul ar trebui sã o ia de
la capãt, cu alt ciclu romanesc. Poate cã
a ºi fãcut-o, dar în teatru! Acolo face el
efortul extraordinar de a repune în
drepturi pe vagaboanda Echo, Mireasa
neîmplinitã, dar cu voinþa marii
schimbãri a lumii, feminizând-o, tot în
spirit baroc, cum, de altfel, Góngora a
feminizat/estetizat poezia anunþându-l
poate pe creatorul jocului secund, care,
la rându-i, a concentrat ºi canonizat
poezia ca act clar de narcisism, un
narcisism în rãspãr total cu varianta
clasicã a mitului lui Narcis.
Împãratul norilor pare un alt insolit
Narcis, înstãpânit peste spaþiul paradiziac
din înalt, abolind timpul pãmântean cu
Moise cu tot. Dar, deocamdatã, Francisc
al sãu nu pare stãpânul actului clar de
narcisism, fiindcã el nu este ochiul cel
limpede al lui Dumnezeu, oglinda lui
rãmânând aburitã. Oare norii nu sunt oglinzi
aburite, mai mult, învãlurite gata? Faptul
ne trimite direct la basmul Tinereþe fãrã
bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte. Ca
„împãrat”, Francisc bãnuim cã stã
deasupra norilor, în paradisul celest. Adicã
exact pe tãrâmul visat de Fãt-Frumos chiar
la intrarea în lume. ªi a „reformat-o”
luptând pentru a ajunge acolo. A inaugurat
o nouã erã pentru el ca om, locuind acolo
sute de ani, uitând de condiþia umanã. ªi
într-o zi, la vânãtoare, buclucaºul de
iepure ºchiop l-a pus sã se uite în oglinda
aburitã de norii de sub paradis. Dacã n-
a vãzut-o, cu siguranþã i-a auzit plânsul,
în Valea Plângerii. Era plânsul Morþii
care-l aºtepta, cu dragostea ei cu tot, de
sute de ani. ºi a pornit-o înapoi spre casã,
reîntâlnindu-ºi arheul, memoria umanã
întreagã a neamului pe care-l pãrãsise.
Asta l-a uimit enorm pe Eminescu,
descoperind în Fãt-Frumos însuºi arheul
românilor. Arheul e nemuritor. Condiþia
ridicãrii la starea de arheu este urcarea prin
luptã a scãrii verticale în lãcaºul lui
Dumnezeu, îndumnezeirea, pe care o poþi
pãstra numai prin coborâre kenoticã, acolo
unde te aºteaptã drãgãstoasã a lumii
mireasã, neobosita vagaboandã a lumii, ea
însãºi murind ºi lipsind din sicriu. Se va
vedea asta în partea a treia, cea despre
Teatrul mireselor.
 MEDALIOANE

Mircea Coloºenco

PETRE ÞUÞEA
FILOSOF ªI LITERATOR (2)
Astfel, se poate constata cã, la Petre structurii unui sistem logic este vãzutã ca
Þuþea, teoriile nu sunt doar simple ansambluri fiind implicitã, atât în eseul care a fost
de propoziþii/judecãþi ori sisteme inclus în aceastã carte, cât ºi în tratatul de
informaþionale, tratate concentric într-o antropologie creºtinã, Omul (vol. II,
eruditã dezvoltare de cantitãþi de informaþii „Timpul”, Iaºi, 1993), asupra cãruia nu ne
esenþiale pentru a servi scopurilor particulare/ mai oprim în excursul, nostru.
secundare, ci o dezvoltare arhitecturalã, de Dar structurarea sistemului ca întreg
la teorie la metodã, ºi, în final, la acþiune logic este conceputã cu un limbaj adecvat
practicã/intelectualã. De la de la temã la temã, relaþiile
metoda euristicã, permanent semiotice de bazã (expresia-
întâlnitã, la punerea în obiect, expresia-acþiune ºi
problemã a teoriei, ºi pânã la expresia-componente)
întrepãtrunderea de metode umplând liste întregi de
care mai de care mai cuvinte-termeni, adevãrate
independente ºi clase de vocabulare speciale, cu
metode, cu excepþia metodelor caracter semiotic, ase-
specioase (algoritmice, mãnãtoare exprimãrii
matematice etc.), vom întâlni nominale. Petre Þuþea face
în construcþia teoriilor proprii de fiecare datã precizãrile
ºi demolarea celor lipsite de necesare pentru descifrarea
veridicitate, toate celelalte, cu structurii expresiilor ºi
preponderenþã metoda relaþiilor formale dintre
limbajelor simbolice ºi expresii; numind raporturile
axiomatice, dar ºi cea a dintre expresie ºi obiect ori
Petre Þuþea 1902-1991
formulãrii. Singur o declarã: relaþiile dintre expresii în
„Aceastã filosofie a nuanþelor ne poate pune funcþie de relaþiile cu obiectul, totul în
în prezenþa realului total, substanþa raport de utilizarea ºi eficienþa lor.
împletindu-se cu întâmplarea, plãsmuirile Traductibilitatea limbajului natural în planul
închipuirii cu construcþiile raþionale.” Aºa se limbajului mixt (formalizat, constant ºi
explicã defalcarea pe care o face nuanþei, simbolic) este fãcutã cu mare subtilitate,
acesteia subliniindu-i-se nota predominant dovedind stãpânirea construcþiilor
cromaticã, tendinþa de simplificare a spiritului semiotice. Aºa se ºi explic㠄didacticismul”
universal, ideea limitã ºi principiul actualitãþii lui în a insista aproape agasant în fixarea
heraclitice. Aceste aspecte teoretice pot fi sensului exact al noþiunii urmãrite, printr-
descrise, incluzându-li-se termeni specifici: o reinterpretare a conþinutului cognitiv
raþiune, gust, miºcare, schimbare, limitã, iniþial, asemenea, de pildã, lui David Hilbert
combinare, degradare, simplificare, precizie, în fundamentarea geometriei. Astfel,
expresie, subiect ºi obiect. conceptele de valoare ºi adevãr capãtã alte
Aspectele teoretice ºi termenii enunþaþi extensii, stãpânind cu fineþe toate
ne ajutã sã conturãm explicit rostul meandrele procesului revitalizãrii dogmelor
filosofiei lui Petre Þuþea: „Crearea nuanþei fundamentale ale religiei creºtine.
este rodul neliniºtii produse de setea de Oricât de disparate, ca tematicã, ar
frumos, de bine ºi de adevãr ºi de noul pãrea celelalte eseuri faþã de cel care dã
veºnic neliniºtitor.” Totodatã, sã înþelegem titlul volumului, dezvoltarea fiecãruia în
cã filosoful nu-ºi exclude demersul dintr- parte are în sine aceeaºi structurã ideaticã
un sistem logic. proprie. Este vorba de aspectul emblem-
Dezvoltarea teoriilor sale în cadrul atic al gândirii originale, în genere, ºi cel

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 27

dinamic, în special, al lui Petre Þuþea, care,
în peisajul filosofiei naþionale române,
rãmâne o personalitate distinctã, unicã prin
subiectele atacate, dar ºi prin modalitãþile
de interpretare inedite ºi finalizãrile
filosofice neaºteptate.
Chiar în cazul în care eseurile au fost
întrerupte brusc, cum sunt Alchimia
medievalã creºtinã ºi Bãtrâneþea, structural
ele reuºesc nu numai sã contureze un punct
de vedere personal în raport cu tema
tratatã, ci încheierea subitã pare a fi mai
mult o figurã de stil, un suspans de
maestru, mascat discret cu un „va urma”
niciodatã acoperit textual. în schimb, altele
douã, intitulate Suveranitatea poporului
român ºi Franþa ºi România, schiþe ale
crezului politic, deºi scurte ca întindere
textualã sunt dense în conþinut ºi profunde
în concept.
La acestea din urmã, dimensiunea
axiologicã este evidentã, introducând
clarificãri în ordinea sensurilor ºi valorilor
ºi, totodatã, propunând alte ierarhii de valori
ºi sensuri decât cele cunoscute în conºtiinþa
ºi în practica umanã. Principiile filosofiei
politice aplicate de Petre Þuþea în cele douã
eseuri reprezintã, fie o reacþie împotriva
tendinþelor totalitariste, acaparatoare
geopolitic a suveranitãþii naþiunilor mici de
cãtre cele mari, fie un mod de abordare
extrapolitologic a relaþiilor dintre douã naþiuni
bazate pe conceptul respectului reciproc.
Astfel, este oferitã o matrice alternativã a
unor strategii de teoretizare politicã, prin
excelenþã interdisciplinarã, filosofia politicã
fiind o disciplinã de graniþã, o metapoliticã
- reflecþie filosoficã asupra vieþii politice.
Dar modul de abordare al lui Petre Þuþea
este o reacþie reflexivã împotriva
scientismului arid ºi agresiv, care a
desconsiderat aportul gândirii politice a
trecutului prin reducerea filosofiei politice
la voinþa unei singure persoane:
conducãtorul statului ºi nu unor principii
verificate - voinþa ºi destinul naþiunii.
Eseul/recenzie dedicat lucrãrii lui
Aldous Huxley, The Perenhial Philosophy
(1946), este un model de interpretare în
sens creºtin a unui demers de împãcare a
filosofiilor.
Titlul cãrþii eseistului englez este
împrumutat de la filosoful Augustinus
Steuchus Eugubinus (1497-1548), care, în
lucrarea sa De philosophia perreni (Lion,
1540; ed. II, 1542), a susþinut existenþa
unei filosofii omogene, „filosofia eternã/
veºnicã”, prin împãcarea tuturor sistemelor
ºi a întregii activitãþi filosofice dintru
începutul tuturor timpurilor ºi pânã la el.
Prin analizã, Eugubinus constatã existenþa
dintotdeauna a unui principiu creator al
28 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
filosofiei în genere - mens „intelectual”,
datorat lui Summum Bonum „binele total/
etern” prezent fãrã excepþie în operele
fiecãrui filosof, ca proles divina „rod
divin”. Constatarea lui Eugubinus,
asemenea predecesorului sãu, florentinul
Marsilio Ficino (1433-1499), în De
laudibus philosophiae/Despre elogiile
filosofiei, se referã la un principiu comun
filosofiei de la antici la scolastici - principiul
creator al minþii, intelectului, mens angelica
-, existând un principiu suprem - gândirea
(mens mentium „inteligenþa inteligenþelor”),
din care a radiat intelectul uman. (Ulterior,
expresia latinei medievale philosophia
perennis a fost larg folositã cu referire la
filosofia clasicã postscolasticã a lui
Nicolaus Cusanus (1401-1464), Rene
Descartes (1596-1650), Gottfried Wilhelm
Leibniz (1464-1716) º.a. precum ºi de
constantã problematicã ºi tematicã a
tuturor filosofiilor.)
În ceea ce îl priveºte pe Aldous
Huxley, el discut㠄filosofia eternã”,
menþionându-l pe Leibniz, dar ºi
experienþele indiene ºi budiste.
Petre Þuþea, definind încercarea
filosoficã a rafinatului critic englez drept un
„amalgam filosofic”, combate scepticismul
acestuia ºi interferenþele budiste cu cele
creºtine catolice ºi presbiteriene,
neîncrederea în oameni ºi în posibilitãþile lor/
prin anularea argumentatã a unei atari
concepþii distructive. Credinþa în Iisus, în
dubla sa existenþã - de Fiu al Domnului ºi
de fiu al omului - constituie pentru filosoful
român coloana vertebralã a optimismului sãu
indubitabil, religiozitatea perenã a întregii lui
gândiri ancoratã în realitate.
3
Dincolo de cunoaºterea proceselor
originare aflate în creaþia divinã, respectiv
cunoaºterea Naturii însãºi, Petre Þuþea a
avut o preocupare atentã în a înþelege ºi a
aprecia un gânditor, adicã Omul însuºi, dar
nu oricum, ci în intimitãþile construcþiei
conºtiinþei acestuia, a unor anume termeni:
conºtiinþa teoreticã la zi ºi mãsura ei,
cãutarea, descoperirea ºi invenþia,
descoperirea ºi inducþia, cunoaºterea ºi
respectarea proprietãþii termenilor,
conºtiinþa valorii formelor lumii sensibile,
umanism-umanitarism-omenie-animalism
–spiritualism suitã de idei, conºtiinþa
teoreticã a aporiilor, calofilia ºi
subiectivismul. Sunt termeni/limitã în a-i
prezenta profilul spiritual al lui Aristotel
(383-322 î.Hr.), marele filosof al
Antichitãþii helene, fãcând precizarea: „Eu
nu am o poziþie antimodernã/.../, fiindcã
doresc ca omul sã devinã stãpân raþional
 al naturii.” Subiectul îi va fi drag ºi îl va
dezvolta teoretic în cartea cu acelaºi titlu:
Omul, tratat de antropologie creºtinã (Iaºi,
„Timpul”, Voi. I-II, 1992-1993); în primul
volum Problemele sau cartea întrebãrilor),
Petre Þuþea a þinut seamã de a ierarhiza
temele/problemele componente teologiei,
filosofiei, ºtiinþei, artei ºi tehnicii, luate ca
întreg ºi ca pãrþi separate, încercând sã
delimiteze viziunea creºtinã asupra
acestora, definind creaþia umanã homo res
sacra homini „omul este un lucru sfânt
pentru om”; în volumul al doilea (Sistemele
sau cartea întregurilor Logice), precum
ºi în urmãtoarele, a tratat sistemele logice,
stilurile, disciplinele ºi dogmele, cu scopul
mãrturisit de a realiza conceptul despre Om,
în genere, parte intrinsecã a triadei/
triunghiului filosofiei lui religioase:
Dumnezeu-Naturã-Om.
Profilul dedicat lui Aristotel este
restrictiv, întrucât autorul român se referã
numai la concepþia esteticã a Stagiritului,
decupând-o din opera acestuia, cu
incursiuni sugestive în evoluþia
aristotelismului de la începuturi (ºcoala
peripateticã) ºi verigile de legãturã, epocile
arabã, iudaicã ºi scolasticã a curentului,
precum ºi a neoaristotelismului, reflexul
renascentist, pentru a stabili, în concepþie
proprie, sensul autentic al operei
aristotelice. Este un tur de forþã care îl
caracterizeazã pe filosoful român, într-un
efort intelectual original ca deschidere ºi
consistenþã a argumentãrii, în cuprinderea
trãsãturilor esenþiale ale esteticii
aristotelice.
Celelalte profiluri/portrete, dedicate lui
Aurel Baranga, Constantin Brâncuºi,
Mircea Eliade ºi Petre Vancea, urmãresc
aceleaºi coordonate de stabilire a
caracteristicilor definitorii ale
individualitãþilor respective, prin sublinierea
unicitãþii, singularitãþii ºi specificitãþii
operelor de artã ºi ºtiinþã, ca entitãþi de sine
stãtãtoare. Doi dintre ei, i-au fost prieteni
apropiaþi (Mircea Eliade ºi Petre Vancea),
pe alþii doi, i-a cunoscut direct (Aurel
Baranga ºi Constantin Brâncuºi), cu toþii
fiind diverºi ca gen, expunere ºi finalizare
a operelor. Tuturor, însã, le-a studiat op-
era în perspectivã diacronicã, cu observaþii
critice: portretul fãcut lui Constantin
Brâncuºi este mai mult o punere în scenã/
regizare, în 1985, a unei discuþii purtate
cu marele sculptor, în 1938, decât o
înregistrare/rememorare exactã a discuþiei
propriu-zise avute cu aproape o jumãtate
de secol înainte. Puse faþã în faþã, relatarea
lui de tip remember ºi cea a lui Haig
Acterian, realizatã imediat de dupã
despãrþirea de Constantin Brâncuºi, ne
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
oferã deosebiri de vederi ºi nu distorsiuni
de fapte. În cazul profilului dedicat lui
Aristotel, estetica acestuia este prezentatã
în racursiu, acel procedeu caracteristic în
artele plastice ºi arta cinematograficã, prin
care extremitãþile obiectului reprezentat
apar apropiate, iar unele dimensiuni,
reduse. Cãci „o ºtiinþã a artelor este greu
de conceput, chiar sub forma
matematizãrii, nefiind posibilã fizicalizarea
valorilor, Aristotel considerându-le
nemãsurabile”. Concluzia: „preþul unei
opere de artã este expresia calculatoricã ºi
arbitrarã gustului”, devine fireascã în
viziunea lui Petre Þuþea.
În profilul creionat lui Aurel Baranga,
nu se poate constata numai o anume
metodã, ci mai întâi trebuie subliniat prilejul
ce i s-a oferit lui Petre Þuþea de a fi publicat,
întrucât, din martie 1969, pânã la data
apariþiei acestui portret, martie 1972, nu
vãzuse lumina tiparului nici un rând de-al
sãu. Aºa se face cã, sub cupola prezentãrii
operelor acestui „simplu grefier al vremii
sale”, cum îºi „spune strãlucitul dramaturg”,
Petre Þuþea dezvoltã propriile pãreri asupra
artei teatrale, apelând la sentinþele lui Sainte-
Beuve, Nietzsche, André Gide, Dostoievski,
Schiller, Hegel, Jean Santeuil, Dante, dupã
cum apar aceºtia citaþi în cursul portretizãrii.
Dramaturgia ºi conversaþiile cu Aurel
Baranga i-au servit lui Petre Þuþea, de dupã
paravanul hiperbolelor („strãlucitul
dramaturg”, „aspectul clasic al dramaturgiei
sale”, „observator generos al desfãºurãrilor
omeneºti” etc.), canavaua/etamina pe care
sã-ºi brodeze propriile idei despre teatru, în
general, despre teatrul seminar - concepþia
sa despre lume ºi teatru.
Pentru Constantin Brâncuºi, profilul
schiþat este remember, cãci Petre Þuþea
refiltreazã întâlnirea cu Brâncuºi prin
perspectiva viziunilor personale de la anii
senectuþii. Discuþia avutã cu genialul sculp-
tor rãmâne ca un fundal, o cadrã patinatã
de vreme, cu contururi încã întregi, o
fotografie de epocã. Martor este
memorialul lui Haig Acterian. La acesta,
convorbirea este vie, lipsitã de intervenþii
post-datate, în mãsura în care a reuºit sã
reproducã din memorie un timp pierdut în
sens proustian.
Profilul lui Mircea Eliade nu este un
simplu expozeu, ci o lucrare care depãºeºte
condiþia consacratã a unui eseu propriu-
zis (fr. essai „încercare”), cu nimic mai
prejos cu ceea ce ne-au obiºnuit G.
Cãlinescu, Mihail Ralea ori Paul Zarifopol,
însã superior acestei specii aparte (numitã
„operã de personalitate”) aflatã la
interferenþa filosofiei cu literatura. Autorul
nu numai cã nu înlãturã documentarea ºi
29
erudiþia, le include în spaþii consistente,
asemenea unui studiu academic la înãlþimea
subiectului ales. Secþionarea lui în
cincisprezece capitole distincte dovedeºte
seriozitatea întreprinderii, feþele multiple,
ale portretului-idee ce i l-a consacrat lui
Mircea Eliade. Disecarea fiecãrei teme în
parte este subordonatã convingerii cã
„drumul drept al lui Mircea Eliade este
expresia unei personalitãþi care ilustreazã
ideea de vocaþie”, ceea ce ºi face pe Petre
Þuþea sã conchidã: „Mircea Eliade este un
om religios împlinit.”
Cu Petre Vancea, cãruia îi realizeazã
portretul spiritual, deºi fãcea parte ca
profesie (savant oftalmolog) din cu totul
altã sferã de preocupãri decât cea
filosoficã, Petre Þuþea nu se sfieºte sã
convorbeascã pe teme interdisciplinare,
cercetate ºi din punct de vedere religios
ori filosofic: neputinþe, boala,
îmbãtrânirea ºi moartea. Este un portret
într-un stil aparte, prilejuit de aniversarea
omului de ºtiinþã român (n. 27 iunie
1902), dar care avea sã aparã cu mal bine
de un an întârziere de la data împlinirii a
ºapte decenii de existenþã. Ceea ce
surprinde în acest portret este faptul cã
Petre Þuþea nu menþioneazã nici una
(continuare de la pagina 22)
Starea de graþie
a eseului
Ironia este permanentã; simulând
puþina pricepere într-ale vânãtorii, scriitorul
adunã în jurul ideii cinegetice un ºir de
„nevoiaºe glume”. Începând cu cartea a
IV-a, el pãrãseºte firul iniþial, optând pentru
Laocoon-ul lui Lessing, aspect evidenþiat
nu numai de mãrturia ce deschide acest
nou capitol, ci ºi modificãrile de structurã.
Cu un aer de erudiþie bonomã, Odobescu
trece din domeniul cinegetic în cel al
materiei artistice literare. Specificitatea
eseului lui Odobescu rezultã, în esenþã, din
registrul emotiv deosebit de larg.
Comentariul lui G. Cãlinescu reprezintã un
îndreptar pentru cea mai pasionatã lecturã:
„...scriere foarte potrivitã pentru
Odobescu, bun causeur, dar creator fãrã
þâºnire, debuteazã într-o purã manierã
clasicã. E un badinaj de erudit frecventator
de saloane, o divagaþie amabilã în jurul
ideii de vânãtoare”. Aceastã unitate în
varietate explicã ºi prima caracterizare ce
s-a dat eseului: „temã cu variaþiuni”.
Puternica impresie de mobilitate este
30 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
dintre lucrãrile dedicate de savantul Petre
Vancea domeniului meditaþiei extra-
profesionale, ca autor a nu mai puþin de
ºapte cãrþi de consideraþii filosofice.
Venind din partea unui om de ºtiinþã
consacrat, ele pot fi analizate în dublã
reciprocitate. De altfel, o carte-interviu
datoratã lui Simion Ghinea acoperã o parte
din explicaþiile invocate de noi.
Ceea ce trebuie consemnat cu
precãdere sunt criteriile lui Petre Þuþea
în aprecierea personalitãþilor ºi a
operelor acestora, care au fost ordonate
într-o ierarhie proprie de distingere a
judecãþilor de-valoare în raport de
gãsirea adevãrului semn/entitate
caracteristicã fiecãruia în parte.
Dominanta principalã a fost de fiecare
datã principiul revelaþiei, folosit în
deosebirea autonomului de
suprasensibil, pentru a evidenþia utilul
ºi concretul istoric în sistemele de
invarianþi acceptate.
Scrierile lui Petre Þuþea la anii
senectuþii, la vârsta la care puþini europeni
au reuºit asemenea performanþe, revelã
puterea de invenþie geneticã indubitabilã a
romanitãþii, iar el nefiind unicul român în
acest sens.
rezolvatã stilistic prin digresiune, printr-o
„îndepãrtare de la tem㔠pentru un anumit
scop. În general, fiecare eseu porneºte
altfel (cu o confesiune, o întâmplare sau
cu o maximã anticã) ºi înainteazã fãrã plan.
Autorul este tentat sã schimbe subiectul
sub imboldul unei spontaneitãþi
imprevizibile. La Odobescu, spontaneitatea
nu exclude o structurã migãlos elaboratã,
iar aspectul de mozaic, prin varietate ºi
nuanþare, constituie nota definitorie a
oricãrui stil ce exclude monotonia.
„Aici, scrie P. Constantinescu, erudiþia
este mai bogatã, tema e simfonie
organizatã, asociaþiile sunt mai complexe
ºi mai surprinzãtoare, spiritul mozaical al
scriitorului se exercitã mai liber, mai
capricios [...]. Ca ºi stilul, tonul solemn se
împleteºte cu tonul familiar, anecdota cu
disertaþia savantã, confesiunea cu erudiþia,
citatul modern cu cel antic, gluma cu
seriozitatea, poezia cu muzica ºi cu artele
plastice, lexicul popular cu neologismele,
naraþiunea cu analiza, descrierea cu
abstracþiunea, umorul cu gravitatea”.
Creaþia prin excelenþã modernã,
Pseudokynegetikos reprezintã cel mai ex-
act arta literarã a lui Al. Odobescu ºi, prin
tehnica desãvârºitã a compoziþiei, primul
eseu erudit din literatura românã.
 NOTE DE LECTURÃ
Constantin Eretescu
LECTURI TÂRZII
SINGUR ÎN SINGAPUR
În jurul meu s-au adunat, în timp, zeci,
sute de cãrþi. Literaturã, etnologie,
filozofie. Cãrþi cumpãrate, cãrþi primite în
dar, multe cu dedicaþie. Unele citite în
grabã, altele lãsate în aºteptarea unui timp
mai prielnic lecturii sau temei puse în
discuþie. A trecut de atunci multã vreme.
O tentativã recentã de a face puþinã ordine
mi-a scos la ivealã cãrþile
care-ºi aºteaptã, unele de ani
de zile, cititorul. Le-am pus
deoparte, hotãrât sã le fac
dreptate. La urma urmei este
opera unor oameni de care
mã simt legat prin scris, prin
soartã, prin acelaºi mod de a
vedea ºi judeca lumea.
Singur în Singapur este
un volum (147 pagini) de
poezii al lui ªtefan Baciu,
apãrut în 1988, la Honolulu,
în editura personalã,
„Mele”, a scriitorului for-
mat în România în perioada interbelicã
ºi ajuns, prin jocul destinului, în Brazilia,
apoi în Statele Unite, unde ºi-a aflat
sfârºitul. Este una dintre ultimele cãrþi
de poezie pe care le-a publicat în cursul
anilor. Li s-au adãugat lucrãri de
memorialisticã, traduceri, cãrþi apãrute
în colaborare cu alþi poeþi din exil. Am
primit versurile într-o perioadã în care
tipãream, pe coasta de rãsãrit a Americii,
ziarul „Lupta”, care difuza ºtiri legate de
evenimentele politice din România.
Interesat de tot ce se petrece în spaþiul
Europei comuniste, mai ales în þara lui,
ªtefan Baciu a simþit nevoia sã comunice
cu mine, sã-mi scrie, sã-mi vorbeascã,
sã-mi trimitã ultimele lui cãrþi. Asemeni
revistei „Mele”, textele poemelor incluse
în Singur în Singapur sunt dactilografiate
la unul din primele computere aflate
atunci în circulaþie, IBM PC Corona
word processor — Word Perfect, aºa cum
menþioneazã, identic cu cel al maºinilor
de scris clasice. Asemeni multor scrieri
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
contemporane, cartea a fost tipãritã în
numai 100 de exemplare. Era un maxi-
mum de audienþã la care putea spera în
acel timp. Cel pe care mi l-a expediat mie,
cu nelipsita dedicaþie, este marcat cu
numãrul 027.
ªtefan Baciu este poetul unor spaþii
geografice largi. Tot ce a vãzut în cursul
vieþii a fost inclus în peisajul
memoriei ºi este raportat apoi
la mediul în care s-a nãscut
ºi de care a rãmas ataºat
sufleteºte. De care este de
asemeni legat prin scris, prin
vechea ortografie, la care nu
renunþã. În aceastã scurtã
evocare am ales în mod
deliberat sã ilustrez versurile
folosind scrierea epocii în
care s-a format ºi care l-a
definit ca om.
„De la mine la Ploieºti/
nu-i cale lungã când iubeºti/
de la mine la Tahiti/ trec bãtãile clipitei// de
la noi la Bora Bora/ vestejitã picã ora/ de la
mine spre Braºov/ pleac’o barcã din
Roscoff.” (Cântec bãtrânesc cules de
ªtefan Baciu din Þara Bârsei, America
Latinã ºi Arhipelagul Sanwich, p. 63).
Peisajul uman, prietenii anilor tineri,
mai ales scriitori, gazetari, sunt ºi ei
obiectul unor permanente aduceri
aminte. Unii dintre ei au rãmas în
amintirea epocii: Radu Stanca, Geo
Bogza, Aron Cotruº, Ion Minulescu,
Emil Botta, Gh. Cardaº, alþii, mult mai
tineri, deveniþi prieteni dupã ce le-a citit
opera, Nichita Stãnescu, Leonid Dimov,
cei mai mulþi doar în memoria
poetului:... dinspre bulevardul Pache/
înspre strada Sãrindar/ Gogu
Atanasulake/ merge’ncet cu pasul rar//
iar la colþ, de pe Regalã/ N. St. Streitman
calcã drept/ cu un ºal albastru’n piept.
(Cafe de la Paix, p. 132)
(continuare la pagina 47)
31
 REFLECÞII CRITICE
INTRUSUL
ROMANUL UNEI REALITÃÞI TRÃITE
În peisajul romanelor predesciene,
Intrusul ocupã un loc aparte tocmai prin
faptul cã îºi gãseºte puncte de referinþã
într-o poveste de viaþã pe care scriitorul
realist o transfigureazã ºi o structureazã
conform propriei viziuni. Resimþind o
imperioasã nevoie de a scrie la persoana
întâi, autorul se dezice de
formula narativã utilizatã în
scrierile de pânã acum ºi
deschide o nouã perspectivã
pe care o va continua în
romanele sale ulterioare
Viaþa ca o pradã ºi Cel mai
iubit dintre pãmânteni.
Preda îºi înscrie textul pe o
axã temporalã atotprezentã,
de altfel, în opera sa –
perioada sfârºitului dece-
niului ºase ºi începutul
deceniului al ºaptelea (1956
– 1962). Atât prin cronotop,
cât ºi prin contextul evenemenþial în care
autorul încadreazã povestea personajului
central – Cãlin Surupãceanu, Intrusul
este un roman în care Marin Preda
fixeazã faptele într-un cadru social spe-
cific epocii comuniste, fãrã a prezenta
însã valorile ºi ideile acesteia. Aspectele
ce þin de aceastã erã existã, cu siguranþã,
în roman – regimul inchizitoriu, ordinul
arbitrar de distrugere a satului românesc
prin politica de construirea a oraºelor,
neînnumãratele delaþiuni. Surprinzãtor
este faptul cã oraºul nu se mai clãdeºte
în romanul Intrusul sub egida
comuniºtilor luminaþi. Cãlin
Surupãceanu apare în ipsraza celui
nedreptãþit sub multe aspecte. Accidentul
care îl devasteazã din punct de vedere
fizic, îl transformã într-un perpetuu
cãutãtor de certitudini. În sfera socialã,
mahalaua devine mediul de provenienþã
32 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Anca Preda
al eroului, acest termen fiind, conform
viziunii lui M. Preda, în opoziþie cu cel
de ruralism; cu alte cuvinte, se poate
evidenþia opoziþia dintre citadin ºi mediul
sãtesc. Spaþiu tranzitoriu, mahalaua are
menirea de a izola personajele ce provin
din alte medii sociale, cãrora nu le
aparþin, ceea ce explicã
denumirea de intruºi. Cãlin
îºi aminteºte de mahalaua
Pantelimonului, iar cele
douã evenimente care îi
marcheazã destinul –
accidentul ºi eºecul unei
cãsãtorii neîmplinite dete-
rminã sã ia hotãrârea de a
reveni în casa pãrinteascã,
în noul oraº. Dacã
mahalaua reprezintã pentru
eroii lui M. Preda un topos
al libertãþii, ºi salonul
Soranei este, de asemenea,
un spaþiu liber de miºcare, mai restrâns
însã decât cel al mahalalei. Marin Preda
apeleazã la formula narativã a relatãrii
la persoana întâi, evitând sã ilustreze în
roman socialismul, astfel cã nu se poate
vorbi despre un roman al construcþiei
socialismului, ci despre o carte în care
personajele sunt antrenate în munca pe
ºantier, ceea ce este cu totul diferit,
explicã mulþi dintre exegeþii operei sale.
Când naraþiunea ilustreazã cadrul po-
litico-social din acea perioadã, autorul
contureazã o imagine defavorabilã a
sistemului totalitarist. Inginerul Dan este
cel care contribuie la dezvoltarea
societãþii comuniste, întrevãzând planuri
de a face sã aparã un nou oraº în locul
satului. Aºadar, satului tradiþional îi ia
locul oraºul, lipsit de spiritul care
înnobila altãdatã mediul rural, de aici
dispariþia foºtilor fii de þãrani ºi
 transformarea lor în orãºeni. Romanul
Intrusul devine o carte în care
personajele nu se lasã doborâte de regim
– Surupãceanu ajunge electrician ºi nu
îmbrãþiºeazã ideologia comunistã, Maria
îºi gãseºte împlinirea sufleteascã în
relaþii extraconjugale, directorul
combinatului nou înfiinþat îºi terminã
studiile la seral, însã nu devine activistul
dispus sã-i ofere lui Surupãceanu un
insignifiant post de portar. Preda
contureazã prin romanul sãu un întreg
tablou al neºanselor politicii socialiste în
scopul de industrializare a þãrii. Încã din
volumul de eseuri ºi confesiuni
Imposibila întoarcere, M. Preda
înfãþiºeazã oraºul ºi civilizaþia urbanã faþã
de care se simte atras, dar nu lipsesc din
romanul Intrusul nici aspectele negative
– observaþiile cu privire la lipsa
trotuarelor, a construcþiilor ºi a
blocurilor aºezate în neorânduialã,
nefuncþionarea instalaþiilor sanitare, o
aglomerare urbanã lipsitã de viaþã, prin
urmare un oraº cãruia nu i se poate
nicidecum atribui o asemenea denumire.
Toate aceste aspecte zugrãvesc un tablou
nefericit în care neajunsurile oraºului
completeazã întâmplarea nefastã care a
zdruncinat existenþa lui Cãlin
Surupãceanu – accidentul ºi, chiar dacã
acest eveniment nu ar fi avut loc,
personajul tot nu ar fi izbutit sã îºi
gãseascã împlinirea în noul oraº. Lectura
romanului demonstreazã un fapt cât se
poate de evident – existã unele semne
cã, înainte de accidentul lui Cãlin
Surupãceanu, oraºul creat de însuºi
personajul-narator, începea încetul cu
încetul sã se desprindã de cel care îl
crease, astfel încât eroul central este,
fãrã îndoialã, un intrus, aºa cum apare
ºi la începutul romanului. Reacþia
entuziastã a oamenilor lipseºte cu
desãvârºire – mobilizarea ºi energia care
ar fi trebuit sã-i caracterizeze, sã le
însoþeascã planurile nu mai sunt atribute,
în romanul Intrusul, ale propagandiºtilor
regimului totalitar. Cartea devine actualã
tocmai prin faptul cã nu dezvoltã idei
specifice societãþii acelui timp, deci nu
pentru cã este un roman ideologic, ci
tocmai prin aceea cã se referã strict la
istoria poporului român, cuprinzând o
perioadã semnificativ㠖 socialismul ºi
prefacerile pe care aceastã orânduire
nouã le implicã. Onomastica cuvântului
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
prin care autorul îºi denumeºte
personajul sugereazã prãbuºirea,
moartea care îl urmãreºte pe ºantier,
revenind în existenþa lui Surupãceanu
ºi regãsindu-l în ipostaza electricianului
ale cãrui mâini nu-l mai ajutã sã lucreze,
motiv pentru care un cleºte imens este
gata sã îl doboare. Acelaºi semn îl
primeºte când se întoarce în Bucureºti
pentru a da de urma inginerului Dan care
se afla în închisoare ºi despre a cãrui
soartã nici nu poate bãnui ceva.
Mesagerul morþii în romanul Intrusul îl
reprezintã frica; lumea, universul exte-
rior în care se aflã Surupãceanu sunt
dominate, într-un fel sau altul, de
teamã. Prima parte a romanului evocã
scene în care Surupãceanu merge pe
acoperiºuri, existând pericolul iminent
al cãderii în gol, cãdere ce þine de sub-
liminal. În cea de-a doua parte,
Surupãceanu trãieºte cu obsesia spaimei
de necunoscut, autorul înfãþiºând de
data aceasta un tablou pe fundalul
cãruia oamenii trãiesc spectacolul infer-
nal al morþii. Ajunge aºadar în Bucureºti
unde alte evenimente îi imprimã teamã
– este o fricã de naturã socialã ºi
politicã, de atmosfera în care planeazã
suspiciunea ºi nesiguranþa. Întrebarea
care survine este aceea dacã
Surupãceanu va scãpa ºi acum, în
condiþiile în care el era bun prieten cu
inginerul, care acum se afla la
închisoare. Deºi instalat în noul oraº,
Surupãceanu rãmâne totuºi intrus în
mediul sãu social, cãci, de fapt, dintr-
un anumit punct de vedere, oraºul este
plin de intr-un intruºi, de oameni care
au pãrãsit vechea ordine existenþialã,
pãrãsind satul, dar neputându-se replia
la normele noului cod al civilizaþiei ur-
bane. Fãrã îndoialã cã Surupãceanu
suportã cu foarte mare greutate eºecul,
mai ales eºecul unei cãsnicie pe care nu
ºi-l poate explica. Trece printr-o
perioadã în care este nevoit sã-ºi
pãrãseascã locuinþa ocupatã în timpul
cãsniciei cu Maria, urmând sã se retragã
departe de lume, într-o tenebroasã
pãdure. Cãlin Surupãceanu este un
personaj construit pe fundalul epocii sale
– cineva îl sfãtuieºte sã-ºi abandoneze
meseria de vopsitor care nu-i oferã
satisfacþii, în final, el hotãrând cã este
mai bine sã rãmânã pe ºantier pentru a
contribui la edificarea unei noi lumi.
33
Astfel, personajul predescian este, aºa
cum afirmã unul dintre exegeþii operei
scriitorului, nici un învins, nici un
intrus. Atât Moromete, cât ºi personajul
central din romanul Intrusul sunt oameni
vulnerabil. Astfel, Matei Cãlinescu
afirmã în nr. 50, din anul 1968 al revistei
Luceafãrul: Adevãrata dramã a lui
Surupãceanu nu începe în momentul în
care survine nenorocirea (care are
semnificaþia unui simplu accident), ci
este o consecinþã a întregii sale structuri
morale deschise. În aceastã direcþie,
personajul lui M. Preda se situeazã exact
la antipolul lui Meursault al lui Camus,
cu care a fost pus în relaþie în mod
abuziv ºi fundamental eronat. Vãzutã ca
un pamflet deliberat, Intrusul este o
carte scrisã în totalitate la persoana întâi,
oferind posibilitatea cititorului de a
aprofunda universul imanent al
personajelor, supunându-le unei
minuþioase analize, însã autorul nu face
acest lucru în mod consecvent. Privirea
lui este concentratã în fapt pe aspectele
exterioare, pe întâmplãrile din jurul sãu.
Ni se relevã un narator care vorbeºte
despre sine, despre propriul eu, dar cu o
strãinã gur㠖 personaj ºi cronicar al
faptelor în acelaºi timp. Deºi povestirea
este naratã de cel care a trãit-o – Cãlin
Surupãceanu, nucleul compoziþional al
romanului creºte ºi descreºte fãrã ca el
sã se implice în mod exaustiv. În numãrul
20 al Gazetei literare, din 1968, Gabriel
Demisianu remarca, referitor la romanul
Intrusul: concluzia este cã simplul gest
de a crea rãmâne insuficient în absenþa
unei fundamentãri etice, în lipsa
armonizãrii între act ºi spirit, iar
viziunea insulei nelocuite – în care totul
trebuie luat de la început – traduce
tocmai aceastã aspiraþie cãtre o mai
dreaptã aºezare a temeliilor, cãtre
armonie ºi ordine, cãtre raþiune ºi
rigoare, aºa cum am întâlnit ºi vom
întâlni probabil întotdeauna în operele
lui Marin Preda, acest scriitor umanist
ºi raþionalist. Roman ce se contureazã
în jurul eºecului ºi al deziluziei, Intrusul
reconstituie în mod realist adevãrul, pe
fundalul unei realitãþi ce suferise mul-
tiple transformãri, urmând firul narativ
al unui eºec dublat de o victorie –
Surupãceanu nu poate deveni inginer,
este eliminat din mediul social în care,
de fapt, funcþionase ca un intrus – oraºul
34 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
la a cãrui construire îºi adusese
contribuþia, trãind în acelaºi timp o iubire
care, cu timpul, se destramã. Lectura
cãrþii scrise de M. Preda ne duce cu
gândul la celebrul roman al lui A. Camus
– Strãinul, dupã cum mãrturisea G.
Horondincã în revista Viaþa Româneascã
(nr. 9, din anul 1968): Intrusul, ca ºi
strãinul, este un exemplu straniu printre
semenii sãi – un precursor neînþeles
poate, un personaj dintr-o lume viitoare,
încã neformatã, un mesajer dispreþuit al
ei, un vestitor grãbit care plãteºte vina
de a fi venit prea devreme cu propriul
sãu eºec. Atât strãinul lui Camus, cât ºi
intrusul lui Marin Preda trãiesc
împotriva mediului, dar mediul nu este
acelaºi pentru amândoi. Meursault se
opune unei lumi burgheze care-l
menþine într-o stare de sãrãcie cronicã,
îl aduce în imposibilitatea de a-ºi
întreþine mama ºi-i cere în schimb sã-i
respecte convenþiile ºi prejudecãþile ei
ipocrite despre dragostea filialã ºi
despre suferinþele morale. Eroul lui
Marin Preda, Cãlin Surupãceanu,
trãieºte, dimpotrivã, într-o lume în plinã
prefacere ºi, mai mult decât atât, este
un participant activ, un fondator chiar,
al noii societãþi. Scriitorul este cât se
poate de preocupat în ceea ce priveºte
constituirea intrigii, a conflictului prin-
cipal – accidentul, care nu are valoare
existenþialã, ci una simbolicã. Destinul
lui Cãlin Surupãceanu dobândeºte alt
sens dupã ce devine eroul unei fapte
mãreþe – salveazã un muncitor care
cãzuse într-o cisternã ºi devine
inconºtient. Societatea în care trãieºte nu
este capabilã sã-i aprecieze gestul,
considerându-l zadarnic. Romanul este,
cu siguranþã, de cumpãnã a apelor, al
patrulea din ciclul cãrþilor scrise de Marin
Preda, constituindu-se pe baza unui mit
esenþial în cultur㠖 mitul lui Icar. Al.
Vlãdescu pune în evidenþã în cartea sa –
Marin Preda sau triumful conºtiinþei,
Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,
1993, pp. 109-120, faptul cã
Surupãceanu este ars, încercând sã
salveze un om. Focul, momentul
apocaliptic pentru realitatea sa
interioarã, are valoarea purificãrii de
sine, a contactului brutal cu adevãrul
lumii. El este stigmatul dureroasei
experienþe, pe care eroul, ca ºi Petrini,
îl va purta cu sine.
 FUNDAMENTE
DAMIAN STÃNOIU
SCRIERI DE INSPIRAÞIE LAICÃ
„FETE ªI VÃDUVE”
Romanul Fete ºi vãduve, (editura
„Cugetarea”, Bucureºti, 1932, 270 p.)
considerat de cãtre Perpessicius „un
excelent vodevil rural” (Perpessicius,
„Menþiuni critice”, vol. IV, Bucureºti,
Fundaþia pentru literaturã ºi artã, 1938,
p. 112), lasã la o parte latura socialã a
satului ºi ne introduce mai mult în latura
sa eroticã.
Acþiunea romanului debuteazã într-o
cârciumã, în satul Sãlcuþa. Ion Andrei,
cu toatã bãtrâneþea sa, se prinde în hora
ce se încinsese în curte ºi ar vrea s-o
sãrute pe cârciumãreasã. Motivul pentru
care s-a prins între femei: în horã sunt
mai multe vãduve pe care ar vrea sã le
ademeneascã, întrucât se ºtia cã este
vãduv ºi are ceva avere. Lângã el joacã
cu foc ºi Stan Cãlcâi, flãcãu sãrac, din
sat, dar chipeº, pe care l-ar fi dorit de
bãrbat mai toate fetele satului, dar nici
vãduvele nu se sfiau sã-i mai trimitã câte-o
ocheadã. Aºadar, cei doi joacã în hora
condusã de arcuºul vioristului: „Jocul
arcuºului e aºa de zburdalnic, cã nu
mâna îl conducea pe el, ci el le trãgea
de mânã, vrând parcã sã se dezlãnþuie
de strânsoarea degetelor noduroase ºi
arãmii ºi sã se prindã ºi el în horã.” Se
joacã îndrãcit bãtuta, dar mai ales sârba,
care beneficiazã de o admirabilã
descriere, replicã izbutitã la celebra horã
din romanul lui Rebreanu. În curte la moº
Sandu, se mai face o horã vecinã, unde
vin ºi alte vãduve, atrase, de data aceasta,
de promisiunea primarului cã li se va da
pãmânt, ca vãduve de rãzboi. Acum
necazul lelei Marina, al cãrei bãrbat nu
murise în rãzboi, e mare, aºa cã rãmâne
doar cu blestemul: „Du-te, duce-te-ai
învârtindu-te! Sã mai vii când te-oi
striga eu pe coº! Sã te-aducã pe targã,
mã!” La aceastã horã asistã ºi popa care,
odatã intrat în cârciumã, alãturi de sãteni,
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Titi Damian
aceºtia lasã la o parte sfiala ºi-l îndeamnã
sã plãteascã: „La pomanã plãtim noi, iar
la cârciumã plãteºte sfinþia-ta”,
îndrãzneºte unul mai mucalit. Urmeazã
zeci de pagini plate, cu variaþiuni pe
aceeaºi temã: Ion Andrei încearcã toate
vãduvele satului, dar, cu toate
promisiunile sale ademenitoare –
porumb, grâu, purcei - dar ºi bãneºti,
vãduvele trag tot la Stan Cãlcâi. Îi
dãduserã uneia dintre vãduve, Floarea,
ocol ºi jandarmul, ºi primarul, ºi notarul,
dar câºtigã un rãmãºag tot Stan Cãlcâi.
Ion Andrei insistã, nu se descurajeazã,
încearcã pe Ioana lui Costache, apoi la
Gherghina lui Ion Pepene, la Mariþa, iar
Safta îi scapã printre degete.
Scriitorul trece apoi la descrierea
atmosferei din casa unui sãtean de toatã
isprava, Matei, care are o fatã timidã,
ruºinoasã, Ileana. Într-una din scene, fata
merge cu mâncare la tatã-sãu, la prãºit,
dar este luatã în râs de cãtre ceilalþi
lucrãtori, ba cã a ajuns târziu, ba cã a
uitat sarea acasã. Bineînþeles cã se
gãseºte ºi vãduva Floarea acolo. De
remarcat felul în care scriitorul reuºeºte
descrierea praºilei: Ileana ºi Cãlin, un alt
flãcãu destoinic din sat, dar sãrac, merg
înainte, umãr la umãr, prãºind, cu
broboane de sudoare pe feþe, iar ceva
mai în urmã vãduva cu tatã-sãu. Fulgerele
ochilor Floarei ºi ale Ilenei, rivale întru
cucerirea lui Stan Cãlcâi, „se încruciºau
ca douã sãbii”. Scriitorul îºi aruncã
privirile ºi spre lucrãtorii pãmântului:
„Sãpau acum cu feþele spre soare. Globul
de sus, vãzându-i cã sunt mai cuminþi ºi
nu mai încearcã sã lupte nebuneºte ºi cu
pãmântul ºi cu el, le surâse mai dulce.
Lucrãtorii prãºeau grijulii, lãsând loc între
ei numai atât cât sã nu-ºi taie picioarele”
Oricum, aici, munca nu este privitã ca o
corvoadã, cãci este împletitã ºi cu
35
cântecul. Încet-încet, se contureazã
discret ºi chipul Floarei îndrãgostite de
flãcãu, cântându-ºi aleanul: „Glasul
Floarei nu e puternic, dar e melodios ºi
dulce. Nu e trecut prin ºcoli, dar e cioplit
dupã al ciocârliilor din câmp ºi dupã
privighetorilor din crâng.” Fata cânta,
cânta de dorul lui Stan, dar nimeni nu
ºtia oful ei. Ileana, singurul personaj
feminin mai bine conturat, se
îndrãgostise ºi ea de Stan. Stãnoiu
încearcã sã întoarcã ordinea lucrurilor:
fata e bogatã, dar ºi frumoasã ºi cuminte.
Bineînþeles cã Stan este îndãrãtnic la
început. Stãnoiu intrã, nu cu prea mult
succes, ºi în dedesubturile geloziei,
urmãrind chipurile ºi reacþiile celor douã
rivale. Dupã multe întâmplãri, îl însoarã
pe Stan cu Ileana ºi pe Cãlin cu Florica,
iar romanul se terminã aici.
În roman descoperim ºi scene
autentice, cum este aceea în care o mamã,
Gherghina merge cu fiicã-sa, Joiþa, la
Anghelina, mama lui Stan, sã-i cearã
socotealã cã fiul sãu i-a necinstit fata ºi i-a
lãsat-o însãrcinatã. Rãspunsul Anghelinei
o descurajeazã: „– Cã n-am, maicã, nicio
putere. ªi Stan crezi cã o sã te ia de
nevastã? Da de unde, au mai venit la
poarta mea vreo douã, tot aºa ca tine, ºi
le-a luat la goanã”. Maicã-sa n-avea altã
putere decât sã le compãtimeascã pe
mamele multor fete din sat, care
pãcãtuiserã cu Stan ºi veniserã sã-l de-
termine sã le ia în cãsãtorie, pe motiv cã
le-a necinstit.
Reclamaþiile ajung ºi la jandarm, care
se simte obligat sã le facã dreptate,
potrivit menirii lui:
„– Îþi ordon, în numele legii, sã iei pe
fata Joiþa Ion Bucã de soþie! Acum! Îndatã!
Pe loc! Fãrã crâcnealã, ai înþeles?”
Când Stan pune mâna pe un par, toþi
se fac nevãzuþi.
În alt capitol, scriitorul îºi aminteºte
de fostul primar, Ion Andrei, acum ºeful
partidului liberal din Sãlcuþa, care pune
la cale o întâlnire cu vãduvele satului, în
scop electoral, desigur tot la cârciumã,
promiþându-le pãmânt într-un discurs
înflãcãrat, ipocrit, cãci le dorea pe unele
dintre ele ºi la pat. Finalul întâlnirii
rãmâne de pominã: le îmbatã, le pune sã
semneze, apoi le încoloneazã trimiþându-
le spre casã.
În vaietele vãduvelor cãrora le-au murit
bãrbaþii în rãzboi ºi al celorlalte, psihologul
ºi sociologul gãsesc în roman nenumãrate
confirmãri ale durerilor sfâºietoare pe care
le traverseazã sufletele vãduvelor satului
36 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
în jelanii tânguitoare la mormintele soþilor,
comprimând în aceste bocete mentalitatea
satului pe aceastã temã:
„– Aoleo, Niculae, Niculae! Scoalã în
sus ºi vino acasã cã nu pot sã trãiesc fãrã
tine! Cã s-a fãcut lumea rea ºi muierile au
bãrbaþi, ºi au socri, ºi au rude, dar eu n-
am pe nimeni!”
„– Îmi vine sã-mi iau lumea-n cap ºi
sã-mi torn gaz ºi sã-mi dau foc singurã.
Cã sunt toate duºmance pe mine, cã sunt
mai cucoanã decât ele, ºi sunt mai breazã,
ºi sunt mai iubeaþã, ºi le iau ibovnicii, ºi
mi-a luat cutãricã pantofi, fustã, vacã!”
Vãduva Floarea lui Badea Creþu le
rãspunde printr-un blestem celor care
o invidiazã: „Dar-ar Dumnezeu ºi Maica
Domnului sã se mai facã un rãzboi ºi
sã ajungã ºi ele ca mine ºi sã le dea
statu leafã, sã nu mã mai pizmuiascã,
ºi sã nu mai scoatã atâtea vorbe. Cã
numai eu ºtiu câtã leafã iau ºi câte
nãdufuri trag pânã pun mâna pe ea.
Pânã mi-am scos drepturile, am rupt
douã perechi de ghete.”
„– Badeo, badeo, sã nu te superi pe
mine, cã nu mai pot sã suport vãduvia!
Mã mãrit, bãrbate, ca sã aibã cine sã mã
ducã la lume, sã aibã cine sã mã apere, sã
nu mai zicã muierile cã mã îmbracã
oamenii din sat!”
„– Aoleo, Niculae, aoleo, cã mai sunt
vãduve pe pãmânt, Niculae, dar ele trãiesc
altfel, cã le-au murit bãrbaþii la rãzboi ºi
le dã statul leafã, iar mie n-are cine-mi
da, cã n-ai murit în rãzboi!”
Urmeazã bârfa satului pe seama
jelaniei. Floarea se mãritã pânã la urmã cu
un flãcãul destoinic, Cãlin. Îi cununã Ion
Andrei. Scena în care Ion Andrei umblã
cu plosca prin sat, aminteºte de scena
peþitului dintr-o nuvelã de Slavici. Se
petrece bine, se bea bine, se cântã cântece
de inimã albastrã, cântece haiduceºti.
Cartea se terminã cu o scrisoare a Ilenei
cãtre Mitru, flãcãu dupã care încã mai
tânjeºte, plecat acum în armatã.
Celor doi protagoniºti, flãcãul sãrac,
dar chipeº, Stan Cãlcâi, ºi mult mai
vârstnicul ºi mai bogatul ºi mai cu trecere
în sat, Ion Andrei, li s-au aprins cãlcâiele
dupã femei, dar sunt rivali, numai cã
primul este cãutat insistent de cãtre
femei, fie ele fete, fie vãduve, dar se
luptau sã ºi-l doreascã la pat, cu orice
preþ, pe când cel de-al doilea, la fiecare
încercare, cu toate promisiunile fãcute,
este refuzat. În ciuda aparenþelor, îl
apreciazã ºi-l iubeºte pe Stan Cãlcâi: „Îmi
pare rãu cã nu m-am iubit cu mã-sa în
 tinereþe, cã aº fi zis cã e copilul meu.”
Filosofia eroticã a lui Ion Andrei, pe care
o expune preotului, are rãdãcini
pragmatice: „Crezi tu cã eu îmi pun
capul pentru o muiere? Ehei, dacã aº fi
fost d-ãia, n-aº mai sta cu tine de vorbã
acum…Aº fi ori în puºcãrie, ori în
cimitir. Aºa e, pãrinte? Mã rog, îmi plac
nevestele tinerele, mai ales dacã sunt
frumoase ºi vãduve. Eu nu mã duc sã
sparg casa omului. Cu vãduvele însã e
o socotealã. Vorbesc drept, pãrinte? Le
mai iau câte un ºorþ, cã n-are cine, mai
câte un papuc, mai un toc de bumbac,
le mai dau câte un dublu de porumb…Ce,
sã le las sã moarã de foame? Dar capul
pentru ele nu mi-l pun!” Pe fundalul
acestor douã fire epice, descoperim
promiscuitate, bârfã, orgolii, prostie,
promisiuni deºarte, depravare, sãrãcie.
Gãsim aici o jelanie asprã care
sintetizeazã greutãþile vieþii, bârfa
asemãnãtoare cartierelor mãrginaºe ale
oraºelor, dar ºi pe aceea din mãnãstiri.
Sunt notaþii ºi momente cinematografice
izbutite, susþinute de un autentic dialog
ºi vervã umoristicã care demonstreazã
cã forþa de penetraþie în universul
sufletului þãrãnesc nu-i era strãinã
scriitorului. Calitatea cea mai importantã
a romanului este aceea cã scenele din
roman pot fi oricând decupate ºi privite
ca niºte adevãrate schiþe, care, refãcute,
pot trasa numeroase trãsãturi ale acestei
lumi depravate. Pare cã este tot ce a scris
mai izbutit Damian Stãnoiu din literatura
laicã, pe problematica satului. Adie peste
sat dangãtele clopotelor cimitirelor pe
care Stãnoiu le-a ascultat, ridicându-le,
ca o pâlpâire, la nivelul celor din
mãnãstire. Cititorul descoperã aici o lume
ruralã vãzutã aproape naturalist de cãtre
scriitor, cu un ochi fix ºi rece. O lume a
satului pe care ºi-o doreºte curatã,
inocentã, dar o gãseºte înecatã în
putreziciune moralã. Prin realizarea celor
douã cupluri, Floarea-Cãlin ºi Ileana-
Stan, ºi prin eºecurile repetate ale lui Ion
Andrei, scriitorul oferã satului o ºansã
la însãnãtoºirea moralã.
Perpessicius considerã c㠄«Fete ºi
vãduve» este un excelent roman realist din
lumea satului de dupã rãzboi. Un mic exces
de cruditãþi de limbaj sau de aparentã
vulgaritate departe de a strica, situeazã ºi
mai bine, în inima realitãþilor, aceste
evenimente locale cu o razã de ecou
restrânsã, dar nu mai puþin omeneascã
[…]Damian Stãnoiu îºi cunoaºte ºi lumea,
îºi cunoaºte ºi farmecele. De aceea
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
romanul sãu are haz ºi interes, pentru cã
reproduce relaþia nefalsificatã din lumea
satelor.” (op. cit, p. 112)
Dupã Al. Philippide, acest roman „a
descris o laturã a vieþii rurale pe care am
putea-o numi mahalaua satelor. A descris-o
cu vechile lui calitãþi de observaþie, cam
terre-a terre, dar presãrate de un umor bine
sãrat ºi pipãrat.” (Al. Philippide, „Damian
Stãnoiu”, în „Adevãrul literar ºi artistic”,
Bucureºti, an X, nr 587, 1932, p. 3) Opinia
unor critici este cã Damian Stãnoiu ºi-a
risipit talentul de umorist remarcabil în
numeroase teme mãrunte, printre care þi
aceasta: rivalitatea dintre bãrbaþi la femei,
cu reversul ei la fel de plat, rivalitatea
femeilor la bãrbaþi, într-o lume, ºi aºa
promiscuã, a satelor. În aceastã privinþã,
se exprimã ºi Dumitru Micu: „«Fete ºi
vãduve», roman inspirat din lumea satului
muntean nu e lipsit de interes. Fostul cleric
se miºcã mult mai stângaci în mediul
mirenesc decât printre cãlugãri. Interpret
al ingeniozitãþilor, el e trãdat de
posibilitãþi când îºi propune construirea
unor caractere mai complicate. Forþa
creaþiei epice viguroase îi lipseºte.
Paginile consacrate picturii realitãþii din
mãnãstiri, în care-ºi trãiesc din plin
existenþa monahii blânzi ºi iertãtori,
fericiþi ca niºte copii când se pot înfrupta
din vreo plãticã sau când izbutesc sã scape
de Satana prin câte-o cruce mare, aceste
pagini adiate de miresme arhaice sunt
suficiente pentru a-i fixa lui Damian
Stãnoiu un loc în literatura românã.”
(prefaþã la vol. „Alegere de stareþã”, EPL,
Bucureºti, 1962, p. XXI)
Însã, Nicolae Pavel, dupã ce apreciazã
volumul „Cãlugãri ºi ispite” ºi romanul
„Necazurile pãrintelui Ghedeon”, ca fiind
„mult gustate ºi bine primite de cãtre
cititori”, socoteºte c㠄Duhovnicul
maicilor” ºi „Demonul lui Codin” „sunt
scrieri oarecum superficiale”; cât priveºte
romanul „Fete ºi vãduve”, devine
categoric: „nu putem decât sã condamnãm
misiunea de a trivializa sentimentele unui
sat”. Îl sfãtuieºte sã revinã la vechea sa
sursã de inspiraþie: „viaþa mãnãstirilor pe
care a descris-o cu atâta tragere de inimã
în primele sale volume”. (Nicolae
Pavel, „Damian Stãnoiu, Fete ºi
vãduve” în „Junimea literarã 20, nr. 5-
8, mai-aprilie 1931, p. 180-181, preluat
de Nicolae Scurtu, „Inscripþii. Câteva
contribuþii la biobibliografia lui Damian
Stãnoiu” în „Memoria Oltului ºi
Romanaþilor”, an VII, nr. 6 (76), iunie
2018, p. 104-105)
37
 CONEXIUNI LITERARE
PERMANENÞA POEZIEI
E cunoscut faptul cã poezia, ca
orice act artistic viabil, derivã din ceea
ce creatorul resimte, respirã, aude ºi
vede, adicã din ceva trãit pe viu, toate
acestea urmând sã fie traduse în
expresie artisticã. Aici intervine talentul
înnãscut ºi cultura, instruirea,
antrenamentul permanent, ca ºi la
sportivii de performanþã. De toate
acestea depinde înnoirea expresiei
artistice. Un conþinut nou, mulat pe o
expresie nouã, pot aduce puþini poeþi.
Nichita Stãnescu e un mare cuceritor
în acest domeniu. Puþini poeþi pot aduce
cu adevãrat ceva nou în expresia
artisticã a operei lor, dar ºi mai puþini
pot veni ºi cu un conþinut nou al acelei
opere poetice. Pentru asta trebuie sã ai
geniu. Nichita Stãnescu l-a avut, dar,
din pãcate a fost un mare risipitor cu
aceastã enormã avuþie. La fel cum
spunea ºi Brâncuºi despre sine: „Eu am
fãcut piatra sã cânte pentru umanitate”,
se poate spune cu deplinã convingere
cã Nichita Stãnescu a fãcut ca poezia
sã vorbeascã în limba româneascã
pentru umanitate. Nu cred cã este o
exagerare sã recunoaºtem acest adevãr,
dacã nu vom aminti ecourile,
comentariile, aprecierile ºi interesul con-
stant produse de poezia acestuia încã
din timpul vieþii sale, în Europa ºi în alte
centre culturale ale lumii. Timpul
lucreazã în favoarea acestei poezii care
are forþa de a dãinui în orice limbã ar fi
tradusã, având calitatea unei mari
descoperiri, oferind mereu altceva, cu
totul nou ºi surprinzãtor, ca dovadã cã
nu e o poezie, redusã la câteva scheme
de versificaþie întâmplãtoare,
ocazionalã. Opera majorã a lui Nichita
Stãnescu însumeazã în structura ei
profundã, o þesturã durabilã a timpului,
ca energie a vieþii. Tot ceea ce urmeazã
s-o înconjoare se aflã de fapt în
profundã conexiune cu timpul
38 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Vasile Bardan
încorporat în ea. Am în vedere aici ºi
violenþa unor atitudini contradictorii,
unele mergând pânã la arderea acestei
opere, cum a fost cazul jurnalistului
extremist C.T.Popescu, cel care a
publicat în douã numere succesive, 696
ºi 697, ale sãptãmânalului de culturã ºi
atitudine, Adevãrul literar ºi artistic, din
anul 2003, un serial saturat de o mare
isterie, cauzatã de momentul aniversar
Nichita Stãnescu din luna decembrie –
70 de ani de la naºtere ºi 20 de ani de la
moartea poetului. Cu acest prilej,
jurnalistul C.T.Popescu care era ºi re-
dactor al sãptãmânalului amintit,
susþinea c㠄Nichita Stãnescu reprezintã
cel mai grav caz de fabricare a unei false
valori artistice ºi morale din literatura
românã”, cuvântul fabricare fiind întãrit
cu litere groase, neprecizând însã ºi
care-s fabricanþii acestei „false valori”.
Jurnalistul C.T.P. aflat în afara poeziei,
dar cuprins de o neagrã furie justiþiarã,
se aruncã asupra poetului ca o fiarã,
spunînd c㠄omul regurgiteazã o
versificaþie ºtiinþificã pentru tâmpiþii
înfãºuraþi în snobism”. (...) iar „cât
priveºte timpul... N.S. freacã pânã la
urzealã secunda, ora, anotimpurile,
timpul”, concluzia sa, de rubedenie
târzie a lui Nero (incendiatorul Romei),
fiind fãrã drept de apel: „Din miile de
pagini ar trebui strânsã în mod onest o
cãrticicã poate cu nu mai multe pagini
decît buletinul de identitate al poetului
– iar restul ar trebui pur ºi simplu arse,
ºterse din faþa ochilor”. Din faþa ochilor
cui? Pentru mine, ca poet ºi comentator
al operei lui Nichita Stãnescu, unul care
cautã s-o înþeleagã ºi s-o aprecieze,
cazul C.T.P. este unul de terorism cul-
tural, de instigare la distrugerea unei
valori care aparþine tuturor. Dacã nu
suporþi sã mai vezi în faþa ochilor tãi
poezia lui Nichita Stãnescu, neavând
organul de simþire necesar, laºi altora
 dreptul de a o vedea, a înþelege ºi
aprecia cum se cuvine. În afara cazului
amintit mai sus, unul extremist, aºa cum
am spus, am în vedere numeroasele
opinii critice documentate ºi avizate,
manifestate în timpul vieþii ºi dupã
moartea poetului Necuvintelor, opinii
favorabile ºi onorabile, desfãºurate con-
centric în jurul acestei opere poetice.
Iatã ce efecte catastrofale a putut avea
poemul Omul-fant㠖 acest transsimbol
care încununeazã cele 11 elegii, asupra
creierului delicat al lui C.T.P.: „Între
douã elegii absconse („dacã nu se
înþelege nimic, e de bine”). N.S. dedicã
poemul Omul-fantã de data aceasta nu
Partidului sau lui Vladimir Ilici Ulianov
Lenin, ci lui Georg Wilhelm Friedrich
Hegel. Dedesubt e un poem „hegelian”,
nimic altceva decât „trilobiþii” rãmaºi
fãrã Partid: „Nu se ºtie cine mãnâncã
pe cine. / Omul-fantã azvârle mari
piramide / de vid / peste mari deºerturi.
// El se apropie, se apropie, / întâlneºte
sfera / ªi are vederea aerului / ºi a
simunurilor // El mãnâncã o frunzã, /
Dar o mãnâncã pe dinãuntru / El este
afarã pântec / ªi înãuntru gurã cu dinþi.
/ Nu se ºtie cine îl mãnâncã pe cine /”
ºi tot aºa preþ de trei pagini.” Dacã
C.T.P. gãseºte în poemul Omul-fantã
un prilej de al ridiculiza, nespunându-i
„nimic altceva decît „trilobiþii” rãmaºi
fãrã Partid”, altor oameni cu o altfel de
deschidere spiritualã, acest poem s-ar
putea sã le spunã incomparabil mai mult.
E vorba aici de o metafor㠖 simbol cu
o mare forþã de cuprindere, numitã de
Stãnescu – Omul-fantã, cu un impact
major asupra înþelegerii fenomemologiei
spiritualitãþii umane dintotdeauna. E
cazul sã amintim aici faptul c㠄în
procesul de evoluþie a unui simbol, aici
transsimbolul (numit de Stãnescu Omul-
fantã), reprezintã o treaptã superioarã
de transfigurare, prin resemnificare ºi
abstractizare”. Nu poþi reduce
simbolistica unui poem genial cum este
Omul-fantã , la nivelul pe care-l
reprezintã în epocã Secerea ºi ciocanul,
aºa cum procedeazã prin comparaþiile
sale C.T.Popescu. Doar dacã vrei sã te
dai în spectacol cu orice preþ, ca mega
moralist anticomunist, ºi aºa dupã ce
sistemul a murit, fiind dus la groapã ºi
punându-i-se cruce. Ce anume i-a mai
declanºat lui C.T. P. aceastã furie
destructivã? Faptul cã (susþine el):
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
„N.S. a fost, pânã la decesul sãu, în
1983, în mod conºtient ºi declarat, un
stîlp al susþinerii sistemului ceauºist prin
propagandã literar – artisticã, o rudã a
lui Adrian Pãunescu”. Sã-l vezi pe
Nichita Stãnescu ca pe un fel de
„toboºar al timpurilor noi”, aºa cum au
fost Beniuc sau Pãunescu, e o grosolanã
exagerare. Cu o astfel de logicã ar fi
trebuit sã fie arse pentru totdeauna
operele poetice ale lui Baudelaire, Edgar
Allan Poe, Verlaine, Rimbaud, dacã ar
fi existat comunismul ºi un
C.T.Popescu în acele vremuri. Poezia
lui Nichita Stãnescu este o marfã
absolutã cu valabilitate limitatã prin
unicitate, frumuseþe, autenticitate ºi mai
ales prin funcþionalitatea sa universalã.
Ca sã-ºi poatã scrie ºi tipãri viitoarele
sale capodopere, începînd cu cele 11
elegii din 1966, Nichita Stãnescu (N.S.
cum îi scrie numele C.T.P.), a trebuit
sã plãteascã un tribut, platit ºi de Labiº
printre alþii, tribut simbolic, aº putea
spune rezonabil, pentru perioada ieºirii
din proletcultism – achitat prin unele
poeme tangenþiale din primele trei vol-
ume apãrute între anii 1960-1965. Chiar
ºi aºa, cu toate concesiile fãcute,
cenzura, acea „poliþie incult㔠numitã
de poet, avea sã-i scoatã din cuprinsul
celor 11 elegii Elegia oului, a noua,
mutilându-i aceastã capodoperã ºi
stricîndu-i astfel echilibrul arhitectonic.
Sesizând pericolul ºi riscurile acestei
deformãri, poetul va reuºi sã-ºi publice
poemul celor 11 elegii – plus Omul-
fantã, în forma sa integralã în antologia
Alfa din 1967 (cu poeme scrise între
anii 1957-1967) plus noul ciclu de
poeme – Obiecte cosmice. ªi atunci,
rememorînd aceastã evoluþie artisticã
dificilã, sinuoasã ºi chiar dureroasã,
unde-i acea „prostituþie artistic㔠de care
face mare caz, umflîndu-se în pene,
ziaristul C.T.P.? Ceea ce nu ºtie ºi nu
înþelege C.T.P., sau se preface cã nu
ºtie ºi nu înþelege, este faptul cã Nichita
Stãnescu, poet nãscut ºi nu fãcut
(fabricat de alþii) cunoscîndu-ºi la
perfecþie potenþialul creator, a ºtiut
înaintea altor confraþi ce trebuie sã fie
opera de poeticã în acele condiþii istorice
ostile, având ºi precedentul destin al lui
Labiº. (2.12.1935-22.12.1956). Ar mai
fi de menþionat aici ºi antologia intitulatã
„”Sub semnul revoluþie” din 1959, în
care apare ºi numele lui Nichita
39
Stãnescu, prezent cu patru poeme,
alãturi de Florenþa Albu, Cezar Baltag,
Constanþa Buzea, Anghel Dumbrãveanu,
Romulus Vulpescu, º.a. Cele patru
poeme publicate aici, în conjuctura
istoricã amintitã sunt: Sirena lui Roaitã,
Cînd soarele viu..., Sfârºit de iarnã în
treizeci ºi trei ºi Dans pe tobe. Acesta
ar fi de fapt debutul editorial avortat
(forþat) al lui Nichita Stãnescu,
consemnat ºi de criticul Daniel Dimitriu
în lucrarea sa intitulat㠄Geneza
poemului” – Univ. Al.I. Cuza, Iaºi,
1997. Adevãratul debut editorial al
poetului va fi considerat însã anul 1960,
prin volumul personal – Sensul iubirii.
O întreagã aventurã a fost ºi debutul sãu
din revista Tribuna, girat fiind de
Dumitru Micu, cel care face aceste
precizãri, din perioada în care acesta i-
a fost student: „Dorind, cum era nor-
mal, sã publice, am oferit manuscrise
de-ale lui redacþiilor celor douã periodice
literare bucureºtene existente atunci,
Gazeta literarã ºi Tânãrul scriitor, poate
ºi secþiei culturale a Contemporanului:
fãrã nici o urmare (...). Poetul refuza
cu obstinaþie sã-ºi conecteze inspiraþia
la vreo aparaturã ideologicã”.
Amintindu-ºi aceste avataruri ale
debutului literar ºi evoluþiei lui Nichita
Stãnescu pe scena literarã a vremii,
Dumitru Micu face ºi aceste precizãri,
pe care le amintesc aici: „Ce e val ca
valul trece. Nu cu criterii conjunctural
politice ºi de moralã pragmaticã se
judecã operele de artã. Aplicând
asemenea mãsuri lui Villon, bunãoarã,
sau operei lui Goethe – sau, la noi, celei
macedonskiene, sã zicem ce ar mai
rãmâne din ele? Nimic”. Revin la ceea
ce spuneam cã Nichita Stãnescu a
înþeles de la „Preºedintele Baudelaire”
cãruia avea sã-i dedice un poem, cã op-
era de artã (în cazul de faþã, propria
poezie): „trebuie sã ia toate trãsãturile
de ºoc, de ciudãþenie, de surprizã, de
neliniºte, de fluiditate, de autodistrugere
chiar, de instantaneitate ºi de irealitate
specifice mãrfii. Sã exponenþializeze
inumanitatea valorii de schimb într-un
fel de plãcere extaticã, dar ºi ironicã,
pe cãile indiferente ale alienãrii. Iatã de
ce, în logica feeric ironicã (ºi nu
dialecticã) a lui Baudelaire, opera de artã
este asemãnãtoare modei, publicitãþii,
„feeriei codului” – o operã de artã
strãlucind prin venalitate, prin
40 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
mobilitate, prin efecte nereferenþiale, de
hazard ºi vertij – obiect pur, de o
minunatã comutabilitate, cãci, odatã cu
dispariþia cauzelor, toate efectele sînt
virtual echivalente. Aºadar o formã
nouã de seducþie”. (Jean Baudrillard -
Strategiile fatale. Polirom, Iaºi, 1996,
p.136). Iatã aºadar strategia poeticã
fatalã a lui Nichita Stãnescu, prin care
avea sã înfrunte cu succes sistemul
dominant ºi chiar sã-l sfideze prin
operele sale majore – demne de premiul
Nobel – ratat ºi el – de fapt. Iatã ºi o
mãrturisire (o confensiune dintr-o
scrisoare din 1871 – mai exact)
aparþinând lui Rimbaud, lui Arthur
Rimbaud, – geniul grãbit al poeziei franceze
care spunea urmãtoarele chestiuni esenþiale
referitoare la profesia de poet: „Primul stadiu
al omului care se vrea poet este propria lui
cunoaºtere, în întregime... Poetul devine
vizionar printr-o îndelungã, imensã ºi
calculatã dereglare a tuturor simþurilor.
Toate formele de dragoste, de suferinþã,
de nebunie... inefabilã torturã, în care
are nevoie de întreaga credinþã, de
întreaga-i forþã supraomeneascã, ºi în
care devine marele bolnav, marele crimi-
nal, marele blestemat, ºi supremul Sa-
vant! Pentru cã ajunge la necunoscut!
Nu-i nimic dacã-o sã crape în saltul lui
printre lucrurile nemaiauzite ºi
indicibile: vor veni dupã el alþi lucrãtori
oribili ºi vor începe la orizonturile lîngã care
celãlalt s-a probuºit!...” Ei bine, Nichita
Stãnescu ºtia foarte bine toate acestea, ºtia
la ce se poate aºtepta din partea sa ca ºi din
partea celorlalþi – pentru cã el ajunsese „la
necunoscut”, cum spunea Rimbaud,
având toate simþurile dereglate – fapt
vizibil în 11 elegii ºi-n urmãtoarele
capodopere care au urmat. Versul em-
blematic definitoriu al vieþii sale va
rãmâne cel din A ºaptea elegie, cea a
opþiunii la real: „Niciodatã n-am sã fiu
sacru”. Descrierea acelui necunoscut
care avea sã-i deregleze toate simþurile,
o putem afla din cele 5 secvenþe ale
elegiei a treia, subintitulatã
„contemplare, crizã de timp ºi iar
contemplare”: „Astfel mã încordam sã-mi
aduc aminte / lumea pe care-am înþeles-o
fulgerãtor, / ºi care m-a pedepsit
zvârlindu-mã-n trupul / acesta, lent
vorbitor. // Dar nu-mi puteam aminti
nimic. / Doar atât – cã am atins / pe
Altceva, pe Altcineva, pe Altunde, /
care, ºtiindu-mã, m-au respins.”
 CÃRÞI ALE MOMENTULUI
PANTERE TINERE - POEZIILE
În Poarta felinelor (Editura Neuma,
2020) o poetã cu experienþã, membrã a
Uniunii noastre, îºi prezintã, selectiv, opera
liricã adunatã în aproape 25 de ani de carierã
fructuoasã, jalonatã de zece volume. Cel mai
recent (Semiramida era numele ei) nu a
intrat, fireºte, în aceastã antologie pentru a
nu da loc unei suprapuneri de texte. Poezia
Viliei Banþa apare într-o evoluþie fireascã ºi
o creºtere continuã a
importanþei textelor. De la
primele poeme, în general cu
prozodie clasicã, în care
predomina uimirea în faþa
poeziei ºi se realizau încercãri
ale dominãrii materiei lirice
prin descrierea sensibilã a
realitãþii, autoarea a ajuns la
poeme substanþiale, de
meditaþie profundã, care nu
mai au nevoie de panaºul
rimelor. Textele merg de la
descoperirea sinelui ca in-
strument ºi diapazon liric, la
asumarea condiþiei depline de
poet, transmiþãtor lucid al emoþiei ºi
gândului propriu.
Îmi recunosc vina de a fi descoperit
târziu poezia scrisã de Vilia Banþa, dar ºi
privilegiul de a o parcurge invers, de la cea
pe care am cunoscut-o – operã a unui cre-
ator perfect matur, lucid, responsabil –
cãtre începutul marcat de cãutãri, poate ºi
de unele ezitãri inerente unui debutant.
Însã în acest volum antologic, de
bilanþ, niciuna dintre ipostazele creatoare
ale poetei nu dezamãgeºte. Traseul sãu
poate fi reconstituit cu precizie dar ºi cu
plãcere. Chiar ºi de cãtre mine, care scriu
o poezie de cu totul altã facturã. Am avut
satisfacþia de a reface prin lecturã un traseu
evolutiv, o biografie liricã ºi, pânã la urmã,
aventura unei deveniri. Aceastã antologie
este ºi un roman biografic, o poveste
despre o persoanã cu formaþie pozitivã,
educatã în regina ºtiinþelor, matematica,
dar care se reface pe sine din fragmentele
sensibile ale eului.
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Horia Gârbea
Contrar pãrerilor superficiale, poezia,
precum ºi muzica, este compatibilã adânc
unei gândiri matematice. Nu vorbesc
despre mecanica ritmurilor, deºi nici
aceasta nu trebuie ignoratã. Ci de spiritul
rigorii ºi expresia universalizãrii
particularului. Am scris cândva cã e uimitor
cât de puþini semeni ai noºtri, chiar cu studii
în ºtiinþe pozitive, sunt în stare sã
demonstreze teorema lui
Pitagora. În spatele unei
simþiri de mare fineþe ºi de
exacerbare a percepþiei
printr-o fire profund
senzitivã, ghicim în Vilia
Banþa persoana care poate
realiza demonstraþia.
Revolta poetului în faþa
lumii creºte din sensibilitatea
sa. El nu abandoneazã lupta
ci mutã zona percepþiei, ca
în aceastã eminentã strofã:
De câte ori m-am revoltat,
mi-ai spus:/ în zadar, nu vei
câºtiga acum,/ aºteaptã,
îndurã,/ nu s-a gãsit cuvântul sã te înalþe
încã…/ În locul meu au strigat pãunii/
rotindu-ºi culorile. Este aici o reprezentare
concentratã a lumii care-ºi continuã
existenþa, dar în care povestea fiecãrui
trecãtor prin univers trebuie spusã, cum îl
îndeamnã Hamlet pe Horaþio. O astfel de
descripþie ridicã poezia la castelul de gheaþã
al gândirii, pe care-l imagina Ion Barbu.
Evanescenþa poeziei lasã totuºi o
urmã independentã de realitatea
obiectualã, precum dãinuie „numele
trandafirului” asupra efemerului destin al
florii: Era ce mai pãstrase vântul/ în inima
unui ecou/ dincolo de asfinþit:/ o adiere
de înger/ ºi atât.
Lucrarea discretã dar puternicã a
poetei - cea absentã la masa boemei,/
ascunsã aproape mereu/ dupã cortina
fumurie - se dezvãluie prin acest volum,
precum o mãrturie credibilã a creºterii ºi
înþelepþirii sale. Artista se aflã la momentul
unui bilanþ pozitiv.
41
 DICÞIONAR
NICOLAE OPREA – 70
Istoria ºi critica literarã ca mod de a fi
La împlinirea a ºapte decenii de viaþã,
istoricul ºi criticul literar, eseistul, ziaristul
ºi nu în ultimul rând, profesorul
universitar Nicolae Oprea, oferã vieþii
literare (în special a celei postdecembriste)
o operã ºi o activitate exemplarã. Se naºte
în comuna Sârbii Mãgura din judeþul Olt
pe 3 iulie 1950.
Studii liceale începute la Piteºti ºi
încheiate în 1968 la Cluj. Facultatea de
Filologie, secþia Limba ºi
Literatura Român㠖 Limba
ºi Literatura Italianã (1973)
ºi Facultatea de Istorie ºi
Filozofie, specialitatea
Filozofie-Istorie (1981) ale
Universitãþii „Babeº-Bolyai”
din Cluj-Napoca. Doctorat în
Filologie la aceeaºi
universitate sub îndrumarea
profesorului dâmboviþean V.
Fanache (1999). S-a format
în redacþia revistei
studenþeºti Echinocþiu, unde
a debutat în 1972 cu un eseu
despre ªtefan Bãnulescu, devenind redac-
tor ºi cronicar literar al revistei între anii
1972-1974. Dupã absolvirea facultãþii
funcþioneazã o scurtã perioadã ca redac-
tor la revista Argeº din Piteºti (1974). În
anii 1974-1977 lucreazã ca metodist cul-
tural în Piteºti ºi Costeºti. Mutându-se în
Turnul Severin cu familia în 1977, este
suplinitor la licee din oraº ºi în comunele
Godeni, Pãtulele, Cãzãneºti, din jud.
Mehedinþi. În 1981 revine în Piteºti ca
asistent universitar la Institutul de
Învãþãmânt Superior din Piteºti. Între
1984-1989 – muzeograf la Oficiul pentru
Patrimoniu Naþional al Muzeului Judeþean
Argeº. Totodatã este redactor la revista
Argeº (1989). În decembrie 1989 a fost
ales redactor-ºef al revistei Argeº. A
condus revista transformatã în Calende,
în 1991. A funcþionat, prin cumul, la
Facultatea de Litere a Universitãþii
42 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Victor Petrescu
piteºtene, la Facultatea de Litere, ca lec-
tor universitar din 1990. Din 1995 opteazã
pentru cariera universitarã. ªef al Catedrei
de Limba ºi Literatura Românã (2001-
2008), conducãtor de doctorat din 2005.
Se pensioneazã în 2015.
Debut editorial în 1993, cu o culegere
omogenã de eseuri, Provinciile imaginare
– volum distins cu Premiul pentru debut
în criticã la Salonul Naþional de Carte din
Cluj-Napoca, 1993.
Practicã o criticã literarã
riguroasã, cu încadrãri ale
subiectelor abordate în
strânsã legãturã ca mediul
cultural literar, apelând
deseori la istoria literarã sau
la întâmplãri trãite în mediul
scriitoricesc, tratate cu
existenþa universitarului.
Încearcã ºi reuºeºte sã
sugereze o nouã viziune
asupra prozei contempo-
rane, în special a celor
optzeciste. Aceºtia se
revendicã din ªcoala de la Târgoviºte. De
altfel, aceastã legãturã dã titlul unui volum:
„Printre optzeciºti. Dupã ªcoala de la
Târgoviºte” în care adunã articolele sale,
inclusiv din revista „Litere”. O sintezã a
scrisului sãu face Alexandru Cistelecan:
„Cronicar ºi de meserie ºi de chemare,
Nicolae Oprea s-a împãrþit, totuºi, între
criticã ºi istorie literarã. Poare mai mult de
nevoie, cãci volumele de istorie literarã
exprimã, toate, o preocupare academicã,
pe când cele de criticã propriu-zisã (având
la bazã foiletonul) sunt mai dezinvolte; nu
atât în stil întotdeauna sobru ºi fixat cu
îndãrãtnicie pe obiect, cât în tematicã:
largã, tratatã cu mobilitate ºi acribie”.
Preºedinte al Filialei Piteºti a Uniunii
Scriitorilor din România, ales în 2005; reales
în funcþie în mandatele din 2009, 2013 ºi 2018.
Totodatã membru al Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni (2016). În 2010, a organizat la
 Piteºti primul Festival naþional „Generaþia ’80
la maturitate”. Este membru în Consiliul de
Conducere al Uniunii Scriitorilor din România
(din 2005 pânã în prezent) ºi în Comitetul
Director al USR (2009-2013).
Scrieri:
Provinciile imaginare, Editura
Calende, Piteºti, 1993; Alexandru
Macedonski între romantism ºi simbolism,
Cluj, Editura Dacia, 1999; Ion D. Sârbu ºi
timpul romanului, Editura Paralela 45,
Piteºti, 2000; Literatura românã postbelicã
între imposturã ºi adevãr (coautor: Cãlin
Vlasie), Editura Paralela 45, Piteºti, 2000;
Opera ºi autorul, Editura Paralela 45,
Piteºti, 2001; Timpul lecturii. Selecþie de
cronicar, Editura Dacia, Cluj, 2002;
Magicul în proza lui V. Voiculescu, Editura
Paralela 45, Piteºti, 2002; Literatura
„Echinoxului”, Editura Dacia, Cluj, 2003;
Nopþile de insomnie. Opþiuni livreºti,
Editura Paralela 45, Piteºti, 2005; Vasile
Voiculescu – monografie, Editura Aula,
Braºov, 2006; Sinteze critice, Editura
Paralela 45, Piteºti, 2009; Arte poetice
româneºti, Editura Piparg, Piteºti, 2011;
Poetul trivalent, Editura Tracus Arte,
Bucureºti, 2011; Synopsis, Editura Tipo
Moldova, Iaºi, 2013; Cronicar întârziat,
Editura Tracus Arte, Bucureºti, 2013; Ion
D. Sîrbu ºi timpul romanului, ed. revizuitã,
Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2015;
Revanºa postumã, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2016; Printre optzeciºti / Dupã
ªcoala de la Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, 2018.
Coautor/colaborator:
Competiþia continuã. Generaþia ’80
în texte teoretice, coord. Gheorghe
Crãciun, Editura Paralela 45, Piteºti, 1999;
Dicþionar de personaje literare din proza
ºi dramaturgia româneascã, 2 vol. Coord.
F. ªindrilaru, Editura Paralela 45, Piteºti,
2002; N. Steinhardt – Prin alþii, în
postumitate, Editura Helvetica, Baia Mare,
2002; 100 cei mai mari scriitori români,
coord. M. Ghiþulescu, Editura Lider +
Editura Star, Bucureºti, 2003; Poezia
româneascã. Antologie de texte comentate
ºi aprecieri critice, Editura Paralela 45,
Piteºti, 2006; Limba ºi Literatura. Repere
identitare în context european / Language
and Literature. European Landmarks of
Identity, Editura Universitãþii din Piteºti,
2006, 2007, 2008, 2009, 2010; Calitate
în educaþie, o abordare pragmaticã,
Editura Universitãþii din piteºti, 2009;
Manolescu – 70, Editura Paralela 45,
Piteºti, 2009; Perspectives contempora-
ines sur le monde médiéval, Editura
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Tiparg, Piteºti, 2009; 2010; Paul Goma
– 75. Dosarul unei iubiri târzii, coord.
Flori Bãlãnescu, Editura Eagle Publishing
House, Bucureºti, 2010; O istorie a prozei
ºi dramaturgiei româneºti, vol. I-II,
coord. F. ªindrilaru, Editura Casa Cãrþii
de ªtiinþã, Cluj-Napoca Cluj-Napoca /
Editura Paralela 45, Piteºti, 2011; Al.
Cistelecan sau bucuria exegezei, coord.
I. Boldea, A. Pantea, Editura Limes, Cluj,
2012; Antologia scriitorilor piteºteni,
Editura Tiparg, 2013; Pentru poant㠖
Memoriale, Editura Eikon, 2014; Repere
critice/Poezia lui Ioan Vintilã Fintiº, Ede,
Grinta, 2018; Echinocþiu – 50, Editura
ªcoala Ardeleanã, 2018.
Numeroase premii ºi distincþii
acordate:
Premiul pentru Eseu, revista „Viaþa
Româneascã”, 1984; Premiul Salonul
Naþional de Carte, Cluj, 1993; Premiul
Frontiera Poesis, 1999; Diploma jubiliarã
a universitãþii din Piteºti, 2007; Medalia
aniversarã a Uniunii Scriitorilor din
România, 2008; Premiul revistei „Argeº”,
2009; Premiul „Convorbiri literare”, 2010;
Mediul cultural acordat de preºedinþia
României: în grad de cavaler (2004) ºi în
grad de ofiþer (2010).
Referinþe critice:
Ruxandra Ivãncescu. O nouã viziune
asupra prozei contemporane, Editura
Paralela 45, Piteºti, 1999; Ion Bogdan
Lefter (coord.). Romanian writers of the
’80, Editura Paralela 45, Piteºti, 1994;
Idem. Scriitori români din anii ’80-’90,
2001; Irina Petraº. Panorama criticii
literare româneºti/Dicþionar ilustrat
1950-2000, Editura Casa Cãrþii de
ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2001; Ion Bogdan
Lefter. Anii ’60-’90. Critica literarã,
Editura Paralela 45, Piteºti, 2002; Petru
Poantã. Efectul „Echinocþiu” sau
Despre echilibru, Cluj, Editura
Apostrof, 2003; Iulian Boldea. Vârstele
criticii, Editura Paralela 45, Piteºti,
2005; Constantin Hârlav, în Dicþionar
general al literaturii române, coord. E.
Simion, Editura Univers Enciclopedic,
vol. IV, 2005; Aurel Sasu. Dicþionar
biografic al literaturii române, Editura
Paralela 45, Piteºti, 2006; Al. Th.
Ionescu. Umbra bibliotecii, Editura
Paralela 45, Piteºti, 2011; Al. Cistelecan.
Fiºe, schiþe ºi portrete, Editura Muzeul
Literaturii Române, Bucureºti, 2018;
Stan. V. Cristea. Literaturã de ieri,
literaturã de azi, Editura Bibliotheca,
Târgoviºte, 2019.
43
 ESEU CRITIC
ANA DOBRE-PELIN
O PROZATOARE INTELECTUALISTÃ
În ultima vreme, criticul literar Ana Dobre
a luat o opþiune serioasã pentru prozã, iar
volumul recent apãrut, Secretele Otiliei (Ca-
racal, Ed. Hoffman, 2019, 193 p.), pe care îl
semneazã cu numele de Ana Dobre-Pelin, ca
ºi pe cel anterior, Eu ºi Celãlalt (Târgoviºte,
Ed. Bibliotheca, 2018, 218 p.), alegând metoda
dedublãrii eului creator ºi avertizându-ne ex-
plicit în legãturã cu dubla sa ipostazã, adicã:
Ana Dobre – criticul, Ana
Dobre-Pelin – prozatorul.
Acum nu mai insistã prea mult
asupra acestei ipostazieri, dar
un „cuvânt al autorului”,
Exerciþiu de (im)persona-
lizare, ne lãmureºte totuºi
asupra dihotomiei autor/cititor,
trimiþându-ne la Blaga,
Kirkegaard ºi Heidegger, dar
mai cu multã insistenþã la un
basm citit în copilãrie, Broscuþa
fermecatã, despre care ne
spune cã, prin ea, „se revela
dubla identitate a creatorului în
complexele relaþii cu lumea din
afarã ºi cu cea dinãuntru: eu ºi celãlalt –
eul social, care intrã în conexiune cu ceilalþi,
este reflectat de ceilalþi din unghiuri ºi cu umori
diverse, ºi eul profund, acela care nu
relaþioneazã decât cu sine, care nu se aratã
decât în intimitatea lui cea mai profundã, în
spaþiul, deci, în universul lui, ºi în care ceilalþi
sunt doar martori exteriori, fãrã niciun fel de
acces, sau martori implicaþi, susþinãtorii din
interior ai creatorului la nivelul exterior al lumii
lui” (p. 6-7). Din perspectiva scriitorului („un
favorizat, un ales al destinului”), creaþia este
„darul lui” pentru lume, evident, ºi ori de câte
ori repetã creaþia sa, în „ipostaza unui tragic
Sisif”, el „este un demiurg”, iar dac㠄realitatea
cu avatarurile ei, cu rotirile ei îi poate scãpa,
neputând-o ordona sau disciplina, îi rãmâne,
ca ultimul dar nepreþuit, bucuria unei revanºe
miraculoase – aceea de a o stãpâni, ordona ºi
disciplina în/prin ficþiune” (p. 7-8). Prozele din
volum, le putem citi ºi ca pe „o revanºã” pe
care destinul, mai generos decât oamenii, i-a
acordat-o scriitoarei, spre a-ºi clarifica
„îndoielile, revoltele, nemulþumirile”, spre a
44 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Stan V. Cristea
se conduce „la revelaþia eului, singura
descoperire care conteazã, revelaþie ce coin-
cide cu miracolul întâlnirii cu sinele” (p. 8).
Aceastã perspectivã nu este deloc iluzorie în
volum, care cuprinde treisprezece texte –
schiþe ºi povestiri – pe care autoarea le
numeºte, simplu, „proze de facturã ºi formulã
literarã diversã”, ba din contrã, capãtã
concreteþe cu fiecare text, iar uneori nuanþãrile
de facturã eseisticã sunt
dantelãrii care adâncesc
înþelegerea semnificaþiilor
discursului prozastic. Ana
Dobre-Pelin scrie totuºi o
prozã intelectualistã, livrescã,
în care cel mai adesea se
întrezãresc lecturile temeinice,
vãdite ºi în cazul criticului, iar
obiectivarea este mai rar o þintã
de prim-plan, deºi ea trebuie
sã fie o trãsãturã subînþeleasã
demersului scriitoricesc. Faþã
de dihotomia livresc/obiectiv,
putem împãrþi prozele din
acest volum al Anei Dobre-
Pelin în douã grupe.
Pe de o parte, prozele aºa-zis livreºti par
cã deþin o preponderenþã. Astfel, Psihografii
ne trimite la Luigi Pirandello, cu ale sale „ªase
personaje în cãutarea unui autor”. Aici,
personajul principal, Regizorul, alege pentru
filmarea unui „reality show” pe care sã-l
difuzeze în Ajunul Crãciunului sau de Crãciun,
patru femei – Laura, fata bãtrânã, Casandra,
femeia divorþatã, Maria, femeia în proces de
divorþ, ºi Clara, femeia vãduvã, toate în jurul
vârstei de 50 de ani –, iar ele urmau sã
povesteascã un vis adevãrat, personal. În
timpul filmãrii, la un moment dat, femeile se
abat de la scenariu, iar pe leitmotivul cu
versurile lui Fernando Pessoa, din
„Autopsihografie”, apare Autorul, care spune
cã el l-a creat pe Regizor, el a creat cele patru
personaje ºi visele lor, iar pe fondul disputei
dintre Autor ºi Regizor (aluzie la „disputa”
dintre Autor ºi Critic, în general) apare un
bãtrân cu figurã de asiatic, Ko Un, coreean,
femeile îºi schimbã identitatea între ele, apare
ºi un alt regizor, care nu face referire la
 spectacolul anterior, în timp ce, pe undeva,
în univers sau în plurivers, o stea „râdea
ghiduºã”: „Priviþi cu atenþie la ei! Nu le vedeþi
sforile? Eu sunt Marele Pãpuºar! Iar ei toþi
sunt pãpuºile mele, jucãriile mele! Dixit!”.
Trimiterea din final la raþionamentul lui Occam
duce la aceste întrebãri: „Ce este mai simplu
de acceptat? Ce spune Autorul? Ce spune
Regizorul? Ce spun personajele? Sau ce
ascunde fiecare?...” Soarele de la miezul
nopþii este o parabolã, pusã sub un glas
misterios: „Urmeazã lumina din interior!”, fiind
vorba despre „un stejar care viseaz㔠ºi
despre „ultimul lui vis” – o dedublare a lumii
de pe Terra pe o altã planetã din univers,
unde, totuºi, fiecare trebuia sã-ºi gãseascã
drumul, dându-i-se o nouã ºansã. Noul lider
întâlneºte trei maturi ºi un copil; unul dintre
maturi vrea o maºinã ultimul rãcnet, al doilea
este în politicã ºi vrea puþinã putere, al treilea
a cunoscut deznãdejdea ºi vrea liniºte ºi pace
în suflet, iar copilul vrea sã se joace. Liderul,
în schimb, vroia sã scrie, ca sã povesteascã
„întâmplarea aceasta ºi altele multe care
aºteaptã veºmintele vorbirii”, sã aducã în lume
creaþia sa ºi sã-ºi înmulþeasc㠄talantul”.
„Soarele de la miezul nopþii” îi adusese în dar
o poveste ºi, astfel, el, Scriitorul, avea o nouã
ºansã: „Mi-am luat încrezãtor haina de luminã.
Începea o nouã zi.” La fuite en avant (Fuga
înainte) apeleazã la o hainã mai degrabã
eseisticã, inserând reflecþii despre trecerea
timpului ºi despre viaþã, despre faptul cã
oamenii vor certitudini ºi despre tainiþele
sufletului, despre omul primordial ºi adevãr.
Textul este ºi el tot o parabolã: Dumnezeu a
vrut sã ascundã adevãrul pe pãmânt ºi a trimis
mai mulþi îngeri sã caute locul cel potrivit,
însã abia al treilea înger, care a strãbãtut
pãmântul „în lung ºi în lat, în înalturi ºi în
ascunziºuri”, crede cã adevãrul trebuie
ascuns „în sufletul omului”. Incognito
relateazã întâlnirea unui locatar cu
personajele unor cãrþi, din „Levantul” lui
Cãrtãrescu ºi dintr-o carte a lui Andersen.
Personajele dispar, dar apar alte umbre:
„Suntem personajele tale.”, îi spun acestea,
iar apoi: „Tu eºti creatorul nostru! Pirandello
al nostru! De când te cãutãm!” În cele din
urmã, locatarul se culcã ºi viseazã cã se afla
într-un castel în Argentina, unde un regizor
discuta cu echipa, iar când se trezeºte îi spune
soþiei ce-a visat, încheind: „Ce lume o mai fi ºi
asta, când nu mai ºtii dacã eºti om, personaj
sau autor!” Dilema se-adânceºte: „Doamne,
ce lume e asta în care nu ºtii dacã exiºti cu
adevãrat?” Eterna prostie cu alþi proºti, cu
un moto din Caragiale („Proºtii mor, dar
prostia rãmâne.”), reia tema lui Creangã cu
drobul de sare. În casa lui Gheorghe se
strânsese lumea ca la urs; soacrã-sa ºi
nevastã-sa urlau cã dacã televizorul din perete
îi cade copilului în cap; Gheorghe le zice cã
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
sunt niºte proaste, cã va pleca în lume ºi se
va întoarce doar dacã va gãsi proºti mai mari.
Pleacã Gheorghe în lume, iar cele douã femei
hotãrãsc sã se ducã la baba Sãndica, sã le
arunce-n bobi, astfel urmãrindu-l pe unde
trecea: acesta dã peste unii care asfaltau
drumul cu þãpoiul, apoi peste unii care vroiau
sã facã un pod, aveau puntea, dar n-aveau
picioarele podului, în fine dã peste lume multã
care se holba la un ecran mare unde se discuta
despre mãriri de salarii ºi pensii, iar o doamnã
le explica sârguincioasã pe flipchart cum stã
treaba, „trecând din aberaþie în aberaþie, apoi
în paradox ºi… viceversa”. Dupã toate cele
vãzute, Gheorghe se-ntoarce acasã, cãci a
vãzut o grãmadã de proºti. Povestea se-ncheie
ironic, parodiind finalul basmelor: „La proºti
noi, formule noi! Eu am încãlecat pe-un
mercedes ca sã nu-i vedem prea des!” În fine,
Aºteptãrile lui Candid Toma abordeazã
problema condiþiei scriitorului în lumea de azi.
Candid Toma scrisese o nuvelã ºi trãia un
sentiment de dedublare, dacã era el cel care o
scrisese ºi tot el cel care o imaginase,
conchizând cã povestea îi aparþinea, dar
trebuia sã-ºi împãrtãºeascã bucuria, aºa cã o
trimite pe e-mail unor prieteni. Unul îi
promite cã o va citi, Inocenþiu îi declarã cã
este un mare prozator, Radu îi trimite un mesaj
care îi provoacã o euforie, iar Marcu crede
cã povestea este „o mãrturie despre lumea
de azi”, care este o alt㠄erã a ticãloºilor”;
doar Gloria Hârbu îi spune cã nu-i plãcuse,
cã nu este literaturã, cã este vetustã. Finalul
încheie povestea sub un tir de întrebãri, pe
care le putem sintetiza prin dilema: „pentru
cine scrie autorul”, ori prin autoiluzionarea
scriitorului: „Iatã, eu pot fi fericit: am fost
citit de cinci persoane! Cine ºi-ar mai putea
dori mai mult?...”
Pe de altã parte, prozele aºa-zis obiective
le urmeazã imediat, ca preponderenþã, pe cele
livreºti. Este cazul Secretele Otiliei, ce pare
cã duce la o interferenþã cu romanul lui
Cãlinescu, dar povestea este una cu totul
diferitã, deºi o prietenã a Otiliei, Mioara, o
comparã pe aceasta cu personajul criticului,
însã asemãnarea este respinsã categoric.
Otilia, fata care fusese abuzatã sexual de tatãl
vitreg ºi a cãrei creºtere fusese întreruptã,
prin tratament, de cãtre mama sa, care înþelese
totuºi din explicaþiile medicului de unde
venise dezvoltarea haoticã, nu vorbise
nimãnui despre ceea ce i se întâmplase ºi trãise
tot timpul sub „complexul bastardului”, chiar
dacã fusese înfiatã de tatãl vitreg. Amândouã
prietenele, ºi Otilia ºi Mioara (veriºoarã
primarã a Otiliei, dupã mamã), vor suferi de
un fel de „complex Electra”, amândou㠄aveau
o aversiune stranie pentru mamele lor”, însã
pentru Otilia, atunci când îi spune Mioarei cã
mama sa fusese la curent, cel puþin aºa credea,
cu faptul cã tatãl vitreg o abuzase, drama era
45
cât se poate de limpede: „Nu exagerez cu
nimic! Mama a ºtiut! A ºtiut ºi nu a fãcut
nimic! Îi era teamã sã nu fie pãrãsitã… M-a
jertfit pe mine pentru fericirea ei iluzorie… Cum
poþi fi fericitã când ºtii cã fata ta…” Totuºi,
Otilia nu alesese sã se sinucidã ºi a trãit tot
timpul cu aceste întunecimi în suflet, luând-o
ca reper pe Sylvia Plath, în ale cãrei abisuri le
regãsea pe ale sale. Însã cancerul nu i-a dat
pânã la urmã nicio ºansã, încât, „în ziua în
care împlinea 33 de ani, dupã un început
promiþãtor în carierã, s-a stins ca o lumânare”.
Povestea „restituie o viaþã”. Doi regi este
povestea a douã destine paralele: a regelui
Mihai, cel silit sã abdice ºi care suferise un
exil nedrept, ºi a lui Carol Caraiman, nãscut
într-un sat din Moldova de Sud, care îndurase
ºi el multe pe timpul regimului comunist
datoritã numelui pe care-l purta. Carol
Caraiman urmãrise la televizor emisiunile
despre viaþa regelui Mihai, iar moartea îl
gãsise în patul lui de-o viaþã. A fost
înmormântat în aceeaºi zi cu regele Mihai, care
a fost purtat pe un afet de tun, apoi dus cu
trenul regal pânã la Curtea de Argeº, el, Carol
Caraiman, fiind dus la cimitir cu un car tras de
doi boi. Povestea vorbeºte, aºadar, despre:
„Doi regi – fiecare în felul sãu, fiecare stãpân
pe regatul lui, ambele la fel de zadarnice ºi
iluzorii ca tot ce þine de lumea aceasta…”
Prezentul trecutului este proza cu care
autoarea a obþinut Premiul Special
„Constantin Stan” la cea de-a treia ediþie, din
2019, a Concursului Naþional de Prozã Scurtã
„Nicolae Velea”, cu tema „1989”, organizat
de Revista „Arena literar㔠ºi Asociaþia
Difuzorilor ºi Editorilor Patronat al Cãrþii,
premiu pe seama cãruia a fost editat ºi
volumul pe care îl comentãm în rândurile de
faþã. Proza rãspunde temei impuse de con-
curs, în sensul cã relateazã o secvenþã din
viaþa unei familii în anul 1989, care îndura
privaþiunile de-acum bine cunoscute;
bãrbatul însã asculta postul de radio Europa
Liberã ºi este reclamat de cineva, iar ofiþerul
de Securitate care venise, cu încã doi colegi,
sã verifice dacã reclamaþia era adevãratã, în
schimbul libertãþii, îi lasã alternativa de a
deveni „turnãtor”, numai cã între timp s-au
produs „evenimentele” din decembrie 1989;
peste mulþi ani, bãrbatul este întâlnit
întâmplãtor pe stradã de fostul sãu
anchetator, devenit acum om de afaceri, care
îi întinde o carte de vizitã ºi-l invitã sã-l viziteze
la firmã. Concluzia bãrbatului este una de-
acum cea bine ºtiutã: „La vremuri noi, tot
noi…” Album de familie este o poveste de-a
dreptul autobiograficã. Este povestea bunicii,
spusã pe prispa casei, la sfârºitul toamnei, la
umbra unui gutui bãtrân, care era dublul
bunicului ce nu se mai întorsese din rãzboi, ºi
evocã deopotrivã lumea satului vechi, diferit
de cel de azi. Povestea este „mitologia
46 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
familiei”. Cãprioara din vis este o altã
poveste, zguduitoare prin drama unei femei
supuse umilinþelor ca urmare a aplicãrii, în
timpul regimului comunist, a mãsurilor impuse
prin decretul privind creºterea natalitãþii.
Maria, profesoarã la o ºcoalã de sat, este
trezitã într-o dimineaþã de sãgeata unei raze
care îi încheiase visul cu o cãprioarã care
cãuta în zãpadã un loc unde sã-ºi nascã puiul.
Revenirea la realitate este umbritã de dramele
din sat, provocate de avorturile care nu se
puteau face la spital, fiind interzise prin
decretul ceauºist. Visul se prelungeºte în viaþa
realã, fiindcã la controlul ginecologic
obligatoriu, Maria aflã cã este însãrcinatã, iar
când se apropie naºterea, este dusã cu
salvarea la spital, cunoaºte aici lumea
femeilor, pleacã din spital înainte sã nascã,
dar peste mai multe zile este adusã din nou
cu salvarea ºi naºte un bãieþel; îi revine în
faþa ochilor visul: „Eram cãprioara ºi acesta
este fiul meu!” Frumoasa ºi Bestia, care preia
titlul unei „poveºti nemuritoare”, învãluie tot
un episod autobiografic. În vara lui 1977,
Alina vine în Bucureºtiul care arãta ca „un
uriaº rãnit”, spre a susþine examenul de
admitere la Teatru; însoþitã de tatãl sãu, pentru
c㠄ºi moldovenii când pleacã la Bucureºti,
tot moldoveni cautã”, o gãsesc, dupã câteva
peripeþii, pe Mariana, consãteanca lor, care-i
primi ºi o gãzdui pe Alina pe timpul
examenului. Proba oralã s-a dat la Teatrul
Naþional, candidaþii fiind cãlãuziþi de Anda
Caropol; a fost repartizatã la comisia condusã
de Dem Rãdulescu, care, atunci când a trecut
prin sala în care aºteptau toþi, „îmbrãcat lejer
cu o cãmaºã albã ºi blugi, i s-a pãrut imens,
un alt uriaº cu care trebuia sã se confrunte”;
la finalul probei s-a vãzut pe lista celor
respinºi. ªi-a promis, totuºi, cã în Bucureºti
nu se va mai întoarce niciodatã, ori decât ca
un învingãtor: „κi dorea ca locul sã o accepte,
îºi dorea sã îmblânzeascã bestia… sã o
transforme în om.” În sfârºit, Captivitate în
rol este mai degrabã o meditaþie despre relaþia
omului cu moartea, ocazionatã de vestea pe
care o primeºte o femeie, Maria, încã tânãrã,
probabil, din partea medicului, anume cã ar
mai avea de trãit vreo ºase luni. Reflecþiile
sunt rãscolitoare, cu trimiteri la Nietzsche,
Eugen Ionescu ºi Schopenhauer, sunt
traversate apoi de douã incizii în realitate, de
o veste pe care i-o dã mama ei – „A murit tanti
Ioana” – ºi de amintirea înmormântãrii unui
coleg, care fãcuse infarct în timp ce juca
tenis cu prietenii. Despre ceea ce o aºtepta,
Maria nu vorbise cu nimeni, nu-i spune nici
mamei sale, însã la un moment dat îi vine în
minte o poveste a lui Allan Wheelis, o
parabolã despre misiune, aºtepare ºi
speranþã. Se amãgeºte astfel cã viaþa i-a dat
un rol, cã se va putea salva: „Dacã voi
tãcea, dacã voi pãstra acest secret pentru
 mine, boala va fi prizoniera mea. o voi
stãpâni. Dacã spun tuturor acest secret, ea,
boala, va sfârºi prin a mã stãpâni ea pe
mine. Este maladia mea, secretul meu.
Captivitatea ei poate însemna pacea mea
interioarã, liniºtea, seninãtatea mea…”
Aplicând o privire mai atentã asupra
celor treisprezece proze din volumul
Secretele Otiliei, am remarcat atât rigoarea
construcþiilor, cât ºi sarcasmul ºi ironia cu
care prozatoarea îºi însoþeºte discursul, dar
mai ales consensualizarea viziunii epice cu
realitatea lumii despre care vorbeºte, fie cu
un fel de ironie (în prozele de facturã
livrescã), fie cu o anume empatie (în prozele
obiective). Nu de puþine ori am decriptat
situaþii ºi motive livreºti, pe care
prozatoarea ºtie totuºi sã le integreze într-
un discurs „bine temperat” sub aspectul
aderenþei la o anume realitate. În acelaºi
timp, am decelat – în câteva proze - obsesia
dedublãrii: personajele lui Cãrtãrescu ºi ale
(continuare de la pagina 31)
Lecturi târzii
Singur în Singapur
Situaþia politicã din România, restricþiile
de toate felurile, interdicþiile, fac obiectul
multor texte poetice care meritã cunoscute.
Între acestea, cenzura (foarfeca): „Ce se-aude’n
Bucureºti/ La Oradea, la Ploieºti?/ – Foarfeca,
foarfeca!// Jos la Turnu Mãgurele/ ce se-aude
prin zãbrele?/ – Foarfeca, foarfeca!// La Cahul
ºi Baia Sprie/ cine umblã’n librãrie?/ –
Foarfeca, foarfeca!// La Constanþa ºi Sibii/ ce
dã iureº în hârtii?/ – Foarfeca, foarfeca!// ºi în
toatã România/ cine-nghite poezia?/–
Foarfeca, foarfeca!” (De spus cu degetul pe
buze – celor care tac – p. 103).
Vestea lipsurilor alimentare din ultimii
ani de existenþã a regimului comunist au
ajuns pânã în Hawaii ºi au provocat þipãtul
de spaimã al poetului, versuri într-un alt
registru sonor decât cel din multele bancuri
care circulau în epocã ( — Aveþi carne? —
Noi n-avem brânzã. Alãturi n-au carne):
Nu avem ambalaj/ Laptele s-a terminat/ Sunt
plecatã dupã bani mãrunþi la bancã/ ªedinþã/
Mã întorc imediat/ Nu vindem iaurt fãrã
borcane la schimb/ Iaurt nu este/ Nu primim
nici un fel de borcane/ Sâmbãtã nelucrãtoare/
Concediu de naºtere/ Igienizarea localulului/
Orã de masã/ Zi scurtã/ Ne mutãm în alt lo-
cal/ Sunt la trageri/ Nu avem bere/ Marþi se
dã zahãrul/ Joi uleiul/ Zi liberã.// Dar pe nici
o uºe nu scrie/ „Þarã liberã. Avem de
toate.”(Cetatea lui Bucur, 1986 inscripþii pe
uºi de prãvãlii, p. 43)
Eliminarea „Doinei” lui Eminescu din
culegerile apãrute în toþi anii regimului
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
lui Andersen vs. personajele noului
Pirandello; lumea proºtilor din poveºti vs.
proºtii din lumea de azi; sau: gutuiul –
dublul bunicului ce nu s-a mai întors din
rãzboi. Dedublarea este o obsesie a întregii
cãrþi, mult mai accentuatã acum decât apãrea
în volumul precedent. O datã în plus,
volumul Secretele Otiliei ne întãreºte
credinþa cã Ana Dobre va continua sã fie
un critic activ, aplicat ºi incisiv, iar Ana
Dobre-Pelin va fi capabilã, cu talentul ei
robust, ilustrat de prozele la care ne-am
referit aici – din care am vãzut cã ºtie,
deopotrivã, „sã povesteasc㔠ºi „sã
intelectualizeze” –, sã dea oricând la ivealã
ºi texte de o mai largã respiraþie, chiar ºi
construcþii romaneºti, dupã cum o
dovedeºte, acum, prin abilitatea cu care ºi-
a articulat discursul prozastic ºi
personajele. Suntem curioºi doar sã vedem
care dintre cele douã ipostaze îºi va asuma
de-acum încolo întâietatea…
comunist, confirmarea pe aceastã cale a
pierderii Basarabiei, renunþarea la â în
cuvinte precum România, negarea relaþiei
cu lumea ºi cultura latinã, au provocat în
repetate rânduri uimirea poetului: „ºi totuºi/
singur ºi liber în noapte/ pe un þârm de Pa-
cific/ îmi scriu poezia// ºi totuºi/ peste
oceane ºi geografii/ aud la ore târzii/
clopotul Bisericii Negre// ºi totuºi/ în cartea
îngãlbenitã/ a poeziilor lui Eminescu/ recit
«Doina» ºi tac// ºi totuºi/ cuvântul meu se
aude/ ºi se vede (cu â din a)/ pâine, mânie,
cântec, mândrie// în ciuda lor” (Pietrele
rãmân, p. 71).
Dorul de þarã, reîntoarcerea în lumea în
care ºi-a vãzut tipãrite primele cãrþi este una
din constantele scrisului lui ªtefan Baciu.
Ajuns la bãtrâneþe, se întoarce în vis în
Braºovul natal ca sã retrãiascã evenimente
prin care a trecut cândva: Merg prin Braºovul
amintirii/ ca ghid al unui „tour”/ cu o umbrelã
deschisã ridicatã în aer/ ca sã fiu recunoscut/
(de umbre, de fantome, de morþi/ ºi — în cel
mai bun caz —/ de câteva bunici ºi de câþiva/
foºti colegi cu barbã)/ dând explicaþii
despre locuri ºi oameni/ care au fost ºi nu mai
trãiesc/ decât — cum a spus Aron Cotruº/
„în fumuriile depãrtãri ale amintirilor noastre”/
/ (Ghid de „tour”, p. 49)
Treptat, amintirile, imateriale, acoperã
peisajul cunoscut ca o ceaþã care te împiedicã
sã distingi formele. Timpul contribuie ºi el la
dispariþia contururilor. Realitatea, atât de vie
cândva, se transformã în vis, devine poezie:
„Singurãtate, poezie/ camarazi de drum/ nu a
fost sã fie/ scrum, tãcere, fum// poezie,
singurãtate/ alfabet de mult ºtiut/ plouã pe
cetate/ timpul a trecut// singurãtate, poezie/
clarinet sau violinã/ ochiul cautã, mâna scrie/
un capitol de luminã. (Secundã, p. 40).
47
 SCRIPTA MANENT
Victor Atanasiu
LITERATURA ROMÂNÃ PÂNÃ ÎN 1941
DIN PERSPECTIVA LUI G. CÃLINESCU
ªI A LUI NICOLAE MANOLESCU (I)
Nicolae Manolescu precizeazã în
Introducerea la ediþia a II-a, revãzutã ºi
revizuitã, conform precizãrilor autorului, a
Istoriei critice a literaturii române – carte
subintitulatã 5 secole de literatur㠖 cã ar
exista trei tipuri de istorici literari, care s-au
aplecat asupra fenomenului beletristic
naþional, privit în ansamblu, sau pe anume
porþiuni. Un al patrulea tip, un fel de
d’Artagnan, care a scris o istorie literarã
globalã pânã în prezentul când aceasta a fost
redactatã, istorie bazatã pe clare principii
estetice, dar, ºi acesta este mai important,
având un autor de un solid talent interpretativ,
este G. Cãlinescu. Cum spune foarte bine
Nicolae Manolescu, G. Cãlinescu este singurul
locatar al acestui palier deocamdatã.
Deocamdatã pânã când a apãrut, ni se dã sã
înþelegem, Istoria...lui Nicolae Manolescu
însuºi. Criticul are perfectã dreptate, deºi, în
modestia sa, zdravãn afiºatã, nu o spune pe
ºleau. Cartea sa este a doua sintezã eminentã
despre fenomenul literar naþional pânã la un
moment dat ºi este redactatã, deloc
întâmplãtor, de cel mai important critic, (a ºi
fost ajutat sã fie, dar ºi este, într-adevãr, prin
calitãþile sale ca atare), pe care l-a dat la ivealã
literatura românã în toatã perioada postbelicã.
În comentariul de faþã am avut la bazã ediþiile
ultime ale cãrþilor celor doi autori, care au fost
tipãrite cu avizul acestora. Ediþia a doua a
Istoriei...cãlinesciene a apãrut în 1982 sub
supravegherea fanaticului discipol cãlinescian
Al. Piru, cu adaosuri aparþinând lui G.
Cãlinescu, adaosuri cu precumpãnitor interes
documentar ºi care mai degrabã ºtirbesc din
valoarea operei. Altele sunt de-a dreptul
arbitrare. La capitolul consacrat lui N. Iorga,
Al. Piru a lipit, iar efectul e ca nuca-n perete, o
concisã recenzie cãlinescianã la volumul Supt
trei regi. Ediþia a doua la Istoria...
manolescianã, este ultima pânã în prezent
apãrutã cu avizul autorului. Adaug cã, întrucât
nu am mai avut la dispoziþie ediþia princeps a
Istoriei... cãlinesciene, iar a o consulta la
48 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
bibliotecã în vederea alcãtuirii unui extins ma-
terial analitic nu era o operaþie lesnicioasã, am
utilizat ediþia în facsimil, apãrutã la Editura
Semne, 2003, ºi absolut identicã cu cea
originalã, publicatã laFundaþia Regalã pentru
literaturã ºi artã, 1941.
ªi G. Cãlinescu ºi Nicolae Manolescu s-au
referit la precursorii, care au fãcut posibile
apariþiile sintezelor lor. Ambii au subliniat cã
operele lor nu ies din goluri, ca sã-l parafrazez
pe cel dintâi. Catalogarea eforturilor acestor
precursori sunt diferite. G. Cãlinescu e limpede
cã porneºte, cum declarã, pe o terra incognita,
deºi pretinde, (comedia modestiei o va juca ºi
ilustrul sãu urmaº de azi),cã sinteza sa este doar
jumãtate de pas faþã de strãdania înaintaºilor.
Din opera cãlinescianã însãºi s-ar releva
însã,(de fapt acesta este ºi adevãrul, admis
unanim de multã vreme), cã pasul e gigantic. Ce
a fost înaintea sintezei sale, ne spune criticul
însuºi, mai precis ne înfãþiºeazã punctul sãu de
vedere. Ar fi de semnalat specialiºti, (acest
termen nu apare în context la G. Cãlinescu, dar îl
vom gãsi la Nicolae Manolescu), în istoria
literaturii vechi, care habar nu au avut de ideea
de criticã literarã ºi au fost ori istorici, ori lingviºti:
filologul a scos listã de cuvinte, istoricul a
cercetat cronicile ca izvoare. Blamul lui G.
Cãlinescu trezeºte obiecþii, dacã este judecat în
absolut. Un critic impresionist veritabil face listã
de cuvinte, iar însuºi autorul nostru va aprecia
la E. Lovinescu cã recurge la aceastã operaþie
ca instrument premergãtor emiterii unei judecãþi
de valoare sintetice. Judecarea cronicilor ca
izvoare va fi fost, pe de altã parte, o operaþie
legitimã, cronicarii, absolut toþi, fie cã au fost
moldoveni sau munteni, fie cã au scris în prozã
sau în versuri, au alcãtuit letopiseþuri, aºadar,
pe româneºte, însemnãri asupra evenimentelor
din anii care s-au scurs, au vrut sã întocmeascã
un fel de anale, de felul celor care l-au inspirat
ºi pe Titus Livius în fundamentala sa sintezã,
aºadar s-au dorit istorici. Eugen Negrici a avut
pe deplin dreptate sã vorbeascã de
expresivitatea lor involuntarã. Dacã am vrea sã
 bagatelizãm lucrurile, (ºi nu e cazul), cronicarii
noºtri, inclusiv cei iluºtri, au fãcut literaturã fãrã
sã vrea, aidoma faimosului personaj al lui
Moliere. Confuzia între culturã ºi literaturã este
denunþatã exemplar de Cãlinescu, (aici, în prin-
cipal maiorescian ºi, în subsidiar; lovinescian,
întrucât Lovinescu însuºi, în urmarea unor atari
principii, se cãlãuzeºte de „degetul de luminã”
al lui Maiorescu). Cãlinescu va puncta lipsa de
receptivitate faþã de opera cronicarilor munteni,
pentru cã nu ar fi fost obiectivi. Nu a fost
singurul în aceastã operaþie salutarã, iar aceasta
o va sesiza Nicolae Manolescu. Dincolo de
toate, marele critic, având la bazã clare principii
estetice ºi beneficiind de arhicunoscutul sãu
talent, avea toate ºansele sã vinã cu o
contribuþie imensã în valorificarea literaturii
române vechi ca literaturã.
Criticul vorbeºte apoi de cea de a doua
categorie de exegeþi, care pornesc de la
Cârlova,( acest, îmi permit sã adaug, precur-
sor în absolut al lui Nicolae Labiº în literatura
noastrã; oh, iluºtri noºtri poeþi, morþi atât de
tineri ºi neîmpliniþi ca mari poeþi, ambii fiind
niºte corespondenþi relativi ai lui Rimbaud,
care ºi-a încheiat destinul ca poet la 18 ani,
dar cu o operã a unuia dintre marii lirici ai
lumii). Aceºtia ar fi profesorii, într-o accepþie
cam peiorativã a termenului. Aici termenul îi
vizeazã nu pe cei care se ocupã de predarea
lecþiei, ci de alcãtuirea ei. Aºadar e vorba de
întocmitori de texte didactice, care pornesc
de la teme exterioare, (limba, stilul, peisajul),
ºi culeg exemple din textele lui Grigore
Alexandrescu, Alecsandri, Eminescu,
Coºbuc, care sã arate cum este „reflectatã”
cutare temã. Ca toþi idolatri, (Cãlinescu nu o
spune explicit, dar ne lasã sã înþelegem cã
aºa stã problema), aceºti profesori sunt în
fond neînþelegãtori a esenþei personalitãþii
artistice a idolilor lor, sunt habotnici, îmbâcsiþi
de idiosincrazii faþã de orice murmur critic,
care ar viza obiectul amorului lor de exegeþi.
A treia categorie ar fi a criticilor de formaþie
esteticã. Aceºtia, spune G. Cãlinescu, ar fi
singurii care ar putea produce o istorie viabilã
a întregii literaturi române, dar ei, E. Lovinescu
ºi congenerii lui Cãlinescu însuºi, considerau,
în opinia autorului Istoriei…, cã literatura
românã ar începe de la 1900. Întrucât criticul
oferã în prefaþa sa doar modele, nu ºi exemple,
e momentul sã trecem la periodizarea fãcutã de
marele sãu succesor ºi, cu acest prilej, sã
remarcãm în ce mãsurã toate aserþiunile
cãlinesciene de aici sunt invulnerabile. Întrucât
G. Cãlinescu, cum am vãzut, nu dã exemple, ne
va elucida Nicolae Manolescu,: „E uºor a
descoperi figurile ilustrative, pe care Cãlinescu
le propune din aceste trei categorii. Un N.
Cartojan sau un Sextil Puºcariu, pentru prima,
un D. Popovici sau un Ovid Densuºianu,
pentru a doua, un E. Lovinescu sau un Pompiliu
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Constantinescu pentru ultima”. E uºor a
descoperi aceste exemple ilustrative pentru
Nicolae Manolescu, dar e mai greu pentru alþii,
obiºnuiþii, cum spunea Mircea Cãrtãrescu, sã-ºi
dea seama cã ele sunt chiar cele vizate de
ilustrul precursor. Iatã paragraful despre N.
Cartojan din Istoria cãlinescianã: (E de remarcat
cã el este pus într-un capitol care se numeºte
Istoriografie literarã universitarã ºi care îl
include, alãturi de ilustra personalitate aici în
discuþie, pe ridicolul învãþat G. Bogdan-Duicã):
„N. Cartojan s-a specializat în literatura veche,
scoþând-o din curata linguisticã. El întocmeºte
ºi provoacã ediþii critice de texte, folosind
bogatul fond de la Academia Românã,
urmãreºte itinerariul unor cãrþi populare ca
Alexandria ºi Erotocritul, face ºi tematologie.
Profesor excelent, el a izbutit sã îndrumeze la
studiile pozitive o mulþime de tineri, creând o
ºcoalã de invidiat ºi promovând publicaþii de
mare folos pentru consolidarea criticii înseºi.
E un savant eminent.” În realitate,cum am
cãutat sã arãt, ºi eu, într-o recenzie publicatã
în 1978 în Contemporanul, Nicolae Cartojan a
produs o adevãratã sintezã pe baze estetice a
literaturii române vechi. G. Cãlinescu îl
nedreptãþeºte implicit în prefaþa operei sale,
afirmând acolo cã precursorii sãi nu au
întreprins nimic acãtãrii sub raport exegetic în
ceea ce priveºte fenomenul beletristic naþional
vechi. Îl „reabiliteaz㔠oarecum prin paragraful
consacrat savantului eminent, dar, în ciuda
prezentãrii entuziaste, nici acolo nu îi indicã
valoarea de fond. N. Cartojan a scos literatura
veche „din curatã linguisticã”, a fãcut
tematologie, ediþii critice, a promovat publicaþii
folositoare criticii, dar nu a fost, conform
aserþiunilor cãlinesciene, ceea ce a fost
într-adevãr: un veritabil critic în comentarea
literaturii vechi. ªi nu doar atât. Nicolae
Manolescu va evidenþia cã N.Cartojan a fixat
modelul pentru literatura noastrã din secolele
XVI - XVIII. Nedreptatea fãcutã cronicarilor
munteni a fost reparatã, observã tot autorul
Istoriei critice…,nu doar de G.Cãlinescu, ci ºi
de Nicolae Cartojan. Acesta a remarcat primul
valoarea peste rând a Anonimului
brâncovenesc, considerat de el, iar N.
Manolescu îi împãrtãºeºte opinia, drept cea
mai bunã cronicã munteanã. Poate cea a lui
Radu Popescu îi este superioarã totuºi. Dar
preocupãrile lui N. Cartojan au fost mai vaste,
dincolo de câmpul specialitãþii sale. El a avut,
observã acelaºi N. Manolescu, o opinie
superlativã despre proza lui Kogãlniceanu. A
scris, adaug eu, ºi despre Ovid Densuºianu.
Totuºi, în ciuda observaþiilor presãrate pe ici
pe colo, N. Manolescu nu-i acordã nici mãcar
un paragraf, cum fãcuse G. Cãlinescu,
considerându-l pe eminentul savant vrednic a
fi aflat în atenþie într-un dicþionar, dar nu într-o
istorie a literaturii române.
49
 ISTORIE LITERARÃ
Emilia Motoranu
ªTEFAN BACIU, EXEGET AL LUI URMUZ
La începutul secolului al XX-lea,
cultura românã, deºi în aparenþã
întârziatã, era în linii mari sincronizatã cu
Europa. În primul deceniu, când pe con-
tinent nu izbucniserã încã marile miºcãri
de înnoire, climatul acestei culturi avea
deja pregãtiþi germenii revoluþionari prin
care unii reprezentanþi vor participa
decisiv la avangarda europeanã. Dacã
scrierile suprarealist-absurde ale lui
Urmuz, care circulau pe cale oralã în
cercurile literaþilor români din Bucureºti
înainte de Primul Rãzboi Mondial, ar fi
fost cunoscute la nivel mai larg, acesta
ar fi devenit un precursor de talia contelui
de Lautréamont pentru suprarealiºti.
O primã direcþie a avangardei
româneºti a fost inauguratã de revista
Contemporanul, care apare la 3 iunie 1922
sub îndrumarea lui Ion Vinea ºi a lui Marcel
Iancu, ambii fiind pe deplin implicaþi în
miºcarea de avangardã.
Însã, în literatura românã de
avangardã, primul scriitor care posedã
„conºtiinþa critic㔠a transformãrilor
necesare în discursul literar a fost
Urmuz, despre care Eugen Ionescu
susþine cã este „unul din precursorii
revoltei literare universale, unul dintre
profeþii dislocãrii formelor sociale, de
gândire ºi de limbaj care [...] se
dezagregã absurde ca eroii autorului
nostru” (Eugène Ionesco, Les lettres
nouvelles, janvier-février, 1965).
Opera lui Demetru Demetrescu-
Buzãu, cunoscut în lumea literarã ca
Urmuz, pseudonim ciudat ales de Tudor
Arghezi ºi Miticã în cercurile de prieteni,
a apãrut în revista Cugetul Românesc
(Bucureºti) ºi este redusã, definitã ca un
amestec de prozã calambur, picturã în
cuvinte (pictopoezia), scurtã poezie
absurdã, pamflet, poveste cu caracter
fantastic, epistole banale cu caracter
privat. Aceastã tendinþã literarã a fost
precum o scânteie în literaturã bucolicã,
50 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
simbolistã de inspiraþie parizianã a vremii:
« Fue, antes que nada, esta breve poesía
absurda avant la lettre, en apariencia
totalmente inocente, el primer petardo de
dinamita lanzado en medio de una
literatura bucólica, medianamente
tranquila, en la cual el simbolismo de
inspiración parisién era la voz más osada
y menos conformista, practicado con
gran éxito por el poeta Ion Minulescu »
(ªtefan Baciu, Urmuz, México,
Tierra&Libertad, 1977, pp.4-5). Înainte
ca textele sale sã fie tipãrite, Urmuz le
citea doar prietenilor din anturajul sãu,
câºtigându-ºi notorietatea ºi aura de
umorist în lumea de cafenea a actorilor,
alãturi de G. Ciprian, fost coleg de bancã
în liceu ºi prieten.
Ultimul text scris de Urmuz, antiproza
Algazy & Grummer a fost publicat în
1928, în Bilete de papagal: « El último
texto, Algazy & Grummer (nombres de
comerciantes, bien establecidos en la plaza
de Bucarest, dueños de una tienda de
maletas y artículos de viaje) que Urmuz
había entregado durante su vida a Tudor
Arghezi salió en 1928 en Billetes de
Papagayo, cotidiano de tamaño para
hormigas, el único diario exclusivamente
literario de Europa, y, tal vez, del mundo »
(Ibidem, p. 6). În acest text, Urmuz
sugereazã situaþia precarã a literaturii, se
simþea nevoia unei deschideri
revoluþionare; arta ca „hranã spiritualã”
nu mai era suficientã, fiind iminentã o
distrugere a acesteia ºi o recuperare în
alþi termeni.
Placheta Urmuz-Algazy & Grummer
cu o paginã manuscris ºi o fotografie a
autorului, ediþie îngrijitã de Saºa Panã,
Bucureºti, Editura „unu”, apãrutã în 1930,
într-un tiraj de 250 de exemplare, conþine
texte cunoscute la nivel internaþional,
datoritã traducerilor care s-au fãcut din
opera lui Urmuz: Pâlnia ºi Stamate, Ismail
ºi Turnavitu, Gayk, Plecarea în
 strãinãtate, Cotadi ºi Dragomir, Algazy &
Grummer, Dupã furtunã, Fuchsiada,
Cronicari. Dupã cum observãm, textele ce
compun creaþia urmuzianã au titluri ce
provin de la numele unor personaje:
comercianþi, avocaþi, notari, buticari,
militari, altfel spus universul burgheziei din
care însuºi Urmuz provenea.
În paginile sale „bizare”, Urmuz a
reuºit sã creeze o lume în totalitate fictivã
derivatã din parodierea lucidã a temelor,
motivelor, personajelor ºi imaginilor
convenþionale ale procesului de
literaturizare. Metoda scriiturii urmuziene
o premerge pe aceea a suprarealiºtilor,
folosind dicteul automat avant la lettre
ca ºi tehnica combinãrilor aleatorii,
creând astfel un filon pentru literatura
absurdului. Metoda lui Urmuz „are mai
degrabã legãturã cu acel efort de
«deplacement» încercat de scriitor în
limbã despre care vorbea Roland
Barthes. Scriitorul constatã cã modul
tradiþional de a concepe literatura nu-l
mai satisface ºi atunci se „deplaseazã”
conºtient spre altã imagine a acesteia,
propunând o structurare aparent
parodicã, aparent incoerentã,
fragmentaristã, ilogicã etc., dar aceastã
structurare va deveni manifestul estetic
al scriiturii experimentale” (Avangarda
literarã româneascã, antologie de Marin
Mincu, Bucureºti, Editura Minerva,
1983, p. 21).
Tot în anul 1928, tânãrul Geo Bogza
editeazã revistã literarã de avangardã
Urmuz, tipãritã la Câmpina în 5 numere,
între ianuarie ºi iunie-iulie. Intitulatã dupã
pseudonimul scriitorului Urmuz, revista
împletea elemente de dadaism ºi
constructivism. Printre colaboratori
amintim: Stephan Roll, Ilarie Voronca, Geo
Bogza, Victor Brauner, Tristan Tzara,
Marc Chagall, Filippo Tommaso Marinetti,
Paul Éluard, etc.: « Geo Bogza editó en
Campina algunos cuadernos de una revista
de vanguardia, a la cual dio el título de
Urmuz, cuya colección constituye hoy día
una rareza bibliográfica. La salida de esta
revista significó, en nuestra opinión, no
sólo una explosión en medio de un ambiente
pacato y provinciano, sino la primera señal
de la resurrección urmuziana » (ªtefan
Baciu, Op. cit.,1977, p.6).
ªtefan Baciu aminteºte de articolul lui
criticului Lucian Boz, publicat în Excel-
sior, Bucureºti, în 1931, intitulat „Urmuz:
jocul minþii cu moartea”, o analizã lucidã
a operei. Boz interpreta opera lui Urmuz
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
ca fiind o reintegrare într-un paradis al
gândirii, aflat sub semnul nihilismului liric:
« No pasará mucho tiempo, y la obra de
Urmuz será interpretada como un
apocalipsis, como una redención del
espíritu, como una reintegración en un
paraíso de pensamiento purificado y
sencillo. En realidad Urmuz satisface a
una juventud dispuesta a la protesta y a la
negación absoluta. Bajo su signo se vive
un nihilismo lírico, una oscilación entre
invenciones escénicas y verbales y teorías
estrictamente lógicas » (Ibidem, p. 8).
„Urmuz este, ca ºi Kafka, scriitorul
absurdului, al ilogicului, al visului ºi al
delirului. În universul acestor doi poeþi
se pãtrunde cu aceeaºi înlesnire, printr-
o trecere insensibilã, care îndepãrteazã
spiritul de lumea realã, pentru a se
cufunda în fantastic. În viaþa descrisã
de aceºti doi poeþi se intrã prin uºa
somnului. Lumea realã, fãcutã din
coerenþe, din legãturi logice, bazate pe
determinism, fixatã în conture precise,
cârmuitã de legi, se desface din toate
încheieturile, se amestecã, se
estompeazã în fum, în cenuºiu ºi în ab-
surd. Ea e înlocuitã de un decor arbitrar,
unde totul se înlãnþuie dupã capriciile
obscure ale unei voinþe care se clatinã,
unde totul se amestecã confuz, fãrã scop
ºi fãrã ordine. E universului visului, e
viaþa subteranã a fiinþei noastre morale,
care e proiectatã într-o realitate
fragmentarã, grotescã sau bizar㔠(Ion
Biberi, Urmuz, în Études sur la littérature
roumaine contemporaine, Éditions
Corymbe, Paris, 1937. Text preluat de
Saºa Panã în volumul Urmuz: Pagini
bizare, întocmit de Saºa Panã, Bucureºti,
Minerva, 1970).
În prefaþa la traducerile sale din
Urmuz, în limba francezã, Eugen Ionescu
îl încadreazã pe scriitorul român, într-un
moment istoric, de la începutul secolului
al XX-lea, când în jurul anilor 1912-
1915, în România „oarecari scriitori ºi
câþiva artiºti în cãutare de forme noi de
expresie, întemeiazã un grupuleþ de
avangardã: într-o atmosferã ce premerge
momentului”, Urmuz îºi face apariþia ca
un veritabil „creator de noi expresii,
virtuos în materie de paralogism”.
Dramaturgul Eugen Ionescu se întreba
retoric: „Este Urmuz un suprarealist
autentic?, nepãrãsind niciodatã
„luciditatea sa ironicã, e numai un
caraghios” sau „un frate spiritual al lui
Jarry?” sau cãutând implicaþii mai adânci,
51
poate fi considerat „un fel de Kafka mai
mecanic ºi mai grotesc?”. Sunt întrebãri
la care Ionescu nu detaliazã vreun
rãspuns, dar nu ezitã sã îl numeascã pe
Urmuz „unul dintre premergãtorii revoltei
literare universale” (Eugène Ionesco,
Premergãtorii români ai supra-
realismului, în Les Lettres Nouvelles,
Paris, An. XIII, ianuarie-februarie 1965.
Reluat în Urmuz: Pagini bizare, ediþia Saºa
Panã, deja citatã. Traducerea textului
aparþine lui Saºa Panã).
ªtefan Baciu susþine ideea lui Eugen
Ionescu ºi anume cã Urmuz a practicat
dadaismul înainte ca miºcarea „Dada”
sã aparã. Acest detaliu foarte important
explicã lupta, campania de culise pe care
au dus-o editorii parizieni pentru ca
traducerea lui Eugen Ionescu sã nu se
publice în Franþa, în 1950: « Para
quienes conocen el ambiente literario y
humano de los años siguientes a 1910
en Bucarest, es obvio lo que apunta
Eugen Ionesco: el urmuzismo existió
antes del dadaísmo. Y qué era este
urmuzismo, si no el más puro dadaísmo
sin Tzara? » (ªtefan Baciu, Op. cit.,
1977, p. 11).
Ceea ce a luat naºtere la Cabaretul
Voltaire din Zürich, dupã venirea lui Samy
Rosenstock (cunoscut sub pseudonimul
Tristan Tzara) ºi Marcel Iancu în Elveþia,
a fost o „explozie urmuzistã”, în stilul cel
mai pur ºi multe din actele „absurde”
practicate în acest club fuseserã inventate
de prietenul Miticã ºi puse în aplicare mai
înainte la Bucureºti de cãtre un grup de
tineri, în frunte cu Rosenstock, Iancu,
Vinea ºi alþii.
Astfel, în 1950, încercarea lui Eugen
Ionescu de a publica traducerea operei lui
Urmuz va fi opritã în ultimul moment de
Tristan Tzara ºi aliaþii sãi, în ciuda
entuziasmului lui Raymond Queneau ºi
Jean Paulhan. Abia, dupã 15 ani, când
autorul „Cântereþei chele” cunoaºte
celebritatea, apare oportunitatea unei
„resurecþii” la nivel internaþional a lui
Urmuz. Astfel vor fi publicate la Paris, în
revista Les Lettres Nouvelles, în 1965,
câteva texte traduse de Eugen Ionescu ºi
însoþite de un eseu.
Dupã acest prim semnal, în 1967,
în revista Akzente, editatã la München,
apare eseul lui Ionescu ºi traducerile din
opera lui Urmuz în limba germanã; în
acelaºi an, la Londra, revista Adam,
condusã de M. Grindea, publicã un
numãr dedicat lui Urmuz, conþinând
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
traducerea în englezã a textelor sale.
ªtefan Baciu atrage atenþia ºi asupra
anului 1970, când cultura româneascã a
cunoscut o uºoarã deschidere, moment
în care Saºa Panã a editat manuscrisele
lui Urmuz (volumul „Urmuz: Pagini
bizare”), puse la dispoziþie chiar de mama
scriitorului, Eliza Ionescu Buzãu. Saºa
Panã îºi aminteºte de momentul revelator
al întâlnirii cu manuscrisele lui Urmuz ºi
face câteva precizãri care au apãrut ca
Notã asupra ediþiei: „în faþa doar a
cunoscutelor ºapte schiþe ºi în plus numai
una, ineditã, Fuchsiada, de cea mai mare
întindere. [...] Dar fiecare din aceste
schiþe erau corectate ºi transcrise, ºi din
nou corectate ºi retranscrise de opt, de
zece ºi unele de mai multe ori. Munca mea
de mai multe zile a fost sã descopãr
versiunea ultimã la care s-a oprit autorul.
A fost versiunea pe care am trimis-o
tiparului (atunci) ºi pe care o retrimit azi,
dupã patru decenii” (Urmuz: Pagini
bizare, ediþia citatã, p. 87).
Din nefericire, majoritatea manus-
criselor, cu atâtea corecturi, ale lui Urmuz
pare pierdutã pentru totdeauna, iar ceea ce
ne-a rãmas – la Biblioteca Academiei ºi în
arhiva Saºa Pan㠖 e destul de puþin.
Suficient, totuºi, pentru a da o idee despre
truda ca ºi sisificã a prozatorului niciodatã
mulþumit de forma „ultim㔠a redactãrilor
sale ºi simþind nevoia de a-ºi relua lucrul
pe acest mic, dar agitat, ºantier. Totuºi
posteritatea se aflã în posesia unei culegeri
închegate a ansamblului celor opt „nuvele
ºi schiþe”, aºezate în sumar într-o ordine
propusã de autor, în perspectiva evidentã
a publicãrii lor.
Tot în 1970, criticul Nicolae Balotã a
publicat la editura Dacia, Cluj-Napoca,
lucrarea Urmuz. În teza sa de doctorat
susþinutã în acelaºi an, la Universitatea din
Strasbourg, Franþa, intitulatã Le sentiment
de la mort dans l’oeuvre d’Eugène
Ionesco, Mira Simian, soþia lui ªtefan
Baciu, dedicã un capitol lui Urmuz.
ªtefan Baciu îºi încheie eseul dedicat
fenomenului Urmuz cu câteva întrebãri
adresate lui Saºa Panã (Bucureºti) ºi lui
Lucian Boz (Sydney, Australia), pentru a
clarifica câteva aspecte de istorie literarã
rãmase neeluciade: Din punct de vedere
cronologic, care a fost primul articol publicat
despre Urmuz?; Cine ºi în ce împrejurãri a
intrat pentru prima datã în contact cu familia
scriitorului pentru a obþine manuscrisele?;
Cum pot fi judecate textele critice din anii
’30, din Facla ºi Excelsior? º.a.
 INTARSII
Daniela-Olguþa Iordache
CARTEA VÃZUTÃ DIN TURNUL CHINDIEI
Crochiuri literare dâmboviþene
de Victor Petrescu
Bibliolog împãtimit, iar dupã Mihai
Cimpoi, scotocitor de documente vechi”
ºi „râvnitor de inedit arhivistic”, Victor
Petrescu impresioneazã azi prin erudiþie ºi
prin neobiºnuita sa putere de sintezã (vezi
„Universul lecturii de la Gütenberg la
Google”, cu Octavian
Sachelarie), Bucureºti, Editura
Domino, 2008; „Bibliologia
româneasc㔠(cu Gheorghe
Buluþã), Târgoviºte, Editura
Bibliotheca, 2008; „Târgo-
viºte. Cãlãtori strãini.
Cronicari. Secolele XV-XIX”
(2009, colaborare); „Târg-
oviºte în literatur㔠(cu Mihai
Stan, 2011); „Enciclopedia
oraºului Târgoviºte”, Târgo-
viºte, Editura Bibliotheca,
2011, 2012 etc.
Nu este de mirare cã ºi-a ales ca tezã
de doctorat o întreagã dinastie poeticã, cea
a Vãcãreºtilor. Patima sa pentru document
ºi literatura veche a fost baza unei prime ºi
foarte importante cãrþi de-a sa:
„Târgoviºte, vechi centru tipografic” (cu
Dan Simonescu), 1972, care i-a fost ºi de-
but editorial.
Victor Petrescu a aprofundat, timp de
patru decenii, fenomenul literar
dâmboviþean scriind despre acesta peste
600 de articole, studii ºi note. Dintre ele,
în afarã de cartea de debut, scriitorul se
mai simte ataºat în mod deosebit de
câteva: „Târgoviºtea culturalã”
(colaborare cu Mihai Oproiu ºi Constantin
Manolescu, 2000); „Vãcãreºtii, o dinastie
poetic㔠(2002); „Ipostaze ale literaturii
române vechi” (2007); „Elena Vãcãrescu
ºi spiritualitatea europeanã a românilor”
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
(colaborare cu ªtefania Rujan, 2008) etc.
Importanþã majorã în investigarea
fenomenului cultural dâmboviþean îl au
cele douã dicþionare: „Dicþionar de
literaturã al judeþului Dâmboviþa 1508-
1998” (în colaborare cu Serghie
Paraschiva), 1999 ºi
„Scriitori ºi publiciºti
dâmboviþeni”, 2005.
Lucrarea sa de acum,
„Crochiuri literare” I ºi II,
este ºi ea un instrument de
lucru ºi de referinþã, deosebit
de util pentru ambele
perioade analizate. Subscriem
observaþiei criticului Theodor
Vârgolici când se lasã
impresionat de puterea sa de
sistematizare cãci „Victor
Petrescu a armonizat datele
acumulate pânã acum cu rezultatul
propriilor sale investigaþii, izbutind sã
reconstituie într-o imagine unitarã atât
personalitatea individualã a fiecãrui poet cât
ºi rolul pe care toþi l-au împlinit (…) în
viaþa politicã, socialã ºi culturalã a epocii.”
Alãturi de poeþi, prozatori, autori
dramatici ºi publiciºti trecuþi printr-o
atentã selecþie, cartea se preocupã
deopotrivã ºi de istorici sau istorici ai
culturii dâmboviþene care au contribuit
la obºteasca zestre culturalã a acestui
spaþiu literar. Pentru aceasta autorul a
consultat cu acribie monografii,
enciclopedii, dicþionare etc. Astfel a reuºit
pe deplin conturarea destul de grãitoare
a unui spaþiu de spiritualitate considerat
de autor, pe bunã dreptate, „un
contrafort al culturii ºi al istoriei
naþionale”.
53
 La aceastã reuºitã contribuie ºi
palmaresul personal al scriitorului care
trãdeazã multiple ºi valoroase preocupãri
în mai multe domenii: specialist în
biblioteconomie, istoria cãrþii ºi a
bibliotecilor, comunicare, jurnalism, cadru
universitar, cercetãtor principal gr. I din
2003, participant la congrese naþionale ºi
internaþionale (Budapesta, Cracovia,
Chiºinãu) cu titlul de specialist gradual în
biblioteci la cursul organizat de Uniunea
Europeanã la Copenhaga (1994), membru
al unor uniuni, asociaþii, societãþi, dar ºi
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
din 2004 ºi al Uniunii Scriitorilor din
republica Moldova din 2005.
Primul volum al „crochiurilor”
cuprinde 80 de personalitãþi nãscute în
spaþiul dâmboviþean între 1900 ºi 1944.
Analizând ºi locul exact al naºterii acestora
putem sã ne formãm o impresie mai
concludentã despre „misterioasa distribuire
a talentelor”.
Târgoviºtea, ca prestigios centru
istoric ºi cultural-administrativ,
întruneºte numãrul cel mai mare de
condeieri (55), iar acest lucru este
absolut firesc având în vedere
posibilitãþile sporite de afirmare pe care
le oferã. Prestigiul ºi atracþia Târgoviºtei
se bizuie ºi pe marile ei performanþe de
neignorat: tipãrirea primei cãrþi din
spaþiul românesc: liturghierul lui
Macarie din 1508; tipãrirea lucrãrii
panegirice „Învãþãturile lui Neagoe
Basarab cãtre fiul sãu Theodosie”,
vãdind cultura impresionantã a
voievodului care studiase o vreme chiar
la Constantinopol, primii noºtri poeþi
pre-moderni, Vãcãreºtii ºi primul nucleu
pre-romantic ºi pre-eminescian: Heliade,
Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova,
iar mai spre noi, în post-modernitate,
prestigioasa ºcoalã literarã de prozã de
la Târgoviºte.
Dar dintre cei 55 de creatori, numai
19 s-au nãscut în „Florenþa valahã”,
restul (17) venind aici din alte locuri,
dintre cele mai neaºteptate, pentru a
deveni repere, efigii, simboluri ale
oraºului. Iatã ºi câteva exemple: George
Coandã (ªimian, Bihor), Jean Gh. Vasiliu
(Brãila), Ion Calboreanu (Seliºtat ªoarº,
Braºov), Constantin Manolescu
54 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
(Cãlãraºi), Alexandrina Dinu (Câmpina,
Prahova), Lucian Grigorescu (Hãrman,
Braºov), Mihail I. Vlad (Hunedoara),
Florea Turiac (Izvoarele Olt), ªtefania
Rujan (Petrisat Alba) iar Victor Petrescu
(Jariºtea, Vrancea). Un alt numãr
însemnat de creatori (21) se ivesc însã
din izvoarele mereu limpezi ºi nesecate
ale satelor româneºti, unde talentele sau
sclipirile genialoide nu au fost niciodatã
puþine. ªtefan Odobleja, de exemplu, om
de ºtiinþã al lumii contemporane, nu se
sfieºte sã spunã cã s-a nãscut într-un
sat din România ºi cã-n copilãrie îi plãcea
sã umble desculþ.
Numele satelor impresioneazã ºi ele
prin ecourile stârnite de vechimea ºi
poeticitatea lor. Iatã cât de grãitor se
armonizeazã ele cu numele creatorilor lor:
Buciumeni: Pompiliu Gâlmeanu ºi Serghie
Paraschiva; Nucet: Ion Viºan; Râul Alb:
Ion Gavrilã; Malu cu Flori: Gheorghe
Duþã Micloºanu ºi Titus Popescu;
Comiºani: Aurelian Trandafir; Frasin
Deal, Cobia: Toma Biolan; Runcu: Vic-
tor Negulescu; Pietroºiþa: Ion Enescu-
Pietroºiþa ºi Grigore Arbore; Rãzvad:
George Toma Veseliu etc.
Un nucleu secund, dupã Târgoviºte,
se constituie de asemenea în jurul
Gãeºtiului, târg aºezat la rãscrucea de
drumuri ce duc spre oraºe însemnate,
printre care ºi capitala þãrii dar ºi
Târgoviºtea însãºi (la numai 28 km
depãrtare). Acest nucleu s-a format în
perioada interbelicã datoritã sosirii la
liceul model Dr. C. Angelescu din Gãeºti
a unor mari dascãli ºcoliþi mai ales la
Paris. Este vorba despre ªerban
Cioculescu (nãscut la Bucureºti în 1902),
Prof.univ.dr. docent, Academician,
Directorul Bibliotecii Academiei, premiat
de Uniunea Scriitorilor al cãrei membru
era, în 1981 pentru întreaga sa activitate.
Mulþi dintre scriitorii portretizaþi în cartea
lui Victor Petrescu i-au fost elevi: Mihail
Ilovici ºi Aurel Iordache la Gãeºti, Tu-
dor Cristea la Bucureºti, Mihai Stan la
Piteºti ºi Vladimir Streinu/ Nicolae
Iordache, nãscut la Teiu (Argeº) tot în
1902. Licenþiat al Facultãþii de Litere ºi
filozofie din Bucureºti, secþia Limba
francezã ºi ajuns, dupã multe cãlãtorii
de studii la Paris în Gãeºti (1929-1937)
 unde îºi construieºte o casã (azi demolat);
va instala aici redacþia realã a revistei
„Kalende”. Tot aici i se va naºte ºi
singurul copil, actriþa Ileana Iordache
(1930). Redactor la „Sburãtorul” lui
Eugen Lovinescu (1926-1927) ºi la pro-
pria sa revistã, declarat intelectualistã,
„Kalende” (1928), director la revista
„Preocupãri literare” (1942), ºi-a luat
doctoratul în filologie cu o lucrare unicã
la noi, „Versificaþia modernã”, 1967.
Este ales membru al Societãþii Europene
a criticilor literari, iar George Cãlinescu
ºi-l doreºte „urmaº” în ale criticii.
A contribuit decisiv, alãturi de
prietenul sãu ªerban Cioculescu, la
formarea nucleului scriitoricesc de la Gãeºti
ºi nu numai (vezi Alexandru George care
i-a fost elev).
ªcoala de tip interbelic, severã ºi înaltã
moral i-a ajutat pe mulþi sã devinã
importanþi oameni de culturã. Modelul ei a
fost însã abandonat astãzi, cu inconºtienþã
ºi înlocuit eu modelul modern, inferior
primului din toate punctele de vedere cãci
uniformizeazã ºi creeazã mase de
mediocritãþi.
Un exemplu edificator este acela al
profesorului universitar Ioan C.
Gheorghe, nãscut la Gãeºti în 1908 ºi
absolvent al liceului din Gãeºti. Devenit
profesor universitar la Facultatea de
Filologie din Cluj, doctor în literatura
francezã având ca tez㠄Reprezentãrile
simbolice ale poetului ºi poeziei în versurile
romanticilor francezi”, a fost recunoscut
de francezi drept specialist în Paul Valréry
(vezi „Les images du Poète et de la poésie
dans l’oeuvre de Paul Valréry„, Paris,
colecþia „Langues et stulas. Lettres
modernes”, f.a.). Personalitãþii sale, de
un rafinament cultural remarcabil, nu i-
ar fi stat rãu deloc între crochiurile cãrþii
de faþã, mai ales cã, în spaþiul despre
care vorbim nu mai aveam un specialist
atât de valoros, neputând sã-i stea alãturi
decât poate doctoratul ªtefaniei Rujan
despre intelectualii români de culturã
francezã din secolul al XIX-lea sau
studiile despre literatura francezã ale lui
Alexandru Ciorãnescu.
Din nucleul gãeºtean al primului volum
fac parte 17 autori dintre care numai 7
nãscuþi la Gãeºti: Mihail Ilovici (n. 1910),
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Aurel Iordache (n. 1919), Nicolae
Plopeanu, multã vreme trimisul nostru
special la Londra (n. 1924), Cornel
Ionescu (n. 1925), Dumitru T. Stancu (n.
1927), Vasile Zamfir (n. 1932), Ion Iovan
(n. 1937), restul fiind ori din alte localitãþi:
Alecu Vaida Poenaru (Perieþi, Cãlãraºi),
Mihai Stan (n. Bucureºti, copilãrind la sat
ºi apoi trãind multã vreme la Gãeºti ºi la
Târgoviºte), sau din satele apropiate:
Ioniþã Marin (Jugureni), Marin Bucur
(Podul Rizii), Toma Biolan (Cobia),
Cornelia Vissarion Mãnuceanu (Costeºti-
Vale), Nicolae Neagu ºi Ion Mãrculescu
(Ioneºti), Emil Vasilescu (Scheiu Ludeºti)
ºi Eugen Marinescu (Fierbinþi ªelaru). Tot
aici ar mai fi putut figura Barbu
Cioculescu ºi Ileana Iordache-Streinu ce
au copilãrit în târg ºi au rãmas ataºaþi
locurilor sau George Anca (n. 1944 în
Vâlcea) dar care ºi-a petrecut adolescenþa
ºi anii de formare în târg, legat de
Târgoviºte prin cursurile þinute la
Universitatea Valahia, înfiinþarea revistei
studenþeºti Trivium ºi peste 10 ani de
colaborare ca redactor asociat la „Litere”.
Ridicând aceste pretenþii suntem nedrepþi
cu autorul care ne-a avertizat cã din cartea
sa mai lipsesc nume.
În sfârºit, alãturi de Morenii reprezentaþi
de Serghie Bucur, Ion Bratu ºi Corneliu
Berbente, ca o podoabã rarã, sclipeºte în
spaþiul dâmboviþean al Moroienilor Dinastia
Ciorãneºtilor, începutã cu poetul Ioan I.
Ciorãnescu, mort la numai 21 de ani, „cu
vârstã de stea” dar lãsând în urma sa o operã
eruditã ºi gingaºã precum ºi Alexandru ºi
George Ciorãnescu personalitãþi vestite ale
diasporei româneºti. Alexandru Ciorãnescu
poliglot (scria în patru limbi) cu doctorat la
Paris având teza „Ariosto în Franþa”, lector
la Universitatea din Lyon, consilier cultural
al ambasadei române de la Paris, iar în þarã
inspector general al artelor (1943-1946), di-
rector al Teatrului Municipal Bucureºti ºi al
revistei „Universul literar”, din 1948 se
stabileºte în Spania devenind profesor de
literaturã francezã al Universitãþii de la La-
guna Tenerife. Mai predã ºi la Bahia Blanca,
Bordeaux, Oxford. Se stabileºte în cele din
urmã la Santa Cruz de Tenerife, în insulele
Canare. Se întoarce în þarã pentru a-ºi scrie
memoriile ºi devine Membru de onoare al
Academiei Române (1991).
55
 George Ciorãnescu, alãturi de alþi fraþi
celebri: Nicolae, matematician, Ecaterina,
chimist-academician, la rândul sãu doctor
în ºtiinþe politico-economice, devine dupã
plecarea din þarã (1948) vice-director al
departamentului românesc „Europa liberã”
din München.
Dar Târgoviºte nu este o statisticã.
Ea este un summum spiritual fapt care-i
asigurã dãinuirea ºi forþa. Cea mai
importantã personalitate literarã a
momentului este, fãrã-ndoialã, Mircea
Horia Simionescu, ºef de ºcoalã, candidat
la premiul Nobel pentru România,
consangvin cu Pillat, dar mai personal
decât el, aduce prozei româneºti un model
inedit, generator de ºcoalã literarã,
aducând astfel în spaþiul Târgoviºtei
scriitori de talia lui Radu Petrescu, Tudor
Þopa, Costache Olãreanu, Alexandru
George, Barbu Cioculescu ºi Petru Creþia,
pe de o parte, iar pe de alta generând un
grup de continuatori venind dinspre
Gãeºti: Mihai Stan, Nicolae Neagu, Ion
Mãrculescu, Corin Bianu, Dumitru
Ungureanu, Tudor Cristea (vezi romanul
sãu textualist „Porþile verii”) ºi Ioniþã
Marin, cu ludicul sãu sui-generis.
Mai gãsim în spaþiul târgoviºtean o
poetã sensibilã, ªtefania Stâncã, „o
lebãdã bolnavã de tristeþi” (vezi volumul
sãu de versuri „Dido infelix”), un mare
jurnalist ºi om de televiziune ca Alexandru
Stark, o folcloristã cu contribuþii deci-
sive în domeniul snoavei, Sabina
Cornelia Stroescu, un pitoresc autor de
haikuuri, Theodor Nicolin, un pictor
dãruit ºi totodatã prozator, Marin Petre
Constantin, mai mulþi cercetãtori cu har:
Victor Brânduº, Gabriel Mihãescu, Ioan
N. Radu, Mihai Oproiu, Mihai Gabriel
Popescu, fãrã a mai vorbi de
personalitatea complexã a iubitorului de
geo-culturã George Coandã sau a
cercetãtorului acribic Victor Petrescu.
Volumul al doilea al crochiurilor (56
de autori) repetã într-un fel structura celui
dintâi: Târgoviºte 46 de personalitãþi, dintre
care numai 10 nãscute în oraº. Gãeºtii cu
10 cu sate cu tot.
Dintre târgoviºteni locul central îl
ocupã Mircea Constantinescu secondat de
Agnes Erich, Virgil Bãnescu ºi Alexandru
Manafu Târgoviºte. Grupul gãeºtean îl are
56 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
ca lider ºi critic pe Tudor Cristea (Jugureni)
ºi este alcãtuit din: Daniela Olguþa Iordache
ºi Nicolae ªtefan Drãghici (Gãeºti), Corin
Bianu ºi Vivi Anghel (Pãtroaia), Dumitru
Ungureanu ºi Maria Mirea (Morteni), Ion
Sorin Ivaºcu (Valea Leurzii Buciumeni),
Margareta Bineaþã (n. la Jugureni, formatã
la Gãeºti ºi trãitoare azi la Bucureºti).
Tudor Cristea (alãturi de Dumitru
Ungureanu, Daniela Olguþa Iordache ºi
Mihai Stan) este iniþiatorul ºi directorul
publicaþiei de inspiraþie interbelic㠄Litere”,
care a împlinit în acest an 20 de ani de
apariþie neîntreruptã ºi în jurul cãreia s-a
format, graþie gãeºteanului Mihai Stan,
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni în 2005.
Izvoare proaspete bogate în nuanþe au
adus spiritualitãþii dâmboviþene personalitãþi
din afara spaþiului: Dan Gîju (Dideºti,
Teleorman), Marian Curculescu (Arþari,
Teleorman), Ecaterina Petrescu-Botoncea
ºi Gabriela Niþulescu (Bucureºti), Mircea
Drãgãnescu (Siliºtea, Teleorman), George
Sâmpetreanu (Purcãreni, Braºov), Carmen
Georgeta Popescu (Vatra Dornei), George
D. Piteº (Cernavodã, Constanþa), Petre
Gheorghe Bârlea (Caransebeº) ºi din sate:
Tãtãrani: Vilia Banþa; Ghidoveni: Ioana
Geacãr; Produleºti: George Geacãr; Raciu:
Marin Neagu; Brezoaiele: Emil Stãnescu;
Mânjina-Voineºti: Constantin Voicu;
Ungureni: Vali Niþu; Lucieni: Savian Mur/
George Paºol; Finta: Grigore Grigore ºi
Ioan Vintilã Fintiº; Pietroºiþa: Ion Iancu
Vale; Costeºti Vale: ªtefan Ion Ghilimescu;
Rãzvad: George Toma Veseliu, Constanþa
Popescu ºi George Ioan Canache.
Citind crochiurile, se cuvine sã
înþelegi, pare a ne spune autorul, cã
literatura nu bãlteºte ºi nu e stagnantã. Ea
nu se lasã judeþenizatã ci iradiazã pe spaþii
imense: vezi Parisul lui Ioan C. Gheorghe,
Münchenul lui George Ciorãnescu ºi Santa
Cruz de Tenerife a lui Alexandru
Ciorãnescu, Venezuela lui Corneliu
Popescu, India lui George Anca (vezi filiala
RICA de la Târgoviºte) aºa cum nici
literatura veche n-ar fi fost atât de preþioasã
fãrã Padova sau Constantinopol.
A coagula spaþiul spiritual românesc
captând toate izvoarele, fie ele ºi din
Chiºinãu sau Cernãuþi în aceeaºi râvnã de
a creºte limba românã ºi frumosul: „Iatã
pohta ce-am pohtit!”
 LITERE ªI SENSURI
SFÂNTA MARIA MAGDALENA
GLORIE ªI DEFÃIMARE*
Într-o lume atât de complexã, ideatic
ºi ideologic, ca lumea aceasta a noastrã
cea de toate zilele, o carte despre Maria
Magdalena poate, deopotrivã, incita ºi
deconcerta. Aceasta, pentru cã, fiind în
lumea fake news, a falsului care trece
adesea drept adevãr, prejudecata în
abordarea acestui personaj
biblic este mai mare decât
dorinþa de a afla adevãrul.
Pentru mulþi, Maria
Magdalena este hetaira,
femeia desfrânatã care,
iertatã, s-a pocãit; pentru cei
puþini, Maria Magdalena este
Sfânta Maria Magdalena,
primul dintre apostoli, prima
cãreia i s-a revelat Iisus.
George Cãbaº trece
printr-un studiu riguros, cu
acribia documentului ºi
empatia cercetãtorului toatã
aceastã problematicã în noua sa carte
Sfânta Maria Magdalena. Glorie ºi
defãimare pentru cel dintâi. Hristos a
înviat!*. Anterior a mai publicat alte lucrãri
cu subiect teologic: Pãrinþi contemporani
din Sfântul Munte Athos (2011), Pagini
de Pateric românesc (2012), Întâlniri în
þara sfântã (2012), Pãrinþi contemporani
din Sfântul Munte Athos, II (2014).
Lucrarea dedicatã Sf. Maria
Magdalena are un puternic caracter po-
lemic, George Cãbaº dovedind o adevãratã
vocaþie pentru polemos, cearta de idei,
þinta lui fiind mereu aflarea ºi revelarea
adevãrului din faldurile înºelãtoare ale
construcþiilor luxurioase, care, sub
camuflajul reinterpretãrii moderne ºi
postmoderne, deconstruiesc, de fapt, ºi
escamoteazã o întreagã tradiþie
* George Cãbaº, Sfânta Maria Magdalena. Glorie
ºi defãimare pentru cel dintâi. Hristos a înviat! ,
Editura Anastasis, Sibiu, 2020
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Ana Dobre
consolidatã în urma unor ample dezbateri
clarificatoare. De aceea, demersul sãu
interpretativ este, totodatã, ºi o incursiune
în istoria creºtinismului ºi a Bisericii. În
dezbaterea polemicã, sursa principalã, pe
care-ºi construieºte persuasiv
demonstraþia, o constituie textele sacre –
Biblia, în primul rând, apoi
lucrãrile pãrinþilor Bisericii,
ale cercetãtorilor aleºi dintre
cei care nu eludeazã cu bunã
ºtiinþã adevãrul, dintre cei
care nu se folosesc eclectic
de situaþii ºi idei doar pentru a
încãpea în tiparele gândirii lor
contorsionate de noua
ideologie a neogno-sticismului
sau a New Age –ului.
Dorindu-ºi sã clarifice
controversa legatã de
receptarea ºi înþelegerea Sf.
Maria Magdalena în
catolicism ºi în ortodoxism, Geoge Cãbaº
adoptã construcþia riguroasã, structurând
cartea pe ºapte capitole ca ºapte trepte spre
revelarea adevãrului, ca ºapte coloane
dorice, necesare susþinerii întregului
edificiu ideatic: Icoane, Picturi – sãbiile
cuvintelor, Lucrãturi, Þesãturi, Dansul
codurilor, GHIDuºii – gnozã ºi blog,
Addende – cãrþi ºi teme, cartea devenind,
în acest fel, „un veritabil proces de
conºtiinþã al omului contemporan”.
Punctul de plecare în demersul
investigativ, aºezat sub steaua adevãrului,
îl constituie momentul originar al
Rãstignirii ºi Învierii lui Iisus aºa cum se
reflectã în cele patru Evanghelii. Con-
form acestora, Maria Magdalena este
prima cãreia Mântuitorul i s-a revelat,
deºi nu lipseºte sugestia cã Maica
Domnului ar fi fost prima.
(continuare la pagina 66)
57
 ARS LONGA
UN SCRIITOR ªI GATA
Mircea Andrievici (1939–2011)
Preluând o zicere a lui Cicero (43 î.Hr.)
dintr-un articol de ziar – „Vremurile sunt
grele. Copiii nu-ºi mai ascultã pãrinþii ºi
toatã lumea scrie cãrþi” –, în volumaºul
sãu de memorii Clipe de viaþã (2010),
scriitorul militar Mircea Andrievici se
întreba cinstit: „Chiar aºa, pentru cine ºi
pentru ce scriu?” Ca sã-ºi rãspundã tot el,
oarecum nedumerit: „Nu ºtiu
ºi nici nu caut rãspuns. Scriu
ºi gata. Cineva poate va avea
curiozitatea ºi rãbdarea sã mã
citeascã. Dacã nu, atâta
pagubã!” Dupã care o face
pe modestul, cumva
încercând sã se ºi scuze: „Nu
dezvãlui cine ºtie ce secrete
ºi nici nu vreau sã-l
impresionez pe cititor. Nu am
nici prea mult talent literar.
Din când în când, îmi revãrs
pe hârtie supraplinul
amintirilor ºi nostalgiilor. Nu
am nici orgoliul de a-mi vedea tipãrite
trãirile. Atunci? Aºa cum am mai spus,
scriu ºi gata.” (Mircea Andrievici, Clipe
de viaþã: un fel de memorii, Editura Arhip
Art, Sibiu, 2010, p. 8).
Pe undeva, Andrievici este un scriitor
tomnatic, împins cãtre masa de scris de
criza existenþialã specificã oricãrui
intelectual de acþiune care deºi mai avea
câte ceva de spus pe linie profesionalã,
odatã cu trecerea în rezervã (pensionarea)
se trezeºte subit cã de unde pânã atunci
se aflase în fruntea bucatelor, beneficiarul
tutoror onorurilor posibile ºi imposibile
mai mult sau mai puþin simulate, fix peste
noapte este ignorat ºi uitat în magazia de
„vechituri” pânã la loc comanda, aparent
fãrã nicio explicaþie: „În zilele de dupã
pensionare, nu am fost prea surprins –
de altfel, mã aºteptam – sã constat cã
disponibilitatea mea de a-mi împãrtãºi
experienþa ºi sentimentele nu interesa
58 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dan Gîju
aproape pe nimeni.” ªi cum „tot mai des
îmi revin în minte secvenþe din viaþa mea,
cele mai îndepãrtate fiind mai clare decât
cele recente”, în lipsã de ceva mai bun,
se apucã sã-ºi contabilizeze amintirile ºi,
întrucât mai mereu avusese contacte
aparte cu presa – a fondat ºi reviste de
specialitate („Cutia Pandorei”, 1992) ori
umoristice („Soldatul
Neaþã”, în 2001), a
colaborat ºi la unele ziare
civile – sã le punã pe hârtie.
Astfel s-a nãscut ideea
unora dintre cãrþile sale,
îndeosebi de amintiri fie ºi
romanþate, poeziile având la
bazã, cum lesne se poate
deduce la un prim contact
cu lirica sa, o cu totul altã
scânteie de aprindere decât
în cazul publicisticii ºi al
prozei în genere, de regulã
o întâmplare cotidianã trãitã
ori preluatã din auzite, sursa inspiraþiei
fiind rareori localizatã în afara mediului
cazon. Om al faptelor aºadar, bun
teoretician ºi, pe de altã parte, specialist
al cuvântului scris ºi rostit, Mircea
Andrievici se exprimã pe hârtie simplu ºi
direct, fãrã arabescuri inutile, cum se
întâmplã în cazul epigonilor care cautã cu
disperare o brumã de originalitate, vezi
Doamne, aºa cã nu trebuie sã ne mire stilul
oarecum regulamentar-ºcolãresc, ca de
manual, cu descrieri cursive ºi bine aduse
din condei, de militar înzestrat cu darul
observaþiei: „La intrarea în Predeal,
drumul ce duce la Rucãr se desparte de
ºoseaua mergând spre Braºov. Pentru
turistul amator, dar ºi pentru împãtimiþii
muntelui, locurile ºi-au pãstrat frumuseþea
sãlbaticã. În stânga, înãlþimile Coºtilei ºi
Caraimanului sunt dominate de «racheta»
antenei de televiziune ºi de Crucea Eroilor.
O liniºte binefãcãtoare îmbracã locurile.
 Doar pâraiele sparg cristalin tãcerea,
clipocind în scurgerea lor zglobie din
piatrã în piatrã. De multe ori cãlãtorul,
sãtul de betonul ºi fumul oraºului, poate
urmãri încântat caprele negre zburdând
pe þancuri. Pãdurea de brad radiazã o
luminã întunecatã, misterioasã. Cãldura
verii face loc aici unui aer plãcut, uºor
rãcoros, puternic ozonat ºi combinat cu
parfumurile florilor de pãdure, adevãrat
elixir distilat în retorta naturii. Pe drumul
ce duce la Rucãr, prin Pârâul Rece, prin
acest tãrâm de basm, o Dacie crem zorea
spornic la drum. Motorul scotea un
zgomot abia sesizabil, iar eºapamentul
aproape cã nu scotea fum. La volan un
om în vârstã de circa cincizeci–ºaizeci de
ani conducea prudent, bucurându-se de
aerul de munte ce pãtrundea în autoturism
prin geamurile deschise. Era masiv ºi înalt,
umplând bine locul ºoferului, cu o faþã
cândva frumoasã, acum brãzdatã de
încercãrile vieþii. Doar conturul buzelor
indica senzualitate ºi încãpãþânare.
Vremea îl ninsese poate prea de timpuriu,
albindu-i pãrul cândva castaniu. În
apropierea unui izvor omul opri maºina,
se dãdu jos, fãcu câteva miºcãri pentru a
se dezmorþi ºi bãu apã. Aceste gesturi au
fost fãcute cu religiozitatea împãrtãºaniei.
Felul cum se miºca, o anumitã þinutã
trãdau fostul militar. Îmbrãcãmintea
amintea de uniformã. Purta un pulover cu
guler rulat, o scurtã kaki cu epoleþi fãrã
galoane, bine strânsã pe talie cu un cor-
don, pantaloni panã ºi bocanci din iuft.
Refãcut dupã aceastã pauzã, omul
consultã o hartã turisticã ºi, fluierând un
marº din Faust, se reinstalã la volan ºi
porni la drum. Cine este acest personaj?
Prietenii îi ziceau Bãtrânul, era colonel în
rezervã ºi pânã la pensionare comandase
o unitate specialã, calitate care îi atrase o
oarecare notorietate în armatã prin unele
acþiuni spectaculoase desfãºurate. Foarte
studios, un adevãrat om al cãrþii, fãrã a fi
ºoarece de bibliotecã, Bãtrânul se
impusese prin iuþeala cu care aplica ideile
noi în practicã. Acum era propriul sãu
stãpân, cum îi plãcea sã spunã ºi aspira
în secret sã mai fie de folos armatei.”
Fragmentul este decupat din chiar debutul
romanului Glasul lui Zamolxe tipãrit –
dacã e sã ne luãm dupã o dedicaþie – prin
1996, în tiraj limitat, pe o maºinã a unitãþii
speciale pe care o comandase pânã relativ
recent ºi oferit exclusiv rudelor ºi
prietenilor apropiaþi, între care ºi actualului
general de brigadã (r) Ionel Dumitrescu,
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
el însuºi autorul unor cãrþi nu lipsite de
valenþe literare, prin a cãrui amabilitate am
intrat temporar în posesia „operei”
semnalate aici. Mai înainte însã de a con-
tinua cu „opera”, sã reluãm un mic frag-
ment din Istoria presei militare, vol. II,
2016, p. 396) vizavi de înfiinþarea, la 27
decembrie 1969 (ca urmare a
evenimentelor din august 1968, din
Cehoslovacia, când s-a remarcat cã
sovieticii au distribuit în mod accidental
fluturaºi tipãriþi în limba românã) a
Grupului Tehnic de Propagandã Specialã
(GTPS) – constituit ca unitate corp aparte
în 1971 (U.M. 02487) –, în subordinea
secretarului adjunct al Consiliului Politic
Superior al Armatei ºi ºef al Direcþiei de
Propagandã ºi Culturã, în scopul
„contracarãrii rãzboiului psihologic”, mai
exact a „propagandei speciale” inamice.
Ulterior, dupã Revoluþie, dar cu deosebire
mai cãtre anii din urmã, vizându-se
interoperabilitatea tot mai concretã cu
NATO, unitatea ºi-a tot schimbat
denumirea, din august 2006 de pildã
vorbindu-se de Centrul de Operaþii
Psihologice (COP), însã dincolo de toate
acestea rãmâne faptul cã încã de la
înfiinþare grupului (1969) ºi pânã în 1995,
deci mai bine de un sfert de veac, comanda
a asigurat-o colonelul inginer Mircea
Andrievici, scriitorul prezentat aici ºi de
la a cãrui dispariþie se vor împlini, nu peste
mult, zece ani. Conform datelor lapidare
inserate de prietenul sãu Ionel Dumitrescu
într-o carte omagialã dedicatã
transmisioniºtilor (Ionel Dumitrescu, La
raport „...soldatul ºi generalul”, Editura
A.G.I.R., Bucureºti, 2018, p. 49 ºi urm),
era fiul lui Constantin Andrievici (fost
cãpitan în Regimentul 42 Artilerie din
Lugoj) ºi al Olgãi, funcþionarã la Tribu-
nal. La terminarea rãzboiului, tatãl sãu a
fost „deblocat”, adicã dat afarã din
armatã, fãrã nicio explicaþie ºi fãrã niciun
drept, punându-i-se o singurã întrebare
„Ce aþi cãutat la Rãsãrit?”. Copilul Mircea
ºi-a fãcut studiile primare ºi gimnaziale
(ciclurile I, respectiv al II-lea) la Lugoj,
în ºcoala ce purta numele marelui Ion
Vidu, iar liceul l-a absolvit, cu diplomã de
maturitate (bacalaureat), la ªcoala Medie
de bãieþi nr. 2, azi Colegiul Naþional
„Coriolan Brediceanu”. În 1956, a intrat
în ªcoala Militarã de Ofiþeri Activi de
Transmisiuni din Sibiu, pe care a absolvit-o
în septembrie 1959, fiind avansat la gradul
de locotenent. A fost repartizat la
Batalionul de Transmisiuni al Corpului 1
59
Apãrare Antiaerianã din cadrul Co-
mandamentului Apãrãrii a Teritoriului, în
funcþia de comandant de pluton (ofiþer de
serviciu pe transmisiuni, indicativ 809),
iar în 1961, la ordin, ajunge în garnizoana
Ploieºti, ca ºef al Centrului de Emisie din
Batalionul de Transmisiuni al Diviziei 7
Apãrare Antiaerianã. Dupã numai un an,
ajunge ºef al transmisiunilor la Postul nr.
5 Radiotehnic din Turda, aparþinând
Batalionului Radiotehnic de la Cluj, din
subordinea diviziei antiaeriene de la
Timiºoara. A activat aici pânã în 1964,
când intrã la Academia Tehnicã Militarã,
a bsolvitã ºase ani mai târziu. În anul 1969,
s-a cãsãtorit cu Rozalia Marian, inginer
chimist, cercetãtor ºtiinþific, autor ºi
coautor la mai multe brevete de invenþii
ºi/sau inovaþii, împreunã având o fiicã,
Lucia-Ioana. În cartea sa Clipe de viaþã,
un fel de memorii personale, Mircea
Andrievici scria: „În 1996, ceva s-a rupt
iremediabil în mine când mi-am pierdut
soþia. Singura razã de soare care îmi
lumineazã viaþa este acum fiica mea,
Lucia-Ioana, care a devenit inginer
chimist, ºi-a luat masteratul ºi este
doctorand în ºtiinþe chimice”. La
absolvirea facultãþii, cãpitanul inginer
Mircea Andrievici a fost numit
comandantul unitãþii speciale de
propagandã specialã (rãzboi psihologic)
arãtate mai sus (funcþie de colonel).
Unitatea fiind nou înfiinþatã ºi cum românii
au „bunul” obicei ca la fiecare schimbare
de regim sã distrugã tot ceea ce au realizat
înaintaºii, în cazul de faþã tot ce se
realizase în materie de propagandã la
inamic în cele douã rãzboaie mondiale,
þintind implicit trecerea pe linie moartã a
specialiºtilor ºi punerea la index a
bibliografiei lãsate de aceºtia, comandantul
Mircea Andrievici a plecat „de la zero, la
propiu ºi nu la figurat”, Dumitrescu
reþinând c㠄în cei douãzeci ºi cinci de
ani, cât a comandat unitatea cu
competenþã ºi profesionalism, înconjurat
de cadre foarte bine pregãtite, a realizat,
pe proiecte proprii, în atelierele unitãþii,
peste cincizeci de autospeciale de mare
complexitate, blindate sau instalate pe
autovehicule de mare capacitate; dintre
mijloacele fixe astfel realizate nominalizãm
numai Studioul de Televiziune ºi Centrul
de radio-recepþie, realizãri la nivel con-
ceptual ºi tehnic occidental. Sub comanda
sa a fost pus în funcþiune postul de radio
Gloria al armatei române, la 14 iulie 1993,
Ziua Transmisionistului, acelaºi an în care
60 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
a fost editatã ºi revista «Transmisionistul
120», la care Mircea Andrievici a fost
redactor-ºef adjunct, la fel ca ºi ziarul
«Transmisionistul 123», trei ani mai
târziu... Este fondatorul revistei «Cutia
Pandorei», care apare o datã pe an, de
Sfântul ªtefan, ziua unitãþii. [...] Colonelul
inginer Mircea Andrievici se numãrã, pe
drept, printre fondatorii armei psihologice
din Armata României. A fost propus la
gradul de general, pe drept, ºi pe merit o
spun cu siguranþa celui care i-a stat mulþi
ani alãturi, ultima oarã în anul 2008, când
arma Transmisiuni împlinea 135 ani de
existenþã. Unitatea a fost ºi a rãmas o
unitate de elitã a armatei române. Centrul
de Operaþii Psihologice (denumirea de azi
a unitãþii) a fost omologat NATO ºi a
primit cea mai înaltã calificare: «Gata de
luptã». În baza acestui calificativ,
elemente din aceastã structurã «luptã» în
teatre de operaþii militare la care armata
României este angrenatã. Dupã
pensionare, survenitã mult prea devreme
pentru un specialist de competenþa sa, s-a
dedicat unei pasiuni mai vechi, literatura.
A publicat într-un tiraj restrâns, romane
precum Glasul lui Zamolxe, 7, Întâmplãri
în munþi, Un rambo bãnãþean º.a. Este
coautor ºi tehnoredactor al volumului-al-
bum Atunci ºi acum, dedicat promoþiei
de ofiþeri activi de la Sibiu, din 1959. A
fost colaborator fidel ºi prolific al ziarului
«Reflector argeºean», a scos sãptãmânal
foaia «Dom’Miticã», care deºi într-un tiraj
mic, ajungea totuºi la Lugoj, la Piteºti, la
Sibiu, la Oradea ºi chiar la Strassburg.”
Modest, deºi oarecum conºtient de
valoarea sa, scriitorul Mircea Andrievici nu
se jeneazã sã-ºi facã un fel de autocriticã
ºi când este, dar ºi când nu este cazul, cã
de criticã în sensul propriu al termenului
sunt „calificaþi” suficient de mulþi samurai
în România de azi sã se ocupe. ªi nu numai
vizavi de prozã, ci ºi de poezie, Andrievici
are ceva de comentat: „Inspiraþia îmi vine
ºi pleacã haotic, dupã bunul ei plac.
Calitatea slãbuþã a rimelor mele, unele
reuºite ºi de cele mai multe ori nereuºite,
constituie pedeapsa mea ºi a celor care au
curajul sã mã citeascã.” (M. Andrievici,
Poezii, Editura Arhip Art, Sibiu, 2009, p.
5) De fapt, pedeapsã este la fel de bine
spus – în cazul fabulelor, al poeziile-pamflet
îndeosebi – ºi pentru cei avuþi în vizorul
ironic-necruþãtor al fostului comandant de
unitate specialã, exemplul cel mai la
îndemânã fiind Balada generalului Þac-
Þac, o relativ reuºit㠄adaptare dupã G.
 Topîrceanu” ºi dedicat㠄unui domn gen-
eral care ºi-a romanizat numele (?), bãnuit
de multe, inclusiv de faptul cã, la Revoluþie,
a fost reactivat... nu numai în funcþie”, în
fapt un anume A.M.C. (cu terminaþia...
numelui „românizat” în „þacu”, gura lumii),
în fond „kaghebist” de tranziþie din stirpea
cea mai impurã ºi poate cã tocmai de aceea
greu înstelat, într-o primã fazã, de însuºi
preºedintele Ion Iliescu (în 1990), mai apoi
ºi de urmaºii sãi la Cotroceni, probabil ca
rãsplatã pentru rezultatele deosebite în
îndeplinirea misiunilor primite de la
Moscova: Trec anii, trec lunile-n goanã/
ªi-n zbor sãptãmânile trec,/ Rãmâi
sãnãtoasã armatã/ Cã-mi iau „pensioara”
ºi plec.// Ce vremuri erau altãdatã,/ Ce
bine-am ºtiut sã le-apuc,/ Aveam un dosar
fãrã patã/ ªi lumea-mi zicea Kazaciuc. [...]
Ajuns colonel, eram mare,/ Aproape eram
de final,/ Dar se-ntâmplã o-ntâmplare,/
Cã era s-ajung în penal.// ªi azi mã
cutremur în mine/ Cum de-am scãpat
neatins./ Ieºit-am la pensie,-n fine,/ Curat,
curãþel ºi neprins.// Venit-a ºi ’89,
decembrie,/ Sorbeam o cafea la TV/ Când,
mã trezesc cã mã cheamã/ Un vechi
camarad KGB.// Am prins înc-un grad în
armatã/ ªi totul era iar normal,/ Dar,
Dumnezeu sã mã batã,/ Sãrii din nou peste
cal!// Am pus telefoane, o mie,/ Dar cui
nu i-am pus telefon?/ ªi nu ceream mai
nimica,/ Un pic de ciment ºi beton.// Visam
la o vilã romanã/ Pe-un loc de la fratele
ªbek;/ Voiam sã o fac de pomanã,/ Dar
toate visele trec.// Capitonasem cu vatã
biroul,/ Prestigiul sã-l am neclintit,/ C-aveam
obiceiul pârdalnic,/ Când dorm, sã le
sforãi cumplit.// Dar prinserã unii de ºtire,/
La pensie m-au scos înc-odat’,/ Cã cicã-i
mai bine-n oºtire/ De sforãi acasã, în pat./
/ M-apucã furia, acuma/ Pe mulþi aº popi
negreºit;/ Când toate mergeau ca ºi
strunã,/ Gheºeftu’, deodat’, s-a oprit.//
M-a dus pretutindeni puterea –/ Pe Witing,
pe Tei, la Comfort;/ Pe Grant, lângã birtul
lui Sbierea,/ La firma lui ªtrul de import./
/ Strãine! Veninuri amare,/ Voi nu ºtiþi
câte-n inimã port,/ Puterea pierdutã mã
doare/ ªi-s viu deºi par cã sunt mort!//
C-aºa îmi e viaþa, o goanã,/ Vreau totul
ºi vreau sã petrec;/ Rãmâi sãnãtoasã
armatã,/ Cã-mi iau „pensioara” ºi plec
(în Poezii, 2009).
În fine, dacã ar fi sã punctãm o reuºitã
pe drept cuvânt reprezentativã pentru
poetul vremii sale care orice s-ar zice
rãmâne colonelul Mircea Andrievici,
aceasta ar fi Fabula dosarelor, cu unele
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
rime (nu multe) cam forþate ºi puþin
ºchioape, ce-i drept, în acelaºi timp însã
nu atât inspiratã cât foarte sugestivã pentru
ceea ce se petrecea pe scena româneascã
atât de concret reflectatã în presã (cu
deosebire la televizor) în zilele când a fost
scrisã: Sus, în poianã,-i mare tevaturã,/
Discutã toþi aprins, peste mãsurã,/ Cã a
ieºit din scorburã, la soare,/ Un vraf
ascuns, de vechi dosare.// Ia sã vedem,
acu-i acu,/ Cine-a turnat la Bu-hu-hu?/
ªi cine s-a-nfrãþit cu dracu’/ Sã-l treacã
puntea Necuratu’?// Vulpoiul râde fals, pe
sub mustaþã,/ Privind cu duioºie la o raþã;/
Dosarul lui, de vechi agent,/ A ars de
mult, precum un Kent...// ªi lupu-i calm,
dar strigã tare:/ „Sã cercetãm ce-i prin
dosare!”/ O cârtiþã, de lângã el:/ „Hai,
demascaþi-l pe miºel!”// Toþi rãsfoiesc
hârtiile de zor/ Voind a-l ºti pe trãdãtor./
Într-un târziu, aflarã-n silã/ Cã tunãtoru-
i... Iepurilã!// Micuþul urecheat, de fricã,/
Semna orice, la o adicã,/ Iar vina lui va
fi mereu/ Cã este iepure, nu leu.// Aflã
apoi, suflarea din pãdure,/ Cã mielu-i
coadã de secure;/ Acesta prost, de foame
rupt,/ A spus ºi laptele ce-a supt.// ªi-aºa,
din vraful de dosare,/ Citit cu râvnã ºi
ardoare,/ Nimic nu s-a aflat din el,/
Decât de iepure ºi miel.// Iar cei ce-au
sângerat poiata/ Râdeau sã li se rupã
spata,/ Cã proºtii vor sã afle-acu’/ Ce-a
ars de mult la Bu-hu-hu.// Morala: Bu-
hu-hu! (Ibidem).
În afarã de romanul Glasul lui Zamolxe
(1996), de cãrþile amintite de generalul de
brigadã (r) Ionel Dumitrescu în volumul
sãu ºi de tot ceea ce am reþinut pânã aici,
scriitorul Mircea Andrievici a mai publicat,
apelând cu deosebire la un editor din Sibiu,
Amintirile unui lugojan: roman de aventuri
(în douã volume, Sibiu, 2009, dar poate
cã ºi alte volume necunoscute încã, datã
fiind situaþia sa cumva „special㔠ca militar
în activitate. Oricum ar fi însã, cred cã se
impune ca mãcar unul dintre volumele sale
de certã valoare, de pildã romanul Glasul
lui Zamolxe, care mi se pare destul de
reuºit, sã fie republicat de astã datã la o
editurã adevãratã, cu o prefaþã în care sã
se spunã câte ceva despre viaþa ºi opera în
genere a autorului ºi care sã fie distribuit
în câteva dintre marile biblioteci ale þãrii,
inclusiv în Biblioteca Militarã Naþionalã.
Urmaºii sãi din unitatea specialã pe care a
comandat-o cândva, ºi care am remarcat
cã-i poartã un respect nedisimulat, deºi-l
cunosc mai mult din legende, l-ar descoperi
mult mai aproape de adevãrata sa valoare.
61
 ARHITECTURI LUDICE
Lina Codreanu
VICTOR TELEUCÃ
POET AL ESENÞELOR (2)
Chiar ºi drumurile îºi au drumurile lor,
numai oamenii vin ºi pleacã pe drumuri strãine.
Victor Teleucã (Improvizaþia nisipului, 2006)
b. Atitudini neoexpresioniste în
lirica teleuceanã
Victor Teleucã îºi înalþã opera (cu o
tematica liricã complexã) pe un fundament
filosofic. Criteriul estetic al poetului
porneºte de la principii filosofice în care
se întrevãd reprezentãri kantiene despre
spaþiu ºi timp. Dacã spaþiul este perceput
obiectiv prin reveniri – Triunghiul Ocniþei
ca matrice existenþialã, timpul regenerator
este perceput prin ritmul interior al
existenþei ca „o curgere-n spiralã”, singura
abordare salvatoare fiind esteticul: „simt
timpul cum se surpã”; „mãsura vieþii – arta”
(Criza de timp).
Pe firul acesta poetul îºi arhitectureazã
volumul din anul 2000 – Piramida
singurãtãþii, figuraþia geometricã a
piramidei tãinuind istoria lumii asemeni
piramidelor egiptene. Inserþiile reflexive au
în vedere marile întrebãri ale cunoaºterii,
multe din ele raportate la cele douã categorii
filosofice menþionate. Aprofundatã liric în
poemul cu titlu oximoronic Adâncul
înaltului, categoria spaþiului devine abisalã:
„Obsesia adâncã a-naltului mã soarbe/ cu
nalt adâncul care mereu se adânceºte”. Din
locul unde „se naºte înaltul”, „din munþii
Ocniþei, unde / de sus […], de-acolo mã
cobor/ ºi când mã uit de-aici,/ de jos,
acolo-n sus,/ vãd nordul meu cu sudul
suprapus” (Obârºie). Supus îndoielii
carteziene, chestiunea „infinitului interior”
rãmâne nedescifratã în esenþa procesului
de (auto)cunoaºtere: „Existã jos ºi sus într-
adevãr?/ E-o întrebare-n care ne
descoperim.” (Existã jos ºi sus?); „Existã
ºi-un adânc de dincolo de-adânc?”
(Tandemul de râs-plâns). Jos-ul ºi sus-ul
teleucian, aºezate mai presus de percepþia
obiºnuitã, devin dimensiuni cosmologice,
ceea ce ne aminteºte de aceleaºi categorii
62 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
surprinse metaforic de Eminescu în
Luceafãrul: „Un cer de stele dedesupt /
Deasupra-i cer de stele” (s.n.).
Între atitudinile expresioniste se înscrie
dramatismul ideilor ce rãmâne povara liricã
biciuitoare necontenitã, fiindcã sufletul nu-
ºi aflã liniºtea în „oglinda din adânc”-ul
fântânii, cum ar zice Blaga, ci – gãsim la
Teleuc㠖 mântuirea sufletului abisal ca
„jertfã ideii pe care o porþi/ printre oameni”
ar sãlãºlui la origini, în „noaptea preistoricã”
ºi-n mitul biblic (Moment biblic).
Confraternitatea româneascã a creaþiei
lui Victor Teleucã conduce cãtre
Eminescu, Bacovia, Blaga pe care-i invocã
în poeme, tot aºa cum, în peisajul liric
contemporan, se regãseºte alãturi cu
Nichita Stãnescu, Grigore Vieru, ªt. Aug.
Doinaº, C.D. Zeletin. Din aceastã verigã
intermediarã, Victor Teleucã redire-
cþioneazã neomodernismul generaþiei sale
nu cãtre postmodernismul care-i limiteazã
ºi-i disipeazã personalitatea esteticã, ci
înspre un nou expresionism. În literatura
românã din Basarabia se desprinde drumul
sãu singular, al reflecþiei grave, strãin de
ludicul postmodern, prin care nu exclude
atitudinile altora ºi nu-ºi idealizeazã propriile
trãiri, dar îndrãzneºte accente noi,
atenþioneazã asupra posibilelor pãrþi
ascunse ale existenþei umane ºi cosmice.
Când „pe frontierã umblã înarmatã ºi
nerostitã comanda/ de-a trage” (Centrul
fatal) iar „pe Nistru se scrie/ faimosul
registru/ al setei ce curge cu apa de sus”,
neoexpresionismul sãu poate lua forma
unor reacþii contra vitregiilor istorice: „Am
venit sã rãstorn lumea. Dar lumea era
plãsmuitã de la început rãsturnat㔠(Ninge
la o margine de existenþã…). Refuzul ºi
dorinþa de a schimba lumea se încarcã de
accente revoluþionare ce amintesc de poetul
 american Walt Witman, care voia „a
întoarce ºi lumea pe dos” sau a rãzvrãtitul
Alexandru Macedonski, care îndemna di-
rect la zdrobirea sclaviei sociale, numai cã
Victor Teleucã nu scria la o vârstã a tinereþii
literare, ci la maturitate artisticã (în 2002,
avea 70 de ani), dupã ce fusese trecut prin
„furcile caudine” ale regimului bolºevic.
Laitmotivul furtunilor lãuntrice dintr-
un poem al tinereþii artistice nu lasã loc
îndoielilor privind tenacitatea în abordarea
unei atitudini de frondã neoexpresionistã:
„Azi mã întorc la furtunile mele
lãuntrice.”; „Mã întorc la furtunile mele/
tot neînvins,/ mã întorc la valul meu
zbuciumat ºi sãrat.”; „Azi mã întorc la
furtunile mele lãuntrice/ ºi nu-mi vine a
plânge,/ a râde acum se cuvine/ serios la
o vârstã a mea demult/ spulberatã.”; „Azi
mã întorc la furtunile mele lãuntrice/ ca
þãranul în mit, ca mugurul iarna în ram.”
(Mã-ntorc la furtuni).
Fascinat de crezul arzând, Poetul-
cãlãtor îºi urmeazã neabãtut calea: „eu am
un singur crez […]/ eu mi-am ales o cale,
poate cea mai grea,/ cum s-o explic – prea
dulce de amar㠖/ pe care-o þin deprins în
fiecare zi…” (Radiogramã).
Asumându-ºi destinul unui
„nesupus”, el nu se împacã nici cu lumea,
nici cu propriul ego bântuit de neliniºti
interioare, neîncãpãtor pentru bogãþia
gândurilor, fiindc㠄într-un Eu se adunã
carne ºi/ oase, gânduri ºi-angoa-/ se,
bucurii ºi durere/ ºi vremi vremuin-/ de
tãcere ºi/ cer/ domolit de furtunã”
(Marea), dupã cum se autoconfigureazã
într-o caligramã. Încã Ion Barbu, în
cãutãrile poemei ideale, simþindu-se
zãgãzuit de limite, considera c㠄Ar trebui
un cântec încãpãtor,/ Precum foºnirea
mãtãsoasã a mãrilor cu sare” (Timbru).
Deloc întâmplãtoare în denominaþia
ciclului-capodoperã din 2002 – Ninge la
o margine de existenþã... este
simbolistica marginii. Orice în lumea
asta fenomenologicã are o margine, chiar
ºi marginea îºi are marginea ei.
Temporalul vine cu „o margine de searã,/
când dã luna sã rãsarã”, spaþiul Ocniþei
are o margine „unde deocamdatã s-au
pus numai flori”, în vis, munþii ating
marginea oraºului. Ambele dimensiuni
uman-universale sunt integrate metaforei
„la o margine de existenþã”. Finish-ul
cursei vieþii este marginea (istoricã),
limitã care pare sã nu permitã deplasarea
mai departe nici cu un pas, nici cu o
clipã. Eul poetic blagian, privind lumea
de la aceeaºi margine a existenþei este
tentat sã depãºeascã hotarul pentru a
scruta abisul de „dincolo”: „M-aplec
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
peste margine:/ nu ºtiu – e-a mãrii/ ori a
bietului gând?// Sufletul îmi cade în
adânc/ alunecând ca un inel/ dintr-un
deget slãbit de boalã./ Vino sfârºit,
aºterne cenuºã pe lucruri” (Un om s-
apleacã peste margine).
Conform unei viziuni filosofice
personalizate, poeþii disociazã dialectic
antonimia mãrginire-dezmãrginire prin
ducere, ca „mare trecere”, ºi întoarcere,
ca regresiune fiinþialã. Blaga, protector al
misterelor lumii, închide „cu pumnul toate
izvoarele, pentru totdeauna sã tacã, sã
tac㔠(În marea trecere), percepe sensul
invers al vieþii („În somn sângele meu ca
un val/ se trage din mine/ înapoi în
pãrinþi.”, Somn) ºi invocã Divinitatea:
„Opreºte trecerea, ºtiu cã unde nu e
moarte, nu e nici iubire, – ºi totuºi te rog:
opreºte, Doamne, ceasornicul cu care ne
mãsuri destrãmarea” (Motto pentru vol.
În marea trecere). Somnul de dinaintea
naºterii, starea de increat sunt expresii ale
fericirii, în viziunea lui Blaga, dar ºi a lui
Ion Barbu („Cã vinovat e tot fãcutul,/ ªi
sfânt, doar nunta, începutul”, Oul dog-
matic). Totuºi, venirea în „lumin㔠nu se
face prin voinþã proprie, chiar dacã
„marea trecere” e avivatã de miracolul
iniþiatic. Întoarcerea în increatul labirintic
însã, devine o experienþã metafizicã, prin
care se depãºesc limitele cronotopice.
Intemperiile vieþii aduc ºi iubire, ºi
speranþã, ºi beatitudine, dar mai pregnante
par dezamãgirile, sfâºierile lãuntrice,
durerile, îndoiala. De aici porneºte
neliniºtea metafizicã a eului liric blagian
(„De ce m-ai trimis în luminã, mamã, de
ce m-ai trimis?”, Scrisoare) ori
rugãmintea pescarului Iona din piesa
omonimã a lui Marin Sorescu („Mamã,
mai naºte-mã o datã!”).
În cãutare ascensionalã a sensurilor
nedesferecate ale vieþii ºi universului
lumesc, la rându-i, Victor Teleucã pune
culminaþia împlinirii fiinþiale sub semnul
întoarcerii în nemãrginire, echivalentul
transcendental al stãrii edenice (de
increat). Acceptã jocul de-a moartea
aproape la modul arghezian (De-a v-aþi
ascuns…), însã îl surprinde confruntarea
cu nemãrginirea: „Odatã ºi odatã era
nevoie sã dispar undeva./ ªi-acest undeva
pentru mine-i/ o noapte adâncã […]/ ªi
mã trezesc faþã-n faþã cu nemãrginirea.//
Nemãrginirea ºi eu – un lucru ciudat./ Prin
nemãrginire aleargã vuind veºnicia”
(Clipa de vârf). Atitudinea liricului
existenþialist e similarã cu a psalmistului
arghezian, care, cãutând dovezi materiale
despre existenþa lui Dumnezeu, descoperã
cã semnul divin era chiar harul creaþiei
63
cu care fusese înzestrat. În cãutarea-i
asiduã, eul poetic teleucean descoperã
nemãrginirea în cercul abisal al propriei
fiinþei multiplicate în alter-ego-uri nefinite:
„eºti nemãrginit, cã/ eºti ºi totuºi nu, cã-n
locul tãu gândeºte un alt/ ca tine ºi-ntrebi
cine-i acolo, ºi nu rãspunde/ nimeni, ci
doar numai ecoul atunci când umple golul/
ºi timpul se contractã, într-adevãr […]”
(Rãsãrit de Luceafãr). Se subînþelege cã
într-o viaþã cu ademeniri minunate ºi
limite dezarmante se aflã un Tot imposibil
de explorat în gradul cel mai înalt în timpul
predestinat dãinuirii. Formele infinite de
Eu nu se aflã dincolo de marginea marginii
vieþii, ci sãlãºluiesc între marginile
existenþei, înlãuntrul „cercului strâmt”,
cum spunea Eminescu, fapt intuit cu
luciditate într-un fragment
Amplitudinea (mea) de nisip, din vol.
Improvizaþia nisipului (2006): „Ceva se
opune în mine ºi aceastã opoziþie e cu mult
mai puternicã decât mine, de parcã în ea
ar fi eul-prim, iar în mine – ºtiutul alter
ego. Pânã la urmã, oboseala mã doboarã,
dar, din moment ce trece frontiera
somnului, încrâncenarea dintre a face ºi
a nu putea face sau a nu vrea (sã se facã)
creºte pânã la coºmar ºi atunci mã trezesc
ºi rãsuflu uºurat cã am scãpat de
coºmarul mult mai real decât cel din
realitate. Cel din subconºtient e mai
sãlbatic, mai necontrolat, fiindcã mai jos
se întinde nemãrginirea inconºtientului
cuprins de întuneric, de beznã”.
Descoperim aici o rãzvrãtitã rãsturnare de
percepþie a lumii vãzute în simultaneitate
prin lentile convexe ºi concave, unde se
rânduiesc clepsidric o sumã de opoziþii
ale cãror „margini” se ating, chiar se
întrepãtrund: eul cu alter ego-ul, susul
cu josul, înaltul cu adâncul ori
conºtientul cu subconºtientul.
Alegerea întoarcerii pe cãile
impalpabile ale conºtiinþei, amintirii,
stãrilor onirico-meditative presupune
descãrcarea de energii ºi devine semnul
refuzului stãrii de fapt. Coºmarul din
subconºtient „e mai sãlbatic, mai
necontrolat, fiindcã mai jos se întinde
nemãrginirea inconºtientului” (s.n.) ºi
devine un antidot de anihilare a realului,
însã face ca fiinþa vie sã rãtãceascã ºi sã
se destrame în abisuri indescifrabile. Ceea
ce poate substanþializa cheia metaforei
existenþiale într-o originalã viziune
poeticã. Încercarea autoscopicã de
percepþie a realitãþii prin subconºtient, de
redobândire a ego-ului prin dedublare cu
alter-ego ori cu multiplicãri de Eu, e o
atitudine care dezvoltã semnificaþii
neoexpresioniste de la începuturile
64 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
artistice (Întoarcerea dramaticului Eu,
1983) pânã la volumele postume apãrute/
reeditate în deceniul aproape încheiat.
În dialogul cu divinitatea, din poemul
Argument pentru poezia „Redã-mi
iubirea”…, poetul invocã înlesnirea
alunecãrii îndãrãt, dinspre ultimul moment
trãit cãtre clipa intrãrii în povestea numitã
viaþã. E o cale dez-iniþiaticã, hyperionicã,
din prizonieratul existenþial împovãrat de
umbrã, îndãrãt, înainte de începutul
cercului (mãrginit, prin definiþie), în
dezmãrginirea (ca spaþiu liric adimensional)
pe care o cere cu smerenie: „Redã-mi
iubirea, Doamne, ºi îþi întorc credinþa,/
redã-mi nemãrginirea pe care mi-ai luat-o/
din dreptul meu la viaþã ce astãzi se re-
duce// la umbra singularã ce-o port ºi n-o
– pot duce”. Simþind cum „toatã cãldura
pãmântului din adâncuri/ îmi trece prin
sânge/ ca durerea plãcutã a dragostei”
(Clipa de vârf), prin reconfigurarea
artisticã, eul liric sperã la revenirea în starea
de pãmânt ori mare (Marea), materii
primordiale care, în mod natural ar reporni
ciclul vieþii în lume. Dacã umbletul pe
drumul-destin este un dat, o constrângere
iniþiaticã a voinþei „trecãtorului”, calea
înapoierii în nemãrginire (neexistenþã) este
un act volitiv de experienþã metafizicã: „ºi-
am înþeles: timpul curge invers,/ fãrã vreun
compromis,/ toatã noaptea cineva mã
strigase prin vis” (s.n.) (Iona ºi Chitul).
Nu e gestul nebunesc de întoarcere a
curgerii timpului mãsurabil de orologiul
lumii, ci starea profund reflexivã despre
revelaþia cã infinitul se-ascunde în finit ºi
universalul în omenesc aºa cum sacrul este
disimulat în profan.
Dematerializarea eului, ca posibilitate
de ajungere la esenþa liricului se face lent
într-o tehnicã opusã curgerii „ca într-un
film invers/ când frunza se întoarce-n
pom ºi-atunci/ momentul-vârf devine
critic” (Tandemul râs-plâns), ceea ce
aminteºte de tehnica „picurãrii” („drip-
ping”), folositã de pictorii expresioniºti
americani în prima parte a sec. al XX-
lea pentru o insolitã exprimarea artisticã
a vibraþiilor emoþionale. Principiul
filosofic cantemirian al „creºterii ºi
descreºterii”, prin venirea în luminã ºi
întoarcerea îndãrãt, în „atmosfera
uitãrii”, e aplicabil materiei în
integralitatea ei. Pânã ºi o „operã de artã
– reflecteazã V. Teleuc㠖 îºi atinge ºi
ea punctul strategic al înãlþimii, apoi este
treptat datã uitãrii. Ea se întoarce îndãrãt
încet, depinde de paraºuta frumosului
care îi face cãderea mai înceatã ºi
planarea pe cer mai durabil㔠(Semnele
demiurgice ale prezentului indicativ).
 EU VÃ CITESC PE TOÞI
Florentin Popescu
ANTOLOGIILE, CA REPERE
ISTORICO-LITERARE (VII)
Cum era de dorit ºi de aºteptat,
Centenarul Marii Uniri din 1918 a prilejuit
o serie întreagã de manifestãri ºi în
domeniul literar. Între ele un loc aparte îl
ocupã tipãrirea unor antologii poetice,
cuprinzând creaþii ale scriitorilor care au
gândit ºi au vibrat la marele eveniment.
Astfel de cãrþi sunt cu atât mai importante
cu cât, dupã 1989, la nivel naþional poezia
patrioticã a cam fost marginalizatã.
Motivele se cunosc. Fascinaþi de propa-
ganda europenizãrii, pe de o parte,
întrucâtva sãtui ºi obosiþi de excesul de
texte închinate partidului unic înainte de
1989, pe de alta, editorii noºtri ºi-au
îndreptat atenþia în alte direcþii.
Dupã opinia noastrã s-a greºit ºi se
greºeºte în continuare. Poezia patrioticã
româneascã alcãtuieºte (a alcãtuit
dintotdeauna!) un patrimoniu literar fun-
damental, începând din zorii literaturii ºi
pânã azi. Ea nu poate fi nici ignoratã ºi nici
trecutã la indexul istoriilor care se vor scrie
de aci înainte.
Cine va avea curiozitatea ºi rãgazul s-o
cerceteze în evoluþia ei temporalã, va vedea
cã reprezintã coloana vertebralã a literaturii
noastre, aproape toþi poeþii care ne-au lãsat
o operã sã dãinuie în timp, au cultivat-o
cu rezultate de cele mai multe ori
excepþionale. Dacã ar fi sã ne gândim
numai la poetul naþional, la Eminescu ºi ar
fi de ajuns, deºi începuturile unei astfel de
poezii se situeazã cu mult înaintea lui.
În fine, asta este o discuþie care
presupune argumente, mult timp ºi – de
ce nu? – dezbateri mult mai largi decât într-o
cronicã de carte.
Revenind, însã, la antologiile lirice prin
care s-a omagiat Centenarul Marii Uniri din
1918, una ne-a atras în mod deosebit atenþia.
Este vorba de volumul „Unirea face
puterea”, alcãtuit de d-na Elena Armenescu
ºi a apãrut la Editura Libris Editorial în 2018.
D-na Elena Armenescu, cunoscutã pânã
acum mai ales ca poetã, ne-a propus ºi a realizat
un ambiþios ºi meritoriu act editorial, antologia
despre care scriem acum ºi aci cuprinzând
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
atât poezie cât ºi texte în prozã, mai exact
spus texte documentare, pe care
antologatoarea le comenteazã în partea întâi a
cãrþii sub genericul „Popas istorico-liric” –
capitol menit sã punã în luminã adâncile ºi
îndelungate rãdãcini ale ideii de Unire (Mihai
Viteazul – primul întregitor al teritoriilor locuite
de români, Rãscoale ºi revoluþii în
Transilvania, Urmãrile ºi ecourile rãscoalei,
Revoluþia românã de la 1848, Adunarea
Naþionalã de la Blaj, Proclamaþia de la Blaj,
Sfântul Andrei ªaguna, Unirea din 1859,
Societatea Academic㠄Arboroasa”,
„Societatea „Arboroasa”, Mihail Eminescu
ºi I. Slavici, Scrisoarea lui Caragiale cãtre
Vlahuþã, Marea Unire de la Alba Iulia,
cu inserarea principalelor documente care
au pregãtit-o).
Ca un pandant al cadrului istorico-so-
cial conturat cu exactitate prin documente
nu de prea multe ori puse în circulaþie,
aceastã primã parte a antologiei mai
cuprinde ºi subcapitolul intitulat „Poeþi
clasici care au cântat Unirea” (Andrei
Mureºanu, Vasile Alecsandri, Grigore
Alexandrescu, Gheorghe Asachi, ªt.O.
Iosif, C.D. Aricescu, Dimitrie Bolintineanu,
Mihai Eminescu, Andrei Bârseanu, Al.
Vlahuþã, Octavian Goga, Ioan S. Neniþescu,
Radu Cosmin).
În cea de a doua parte a antologiei,
mult mai bogatã în texte decât prima, au
fost grupate pe de o parte poezii, iar pe de
alta câteva texte ºi tablete în proz㠖 toate
rãspunzând tematicii generale.
Volumul se încheie cu un text al
antologatoarei, care ne prezintã, între altele
„Alianþa pentru Centenar”, alcãtuitã din
numeroase organizaþii culturale ºi obºteºti din
þarã, din Republica Moldova ºi din alte colþuri
ale lumii. Marii liste a acestora li s-a ataºat ºi o
prezentare (nesemnatã, probabil extras dintr-
un program mai larg) a acþiunilor ºi activitãþilor
Academiei Române în anul Centenarului.
ªi apropo de Academia Românã, nu
putem trece cu vederea nici faptul cã
Prefaþa cãrþii întocmite de d-na Elena
Armenescu este semnatã de dl. Ioan Aurel
65
Pop, preºedintele acesteia.
Sugestiv intitulat „Fascinaþia Marii Uniri”,
textul acestei veritabile porþi cãtre carte ºi
lecturã cuprinde o evocare istoricã a marelui
eveniment ºi – lucru important! – decente ºi
solid argumentate idei de combatere a ceea
ce d-sa numeºte „opinii istorice rostite de
amatori”, în evidentã contradicþie cu
„rezultatele cercetãrilor întreprinse de
specialiºti… ale profesioniºtilor autentici”.
„În privinþa temei noastre – scrie dl.
Ion Aurel Pop –, vom putea ajunge la o
concluzie simplã, bazatã pe surse: au fost
ºi români care nu au dorit România simplã
de la finele anului 1918, aºa cum au fost
state care nu recunoscut actele Unirii, dar
(continuare de la pagina 57)
Sfânta Maria Magdalena
Glorie ºi defãimare
Cum clarificarea acestui aspect este
foarte importantã în definirea statutului
Sfintei Maria Magdalena în imagistica ºi
tradiþia creºtinã, George Cãbaº insistã asupra
lui în primele douã capitole, coroborând
informaþii din surse diverse: Biblia, scrierile
Sf. Grigorie de Palama, Sf. Ioan Gurã de
Aur º.a. Ideea pe care o susþine este
construitã pe adevãrul reieºit din aceste
reflectãri, sintetizate persuasiv: „Evangheliºtii
s-au referit cu discreþie la Maica Domnului
în ceea ce priveºte întâmplãrile legate de
rãstignirea ºi Învierea Domnului”. Dimineaþa
aceasta originarã ºi auroralã a creºtinismului
are valoare iconicã. În tãlmãcirea Sf.
Grigorie de Palama, evenimentele au
simbolistica adevãrului. Dupã cutremur,
femeile venite în grabã au gãsit mormântul
deschis. Maica Domnului fusese prezentã
în toate acele momente, cãci pentru Ea se
deschisese acel „mormânt dãtãtor de viaþã”:
„...Fiindcã pentru ea, înainte de toate, ºi apoi
prin ea, toate cât sunt sus în cer ºi jos pe
pãmânt s-au deschis nouã; învãluit în beznã,
a putut vedea nu numai mormântul gol, dar
ºi cele din mormânt (giulgiurile ºi mahrama)
aºezate de o parte...”
Multitudinea interpretãrilor acestui
moment evidenþiazã douã ipoteze. Prima
se referã la faptul cã Iisus S-a arãtat Maicii
Sale cu mult înaintea Mariei Magdalena; a
doua se referã la faptul cã Mântuitorul a
ales-o pe Maria Magdalena, dãruindu-i
sarcina de a vesti cea dintâi Apostolilor
Învierea Sa. Acest fapt face din Maria
Magdalena Primul Apostol ºi o transformã,
aºadar, în Sf. Maria Magdalena, ca Apostol
al Apostolilor, un Apospol al iubirii, „cea
care nu se teme de nimic”, întrucât este
„miºcatã de iubire”. Ea este „o pildã care
66 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
majoritatea românilor ºi majoritatea marilor
puteri au fãcut-o. Aceasta este concluzia
realã care trebuie prezentatã publicului larg,
pentru cã ea a exprimat voinþa naþionalã.
Datoritã acestui ºuvoi al istoriei noastre,
ne strângem mereu energiile în locul
binecuvântat, cu nume simplu, fascinant
ºi copleºitor de frumos, cãruia poporul îi
zice Þara Româneascã”.
Nici cã se putea o mai adecvatã
introducere la un florilegiu de texte pe care
d-na Elena Armenescu are meritul de a le
fi adunat între coperþile unei cãrþi care, deºi
nu a fost comentatã în presa literarã aºa
cum ar fi meritat, nu va putea fi ignoratã,
în viitor, de istoria literarã.
ne invitã sã dãm avânt iubirii în faþa raþiunii,
a calculului”.
În reconstruirea imaginii iconice a Sf.
Maria Magdalena, Geoge Cãbaº aduce
argumente raþionale ºi afectiv-intuitive,
într-o sintezã convingãtoare prin calitatea
surselor, prin sinceritatea interpretãrii ºi
claritatea þintei, scopul nefiind niciodatã
eludat sau ocultat.
În caracterul compozit al lucrãrii –
interpretarea unor pasaje biblice, a lucrãrilor
pãrinþilor Bisericii, interviuri cu cãlugãri ºi
preoþi, delimitarea polemicã de tendinþa
postmodernistã a codurilor, a decodãrii
unor presupuse mistere ezoterice traduse
în limbajul exoteric al milenarismului sau
neognosticismului – se relevã dorinþa
cercetãtorului de a elucida adevãrul legat
de Sf. Maria Magdalena, de a aºeza
lucrurile în matca fireascã a lucrului bine
întocmit, bine fãcut.
La capãtul celor 590 de pagini dedi-
cate Sf. Maria Magdalena se relevã ºi
sensul subtitlului: „Glorie ºi defãimare
pentru cel dintâi” Apostol: glorie în
biserica ortodoxã care a privit-o empatic
ºi comprehensiv ca pe Primul Apostol;
defãimare în biserica romano-catolicã,
unde a rãmas femeia desfrânatã care s-a
pocãit, de unde ºi reinterpretãrile
milenariste din Codul lui Da Vinci al lui
Dan Brown sau lucrãrile lui Jane Lahr.
Lucrarea lui George Cãbaº, Sfânta
Maria Magdalena. Glorie ºi defãimare
pentru cel dintâi. Hristos a înviat!, este o
pledoarie pentru restabilirea ºi consolidarea
adevãrului în ceea ce o priveºte pe Sf. Maria
Magdalena, pentru dreapta credinþã, pentru
eterna disponibilitate a sufletului omenesc
de a primi revelaþia, de a nu rãmâne sclav
prejudecãþilor ºi adevãrurilor fabricate.
Pe câþi va convinge aceastã pledoarie?
N-aº putea spune. Pe mine m-a convins,
motiv pentru care împãrtãºesc acest
adevãr în aspiraþia justificatã a comunicãrii
ºi a cumenicãrii...
 ELOGIUL CÃRÞII
Octavian Mihail Sachelarie
EXPERIENÞA INIÞIATICÃ A LECTURII
Într-un dialog remarcabil intelectual cu
Paul Barbãneagrã, Cristian Bãdiliþã arãta,
pe bunã dreptate, cã filosoful ºi scriitorul,
omul de ºtiinþã Mircea Eliade nu putea trãi
practic fãrã cãrþi. Pofta aceasta nesãþioasã
pentru lecturã l-a urmãrit pânã în ultimele
clipe ale vieþii. Este cunoscut faptul cã
Eliade, în momentul atacului cerebral,
recitea cartea prietenului sãu Emil Cioran,
„Exerciþii de admiraþie“, mai exact portretul
pe care acesta i-l fãcuse aici.
Tânãrul Eliade citea orice, din
domenii diverse – ºtiinþele naturii,
biografii, literaturi strãine, cãrþi de
vulgarizare (popularizare). Lectura a fost
completatã, la 14-15 ani, de primele
încercãri literare – amintiri de cãlãtorie,
povestiri cu aventuri din Delta Dunãrii ºi
din munþii Carpaþi, dar ºi „Romanul
adolescentului miop“. Era îngrozit de
faptul cã nu va putea niciodatã sã
citeascã tot, mai ales cã avea probleme
cu vederea. Dupã cum mãrturisea în
„Memorii“, ajunsese sã citeascã o carte
pe zi, dar îºi dã seama curând cã în acest
ritm nu va cuprinde tot niciodatã (era
vorba de anul 1919). „Miopia galopantã“
era în strânsã legãturã cu cantitatea de
lecturã ingeratã. În mansarda atât de
dragã lui Eliade exista ºi o „bibliotecã de
scânduri“: „Prin clasa a VI-a, aveam deja
vreo 500 de volume, majoritatea din
«Biblioteca pentru toþi», «Minerva» ºi
«Lumen». Dar aveam ºi cãrþi mai
scumpe: «Souvenirs entomologiques» ale
lui J.H. Fabre, «Die Insekten» a lui
Brehm, tratatele de chimie, clasicii
transformismului, aproape tot ce
gãsisem din «Bibliotèque scientifique»,
volumele cu copertã roºie de la
«Flammarion» sau «Bibliotèque
philosophique» de la Félix Alcan...“. Asta
se întâmpla în 1922. Noaptea era o
perioadã tocmai bunã pentru citit, dar ºi
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
pentru scris: „Scriam noaptea. Pusesem
la punct o tehnicã pentru reducerea orelor
de somn, în fiecare searã dormeam cu
cinci minute mai puþin. Când am reuºit
sã câºtig o orã, - trecând, de exemplu,
de la ºase la cinci ore de somn – am
menþinut ritmul acesta timp de o lunã,
apoi reîncepeam. Numai cã atunci când
am trecut de la patru ore treizeci la patru
ore douãzeci ºi cinci, apoi la patru ore
douãzeci, am început sã dorm prost ºi
sã am ameþeli. A trebuit sã mã opresc...
Cu pãrere de rãu pentru cã simþeam cã
am atâtea lucruri de citit, atâtea limbi
strãine de învãþat“.
Aceastã sete neostoitã de lecturã de
cãrþi l-a urmãrit pe Eliade toatã viaþa.
„Memoriile“ sale, vor fi martorii unei
perioade fãrã precedent, din punct de
vedere cultural. Este o generaþie „liberã“,
excepþionalã prin formaþie, culturã, pa-
triotism ºi viziune asupra viitorului
României. Pentru aceste idealuri, nici un
sacrificiu nu este de ajuns. Iatã ce scria
Mircea Eliade, la 30 de ani: „Nu cred cã
voi putea uita niciodatã acea primãvarã
1937. În fiecare zi, afarã de vineri ºi
sâmbãtã, când þineam cursul ºi seminarul
la Universitate, mã aºezam la masa de
lucru imediat dupã dejun, pe la douã. Îmi
scriam articolul, dacã-l aveam de scris în
ziua aceea, mã apucam de ediþia Haºdeu:
de la 5 la 15 pagini (introducerea, adnotãri,
bibliografie), pânã la 10-11 noaptea.
Atunci curãþam biroul ºi mã întorceam la
roman. Scriam, pânã la 3-4 dimineaþa, 15-
18 pagini, pe care, uneori fãrã sã le mai
recitesc, le puneam într-un plic ºi lãsam
plicul în faþa uºii la intrare, ca sã-l poatã
lua bãiatul de la tipografie, dis-de-
dimineaþã. În fiecare zi se culegea capitolul
pe care-l scrisesem dis-de-dimineaþã. În
fiecare zi se culegea capitolul pe care-l
scrisesem cu o noapte înainte“.
67
 Lupta aceasta cu timpul a durat toatã
viaþa, iar Eliade a avut parte ºi de jocul
destinului: „Eliade a fost stãpânit pânã
la obsesie de carte, aceasta pentru cã
ea constituia pentru el un mijloc
privilegiat de a «ieºi din Timp», de a
«pune în valoare Moartea, conceputã ca
reintegrare»“. Dar ºi aici destinul
PUTEREA FICÞIUNII
În 2010, la 7 decembrie, Mario Vargas
Llosa, în faþa membrilor Academiei
Suedeze de la Stockholm, îºi rostea
discursul de acceptare a Premiului Nobel
pentru Literaturã, intitulat (cum altfel?)
„Elogiu cititului ºi ficþiunii“. Celebrul
scriitor peruan crede în puterea imaginaþiei
în societatea umanã, oricare ar fi ea,
exprimându-ºi convingerea în existenþa
unui efort concret, palpabil al literaturii
de ficþiune asupra lumii reale: „fãrã cãrþile
bune ar fi mult mai rãu, am fi mai
conformiºti, mai liniºtiþi, mai obedienþi,
iar spiritul critic care este motorul
progresului, ar dispãrea“.
Ficþiunea, în opinia scriitorului, este o
formã de protest la adresa unei existenþe
deloc mulþumitoare: „Asemenea scrisului,
cititul este o formã de protest faþã de
insuficienþele vieþii. Atunci când cãutãm în
ficþiune ce ne lipseºte în realitate, spunem,
deºi n-avem nicio nevoie sã spunem sau
sã ºtim, cã viaþa aºa cum e, nu ne potoleºte
setea de absolut, temeiul condiþiei umane
ºi ar trebui sã fie mai bunã.“
Puterea ficþiunii sugereazã infinite
posibilitãþi ºi inspirã acþiune, inclusiv
politicã. De aici ºi frica regimurilor
dictatoriale, materializatã în cenzurã:
„Dacã n-ar exista literatura de ficþiune,
CE AR FI FOST DACÅ
Ce impact ar fi putut avea Mircea
Eliade în societatea româneascã dupã
1944? Grea întrebare ºi greu rãspuns. Iatã
cum a rãspuns regizorul Paul Barbãneagrã
acestei întrebãri (se face referire la
perioada de dupã 23 august 1944, dacã am
fi trãit o adevãratã eliberare):
„Dupã ce fãcuse ocolul lumii, Eliade,
reîntors în România, s-ar fi recunoscut
în tradiþia unei þãri care era «a lui» ºi pe
care o purtase continuu în adâncul minþii
ºi sufletului: þara cu una dintre cele mai
vechi memorii din lume. Astfel, ar fi
existat posibilitatea unei interpretãri (în
funcþie de viziunea ºi de competenþa lui
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
hotãrâse, în mai multe împrejurãri,
altfel: atâtea note, manuscrise, caiete,
scrisori pierdute la Londra, în timpul
rãzboiului, surghiunite prin poduri uitate
din Bucureºti, „arse din nebãgare de
seamã la Paris ºi în sfârºit mistuite de
flãcãri la Chicago într-un incendiu
inexplicabil“....
am fi mai puþin conºtienþi de importanþa
libertãþii, de cât de mult depinde viaþa
noastrã de libertate ºi de cum se
transformã ea într-un coºmar, când un
tiran, o ideologie sau o religie þi-o calcã
în picioare. Cei care se îndoiesc cã
literatura nu numai cã ne cufundã în visul
frumuseþii ºi al fericirii, ci ne ºi deschide
ochii la toate formele de oprimare, ar
trebui sã se întrebe cum se face cã toate
regimurile hotãrâte sã controleze
comportamentul cetãþenilor de când vin
pe lume ºi pânã mor se tem atât de tare,
cã pun la cale sisteme de cenzurã ca sã
þinã lucrurile sub control, nescãpând de
sub supraveghere scriitorii independenþi“
Mario Vargas Llosa sesizeazã
echilibrul fragil al libertãþii noastre, dar
gãseºte ºi „leacul“ împotriva unui con-
trol discreþionar asupra individului ºi
societãþii: ficþiunea, de fapt literatura,
cartea ºi cititul. Sunt repere ale libertãþii,
greu de anilhilat. ªi mai este aici un mesaj
pe care scriitorul ºi-l asumã, acela al
necesitãþii ca omul de culturã sã intre în
„aren㓠ºi sã devinã conºtient de rolul sãu
social. Pânã la urmã literatura rãmâne „o
cãutare de sensuri“, acestea privite ca o
cãutare permanentã a omului într-o
existenþã destul de incertã ºi imprevizibilã.
Eliade), a memoriei indo-europene aºa
cum a supravieþuit ea, miraculos, în
România. Lucrul ãsta nu s-a întâmplat
ºi noi n-am putut trãi aceastã renaºtere,
acest moment de înflãcãrare. Eliade,
punând în miºcare, prin grupãrile de
studenþi, de cercetãtori, studierea ºi
reanimarea acestei tradiþii, mai precis,
conºtiinþa a ceea ce noi trãiam de milenii,
ne-ar fi ajutat sã ne dãm seama de
valoarea universalã a tradiþiilor carpato-
danubiene ºi bineînþeles de rãspunderea
la care aceastã adâncã înrãdãcinare ne
obligã..., «dar n-a fost sã fie, ar fi spus
cârcotaºul Cioran»“.
 PREZENTUL CONTINUU
GRAVITATEA POETICÃ
LA VREME DE RESTRIªTE *
Lumea în mare ºi lumea în mic trãieºte
prin evenimentele pe care le genereazã,
oamenii suportând consecinþele ca pe mere
dulci sau acre, dar rareori se întâmplã ca
un eveniment sã fie receptat artistic ºi sã
lase urme de naturã artisticã în viaþa de zi
cu zi, care zi cu zi se adunã în ceea ce
numim cu surprindere, Eternitatea. Tot
mapamondul a trãit la începutul anului curent
ºi continuã încã sã se
confrunte în acest iunie
(curent ºi el) cu virusul Covid
19 (nãscut adicã, în anul
trecut). Dar unii artiºti i-au
concurat pe istorici – lãsând
la o parte medicii ºi ceilalþi
specialiºti – dând la ivealã
mãrturii ale modului cum au
trãit ei, ca reprezentanþi ai
contemporanilor neînzestraþi
cu har artistic, exprimându-
se adicã pentru cei care au
perceput ºi au suportat la fel
de intens, izolaþi pe planurile
lor locale, colindul devastator al
înspãimântãtoarei molime globale („Mã rog
la tine Doamne, sã te-nduri/ Sã vezi ºi omul
dar ºi omenirea/ Aºa cum un copac þi-aduce
ºtirea/ Cã vine din noianul de pãduri.”
Cu bucurie neaºteptatã ºi surprizã peste
poate, aflu din cartea poetului Grigore
Grigore, intitulatã (altfel, cum?), Starea de
urgenþã, cã: „Ieºiþi din vise ne-am închis în
case/ De dor de noi tot spargem la oglinzi/
Eu mã vând mie, þie tu te vinzi/ Pe paturi
avem plumb, dar vrem mãtase// E ora
telefoanelor încinse/ Ne priponim urechile
ºi gura/ A dispãrut iubirea, dar ºi ura/ Ne-
mpovãrãm cu umbrele prelinse// Peste
ferestre – pânã-n steaua plus/ Vezi, Doamne,
LIBERTATEA noastrã sus?” (E-o vreme
cam ciudatã mi se pare). Iatã cum poetul
dintre noi a exprimat în mod fericit (s-au
mai întâmplat ºi câteva fericiri în toatã
cavalcada tristeþilor!) esenþa acestui
cataclism, sintetizând memorabil cu uneltele
* Starea de urgenþã, Editura Rora, Târgoviºte, 2020
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Corin Bianu
liricii, cãrþi întregi de istorie, medicinã,
statisticã º.a.! Dar piesa citatã parþial este
numai poarta prin care se pãtrunde în
echivalenþa poeticã a vieþii de zi cu zi a
contemporanilor, pentru cã isprava poetului
este în acelaºi timp ºi o cronicã consemnatã
cu uneltele aceluiaºi: „Mã gândesc la mine
ºi la viaþã/ Mã gândesc cã trece-o primãvarã/
ªi c-o sã rãmânem cu-o povaþã/ Cã vom
sta în case ºi la varã,// Mã
gândesc ce mult o sã ne
doarã/ Izolarea asta dubioasã/
Care a-nceput deja sã parã/
Din adânc de lacrimi triste
scoasã”.
A doua surprizã plãcutã
din partea de autorul
performanþei beletristice este
cã el nu ºi-a schimbat
instrumentarul de lucru (ºi
de recepþie), nici nu s-a
deplasat în vreun scop
vindicativ cine ºtie pe unde
sã ia alte materiale de
construcþie, nu ºi-a schimbat, cu alte
cuvinte, nici fondul liricii ºi nici înfãþiºarea
ei curatã, nepãtatã, cu care s-a afiºat din
totdeauna în faþa semenilor. Am spus-o din
clipa când i-am citit versurile în urmã cu
peste un sfert de secol, cã poezia lui
Grigore Grigore, vieþuitor în vechea cetate
de scaun a þãrii, Târgoviºte, are ca mate-
rial principal de construcþie, candoarea,
puritatea sufleteascã ºi moralã, poetul este
un rezoneur sensibil, aºa trãieºte ºi vede el
lumea omeneascã ºi pe cea naturalã. În
cartea aceasta sumbrã ºi tulburãtoare
receptorul liric reacþioneazã la impulsurile
exterioare nu în mod violent, agresiv, nu
atrãgând atenþia prin atitudini dinamice,
polemice, vituperante, ci suferind în
singurãtatea lui ºi oferindu-ne rezultatul
suferinþei sale, ca scoicile de soi nobil, care
neputând elimina grãuntele impur pãtruns
sub alveole, îl acoperã cu secreþie vitalã ºi
suferind în acest mod, creeazã perla,
minunea admiratã fãrã rezerve, despre care
69
prea puþini cunosc cã este consecinþa unei
suferinþe. Poetul nu s-a metamorfozat sub
impulsul nefast al cataclismului patologico-
social de proporþii mondiale într-un
pamfletar, aºa cum, pe bunã dreptate,
confraþi ai lui au reacþionat de pe poziþiile
lor proprii, nici nu ºi-a abandonat poziþia
din turnul de fildeº unde s-a instalat cu
drepturi depline, ci continuã sã ne
dovedeascã în felul sãu prezenþa activã,
participarea personalã la viaþa ºi creaþia
artisticã a omenirii.
Bardul nu cautã vinovaþi sã-i condamne
vehement, nu aratã cu degetul decât rareori,
pentru cã se exprimã cu atâta delicateþe de la
tribuna (ºi tribunalul) poeziei, încât ne face sã
ne simþim vinovaþi noi înºine, participanþii activi
ºi cei numai latenþi, pentru cã noi toþi, laolaltã,
oricare ºi de oriunde, am fost în stare de atâta
delãsare gravã ºi generalã, de unde nu mai
existã cale ºi loc de autoexcludere: „Moartea
a bãut pânã sã vadã/ Ca sã afle dacã astãzi
poate/ Bunãtatea ei sã ºi-o arate/ Sau la coasa
ei sã-ºi punã coadã”; „ªi-n haosul cuprins de
tot înaltul/ Vor creºte aripi noi din cele vechi/
Ce vor încinge pe sub roþi asfaltul/ ªi muzicile
care prin urechi// Ne vor împrospãta curând
auzul/ Sã înþelegem boala ºi abuzul.” „Calmi,
tot mai calmi suntem în disperare/ ªi mai tãcuþi
cãzând în rugãciuni –/ Unii clienþi la casa de
nebuni/ Alþii urcând pe razele de soare// Unii
mâncând ce le-a rãmas la fraþi/ Alþii doar icre
negre-n sãrbãtoare/ ªi-aºa din întâmplare-n
întâmplare/ Petrec ºi cei sãraci ºi cei bogaþi//
Cãci încãrcarea unei boli ciudate/ Ne pune în
genunchi, ne dã pe spate/ ªi ne închide-apoi
pe apucate/ Pe unii-n colivii, pe-alþii-n palate”.
E o atmosferã spiritualã apãsãtoare, sumbrã,
fãrã perspectivã imediatã: „Din vorbe-n vorbe,
trece câte-o ºtire/ S-a-mbolnãvit o pasãre
mãiastrã/ Dã semne grave de îmbolnãvire/
Chiar ºi-un copac crescut în curtea noastrã.”
„Înstrãinarea e deplinã/ ªi disperarea ne
desparte/ Întregul nu mai are parte/ Iar partea
nu are luminã,// Pãmântul nu iubeºte apa/ Nici
apa nu iubeºte focul,/ Se adânceºte zilnic
groapa/ În care-ncape tot norocul// Noi
suntem doar pioni cuminþi”...
Chiar când e vorba sã puncteze câte un
promotor al dezastrului universal apãrut pe
neaºteptate, autorul recurge la simboluri,
personalizeazã liric cauza, creând imaginea
poeticã a rãului manifest: „Vine un val de
grea singurãtate / De sus în jos, din faþã ºi
din spate,/ Sã ne cuprindã ºi sã ne arate/ Cine
pe cine pupã când mai poate// Cu ora ºi cu
ziua ºi cu anul/ Cu cel ce-aruncã toatã ziua
banul/ Cu-n prinþ de boabe coapte,
grandomanul/ Care-a mutat în vremuri noi
arcanul// Cã nu mai ºtie nimeni care-i rostul/
ªi nici nu mai pricepe adãpostul/ În care stã
închis mâncându-ºi postul/ Care-l dezbracã
70 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sã-ºi plãteascã costul// Încoronãrii lui la dus
nimicul/ În oastea care-n luptã-mpinge dricul”
(Vine un val de grea singurãtate). Iatã o poezie
la fel de clarã ca majoritatea celorlalte, numai
cã limpezimea acesteia e numai aparentã:
expresia „prinþul de boabe coapte” defineºte
peiorativ pe un neisprãvit, grandoman,
gogoman, care se joacã cu banii, având iluzia
cã este dintre cei puternici ºi a „mutat în
vremuri noi arcanul (a suprimat libertatea),
dar bogãþia lui e efemerã, iar el nu-i decât de
„boabe-coapte” – boabele de porumb coapte
pe plita sobei, cu care pe vremuri se hrãneau
þãranii din lipsa altui aliment mai acãtãrii...
Mai departe, „nimeni”, adicã oricare dintre
noi „stã închis mâncându-ºi postul/ Care-l
dezbracã sã-ºi plãteascã costul”; aici „postul”
este inspirat denumit, având ambivalenþa
„postului Paºtelui, Crãciunului” cu hrana pe
sponci ºi cea a „funcþiei”, care costã în mai
multe feluri. Finalul piesei precizeazã funest
cã e vorba de costul „încoronãrii lui la dus
nimicul/ În oastea care-n luptã-mpinge
dricul.” Va sã zicã ne-a cuprins „un val de
grea singurãtate”, care ne arat㠄cine pe cine
pup㔠cel de deasupra „aruncã banul”,
inconºtient cã în noile circumstanþe este doar
un „prinþ de boabe coapte” – falit ce doar
braveazã, se autoamãgeºte – în aceastã
degringoladã în care „nu mai ºtie nimeni”
dacã e la adãpost, unde oricum „stã închis
mâncându-ºi postul (viaþa grea, ca de
postire), ce trebuie totuºi achitatã pentru
„încoronarea celor pupaþi”, ei fiind
conducãtorii oºtii „care-n luptã-mpinge
dricul” adicã unica traiectorie la care s-a ajuns
este echivalenþa morþii, a neantizãrii traiului
omenesc, deºertãciunea deºertãciunilor...
Ca procedee stilistice uzitate,
predominã confesiunea personalã,
monologul poetic, cum este ºi firesc. De
multe ori însã, confesiunea intimã ia forma
unei rugãciuni triste: „ Doamne! Iartã-mi
astãzi o-ntrebare,/ Una dintre cele mai
mãrunte/ Cum sã urc câmpia pe un munte/
ªi pe munte-apoi sã urc o mare”, amintind
de truda neîntreruptã ºi inutilã a legendarului
Sisif, care se repetã în aceste zile ale noastre
la scarã planetarã, putând fi asimilatã vieþii
de azi a întregii omeniri; „Printre tãceri ºi
gânduri înnegrite/ Statui de carne vie
îmbrãcate/ În zile negre, nopþi întunecate/
ªi horopsiþi de micile ispite”. Invocarea lui
Dumnezeu, ca unicã soluþie viabilã, nu
calificã versurile din aceastã carte, drept
mistice, poetul trãieºte ºi se miºcã printre
oameni cu grija vieþii normale de azi ºi de
mâine, nu cu obsesia sacralitãþii, aceea de
a-l face pe om sã-ºi modifice condiþia proprie
ºi sã se apropie de cerul Divinitãþii.
(continuare la pagina 72)
 LECTURI
PEDEAPSA
TOT DE LA DUMNEZEU VINE!
Maturizarea ca poet a lui George Ioan
Canache l-a cãlit frumos ºi bine în arta scrisului,
încât, de data asta ca prozator, reuºeºte sã ne
ofere un roman, Marea mutã, editura
Bibliotheca, 2020, întins pe ultimele trei
decenii, ºi asta fãrã melancolii, ci cu reliefarea
dramaticã ºi concretã a toate câte se-ntâmplã
în þarã, faþã de ce speram noi cã vom trãi dupã
cãderea comunismului.
De la liniarul trai de pânã
în 90 la cel în ”salturi
democratice” de azi, România
s-a împãrþit în douã: bogaþi ºi
sãraci. Dar, în loc ca bogaþii sã
creeze locuri de muncã pentru
toþi cu ajutorul celor mulþi, au
creat bunãstare doar pentru ei.
Astfel þara a fost vândutã,
industria ºi economia jefuite ºi
distruse. În acest areal ne gãsim
cu evenimentele cãrþii la George
Ioan Canache. Personajele sunt
venite din comunism, cu
nãravuri vechi, amplificate ºi
slobozite de drepturile „democraþiei originale”
a lui Ion Iliescu cãruia îi aparþine sintagma.
Povestea începe cu descrierea celor douã
turnuri ale centralei termice, de unde,
centralistul fãrã a anunþa, pãrãseºte locul de
muncã plecând fãrã o direcþie precisã ºi
nemotivând mãcar printr-o înºtiinþare sau
demisie. Autorul nici mãcar nu ne face
cunoºtinþã cu numele lui, în capitolele ce vor
urma vom afla cã este Ionþã Sânmarin. În
contradicþie cu acesta, unchiul lui, Spiridon
înainte sã moarã, prin testament lasã întreaga
avere, ce nu era puþinã, tocmai celui mai
dezinteresat dintre nepoþi, adicã personajului
principal. Ionþã, artist în cioplirea pietrei, con-
structor de cruci din piatrã ( la comandã ) pe la
rãscruci de drumuri – era cu toate astea un om
sãrac. N-avea decât un Aro 244 cu ajutorul
cãruia cãra lespezi de piatrã, ucenicia în aceastã
artã fãcând-o pe când era fochist la centralã.
Evenimentele se desfãºoarã frumos, cu
stil, aproape uitãm cã faptele în mijlocul cãrora
trãim ºi noi ne sunt cunoscute, uimindu-ne
dibãcia cu care personajele autorului se
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Ioan Viºan
strecoarã în viaþa socialã nestânjenite de legi
ºi folosindu-se de puterea politicã ºi
administrativã. Cu viaþa acestui Ionþ㠖 om
plin de spirit – naratorul începe þesãtura vie a
cãrþii, aºezând personajul în ipostaza de om
cinstit trãind printre caractere de oameni pe
care nu le-a acceptat ºi nu le-a servit cu riscul
de a nu i se recunoaºte drepturile cetãþeneºti.
Autorul surprinde foarte
bine în romanul sãu toate tipurile
de caractere umane vii ºi tuºate
foarte vizibil pe cele corupte,
fãþarnice, mincinoase, vanitoase
ºi chiar criminale – caractere ale
unor oameni care, scãpaþi ºi
scãpãtaþi din comunism, devin
dintr-o datã lacomi, perverºi,
mincinoºi, delatori, mari corupþi
care se dedau la tot felul de
inginerii financiare distrugând ºi
profitând de marea industrie ºi
economie a þãrii. Alþii care se
dedau la pungãºii mãrunte, dar
periculoase. Odatã distrusã
economia, disponibilizaþii rãmaºi fãrã muncã se
rãspândesc precum furnicile prin toatã Europa.
Nici profitul Europei nu i-a scãpat autorului în
raport cu falimentul României. Un lucru
interesant: autorul pune pe muribundul Spiridon
la spovedanie sã-ºi recunoascã pãcatele; ”
pãrinte, zadarnic am înºelat, fãrã rost am minþit,
fãrã de trebuinþã am furat, la ce folos toatã aceastã
avere...!” O particularitate caragialeascã a textului
o reprezintã tipologia numelor proprii ale
personajelor cum ar fi; Ion Procopsitu,
Gheorghe Fasolescu, Raþã, Mãrãcine, Mierloiu,
Zeamã-Lungã, Pârjol, Castravete, Motãnel,
Limbutu, Tase Flatulescu sau Nuþi Fârlaifâs,
nume cu ajutorul cãrora autorul ilustreazã toatã
þesãtura vieþii sociale din zona subcarpaticã a
judeþului Dâmboviþa ºi parþial Prahova, în spe-
cial prezentându-ne frãmântãrile þãranilor de
dup㠒90 cu implicaþii în viitor. Cinstea, puritatea
sufleteascã, dragostea, sunt ilustrate prin cuplul
Magda ºi Ionþã, singurele personaje pozitive
într-o lume molipsitã de abuzuri ºi putere.
Caracterizarea celorlalte nume proprii, cât ºi
faptele personajelor exprimã deruta, haosul so-
71
cial, goana dupã înavuþire, decãderea moralã.
Nu lipsesc violul, adulterul, crima ºi cu atât mai
dramatic, în toate acestea sunt implicate în primul
rând persoane din sfera decizionalã. Abuzurile
în serviciu ºi abuzul de putere sunt întinse pânã
peste pragul bisericii. Nu lipsesc detenþia ºi
fabricarea de dosare penale pentru fapte
închipuite, adicã toate câte trãim noi azi.
Romanul se face distins prin stilul ºi compoziþia
literarã în care eroii cãrþii sunt aºa de bine
descriºi încât parcã ar fi cu toþii cunoºtinþe vii
ale autorului. Aºa cum fac scriitorii adevãraþi,
George Ioan Canache ºi-a studiat bine
personajele, niciun nume nu este întâmplãtor;
parcã ar fi cutreierat toate satele subcarpatice
ca sã le gãseascã ºi sã vadã cu ce se ocupã
fiecare. ªi, chiar dacã personajele întâlnite nu
au numele din carte autorul a avut grijã sã creeze
corespondenþa funcþionalã ºi o capacitate de
asociere exactã între calitãþile sau defectele
personajului ºi al numelui atribuit.
Acest fapt îi conferã un important spor de
autenticitate textului. Ionþã Sânmarin, cioplitor în
piatrã ºi autor al unor cruci din acelaºi material
cât ºi al bustului poetului local, munceºte pentru
foarte puþini bani ºi doar din plãcerea de a dãrui.
Acesta oferã tuturor sãtenilor lecþii de moralã ºi
viaþã curatã în totalã libertate, fãrã cupiditãþi sau
intenþii de înavuþire, dar nimeni nu îl ia în seamã
(continuare de la pagina 70)
Gravitatea poeticã
la vreme de restriºte
Iar din punct de vedere pur formal,
majoritatea textelor din acest nou volum de
versuri constã în variaþiuni sonetistice, cu
diferite formule personale, fãrã a respecta
aceleaºi rime îmbrãþiºate din primele douã
catrene, numãrul de silabe etcaetera, autorul
fiind interesat în primul rând de literatura
veritabilã, nu de conformarea strictã cu
modelul standard. Imaginile poetice astfel
înfiripate nu distoneazã, ci dau culoare
personalã acestui performer ce evolueazã cu
nonºalanþã pe tãrâmul poeziei cu ritm ºi rimã,
izbutind frumuseþi, parcã ieºite singure de la
sine. Chiar ºi în catrenele ce suferã cu prozodia,
imaginaþia poeticã dã rezultate frumos-
ºocante ºi salveazã comoditatea autorului,
înzestrat cu atât de multã inteligenþã artisticã
nativã, încât nu se mai preocupã sã reia ºi sã
îmbunãtãþeascã unele expresii schimonosite
de fuga lejerã a condeiului; cum sã nu regreþi,
când dai peste câte o idee poeticã îmbrãcatã
neglijent în cuvinte luate la repezealã, ca ºi
când propriului copil i-ar fi pus pe deasupra
o hainã descusutã ºi cu lipsã de material ici-
colo? „La ce sã te gândeºti ºi la ce nu/ Vor
mai trece anii cum trecurã/ Anii ne fac daruri
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
în afarã de Magda- bibliotecara din Fâsâieni de
care era îndrãgostit ºi pe care primarul Tase o
violeazã în chiar sediul bibliotecii. Fata, de
umilinþã, de scârbã îºi taie venele de la mânã
înainte de a apãrea Ionþã cu inelul de logodnã.
Pierzând fiinþa iubitã, personajul principal, rãpus
de o durere fãrã de margini, recurge la revolta
mutã agrenând odatã cu el ºi o parte dintre sãteni.
Viaþa devenise pentru el platã ºi liniarã ca o cale
feratã cãreia nu-i ºti capãtul ºi nu te intereseazã
unde te poartã. Textul e plin de pilde tradiþionale
extrase din fapte contemporane. Cu siguranþã,
romanul ” Marea Mut㠔 va rezista în timp, cu
toate cã, e doar o micã frescã din imensul
tablou al vieþii de dupã cãderea comunismului.
ªi dacã pentru atâta corupþie, fraude ºi alte
mârºãvii nu existã justiþie socialã, romanul lui
George Ioan Canache nu lasã pãcatele
nepedepsite. Ne oferã trista satisfacþie de a le
vedea pedepsite de Dumnezeu, pe cele mai
corupte personaje ale cãrþii – primarul Tase
Flatulescu ºi vicele sãu (Miss?) Nuþi Fârlaifâs
– care inspectând cabina unei toalete ºcolare,
intrând îmbrãþiºaþi în ea ºi fiind defectã, (banii
pentru construcþie scãpase-n buzunarele ºefului
de sat) au cãzut în hazna ºi n-au avut norocul sã-
i salveze cineva. ªi, ca orice român ce surâde la
necaz, autorul scrie aceastã carte cu destul umor,
uneori chiar cu umor negru.
ºi ne furã, Când nu ne-aºteptãm ºi chiar acu’/
”; „Ce se întâmplã Doamne nu am ºtire/
Presimt cã e durere grea pe-un astru/ ªi cã
vine din urmã un dezastru/ Poate cã ai ºi Tu o
presimþire”. Noroc cã asemenea minusuri sunt
atât de puþine, încât se pierd în frumuseþea
liricã ce se revãrsã atât de impresionant peste
magma deprimantã din interior!
Caracteristica generalã a plachetei
„Starea de urgenþ㔠în tristeþea aceasta neagrã
ºi parcã infinitã ce ne-a împresurat ne aratã
un autor optimist ºi convingãtor, el se
manifestã în felu-i liric pentru a-l face pe
aproapele sãu a înþelege astfel mai bine
realitatea apãsãtoare ºi sã poatã depãºi „starea
de necesitate”, instalatã ca la ea acasã în viaþa
tuturora: „Doamne! Dintre lacrimi fericite (...)
Pentru cã Tu eºti marea instanþã/ ªi tot Tu
eºti ultima speranþã”; sau localizatã la
conaþionali: O, Doamne! Dã-ne azi
înþelepciunea/ De-a ne iubi pe noi ºi stirpea
noastrã/ ªi înrolaþi la pasãrea mãiastrã/ Sã
împlinim cât mai curând minunea// De-a fi
precum în sânul mamei noastre/ ªi-n tainica
luminã-n timp de pace/ Când libertatea
noastrã se desface/ Ca un copac prin ramure
albastre – // Frumosul chip al facerii de bine/
Care ne dã puterea suveranã/ De-a mai pãstra-
n zidire înc-o Anã/ Pentru sfinþirea lacrimei
depline// În care ne închidem cu mândrie/ Ca
sã fim demni de-o nouã Românie” (O,
Doamne! Dã-ne azi înþelepciunea).
 LECTURI CRITICE
LUMEA UNDE CAZI
L-am citit relativ constant în
„România literarã”, unde avea rubrica
„Prepeleac” (din care ºi-a întocmit ºi
cãrþi mai apoi), l-am urmãrit prin librãrii
unde dupã succesul rãsunãtor cu
„Galeria cu viþã sãlbatic㔠(romanul
meditaþie interesante asupra destinului
unui intelectual român din anii ’50/XX)
care vine dup㠄Moartea în pãdure” ºi
e urmat de „Însoþitorul”,
Obligado” ºi „Cãderea în
lume”. Da, e vorba de
Constantin Þoiu (nãscut la
19 iulie 1923 în Urziceni ºi
decedat la 4 octombrie
2012 în Bucureºti), care
nu ºi-a temperat nicidecum
zelul narativ ºi a dat la
ivealã alte opere. Astfel, au
mai urmat numeroase cãrþi,
mai ales de publicisticã ºi
memorialisticã, pânã la
mutarea sa la Cimitirul
Bellu. Acum ºi aici m-am oprit la
romanul „Cãderea în lume” din 1987,
care se reediteazã în colecþia BPT, nr.
1420 ºi cãreia i-a venit rândul la lecturã.
Un op de nici 300 de pagini, întins
temporal pe câteva zile de iarnã teribilã
din anul 1984, cuprinde un text dens ºi
original, interesant ºi greu, valoros ºi
rezistent, care se ridicã la nivelul Galeriei,
pãstrând stilul intelectualist,
enciclopedist, istoric. Bunãoarã, autorul
narator Babis Vãtãºescu, un noctambul
de vreo 40 de ani, fost arhivar ºi
ceasornicar, care se considerã liber se
întâlneºte cu folcloristul Gheorghiþã
(Ghiþã) Negotei cu care intrã în dialoguri
istorice, civice, filosofice (vai câte aluzii
la neajunsurile epocii scãpate de
cenzurã!), întâlnirea culminând cu
invitarea lui la domiciliul prietenului de
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Nicolae Rotaru
drumeþii prin zona Floreasca, Dinao,
Urgenþã. Ciudatul fiu e ºi memorialist al
fostului prefect de Covurlui, Vasile (Vasi)
Vãtãºescu ºi al regretatei sale mame
pariziane Yvette, bogatul iubitor de
concursuri hipice care eºueazã în simplu
vânzãtor de sirop, dar ºi nepot (chiar ºi
tiz) al fratelui acestuia, Babis Vãtãºescu,
membru al Miºcãrii legionare, pe a cãrei
biografie clandestinã o
face, de asemenea. Vizita
la Negotei este un prilej
admirabil (oferit de autor)
de a „cãdea în lume”, de a
porni pe cele douã planuri
narative interferente ºi
reciproc sustenabile: pe de-o
parte, rememorând,
redactând ºi apdatând
memoriile bãtrânului tatã,
care pe cât de mare a fost,
pe atât de insignifiant a
evoluat, iar pe de alta,
recuperând ºi invocând evenimente ºi
dezlegând enigme ale unui om deosebit
ºi misterios, de pe poziþii de nepot cu
acelaºi nume. Spre deosebire de Vasi (un
conformist docil al vremurilor, o victimã
a istoriei), Babis întâiul s-a dorit fãurar
de istorie, un combatant, un copil rãsfãþat
al Miºcãrii, dar ºi o victimã dublã a
acesteia (pentru cã a ascuns în casa lui
pe evreica Sara, primeºte un lung drum
de penitenþã pe care-l parcurge împreunã
cu iubita lui Mita, martora din procesul
ulterior, parcurs în care are loc o
dezmeticire ideologicã, o eliberare ºi o
distanþare de legiune ºi, respectiv, a doua
pedeapsã care-l va costa condamnarea
la moarte pentru o crimã a verzilor
sãvârºitã asupra lui Armand Cãlinescu,
pe care el încercase s-o preîntâmpine.
(continuare la pagina 77)
73
 STUDII DE CAZ
Alexandru Bulandra
PE URMELE AUTORULUI
Mãrturisirile unui detectiv literar
IV. Cum lucreazã detectivul literar
9. Întoarcerea la locul faptei
În Misterul morþii Mariei Rogêt, unde
Dupin analizeazã numai texte scrise despre
crim㠖 raportul poliþiei ºi articole de ziar -
am gãsit o variantã pentru astfel de situaþii
a acestei cerinþe elementare din munca
oricãrui detectiv: ”(...) am sã cercetez
ziarele mai pe larg decât am fãcut-o pânã
acum. Deocamdatã noi am fãcut o
recunoaºtere numai în cadrul câmpului de
investigaþii; ar fi de mirare ca aruncând
o privire pãtrunzãtoare prin gazete (...)
sã nu se dezvãluie câteva amãnunte care
ne-ar putea sugera îndrumarea cercetãrilor
într-o altã direcþie.” (10, I, p. 240)
...Pentru mine, întoarcerea la locul
faptei e, aºa zicând, specialitatea casei...
Ai înaintat întorcându-te mereu...
Am început cu Tainele Mioriþei,
pentru cã trebuia sã-i construiesc un zid
de protecþie, fiind fragilã... ªi am fost atât
de hotãrât, încât am transformat biblioteca
unde lucram ºi bibliotecile din oraºele
vecine, inclusiv Capitala, într-un câmp de
investigaþii cum nu s-a mai vãzut...
Vezi Bibliografia! (1, pp. 567-577)
Aºa au apãrut Vasile Alecandri ºi cazul
Mioriþa ºi Masca pãcurarului.
A doua întoarcere la locul faptei...
...A fost la câþiva ani dupã ce
publicasem Experimentul Iov.
ªi tot aºa cu fiecare studiu de caz...
Au apãrut unul din altul, ca o nevoie
stringentã de completitudine ºi coerenþã a
investigaþiilor.
Te-ai urmat pe tine însuþi, asumându-
þi eºecurile ºi limitele de moment pentru a
le depãºi.
În cazurile legate de Biblie, care,
trebuie sã recunoaºtem, sunt extrem de
74 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
sensibile, acest du-te-vino continuu al
minþii mele dovedeºte, fãrã putinþã de
tãgadã, buna mea credinþã în abordarea lor,
fãrã nicio urmã de idei preconcepute.
De aceea, cred, ai ºi ales moto-ul
acestei cãrþi din Poe…
Exemplul 1: Minunata istorie a Cãrþii
lui Iov. 1. Înapoi, la izvoare. 1.1 Motive
de recurs. 1.2 Ghid de parcurs (pp.7-14):
«Mã simt nevoit sã mã reîntorc
întrebãtor la un text biblic ºi la un erou pe
care i-am cunoscut acum câþiva ani.
ªase ani ºi douã luni.
Dovada acestei întâlniri mirabile stã
înscrisã în eseul „Experimentul Iov – o
lecturã profanã a Cãrþii lui Iov din Vechiul
Testament”.
„O lecturã laicã, raþionalã ºi umanã a
unei scrieri biblice”. (…)
Îmi rãmãseserã prinse de gând, fãrã
un rost anume, câteva rânduri din surse
diferite, pânã când acesta, iluminat, le-a
putut lega într-o ipotezã de lucru. Prima
afirmaþie este a lui Edmond Jacob: „Iov
reprezintã, alãturi de «Psalmi», una din
scrierile «Vechiului Testament» în care
cucernicia apare în forma ei cea mai purã.
Aceastã evlavie îmbracã forma unei istorii
care nu s-a derulat însã niciodatã în mod
real sau care, mai curând, se repetã la
nesfârºit. Pentru a ajunge la o formã
istoricã, autorul ºi-a ales ca erou al cãrþii
un personaj cunoscut din tradiþie
(„Iezechiel”, 4,14; 14,20)”... (…)
A doua afirmaþie, care nu mi-a dat
pace în toþi aceºti ani, aparþine talmudistului
Samuil bar Nahmani, care menþiona c㠄Iov
nu a existat niciodatã, Iov este doar o
parabolã.” (Bababatra, 15a). (…)
A mai fost o ipotezã... (…)
...Cã Iov nu ar fi fost evreu. (…)
„Cum sã înþelegem Biblia?”...André
LaCocque: „Sã amintim cã Iov nu este israelit...”
 Ai vãzut cã þi-ai amintit!
„...El nu are de a face cu un Dumnezeu
pe care sã-l poatã numi Eli...” (…)
...Dumnezeul meu.
Aceastã idee, în adevãr, a declanºat
cãutãrile care m-au readus lângã bãtrânul
Iov, dupã ce, contrariat, l-am descoperit,
tânãr ºi neliniºtit, cu o mie de ani înainte,
în Sumer, ºi, venind spre noi, peste alte
sute de ani, în Babilon.
Vorbeºti, desigur, de aceste douã cãrþi:
„Istoria începe la Sumer”, de S.N.Kramer,
ºi „Gândirea asiro-babilonianã în texte”.
(…)
Cuprinsul primei cãrþi era, prin el
însuºi, incitant pentru ipoteza care dãdea
sã se nascã în mintea mea: VII. Codurile
de legi, Primul „Moise”; XVIII. Paradisul.
Primele paralele cu „Biblia”; XIX. Potopul,
Primul „Noe”; XXIV. Suferinþã ºi
resemnare. Primul „Iov”. Autorul
reconstituise în 1954 un text poetic cunei-
form pe baza mai multor tãbliþe ºi
fragmente descoperite la Nippur. La 29
decembrie în acelaºi an, îºi prezintã primele
concluzii într-o comunicare fãcutã la So-
ciety of Biblical Literature, intitulat㠄Un
om ºi zeul sãu, preludiu sumerian la tema
lui Iov”: (…)
În cea de-a doua carte, la textul cu-
neiform „Dialog despre mizeria umanã”,
traducãtorul dã urmãtoarea notã de subsol:
„Acest poem este numit uneori Eclesiastul
babilonian. Ar putea fi numit mai bine un
Iov babilonian, cãci ºi aici sunt doi amici
care discutã.” (…)
Cum suntem noi.
Mi s-a pãrut cã ºi alte douã texte
traduse în aceeaºi lucrare, anume „Dreptul
suferind” ºi, mai ales, „Povestea unui
amãrât”, trimit direct la eroul biblic. (…)
Care a fost ipoteza de lucru generalã
a acestei noi investigaþii a „Cãrþii lui Iov”?
Asemãnãrile de formã ºi conþinut ar fi
putut reprezenta semnele unei relaþii
genetice dintre „Cartea lui Iov”, pe de o
parte, ºi textul sumerian, respectiv cele trei
texte babiloniene, de cealaltã parte. Cu alte
cuvinte, autorul evreu al „Cãrþii lui Iov” a
pornit de la sugestiile oferite de aceste
scrieri cuneiforme în construcþia propriei
sale opere.
Cum sã fi ajuns aceste scrieri la
autorul nostru?
Pe aceeaºi cale cu a celorlalte texte
sumeriene ºi babiloniene care prezintã
analogii cu anumite pãrþi din Biblie. (…)
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
...Era sã uit! ªi este un lucru esenþial!
Care anume?
Izvoarele evreieºti ale „Cãrþii lui Iov”...
Cã doar o operã atât de vie nu se
hrãneºte numai din împrumuturi!
Filonul biblic, asemeni unei pânze
freatice nevãzute, alimenteazã cele douã
straturi textuale ale operei. Istoria noastrã
este minunatã tocmai prin revelaþiile
produse de aceastã sursã nepreþuitã.»
Exemplul 2: Moise ºi poemul lui Iov.
Metamorfoze biblice ale psihologiei
urâtului genial. Cazul poetului ºi
profetului Al Doilea Isaia. IV. Poemul lui
Iov. 6. Iov alias Al Doilea Isaia e Moise
avant la letter (7, pp. 94-101):
«Ca sã pot scãpa de o bãnuialã mai
veche privindu-l pe Moise…
…Cã nu ar fi personaj istoric, ci unul
literar, creat, asemenea lui Noe ºi Iov, în
timpul sau dupã exilul babilonian, dar
conceput sã trãiascã ºi sã acþioneze în
epoca patriarhalã…
…am decis sã utilizez aceeaºi metodã
din cazul elucidat cu Noe ºi Iov (…)
În cazul lui Moise, am luat ca
referinþã textele marilor profeþi Isaia,
Ieremia ºi Iezechiel.
I-am cercetat pe rând. Proorocul Isaia,
care a profeþit în a doua jumãtate a secolului
VIII a.Hr., nu vorbeºte despre Moise, deºi
prezintã cadrul divin al posibilei lui prezenþe
(…) La rândul lui, proorocul Ieremia, care
a activat în ultima parte a secolului VII ºi
la începutul secolului VI a.Hr., la
„Capitolul 2. Mustrãri poporului Israel”,
evocã epoca lui Moise fãrã a-l aminti: (…)
Surprizã, însã! La capitolul 15, apare,
ca din senin, numele lui Moise!
În ce împrejurare?
Iat-o: „15,1. ªi mi-a zis iarãºi
Domnul: Chiar Moise ºi Samuel de ar sta
înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar
îndupleca spre poporul acesta. Izgoneºte-
i de la faþa Mea, ca sã se ducã.”
Acelaºi mod de operare l-a folosit
Iezechiel când i-a introdus în textul
profeþiilor pe Noe, Daniel ºi Iov.
Tocmai ordinea enumerãrii lor ne-a
fãcut circumspecþi.
Cine era Moise?
Ieremia nu ne spune nimic despre el,
dar evocarea lui într-o astfel de situaþie
dovedeºte aprecierea de care se bucura
Moise în faþa Domnului.
Faptul cã postura lui biblicã fusese
deja hotãrâtã ne e sugerat de urmãtorul
75
pasaj din Ieremia: „Cap. 30. Dumnezeu
fãgãduieºte Iudeilor, prin gura profetului,
întoarcerea din robie. 21. Cãpetenia lui va
fi din el ºi stãpânul lui se va ridica din
mijlocul lui; îl voi apropia ºi se va apropia
de Mine; cã cine va îndrãzni sã se apropie
singur de Mine? – zice Domnul.”
Al Doilea Isaia alias Iov! – Îi
rãspundem noi. (…)
ªi când s-a ivit în câmpul biblic?
Dupã întoarcerea din exil, sub pana
preotului ºi scribului Ezdra, secolul V
a.Hr.. (…)
Vezi ºi Cartea întâi a lui Ezdra, 7,6 ºi
Cartea lui Neemia (a doua Ezdra), 8 ºi 9.
(…)
Când am citit ºi conspectat lucrarea
lui Constantin Daniel „Civilizaþia asiro-
babilonianã”, am þinut minte legenda
despre regele semit Sargon, care a cucerit
Sumerul ºi a întemeiat imperiul din Akkad,
circa 2350 a.Hr.. (…)
De ce este importantã aceastã
legendã?
Pentru cã seamãnã foarte mult cu
schiþa biograficã din Ieºirea, capitolul 2.
Moise.
ªi tu presupui cã autorul evreu a avut
ca model aceastã legendã, tot aºa cum
Iezechiel ºi Al Doilea Isaia s-au inspirit
din poemele ºi povestirile mesopotamiene
descoperite în timpul exilului pentru a-i
concepe pe Noe ºi Iov.
Sã lãsãm textele sã vorbeascã! (…)
Unde sã fi citit autorul evreu legenda
lui Sargon?
Tot la Nippur, oraº în vecinãtatea
cãruia se aflau aºezãri ale exilaþilor, unde
locuia ºi profetul Iezechiel, în textele
inscripþiilor despre faptele lui Sargon
„sãpate pe statui dãruite templului”
sau, dupã distrugerea statuilor, din
copiile fãcute de un scrib „care le-a
orânduit în biblioteca templului din
Nippur care a fost regãsitã ºi texte din
ea au fost publicate.”
ªi când sã fi fost scris textul biblic
despre Moise?
Cu certitudine nu în timpul exilului -
am vãzut cã numele lui nu este menþionat
nici de Iezechiel, nici de Al Doilea Isaia, în
profeþiile lor.
Înseamnã cã noi am greºit atunci când,
analizând poemul lui Iov, am fãcut
trimiteri la Cãrþile Pentateucului?
Da, întrucât am fost induºi în eroare
de cronologia inerentã textelor biblice.
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dar noi dovedisem cã Noe ºi Iov sunt,
la origine, tot personaje literare, create în
timpul exilului dupã modele
mesopotamiene!
Cu Moise, însã, naivitatea noastrã ºi-a
spus cuvântul.
ªi acum, cum vom proceda ca sã
punem lucrurile la locul lor?
Viceversa!
Nu înþeleg!
Inversând rolurile: nu Cãrþile
Pentateucului l-au influenþat pe poetul Al
Doilea Isaia când a scris Poemul lui Iov,
ci versurile lui au fost o sursã important
pentru autorii acelor Cãrþi.
Voi relua, schimbând ceea ce e de
schimbat, câteva fragmente din analiza
iniþialã a acestei paralele atât de
importantã, realizatã în „Minunata istorie
a Cãrþii lui Iov”.»
Exemplul 3. Drumul Damascului
Iisus esenianul ºi mama Lui, Maria.
O analizã de psihologie individualã. II.
De ce ne poate ajuta psihologia
individualã în cazul Iisus ºi mama Lui? 2.
Medicul Luca esenianul ne-a indus în
eroare cu Drumul Damascului! (8, pp. 21-
26):
«Îmi stãruie în minte, ca un eºec de
neacceptat, sintagma ”Drumul
Damascului”...
Dar ai oferit o explicaþie pertinentã
evenimentului epocal petrecut acolo ºi care
a dus la naºterea creºtinismului! (...).
Posibil, însã localizarea lui nu a fost
corectã, fiind indus în eroare de textul din
Faptele Apostolilor care, târziu mi-am dat
seama, ascundea adevãrata referinþã a
acestei expresii!
Pãi, nu era vorba de drumul care-l
ducea pe Saul de la Ierusalim la cetatea
Damascului, aflatã spre nord, la circa douã
sute de kilometri, trecând prin deºertul
sirian...
Vezi Biblia, harta Vechiului Orient.
(...)
...unde era un cuib de chemãtori ai
lui Iisus?
Nu, nici pe departe!
Atunci, unde s-a deplasat Saul cu
scrisoarea de împuternicire primitã de la
Marele Preot?
Acolo unde era normal sã meargã,
cunoscând originea esenianã a lui Iisus din
Nazaret: la Qumran, în comunitatea de
unde El ieºise ºi unde se credea, pe bunã
dreptate, cã sunt mulþi credincioºi ai Lui,
 pe care Saul îi vâna cu nesaþ!
ªi Damascul, spui tu, denumeºte
aceastã comunitate din pustiul Iudeii!
Nu o spun eu, ci documentele
descoperite în peºterile din jur.
„Ei descriu perioada petrecutã în
neprimitorul deºert ca un exil în «pustia
Damascului», dramatizând-o astfel ca fiind
îndeplinirea profeþiilor profetului Amos cã
Dumnezeu va face ca poporul Sãu sã
«meargã în exil dincolo de Damasc.»
(Amos, 5,27).” (9, p.16) (...)
ªi, pânã la urmã, de ce nu au spus
locului unde se aflau deºertul Iudeii ºi au
preferat numele Damasc?
Dintr-un motiv foarte simplu: Domnul
din Isaia nu dã numele pustiului unde El
va sosi, pe când Cel din profeþiile lui Amos
îl numeºte ca destinaþie a robilor Sãi.
Esenienii, împinºi de logica lor
particularã, opereazã în minte aceastã
transpunere de la un profet la altul tocmai
pentru a da locaþiei comunitãþii lor o
relevanþã biblicã evidentã: ”ceea ce s-a
întâmplat sau era pe cale sã se întâmple
cu ei sau lumii nu era decât împlinirea
profeþiilor biblice” în aceast㠄geografie
figuratã bazatã pe scripturi.” (...)
Prin urmare, dacã numim Damasc
spaþiul în care s-a constituit ºi a vieþuit
comunitatea care L-a primit pe copilul Iisus
ºi de unde, peste douãzeci de ani, pleacã
(continuare de la pagina 73)
Lumea unde cazi
În casa lui Negotei la petrecerea cu
vinuri fine ºi muºchi de cãprioarã, va
cunoaºte pe sora Marga ºi pe misteriosul
frate al acestuia Leo (Leonte), adversarul
din tinereþe al unchiului Babis, ca lider al
intelectualilor de stânga. ªi acesta este –
ca ºi Babis primul, Mita Ghiuriþan, Vasi
ºi Sara Feurstein (Sanda Fuiorescu) – un
expirat, un înfrânt, un personaj de fundal
al istoriei. Cum ar veni, asistãm la cãderea
în lume pe tema istoriei reconstituitã de
Babis doi (una apocrifã, subiectivã, altfel
de cum o ºtim) ºi la o temã ficþionalã
(epicã) intrinsecã primeia, unde
evenimentologia istoricã este naraþiune.
Personajele însele (o lume pestriþã,
oarecum simandicoasã, de la preotul
Brenner cel ce-ºi suge mãselele ºi poetul
Sorin Veºtemeanu la plutonierul Ionel
Pripãºitu ºi mofturosul Romeo
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Iisus Fiul lui Dumnezeu, atunci Drumul
Damascului are ca referinþã calea care duce
de la Ierusalim pânã aici...
Câteva ore de mers cãlare. (...).
Aºa devine de înþeles ºi titlul unui
manuscris foarte important al sectei
eseniene descoperit la Marea Moartã:
Documentul de la Damasc. (...)
Adicã: gândit ºi scris în spaþiul locuit
de aceastã comunitate religioasã.
De ce sã fi ascuns evanghelistul Luca,
autorul ºi al Faptelor Apostolilor, locul
adevãrat al întâmplãrii?
Pentru cã Iisus nu trebuia, în nicun
fel, legat de Qumran!
În conºtiinþa credincioºilor, El se
ridicase în Împãrãþia lui Dumnezeu, fiind
la dreapta Tatãlui, aºa cum spusese...
...ªi aflându-Se Acolo ºi fiind Cine
era, coborârea Lui în oricare loc din
Iudeea sau din vecinãtatea ei era ceva la
îndemânã.
În adevãr, însã, dacã, aºa cum am
presupus deja, Iisus se afla ascuns în
cartierul esenienilor din Ierusalim, El se
putea deplasa în siguranþã pe drumul cãtre
Qumran ºi, mai apoi, în interiorul
comunitãþii. (...)
Acolo se petrece, în realitate,
recluziunea lui Saul ºi dialogul lui Iisus
cu fratele esenian Anania.»
(urmarea în numãrul viitor)
Elefterescu, unde contrasteazã doar
tânãrul fiul al lui Leo, cineastul Vlad,
duºman al lui Fellini ºi doamna Filionescu
lãptãreasa) fac sau li se face istorie.
Modalitãþile story-ului sunt de la cele de
naturã romanticã (motivul gemenilor, al
demonului, al personificãrii Timpului, al
soþului Duduiei care moare înecat
strângând la piept servieta cu napoleoni
de aur) la cele moderne (trãirile ºi povestea
în poveste renaratã, revãzutã ºi adãugitã,
domiciliul din Strada Munteanu la un
numãr inexistent, deci într-o ficþiune,
recursul la istorisiri, citate, întâmplãri
cultural-literare etc.).
Scãpate din chingile trecutului propriu,
personajele însele devin niºte memorialiºti,
trãind într-un timp rectificat,
redimensionat, reevaluat.
Aºadar, acest a cincilea roman dintr-
un drum de 20 de ani (1965-1984) este un
produs de calitate superioarã al invocatei
maºini de cusut cuvinte, iar autorul meritã
un loc de cinste în plutonul scriitorilor de
valoare din literatura postbelicã.
77
 ISTORIE ªI CULTURÃ

Petre Gheorghe Bârlea

RETORICA FRONDEI ÎN SCRIERILE

REGINEI MARIA A ROMÂNIEI (7)
„Aº vrea sã fiu eu rege... nu e vremea sã ezitãm sau sã încercãm
experienþe, e vremea pentru acþiune, acþiune fãrã ocoliºuri, clarã,
hotãrâtã! Orice ezitare ºi lipsã de vlagã pun în primejdie þara.“

Aprecierile contemporanilor ºi ale þarã, fapt ce rezultã din propriile ei

posteritãþii
Nicolae Iorga, apropiat al Casei Re-
gale, foloseºte termenii cu care ne-a
obiºnuit în aºa-zisa monografie aniversarã
publicatã în 1934:
(91) „… femeie care s-a identificat
cu silinþele ºi speranþele noastre” (N.
Iorga, 2018, p. 218).
Col. Jeana Fodoreanu, în însemnãrile
sale memorialistice, evocã întâlnirile reginei
cu soldaþii, în spitalele de campanie,
inclusiv scena buchetelor de flori oferite
celui care i-a luat mâna ºi a pus-o pe pieptul
lui (Col. Jeana Fodoreanu, 1928, pp. 18-
19).
Arabela Yorka, participantã activã la
activitãþile Crucii Roºii româneºti, scrie în
carnetul sãu intim:
(92) „Regina trece în automobil pe
Calea Griviþei. De o frumuseþe
uimitoare, pãrea emoþionatã ºi foarte
mulþumitã de intrarea noastrã în rãzboi,
împotriva Puterilor Centrale.” (A.
Yorka, 2010, p. 89)
S-a discutat mult despre rolul Reginei
Maria în luarea acestei decizii. Dupã ce ea
însãºi noteazã zeci de situaþii în care i-a
înfruntat pe toþi oficialii care aveau o altã
opinie, noteazã undeva, cu modestie
(prefãcutã?) cã nu ar fi avut vreun rol poli-
tic în marile momente ale istoriei româneºti
din acele clipe:
(93) „… am vorbit despre nedreptatea
acuzaþiei cum cã eu aº fi pornit rãzboiul.”
(J III, 279)
Adevãrul era cã, încet-încet,
contemporanii ºi-au dat seama cã ea ºi nu
regele Ferdinand era purtãtorul de dialog
în chestiuni extrem de importante pentru
78 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
însemnãri cu privire la confruntãrile cu
Brãtienii, cu toþi generalii, cu reprezentanþii
misiunilor strãine ºi mai ales cu principalul
ei oponent, Gen. Al. Averescu, viitorul
mareºal ºi prim-ministru (A. Ciupalã, 2017,
pp. 234-235). Acesta i s-a opus, deºi s-a
declarat tot timpul un aliat al reginei. În
ciuda imprecaþiilor pe care le-a suportat
din partea ei, marele om de stat avea sã
recunoascã, în Notiþele sale, „energia ºi
abilitatea” reginei (Cf. Mareºal Alexandru
Averescu, 1935, p. 138).
Aceastã femeie, jumãtate englezoaicã,
jumãtate rusoaicã, a devenit, spun istoricii,
ca reginã, „mai româncã decât românii”
(I. Bulei)
Concluzii
Personalitate accentuatã, rezultatã
dintr-un ciudat aliaj de frumuseþe rasatã,
charismã naturalã ºi energie sãlbaticã,
Maria de Coburg-Saxa-Gotha, reginã
consoartã de România, a înfruntat o lume
întreagã în numele sistemului sãu de
valori, bazat, la rândul sãu, pe
raþionamente clar formulate ºi pe idealuri
aproape romantice.
La numai 17 ani a acceptat fãrã
ezitare aventura unei cãsnicii aranjate, a
suportat cu stoicism regimul auster din
familie ºi ciudãþeniile unei societãþi
balcanice total strãine, achitându-se rapid
ºi eficient de principalul rol ce îi fusese
atribuit – naºterea unui bãiat ºi a unei
fete în primii doi ani de mariaj. Apoi a
început lupta inegalã pentru emanciparea
ei ºi a supuºilor ei cu toþi cei din preajma
sa, cu inflexibilul rege Carol I, cu
inconstantul prinþ moºtenitor ºi soþ,
 Ferdinand, cu ºefii de guverne,
parlament, partide politice, miniºtri, Stat
Major al Armatei, cu membrii familiilor
imperiale, regale ºi princiare din Europa,
inclusiv cu propria-i mamã, Maria
Alexandrovna Romanova, cu
conducãtorii marilor alianþe politico-
militare ale epocii, cu ºefii misiunilor
strãine (Anglia, Franþa, SUA, Elveþia
etc.) în România, cu protipendada
româneascã, uneori cu proprii-i copii.
Altfel spus, a luptat împotriva oamenilor,
dar ºi a instituþiilor, a mentalitãþilor, a
structurilor social-politice, a legilor
scrise ºi nescrise, a luptat ºi cu propria-i
persoanã, când a fost cazul.
A iubit nãpraznic, ignorând legãmintele
ºi convenþiile de tot felul, a urât cu patimã,
exprimându-ºi deschis sentimentele, a
acþionat fãrã odihnã, pe toate fronturile,
depãºindu-ºi cu mult atribuþiile de reginã
consoartã ºi statutul de femeie.
Din perspectiva temei pe care am
tratat-o aici, una dintre înfãptuirile de
excepþie este însuºi efortul de a nota faptele
(ale ei ºi ale altora) evenimentele, gândurile,
sentimentele timp de 20 de ani, aproape
fãrã nici o întrerupere, apoi, de a prelucra
o parte din acestea în alte tipuri de scrieri
(memorii, scrisori, beletristicã).
Ca orice om curajos, Regina Maria
a avut nu numai un foarte dezvoltat simþ
al datoriei, ci ºi o putere sincerã de
asumare a riscurilor, pentru ea, pentru
familia sa, pentru poporul sãu. Când a
vrut sã-ºi menþinã þara în rãzboi, cu riscul
distrugerii totale, au fost alþii care au
împiedicat o astfel de decizie – curatã ºi
frumoas㠖 în intenþii, dar distructiv㠖
în realitate, dupã cât se pãrea. Când ºi-a
sacrificat propria-i persoanã pe altarul
credinþei nestrãmutate în libertate ºi în
drepturi – cutumiare, naturale ºi
diplomatice – nu a mai apãrat-o nimeni,
cãci nimeni nu avea forþa de a o apãra
de ea însãºi. ªi-a riscat statutul de
consoartã princiarã ºi regalã încã din
tinereþe ºi a asumat acest risc tot restul
vieþii. A luptat singurã împotriva tuturor
pentru reabilitarea familiei ei, Carol,
susþinând dreptul cutumiar al acestuia la
tron, în pofida totalului dezinteres al
acestuia, în pofida campaniei naþionale
ºi internaþionale de abolire a monarhiei
în România, ºtiind cã primul care o va
pedepsi va fi tocmai cel salvat de la o
pieire sigurã. Chiar dacã acesta avea sã
o exileze pentru douã decenii la Bran ºi
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
la Balcic, iar apoi va contribui decisiv la
moartea ei prematurã, Regina Maria avea
o certitudine: îl nãscuse pe Carol ca sã
devinã rege ºi aºa trebuia sã fie!
Toate aceste convingeri ferme ºi toatã
aceastã putere de luptã cu semenii ºi cu
istoria se reflectã în scriitura textelor
documentar-literare. Conþinutul ºi stilul
acestora reprezintã prima ºi ultima dintre
riscurile pe care autoarea le-a asumat, în
lupta sa cu Destinul.
Când vorbim despre o retoricã a
frondei, vorbim despre toate mijloacele
stilistice ale insistenþei, ale opoziþiei, de la
contradicþia în termeni la oximoron (de
tipul unei „rugãminþi ferme”) ºi, evident,
ale exagerãrii.
Starea de spirit care genereazã o
asemenea retoricã este una a hotãrârii, a
forþei de caracter, a curajului ºi asumãrii
umor riscuri, iar contextul social este unul
al situaþiilor extreme din viaþa unei
comunitãþi ºi a omenirii întregi, cu violente
ciocniri de interese ºi poziþii, cu
manifestãri neaºteptate ale unor ideologii
ºi personalitãþi.
Regina Maria a României avea
dreptate în felul ei, susþinând în mod
justificat atât interesele þãrii, cât ºi pe
ale familiei sale. Dar, raportate la scara
istoriei, atitudinea exprimatã în scrierile
sale se dovedeºte mai degrabã rodul
unei educaþii romantice, în spiritul
onoarei ºi al dreptãþii absolute, decât al
unui realism politico-diplomatic, eco-
nomic ºi militar. Ea vedea aspiraþiile
poporului sãu, obligaþiile morale ale
Casei Regale ºi se strãduia sã se
conformeze acestora, deºi înþelegea
foarte bine condiþionãrile materiale ºi
spirituale concrete, care le limitau.
Pânã la urmã, deciziile faþã de care
s-a manifestat fronda sa (întârzierea
intrãrii României în rãzboi, semnarea
pãcii separate etc.) s-au dovedit benefice
pentru þarã ºi pentru regalitate. Când a
înþeles cã Istoria îºi joacã rolul ei,
imposibil de prevãzut de cineva în toate
detaliile lui, autoarea însemnãrilor-
jurnaliere, a memoriilor, a scrisorilor ºi
a textelor beletristice este nevoitã sã
recunoascã exagerãrile din caracterizarea
unor personaje care au populat aceastã
mare punere în scenã a istoriei (regele
Ferdinand, Gen. Al. Averescu º.a.) ºi sã
constate gratuitatea unor formulãri aspre
ºi puternice reliefate stilistic cu privire
la realitãþile timpului.
79
 NOTES
Simona Cioculescu
2012
26 martie. Suntem îngrijoraþi din
cauza lui Alexandru George. De douã
sãptãmâni niciun semn de viaþã. L-a
sunat de mai multe ori Barbu, dar nu
rãspunde. I-a telefonat asearã lui Anni
Bentoiu, care i-a spus cã a vorbit cu o
prietenã comunã, care stã la el ºi are grijã
de toate. George zace în pat, cu perfuzii
zilnice ºi e foarte slãbit. Are pneumonie,
recidivã a bolii din tinereþe. Sperãm sã
se facã bine ºi sã ne vedem iar. Þinem
mult la el, cum am þinut ºi la adorabilul
om Mircea Horia Simionescu.
27 martie. Vremea s-a rãcit mult.
Temperaturi normale pentru martie, se
pare, 2 grade noaptea, 14 grade ziua.
Seara, telefon de la Puiu Grigurcu. Era
la Târgu-Jiu, plecase din Bucureºti, e la
spitalul Municipal. Nu i-au gãsit nimic la
stomac. În schimb a fãcut o virozã
puternicã. Spitalul era în plinã epidemie
de gripã, cu sute de oameni care se
perindau zilnic. De aceea nu i-a telefonat
lui Barbu sã-l viziteze. I-a fost fricã sã
nu se îmbolnãveascã ºi el.
28 martie. Zi închisã, nori, frig. Pe la
ora 12 s-a fãcut senin ºi mai cald. Ne-a
telefonat Dinu Ianculescu, a vãzut asearã
pe TVR Cultural o emisiune dedicatã
centenarului Cellei Delavrancea, la care a
vorbit ºi ªerban Cioculescu, extraordinar,
zice Dinu. L-a impresionat ºi emoþionat.
Noi n-am vãzut-o, n-am ºtiut de ea. I-a
telefonat el apoi Marilenei Rotaru s-o
întrebe dacã se reia filmul, ca sã ne anunþe
ºi pe noi. ªi, într-adevãr, pe la ora 11, ne-
a telefonat Marilena. Emisiunea se reia azi,
la ora 14, ºi sâmbãtã la 11. Dinu s-a operat
la inimã, bypass, cred. E bine, oricum mai
bine ca înainte. La ei, în Germania, e senin
ºi sunt 20 de grade.
80 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
2 aprilie. La ora 15, am ajuns cu
Barbu la Capºa, la întâlnirea membrilor
PEN Clubului. Am fost cam 20 de
persoane ºi un redactor de la Radio
România Cultural. S-a discutat despre
„Rolul criticii literare în zilele noastre”.
Mulþi dintre tinerii scriitori considerã
definitoriu „succesul de vânzare” al
cãrþilor, iar critica e desuetã ºi nu mai e
nevoie de ea. Invitat de onoare a fost
Barbu, care a vorbit despre situaþia
literaturii ºi a criticii literare în perioada
interbelicã. Au mai vorbit Nora Iuga,
Ioan Bogdan Lefter, Dinu Abãluþã,
Gabriela Adameºteanu, Simona Grazia
Dima ºi Simona Cioculescu. Vom putea
asculta discuþia, mâine, la Radio
România Cultural.
5 aprilie. Dupã-amiazã, pe la 18,
am fost la librãria Cãrtureºti Verona la
lansarea cãrþii-jurnal al lui Livius
Ciocârlie. Au vorbit, pe lângã autor,
Carmen Muºat ºi Eugen Negrici, care
nu se simþea bine, îl durea rãu capul. I-
am dat un panadol, dar n-a avut curaj
sã-l ia. În salã mai erau soþia ºi una din
fetele lui Livius, Gabriel ºi Geta
Dimisianu, Paul Cornea ºi mulþi alþii. Am
luat careta cu dedicaþie pentru mine ºi
Barbu. Ne-a filmat un reporter de la TVR
Cultural ºi ne-am vãzut în prim-plan,
seara, la Jurnal. Lui Barbu îi place mult
cartea, a citit deja o bunã parte ºi vrea
sã scrie despre ea.
11 aprilie. Azi am fost la altã lansare
de carte, la I.C.R. E vorba de „Mãºtile
lui M.I. – Gabriel Liiceanu în dialog cu
Mircea Ivãnescu”. Lume multã.
Vorbitorii au fost Denise Comãnescu,
Ioana Pârvulescu, Mircea Cãrtãrescu,
Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu ºi,
 bine înþeles, gazda, Horia Roman
Patapievici. Cartea pare foarte
interesantã prin contrastul dintre cele
douã personalitãþi. Cineva, într-un articol
binevoitor, i-a comparat cu Stan ºi Bran.
Din analize, poezia lui a ieºit cam ºifonatã
ºi oricum subordonatã vieþii. S-a spus
chiar cã versurile sunt de nereþinut, nu
se pot memora. Nu cred cã e aºa. Se va
vedea mai clar, când i se va tipãri opera.
Liiceanu pregãteºte o serie de autor. S-a
îndrãgostit de el, aºa cum a fãcut ºi cu
C. Noica sau cu Dinu Pillat.
19 aprilie. Zi luminoasã ºi caldã. Pe
searã ne-am dus, eu ºi Barbu la ClubA,
în centrul vechi, pe strada Blãnari, unde
ne invitase Dinu Abãluþã, la un salon
literar moderat de Ion Bogdan Lefter ºi
în care sãrbãtoritul era el, Abãluþã.
Precedentul îi fusese dedicat lui Eugen
Negrici, unde n-am fost, cãci nu ne-a
invitat. Ceea ce i-am ºi reproºat, era ºi
el prezent. Ne-a spus cã are emoþii, în
mai i se însoarã bãiatul (Dominic) cu fata
lui Petre Got. Fata e fermecãtoare, o ºtiu.
L-am felicitat ºi le-am urat mult noroc!
Manifestarea a început la ora 20. Lefter
l-a prezentat amplu ºi la obiect pe
Abãluþã, cam 30 de minute. Apoi a vorbit
tot ceva atât ºi Dinu. Era prezentã ºi Gabi,
soþia lui, precum ºi Nora Iuga, Simona
Popescu, Valeriu Mircea Popa, Nicolae
Tzone ºi un redactor de la TVR Cultural.
Atmosferã plãcutã. Din pãcate, era un
groaznic miros de tutun, se fuma ºi în
sala de festivitãþi ºi alãturi, la bar, unde
erau mulþi tineri. Trei zile nu ne-a ieºit
mirosul de tutun din haine.
21 aprilie. Pe la douã ºi jumãtate a
vorbit ªerban la TVR1, la o emisiune
intitulat㠄Europa noastrã”, despre situaþia
Turciei, dificilã ca de obicei. I-am dat
telefon Sandei Cârsteanu sã se uite.
ªerban a vorbit bine, sigur pe el. La ora
18, ªerban ºi Raluca au plecat la Sanda
ºi Jan Cârsteanu, la o întâlnire a copiilor
prietenilor de familie. Venise din Mexic
ºi Alin, bãiatul lui Jan, inginer electronist.
Mai erau ºi Irina Margareta Nistor,
criticul de film, fata cea micã a lui Al.
Balaci ºi o conferenþiarã de la catedra de
englezã (Al. Popescu), cu care ªerban
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
fusese coleg la filologie. A fost mare
antren ºi foarte plãcut. Au venit pe la
ora zece, încântaþi.
22 aprilie. În dimineaþa asta, am
fost la Monica Pillat, pe strada Pravãþ
în Drumul Taberei. Nick nu era acasã.
Barbu i-a adus Monicãi un capitol din
cartea lor în dialog, pe care o pregãtesc
pentru colecþia de la Humanitas, unde
au apãrut ºi convorbirile lui Liiceanu cu
Mircea Ivãnescu. De altfel, Liiceanu i-a
sugerat ideea Monicãi. Au vorbit despre
structura volumului ºi ce ar mai avea
Barbu de dat ºi cum îl va structura
Monica, care are experienþã de când a
fãcut volumul „O mãtuºe de poveste”
cu soþia lui Sergiu Celibidache. A
emoþionat-o ºi succesul cãrþii despre
Mircea Ivãnescu. ªi îi place mult scrisul
lui Barbu. A rãmas sã-i ducã joi, la
întâlnirea de la Muzeul Minulescu un alt
capitol scris între timp ºi intitulat
„Barbu contra Barbu” (Eugen Barbu ºi
Barbu Cioculescu).
Vremea s-a rãcit, 18 grade, e închisã
ºi a plouat cu intermitenþe. Citesc din
„Mãºtile lui M.I.” ºi îmi place. O reuºitã!
La ora 16 am plecat la Muzeul Memorial
Ion Minulescu, invitatã de colegul/
muzeograf Corneliu Lupeº. Barbu nu a
mai venit, se simþea obosit. Lume puþinã,
vreo 11 persoane, opt doamne, trei
domni, printre care Ion Lazu cu soþia ºi,
desigur, Monica Pillat. Era supãratã pe o
redactoriþã de la Humanitas, care vrea sã
amputeze textele lui Dinu de istorie literarã,
cum cã sunt prea lungi ºi cu unele pãrþi
nesemnificative. Ea nu a fost de acord ºi
sperã sã aibã câºtig de cauzã. Lupeº a
pus un CD cu versuri de Minulescu, vreo
20 de poezii. Primele douã recitate chiar
de poet, în stilul specific epocii, desuet
pentru noi, totuºi fermecãtor, cu lungiri
de silabe, cu ridicãri ºi coborâri de voce
exagerate. Celelalte au fost recitate de mari
actori: Dinu Ianculescu, Octavian
Cotescu, Septimiu Sever, Florin Piersic.
Apoi, alt CD, cu cântece stil pop, folk tot
pe versurile lui… Vremea, plãcut
impresionatã de poeziile gazdei, s-a
îndreptat. Chiar când i se recitau versurile
s-a fãcut senin ºi a ieºit soarele. O plãcere!
81
 EMINESCIANA
Dumitru Copilu-Copillin
PREDICÞII ADEVERITE
În viaþa civicã, Eminescu a practicat
multe ºi variate ocupaþii • Încã elev fiind,
pãrinþii cãutându-i un rost în viaþã l-au
angajat copist de acte administrative la
Cancelaria Consiliului orãºenesc Botoºani
• Pãrãsind alternativ gimnaziul german din
Cernãuþi, ºi definitiv dupã moartea
„preaiubitului profesor”, Aron Pumnu, a
continuat vreo patru ani de pribegie prin
toate provinciile româneºti. Pe la începutul
acestei perioade, pãrãsind Blajul, în
intenþia de a trece din Transilvania vasalã
Austro-Ungariei în România liberã, a ajuns
la Sibiu ºi Rãºinari, ajutat sã ajungã la
graniþã prin „Vama cucului”, de acolo a
dispãrut din privirile biografilor („Pata
alb㔠a biografiei: octombrie 1866-iulie
1887), izolându-se în munþi – cum singur
recunoaºte, în versuri, voit-nevoit ferrite
de ochii lumii, pãstrate ca tainã sacrã,
descoperite dupã moartea sa – în postura
de „zãhastru”/sihastru, ducând o viaþã
total asceticã la o mãnãstire „citind cãrþi
sfinte”, mai mult într-o peºter㠄în
rugãciune, gândind la Dumnezeu”,
perioadã în care a fost strãfulgerat de o
”Revelaþie” (comuniune cu divinitatea-
DEX), ca efect a dobândit un potenþial
supradimensional, uman (dãruit „Cauzei
naþionale” pânã la sfârºitul de martiriu) ºi
creator (opera ºi ecoul ei în lume în
publicaþii, editate în peste 90 de limbi, ºi
posibil sã poatã fi cunoscut prin programe
special create de traducere automatã în
alte peste 60 de limbi, totalul fiind peste
150 de limbi din peste 250 de þãri ºi
teritorii autonome), de asemenea
dobândind ºi harul profetic (recent
identificat ca probatoriu istorico-geografic
al „Petei albe” din biografia sa) • În anii
studenþiei a fost agent diplomatic, ca
angajat al Ministerului Afacerilor Strãine
al României, la Berlin, unde a „îndeplinit
82 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
activitãþi caracteristice unui veritabil diplomat”
(în curtea clãdirii MAE din Bucureºti a
fost aºezatã, dupã 100 de ani, statuia lui
Eminescu, iar „o salã din sediul acestei
clãdiri a primit numele genialului
reprezentant al spiritualitãþii româneºti”)
• În aceeaºi perioadã, pe criterii de
competenþã, din partea României a fost
numit redactor la renumita publicaþie
enciclopedic㠄Konversation Lexicon”, de
asemenea coautor la articole despre
personalitãþi ºi realitãþi româneºti în
„Brockhaus Enzyklopädie”, ambele din
Leipzig • Dupã aceastã perioadã -
considerat㠄pata alb㔠în biografia sa - a
fost descoperit în portul Giurgiu în postura
de hamal, apoi îngrijitor ºi grãjdar într-un
han. • Aici a fost descoperit de directorul
unei trupe de teatru ºi dupã aceea angajat
în diferite trupe de teatru ca sufleor,
secretar, copist de roluri ºi june actor, cu
care a colindat aproape toatã þara. Din ºi
despre ceastã perioadã se pãstreazã peste
3000 de versuri manuscrise „ferite de
ochii lumii” ca tainã sacrã, ale unor
cunoscute capodopere poetice ºi
dramatice (Memento mori, Povestea
magului cãlãtor în stele º.a.), descoperite
dupã moartea sa • Mai târziu acceptã sã
fie culegãtor de folclor Ulterior este este
angajat ca bibliotecar, apoi ca profesor
de logicã, geografie ºi statisticã, filozofie
ºi limbã germanã, revizor ºcolar (prezintã
ministerului textul unui „tablou general”
de reorganizare a ºcolilor” din judeþele Iaºi
ºi Vaslui) • În particular, îºi asumã ca
misiune „ºtiinþa ºi poezia”• A debutat ca
poet ºi ziarist în publicaþii editate în alte
þãri, iar în ultimul deceniu de viaþã i-au
fost publicate ºi comentate poeziile în 6
limbi din 11 þãri europene ºi America,
bucurându-se de o receptare fulminantã,
în timp ce în în þara sa fost arestat a pe
 criterii politice ºi izolat într-un ospiciu par-
ticular, deci interzis ºi prin aceasta eliminat
din viaþa public, astfel încheindu-ºi viaþa
de martiriu.
Cei mai mulþi ani din viaþa activã
postuniversitarã Eminescu i-a consacrat
profesiei de ziarist, mai întâi „angajat
pentru a se putea hrãni”, la „Curierul de
Iaºi”, pe un post de corector, apoi pe post
de redactor ºi redactor ºef, ultimii aproape
ºapte ani afirmându-se ca ziarist
porofesionist la noul înfiinþat cotidian din
Bucureºti, „Timpul” • Cu voie, dar mai
ales de nevoie ºi în virtutea firii native de
militant social, nu putea rãmâne un simplu
spectator la realitãþile de pe scena politicã
internã ºi internaþionalã, într-o þarã
fãrâmiþatã în bucãþi de imperiile austro-
ungar, otoman ºi þarist. În acest context
a înþeles sã se angajeze cu toatã fiinþa ca
militant pentru împlinirea nãzuinþelor
neamului românesc de reîntregire,
nãzuinþe care erau ºi ale mentorilor sãi,
Bãrnuþiu ºi Pumnul; însã cu preþul unui
sfârºit, astãzi mult discutat de cei care
încã refuzã public, cu ostentaþie, sã
accepte adevãrul pentru care s-a dorit
eliminarea lui din viaþa publicã.
Alternanþa pribegie-ocupaþii urmeazã
parcã succesiunea unor cercuri în spiralã
– ca în povestirea-periplu a unui cãutãtor
de comori – plecând dinspre ºi întorcându-se
mereu spre „superba rãdãcinã”, din care
„îºi creºte trunchiul aspru…poporul meu”,
de aici posibil ºi salutul sãu obiºnuit, -
„Trãiascã Naþia”! (iar la rãspuns) „Sus cu
Dânsa”! În altã parte tot el adãuga, inspirat:
„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor
cum soarbe un nor din marea de amar”,
sortit a fi (dupã cum ne spunea în poezia)
„Numai poetul”, / Ca pãsãri ce zboarã…/
peste nemãrginirea timpului / În ramurile
gândului, / În sfintele lunci, / Unde pãsãri
ca el / Se-ntrec în cântãri”.
1883. Dupã 30 de ani de la predicþia
lui Bãrnuþiu, Eminescu atingea culmea
evoluþiei sale creatoare ºi civice, publicând
capodopere precum Luceafãrul,
Scrisorile, Rugãciuna unui dac, La steaua,
testamentul poetic Mai am un singur dor
ºi multe alte bijuterii lirice. Aceste creaþii
eminesciene, de regulã, sunt traduse ºi
comentate în publicaþii editate pânã acum
în peste 90 de limbi din peste 250 de þãri
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
ºi teritorii geografice, între acestea ºi
unele mici/exotice (în care limba oficialã
este una dintre limbile fostelor mari
colonii, iar în dorinþa de a-l cunoaºte pe
Eminescu, un numãr de asemenea þãri
pânã în prezent ºi-au creat programe
speciale de traducere automatã, care sã
le permitã transpunerea în limba lor ceea
ce a fost publicat anterior.
În ultimele decenii, între publicaþiile
care îi traduc ºi comenteazã opera lui
Eminescu, predominã periodicele
(majoritatea apar ºi în variante online),
mai ales revistele, dar ºi enciclopediile
online, un amplu sistem de canale online,
în limba românã ºi în alte limbi, mai
accesibile ºi permiþând lectura gratuitã,
de aceea ºi cel mai frecvent accesate,
numãrul accesãrilor online fiind de
ordinul milioanelor.
Între publicaþiile multilingve se
remarcã enciclopedia internaþionalã
online, „Wikipedia” (apare în peste 260
de limbi), în paginile cãreia începând din
2003 viaþa ºi activitatea poetului român
sunt prezentate ºi în limba românã, de
asemenea într-un numãr din ce în ce mai
mare de limbi. În prima jumãtate a anului
2020 numãrul acestor limbi a crescut la
peste 60, faþã de 47 în 1914 (când de
altfel realizam primul bilanþ în prima
ediþie a ciclului „Eminescu Universalul,
Eminescu în circuitul universal”. Între
aceste limbi – cu deosebire, în cele de
circulaþie redus㠖 câteva dintre marile
poeme menþionate erau însoþite de date
sumare: depre naºtere, deces, atributul
de Poet Naþional, membru al societãþii
literare „Junimea”, ziarist la „Timpul”,
moarte prematurã, uneori însã ºi falsul
perpetuat mai bine de 100 de ani privind
legenda al bolii ºi morþii, sursa citatã de
regulã fiind, direct sau indirect, cartea
despre „Viaþa lui Eminescu” de G.
Cãlinescu; deºi acesta ”a greºit, dar e
scuzabil”…, susþine Eugen Simion. În
ce priveºte creaþia literarã ºi viaþa
poetului, astfel minimalizate prin
omisiune, s-ar impune în mod legitim o
actualizare a datelor în asemenea surse
ºi o reevaluare a „adevãrului” despre
viaþa lui Eminescu, privitã ca suport
biografic al creaþiei sale literare,
jurnalistice ºi ºtiinþifice.
83
 Întinderea ºi diversitatea operei
eminesciene ar putea fi ºi ea în mai mare
mãsurã cunoscutã ºi asimilat㠖 mai
întâi fie ºi printr-un sumar bilanþ al
scrierilor ºi al ecourilor ei, mai puþin
practicat – care sã vizeze calitatea, dar
ºi volumul real al moºtenirii culturale
eminesciene, demonstratã ca valoare
naþionalã de dimensiune universalã. În
aceastã privinþã, din ceea ce s-a putut
identifica, fie ºi parþial, în decursul unui
secol – marcat de UNESCO, în „Anul
Internaþional Eminescu”, 1989 (volumul
XVII bibliografic al „Operelor”, ediþia
academic㠄Perpessicius”, Partea I-A ºi
II-B, peste 2200 de pagini) – numai
între debutul din 1866 ºi Centenarul
morþii din 1989 consemnate (din
scrierile antume, majoritatea fiind
postume), peste 620 de lucrãri literare
(majoritatea versuri, dar ºi prozã, teatru,
cugetãri, traduceri, prelucrãri). Numãrul
de pagini al textelor literare nefiind încã
contabilizat, se cunoaºte, în schimb,
numãrul paginilor manuscrise, ediþia
facsimil tipãritã, încheiatã în 2010,
indicând 16.000 de pagini, cuprinse în
38 de volume (varianta manuscrisã,
provenitã din vestita „Ladã”
eminescianã, preluatã parþial de
Biblioteca Academiei, în 1902, de la Titu
Maiorescu, avea 14.000 pagini,
cuprinse în 45 caiete-volume). Textele
literare tipãrite, originale ºi traduceri,
cunosc peste 10.000 de reproduceri ºi
multe sute de mii de ecouri (critice), la
care putem adãuga zeci de mii de lucrãri
prin intermediul cãrora Eminescu a
intrat în conºtiinþa publicã, precum ºi
în viaþa literar artisticã (din diferite
domenii ale artei, – muzicã, balet, film,
teatru, poezii dedicate, graficã,
sculpturã, filatelie, numismaticã etc.),
tipãrite ºi online, consemnate în peste
16.000 de poziþii bibliografice, alãturi de
rubricile privind iconografia ºi indicii.
Între acestea, caz unic în cultura
universalã, aproape 100 de poezii, unele
dintre ele încã în timpul vieþii poetului,
au fost puse pe muzicã de compozitori
români (primul dintre aceºtia fiind cel
mai talentat compozitor român al vremii,
congenialul confrate al lui Eminescu,
Ciprian Porumbescu, – compune
84 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
melodia la poezia eminescian㠄Înger de
pazã”), mai târziu de alþi compozitori
români, dar ºi din alte þãri, cântate în
marile centre culturale europene ca
romanþe/serenade/lieduri, fenomen
evidenþiat îndeosebi de personalitãþi din
alte þãri. Printre primii, traducãtorul poet
spaniol, Rafael Alberti, care spunea ºi
scria, cu prilejul lansãrii volumului sãu
de traduceri spaniole, „Poesias”, în
1958, în faþa unei mari adunãri populare
la Buenos Aires, - Eminescu este
singurul poet „cântat de un întreg
popor” (român).
Un numãr mare de scrieri
eminesciene au fost descoperit dupã
1989 - între care ºi poeziile publicate în
1991, ca ecou al evenimentelor de pe
Câmpia Libertãþii din Bla, 1848 –
„Deºteaptã-te, Române” ºi „Învierea”
(varianta cu subînþelesul dat de o strofã,
întãritã prin salutul de Paºti, „Hristos a-
nviat!”, „Libertatea a-nviat!”).
Lucrãrile bibliografice ulterioare,
publicate sub formã online, atât de
Biblioteca Academiei Române, pentru anii
1990-2005, cât ºi cele publicate dupã
2005, parþial în anuarul „Studii
eminescologice” (sub egida Bibliotecii
Judeþene Botoºani ºi a Universitãþii „Al.
I. Cuza” din Iaºi) sau de Biblioteca
Naþional㠖 inexplicabil, tot selective ºi
uneori fãrã indicarea sumarului –
subsumeazã cam aceleaºi titluri ale
variantei originale, dar la care s-au
adãugat alte zeci de mii de versiuni în
limbi strãine, însoþite de ecouri. S-a
observat cã numãrul total al ediþiilor
româneºti ºi al periodicelor, care cuprind
aprox. un milion de texte ºi comentarii
eminesciene, apãrute de la debutul
poetului ºi pânã în prezent, ar depãºi
numãrul total al textelor publicate, în
aceeaºi perioadã, de cãtre toþi poeþii –
dupã unii, toþi scriitorii – români la un
loc. În consecinþã, sumele mari încasate
de aceºtia din urmã pentru scrierile lor
în lei ar fi incalculabile, în vreme ce,
pentru tot ce a publicat, ca poet,
Eminescu a primit un singur onorariu, ºi
acela simbolic, de la cel care i-a publicat
prima poezie, „De-aºi avea” (ºi eu o
floare, mãcar), prilej cu în plus l-a
înveºnicit cu pseudonimul Eminescu.
 ISTORIE LITERARÃ
Nicolae Georgescu
MIHAI ªI VERONICA
Infernuri paralele
„Mater dolorosa”
Dar ºi relaþia Veronicãi Micle cu
Monarhia este una pozitiv㠖 ºi este
interesant de fãcut legãtura: douã
personaje care se relaþioneazã cam la fel
faþã de un reper fix – înseamnã cã se
regãsesc întru ceva.
Aceste exagerãri ale „personajului” în
detrimentul partenerilor – fãcute cu
sacrificarea continuã a relaþiei ori cu
transferul ei în alt registru simbolic – sunt,
ele însele, ca exagerãri, momente
psihologice ale autorului. De cele mai multe
ori autorul vorbeºte despre sine însuºi,
personajul îl defineºte pe el; rolurile se
inverseazã comic pentru cine citeºte ca sã-
ºi verifice ori sã-ºi recunoascã propriile
cunoºtinþe. Iar cine citeºte ca sã afle, ca
sã se informeze – numai acest tip de cititor
se prinde în plasa þesutã de romancier. Or,
dacã exagereazã cu Eminescu, „personajul
principal” – cum va proceda romancierul
cu lumea din jurul poetului, cu „personajele
secundare”? Ca „proletar intelectual”, cum
i se stabileºte portretul robot, relaþiile lui
cu clasele sociale în general sunt
schematizate: despre rege, reginã, principiul
monarhic – se scrie în treacãt, dacã nu cu
indiferenþã oricum cu grijã sã nu se soarbã
naraþiunea cãtre idei mari ordonatoare.
Dintre toate personajele, însã,
Veronica Micle este cu adevãrat sacrificatã,
ea devine o formã fãrã fond, o schemã-
receptacol necesar㠖 cu pãrere de rãu cã
nu este o anonimã! Cu toate acestea,
relaþiile ei cu epoca pornesc tot de la vârful
piramidei sociale. Ea nu esate departe de
palate, personalitãþi, cercuri politice înalte.
Vrea sã-l smulgã, într-adevãr, pe Eminescu
de la „Timpul” ºi din Bucureºti, nu intrã în
chestiuni politice imediate, în dezbateri.
Probabil, nici nu citeºte „Timpul” – pe care
Eminescu i-l trimite constant; sau îl citeºte
feminin, blând. Ea îl revendicã pe Eminescu
poetul, cel mai mare poet, regele poeziei,
„Dumnezeul ei”. Ea vede cã Eminescu omul
politic nu are putere politicã deºi este în
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
inelul de vârf al puterii. Verificã acest lucru
îndelung, de n-ar fi sã amintim, aici, decât
zbaterea poetului de a-i obþine o pensie de
urmaº dupã moartea lui ªtefan Micle. Ani
de zile, dupã vara lui 1879 când rectorul
moare, poetul însuºi se plânge în scrisori
(sau îi relateazã exact) cum încearcã
zadarnic sã o ajute. „Cum am ajuns în
Bucureºti, cea dintâi grijã a fost sã-ntreb
pe Conta dac-a vorbit cu Chiþu în privinþa
suplicei tale. Suplica ta e deja în comisia
de petiþiuni. Asemenea Ganea l-a întrebat
chiar azi pe Chiþu dacã va susþine suplica
ta. El a promis-o cu sfinþenie”. (19
noiembrie 1879); „Azi Carp a dat suplica
ta lui Cogãlniceanu însã din nefericire nu
þine ºedinþe din cauza rãscumpãrãrii
drumului de fier. Chiþu e tot la Craiova,
scrisoarea ta cãtre dânsul tot la mine. Pe
amicii mei îi lucrez cât pot, dar
stagnaþiunea generalã a afacerilor face cã
nici ei nu pot încã urni lucrurile din loc”
(noiembrie 1879); „În lumea aceasta în
care trãim e caracteristic cã avem duºmani
calzi ºi amici reci, de aceea ºi afacerile
tale merg dupã cum e dispus d. Chiþu, care
promite oricui marea cu sarea ºi nu mai
ajunge sã dea lucrului un curs. La predarea
scrisorii tale împreunã cu copia
Comitetului i-a promis lui Jacques, apoi
i-a repromis cel mai tare concurs, dar roºii
sunt atât de îngrijiþi de ieºirea abraº a
chestiei drumului de fier ºi de pericolul
cãderii lor, încât nu mai gãsesc timp decât
sã voteze mereu împãmântenirea câtorva
jidani. Cu toate acestea, sã nu disperãm.
Suplica ta va veni sigur în Camerã iar
asupra votului sã n-avem nici o grijã.”
(15 decembrie 1879); „Chiþu e iar la
Craiova. Ce secãturã promiþãtoare ºi
neîndeplinitoare.” (10 ianuarie 1880); „E
greu de-a avea de-a face cu un om bolnav
– cum e Conta. Când Gane era aici nu
numai cã-l rugam zilnic sã vorbeascã cu
Chiþu, dar omul se ºi þinea de cuvânt ºi
deºi dintr-un partid opus, vorbea cu
guvernamentalul fost ministru. Cuþã
85
dragã, pe singurul om care poate face ceva
în privinþa afacerii tale, ca mediator, pe
Conta, nu-l gãsesc ºi nu-l pot gãsi decât
la 12 noaptea la Franiti. Tot restul zilei
umblã dracu ºtie dupã ce, destul numai cã
se omoarã vãzând cu ochii. Ei bine, în
absolut toate zilele mã scol la miezul nopþii,
îl caut, stau cu el de vorbã, îi pun semne-
n tabacherã ca sã-ºi aducã aminte la
Camerã de tine ºi mai cu seamã sã-i aducã
aminte tacâmului de beþiv, lui Chiþu, ºi cu
toate astea abia din când în când vorbeºte
sau stãruieºte. N-am pe nimeni în Camerã
dintre liberali ºi ãsta-i rãul.” (1 februarie
1880). Putem continua citatele încã un an
ºi încã un an: moldovenii din jurul
Veronicãi Micle ºi al lui Mihai Eminescu
nu-l pot îndupleca pe olteanul Gh. Chiþu
sã urneascã lucrurile. Eminescu nu poate
sã procure nici bilete de tren gratis pentru
el sau Veronica. În 1882 va face rost de
bani de la un prieten din Giurgiu, ºi-i va
trimite lunar o sumã între 50 ºi 150 de lei
Veronicãi pentru a se descurca. (O parte
din aceºti bani vor merge cãtre Emilia Humpel,
sora lui Titu Maiorescu, în contul întreþinerii,
la penmsionul ei, a fetelor Cleopatrei Lerca
Poanaru, vezi mai jos). Cu toate „semnele”
pe care le pune în tabacherea prietenilor – nu
se alege nimic. Veronica va obþine aceastã
pensie mult visatã, salvatoare pentru ea, dupã
1883, dupã diligenþe proprii – ºi în 1885 va
vinde casele din Iaºi mutându-se la Bucureºti,
în centrul þãrii, unde o atrage Teatrul
Naþional, educarea celor douã fiice – dar ºi
redacþia revistei „Convorbiri literare”, mutatã
de asemenea în Capitalã. În aceºti ani, însã,
pe ea nu o poate ajuta Eminescu. De altfel,
tot anul 1881 ei doi au fost certaþi – fiind,
astfel, puþin probabil cã Veronica a urmãrit
polemicile fulminante ale lui Eminescu în
deplinãtatea puterii lui ziaristice la „Timpul”.
În epocã, politica militantã nu este pentru
femei, ele nu fac ziaristic㠖 ci doar
pigmenteazã ziarul cu creaþii artistice. Nu-
i putem Veronicãi Micle cere sã dezbatã
cu Eminescu teoria pãturii superpuse ori
teoria selecþiei sociale negative. Femeile
sunt, însã, beneficiare indirecte ale acestor
dezbateri, pentru cã ele întreþin saloanele,
de faþã cu ele ºi în faþa lor bãrbaþii discutã
idei politice în manierã salonardã, adicã
rezumând, vorbind despre autorii
articolelor anonime, fãcând planuri de
alianþe viitoare, explicând legile care vor
veni etc. Femeile primesc imaginea
bãrbaþilor luptãtori, spectacolul de idei. Ele
cer, desigur, dovada palpabilã a puterii –
aºa cum Veronica îi cere lui Eminescu sã-
i obþinã pensia. Primesc – sau nu primesc
aceastã dovadã; Eminescu nu o poate face
în faþa amicei sale.
86 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Totuºi, Veronica Micle avusese un
salon la Iaºi unde primea lumea bunã a urbei,
frecventa alte saloane ieºene ºi bucureºtene
unde avea o prestanþã deosebitã. Ea însãºi
se considera obligatã sã ia parte la viaþa
înaltei societãþi. În privinþa monarhiei, care
este puncstul obligatoriu de verificare a
apartenenþei individului la înalta societate,
sentimentele ei sunt foarte limpezi: admirã
Casa Regalã, vrea sã se apropie de aceasta
– este reticentã (pentru cã i se pun piedici
categorice, uºile îi sunt închise). O spusese
ºi în scrisoarea din care am citat: „o fiinþã
cu care din nefericire sau din fericire
poate eu nu mã pot nici mãsura nici
compara”. Totuºi, în 1882, peste numai
trei ani de la aceastã scrisoare, ea va publica
o poezie dedicatã reginei din care, recitind-o,
vedem cã este foarte apropiatã sufleteºte
de suveranã. Aceastã poezie este intitulatã
„Mater Dolorosa”, cu un scop precis, pe
care-l vom vedea în curînd. Pentru cã în
legãturã cu ea s-a scris mai mult decît
despre ea, un scurt comentariu de impune.
Încã de la 5 martie 1882, în epocã de
relaxare sentimentalã (dupã împãcarea din
decembrie 1881 dintre ei) Veronica îi scrie
poetului: „... Mimiþule, am fãcut o poezie,
Mater Dolorosa. Tu vei râde când vei citi,
ca de toate producþiile mele poetice, dar
nu face nimica, nu cred cã se va primi la
Junimea ºi se va publica. Mai e ceva care
mã nemulþumeºte: nu mai am nimic de
citit. Pensia cred cã nu s-a mai votat în
sesiunea aceasta, de tine sunt departe,
departe ºi iar departe, apoi pãs de mai fii
veselã sau mulþumitã. Bebeluºule, când
am fi în acelaºi oraº! Când am fi în
acelaºi oraº! Pentru tine personal e
singurul lucru care m-ar despãgubi de
multe lucruri, mi-ar þine locul oricãrei
alte dorinþi, cãci mi-ar satisface ºi ambiþia
ºi dorul ºi aspiraþiile, cãci toate sunt con-
centrate într-o singurã ºi vecinicã idee,
aceea de-a fi într-un oraº cu tine...”.
Originalul scrisorii s-a pierdut, prima
publicare a fost în Dimineaþa, 25 oct. 1908
(de cãtre C. Mille, un deþinãtor de arhivã
Veronica Micle, de la care, însã, nu s-a
pãstrat mai nimic). Reeditând-o, Augustin
Z. N. Pop o însoþeºte de acest
comentariu: „Într-adevãr, poezia n-a
apãrut în Convorbiri literare. Respinsã
de Iacob Negruzzi, ea a vãzut lumina
tiparului în Literatorul, an 3 (1882), nr.
3, martie, p. 144, autoarea fiind
întâmpinatã protocolar de Macedonschi:
„Doamna Veronica Micle a binevoit a
deveni ºi colaboratoarea revistei noastre,
trimiþându-ne deocamdatã aceastã
frumoasã poezie Mataer Dolorosa”.
Augustin Z. N. Pop continuã, cu
 inepuizabila sa verbã informaþionalã:
„Pentru „delicatele simþiri (...) exprimate
în versuri destul de corecte ºi
armonioase” din Legenda rosei,
Macedonschi elogiase pe Veronica Micle
la 10 mart./1878 într-o conferinþã la
Ateneul Român din Bucureºti. Rãmâne
totuºi ciudat faptul cum poeta, bine ºtiind
animozitãþile recrudescente dintre
Eminescu ºi directorul Literatorului, i-a
putut trimite acestuia colaborarea sa!
Colaborarea trebuie sã fi îndurerat
profund pe Eminescu”. (idem, ibidem)
Ce-i scapã lui Augustin Z. N. Pop
prinde, în schimb, George Sanda: „Poeta
(ºi nu numai ea) va fi fost surprinsã când
s-a vãzut semnatã (nu din greºealã)
Veronica Miclescu, rimã iromicã la
Eminescu, contra cãruia, dupã o lunã, nr.
4 (aprilie) p. 240-241, N. Xenopol a
publicat un „Portret” completat peste
câteva luni, în nr. 8 (august) p. 473-474,
de „Portret pentru viaþa de apoi” scris de
Al. Macedonschi ºi culminând cu
regretabila epigramã semnatã tot de Al.
Macedonschi la 1 iulie 1883”. (Veronica
Micle, C. R., 1872, p. 110.) Ediþia
academicã reþine, la comentariile scrisorii,
doar observaþia lui Augustin Z. N. Pop:
„Veronica fãcea dovada lipsei de tact
când trimetea o poezie la o publicaþie care
ataca miºcarea literarã promovatã de
Junimea. De altfel, Eminescu îºi fixase
definitiv poziþia în raporturile sale cu
Veronica Micle în scrisoarea din 28
februarie 1882”. Trecem; în 1889, când
apãrea volumul XVI din ediþia academicã,
nimeni nu bãnuia mãcar cã va veni anul
2000 cu atâtea scrieri inedite Eminescu –
încât cuvântul „definitiv” va pierde pentru
totdeauna consistenþa.
În lotul Cristinei Zarifopol-Iliias gãsim
ºi aceastã scrisoare a lui Eminescu din 2
martie 1882, cãreia pare a-i rãspunde
Veronica (se mai cunoºteau scrisorile
poetului din 3 martie ºi 4 martie acelaºi an;
ei îºi scriau aproape zilnic în aceastã
perioad㠖 dar acelea sunt mai de
circumstanþã). Poetul îi spune, printre
altele: „Timpul, suflete, în zilele când nu
am treabã acolo, nu aºtept pân-o ieºi de
sub tipar ºi þi-l trimit a doua zi. Astfel eºti
dispensatã de-a citi articolele de fond ale
Dlui Christescu a doua zi dupã ce-au
apãrut. Le citeºti a treia zi, numai pe ale
mele a doua zi – abstracþie fãcând de
admirabilele producþiuni ale penei
onorabilului Pãucescu, care catã sã te fi
interesând foarte mult”. (Vrea sã spunã
cã articolele lui le citeºte Veronica a doua
zi, pentru cã stã pânã iese ziarul în zilele
când are treabã acolo ºi i-l trimite pe loc.)
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
În context: „Momoþelule, crede cã gândesc
zilnic la tine ºi mi-e dor ºi c㠖 în
momentul în care, fãrã jenã, þi-oi putea
face aripi, ca sã stãm fãrã jenã în acest
oraº, þi le fac ca sã-mi vii pe sus ca o
rândunicã deodatã cu primãvarã. Cãci s-a
fãcut primãvarã, a sosit – fãrã flori ºi fãrã
verdeaþã înc㠖 ºi primãvara e vremea
iubirii, de predilecþie. Pe muzã nu fii
geloasã, cãci ea în adevãr nu mai pro-
duce nimic. Cred chiar cã talentul de
versificare a fost numai un incident al
tinereþei ºi cã proza este ceea ce voi scrie
de acum înainte. Poate da, poate nu; încã
nu ºtiu”. Aceasta este dialogul epistolar.
(Pentru expresia fãrã jenã, repetatã,
trebuie sã facem legãtura cu anii de
dinaintea rupturii lor, 1879 – 1880, când,
deºi necãsãtoriþi, se afiºau în Bucureºti –
pe strãzi, în saloane, la teataru etc. – ca un
cuplu, fãrã sã le pese de „gura lumii” –
care a fãcut-o, totuºi, dupã aceea, pe
Veronica sã se jeneze. Poetul are în vedere,
aºadar, reluarea relaþiei în aceleaºi condiþii,
cu locuinþã comun㠖 sau apropiat㠖 cn
apariþii în public tot fãrã sã le pese aºadar,
nemaifiind obligaþi sã se despartã ea
plecând la Iaºi. Un împreunã constrant îi
apãrã de orice.)
Poezia anunþatã de ea se publicã, însã,
în „Literatorul” din luna martie 1882.
Practic, ea nu face decât sã-l anunþe cã
poezia s-a publicat ori urmeazã sã aparã
(revista lui Al. Macedonski pentru martie
1882 iese la 3 ale lunii). Este însoþitã de o
notã a redacþiei, în aceºti termeni:
„Doamna Veronica Micle a binevoit a
deveni ºi colaboratoarea revistei noastre,
trimiþându-ne deocamdatã aceastã
frumoasã poezie.” Dupã un an de polemicã
durã pe tema lui Tudor Vladimirescu,
polemicã în care Eminescu lansa, între
altele, refrenul cã trãdãtorul lui Tudor la
1821 a fost aghiotantul slugerului, Al.
Macedonski, iatã-l pe poet luat prin
surprindere: directorul „Literatorului”, Al.
Macedonski, fiul aghiotantului lui Tudor
Vladimirescu, ia colaboratorii „Convorbirilor
literare”. Urmeazã crunta rãzbunare a
„Literatorului” pe pana lui Eminescu (aici
se va republica, dup㠄Telegraful”, pamfletul
lui N. Xenopol, comentat larg, ºi poemul „Viaþa
de apoi” al lui Al. Macedonski care continuã
diatribele) – o adevãratã campanie de presã
antieminescian㠄pigmentatã”, însã, cu încã
douã poezii de Veronica Micle: „Cugetare” (Nr.
4/1882) ºi „Scrisoare” (Nr. 8, august 1882).
Catrenul „Cugestare” se publicã chiar
în acelaºi numãr cu pamfletul
antieminescian al lui N. Xenopol (intitulat
„Portret” ºi preluat, repetãm din altã
publicaþie) – ºi este însoþit iarãºi de nota:
87
„Gãsim aceste patru versuri în Albina din
Botoºani (Nr. 2, anul II) ºi ni le apropiem
spre a le comunica ºi cititorilor noºtri. Ele
nu sunt decât patru ºi fac cât o poemã.
Asemenea cugetãri sunt ca niºte adevãrate
diamante ºi nu trebuie sã se piardã”. Redãm
textul: „O moriºcã este lumea/ Timpu-o
‘nvârte ‘n jurul sãu,/ Apa trecãtoare-i viaþa/
Iar morarul, – Dumnezeu.”
Este semnat cu iniþialele „V. M.”, iar
lui Al. Macedonski îi place atât de mult
încât însoþeºte aceastã cugetare cu una
proprie. „Mã uit...”.
„Mã uit...// Mã uit la cer ºi la pãmânt:/
Frumos e cerul ºi pãmântul,/ Dar inima-mi
e un mormânt/ În care mort îmi zace-
avântul!// Închis rãmâie-acel mormânt/ Cu
imnuri pline de misteruri.../ Prea bun am
fost pentru pãmânt,/ Prea rãu sunt încã
pentru ceruri!” (Al. A. Macedonski).
Interesant este cã Veronica Micle nu
reþine poezia „Cugetare” pentru volumul ei
din 1887. Revista „Albina” din Botoºani a
apãrut cu intermitenþe între ianuarie 1881
ºi iunie 1882 sub redacþia lui I. G. Kernbach;
nu cunoaºtem numãrul 2/1882 ca sã
verificãm dacã poezia existã aici sau este o
glumã a „Literatorului”. În iunie 1882, însã,
Eminescu îi scrie Veronicãi între altele
(scrisoare din noul lot de la anul 2000): „Eu,
versuri nu mai scriu de loc. Dara într-adevãr
este ºi cu neputinþã de-a scrie. Zilnic câte
un articol de fond, ºi pe niºte cãlduri,
drãguþa mea, pe niºte cãlduri care produc
dureri de cap ºi te scot din fire. Dar tu îmi
spui cã scrii ºi ºtii, Moþi, cã odatã avem sã
le corìgem împreunã ºi le vom edita ºi mã
tem c-ai sã capeþi ºi Bene-merenti. Moþ
mititel ce eºti tu ºi drãgãlaº, sã treci în
nemurire alãturi cu Sion ºi Urechia. Quel
plaisir!”. Suntem în iunie, la nici douã luni
de la acel pamflet (cãruia, de altfel, poetul i-a
rãspuns pe mãsurã) – ºi aluzia la
colaboratorii „Literatorului”, mai ales la
ministrul V. A. Urechia care a dat în aceste
luni medalia Bene merenti lui G. Sion, Th.
ªerbãnescu (i-o dãduse ºi lui Al.
Macedonski) – ºi care va fi cooptat în
conducerea de onoare a revistei, aratã cã
poetul se referã la aceastã prezenþã a
Veronicãi Micle în paginile ei. Trebuie citit
„avem sã le corìgem” aºa cum stã scris
(nu „corijem”) cu referite strictã la
corecturile din tipografie – deducând, de aici,
cã Eminescu intenþioneazã sã supravegheze
volumul de versuri al Veronicãi.
Dup㠄Mater dolorosa” ºi aceastã
„Cugetare”, în nr. 8/1882 din
„Literatorul” Veronicãi Micle îi mai apare
poezia „Scrisoare”, fãrã nici o menþiune
– ºi iarãºi nepreluatã de ea în volumul
din 1887. Poezia, foarte acuzat
88 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
eminescianã, se mai aflã în albumul
poetei Cornelia din Moldova, care nu este
alta decât sora lui Gheorghe din Moldova,
pseudonimul lui I. G. Kernbach ce scotea
ºi „Albina” din Botoºani. Suntem în
lumea Veronicãi, ca sã zicem aºa: I. G.
Kernbach era cãsãtorit cu Ana Conta,
sora filosofului Vasile Conta, tot o
prietenã a Veronicãi pânã la un moment
dat (mai târziu, spre anul 1900, o vavorbi
de rãu). Asta ar putea spune ceva despre
sursa „Literatorului” – aceiaºi prieteni ai
Veronicãi Micle – dar nu avem
documente ca sã facem strict legãturile.
În acelaºi numãr din „Literatorul” gãsim
ºi aceastã notã ce-l vizeazã pe Eminescu
ºi familia lui: „În Rãzboiul Român, de la
Noembrie, gãsim urmãtoarele ce
stabilesc ºi mai mult Naþionalitatea D-
nului Eminovici („citiþi Eminescu vã
rog”): În urma dreptelor tânguiri ale
locuitorilor Boldeni contra locotene-
ntului Eminovici, frate al d-lui
Eminescu de la Timpul, o comisie
compusã din d-nii maior Teodorescu ºi
Vasilescu, directorul prefecturei, a
descins în localitate. Abateri grave s-au
constatat contra numitului. El singur n-
a putut nega cã a intimidat, insultat ºi
bãtut pe locuitorii care nu se învoiau cu
armenii arendaºi în casa cãrora ºade ºi
mãnâncã. A se pune un ofiþeer în
serviciul strãinului pentru împilarea
þãranului, este a nu fi român. D-nul Al.
A. Macedonski afirmã cã este bulgar
acest domn”.
Trecem peste cele câteva
agramatisme, chiar peste alipirea opiniei
lui Al. Macedonski la ºtirea din
„Rãzboiul Român”, dar nu putem trece
peste data din parantezã: 1 noiembrie.
Am putea presupune cã nr. 8 din
„Literatorul” apare dupã aceastã datã;
cu asemenea fisuri ne vom întâlni peste
tot în documentarea asupra contextului
–multe dintre ele ignorate pânã acum,
altele îndreptate tacit. Noi avem, însã,
scrisoarea lui Eminescu din 15 august
1882. Poetul îi scrie Veronicãi: „Mã mir
cã timiþi versuri Literatorului, o foaie
care mã batjocoreºte pe mine, una la
mânã, o foaie rãu scrisã ale cãrei
coloane nu te onoreazã nici pe tine,
douã la mânã. Nu este o imputare,
bineînþeles, ceea ce-þi observ, ci numai
o espresie de mirare din parte-mi faþã
c-un copil atât de inteligent precum eºti
tu. Te sãrut cu dulce, minunicã, ºi
rãmân al tãu, Emin.” (scrisoarea, tot
în lotul cel nou). Recitim poezia
Veronicãi Micle cu scopul de a gãsi
vreun pretext aluziv între texte.
 ANTOLOGIE

Paula Romanescu

TRECEA UN CÂNTEC PESTE VEACURI

PIERRE BÉARN
(1902-2004)
Poetul Pierre Béarn (Louis-Gabriel Besnard), nãscut la Bucureºti, este cunoscut
ca autor al versului devenit slogan - Métro, boulot, mégots, dodo, zéro, din poezia
Couleurs d’usine/ Culorile uzinei, ilustrare perfectã a vieþii slujbaºilor din vremea
noastrã super-programatã. S-a cãsãtorit la 102 ani ºi a murit puþin timp dupã aceea.
(Nu, nu din cãsãtorie i s-a tras!)

De vorbã cu iubirea mea

(Dialogues de mon Amour)

Un cuib de pãsãri nou-nãscute ce cântã

Acesta-s eu, iubire!
Un cuib de pãsãri care-ºi catã
Aripi în boarea de mãtase
Din mângâierea ne-nþeleasã
A vântului.
Un cuib ce s-ar dori uitat.
Iubire, fii îndurãtoare
Cu pãsãrile care încã
Ce-i zborul n-au aflat.

[…]

Prezenþa ta e un tumult fãrã o umbrã de ecou

Absenþa ta mã pustieºte
Sunt ca un pom lipsit de ramuri
Când tu nu eºti mã prãvãlesc
În veºnicia-n care-n treacãt
M-ai invitat c-un simplu gest
S-aºtept. ªi-aºtept fãrã-ncetare
Semn pentr-o ultimã plecare.

[…]

Þi-e mâna într-a mea. Tu unde eºti?

Îþi port în suflet umbra, fãptura ca de fum
A ce a fost odatã incendiul viu, nebun,
În care-am ars de doruri amândoi.
Nu-mi mai eºti prizonierã,
Eu evadez din noi.
Mã simt învingãtor, tu – refuzatã vrere
Dar ne-nconjoarã tainic o ne-nvinsã înviere.

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 89

 ILARIE VORONCA
(EDUARD MARCUS)
(1903-1946)

Poet evreu-român, nãscut la Brãila, mândru cã era brãilean, cum o declara el,
a ales sã emigreze în Franþa – mândru cã era poet. Dupã o susþinutã activitate
literarã în România unde frecventeazã cenaclul lui Lovinescu, debuteazã cu volumul
de poezie Restriºti, fondeazã revista 75 HP (cu un singur numãr) ºi Integral,
promovând constructivismul, integralismul, suprarealismul, onirismul ºi alte isme.
În Franþa a continuat sã publice: L’Apprenti fantome/ Ucenicul fantomã; L’Arbre/
Copacul; Beauté de ce monde/ Frumuseþea acestei lumi; etc). ªi vremea a trecut,
ºi vremea a venit pentru el sã-ºi încheie socotelile cu viaþa când tocmai scria Le
Livre du parfait bonheur/ Manualul perfectei fericiri. Ce mare tristeþe trebuie sã fi
fost aceea care l-a determinat sã se sinucidã!

***
Vouã, oameni de astãzi ºi de mâine,
Am ceva minunat ºi luminos de a vã anunþa
Pentru asta am mai luat încã o datã uneltele poetului
Cã doar poetul poate spune câtã dreptate are viitorul.

Va veni o vreme nouã. Iatã un lucru cu care doar câþiva

Sunt la curent. Ai zice cã seamãnã cu un voal care se întinde
Departe în largul oceanului. O navã încãrcatã
Cu toate câte le lipseau oamenilor:
Pâine, o mare bunãtate ºi o mare iubire.

O bucurie a inimii care nu doar pentru ea bate

Ci pentru întreg trupul, pentru sufletul tot.
Acea bucurie a poetului de a scrie nu doar pentru el ci pentru toþi,
Bucuria omului de a se întâlni cu cei care sunt asemenea lui.

Iatã ce voiam sã vã anunþ: cerul, primãvara, vacanþele despre care se vorbea

În vechile poeme, vor fi de-acum înainte pentru toþi. Iar frumuseþea,
Speranþa, li se vor da tuturor oamenilor precum orbilor vederea.
[...]
Spre voi se îndreaptã gândul meu,
Oameni de mâine.
ªi aº vrea ca ºi voi sã spuneþi când îmi veþi citi poemele:
„El era de-al nostru”.

Terase luminoase. O muncã în voioºie

Fãcutã spre binele tuturor. ªi o iubire imensã
Ca un fluviu care poartã spre ocean toate râurile,
Cât sã uneascã sub acelaºi soare oameni ºi popoare.

90 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Frumuseþea acestei lumi
(La beauté de ce monde)

Nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

Lacrimile pot sã inunde vederea. Suferinþa
Poate sã-ºi înfigã ghearele în gâtul meu. Regretul,
Amãrãciunea, îºi pot înãlþa zidurile de zgurã,
Laºitatea, Ura, îºi pot întinde noaptea,
Nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

De nici o înfrângere nu am fost ocolit. Am cunoscut

Gustul amar al despãrþirii. ªi uitarea prietenului,
ªi veghea lângã un muribund. ªi întoarcerea
Cu golul din suflet, de la cimitir. ªi privirea sfâºietoare a soþiei
Pãrãsite. ªi sufletul întenebrat al strãinului,
Dar nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

Ah, se vrea cã fiu pus la încercare, sã-mi întorc

Privirile de la aceastã lume. Cineva se fi întrebând „Va rezista oare?”
Ce mi-a fost drag, mi-a fost rãpit. ªi vãluri întunecate
Acopereau grãdinile la apropierea mea,
Femeia iubitã îºi întorcea de departe faþa ei oarbã
Dar nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

ªtiam cã undeva existau niºte contururi blânde,

Plugul în câmp ca un rãsãrit de soare,
Bucurie, râu îngheþat care primãvara se trezeºte
ªi glasuri care cântã-n marmori
În înaltul promontoriilor fluturã pavilionul vântului.
Nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

Hai! Trebuie sã fim tari! Se vrea sã fim înºelaþi!

Dacã ne lãsãm pradã neliniºtii, suntem pierduþi.
Fiecare tristeþe rãmâne aproape spre a acoperi un miracol.
O perdea ce se lasã pe o zi orbitoare,
Adu-þi aminte de dulcile-ntâlniri, de jurãminte,
Fiindcã nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

Va trebui sã scoatem masca suferinþei

ªi sã anunþãm cã pentru om e vremea bunãtãþii,
ªi a râsului, ºi a liniºtii.
Ne vom îndrepta bucuroºi spre ultima încercare,
Cu fruntea sus, libaþie a speranþei.
Nimic nu va strivi frumuseþea acestei lumi.

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 91

 POEZIA ACASÃ

Iulian Filip

NICOLAE DABIJA
(16 iulie 1948)
Intrãrile sãrbãtoreºti ale Poetului
Pânã acum mi-a rãmas – dar au trecut deja 35 de ani! – frumuseþea mirãrii de frumuseþea ciclului
de poezii ale nou-nouþului poet, prezentat îndreptãþit elogios de criticul literar Mihai Cimpoi în ziarul
Tinerimea Moldovei: Plouã-ncet cu stropi mai mari pe pãduri la Biºcotari (Biºcotari era numele
de atunci al baºtinei lui Nicolae – azi Codreni)… Periculoasã frumoasa intrare a poetului în lumea
necruþãtoare a confraþilor de tot felul, între care invidioºii de toate culorile, rataþii, mediocritãþile
constituie întotdeauna ºi oriunde majoritatea democratã. E magneticã avanscena, dar, ajuns în
avanscenã, te vezi ca-n palmã cu cele frumoase, dar ºi cu ce-le-lal-te. Ochii majoritãþii democratice
întotdeauna ºi oriunde e pe ce-le-lal-te ale celui frumos în avanscenã. Miraculoase clipe astrale! ªi
dacã opreºte, clipã! nu e valabil, cum ºi cât de frecvent, ºi cu ce diferitã(!) frumuseþe revii în
avanscenã (ca s㠄cumperi” spectatorul, între care, precum am spus tot eu un pic mai sus, factorul
democratic majoritar vrea mereu altceva)? Ochiul al treilea se numea cartea de debut a poetului
Nicolae Dabija. Ca un semn de apreciere ºi rezonanþã semnificativã generaþiei noastre de poeþi i se
zice de la acea carte încoace generaþia Ochiului al treilea. Au urmat apoi celelalte plachete de
versuri, care au adeverit frumuseþea intrãrii: Apã neînceputã, Zugravul anonim, Aripã sub cãmaºã,
Dreptul la eroare, Lacrima care vede, Oul de piatrã, Cercul de cretã, Poveºti de când Pãsãrel era
mic, Alte poveºti de când Pãsãrel era mic (cele douã de la urmã destinate copiilor)… Nu ºtiu dacã
e obligatorie imaginea generaþiei într-un proces literar, dar dacã portretul de grup se întâmplã firesc,
cu-atât mai bine þãrii ºi poeziei… Nicoale Dabija a impulsionat viaþa câtorva cenacluri literare din
Chiºinãu, – cel de la Universitatea de Stat, „Luceafãrul” de pe lângã ziarul Tinerimea Moldovei, –
lansând la Uniunea Scriitorilor o formulã proprie, oarecum aparte, de cenaclu literar-artistic, „Dialog”,
în care generaþia noastrã de scriitori, actori, folchiºti, pictori, compozitori a trecut realmente ºcoala
dialogului ºi auzirii a câte ne revin sã le facem. Pe urmele lui Orfeu a fost cartea care l-a readus pe
poet din nou în avanscenã, evidenþiindu-i-se ºi instrumentele cercetãtorului, eseistului dãruit.
Rezonanþa, interesul provocat, prezentãrile ºi studierea cãrþii, apãrutã la scurt timp în ediþie revãzutã,
au însemnat o componentã a activitãþii poetului întru deºteptarea întrebãtorilor. În multele-i întâlniri
cu elevii, cu studenþii, cu profesorii, poetul îºi povestea înþelegerile pãrþii noastre de zbor ºi de
eroare, alegându-se, pânã la urmã, cu un manual deosebit, Daciada, realizat împreunã cu mai vechiul
sãu prieten, cãrturarul ºi pedagogul Aurelian Silvestru. Nicolae Dabija nuanþeazã distinct categoria
poeþilor vãzãtori panoramic, poetul fiind un bun cunoscãtor de poezia altora. Volumul impunãtor
Antologia poeziei vechi moldoveneºti îi fortificã imaginea de cercetãtor, iar cãrþile traduse – între
care Lorca ºi Goethe, – întregesc imaginea întrebãtorului de poezie bunã în lume. Fericit destinul
cântecului semnat de Nicolae Dabija ºi compozitorul Tudor Chiriac, care a fost receptat de basarabeni
ca un imn al renaºterii – Cât trãim pe-acest pãmânt. Sãli întregi, îmbâcsite de lume, adunatã în jurul
ideii repatrierii în tot adevãrul, cântau în picioare cuvintele de continuare, de valorificare, de sporire
a moºtenirii noastre spirituale. În anii tensionaþi de tancurile în stradã ºi lumea din stradã cu refrenul
Scriitorii ºi poporul poetul a fãcut din revista Uniunii Scriitorilor, Literatura ºi arta, o ºcoalã
superioarã cetãþeneascã, în paginile cãreia se întâlneau (ºcolarizându-se din mers!) toþi îngânduraþii
îndureraþi, care-ºi potriveau umãrul ºi cuvântul sub crucea care – ºi în continuare! – rãmâne grea ºi
a noastrã. Sãptãmânal, redactorul-ºef Nicolae Dabija, secondat de parlamentarul ºi poetul Nicolae
Dabija, fixeazã în editorial câte o lacrimã încrâncenat îngânduratã sub genericul Vai de capul nostru.
(Acum l-a redactat – La Est de Vest.). Mai ales cu inima o zice...

Preþul libertãþii de a fi ceea ce eºti

Cea mai crâncenã luptã a lui Nicolae Dabija e cu sine, cu supãrãrile, care te macinã ºi te abat de
la lucrãrile dragi... Eram martor când Nicolae îl sfãtuia pe foarte încrâncenatul Grigore Vieru sã nu-i
bage în seamã pe toþi ticãloºii, sã nu le citeascã atacurile, sã-ºi cruþe poezia ºi sãnãtatea... Uºor de
spus, de dat sfaturi, greu de scuturat provocãrile ºi pretextele supãrãrilor ºi tristeþilor din poligonul
nostru experimental, îndeosebi când þi-i dat sã vezi ºi sã înþelegi ce ni se întâmplã ºi cine sunt sforarii
existenþei noastre umilitoare. Capacitatea de mobilizare ºi de concentrare la proiectele sale multe ºi
diferite de creaþie e uluitoare, dar provine de la înþelegerea clarã cã pentru o parte dintre aceste

92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 proiecte îi rãmâne tot mai puþin timp, iar raþiunea de stat întârzie sã... înþeleagã ce e de fãcut pe acest
unic segment de unde pot fi lansate soluþiile – educaþia prin culturã ºi adevãr, educaþia tuturor, nu
doar a copiilor! În ultimii ani poetul ºi prozatorul Nicolae Dabija demonstreazã celor care se declarã
cointeresaþi de imaginea Republicii Moldova în lume ce importanþã au traducerile în limbile de
circulaþie a ceea ce are mai valoros procesul literar de la noi ºi ce se poate face în domeniul traducerilor.
Sunt înþelegeri târzii a ceea ce au aplicat demult Rusia (Nicolae vorbeºte despre þarul Nicolai care a
plãtit milioane traducãtorilor din þãrile cu mari scriitori, ca sã-i traducã pe Tolstoi, Dostoevski, Cehov),
Georgia, Armenia, ca sã nu mai facem trimitere la þãrile anglofone ºi cele de limbã spaniolã, de Franþa
cu fostele colonii... Ca sã aibã mai puþinã bãtaie de cap cu drepturile de autor, Nicolae s-a expus
experienþei cu operele proprii.(Aidoma medicilor care testeazã pe propriul organism medicamente
riscante, dar, posibil, mântuitoare pentru mai mulþi suferinzi...) Cum a rãzbãtut în Italia?... Cum a
rãzbãtut în Franþa? Cum în Spania? Cum în Germania? Cum în America? Cum în Albania? Complicat
mecanismul rãzbarterii, dar între toate argumentele importante crede cã determinantã e... opera. Cei
care s-ar apuca sã traducã (chiar din considerente ipotetic extraliterare) sã aibã pe masã argumentul
argumentelor – opera scrisã cu talent. Ce frumos ar fi fost sã fi rãzbãtut cu aceste blazoane de culturã,
în contextul unor colaborãri instituþionale, în mai multe þãri, împreunã cu mai mulþi colegi, ca imaginea
colectivã sã fie a unei culturi ºi literaturi cu mai mulþi diferiþi autori!... Ce frumos mai poate fi o
înþelegere ºi o raþiune de stat în acest context al relaþiilor cu lumea! Aºa cum înþeleg sã o facã evreii,
armenii, georgienii, ruºii, spaniolii, italienii... Câte le poate face un om cu talentele sale? Fac adeseori
trimitere la zicerea celui de al 26-lea preºedinte al Statelor Unite Theodore Roosevelt: fã ceea ce poþi
cu ce ai acolo unde eºti! Foarte multe lucruri nu se fac din teama neînþelegerilor ºi a vorbelor de pe
margini. Ei, cum sã suporþi ºi sã nu vorbeºti – pe margini ºi pe mãrgioar㠖 despre gafa laureatului
Premiului Nobel în domeniul fizicii (1984) italianul Carlo Rubbia, care trebuia sã anunþe laureatul
marelui Premiu al Festivalului Internaþional de Poezie de la Trieste (Italia, 2 decembrie 2014) ºi s-a
încurcat, iar când a luat prezentarea de la început a declarat cã laureatul marelui Premiu este...
Republica Moldova. Poetul care fusese identificat cu þara din care sosise era Nicolae Dabija. Con-
form presei din România Nicolae Dabija, este la ora actualã scriitorul român cu cele mai multe ºi
importante premii literare internaþionale. Chiar numai în Italia poetul s-a mai ales cu Premiul „Giacomo
Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei (Recanatti, Italia, 2015) ºi Premiul Internaþional de Poezie
„Umberto Mastroiani” (Fantana i Liri, Italia, 2015). Premiul „Sceptrul Poeziei” al Uniunii Scriitorilor
din Macedonia „pentru cel mai important scriitor din strãinãtate” i-a fost înmânat în cadrul Serilor de
Poezie de la Struga – în 2015. Marele premiu „Dulce Maria Loynaz” al Festivalului Internaþional
de Poezie de la Havana (Cuba) în 2017. Iar cea mai recentã recunoaºtere a creaþiei sale este medalia
ºi Premiul „Pjeter Bogdani”, acordat de Uniunea Scriitorilor din Kosovo, pentru volumul de poeme
„Psalmi de dragoste”, tradus în albanezã de Baki Ymeri ºi apãrut la Bruxelles în celebra serie „Biblioteca
Internaþionalã Bruxelles”. Dar nemþii! Culmea uluirii celor de pe margini! Cine-i putea bãnui de atâta
lipsã de... prudenþã?... Cu câteva luni în urmã editura Avra Frieling din Berlin, a scos în traducere
germanã romanul „Tema pentru acasã”, pe coperta a patra a cãrþii fiind inseratã fraza: „Tema pentru
acas㔠de Nicolae Dabija este o lucrare literarã genialã”, directorul editurii, doctorul Johann-
Friedrich Haffman, menþionând cã aceasta „este cea mai înaltã apreciere acordatã unei lucrãri de
prozã în ultimii ani”. În SUA romanul a vãzut lumina zilei în cunoscuta serie „Love Story Collection”
într-un tiraj de o sutã de mii de exemplare. În Franþa romanul a cunoscut douã ediþii, fiind nominalizat
în 2016 la cel mai important premiu pentru romane „Prix de l’Autre Édition” ªi prietenii noºtri bulgari
s-au luat la întrecere cu nemþii la aprecieri... Romanul „Tema pentru acas㔠e tradus în bulgarã, iar pe
coperta a 4-a a cãrþii cunoscutul om de culturã Ognian Stamboliev o calific㠄o carte de premiul
Nobel”. În ultimii ani volume de poezie ºi prozã cu semnãtura scriitorului nostru au apãrut în Italia
(patru antologii), Brazilia, Spania (douã volume), Cuba, Franþa, Macedonia, SUA (trei apariþii),
Bulgaria, Germania, Ucraina, Federaþia Rusã, Turcia, Kosovo, apreciate înalt de criticã ºi cititori.
Revista americanã de poezie „Cold mountain. Special Issue on New International Poetry” va
aºeza ca epigraf al numãrului 2, volumul 84, Spring 2006 poemul lui Nicolae Dabija „Manual de
istorie” în traducerea a lui Rand Brandes, numindu-l „cea mai frumoasã poezie a primãverii
anului 2006”. Iar pe Piaþa Centralã a oraºului italian Cervira de Roma, declarat capitala Republicii
mondiale a artiºtilor, în vara anului trecut a fost cioplit în piatrã poemul lui Nicolae Dabija „Nu te
grãbi, copilo...”, în traducerea italianã a poetului Gaetano Longo. Ce artã delicatã cartea de
vizitã, imaginea bunã a neamului tãu în faþa lumii! Am scris repetat despre conlucrarea cu
ambasadorii noºtri, care înþeleg sã-ºi facã din valorile culturale ale noastre uneltele mai eficiente
de activitate în relaþiile cu lumea bunã spre care tindem. Nicolae Dabija cunoaºte problemele de
acasã ºi le vorbeºte – uneori foarte îndurerat, alteori chiar supãrat în fiece joi – din câmpul lui de
luptã, din atelierul lui de creaþie. Dar îºi aburcã pe umeri crucea mergãtorului ºi îndrumã lumea
spre unde e remediul. Uneori cu un preþ exagerat de mare, pe care-l plãteºte, la scenã deschisã.
Nicolae Dabija cunoaºte complicata artã a stabilirii relaþiilor civilizate cu lumea, cu vecinii de tot
felul, în faþa cãrora cu ce te înfãþiºezi? Cu economie? Cu armatã? Cu promisiuni? Cu angajamente?
Adevãrul ºi cultura rãmân pururi cãrþile de vizitã mai redutabile, blazoanele de nobleþe cele mai
durabile ºi mai valabile – pe distanþã lungã....În acest context face impresia cã Nicolae Dabija
aproape cã nu are timp sã-ºi numere... anii. Îi sunt recunoscãtor cã ºtie barem ce cãrþi îi mai apar
pe mai departe ºi ce aprecieri la adresa lor face numele bun al autorului ºi al nostru.

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 93

 Buletin de ºtiri
Ninge abundent. ªi bate vântul.
Mai existã viaþã pe pãmânt.
Soarele e încã sus. Moare un tei
undeva-ntre Kongo ºi Orhei.
Iese iarba, cea dumnezeiascã:
mai existã miei, care s-o pascã.
Fulguie pe brazi. Plouã-n aluni.
Oamenii mai ºtiu sã fie buni.
Un bãiat zâmbeºte. O fatã-i tristã.
Pe pãmânt iubire mai existã.
Iar un orb din tribul Ata-Punchi
prinde sã zãreascã cu genunchii.
E dezgheþ la nord. Sudul îngheaþã.
Pe planetã mai existã viaþã.
Bucuraþi-vã, în voce sau în gând:
mai existã viaþã pe pãmânt.
Rãzboi
În bisericã la Brad:
un Isus neterminat.
Când ieºea din nouri steaua
tocmai s-a sfârºit vopseaua,
când ieºea luna cea nouã
pensula s-a rupt în douã.
În bisericã la Brad:
un Isus neterminat.
Of, când înflori trifoiul –
atunci s-a-nceput rãzboiul.
Mâna ce-a scris cu luminã
învãþã arma sã þinã.
În bisericã la Brad:
un Isus neterminat.
În bisericã la Brad
ºedea un zugrav soldat –
fãrã-o mânã ºi-un picior:
ca Isusul din pridvor,
fãrã ochi, fãrã sprânceanã:
ca Isusul din icoanã...
În bisericã la Brad –
un Isus înlãcrimat.
Îngeri în armurã
(gravurã veche)
O, înger în armurã, –
nu pot sã mã deprind
cu noua ta posturã:
cum poþi iubi din urã,
cum poþi urî iubind?!
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Colindã de copii
Coborât-a coborât, ziurel de zi,
Luceafãrul pe pãmânt, ziurel de zi,
Al bolþilor împãrat, ziurel de zi
ªi în jur s-a luminat, ziurel de zi.
Veste bunã vã aduc, ziurel de zi,
Nuca va rodi în nuc, ziurel de zi,
Frunza va foºni-n alun, ziurel de zi,
Omu-o fi un pic mai bun, ziurel de zi.
Unde-un cânt va amuþi, ziurel de zi,
Alte zece-or rãsãri, ziurel de zi.
Grâul va-ncolþi-n câmpie, ziurel de zi,
Înc-un an, ºi-o veºnicie, ziurel de zi.
Coborât-a coborât, ziurel de zi,
Luceafãrul pe pãmânt, ziurel de zi,
Al bolþilor împãrat, ziurel de zi,
Dimineaþa ne-nserat, ziurel de zi.
Cântece fãrã cuvinte
(fragmente)
Toamnã cu frunza cãzând în neºtire.
într-o luminã rece, ca bruma.
Dacã e adevãrat cã se moare ºi din iubire –
apoi se moare acuma.
Doamne, cocorii i-ai dus
ªi toamna, încet, a apus.
Totul s-a stins, a murit.
Lasã-mi ceva de iubit.
Bea, inimã, la astã rãscruce –
acest potir
cu iubire stelar㠖
bãutura dintre toate cea mai dulce
ºi cea mai amarã.
Te-am cãutat ºi te-am gãsit
atât de târziu.
Focul arde în frunzele umede
c-un murmur tãcut;
fumul urcã spre cer, cãrunþiu.
Ranã a mea din piept din partea stângã
eºti ca o corabie, care
arde la mijloc de mare
ºi nu-i ajunge apã s-o stingã.
De-atâtea frunze care cearcã zborurile –
mai greu e pãmântul.
Bate vântul
ºi ni se-amestecã dorurile.
Îmi este dor, ce dor îmi e de tine:
ca unui om care-a murit, de sine.
E iarnã devreme ºi cerul e-n fum,
iar soarele stã pe bolþi ca o patã;
cine n-a iubit pân-acum –
de-acum nu va mai iubi niciodatã.
 POEZIE

Cristina Onofre

POEME
Fericirile

Ferice de gutuii care înfloresc în aceeaºi zi în întreaga lume pentru ca apoi

petalele lor sã plece pe o adiere de vânt, slãvindu-Te pe Tine, Doamne!
Ferice de furtunile care se întâlnesc cu Tine, Doamne, ca sã le dai cuvântul
de liniºtire pentru întreaga lor viaþã!
Ferice de lupii mãrturisirii care muºcã din carnea minciunii, devorând-o!
Ferice de ploile care înfrãþesc cerul cu pãmântul!
Ferice de albinele care întorc sufletul mierii spre florile întâlnite în cale!
Ferice de copacii pe ale cãror crengi se rostogoleºte în joacã luna plinã!
Ferice de copiii care cu degetele lor mângâie linul apei!
Ferice de bisericile care au stâlpi ciopliþi din suflete de sfinþi!
Ferice!
Ferice!
Ferice!...

Vino în inima mea

Îi spun câmpiei acesteia:

„mutã-te în inima mea!”
ºi câmpia vine în inima mea cu toate câmpiile lumii,
cu flori, cu stropi de rouã, cu un vânt blând, tãmãduitor.
Îi spun pãdurii acesteia:
„vino în inima mea!” ºi pãdurea vine de îndatã cu toatã puterea ei,
cu toate cuiburile pline cu ouã ºi pãsãri, cu toate vizuinile,
cu toate animalele, cu toatã încrengãtura de rãdãcini ºi lumi subterane.
Privesc spre cer ºi îi spun ºi lui:
„vino în inima mea!”
ºi atunci simt o liniºte mare.
De aceea sunt uneori atât de greu de gãsit,
de vãzut,
de atins.

Învãþãturile

Am bãtut la porþile negustorilor,

ale sfinþilor, ale dregãtorilor,
ale meºteºugarilor,
ale înþelepþilor.
De fiecare datã mi s-a deschis
ºi de fiecare datã am avut cu mine amintirea unei câmpii,
a unei pãduri,
a unei flori.
Am plecat luând cu mine învãþãturile celor la a cãror poartã am bãtut
lãsând pe pragul lor amintirea câmpiei, a pãdurii, a florii...
Am bãtut ºi la porþile oamenilor fãrã faimã, a oamenilor simpli, sãraci.
ªi ei mi-au deschis.
Purtam cu mine o mulþime de învãþãturi: unele muguri de învãþãturã,

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 95

 altele învãþãturi înflorite.
Am vrut sã le las în drumul meu, la porþile lor.
Ei mi-au spus:
„Rãmâi la noi ºi învaþã-ne prin viu grai cele ce tu crezi
cã noi le putem înþelege iar mugurii ºi florile învãþãturilor tale
lasã-le la porþile ºi pe pragurile templelor
pe acolo pe unde trec de obicei oamenii instruiþi.”

Iuda

Aºa cum þãrmul nu poate înainta singur în mare,

nici Iuda nu poate prinde curaj
decât atunci când ne vede cã bãgãm mâna în buzunar,
scoatem punga cu arginþi ºi începem sã-i numãrãm mereu ºi mereu,
cumpãrând, vânzând,
cumpãrând, vânzând...
Atunci Iuda vine ºi el cu arginþii lui,
îºi varsã arginþii ºi arginþii încep sã se rostogoleascã pe masã
sub ochii noºtri curioºi.
Iuda nu a oprit niciodatã rostogolirea arginþilor
doar i-a însoþit în trecerea lor prin ochiul de ºtreang.

Eu fur

Nu-þi fie teamã, nu-þi fur arginþii omule!

Eu fur suflarea vântului ce trece printre salcâmi,
dulcele mãr pârguit îl fur,
o fragã...
Pun un aºternut la umbrã de plop,
gust apoi toate câte sunt sub soare
ºi uitându-mã în jur
privirea mi se aºeazã pe roata unei fântâni.
Da, mai presus de toate arginþii apei îi fur cu gura
ºi cu toatã inima mea pãcãtoasã de etern cãlãtor.

Împreunã

Oamenii, odinioarã, numai inele ºi parfumuri,

strângeau bani limpezi ca pietrele scoase din râu.
Cântau, cântau ca pãsãrile ºi întindeau mese bogate,
chemând sã petreacã împreunã cu ei zeitãþile toate.
Acum ei nu mai ºtiu sã cânte.
S-a dus ceremonia. A murit demult.
Banii sunt constrânºi sã iasã la ivealã,
sunt storºi de vlagã, sunt traºi pe roatã,
sunt puºi în lanþuri.
Oamenii – numai inele ºi parfumuri, au murit demult.

Arginþii

Sunt îngeri care vin ºi îþi aduc un gând ca un clinchet uºor.

În gândul acela gãseºti arginþii tãi
pãstraþi din alte vieþi,
arginþi de frunze trecute prin albastrul privirii cerului,
arginþi de cuvinte aºternute pe hârtie albã ca norii,
arginþi care fac sã-þi zboare trupul împreunã cu visurile lui,
arginþi de trandafir,
de nuci verzi, de fragi, de smochine,
de pepene din grãdinile eterne ale vieþii,
arginþi de inimi,
de puneri la cale,
de aºteptãri...

96 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Dumnezeu întrebându-ne

Dumnezeu i-a dat unui om în stãpânire

holde de grâu, de porumb ºi de mei, o vie cu rouã albastrã,
pãduri ºi pui de izvoare cu ape din care soarele rãsãrea,
dimineþi de rãcoare, veri de belºug ºi ierni cu puritatea curgându-le prin vene…
Stãpânul acestora toate ºi-a tocmit un pândar.
Un bãrbat priceput, înalt ºi vioi ca frunza de mesteacãn în bãtaia vântului.
Ce rost am eu Stãpâne, ce-mi ceri sã fac, a întrebat bãrbatul.
Sã ºtii sã chemi pãsãrile cântându-le cântecele pentru a le îndemna
sã-ºi facã, primãvarã de primãvarã, cuiburi în pãdurile mele.
Sã dai hranã de pe holde, din viile mele celor ce flãmânzesc.
Sã-mi dai socotealã de lupi, de cerbi, de vulpi, de urºi câþi trãiesc ºi câþi
mor. Veveriþele toate, râºii, vulturii, ºoimii, iepurii, fazanii…
Fagii, stejarii, mestecenii, cântecul vântului prin frunzele lor… pe toate sã le
îmbraci în mila inimii tale.
Îþi cer apoi sã aperi holdele, pãdurile, izvoarele, vieþuitoarele toate de
propria ta lãcomie. Asta îþi cer. Te învoieºti?

Povestea vinului

Lichidul acela nevãzut venind din strãfundul pãmântului,

tras de rãdãcini ºi înâlþându-se, dupã legile cerului prin tulpinã ºi ramuri, pânã în fructe,
era asemeni unei pajure care sparge cu ciocul inimile cerului,
era leopard vieþuind din misterul cãrnii,
era ºoim aruncându-se în aerul sângelui altor pãsãri…
Dupã ce se ridica din el însuºi, lichidul acela se întâlnea cu soarele.
Întâlnirea lor era o întâlnire de miere.
Venea apoi despãrþirea de soare ºi întâlnirea cu luna ºi cu ascunsa ei atracþie.
Aici, furia ºi blândeþea, bucuria ºi tristeþea, curajul ºi laºitatea, viaþa ºi moartea,
i se dezvãluiau în secret.
Lichidul era din nou scos la lumina, pus în pahare.
Gurile ºi minþile oamenilor erau însetate.
Lichidul-pajurã, lichidul-leopard, lichidul-ºoim,
pe rând, le rãpea sufletele ducându-le într-o altã poveste.

Ulei pentru candele

Mãslinii aceia au fãcut mãsline ºi mãslinele

aveau în carnea lor cuvintele spuse de Tine ºi rugãciunile Tale toate.
La timpul potrivit, mãslinele au fost adunate din grãdina Ghetsimani
ºi duse la o presã de ulei din câmpie.
Acolo un cal negru învârtea o roatã mare.
Din presã þâºnea uleiul cu mirosul lui solar,
fierbinte ca pietrele muntelui, miros de rugã adusã în câmpie…
Stropi mici ºi amãrui cãdeau pe oamenii aflaþi în preajmã,
ungându-le pãrul ºi pielea.
Alþi saci cu mãsline strãlucitoare,
alte resturi calde strânse în turte cu gust înþepãtor…
Lângã uºã stã un bidon de tablã care adunã în pântecul lui ulei pentru candela Mariei,
a Mariei-Magdalena,
a lui Petru,
a lui Pavel,
a lui Ioan ºi Luca…

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 97

 POEZIE

Nicolae Nistor

ÎMBARCAREA
Îmbarcarea Pierderea de sine

nu ºtiam cã lucrurile rãmân nemiºcate Sunt amestec de culori

ºi câteva urme în camera goalã arse
scãrile de bloc au evenimente albul ºi negrul din mine
cu uºile care se deschid au cãzut în meditaþia oarbã
în ambele sensuri rãzbunãtoare pe timp
gustul plantelor fãrã miros cãmaºa de protocol
aºezate pe lemnul crud nu mai are loc în mine
puþin pãmânt reavãn uitat sunt în nopþile
povestiri despre liniºte
cu vise trecute
la cãsuþa poºtalã
ca orice trãire decoloratã
au sosit rezervele de timp
programãrile vãd cum se topesc gândurile
nu ºtiam cã lucrurile ºi limbile ceasului tânãr
ºi viaþa vor fi uitate într-o candelã cum fotografiile se reproduc
aprinsã câteva secunde în tablouri difuze
acolo unde timpul aºteptã îmbarcarea încerc sã salvez culorile din mine
apoi altã respiraþie în suflete crude care amestecate disperat
care se plimbã printre cei sunt pierdere de sine
pe care nimeni nu-i aude
Pasãre de viaþã
Tãcerea ºarpelui
Noaptea trecutã
suntem tãcuþi cu ochii înecaþi mã striga mama
de pãrãsirile ascunse dintre noi pe numele de alint
ºi ne imaginãm pe altcineva
sub poduri cãzute
când coapsele încep sã doarã
cãutam ochii ei înlãcrimaþi
suntem în fiecare noapte trei suflete
luate câte trei - a câta oarã vocea din ecouri colorate
ºi fiecare gemet nu vrea sã moarã pe care le reconstituiam
când ºarpele încolãcit în noi într-o altã pasãre de viaþã
se furiºeazã în lumina de afarã
iar clopoþeii se transformã în toiag Calul tatuat
în fiecare searã
Grãbit alunecã din mine nisipul
Genunchiul nemuritorului fãrã numãr cad cristalele în pâlnie
iar eu alergat de furtunã
ºtiam cã statuile sunt nemuritoare în galop strâng de dârlogi
fiecare lacrimã din mine din voi calul timpului
devine piatrã ºlefuitã de sufletele noastre care se descompune
noaptea trecutã am adormit sub statuia mamei castele mele se duc
ploaia mã ocolea
uºor ca o maree
avea o mantie asemeni placentei
ce udã tãlpile mele
care mã ferea de spaime
sigur statuile au lacrimi urmele care cad în umbrã
acoperite de timp într-o noapte
uneori þâºnesc din genunchiul Lui, când am chef de alergat
o artezianã care ne face nemuritori pe un cal tatuat cu stele

98 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Spaimele aruncate-n tavan

ªtiu doamnã pentru tine

eram doar trup gol de mine
haina veche cu buzunare ascunse
atârnatã de clanþã gata sã fugã
ca o spaimã din locul fãrã adresã
un trandafir sãlbatic ne împresura
urcând pe noi ca o fantomã
soseam noaptea numai noaptea
ziua mã topeam uitam de tine
pânã ºi câinii plângeau când nu veneam 
eram sãrãcit de râuri de speranþã
mã aºteptai între viaþã ºi secrete
pe care le ascundeai seninã
îþi eram suficient ºi disponibil
o viaþã cu nasturi desfãcuþi carnal
ºi spaimele aruncate-n tavan!

Nepãmânteana iubire

Danseazã cu mine de parcã nu s-ar termina,

roteºte-mã cu dâre de elipse, iubirea mea,
nu mã lãsa sã cad, ºi nu ascunde lumina
din ochii tãi înlãcrimaþi, care inundã vina,
pianul acesta neacordat plânge, uitat,
praful trist, întunecos, pe sufletu-i s-a aºezat,
nu a uitat portativul iubirii, ºi tremurã resemnat,
danseazã cu mine de parcã aº muri acum,
roteºte-mã, fãrã oprire, pânã devenim scrum,
aruncã-mã în mintea ta, iubire mare de cleºtar,
ºi din neant, cheamã-mã, cu flori albastre, la altar,
ºi numai noi sã celebrãm iubirea asta, rotitoare,
sã devenim nepãmânteni, unde
iubirea nu mai doare!

Palma destinului 

Nu te uita în palme, poþi vedea ce urmeazã: 

Pâinea cu burtã în jos, cine pleacã ºi vine, 
Degetele desenând pe asfalt multe destine. 
ªi în cãrþile lumii mâinile zidesc ce dureazã, 
Chiar ºi secretul ascuns ce vibreazã, creeazã. 
Uneori mâinile ating sentimente, comori, 
Culori, care amestecate dau viaþã ºi fiori. 
Mâinile legate sau libere, cum e firesc, 
Trãdeazã pe cei care iubesc sau pãcãlesc. 
Nu te uita în palme, fãrã Dumnezeu, 
Nu poþi citi destinul, nu poþi ajunge zeu!

Testament fãrã cãlãtorie

 
Poate o sã fiu plecat când îndelung mã vei chema 
Unde mireasma florilor de tei gându-þi mângâie. 
În fiecare zi vei ºterge de vise ceaºca de cafea, 
ªi poate amintirea în urma mea o sã-nvie. 
Când mã vei chema acolo poate am sã fiu plecat 
ªi poate tu de mine ºi chiar de tine ai uitat. 
Plecat în necunoscut dintr-o terestrã cãlãtorie 
Voi duce dorul frunzelor din parc, ºi vântul cum adie, 
ªi câte am trãit noi doi nemurindu-ne-n pustie. 
Îþi scriu scrisoarea asta veselã ºi tristã, acum – 
Noi am trãit ce alþii nu viseazã niciodatã 
Aº vrea din cartea vieþii o dârã de parfum 
Sã laºi în urmã dac-ai fost vreodatã!

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 99

 POEZIE
CÂND IUBEªTI
Când iubeºti
Când iubeºti þi se pare cã urci mereu,
deºi vezi frunzele cãzând,
deºi simþi tãcerea amurgului
cum coboarã în sânge,
deºi vezi îngheþând
lacrimile celor singuri.
Atunci inima devine un pendul
între fericire ºi uitare
amintindu-þi - precum flamingii -
acel dans al iubirii care preface
veºnicia într-o,,gurã de Rai”.
Când iubeºti nu te-nfioarã
nici mãcar cerul fãrã stele,
nici o aºteptare nu e prea lungã
ºi nici un amãnunt - prea mic;
iar sufletul tãu devine un crâng
unde pãsãrile cântã în voie...
Când iubeºti eºti asemeni primãverii!
Lumea
Nici miresmele teilor ºi nici aripile
fluturilor nu mai pot aduce primãvara
acolo unde lacrima îngheaþã!
Însã lumea nu înseamnã
doar victime ºi cãlãi -
ºi nici cleºtii unui crab tãind
razele Lunii pe o plajã pustie.
Lumea înseamnã ºi aceastã câmpie
hãituitã de sete pâlpâind
în bãtaia soarelui, furtunile
ce ridicã valuri amare în inimi,
amurgul ca un leagãn al visului,
speranþa ca un þãrm al copilãriei,
lingourile de aur prefãcute
în bijuterii ºi pumnale,
templul cu uºile mereu deschise
unde fiecare se cautã pe sine,
dar, mai ales, îndrãgostiþii
pentru care iubirea e-o melodie
în care arde o fãrâmã de suflet!
100 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Vasile Toma
Ecouri de toamnã
Imaginea acelui sfârºit de Noiembrie
mi-a rãmas pe retina memoriei
ca un cliºeu în,,sepia” -
care îmi pare cu atât mai depãrtat
cu cât vâlvãtaia amintirii
mã cuprinde mai tare.
O, cât aº vrea sã reîntorc acele clipe
când lumina rãdãcinilor îmi dãdea
încredere în pasul urmãtor
ºi când neliniºtea mamei
îºi gãsea adãpost în privirile tatei!
Acum, în sânge mai pâlpâie
doar instinctul de supravieþuire,
în timp ce bruma luceºte amar -
precum colþii de lup
pe sub genele Lunii...
Acum mai caut doar prietenia
pãsãrilor ºi-a copacilor;
fiindcã-mi dãruie acea dulce tristeþe
a cântecului ºi-a fructelor coapte!
*
Însã atâta timp cât soarele
se prelinge ca o miere amarã
printre ramurile desfrunzite,
atâta timp cât pãsãrile care pleacã
îmi lasã acel sentiment de garã
pãrãsitã, atâta timp cât clipele
îmi par niºte elefanþi
ce mã strivesc impasibili -
nici mãcar darurile toamnei
nu mai pot aduce bucurie
asemeni unor mãºti de carnaval.
Acum e liniºte de parcã viaþa
s-ar strecura pe sub uºã
sau prin vitraliile acelei biserici
ce ne priveºte cu îngãduinþã,
chiar dacã nu totul e sincer
în gesturile noastre.
Acum doar vântul mai aminteºte
tumultul iubirii - când vraja sãrutului
era un tril de privighetoare
ce lumina amurgul inimii...
 *
ªi totuºi, o promisiune mocneºte
în fiecare tristeþe - acum,
când,,acas㔠e doar un cuvânt
fãrã greutate, când,,amurgul”
e-o ranã fãrã leac ºi când
fiece cântec nu-i decât
un alt mod de a înþelege speranþa.
Acum simt cã aº putea râde
ºi plânge în acelaºi timp -
la fel cum aº putea fi
deodatã ºi rege ºi bufon;
fiindcã toamna nu mã îndeamnã
la visare, ci la iubire, iar
flãcãrile din sânge închipuie
acel joc al primãverii
când nici mãcar cristalul veºniciei
nu rãmâne acelaºi!
Retoricã
Uneori simþi nevoia sã te ascunzi
de tine însuþi: de ruºinea
de a nu cãdea în ridicol,
de tristeþea de a-þi înþelege limitele,
de oboseala zãdãrniciei...
Dar unde sã te ascunzi?
Într-un vis, într-un neadevãr,
într-un gol al tãcerii?
Nu-þi sunt de folos nici mãºtile,
nici zorii, nici înserãrile,
nici clopotele catedralei,
nici cântecele pãsãrilor.
ªi la ce folos iubirile -
cu tot alaiul lor de dorinþe,
de mângâieri, de sãruturi -
dacã nu te pot face sã uiþi de tine?
Ce daruri, ce clipe de fericire -
când poþi deveni aproape un zeu -
dacã în amintirile tale
se sting trandafirii?
înrourat hotar între amintire ºi vis,
flacãrã mereu, niciodatã cenuºã.
ªi totuºi, când vii, aduci cu tine
umbra singurãtãþii, chiar dacã
zeii coboarã în sufletele noastre
mângâindu-ne ca pe niºte copii
ºi arãtându-ne drumul
prin tãcerile beznei...
Însã, când pleci, umbra singurãtãþii
întruchipeazã un gol
din care înþeleg cã aºteptarea
nu-i o cale spre fericire!
Dans cu amurgul
Unii vor sã parã altceva
decât sunt: îºi vopsesc faþa,
se ascund dupã mãºti,
se îmbracã în costume înstelate.
Alþii cautã libertatea
în jocurile copilãriei,
în veninul ºarpelui,
în golul amar al cucutei.
Cei mai mulþi dintre ei
se grãbesc: vor sã ajungã primii
în grãdinile îndestulãrii
(sau ale pierzaniei).
Nu-i încãlzeºte însã nici un miracol,
nici un vis ºi nici o lacrimã...
Doar inima mea se bucurã
de aceastã dulce amânare -
ca un dans cu amurgul!

Luminã tulburãtoare

Tu eºti o continuã revãrsare

de luminã ce cântã -
nu ciocârlie, nici privighetoare -
ci rãsãrit ºi amurg deodatã,
luminã tulburãtoare precum
mireasma teilor ce deschide
porþile veºniciei, minune
întruchipatã în graþia zborului,

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 101

 POEZIE
Alexandru Cazacu
FEBRUARIE DIMINEAÞA
Februarie dimineaþa
Febuarie dimineaþa ca un þinut al izgonirii
într-o micã camerã de hotel express
unde par sã fi nãvãlit toate singurãtãþile
marilor metropole
într-un timp schimonosit
când promoroaca acoperã inimile
ºi ai vrea ºi nu ai vrea ca ziua de ieri
sã vinã cât mai curând
Februarie dimineaþa foarte devreme
o lume vãzutã din profil
unde smeriþi ne depãrtãm unul de altul
cum rãsãritul de apus
iar tãcerea aceasta dintre melodiile
unui jazz rulat pe holurile pustii
ca un act de prezenþã
mai important decât zeci de înscrisuri
când hexametrii liniºtii te învinuie
ºi tu pe tine trebuie sã te substituii
O sanie peste cãrãri de omãt
Ninsoarea aceasta meridionalã
ca o fotografie dizolvatã chiar în locul
unde a fost fãcutã
când distanþa mãsuratã
cu diametrul degetarului
în piaþa oraºului alb
devine tot mai lungã
asemeni meselor de nuntã
unde tinerii stau separat de bãtrâni
iar adoraþia magilor întârzie
O sã rãmânã acest început de noapte
o amintire proustianã
cum mirosul de tamâie
de pe hainele bunicii
întoarsã de la cimitir undeva în Est
acum când visele trec prin flacãra rece a lunii
axiomele se reinventeazã printre
clãdirile de sticlã ºi singurãtate
iar tot ce a fost se duce departe
precum o sanie peste cãrãri de omãt
102 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Status nascendi
Comerþul cu patimi
în politeþea trecãtorilor
ºi- n umbrele pãsãrilor citadine
la sfârºitul unei duminici corozive
ce intrã încet sub cãtuºele frigului
ca o lume aflatã in status nascendi
si argintul viu din flash-urile
autobuzelor cãzut peste pavaje,
ziduri ºi vitrine
ce parcã sãrbãtoresc
rezultatul incert al razboiuluicu tine însuþi
odatã cu þinerea de mintenumai a binelui
a discreþiei si gingãºiei
a întrebãrilor urmate
de frenetice îngãduinþe
când avar pãstrez în palme o mânuºã
pe care ai vrut sã o porþi ºi tu odatã
acum când dragoste ºi compasiune
reciproc se purificã
ºi îi este deajuns ceasului
care þine timpul în loc
ªoimii din suflete
se adunã ciorchine pe stâlpii catedralei
prin spaþii mici în oraºul devenit o stradã
din Berlinul lui Ludwig Kirchner
unde ofrandã votivã
a fost despãrþirea noastrã
O nevãzutã parte a clepsidrei
Aceastã ploaie precum o funie de lacrimi
pe care urcã amiaza la cer
când pare cã o femeie din pânzele
lui Mario Tozzi
a coborât sa împartã cu noi singurãtatea ºi
fructele lãsate iarna in geamuri
ºi turnurile acestui cittá îmbibate de ploaie
ºi resemnare
asemeni vinului nou în pahare
când poþi auzi nisipul
din geamurile vitrinelor
plecând într-o nevãzutã parte a clepsidrei
Diapozonul ºcolii de muzicã vibreazã cu
nervozitate
pe strãzi mai lungi
decât o iubire imaginabilã
Cineva se roagã într-o abaþie de gheaþã
pentru sufletele noastre cântãrite-n grabã
ºi lacrimile unui înger necunoscut le plângem
 O iarnã latinã
Recolta amarului strânsã
bob cu bob
în paharul cu talie înaltã
la masa trattoriei de unde privim
o iarnã latinã cu nostalgia ei
ca un vid ce cutreierã toate oraºele inimii
cu un facies necunoscut
trecând prin piazzeta unei basilici
unde vom suferi ºi vom afla vindecare
sub luna apatridã
când eroii au mare nevoie de eroi
ºi la fiecare oprire sub porticuli
lumea este un poliedru
din care tot cad si se adaugã laturi
Lucrurile se micºoreazã
Porumbeii nocturi sãrind
peste glaful ferestrelor unui imobil din
Sudul Europei
ca niºte sãgeþi albe aproape de o garã
si de un mic magazin sãrãcãcios
cu mãrfuri de primã trebuinþã
peste care Februarie presarã
un început de ninsoare ºi vise puþine
cand razele lunii rãmân braþele unui
policandru
iar trupul ºi vocea ta
altor întâmplãri sunt garanþie
Pe obraz apa lasã cicatrici
în ritmul concertului lui Karajan
auzit cândva ori poate niciodatã
în istoria ce se adunã în jur
precum copii lângã un pãrinte
ce se întoarce dupã un timp acasã
când o ranã cereascã
rãnile noastre le vindecã
ºi lucrurile se micºoreazã
odatã cu somnul locomotivelor
prin parfumul destrãmat
al unei narcise
În piaþa de flori ºi mãrunþiºuri
Ziua transfiguratã la capãtul iernii
unde te aºtept
sau doar mi se pare
în ambianþa debut de siècle
gãsitã în fiecare orã care a trecut
în amarul din ceaiurile
suavei dimineþi singure
unde propriile cuvinte îþi sunt împotrivã
sub mirosul de cimbru venit
dintr-o copilãrie ale cãrei promisiuni
aºteaptã încã se le onorezi
iar zborul porumbeiilor albi rotaþi
prin lumina soarelui timid
în mica piaþã de flori ºi mãrunþiºuri
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
unde priveºti o madonã lãcrimând
ºi ai credinþa ca a întelege
este un fel victorie înjumãtãþitã
auzind cum se loveºte de ziduri
aureola îngerilor ce îþi ºoptesc
sã nu te temi de nimic
Inventar
Copacii din rond inventariazã trecãtorii
ºi frazele cheie din tomurile premiate
despre noua evoluþie a speciilor
îngrãmãdite în vitrinele centrale
pregãtesc o revoltã de tainã
ºi o resemnare conºtiincioasã
Secolele luminã transformate in secunde
ne privesc tinându-ne hamletian în palme
Mici pãsãri orintale,ºoimi maltezi lebedele
scandinave
sosesc peste acoperiºuri unde
membrii unei societãþi de binefacere
îºi trag sufletul în ritmul unor bãtãi de
inimã albastrã
Odata la trei ani în memoria iubirii noastre
la geamul ferestrelor acestui continent
va apãrea un amurg de toamnã
precum focul de tabãrã
al unor nomazi care ºtiu
cã deºertul devorã încet singuraticii
Renovatio
Oraºul vazut din aer
peisaje lucrate în fildeº
pachete de nori albi
levitând deasupra
odatã cu parfumul rece al iernii
lãsat peste arbori
ºi peste pãsãrile ce se ascund sub streºiniile
înzãpezite
Un desen negru pe alb al maºinilor
înaintând greoi
precum notele unor elevi
ce studiazã armonia
ºi un grup de puncte miºcându-se încet
prin centru pietonal
pe mãsurã ce orele se ascut
ºi se strâng compact în spatele a ceva
aproape invizibil
cum soldaþii din armata lui Darius
ce aduna rãzboinicii pe unde regele trecuse
cândva demult
când sub aripa avionului
nu mai poþi zãri decât ceaþa
in formele cele mai neregulate
printre memoria cu toate bucuriile ºi
suferinþele ele trãite
într-un renovatio
ce soseºte intermitent
ºi devine þintã acelora
pe care i-a învãþat sã þinteascã
103
 POEZIE
Any Drãgoianu
DEZECHILIBRE
Dezechilibre
danseazã moartea
ca o femeie vrednicã de laudã
îºi leagãnã coasa într-un ritm lent
aproape te îndrãgosteºti de ea
sus
cât mai sus în furtuna aceea porumbeii cad
stricând botezele ce se anunþau
pe râurile condamnate sã spele
crime/violuri/furturi
jos
cât mai jos în pãmântul fãgãduinþei
unde domneºte liniºtea oaselor
stricând planuri ce s-au oprit brusc
undeva între 60 ºi 70 de ani
ori mai devreme
când clopotele au strivit bucuria
de pe buzele învineþite de dorinþã
danseazã moartea
în cãmaºa ei de galã
cu mânecile brodate de fericirea clipelor
când în plasa nopþii se prind suflete
ca într-o horã a dezamãgirilor
sus
jos
pânã verdele se va uni cu tãcerea
Nu ºtiu de unde vin toate cuvintele astea
izbucnesc din piept niºte flãcãri uriaºe
apoi ard pânã când durerea nu mai are
strigãt
mã târãsc anemic de la un drum la celãlalt
fãrã sã întreb dacã între douã inimi
e un pustiu sau un munte
nu ºtiu de unde vin toate gândurile noc-
turne
insomnia îmi piaptãnã firele de pãr
despãrþind abul de negru
respir adânc ºi îmi închipui
mii de suflete adunate la poartã
sã îmi cunoascã pânsul
104 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
nu ºtiu de unde vii tu
o coloanã de apã fãrã început ºi fãrã sfârºit
depãrtând ecoul de tot ce e firesc
un cerc demonic din care viul nu are cum
sã scape
iar carnea ºi sângele se amestecã lent
la umbra unui destin de piatrã
nu ºtiu de unde ºtiu
cã þi-ai sfãrâmat numele
sã ajungi
la miezul vieþii
Nu existã note de subsol în acest poem
e lucrat dupã alte tipare
cãci vine de la un bãrbat care
nu e obiºnuit sã iubeascã
îi aud lenea cum se târãºte prin vis
ºi sforãitul tãios
aº vrea sã-l zgudui cu reproºuri
sã-l întorc într-o parte
pânã când se va face liniºte
o liniºte moale
ca o catifea ce mi-ar acoperi trupul
nu vã povestesc nimic despre el
dacã lucreazã undeva departe
într-o pãdure unde sãlbãticia pare acasã
ori stã þeapãn la un birou cochet într-un
zgârie-nori
e dreptul meu sã îl þin ascuns
fãrã vârstã
fãrã culoarea ochilor
doar o umbrã ce se întinde leneºã
într-o liniºte moale de catifea
poemul curge
de la prima bãtaie din aripi
ºi pânã la îngrãmãdirea norilor
e vorba de dovezi
ºi de nebunie
una din care nu ºtiu cum sã ies
fãrã sã vã dezvãlui
numele celui care a refuzat sã iubeascã
pentru a se trãi pe el însuºi
 POEZIE

Mihai Pãcuraru

TRUPUL COBOARÃ DIN EL RÃSTIGNIT

Trupul coboarã din el rãstignit

Din orice loc zgomotul mãrii rãsunã muzicã de naºtere

trupul încet coboarã din el rãstignit
dintr-un vis nebun, ca visul
nebun de elice pentru zborul de care mama
demult, demult mã învãþa urma ºoimului din
ochi ºi minte; cerb alungat de propriile temeri.

Cine te întreabã pe drumul coclit de frunze

metalice, banale, topite aur doar pentru tine?

Lecþie dinspre râu spre vârf

ºi o plângere lãsatã pe un deal cu un copil alunecat pe-un
un mal, în râul stors de stâncile puterii ºi apã multã de vis ºi înotãtori,
ce crede în aripile crescute, dacã priveºte în cerul din el.

Într-un han de bãtrânã poveste

Bucurie îngheþatã ºi malul surpat al speranþei,

doi inºi veniþi spre alþi doi inºi
speriaþi, de ce speriaþi te întrebi ºi întrebi.

Lasã acest han, pe care-l credeai aruncat

hranã unui foc mistuitor ca o dragoste oarbã,
dincolo de þãndãri ºi dincolo de efectul culorilor,
pe care le plimbai cu trãsura prin vãile ciudate
de-a visul de copil ºi de mai mare de copil naiv
prin zãpadã ºi moloz, înjurând pãsãrile cã au aripi.

Acolo au rãmas cei doi într-un han de bãtrânã poveste,

fãrã sã înþeleagã treptele unei scãri proiectate
într-un film, în imaginaþia lor –
ºi au tãcut pânã acum,
scãldându-se în creta dimineþii
ca-ntr-o baltã cãlduþã, durere de vatã
ridicatã din ranã.

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 105

 ªi vinul rãmâne ca hieroglifele

Dincolo de taurii vinului, rezistã cu obstinaþie rãdãcinile.

Dincolo de ce nu se uitã, oriunde crapã sau înfloreºte,
pãmântul respirã prin oasele, sângele ºi peºtii
privind la pãsãri, cu pãsãri zburând.

Dincolo de cel mai uºor lut, primitor de suflet,

dincolo de dincolo de el, mâini cãutând, ºi nimic.
Ne extaziem în ridicarea ºi coborârea frunzelor
pãcatelor noastre spre nebuloasa pãstratã, amintire
mereu eternã, pentru fiecare eternã, eternã de aer, plus aer,
plus ochi de cer.

Dincolo de dincolo de înstelatul cer ºi lege,

sub vin ºi rãdãcini ºi pãmânt, ºi ce mai vreþi,
o mânã din creier face muncile casei,
ºi vinul rãmâne ca hieroglifele fãrã Jean Francois Champollion.

Vor porni pentru a nu ajunge nicãieri

Întotdeauna o lupã rupe lumina în flãcãri,

ucigaºii îºi ascut iarba din cimitir ºi viseazã;
caii vor înnebuni în dimineþi cu ger în grajduri,
vor porni pentru a nu ajunge unde tu ai întins
o sfoarã din gânduri ºi sãrituri de atleþi
peste umbre ºi peste ce laºi tu,
când plictisul valseazã cu tine-n oglindã.

Pulverizezi digul ºi gardul,

desculþ de miresme te apropii de ei toþi
ºi spargi oglinda ºi valsul ºi digul,
iar icoana înverzeºte în ochii lor,
ºi þipi ieºind dintr-o stare de nãpârlire
în alta albastrã aflatã în cerc.

Vis strivit de ºoapta culorii

Picasso devreme ordoneazã în dezordine apa ºi spaþiul,

arma ridicatã deasupra capului, în apropiere de câini.
Îþi apropii, ºi priveºti prin ochii lor scurºi din sitã,
inima acoperitã de pietre ºi tauri de plastilinã,
pe care eu îi lipesc pe braþele tale doritoare, pe gura ºi ºoapta culorii,
oþel topit, ce curge la picioarele ierbii sãrate de plâns.

Încã o clipã, încã o altã clipã vei ordona

dezordinea de buze, de ochi ºi de coarne roºii,
þinând acelaºi bici cu Dumnezeu alãturi.

106 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 POEZIE
PSEUDOPSALMUL
UNUI SCRIB ASCULTÃTOR
Pseudopsalmul unui scrib ascultãtor
Nemoartea am aflat-o, ºtii,
Doamne, de la tine,
Mã iartã cã þi-o cer
în schimbu-acestui cant,
Nu-mi trebuie palate,
nici mãri si nici pãmânt,
Ci doar o veºnicie sã curgã peste mine.
Nemoartea am aflat-o, ºtii,
Doamne, de la tine.
În partea-þi dreaptã sta-voi,
un scrib ascultãor,
Poruncile-þi prin mine îºi vor gãsi grãire,
Din orice parte-a lumii de va veni vreo ºtire
De-ndatã þi-o voi spune cu glasul temãtor.
În partea-þi dreaptã sta-voi,
un scrib ascultãtor.
M-alungã de gãsi-vei vreo tainã nepãtrunsã,
Sau pune-mã la cazne sã trag la jug,
din greu,
În rãni sã-mi picuri sare ca în dureri, mereu,
Sã ºtiu cã nicio tainã nu trebuie ascunsã.
Dar pentru cã te cânt mã vei ierta de toate,
De moartea care lumea de veacuri o strãbate.
Pseudorondel unui anonim trist
În seara asta sunt extrem de trist,
Chiar dacã vreau sã nu-mi arãt necazul
ªi tot încerc sã schimb mereu macazul,
Sã pedalez în noapte optimist.
κi arde lampa în tãcere gazul
ªi umbra mi-e prin casã ca de Crist,
În seara asta sunt extreme de trist
Chiar dacã vreau sã nu-mi arãt necazul.
Ca-n ºi-alte dãþi ºi-acum mi-e trist amiazul,
Tristeþii mele nu-i sunt scenarist,
Dar pentru rol sunt singurul artist
Cãru-i lipseºte la final extazul,
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
George Nica
În seara asta sunt extrem de trist
Cã dintre voi doar eu suport necazul,
Cã-n scenã sunt un anonim artist
Cãru-i lipseºte la final extazul!
Pseudorondelul renunþãrii trãirii în cer
Ai sã mã ierþi, iubito,
cã nu þi-am scris o vreme,
Am fost plecat în grabã,
în cer, la Dumnezeu,
Ca sã-l întreb de ºtie nemuritor de-s eu
ªi sã mai scriu în preajma-i
vreo cateva poeme;
Mã vei ierta, iubito,
cã nu þi-am scris o vreme.
Pãºit-am printre astri, timid,
ca-ntr-un muzeu,
Gândind cã tu, acasã,
de mine-þi faci probleme,
Sper c-ai sã-mi ierþi tãcerea
cã nu þi-am scris o vreme,
Am fost plecat cu treburi,
în cer, la Dumnezeu
ªi-am scris pe-un cer albastru
vreo cateva poeme…
ªi peste-un timp Pamântul
m-a pus sã-l veghez eu,
Dar nu m-am împãcat
cu multele-i blesteme
ªi de-asta am fugit de rolul meu de zeu
ªi-am coborât pe iarba cositã de o vreme,
Bogat fiind cu o moarte
ºi-n cer c-un Dumnezeu,
În cartea mea lipsindu-mi
doar cateva poeme…
Te rog sã-mi ierþi tãcerea
cã nu þi-am scris o vreme…
107

Gândind anonimul
Înfãþiºând anonimul
Te descoperi mai înþelept faþã de tine
Mai rãbdãtor cu alþii
Ai forþa sã ieºi
Din tiparele unei aparenþe brodate
Care te fãcea sã respiri mândru
Oriunde te aflai
Cu pompoase afiºãri ridicole
Înfãþiºând anonimul
îþi este uºor de acum
sã te împotriveºti
oricãror prejudecãþi venite de oriunde
e îndeajuns sã ai înfãþiºarea anonimului
cã poþi sa te rezemi pe o percepþie simplã
prin care sã demonstrezi
cã nimic nu este mai simplu
cã în intrarea în absenþã
Poþi sã te încrezi doar în tine
ºi vei avea puterea sã pãºeºti
peste uitarea venitã de oriunde
Îþi vine uºor de acum
Sã tragi peste tine
Un linþoliu de aforisme probate
Îþi vine uºor de acum
sã împarþi la toþi fericirea
Sã acoperi tristeþea anotimpurilor
Cu întâmplãri fericite
ªi sã nu te izolezi într-o teamã
Prin care sã sufere oricine
E bine sã ai fascinaþia anonimului
Cã poþi sã pozezi adevãrul
Dar asta numai pânã într-o zi
Când trupul îþi va cade fulgerat
Undeva pe un câmp
Mutilat de clevetiri otrãvite.
Pseudorondelul unui dor de dor
Îmi e dor de un dor cât un munte de dor,
Sã se-nfigã în piept ca o ghearã de fier,
Sã porneascã furtuni pe pãmânt ºi în cer,
Îmi e dor de un dor dupã care sã mor.
Îmi e dor de un dor cât o mare de dor,
Sã scufunde corãbii pe ocean ºi în cer,
Sã mã lege de tãrmuri cu parâme de fier,
Îmi e dor de un dor dupã care sã mor.
Îmi e dor de un dor cât o lume de dor,
Sã mã pierd iar prin lume
doar cu dorul-de-ler,
108 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Sã privesc peste vârfuri cum ºi stelele pier,
Îmi e dor de un dor dupã care sã mor.
Îmi e dor de un dor cât un munte de dor,
Sã porneascã furtuni pe pãmânt ºi în cer,
Sã mã pierd iar prin lume
doar cu dorul-de-ler,
Îmi e dor de un dor dupã care sã mor.
Pseudosonetul poetului condamnat sã
trãiascã în cer
Se zvârcoleºte-n mine un sonet
Pe care-l simt,dar care nu se lasã
Sã-l scriu deodatã,pe nepusã masã,
Având puterea unui nou verset.
Se zvârcoleºte-n mine un sonnet.
ªi plânge-ncet sub pleoapa-mi somnuroasã,
Într-un suspin sublime de clarinet
ªi-atras de forþa-i rece de magnet
Mã urc în cer, în propria mea casã,
Sã-l scriu acolo, pe nepusã masã.
De-acum sunt condamnat
ca sã trãiesc în cer
Uitâd de toate cele pãmânteºti,
De-acum încolo,câte-un mesager
Îl voi trimite pentru orice veºti,
Pe-un nor de aur, fiind corãbier,
Ducând spre voi sonetele-mi cereºti.
Sunt condamnat ca sã trãiesc în cer.
Într-o iluzie, ca o iluzie
Ah, Doamne, liniºtea mea
este de-acum sfâºiatã
De gheara unui coºmar,
De monstrul acesta
Care zilnic se apropie de mine,
De inorogul, fantasticul, fabulosul inorog
Care nu-mi dã odihnã,
Nu mã lasã sã mã apropii
nici macar de tine.
ªtii cã prin anotimpuri
mi-am pierdut tineretea,
ªtii cã prin anotimpuri
mi-am pierdut iluziile,
Totul, totul s-a dus, s-a întunecat,
Puþinele gânduri rãmase
Le doream sã le îndrept cãtre tine,
Dar el, fantomaticul inorog,
Se pune de astãzi între mine ºi tine,
Ca un întuneric care s-a aºezat
Peste mintea mea, peste trãirile mele…
Într-o iluzie am trãit,Doamne,ca o iluzie
Fantastic, fantomatic, fabulos…
 POEZIE
Ciprian Vestemean
POEZIA NORILOR
Poezia norilor
„Cãrunte-aureole moi ºi sure,
Nor tulbure de bucle, neguri creþe,
ªuviþe lungi de fum pe frunþi obscure
Descoperite crud ºi cu tristeþe”.
(Ana Blandiana, Examen)
Am plantat în grãdina
din spatele ºcolii,
o sãmânþã de idee,
sub pãmântul de gânduri
ºi pietriº.
Din când în când,
ploaia a unit cerul
cu pãmântul
ºi Soarele a îmbrãþiºat
cu braþele lui de luminã
micuþa plãntuþã.
Ani de frãmântãri ºi luptã
cu vânturi, arºiþã ºi perne de nori… m-ai transformat!
iar azi, arborele cu idei,
þine umbrã
poetului ce-i scrie
iubitei o sonatã,
scrisori… la mine
Muza?!
„Pe frunte
Îmi creºte un pom
Cu ramuri aprinse
ªi aripi de jar”.
(Virgil Todeasã, Dimineaþa)
Nu poate scrie pana
ce-n suflet deschide rana
ªi cuvinte nu sunt în lume
ca tot ce simt
sã îþi pot spune!
Nu sunt stele pe cer
câte gânduri de bine am eu pentru tine!
ªi n-are Soarele raze
câte dorinþe se nasc în mine
când mintea îmi zboarã la tine.
Nu are lumea oxigen ºi oceanele ape
câte aº face pentru tine fapte.
ªi animale ori insecte nu sunt în lume
câte aº avea de-aþi spune.
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Copaci ºi plante,
înãlþimi de munþi ºi nori,
nu are Universul spaþiu, þie îþi vestesc,
sã poatã cuprinde toatã fiinþa mea,
cu care te iubesc!
O clipã a fost?
O veºnicie?
Cine poate sã mai ºtie…
Dar bucurie…
Bucurie mi-ai dat mie!
Oare ce þi-a mai rãmas ºi þie?
Cu gingãºie m-ai îmbrãþiºat
ºi de fericire m-am îmbãtat…
Sã ºtii, zâmbetul tãu luminat
pe veci m-a cufundat
în visare…
ªi-n fire de blond m-ai înnodat
iar ochii tãi albaºtri m-au înecat,
Obosit sunt acum tare
am muncit în ale visului hotare
Sã te conving, sã te gândeºti
…
Sã mã iubeºti!
Doamne,
cât de frumoasã eºti…
Aºteptând inspiraþia
Stau prãbuºit peste foaia nerãbdãtoare
virginã ca o Primãvarã,
poate, poate-mi va cãdea
printre gene o idee
ºi se va naºte astfel
o frazã genialã.
Însã inspiraþia s-a ascuns în umbrã
ªi-ºi râde-n sine de mine…
Da, îi vãd ochii tulburi
cum strãlucesc a nepãsare!
Iar în spatele meu este un cimitir
al ideilor moarte din faºã
ºi mã tot rog sã învie, dar în zadar
Gorganul de foi creºte…
În curând voi trece ºi eu
fiind uitat ca o melodie veche…
109
 POEZIE

Vasile Dan Marchiº

CONCURSUL IADULUI
Concursul iadului

Încercând sã fac o scriere nu doar pe mãsura credincioºilor

ci ºi a ateilor,
muza mea mai anostã ca oricând
m-a abordat astfel:
„Prin asta unde vrei sã ajungi,
în rai sau în iad”
I-am rãspuns cã în rai nu-i cazul,
cum cã e de prisos a încadra doar în ultimã instanþã
fericirea în poezie…”
„Bine, fie!” îmi semnaleazã muza ca un ghid sau impiegat.
Mi se impune sã cãlãtoresc (în concurs) prin iad pe un drum
cu restricþie de vitezã ºi greutate.
Adicã, pe jos ºi cu greutate mai micã de cum îmi pot închipui,
de parcã mãsor cu pasul Istoria,ºi Geografia
concret spus: tot ce a fost
ºi este în lume sub dimensiunea cea mai vastã-sãrãcia…
Cicã aºa cere concursul
ºi sã nu par suspect
deoarece prin orice poþi deveni suspect
mai puþin prin sãrãcie
ºi cã aºa trebuie sã întrec melcul:
nu în miºcare ci la rãbdare…
-Gata, urcã pe cântar, îmi spune ghidul!
Urc pentru a fi cântãrit…
-Eºti prea greu! Conform regulamentului concursului
nu-þi este îngãduit sã cãlãtoreºti cu aceastã greutate!
Dar dacã vei slãbi câteva kilograme prin ce metodã vrei,
fie prin efort fizic, regim sau post,
þi se va da totuºi un bagaj … cât de mic…!”
În timpul cãlãtoriei prin cãldura extremã ºi post,
slãbesc într-atât încât mi se permite
sã iau ceva la mânã nu înainte de a fi întrebat
ce profesie, hoby sau pasiune am.
Spun cã pe lângã altele sunt poet ºi astfel
mi se dau câteva coli de hârtie ºi un pix…
Încep a scrie parcã mã debarasez de materiale inflamabile
Scriu parcã mã dezbrac de haine cuprinse de foc
Prin cuvintele de foc sau prin focul de cuvinte,
inima îmi este mai mult decât un pompier.
N-au stins pompierii într-un ritm mai alert cu apã
câte cuvinte a stins ºi stinge inima cu sânge…
Mi se dã apã!Multã apã,sã pot transpira …
Ca acest fenomen sã se numeascã transpiraþie nu foc…
Nu trebuie sã am transpiraþie de foc …!

110 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Scriu parcã transpir …
Transpir parcã scriu…
Exist ca un subiect uºor inflamabil înconjurat de foc,
exclus din gramaticã
din criza de verbe ºi pus pe lista de rezervã a acesteia
în aºteptarea unei eventuale minuni...
ªi totuºi scriu cã nu-mi este teamã cã-l vor lua pe Dumnezeu minunile înainte
în acest sens...
Tatãl Ceresc nu sãvârºeºte minuni din indulgenþã...
Dumnezeu nu se ocupã de fleacuri,nici nu v-a scrie nimic în locul meu...
De aceea am speranþa cã voi trãi cât mai am ceva de scris...
Scriu cu transpiraþie sã nu mi se impunã (ca pãcãlealã)
sã folosesc altceva în acest sens…
Sã nu ia foc cuvântul…
Consum doar apã …
Poþi pãrea suspect ºi depunctat consumând orice produs,
mai puþin când bei apã…
Parcurgând în asemenea condiþii iadul la pas,pe jos
ºi introducând cu lux de amãnunte durerea în poezie
nu ºtiam cã mai poate lipsi ceva pentru ca acestã
prestaþie sã poatã fi apreciatã pe mãsura aºteptãrilor
pânã l-am vãzut pe Dumnezeu cum se mirã de mine...
De ce se mirã...?
Întreb astfel deoarece nici nu ºtiu cu cine am concurat...!
Poate am concurat de unul singur...
Nu mi se spune nimic în acest sens...
Ar fi de prisos sã mi se dea un alt fel de distincþie
dupã mirarea respectivã cum ar fi ”Premiul iadului”

Singura amintire nearsã a soarelui

Iar se prefigureazã o secetã cumplitã

ºi Proorocul Ilie nu-i de gãsit
S-a întrebat de el ºi pe la
Institutul Naþional
de Meteorologie ºi Hidrologie
însã nimic…
„Cum aºa?” se adresã regele meteorologilor
„Singura amintire nearsã a soarelui –
acest mare prooroc de care au ascultat
în adevãratul sens al cuvântului toate fenomenele cereºti
nu figureazã în rândul meteorologilor?
Dacã Ilie s-ar crede unul dintre voi, ar fi vai de lume!”

Proorocul Ilie strãbãtând câmpia pustiitã de secetã,

dar de aceastã datã ca turist
ºi scriindu-ºi memoriile,
se vãzu oprit, dar nu din cauza arºiþei,
ci de intensitatea muzei
„Incredibil – tresãri regele –
Ilie strãbate câmpia fãrã statut oficial!
Vãd doar perspectiva de a-l convinge
sã-ºi schimbe atitudinea!
Destinul îl preseazã sã-ºi scrie nepreþuitele-i memorii!
Proorocul va accepta sã întoarcã vremurile în favoarea noastrã
dacã îi vom aranja sã facã schimb de experienþã cu
Shakespeare, Eminescu,
Heine, Esenin…!”

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 111

 PROZÃ
NOI ªI EUROPA *
E un exerciþiu pentru mâna stângã! Ca
la pianiºti. Sã nu-mi pierd talentul – cât mai
exist㠖 narativ, luat cu trebuirile editurii.
Domnilor, cu pãrere de rãu, mã vãd
oarecum obligat sã nu iau în seamã
argumentele preºedintelui Procust, deºi
unele prin abstractizare, intrând în categoria
aºa-zisã categorematis, aparent – voi
demonstra aceastã aserþiune – la o analizã
atentã se vor dovedi pur ºi simplu, repet,
aparent doar indenegabile. Este motivul
pentru care mã delimitez. Nu, nu voi vota
împotrivã, ca nu cumva sã se interpreteze
cã am rãmas în zona conflictualã, dat fiind
desele mele contradicþii cu domnul încã
preºedinte, repet nu voi vota contra, nici
nu voi apela la dreptul la veto! Pur ºi simplu
– rog sã se consemneze în procesul-verbal
– mã abþin. Mã abþin fiindcã nu am cum sã
explic celor 60.000 de electori care m-au
trimis sã le reprezint interesele de ce aº vota
pentru. Sã nu uitãm, onorabililor parteneri
cã pe umerii noºtri apasã o grea povarã, cã
de hotãrârea pe care o vom lua depinde
viitorul nu numai al nostru. Sã vã amintiþi,
sã rememorãm spusele lui Întâiul: „Nu vãd
þara de astãzi ca pe o moºtenire de la pãrinþii
noºtri, ci ca pe o þar㠖 pe care am luat-o
cu împrumut de la copiii noºtri.”
Jumãtatea din dreapta sãlii de Consiliu
(fix 284 de locuri cu tot atâtea pupitre
pentru fiecare „tarabostes”, termenul cu
care erau numiþi senatorii ºi la care se
ajunsese dupã o „lupt㔠de aproape un
deceniu când „Unii” reuºiserã o
surprinzãtoare majoritate; ce folos c㠄Alþii”
dovediserã cã vicepreºedintele lor fusese
atras într-o abjectã capcanã sexualã;
„Alþii”, pentru contrast, se autodenumiserã
Comati, adicã oameni de rând. Aristocraþii
(ce nu admiteau sub nicio formã un comati
în legislativ rãmas apanaj pentru tarabostes)
ovaþionarã minute în ºir („Unii”) în timp
ce de cealaltã izbucnirã tropãituri,
fluierãturi, fãrã cuvinte (era interzisã
opoziþia vocalã). De parc㠄Alþii” sufereau
cu toþii de o idioglosie patologicã. (pentru
* fragment din Drumul cãrþii. Din juranlul unui editor,
vol. II, în pregãtire
112 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mihai Stan
cititorii de filme, tablete ºi telefoane mo-
bile amintesc cã idioglosia – termen pe cale
de dispariþie – este o tulburare de vorbire
manifestatã prin substituirea cuvintelor prin
sunete fãrã sens).
Cu greu reuºi Venerabilul sã
restabileascã liniºtea în aulã, o liniºte, o
tãcere ºubredã ºi efemerã. Se simþea în
aerul care parcã devenise irespirabil
încordarea ce avansa spre urã ºi
încrâncenare. O scânteie, atât era de ajuns
ca onorabilii sã se încaiere precum o
îndârjitã adunãturã de huligans, fani înrãiþi
ai fotbalului. Se mai întâmplase.
– Este dreptul vorbitorului de la „Unii”
sã se delimiteze, este dreptul sãu ºi al
ciracilor sãi…
Din dreapta se dezlãnþuirã sunetele,
idioglosiile dacã se poate zice aºa, devenite
urlete ce creºteau în intensitate progresiv.
– Rog pe domnul orator sã renunþe la
jignitorul „ciraci”, interveni Venerabilul.
– Mã rog, ce e deranjant la vechiul,
arhaicul „cirac”? Dupã câte ºtiu eu acest
frumos cuvânt înseamnã, ca ºi în limba
turcã de unde l-am luat, om de încredere
al cuiva, elev, discipol, ba chiar partizan
politic.
– Dar mai înseamnã ºi slugã ºi dacã
pentru „Alþii” e potrivit mãnuºã, pentru
„Unii”, pentru noi, este jignitor, se auzi o
voce de stentor din dreapta aulei, locul
tradiþional pentru „Unii”, vocea liderului
grupului „Unii” fost prim –ministru în
legislatura anterioarã.
– Vã rog, onorabile, intervenii
Venerabilul, fiþi amabil, renunþaþi la
termenul cirac.
– Mã rog, numai pentru voi,
venerabile, îl înlocuiesc cu… cu…
– Trãdãtor, leprã, vândut, latrones, se
auzirã strigãte din salã.
– Este dreptul politicienilor din tabãra
„Unii” sã cearã schimbarea…
– Venerabile, cer dreptul la replicã. E
chiar mai rãu.
– De ce onorabile, acesta este un
termen uzitat, urban, politicos chiar, de ce
îl repudiaþi?
 – Pentru cã politician înseamnã pe
lâng㠄om politic” ºi persoanã care face
din politicã un mijloc abil ºi demagogic de
realizare a intereselor personale. Admit cã
vorbitorul de la „Alþii” nu cunoaºte acest
înþeles al cuvântului, dar mã îndoiesc. Mai
ales cã gruparea „Alþii” este plinã, geme,
venerabile, de politicieni. ªi accentuã în aºa
fel cuvântul politicieni încât deveni sinonim
cu trãdãtor vândut.
– Tropãituri, strigãte de aprobare din
tabãra „Unii”.
– Spuneþi-mi dvs. Venerabile ce
termen sã urez, se dãdu bãtut vorbitorul
de la „Alþii”.
– Stimabile, onorabile cred cã parti-
zan, partener politic este suficient.
– Revin atunci Venerabile din locul în
care am fost întrerupt atât de
nedemocratic. Repet: este dreptul
vorbitorului de la „Unii” sã se delimiteze,
este dreptul sãu ºi al partenerilor,
partizanilor sãi politici sã nu agreeze
programul nostru de guvernare.
– Huiduieli, tropãituri, fluierãturi,
sunete ale unei idioglosii paroxistice!
Cu greutate Venerabilul (era la al
cincilea mandat, cine ºtie a cui interfaþã
era acest ins comun ºi puþin ignar, maestru
în debitarea unor absurditãþi ºi elucubraþii
– dupã inºii cu doctorate) idiot, neghiob,
prost, nãtâng, nerod, nãtãfleþ, cretin, tâmpit
– dupã inamicii sãi politici mai puþin ºcoliþi.
– Onorabililor, daþi-mi voie, sã vã
prezint în câteva cuvinte mesajul
Prezidentului… – Vã rog, la chestiune onorabililor.
– În ce limbã e? se auzi din aulã.
– Daþi-mi voie!
Bãtrânul cabotin citi rar ºi apãsat, ca
la Înalta Curte de Justiþie unde, când nu
fãcea politicã, da sentinþe dictate, un text
suferind de eclecticism (consilierul lui era
probabil un tânãr ce vrea sã se afirme prin
limbajul împãnat cu neologisme,
barbarisme, obligatoriu multe anglicisme).
Atât de incoerent încât nimeni nu-l ascultã.
Pentru aceiaºi „cititori” de tablete
reamintesc cã eclecticismul e un sistem
de gândire neunitarã care alege din diverse
sisteme de gândire, stiluri artistice etc. fãrã
însã a enunþa idei originale. L-aº numi un
fel de superplagiat.
Se ºtie cã între plagiatori – categorie
ce tinde sã devinã majoritarã, mai ales între
politicieni (vezi prim-miniºtri, preºedinþi,
politicieni – deputaþi ºi senatori, militari,
ofiþeri din serviciile de informaþii º.a., º.a.)
existã plagiatori ordinari (cei care copiazã;
transcriu zic ei, cuvânt cu cuvânt, cel mai
lesne de descoperit) ºi plagiatorii
neostensibili cei care „import㔠idei pe care
le garnisesc cu straie neaoºe, adepþii stilului
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
syncategorematic (pentru cei care de douã-
trei decenii citesc – când sunt întrebaþi –
aceeaºi carte, termenul acesta nu are niciun
sens individual, deplasându-se la alt nivel
de abstractizare).
– Domnilor, þara arde ºi baba se
piaptãnã. De plagiatori stãm noi acum?! ªi
încã trebuie spus cã aici se întrevede un
abuz sentimental, un abuz emoþional, cel
mai dureros ºi mai greu de înþeles mod
(nu pentru politicieni desigur) de a rãni pe
cineva în notorietatea sa, interveni liderul
grupului parlamentar al „Unilor”.
– Sunteþi în eroare nestimate domn,
notorietatea publicã ori o ai ori nu o ai ºi
punct interveni imediat un „Altul”.
– Domnule, discutabil onorabile, vã
cam rãtãciþi în labirintul gramaticii limbii
române. Termenul propus de cel mai ignar
dintre voi, se adresã onorabilul „Unul”
sectorului unde se aºezau – era o cutum㠖
„Alþii”, mai bine zis, construcþia „notorietate
public㔠este, un pleonasm, repetându-se
inutil aceeaºi idee pentru cã notorietatea nu
este altceva decât recunoaºterea publicã,
însuºirea de a fi notoriu înseamnã faptul de
a fi cunoscut de lume, de a fi ºtiut de toþi,
de a avea faimã, reputaþie, însuºiri pe care
dumneata, domnule „Altul”, nu le ai ºi nu le
vei avea în veac!
– Vã rog Onorabile, interveni
Venerabilul care conducea aceastã întrunire
ordinarã a grupurilor parlamentare, vã rog,
la chestiune.
– Vã mulþumesc Alteþã.
– Vã mulþumesc Excelenþã. Deci despre
aºa-zisele plagiate este timp de analizat, de
disecat. Eu vreau sã vã supun atenþiei un
fapt a cãrui periculozitate nu a fost
perceputã în adevãratul grad de importanþã.
– Haideþi Onorabile, la chestiune, vã
rog!
– Un vigilent din circumscripþia mea mi-
a adus la cunoºtinþã o realitate plinã de risc:
În Capitalã, joi dimineaþã, într-un dosar
privind fals în declaraþii în legãturã cu
obþinerea cãrþii de identitate româneºti s-au
descoperit nu mai puþin de 20.000 de buletine
false. În schimbul unor sume modice – 150-
200 de euro filiera infracþionalã a asigurat
acte de identitate pentru 20.000 de persoane
preponderent din Republica Moldova.
Atenþie toate aceste persoane figureazã cu
domiciliul la 3 adrese din sectorul 3.
– ªi unde e pericolul, interpelã un
„Altul”.
– Mai ales cã e vorba, la urma urmei,
de români de-ai noºtri de peste Prut, îl
sprijini un al doilea „Altul”.
(continuare la pagina 120)
113
 CALENDARUL CU PATIMI
Ionuþ Cristache
RÃDUCU ªI JOCUL DE-A COPILÃRIA
Obiºnuia sã deseneze, în bucãtãria lui
de varã, pe colþul unei mese pline, în fiecare
zi, cu resturi de mâncare ºi cu vase
murdare. Fãcea, de obicei, capete de cai,
cu hamuri colorate atârnate peste urechi
ºi cu ochii mari, cãscaþi spre mâinile lui
pricepute. Mã striga la gard ºi mi le arãta
fericit. El era Rãduci, am copilãrit
împreunã, toate vacanþele le-am petrecut
în satul bunicilor mei. Era o lume lipsitã de
contururi precise. Atunci când toate sunt
albe în jur, diferenþele dispar. Am citit
undeva cã, de fapt, copilãria e un vis
frumos, în care se afundã singur fiecare,
dar ne trezim toþi deodatã.
Rãduci… Radu cel pitic… În satul
bunicilor mei am fost mereu o gaºcã
numeroasã, veri, unchi mai mici, vecini,
toatã trupa amestecatã din uliþa care
începea din gardul înalt al primãriei. Le-
am fãcut pe toate, ºotron, cartoane,
capace, þurca, pitita, popa-prostu, toci,
tabinet, table, leapºa, apoi fotbal, volei,
tenis de masã (pe o bucatã de placaj, pe
care mi-o cumpãrase bunicul, jucam cu
palete din lemn, improvizate, iar o
scândurã lustruitã era aºezatã drept fileu,
la mijloc), oinã ºi multe altele… Rãduci
era fraierul nostru, omul bun la toate,
cãdea mingea în Valea lui Pãun, el se
ducea sã o aducã, strângeam niºte
mãrunþiº pentru gogoºile sleite de la
bufet, el se ducea sã le cumpere. Le fãcea
pe toate fericit, era de ajuns cã-l
primeam lângã noi ºi-l strigam, cu voci
diferite, la nevoie. Avea cam aceeaºi
vârstã ca ºi noi, dar nu pãrea sã mai
creascã, arãta ca unul de zece ani, ne
privea cu ochii lui uriaºi, de dincolo de
ramele ºi lentilele groase ale ochelarilor,
mereu murdari, care-i acopereau
jumãtate din faþã. Capul lui era þuguiat,
fesul cenuºiu pe care-l purta oricând,
chiar dacã afarã era foarte cald, îi stãtea
ca un clopot alungit, îl îndesa mereu, îl
înfigea peste urechi, dar îi aluneca, în
secunda urmãtoare, peste moþul ascuþit
din vârful acoperit de o hãlãciucã asprã
de pãr negru ca smoala.
114 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Bãi Rãduci, îi ziceam noi, tu ai stat
la coadã la picioare ºi ai nimerit mâini…
El râdea, tot aºa de fericit. Avea douã beþe
uscate, în loc de picioare, care ieºeau din
cracii pantalonilor, dacã-l priveai de la
depãrtare þi se pãrea cã aleargã pe drum
o pereche de nãdragi lungi pânã dincolo
de genunchi, aveai impresia cã se miºcã
singuri pe uliþã, oamenii se opreau
adesea în loc ºi priveau uimiþi arãtarea
schiloadã care striga spre noi: vineee…
am luat… pãzea, bããã… Frate, ziceau
ceilalþi din gaºcã, ce figurã mai e ºi
Rãduci ãsta… Cuvintele se fãceau
cenuºii în gurile noastre.
Pe mine mã iubea, cãsca buzele umede
ori de câte ori îi spuneam ceva, se þinea ca
o umbrã peste tot, dupã drumurile mele de
dimineaþã, pânã seara târziu. Uneori îl
apãram de duºmanii nevãzuþi, Rãduci,
strigam la el, ºi apãrea într-o clipã, grãbit,
cu doi paºi mãrunþi în spatele meu.
Locuia într-o casã micã, aveau douã
camere joase ºi o bucãtãrie improvizatã,
alãturi de curtea bunicilor mei. Erau
patru fraþi, mama lor trecea de o sutã de
kilograme, iar stãpânul familiei era mic
ºi el, ca ºi Rãduci, dar îndesat, mai mult
pãtrat ºi cu acelaºi þugui, ca ºi bãiatul
cel mare. Într-o dimineaþã am intrat în
grãdinã, dam târcoale cireºelor abia
pârguite ºi l-am vãzut pe Rãduci aºezat
pe o ladã, cu spatele lipit de tulpina groasã
a unui nuc. Citea… Mi s-a pãrut ciudat,
aveam impresia cã el nu ºtie sã citeascã,
deºi avea, ca ºi mine, 16 ani. Am trecut
prin gardul jos, dintre grãdini ºi am venit
încet, prin spatele lui. Rãduci, am strigat
ca un apucat… Bã, a zis, sãrind de pe
lada prãpãditã, ce m-ai speriat… Sã nu
mai faci aºa… Am râs amândoi. Ce
citeºti? l-am întrebat. Uite, mi-a
rãspuns… Rãzboi ºi pace! m-am mirat
eu cu glas abia ºoptit. Nu-mi venea sã
cred. Asta? am mai întrebat. Am citit-o
de trei ori, am început sã o ºtiu pe
dinafarã… Aiurea, i-am zis repede…
Dar a început sã-mi povesteascã, nu-l
mai puteam opri, m-am aºezat lângã el.
 Bolkonski, Bezuhov, Rostov, Nataºa… pânã la genunchi ºi nu erau doi de aceeaºi
cu toþii se plimbau prin grãdina plinã cu
tulpini mari de porumb, înfoiate ºi
foºnitoare. S-a oprit dupã o vreme, vezi,
mi-a zis, nu m-ai crezut… Mi-a povestit
apoi cã nu prea mai citise altceva, erau
singurele patru cãrþi din casa lui,
volumele acelea mici din Biblioteca pentru
toþi, le gãsise în podul casei. Naiba ºtie
cum au ajuns acolo, a mai spus el… Un
prinþ, domnule, Rãduci, vãrul meu mai
îndepãrtat, din lungul ºir de rude ale
neamului bunicului de la þarã.
ªi apoi, în jocurile copilãriei noastre,
a venit ziua cea mare a lui Rãduci. Era
într-o sâmbãtã dupã-amiaza, profesorul
de sport de la ºcoala din sat ne-a provocat
la un meci de fotbal, pe noi, tinerii din
uliþa de lângã primãrie. Vã batem la curul
gol, ne-a zis… În echipa cealaltã erau
pãrinþii verilor mei ºi ai prietenilor din
gaºcã, vreo doi fraþi mai mari, deci juniorii
contra seniori, aºa cum scria pe afiºul
mare de la panoul primãriei. Cineva
adãugase în partea de jos onoare mucii!,
chiar aºa scria. Pe terenul cam denivelat
ºi cu numeroase muºuroaie de cârtiþã, în
poiana de Deasupra Hulii, cum i se spunea,
s-a adunat tot satul, era meci mare, cu o
mizã necunoscutã, dar care plutea prin
zãpuºeala de august. Noi, tinerii, am intrat
în magazia de la marginea pãºunii ºi domn
profesor Fusea, dascãlul sportiv al
comunei, ne-a dat fiecãruia câte un tricou,
cam îngãlbenit ºi nu tocmai spãlat, dar ºi
câte o pereche de chiloþi de fotbaliºti
adevãraþi, le am de la Bucureºti, bã, ne-a
zis, de la juniorii lu Rapid… În picioare,
teniºi ºi bascheþi chinezeºti, cu arome
adunate din întrecerile mai vechi, din
sãptãmânile acelea de varã. Rãduci era
mortal, nãdragii îi atârnau pânã spre
glezne, iar tricoul l-ar mai fi primit ºi pe
tac-su, care, de altfel, juca în echipa
adversã. Am ieºit pe teren, în aplauzele
mulþimii, þaþa Verona, vecina de peste
drum a bunicilor mei, agita o batistã ºi
striga ceva, cu vocea ei piþigãiatã. Bunicii
mei n-au venit, eram sigur, suntem oameni
serioºi, taicã, nu ne facem noi de bãºcãlie,
avea sã-mi spunã, spre searã, ticumare,
cum îi ziceam eu… Ceilalþi, adversarii, nu
apãruserã încã. I-am vãzut, apoi, intrând
ºi ei în baraca-vestiar de lux, în timp ce
noi încordam muºchii, cu voinicie
mãsuratã, totuºi. Brusc, a început un
vuiet, un ºuierat, apoi hohotele de râs s-
au prelungit pânã departe, spre toate
dealurile din jurul satului. Ieºiserã ºi
seniorii, dar cum? Erau „echipaþi” cu
chiloþi împrumutaþi de la nevestele lor,
chiloþi d-ãia groºi, cu mânecuþe suflecate
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
culoare… Eu îmi amintesc cu mare
precizie, am cãzut în fund pe un smoc
mare de iarbã uscatã, mã þineam cu
mâinile de burtã ºi mã sufocasem de râs.
Bãtrânii fotbaliºti aveau cel mai
spectaculos echipament din Europa, bã,
Eusebio, bã, Pele, zbierau spectatorii, în
extaz, de pe marginea terenului… Rãduci
þipa lângã mine, vere, striga el, nu mai
pot, mã piº pe mine, cred cã am ºi fãcut
prin chiloþii ãºtia mari, ajutor…
În entuziasmul general al locuitorilor
reuniþi din satului bunicilor mei a început
marea confruntare. Cu zece minute înainte
de final era patru la patru, am dat ºi eu un
gol, iar Rãduci, de pe banca de rezerve,
era în culmea fericirii. Bravo, vere, bravo,
striga el la intervale diferite de timp… Apoi,
într-o singurã clipã, trei dintre juniori ºi-au
înfipt bascheþii în gropile din iarbã ºi au
abandonat partida, la fluierul energic al
domnului profesor de sport, arbitrul în
trening negru al meciului. Au intrat douã
din rezervele noastre, de pe margine, ºtiu
ºi acum cine, Costel al lui Pârþoi ºi Vasile
Buciucan. Mai trebuia unul… Doar Rãduci
mai rãmãsese pe acolo. Hai, mã, i-am
strigat, intrã pe teren… I se aburiserã
ochelarii uriaºi, fãcea miºcãri grãbite din
umerii lui subþiri ºi nu vroia sã se ridice de
pe bolovanul prãfuit pe care se aºezase.
Nu pot, vere, mi-a zis, mor de fricã… Bã,
tâmpitule, am strigat la el, dacã nu intri în
teren te bat aici, o sã te vadã tot poporul…
I se uscase limba, sta sã-i cadã. Se agãþase
cu privirea de obrajii mei, ca sã nu plângã.
ªi a intrat în iarba uscatã, l-am luat pe sus
ºi l-am aruncat în luptã. Zâmbeau pânã ºi
muºuroaiele uscate de seceta de august.
A urmat o altã serie de urlete, ovaþii,
hohote amestecate, babele (prezente le
meci) þipau ºi ele, fãrã sã ºtie prea bine
cum e cu fotbalul acesta, maicã… Ne-am
oprit toþi, domn arbitru nu fluiera reluarea
meciului, seniorilor le fluturau mânecuþele
de la chiloþi, Rãducu al nostru zburda, ca
un greiere aiurit, pe teren, naiba ºtie ce
cãuta el prin împrejurimile pãlite de soare.
Hai, bã, hai bã… mingea la mine, striga
el… Vedeþi, iubesc amintirile acestea
despre jocurile copilãriei, le-am regãsit în
ochii vechiului meu prieten, fiinþa cu fesul
îndesat peste þuguiul din vârful capului.
Într-un fel, mã gândesc aici la fragilitatea
strângerilor de mânã, e tot un mod de
alegere a singurãtãþii. Clipa de glorie
venise… Era ultimul minut, suflarea
satului se pregãtea de loviturile de
departajare, aºa îi anunþase domn arbitru.
Ce e alea fa, Mariþo? am auzit-o eu pe
una dintre spectatoarele vârstnice, din
115
marginea terenului, unde îmi târam greu
picioarele de extremã stângã. Am primit,
naiba ºtie cum, mingea, eram aproape de
careul lor de 16 metri. Din faþã venea, ca
o locomotivã, Dumitru Gãoazã, o huidumã
de vreo sutã de kile. Toatã energia mea
s-a rostogolit în iarbã, se întunecase aerul
din apropierea mea. Am tras un ºut în
mingea grea, la întâmplare, undeva spre
dreapta ºi m-am împiedicat într-o groapã,
am cãzut peste halterofil, ni s-au împletit
picioarele, ne-am amestecat amândoi
printre înjurãturile crâncene ale lui
Dumitru. Gãoazã, desigur… În aceeaºi
clipã însã, privirea mea s-a lipit de filmul
mut de alãturi, Rãduci era rãtãcit prin
marginea careului advers, mingea s-a
strecurat încet spre el, l-am vãzut cum a
plutit, îi fluturau izmenele colorate, a
ridicat hotãrât (atât cât putea fi el de
hotãrât) piciorul, a tras, poarta era goalã,
urale, aplauze, gooool… Fiecãrui om îi
stã în fire sã cearã câte ceva, în orice
împrejurare. Lui Rãduci i se fãcuse
dreptate, pentru toate umilinþele anilor
petrecuþi împreunã cu gaºca noastrã din
copilãrie. L-am purtat pe sus, l-am
aruncat în aer, l-am bãtut, toþi, cu palmele
peste umerii lipicioºi, peste oasele care
ne înþepau, moale, pielea udã a mâinilor
noastre de învingãtori. Aºa mi-am
închipuit, mulþi ani dupã aceea, culoarea
fericirii, precum luminile din ochii
neîncrezãtori ai lui Rãduci.
Numai cã ziua nu se terminase… În
fiecare dupã-amiazã mergeam lângã
moara din sat, la Iazul Morii, ne scãldam
acolo, lângã stãvilar, era un fel de ºtrand
rural, chiar dacã apa nu pãrea cea mai
limpede din lume. Rãduci, sãracul, ne
privea de pe mal, n-a avut niciodatã
curajul sã intre cu noi, în apa adâncã a
iazului. Se aºeza pe un trunchi de copac
retezat ºi bãtea din aripi, înota prin vãzduh
cu mâinile agitate, striga spre noi, deºi
nu-l auzeam, iar – uneori – aruncam cu
apã spre el, îi plãcea, îl udam pânã la piele,
se fãcea la picioarele lui o bãltoacã
cleioasã. Ei bine, atacat de gloria acelei
zile, Rãduci s-a furiºat, singur, spre Iazul
Morii ºi, invincibil cum devenise, s-a
aruncat în apã. Rãduci, idiotule… s-a
auzit, din fericire, vocea morarului, noroc
cu el, a sãrit în iaz ºi l-a scos afarã pe
eroul de august. Sãracul, credea cã nimic
nu-l mai putea împiedica sã doboare
înserarea. Seara s-a încheiat, pentru
Rãduci, cu o chelfãnealã zdravãnã,
aplicatã cu metodã de tatãl lui, care era
oricum supãrat de meciul istoric pe cale-
l pierduse, el ºi coechipierii seniori, prin
golul marcat de gloriosul fiu, în prelungiri.
116 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Rãduci ºi jocul de-a copilãria…
Povestea mea s-ar putea termina aici.
Mai este, însã, un epilog… Au trecut anii,
bunicii mei au murit, am venit tot mai
rar prin satul copilãriei noastre. ªi poza
miºcatã, în alb-negru, a lui Rãduci a cam
dispãrut din amintirile mele. Am terminat
facultatea ºi am luat repartiþie la un liceu
din oraºul adolescenþei mele. Era un
septembrie cãlduros, venise ºi prima mea
zi de dascãl tânãr, uºor nedumerit de
ceea ce mi se întâmpla. Nu înþelegeam
mai nimic, oamenii din jur pãreau cã
uitaserã ºi cum se merge pe stradã,
tropãiau, þipau, se împingeau ºi se loveau
unii de alþii. În cancelaria îmbâcsitã de
tutun era un fum gros ºi toate obiectele
deveniserã lipicioase ºi umede. Ai grijã,
tinere, m-a þintuit domn director în uºa
capitonatã a biroului sãu, acolo sunt
oameni mai în vârstã, sã-i iei cu
biniºorul… Intram la prima orã de
profesor titular, filosofie, clasa a XII-a
A, seral. Era luni, 18 septembrie… Aiurit,
cercetam panourile de promoþie
spânzurate peste tot, peste pereþii
liceului. Am intrat într-o clasã de lângã
grupurile sanitare, mirosea a clor ºi a
transpiraþie. M-am aºezat, sfios, la o
catedrã jupuitã, zãream o grãmadã de
ochi ºi niºte oameni cam bãtrâni ºi-mi
gãseam cuvintele cu mare greutate. Ce
e filosofia? am întrebat eu, cu voce
rãguºitã, vorbele se împiedicau între
buzele uscate. Mi-am îndreptat ochelarii,
care se tot trãgeau spre vârful nasului,
i-am privit lung ºi… am înþepenit, m-am
strecurat spre parchet, m-am prelins ca
o dârã incolorã de apã limpede. Fix în
faþa mea, în prima bancã, lângã fereastrã,
un þugui cunoscut se înfipsese în ochii
mei. Câteva secunde am regãsit, acolo,
imaginea de altãdatã a fericirii absolute.
În depãrtare s-a auzit un tunet, apoi un
autobuz care a trecut pe sub geamurile
liceului. Mai auzeam ºi liniºtea care ne
învãluise pe toþi, era clarã ca ºi cerul.
Undeva se tânguia o pasãre, oricât de
bine ai hrãni lupul, obiºnuia sã spunã un
vecin din copilãria uitatã, el tot îºi
întoarce privirea spre pãdure. Elevul
meu, dintr-a XII-a A, seral, Rãduci ºi
nu mai ºtiu cum mã privea lung, clipea
des de sub aceiaºi ochelari cunoscuþi ºi
aºtepta sã-i rãspund, în sfârºit, la
întrebarea ce este filosofia…
P.S. Am aflat, de curând, cã prietenul
meu din copilãrie nu mai este… Unul
dintre bãieþii lui, care munceºte în Spania,
m-a rugat sã refac istoria poveºtii de mai
sus. A auzit despre ea… Dragã Romicã,
în memoria tatãlui tãu…
 PROZÃ
George Toma Veseliu
DE UNDE SE VEDE CÃ FERICIREA
E O DULCE ILUZIE!...
In birou am încheiat o socotealã cu
mine. „Gata, Grigoraº, cu hoinãriitul! Ai
nevoie de o viaþã liniºtitã fãrã senzaþii!”...
Încã de pe drum îmi fãceam planul ãsta
frumos, dulce cum sã duc de acum
încolo o viaþã liniºtitã, lipsitã de orice
senzaþii. Dornic de a revedea locurile
pãrãsite de vreo doi ani ºi mai bine, dupã
câteva, zile, plec în cãtunul B din Vestul
oraºului. Acolo, trecând pe la ºcoalã, fac
cunoºtinþa unei tinere profesoare,
suplinitoarea- J.S. de care vreau sã
vorbesc. E din Craiova: nu mi-e simpaticã
deloc. Olteanca are nãbãdãi în ea. Nu ºtii
de unde s-o iei. Încearcã sã-þi dea peste
mânã, lãsându-se înadins a fi prãduitã. Eu
însã sunt stanã de piatrã. Nu este urâtã,
chiar are o feminitate a ei, poate agresivã,
o frumuseþe care declanºeazã, paradoxal,
o anumitã reacþie de respingere. N-o
înþeleg. Cred cã nici ea nu s-a putut
înþelege pe sine vreodatã, dar asta e treaba
ei! Totuºi, pentru cã prea se agaþã de mine,
ca boala de om sãnãtos, mã abþin s-o
resping, dar nici nu caut cumva sã-i
plac... Poþi sã te faci nesuferit dintr-un
singur gest de mitocan. Ea, cu siguranþã,
nu e genul meu. Asta nu presupune cã
trebuie neapãrat. s-o tratez urât; mã con-
sider încã un lord, Eu eram atunci într-o
stare de ciudatã beatitudine, nu ºtiu dacã
era rezultatul unei activitãþi civice ca ofiþer
în rãzboi, sau o mulþumire a mea gratuitã.
Important era cã se terminase rãzboiul ºi
victoria fusese a noastrã nu a nemþilor,
nu a ungurilor, România se întregea în
graniþele ei normale. Eu reuºisem sã mã
adun pe mine, sã mã strunesc, sã mã
autodisciplinez. Oricum acasã se
întorsese un alt Grigoraº Nicolin. Zic:
totul mi se pãrea frumos, promiþãtor.
Apariþia suplinitoarei J. S impieta acest
sentiment. Mergeam gânditor pe strãzi,
redescopeream cu plãcere lucruri care
* Fragment din romanul „Floare de crâng” în pregãtire
la Editura Bibliotheca
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
altãdatã nu însemnau mai nimic pentru
mine; acum, însã orice fleac avea o
strãlucire aparte, fiecare obiect mã privea
prietenos. Aveam motive sã cred cã pot
sã mã bucur de viaþã, de o viaþã deosebitã
de cea dinainte în care dorinþele se vor
îndeplini întocmai...ªi apariþia acestei
oltence îmi crea o stare de discomfort fãrã
vreo explicaþie, cãci, vorba ceea: dragoste
cu sila nu se poate face, dar...Ei bine,
acest dar însemna de acum încolo ceva
special. Se aºeza ca un lucru ce mã
împiedeca de la distanþã sã mã reaºez în
mine dupã alte temeiuri.
Era iarnã, carevasãzicã, era iarnã ºi
nu prea era. Strãzile pustii cu
caldarâmul lor negru-cenuºiu, dãdeau
Târgoviºtei un aer mohorât de vreme
tare nesuferitã; ele, fiinþe îngândurate
întreþineau acel frig interior al sufletelor
cãlãtorilor zgribuliþi care apãreau ºi
dispãreau intrând în curþile vilelor pitite
undeva spre o grãdinã care în timpul
verii le acopereau aproape cu totul.
Sfârºit de Ianuarie 1918. Poate ninsese
ceva cu o zi douã în urmã, nu se
aºezase mai nimic. Apã, apã... aº fi dorit
zãpadã, dar nu e decât un cer
plumburiu, foarte depãrtat ca o
promisiune vagã. Sunt acasã. Aºadar,
pot numãra zilele pe degete de când am
sosit demobilizat cu vreo douã trei
sãptãmâni înainte de sfârºitul rãzboiului
când am avut febrã ºi o dublã
pneumonie fiind transportat de urgenþã
de la regiment direct la Spitalul Militar
de la Iaºi. Am avut noroc ºi de data asta,
am încãput pe mâini bune: un medic
francez ºi unul de-al nostru au intervenit
la timp, iar tinereþea ºi-a spus cuvântul.
Deºi am primit invitaþie specialã de la
comandantul Verzea, nu ordin, datã
fiind starea mea precarã de sãnãtate, n-
am putut sã particip la defilare trupelor
Regimentului 3, nr. 22 Dâmboviþa pe
Calea Domneascã. regimentul nostru
117
fiind decorat pentru eroism în luptele
de la Mãrãºti, Mãrãºeºti, Oituz pentru
vitejie ºi eroism de cãtre Majestatea Sa,
Regele Ferdinand al României Mari.
Acum încerc un sentiment greu de
culpabilitate. De ce oare n-am fost în
stare sã mã bucur de întoarcerea
noastrã glorioasã, pentru cã, acolo, în
luptã noi, dâmboviþenii, am fost cu
adevãrat urmaºii armatei lui Mihai
Viteazul care a unit Principatele Române
la 1601 în Marea Noastrã Românie?
Bunica, aºa cum ai aflat multe despre
ea, speriatã a dat fuga ºi mi-a adus un
doctor, cel care mã consulta înainte,
bãtrân cu suflet verde în el plecase pe
front ºi la un spital de campanie se
prãpãdise de tifos exanctematic. Ea ºtia
de unde-l gãsise. Ãsta era un bãtrânel
tare simpatic. Mic ºi ghebos, peltic avea
o faþã iluminatã de o inteligenþã iute,
nemiloasã. Ai fi zis cã din vorbe ºi din
miºcãri piºcã omul ca un ardei iute,
cãtrãnit de rãutate ºi multã ironie. Pe
cine se rãzbuna intelectualul ãla uitat
într-un târg de provincie, nimeni încã
nu se strãduise sã afle. Se mulþumea
lumea sã se distreze pe seama lui. Era
înadins cultivat ca o hahalerã ce spunea
tot felul de poveºti, sã-ºi dea bine în
petic ºi sã devinã ridicol pânã la mojicie.
Nici vorbã, spusele lui aveau ceva miez,
chiar dacã alunecau prea jos, aproape
de trivial: „Madam’ Cutãricã, nu-i spun
numele, secret profesional, zicea el, e
ipohondrã, e bolnavã de bãrbþii plecaþi
pe front. Se duce ca multe altele la
pomenile de pomenire fãcute celor
cãzuþi pe front. Ziua. Noaptea vine unul
ºi o consultã de junghi, nu mã cheamã
pe mine cã sunt moº Tãgârþã ºi nu mai
am sãmânþã!” Eu cred cã dacã
dumnealui, fiindcã ºtie sã împleteascã
vorbele, s-ar fi apucat sã scrie romane
ar fi bãtut la fund pe orice scriitor cãruia
mintea nu-i produce decât avortonuri.
Ei bine, ãsta- dacã cumva aveai neºansa
sã intri în gura lui, te puteai alege cu un
portret de care n-ai mai fi putut sã te
lepezi de vechea ta imagine, decât
preluând-o pe cea pictatã de el. Ãla m-
a consultat ºi fãrã nicio explicaþie, m-a
zãvorât la domiciliu- trei zile ca sã îmi
revin, ºi sã ies viu ºi nevãtãmat precum
Lazãr. Iar eu, în afara unei tuse uscate,
enervante, n-am prezentat nimic altceva.
Deocamdatã, necomunicându-mi mie
diagnosticul ca ºi cum aº fi fost un
bãieþel prostuþ, i-a îndrugat ceva în
francezã bunicii, eu eram întors cu
spatele, aºa cã n-am înþeles mai nimic
decât ceva a la Moliere, bolnav
118 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
închipuit; cunoºtinþele mele medicale
sunt sumare. Poate doar cele din familie,
adunate la un loc, dacã ar reprezintã cine
ºtie ce filozofie a vindecãrii vreunei
afecþiuni, adicã, mai bine zis, cele
învãþate de la doctorii noºtri la care s-au
adãugat cele de pe front. Acolo, da, am
învãþat multe din mers ºi de pe pielea
noastrã, cum s-ar zice. Fiindcã una e
sã dormi acasã pe perna ta, alta este sã
dormi pe fundul gropii, sã respiri în
acelaºi cort aerul unde tifosul
exanctematic a fãcut prãpãd printre noi.
Altfel n-ai cale de întors: pricepi totul
cu vârf ºi îndesat din mers. Eu, ce sã
vezi, beam aceeaºi apã cu cei bolnavi,
ºi boala era numai a lor, am scãpat.
Acum eram teafãr ºi credeam eu cã a
dat norocul peste mine. Sunt fericit, îmi
cântam, eu în sân! Vezi, tu, mon cher
ami, au scãpat numai cei care au avut
zile de trãit, adicã cele puse pe fruntea
lor de ursitoare. Nu existã boalã ca
atare. Fiecare are boala lui!... acum
probeazã ºi tu....dacã scapi de una poþi
sã dai peste alta!.....
La a doua vizitã la ºcoala din cartierul
B al Târgoviºtei am ajuns acolo unde cu
greu se poate ajunge. La disperare. Pentru
mine J.S. acum, cel întors de pe front, nu
mai are niciun farmec, practic, nu poate
însemna nimic. Gãsesc cã a fost ceva
îngrozitor pentru mine ca sã pãstrez faþã
de avansurile ei niºte aparenþe de bunã
purtare: „ Domnule locotenent, Grigoraº
Nicolin, erou al Regimentului 3, nr. 22
Infanterie Dâmboviþa, mã pot lãuda cu o
memorie vizualã perfectã, din pãcate,
spre uimirea noastrã, zise tãioasã J.S.,
cerând aprobarea celor din cancelaria
ºcolii, nu te-am zãrit în fruntea soldaþilor
pe Calea Domneascã la întoarcerea
glorioasã la Garnizoana Târgoviºte
sãrbãtoritã cu fast de populaþíe, de D-l
Ptefcet de Înalt Sfinþia Sa Episcopul ºi
Mitropolitul Târgoviºtei ºi de toate
notabilit[íle Târgoviºtei!” îmi flutura pe
sub nas ziarul local Noua Lege de unde
îºi ridicase asupra mea niºte ochi plini de
reproº, ca ºi cum ar fi încercat sã-mi facã
dreptate împotriva unui abuz al puterii
militare. Hm, mulþumesc pentru
solidaritate! Madam, vrei sã intri în viaþa
mea pe uºa acestui stupid lucru? Sã spun
cã bunica m-a închis în casã, ca pe un
copil, sã inventez o scuzã care s-ar fi
potrivit ca o nucã aºezatã în perete? M-am
auzit bolborosind: „ Soldaþii mei sunt eroi,
ei m-au adus acasã teafãr ºi nevãtãmat!”
Cine este, domnule, femeia asta care mi
se vârã în suflet? Crede-mã, n-am iubit-o
niciodatã, niciodatã, dar ea.!...
 POVESTIRI PENTRU ADULÞI
Aurelian Silvestru
BARIERA
Viaþa nu întotdeauna e aºa cum þi-o doreºti.
Îþi faci planuri de viitor, încerci sã realizezi
mãcar o parte dintre ele, dar nu întotdeauna
reuºeºti. Adeseori baþi pasul pe loc. Stresat,
cauþi un þap ispãºitor ºi, de regulã, îi
învinuieºti pe cei apropiaþi. Dupã un timp însã,
îþi dai seama cã vina, de fapt, este a ta ºi cã
necazul poate fi înlãturat, schimbând ceva din
felul în care te-ai manifestat pânã atunci. Nu
e uºor, desigur. Eºti prizonierul propriilor
prejudecãþi. Cu greu admiþi cã poþi privi la
lume ºi din alt punct de vedere… din cuptor, a tãiat „cãlcâiul” mirositor, l-a uns
Un cãlugãr budist se spune cã murea de
frig. Locuia într-o peºterã, sus, în munþi. Afarã
era o iarnã cumplitã. Viscolea, iar el nu avea
nici mãcar o mânã de surcele cu care sã se
încãlzeascã. Singurul obiect din lemn ce se
afla acolo era o enormã statuie a lui Budda pe
care o cioplise cândva din tulpina unui pin.
Cum crivãþul se înteþea, cãlugãrul a cãzut
în genunchi ºi a prins a se ruga sã moarã
împãcat. Auzindu-l, Budda ºi-a fãcut apariþia
în peºterã ºi l-a întrebat:
– De ce te rogi, dacã oricum ai hotãrât sã
mori?
Speriat de apariþia profetului, cãlugãrul
i-a rãspuns:
– Nu vreau sã mor. Pur ºi simplu, nu am
lemne de foc. În jur sunt numai pietre, iar pânã
la prima pãdure ar trebui sã merg vreo patru zile.
– Vãd însã aici statuia mea din lemn. De
ce n-o pui pe foc?
– Cum aº putea? Mai bine mor!
Profetul a surâs:
– Pari înþelept, dar judeci ca un om naiv.
– De ce?
– Mã venerezi pe mine, dar te închini în
faþa acestui chip cioplit, de parcã eu m-aº afla
în el mai mult decât în tine.
– ªi nu este aºa? s-a mirat cãlugãrul, la
care Budda i-a rãspuns:
– Dacã doreºti sã mã gãseºti, atunci
cautã-mã în inima ta, nu într-un lemn lipsit de
viaþã. Eu sunt în cei care se roagã...
Legenda nu ne spune cum a procedat
cãlugãrul… Unii, decât sã-ºi schimbe
viziunile, aleg sã moarã. Alþii admit cã nu toate
convingerile lor exprimã adevãrul. Sunt ºi din
cei care trãiesc o viaþã lângã cei apropiaþi ºi
nu pot trece peste anumite bariere… unde descopãr cã tristeþea e la ea acasã...
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Doi soþi se spune cã trãiau în armonie ºi
bunã înþelegere. Erau un cuplu sãnãtos. Locuiau
în provincie ºi respectau tradiþiile strãbune.
Aveau ºi anumite obiceiuri de-ale casei. Unul,
de exemplu, cerea ca soþia sã coacã pâine în
fiecare sâmbãtã, iar prima hrincã (numitã ºi
cãlcâiul pâinii) sã i-o ofere soþului, ea
mulþumindu-se, de regulã, doar cu miezul cald.
La fel avea sã procedeze ºi în ziua când au
împlinit treizeci de ani de cãsnicie. Femeia a
pregãtit masa festivã, a scos pâinea fierbinte
cu unt ºi s-a pregãtit sã i-l ofere soþului. Hrinca
era delicioasã. Aburi plãcuþi se înãlþau spre ea…
„Ce minunatã trebuie sã fie! ºi-a zis în
gând. De treizeci de ani visez sã pot gusta ºi
eu mãcar o datã din acest cãlcâi… Ce-ar fi sã-l
rog pe soþ sã mi-l cedeze? La urma-urmei, sunt
o soþie iubitoare. L-am respectat, l-am îngrijit,
i-am fost fidelã… De ce sã nu am parte mãcar
acum, în ziua asta, de bucuria lui?”
ªi biata femeie a aºezat încet „cãlcâiul” în
farfuria sa. Mâna îi tremura. Emoþiile o înãbuºeau.
Îi venea sã intre în pãmânt de ruºine cã îndrãznise
sã încalce obiceiul casei, dar, în cele din urmã, i-a
pus soþului în farfurie miezul de pâine, pe care ar
fi trebuit sã-l lase pentru sine.
„Se va supãra, oare? Mã va certa?”
Soþul s-a uitat uimit la ea, apoi a luat
miezul, l-a mirosit, l-a sãrutat ºi a rostit:
- Draga mea! Nici nu-þi imaginezi ce
cadou mi-ai fãcut în clipa asta! De treizeci de
ani, visez sã gust miezul de pâine caldã, dar
niciodatã n-am îndrãznit s-o fac. Eram convins
cã el, pe drept, îþi aparþine numai þie…
DEMOLATORII
Aþi observat? Seara, înainte sã coboare
cãtre cuiburi, pãsãrile se rotesc în cercuri
spiralate, de parcã n-ar dori sã pãrãseascã cerul.
Mã rotesc ºi eu în colivia vârstei, nedorind
sã pãrãsesc tumultul anilor pe care i-am trãit.
Prietenii aºteaptã sã organizez ceva (o
conferinþã, o lansare de carte, un banchet). Eu
însã, în virtutea unei vechi tradiþii, urc la volan
ºi plec cât mai departe de problemele cotidiene,
conectându-mi bateriile la energia purificatoare
a naturii. Astfel, ajung în cãtunul meu de baºtinã,
119
 Fiind de genul masculin, drumul
ademeneºte îndeosebi femeile: aproape toate
ca una au plecat peste hotare. Fãrã ele, viaþa
s-a scurs din izvoare, din flori, din privirile
bãrbaþilor pe care îi întâlnesc din când în când
pe ulicioarele înguste ºi neîngrijite. Nu mai
sunt nici ei ca înainte. Aratã oprimaþi, de parcã
abia azi dimineaþã s-au întors dintr-un rãzboi
pe care l-au pierdut: rãzboiul cu ei înºiºi. În
loc de haine sunt îmbrãcaþi în resemnare. Se
îndreaptã cãtre magazin - singurul „bastion”
al civilizaþiei, în care se comercializeazã alcool.
Cu siguranþã banii trimiºi de soþii, zilnic, sunt
înghiþiþi de acest devorator de suflete.
Bãnuiesc cã, dupã deal, e capãtul lumii.
În centrul satului, nu departe de mãnãstire,
ca o mamã blândã, cândva se înãlþa clãdirea
ºcolii primare. Acum doar un perete, pe
jumãtate dãrâmat, se iþeºte dintre bãlãrii.
– Cine a distrus-o? îl întreb pe primul
întâlnit în cale.
– Un învãþãtor, îmi rãspunde el.
Ascuns între riduri, abia îl recunosc: e
ultimul învãþãtor din sat! Cândva fusese o
mândreþe de bãrbat. Acum aratã ca un câine
bãtut. Are privirea stinsã, umerii cãzuþi, vocea
lipsitã de expresivitate, sorã cu muþenia. Nu
îndrãzneºte sã-ºi ridice ochii din þãrânã, iar
eu abia de reuºesc sã-mi stãpânesc furia.
Totuºi, doresc sã aflu:
– De ce?
– Am demonstrat cã, dacã vrei, se poate!
– Sã demolezi o ºcoalã?
– Oricum era deja închisã. Voiam sã mã
rãzbun.
– Pe cine? Pe copii?
– Pe cei care i-au alungat din sat ºi m-au
lãsat fãrã serviciu. Speram cã suferinþa va fi
(continuare de la pagina 113)
Noi ºi Europa
– Cine ne garanteazã nouã cã printre
ãºtia nu s-au strecurat teroriºti, asasini la
comandã, racheþi.
– Vezi-þi de treabã Mizerabile, ca sã
folosesc antonimul lui Onorabil, abia acum
baba se piaptanã. Vorbim discuþii. Un
vacarm dirijat (se vãdea experienþa
„Altora”) i se asocie.
– Corect. Propun, se auzi vocea
Venerabilului (care numai venerabil nu era,
avea vreo ºapte procese pe rol), sã
discutãm despre pesta porcinã prezentã în
18 judeþe.
Peste vacarm se auzi vocea
Venerabilului care anunþã sfârºitul întrunirii
ºi tema discuþiilor de a doua zi nimeni din
salã neauzind ceva. Ce vreþi, politicã înaltã.
O rumoare ce creºtea în intensitate
fãcea ininteligibilã vorbirea senatorilor
120 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
în stare sã le îmblânzeascã sufletul... Dar nu
este aºa. Lipsa de luminã îndobitoceºte omul.
Mã rog în gând ca totul sã fie doar un
vis urât.
– Vreau sã-þi ofer ceva, aud vocea
demolatorului care intrã în curte ºi, dupã
câteva minute, revine strângând la piept un
glob geografic, cu oceanele gãurite.
– E singurul material didactic pe care încã
nu l-am pus pe foc.
Observã privirea mea întrebãtoare trecând
prin gãurile Oceanului Atlantic ºi îmi explicã:
– L-am salvat de cruzimea ultimilor mei
elevi: jucau fotbal cu el în curtea ºcolii.
Nu am nici o reacþie. Doar îl întreb:
– Acum sunteþi satisfãcut?
Nu departe de noi, în umbra copacilor,
veºnicia doarme într-un aºternut de paie.
– Am doar regrete, rãspunde el, adãugând:
Sunt singur ºi nefericit. Cea mai insuportabilã e
singurãtatea omului învins. Nimeni nu are
nevoie de el. Nimeni nu-l cautã. Toþi îl evitã.
Doar anii s-au nãpustit asupra mea cu lãcomie
nesãtulã... Parcã mai ieri, între mine ºi Dumnezeu,
stãteau, ocrotitori, pãrinþii mei. Azi nu mai sunt,
iar eu am rãmas primul la rând între cei care
urmeazã sã rãspundã la chemarea Cerului.
Iau globul ºi mã apropii de maºinã. Nu
ºtiu ce voi face cu el, dar în clipa când deschid
portbagajul, cãutând în ce sã-l învelesc, de
sub umbra copacilor, din culcuºul veºniciei,
aud vocea maicii Tereza:
– Ceea ce unii construiesc cu greu în ani de
zile, alþii pot demola într-o singurã zi. Tu însã nu
te opri. Mergi înainte. Continuã sã construieºti!
La orizont, capãtul lumii prinde a se
îndepãrta ºi se pierde undeva, în spaþii
neumblate...
(Tarobostes ºi Comati), o sporovãialã
paºnicã. ªi „Unii” ºi „Alþii” conversau
armonios. Inamicii de pânã adineauri se
înþelegeau de minune. Nu, nu mai
discutau înalta politicã, ci chestii mai
lumeºti: afaceri, relaþii, pile, cunoºtinþe,
proiecte atractive prin lucrativitatea lor.
Reînviase vechiul PCR. Nu, nu Partidul
Comunist Român. Ci vechiul slogan Pile,
Cunoºtinþe ºi Relaþii.
În vreme ce Þara se îndrepta
ºchiopãtând spre niciunde.
Fragmentul este dintr-un proiectat ro-
man („Noi ºi Europa”) pe care-l scriu
obligat de drumul ales (a fost silitã sã-l
accepte!) de România, ajunsã, nici ea nu
mai ºtie cum, membru „cu drepturi depline”
(ce glumã sinistrã!) al Uniunii Europene
care-mi aduce din ce în ce mai mult
amintite de „lagãrul comunist” în care ne
târâse U.R.S.S.-ul lui Stalin, Hruºciov etc.
Vreau nu vreau „Paradisul” meu va
deveni o tetralogie!
 PROZÃ SCURTÃ
MAREA TRÃNCÃNEALÃ (98)
Visul acesta, îmi zice el, era unul
neobiºnuit. De fapt, cam aºa trebuie sã fie
orice vis. De ce te miri? Nu þi se întâmplã ºi þie
la fel? M-am întrebat de mai multe ori dacã
are rost sã cauþi sensuri ºi interpretãri ale
viselor.
ªi, totuºi, ciudãþenia din visul de care îþi
vorbeam, era cã revenea searã de searã, se
repeta, cam la aceeaºi orã ºi, mai ales, cu o
intensitate mai aparte când era lunã plinã. Se
ºtie cã luna plinã are o mare influenþã asupra
viselor. Podul acela se dãrâmase dintr-o viiturã
puternicã de apã ºi, în cãdere, îl prinsese
dedesubt pe Miticã, gornistul satului. Miticã
acesta învãþase sã cânte la trompetã pe vremea
când era militar, el era gornistul unitãþii militare,
funcþie lui era sã sune cu goarna, când era
nevoie, adunarea, deºteptarea, stingerea, ehei,
ce armatã se fãcea pe vremuri! Tot el, pe
vremuri de rãzboi, ar fi trebuit sã sune din goarna
lui, începerea atacului. Era un om înalt, ciolãnos,
cumsecade cu toatã lumea, nu era niciodatã
trist ºi avea o nevastã, Þica, pe care toatã lumea
o ºtia ca fiind croitoreasa satului. Soacra lui
Miticã era o femeie acrã, duhoasã, nu-i intra
nimeni în voie, aºa se face cã nici pe Miticã
nu-l acceptase decât pentru faptul cã nu
avusese încotro. Dar, de câte ori îi venea bine,
îi zicea cã este un neisprãvit ºi ar fi bine s-o mai
lase dracului de goarnã ºi sã punã mâna pe
sapã. Fusese mãritatã de douã ori, dar îi
muriserã amândoi bãrbaþii, lumea bârfea cã asta
se întâmplase din cauza ei, cã aºa e gura lumii.
Þica ºi-l dorise din toatã inima pe Miticã ºi n-o
interesa ce zice baba despre el. Când îl auzea
cântând la goarnã, Þica se prãpãdea de dragul
lui. Locuiau undeva la marginea satului, din
grãdina lor ajungeai direct în câmpul pe care
îºi aveau oamenii semãnãturile de grâu,
porumb, ovãz, floarea soarelui, cam tot ce le
trebuia la curta lor.
Miticã gornistul era chemat de fiecare datã
când murea cineva ºi trebuia sã fie dus la cimitir.
Dacã Þica era mândrã de Miticã, soacrã-sa, în
schimb, fãcea ceea ce ºtia ea cel mai bine,
bodogãnea cã el, cu trompeta lui, le face
neamul de râs. Dar ce putea sã priceapã baba?
Cântecele lui Miticã te copleºeau, erau de o
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Ion Mãrculescu
tristeþe care se împletea prin coroanele
salcâmilor înalþi. Pânã ºi ciorile îºi încetau
cârâitul când cânta Miticã la trompetã. De câtã
tristeþe era în cântecul lui, plângeau oamenii
care însoþeau mortul la groapã, plângeau norii
ºi, se înþelege, chiar ºi pãsãrelele din zãvoi se
afundau în tãcere, ca sã-l poatã asculta.
Sunetele trompetei se transformau în lacrimi.
Pe vremea aceea, oamenii erau îngropaþi în
pãmânt, aºa se pomenise încã de când era
lumea, dar între timp, dupã cum ºtim noi prea
bine, lucrurile s-au mai schimbat. Cântecul lui
Miticã, când însoþea mortul la groapã, încã mai
plutea câteva zile pe deasupra satului,
neaºteptat de multe zile, iar când nu se mai
auzea cântecul nici mãcar pe deasupra pãdurii
cu plopi tineri de la margine, toþi ºtiau cã se
apropie ziua când i-a venit rândul altcuiva.
Atunci Miticã îºi pregãtea trompeta, o curãþa
de negrealã, o freca cu o cârpã ºi cu nisip fin
pânã când lucea ca aurul.
Dintr-o anume zi, lucrurile au luat o
întorsãturã la care nimeni nu se gândise pânã
atunci ºi nici nu ºi-ar fi închipuit cã ar putea sã
se întâmple. Nimic nu a mai rãmas ca înainte de
a se prãbuºi podul din cauza revãrsãrii apelor,
când l-a prins dedesubt pe Miticã în timp ce
trecea pe acolo cu totul ºi cu totul din
întâmplare. Cãci, vezi dumneata, suntem cu toþii
cãlãtori prin viaþa asta ºi oricare dintre noi
murim la fel, adicã întâmplãtor. Pãmânt, pietre,
scânduri, cam tot ce mai rãmãsese din podul
acela minunat, dar cam vechi, au cãzut peste
Miticã. Povestesc unii locuitori din viaþa
satului cã, în unele nopþi cu lunã, podul încã
mai poate fi vãzut ºi acum, la fel cum era pe
vremuri, dar într-o luminã albãstrie. Ba, mai mult
decât atât, unui aud bocãnind paºii unor
trecãtori fantomatici care se plimbã încoace ºi
încolo pe pod. Uneori noaptea, dar mai ales
spre dimineaþã, se poate auzi venind de
niciunde cântecul trompetei lui Miticã. Atunci,
pe locul unde s-a aflat podul, se pare cã rãsare
un gurgui, un fel de movilã cu moþ, iar în vârful
moþului se vede trompeta lui Miticã.
Profit de momentul când vecinul meu,
povestitorul, se opreºte din vorbit ºi face o
pauzã ºi îl întreb dacã el a vãzut ceva din ceea
121
ce se spune cã se întâmplã acolo. Da, zice el,
de fiecare datã când se întâmpla ceva, noi ne
duceam cu cazmale ºi lopeþi, când se lumina
de ziuã ºi sãpam în speranþa cã, dacã nu-l
gãsim pe Miticã, mãcar vom recupera
trompeta. Dar, de fiecare datã când am fost ºi
eu acolo, nu s-a gãsit nimic, aºadar plecam
de fiecare datã dezamãgiþi pe la casele noastre.
ªi cu baba? întreb eu. Ce e cu baba? se
mirã el. Baba ce? Dupã câte ºtiu eu, baba nu
dãdea seme cã, dupã dãrâmarea podului, s-a
apropiat ºi pentru ea vremea când sã se ducã
dupã Miticã, dimpotrivã, pãrea de la o zi la alta
tot mai viguroasã. Dar ºi mai greu suportabilã.
Nu-i putea intra chiar nimeni în voie. Orice poftã
i-ai fi satisfãcut, nu te alegeai decât cu
mormãieli, critici, reproºuri ºi ameninþãri. Ce
ameninþãri? Pãi zicea cã o sã le arate ea! Ce sã
le arate? Pãi eu de unde sã ºtiu ce sã le arate?
Aºa era construitã baba, avea melicul ãsta,
voia sã o asculte ºi sã o ºtie toþi de fricã. Doar
cã, odatã cu timpul, pânã ºi copii ei au devenit
maturi, au ajuns oameni în deplinãtatea lor ºi
nu mai suportau sã fie trataþi ca niºte pierde-
varã cu mintea necoaptã. Ei, bine, baba tot nu
putea sã priceapã aºa ceva! Se purta ca un
tiran, de-acolo din vârful patului unde o silise
boala sã se refugieze. Ameninþãrile i se mai
auzeau ºi noaptea, când toatã lumea dormea.
Îi mergea gura ºi în timpul somnului. Apoi, a
venit ºi ziua când limba ei i se înþepenise în
gurã, nu mai putea rosti cuvinte. Numai privirea
asprã a babei rãmãsese nestinsã. Au mai trecut
niºte ani buni pânã când i-a venit vremea sã se
liniºteascã definitiv. Ai casei au zis cã ºa a fost
sã fie, cã aºa aratã fatalitatea. Se prefãcea
fiecare, dupã cum se pricepea, cã suferã cã au
pierdut-o pe babã. Eu cred cã, într-un fel, se
obiºnuiserã cu felul ei de a fi. Dar existã ºi
multe cazuri când unora le pare rãu când a
plecat rãul dintre ei.
Nu spun cã nu am avut ºi eu momente
mai delicate ºi mai greu de povestit din viaþa
mea. Nu spun cã nu! Pe vremuri, eram obiºnuit
ca, de fiecare datã când ajungeam acasã de
pe unde fusesem, sã-mi descalþ pantofii ºi
sã-i las la uºã la intrare. N-aº putea sã mã
laud cã aveam pantofi de vreo marcã grozavã,
dimpotrivã, la câþi bani aveam, eu mã
mulþumeam ºi cu unii de o calitate mai slabã,
fãcuþi din piele sinteticã ºi care se scâlciau
încã de la prima bãltoacã în care cãlcam.
Niciodatã n-am încãlþat, fie ºi numai de probã,
pantofi din piele naturalã. ªi de-aia, am avut
tot timpul bãtãturi la degetele de la picioare ºi
pe tãlpi. Dar ce bãtãturi, mãi fratele meu!
Ei ºi tu! zic, n-ai gãsit altceva mai bun
decât sã-mi povesteºti despre bãtãturile de
la picioare! Ai dreptate! zice. Recunosc cã, a
vorbi despre picioarele tale, poate fi unul din
lucrurile cele mai necuviincioase, de-a dreptul
ruºinoase! ªi, totuºi! Uneori (azi noapte, de
122 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
exemplu, am visat cã stãteam de vorbã cu
regele Carol al II-lea, un personaj dubios),
când am liniºtea cea mai potrivitã pentru
gânduri, mã întreb cât de bine le-o fi unora
care se încalþã numai cu pantofi buni, scumpi,
care nu le fac bãtãturi. Dupã câte ºtiu, cei mai
buni pantofi sunt cei fãcuþi din piele de
cãprioarã. Dar s-a putea sã mã înºel! Însã nu
invidiez pe nimeni, fiecare cu norocul lui,
fiecare cu treaba lui ºi nu mã jenez câtuºi de
puþin de ceea ce încalþ în fiecare dimineaþã.
Problema mea personalã este alta, pânã la un
timp, pantofii mei s-au comportat normal,
absolut normal din toate punctele de vedere,
nu au dat nici un semn care sã batã la ochi.
Asta, însã, pânã de curând (nu-mi aduc
aminte ziua) când au început sã latre, chiar
dacã nu o sã-þi vinã sã crezi. Cine a mai auzit
de aºa ceva, pantofi care sã latre! Sã latre
într-un fel cel puþin neprietenos, la cei care
vin la mine în vizitã. Motiv pentru care mi-m
pierdut o grãmadã de prieteni. Imediat ce le
deschideam uºa musafirilor, pantofii mei
începeau sã latre la ei. Mi-am zis în sinea mea:
ia te uitã, ãºtia latrã ca niºte cãþei! Mi-am zis
cã poate aºa o fi normal ºi asta pentru cã tot
nu am ºi eu un cãþel cum are toatã lumea bunã!
Latrã pentru cã au drepturi democratice, cum
au ºi celelalte lucruri de pe lumea asta. Pãi,
dacã au cãþeii drepturi democratice, de ce, în
mod logic, nu ar avea ºi pantofii mei?
Democraþia este un lucru pe cât de delicat, pe
atâta de complicat, asta dacã o mai fi existând
democraþie pe planeta noastrã pe care ne
chinuim în toate felurile s-o dãm cu curul în
sus! Dar n-am sã stau eu acum sã-mi bat capul
dacã mai existã sau nu mai existã democraþie!
Am alte lucruri mai importante de fãcut. Mult
mai importante! Dacã nu te fereºti de ei, de
pantofii mei – vreau sã zic, dacã nu eºti atent
se reped ºi muºcã! Te muºcã! S-a ºi întâmplat
de câteva ori pânã acum. Ia spune, tu ai mai
auzit pânã acum de alþi pantofi care se reped
sã te muºte sau sã te latre?
Da de unde! Astea-s poveºti! Sau poate
cã nu. Numai cã toþi cei care mã viziteazã,
prieteni, colegi de serviciu, rude, toþi oameni
cu mult bun simþ, o rup la fugã de cum îi vede
ºi îi aude, o iau la sãnãtoasa, fac crizã, nu poþi
sã nu râzi când îi vezi cum pleacã în grabã ºi
nu sunt câtuºi de puþin curioºi sã vadã ce se
mai întâmplã mai departe, nu stau sã vadã
dacã pantofii doar latrã dar nu muºcã! Cred
cã-þi dai seama, în faþa unor asemenea scene,
nici eu nu am cum sã rãmân altfel decât per-
plex, stupefiat, întristat de ceea ce vãd,
nelãmurit ºi enervat! ªi lipsit de convingerea
cã lucrurile vor intra vreodatã în normal. Da,
pantofii mei care latrã ºi se reped sã muºte…A
dracului democraþie!
Poate cã lumea este anormalã dar, în mod
normal, nu sunt eu cel obligat sã spun asta…
 PROZÃ SCURTÃ
Constantin P. Popescu
ROªU (BALCON CU FLORI ªI PISICÃ)
Nu înþelege bine care poate fi cauza iritãrii
ochiului sãu stâng, pe care ºi-l vede brãzdat de
vase de sânge în oglindã. Poate e de vinã clorul
din apa de duº sau cine ºtie ce ingredient al
ºamponului. Ochiul drept pare sã fi rãmas nor-
mal, la fel de alb ca zidul din spate, pe care oglinda
i-l reflectã în jurul feþei ºi atunci se gândeºte cã
doar lumina becului îl face alb, deºi i se pare ciudat
sã rãmânã alb ºi când lumina e stinsã. Privindu-ºi
atent albul ochiului, totul pare sã se revolte,
inclusiv ulcerul de primãvarã ºi nu-i este alãturi
nimeni altcineva decât imaginea lui cu ochiul
stâng înroºit, cu obrazul cenuºiu dupã bãrbierit.
ªtie de ceva vreme cã sunt unelte de torturã mai
chinuitoare decât o oglindã, camerele de filmat,
aceºti vampiri care te apucã, care îþi prind în gheare
câteva minute de viaþã, te aratã în miºcãrile tuturor
detaliilor ºi frâng timpul în bucãþi dureroase. Nu
poþi evada din ele, asta e tortura cea mai grea,
eºti într-un balon de timp ce pluteºte aiurea în
vânt, fixat în tot felul de memorii virtuale ori fizice.
Nu, nu poþi apãsa delete, camerele astea sunt
de-a dreptul diabolice. Loþiunea after-shave ºi
mirosul ei care îi stârneºte greaþã. Nu, nu are în
preajmã pisica de pe balconul cu flori al prietenilor,
acolo unde trebuia sã meargã cu grijã pentru a
nu-ºi pãta pantofii ºi pantalonii de noroi, deºi
drumul era de piatrã ºi de cele mai multe ori vizitele
acolo duminica l-ar fi plictisit îngrozitor dacã nu
ar fi fost pisicile. Trecuse ceva timp de atunci,
acum albul ºi roºul ochiului îl împiedicã sã uite
zãpada pe care o aºteptaserã atât înaintea
Crãciunului, când numãra cu cei doi bãieþi ai
familiei prietene fulgii de nea de pe balconul care
vara era unul cu flori ºi pisicã, dar pe care îl
acoperiserã cu o prelatã de plastic ca sã nu ningã
înãuntru ºi nu-ºi mai aduce aminte numãrul exact
al fulgilor de zãpadã, dar ºtie cât de cenuºii sunt
acum ploile; ºi folia aceea de plastic care se zbãtea
înaintea ochilor lor, pãrând vie în vântul rece al
iernii. Atunci au hotãrât cã vor face o stea mare ºi
vor merge cu colindul ºi în cele câteva zile de la
începutul vacanþei fuseserã ocupaþi cu treaba
asta. Cum sã nu se bucure de staniolul strãlucitor
pe care îl gãsiserã ca sã înveleascã steaua de
carton gros, pe care îl decupaserã destul de greu
cu mâinile lor prea mici pentru o foarfecã aºa de
mare (era a mamei), de icoana cu chipul
Mântuitorului care le-a dat mult de furcã sã o
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
lipeascã exact, dar exact în centrul stelei, aproape
cã se luaserã la harþã pentru asta, dar pânã la
urmã negociaserã ºi se împãcaserã, scopul era
prea important ºi nu-ºi puteau permite sã mai
piardã vremea. În cele din urmã, chiar înaintea
serii de ajun, beteala roºie de pânzã apretatã, pe
care cel mai mic dintre ei o furase din cutia de
lucru a mamei odatã cu foarfeca, împodobi
splendida lor realizare, desãvârºind-o. ªi zilele
din vremea aceea i se par acum lungi cum pot fi
numai zilele de iarnã, altfel decât cele scurte ale
verii. Au învãþat colindul ºi în seara de ajun au
plecat. Nu erau mulþi trecãtori pe stradã ºi ei parcã
s-ar fi temut puþin, aventura asta se petrecea
pentru prima datã ºi când a apãrut pisica albã
unul din ei a tresãrit, nãluca ei de-abia se fãcea
zãritã ºi el a spus atunci cã vor avea noroc pentru
cã nu era neagrã ºi chiar avuseserã. Târziu, la
numãrãtoarea mãrunþiºului ºi a bunãtãþilor primite,
îi uimise belºugul stelei lor. Sigur cã se certarã
din nou, cu mai multã furie, dar împãrþirã totul cu
bine, fiecãruia dupã voce ºi contribuþie la zidirea
ºi confecþionarea stelei. Pãrea sã le zâmbeascã
Isus în seara de ajun, deºi cel mijlociu spuse cã e
doar o iluzie din cauza luminii de la reclame; auzi,
cum sã le zâmbeascã o pozã de carton chiar ºi
coloratã? Are sânge pe deget de la zgârietura
lamei de bãrbierit ºi îºi doreºte doar sã se
odihneascã de acest puseu aºteptat sau nu, ca
întotdeauna, de ulcer de primãvarã. Roºu e
semnul sãu, semnul semaforului; roºu, oprire ºi
gata. În primãvara care a urmat... De ce oare atunci,
pe vremea balconului cu flori ºi pisicã, toate
culorile erau atât de vii nu poate spune, îl sâcâie
stomacul ãsta ºi acum toate culorile sunt douã,
roºu-roºu ºi cenuºiu-cenuºiu. Nu, mintea nu le
mai poate asorta în niciun fel, sunt doar îngrozitor
de douã ºi atât. Mai întâi ninsese în ajun, asta îºi
aduce aminte. Dar dupã Crãciun a nins ºi mai
mult, vacanþa lor era frumoasã ºi aveau bani pentru
o mulþime de lucruri – dulciuri ºi alte mici bucurii.
Nu, nu izbuteºte sã-ºi aminteascã ce fãcuserã cu
steaua, dar simte fiecare secundã a acelor ani în
acelaºi fel în care camera de filmat îi invadase
minutele sub un obiectiv cuceritor, indiscret ºi
necruþãtor, dilatându-le fãrã menajamente ºi
farduri de scenã. E neapãrat nevoie de o pastilã,
merge la chiuvetã, paharul se umple ºi pastila e
amarã cum nu i s-a mai pãrut niciodatã, o înghite
123
cu ochii strânºi ºi simte vasele de sânge ale
ochiului pulsând ºi chiar în clipa asta îºi aminteºte
chiotul de bucurie când terminaserã de numãrat
banii ºi cel mai mic dintre ei aruncase steaua
departe, în zãpadã, pe urmele deja acoperite ale
pisicii albe, de parcã n-ar fi trecut niciodatã pe
acolo pãºind nervoasã ºi înfriguratã pe lãbuþe
fãrã ghete. ªi de ce doare aºa nu ºtie, dar memoria
nu iartã; ºi apoi, în urma ninsorilor abundente au
uitat totul în joacã ºi banii se terminaserã încã
înainte de anul nou, aºa cã au mai rãrit întâlnirile.
κi aminteºte bine casa cu pisici, mereu altele,
care i se aºezau torcând pe stomac ca ºi cum ar fi
ºtiut cã o sã-l doarã încã înainte de diagnosticul
medicului. Da, copilul acela nu putea arunca
steaua prea departe; când s-au topit zãpezile, a
descoperit-o ieºind la ivealã stând pe balcon,
încã nu puseserã florile la soare ºi din cauzã cã
era frig nici pisicile încã nu stãteau leneºe acolo,
aºa cum o fãceau cu deosebitã poftã vara. De
atunci numise balconul acela balcon cu flori ºi
pisicã, dar între timp acolo se mutaserã alþi
locatari, dupã ce prietenii lui emigraserã - foarte
hotãrâþi, fãrã ca el sã fi aflat vreodatã de ce -
într-o þarã îndepãrtatã ºi luaserã cu ei toate pisicile
lor colorate ºi blânde. Îi pierduse. ªi era atât de
mult roºu demult, roºu ca sângele, ca zorile, ca
trandafirii ºi ca iubirea, roºu, roºu, roºu... ªi ochiul
îl usturã, va trebui sã îºi punã câteva picãturi de
colir sau altceva ºi i se face silã cã totul e atât de
cenuºiu, de gri, cã acest timp e unul al stingerilor,
al nopþii în vreme de ziuã, în care privirile rãscolesc
printr-o cenuºã jilavã, umedã ºi bãtutã de rafalele
ploii ºi vântului, nu ca atunci; atunci vântul bãtuse
cu putere ºi fusese atât de uscat încât biciuise
chiar ºi inimile lor de copii. Vãzuse totul cu alþi
ochi dupã vântul acela pãrând cu desãvârºire
sãlbatic, perfect de sãlbatic ºi prãfos. Un deºert.
Vãzuse chipul iconiþei scorojit sub straturile
topite ale zãpezilor, beteala roºie fluturând
zdrenþuitã în vânt, refuzând sã se rupã; toþi
refuzau sã calce pe steaua stricatã, deºi se afla
chiar în calea paºilor lor, nici mãturãtorii nu-i
atingeau staniolul de-acum oxidat ºi bãþul care
pãrea sã-i fie singur sprijin sau razã. Nu, nu mai
era la fel. Are probleme de când au plecat prietenii
cu pisici. Mai zãrise apoi o vreme resturile stelei
fãrã sã vorbeascã cu ceilalþi despre asta. ªtia cã
ºi ei simt la fel ºi cã tac la fel. κi aminteau doar
cum se topeau dulciurile în gurile lor lacome, dar
nu înþelegeau - n-ar putea înþelege nici acum,
oricâte pastile de stomac ar înghiþi -, de ce beteala
roºie nu se topea în apele ploilor care au urmat, în
anii trecuþi ºi în bãtaia vântului. Doar trei-patru
luni, numai atât, câteva clipe ce lãsaserã riduri
adânci pe poza din centrul stelei, încoronatã încã
de beteala roºie ca un fir de sânge scurs ºi
nedestrãmat, aproape cu neputinþã de destrãmat.
Poate avea ceva magic ºi el se temuse întotdeauna
de magie. Alungase, uitase doar pentru a-ºi
aduce aminte, ca ºi imaginile astea filmate cu
unealta de torturã. Urmase Paºtele ºi nici mãcar
ouãle vopsite în roºu nu le mai aduserã aminte
124 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de Crãciun ºi de stea. ªi ea aºteaptã calm,
rãbdãtoare, acolo, sub balconul redevenit
balconul cu flori ºi (cu o altã) pisicã, un semn,
ºtiind cã se va înãlþa în apele cãlãtoare ale unei
uitãri interzise. Apoi, consecutiv durerilor, o
nevoie imensã de a fuma, ºtiind cât rãu poate
face asta, dar a scrie e o foame care te mânã spre
tot felul de excese ºi are un fel de serviciu de
fãcut, fãrã alt ºef decât memoria asta usturãtoare,
necruþãtoare ca o durere de stomac. Plouã peste
lume, peste fumul þigãrii lui ºi undeva e un bec de
alarmã roºie, ca ºi cum n-ar ºti cã e totdeauna
acolo, de pazã ºi avertizând. Avertizând ce? Nu,
nimic nu se uitã, a învãþat asta de ceva timp, de la
un obiectiv rotundca un ochi scrutãtor în detalii
încuiate adânc, într-un blestem rotund ºi vicios,
fãrã nicio scãpare. Roºul interdicþiilor -nu fuma,
nu bea alcool, evitã grãsimile, excesele, sã nu,
sã nu, sã nu, sã nimic! - ºi al balanþelor contabile.
Câinii strãzii adulmecau cartonul stricat, ridicau
piciorul ºi dupã ce fãceau ce ºtiau ei mai bine
plecau nepãsãtori spre alte mirosuri. Florile ºi
iarba crescuserã ºi îngropaserã steaua în
pãmânt. Nici mãcar cei de la spaþii verzi - ah,
durerea asta! - nici ei, era sigur cã nu se
atinseserã de ea. Poate o îngropaserã în tainã
fãrã ca el sã ºtie, cu un fel de respect pãgân, sau
poate cu vreun gest ca oricare altul. Reciclare,
regenerare, dacã... Nu conteazã cuvintele, i-a
spus editorul, ci doar înlãnþuirea lor, ãsta e
codul vostru secret; magica lor alãturare, ca
un balcon cu flori ce s-ar putea alãtura splen-
did cu o pisicã, nu-i aºa? Asorteazã-le cu un
pahar-douã de vin roºu la o masã bunã ºi
succesul e garantat. Editorul, vorbind mai
degrabã pentru contabilul pe care îl crede cam
nãtâng în ale scrisului din pricina strictei lui
meserii, nu pare sã fi avut vreodatã dureri de
stomac sau nevoie de o vindecãtoare pisicã. Ori,
poate dimpotrivã, numai de atât. Amintirile astea
sunt grele ca plumbul norilor, cât cerul cu care a
plâns fãrã sã ºtie de ce de fiecare datã când
ploua, ca în blues-ul acela vechi, the sky is cry-
ing, grele cât o picãturã de ploaie imensã, uriaºã,
care te înghite la fel cum i-a înghiþit blestemata
aia de camerã de filmat minutele, viaþa ºi
cuvintele în ea însãºi, în memoria ei, fãrã nicio
putinþã de scãpare, de evadare. Nu, nu va mai
putea scrie, sã-i ia dracu ºi pe editor ºi pe
contabil, nu ajutã la nimic, nu vindecã ulcerul
ãsta ascuns în cenuºiul ploii ºi al feþei proaspãt
bãrbierite, cu un semn mic pe obraz, roºu ca o
operaþie chirurgicalã neterminatã; nu mai are
niciun rost, o inimã a oprit miºcarea unei lumi ºi
pulsaþia roºie ºi la fel de sonorã a unui aparat
oarecare; pluteºte spre cer în balonul închis al
unui ochi atins de o uºoarã iritare a vaselor de
sânge ºi de atâtea violente ºi dureroase imagini,
dorite ºi mai mult nedorite, care pot fi puse pe
seama clorului din apa de duº sau pe compoziþia
ºamponului. Un vulcan erupe invers, o stea
explodeazã înãuntrul ei, un roºu de foc îngheþând
într-un rubin ºi atât.
 FIRIDE BASARABENE

Nicolae Scurtu

CERCETÃRI DE ISTORIE LITERARÃ

În perioada actualã, exegeza istorico-literarã ºi elaborarea ediþiilor critice ale operelor
scriitorilor noºtri clasici nu se mai bucurã de atenþia cuvenitã în planul general al culturii.
Existã însã, din fericire, un numãr restrâns de cercetãtori care, cu pasiune, deplinã
competenþã ºi sacrificii personale, se dedicã unor astfel de nobile îndeletniciri. Printre
aceºtia, la loc de frunte, se numãrã ºi Nicolae Scurtu. Timp de peste trei decenii ºi-a
dobândit un binemeritat prestigiu de eminent ºi laborios istoric literar, preocuparea sa
esenþialã fiind aceea de a cerceta minuþios arhivele marilor biblioteci ºi ale celor particulare,
descoperind ºi scoþând la luminã documente, manuscrise ºi scrisori inedite, revelatorii
pentru destinul ºi personalitatea unor reprezentanþi de seamã ai literaturii române.
Pe lângã un numãr impresionant de articole ºi studii, publicate în prestigioase reviste
literare, Nicolae Scurtu ne-a oferit ºi o suitã de ediþii critice ºi ºtiinþifice deosebit de
importante, care meritã a fi elogios apreciate, dintre care amintim: G. Cãlinescu –
Scrisori ºi documente (1979), E. Lovinescu – Scrisori ºi documente (1981), Ion Barbu
în corespondenþã (1982), la care se adaugã teza sa de doctorat, Reviste literare conduse
de Mihail Dragomirescu între anii 1895–1935 (1999).
Lãrgindu-ºi aria preocupãrilor sale, Nicolae Scurtu a descoperit ºi o altã extrem de
bogatã ºi interesantã sursã documentarã, cercetând ºi stabilind corelaþii cu noi
reprezentanþi ai spiritualitãþii ºi creativitãþii româneºti. Astfel, în anul 2007 a publicat un
masiv volum de Cercetãri literare. Scriitori dâmboviþeni. La scurt timp, în 2008, ne-a
dãruit al doilea volum, la fel de impunãtor, cu acelaºi titlu. Recent, Nicolae Scurtu îºi
reafirmã prezenþa cu al treilea volum din acest ciclu, apãrut la Editura Ars Docendi a
Universitãþii din Bucureºti.
Aºa cum subliniazã Dumitru Micu, într-o edificatoare mãrturie de pe coperta a
patra a acestui volum, ºi de data aceasta Nicolae Scurtu se arat㠄stãpânit de o pasiune
a cercetãrii dusã pânã la fanatism.“
Într-adevãr, Nicolae Scurtu nu se limiteazã la a reproduce fidel textele inedite, ci le
însoþeºte de remarcabile comentarii ºi precizãri de istorie literarã referitoare la autorii
documentelor descoperite, la conþinutul ºi semnificaþia acestora, precum ºi la conexiunile
avute cu personalitãþile cãrora li se adreseazã.
Continuându-ºi cercetãrile anterioare, Nicolae Scurtu aduce noi completãri la
conturarea profilului unor scriitori ºi cãrturari dâmboviþeni, prezenþi ºi în volumele
anterioare, stabilind totodatã ºi alte relaþii ale lor cu nume la fel de prestigioase ale
literaturii ºi culturii române.
Viitorii exegeþi ºi editori dispun astfel de documente preþioase referitoare la Tudor
Arghezi, I. A. Bassarabescu, I. Al. Brãtescu-Voineºti, Toma Biolan, Marin Bucur, ªerban
Cioculescu, Alexandru Ciorãnescu, Ioan I. Ciorãnescu, Radu Cosmin, Donar Munteanu,
Constantin Noica, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Elena Vãcãrescu, I. C.
Vissarion ºi mulþi alþii.
Documentele scoase acum la luminã de Nicolae Scurtu conþin mãrturii
impresionante despre tragismul vieþii lui I. Al. Brãtescu-Voineºti, unul dintre primii
scriitori români care au suferit coerciþiunea regimului comunist, fiind arestat ºi
închis pe nedrept, apoi supus la domiciliu forþat. Ca membru al Academiei Române,
I. Al. Brãtescu-Voineºti îi scria, la 3 iunie 1946, lui Dimitrie Gusti, pe atunci
preºedinte al înaltului for de culturã: „Pãrându-mi-se cã scrierea mea În slujba
pãcii, scrisã acum aproape 30 de ani, a cãpãtat un interes actual, vã rog sã
binevoiþi a cerceta dacã vreunul din toþi colegii noºtri din Academie ar fi dispus
sã citeascã În slujba pãcii ºi dacã, dupã ce s-ar încredinþa cã propunerea cuprinsã
într-însa e întemeiatã ºi eficace, s-ar hotãrî sã facã despre ea o comunicare într-
una din ºedinþele Academiei.

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 125

 Aº fi fãcut-o eu însumi dacã aº fi liber, dar fiind de un an de zile trimis în judecata
Tribunalului Poporului, sub învinuirea de a fi cauzat dezastrul þãrii, fãrã a fi judecat ºi
condamnat, sunt eliminat din Societatea Scriitorilor ºi mã aflu de 11 luni arestat la
domiciliu, pe care nu-l pot pãrãsi.“
În comentariul sãu, Nicolae Scurtu precizeazã cã scrisoarea lui I. Al. Brãtescu-
Voineºti nu a avut, din pãcate, nici o rezolvare, în 8 iunie 1946 Dimitrie Gusti încheindu-ºi
mandatul de preºedinte al Academiei Române.
Deosebit de interesantã este corespondenþa pe care Constantin Noica a întreþinut-o
cu Marin Bucur, unul dintre eminenþii cercetãtori ºtiinþifici din cadrul Institutului de
Istorie ºi Teorie Literar㠄G. Cãlinescu“.
La începutul anului 1970, Marin Bucur a iniþiat, la Editura Eminescu, un ciclu de
ample volume, intitulate Caietele Eminescu, care urmau sã cuprindã studii, documente,
descifrarea manuscriselor inedite ale poetului ºi publicarea lor, apelând la colaborarea
celor mai de seamã exegeþi eminescieni ºi oameni de culturã din acea vreme.
Pentru analiza manuscriselor cu texte filosofice în limba germanã, Marin Bucur a
solicitat colaborarea lui Constantin Noica. La 31 ianuarie 1980, marele nostru gânditor
îi scria lui Marin Bucur: „Îþi anunþ colaborarea mea cu tema: Ce conþin paginile în
limba germanã din manuscrisele lui Eminescu. În acest sens, aº cere sã mã ajutaþi,
indicându-mi, cu marea d[umi]tale competenþã în materie, locurile din caiete unde sunt
însemnãri în limba germanã, sau mãcar cât mai multe dintre ele. În nãdejdea cã mã vei
ajuta ºi cã vom sluji împreunã o cauzã ce ne e scumpã amândurora, îþi doresc reuºitã
deplinã pe viitor ºi rãmân, cu sincerã preþuire pentru strãdania d[umi]tale ºi cald devotat,
al d[umi]tale, Constantin Noica.“
Toate scrisorile descoperite, reproduse ºi comentate temeinic de Nicolae Scurtu în
acest volum reprezintã preþioase contribuþii istorico-literare. Meritã sã semnalãm
îndeosebi scrisoarea adresatã de Elena Vãcãrescu lui Barbu Brezianu, la 16 martie
1940, în care o evoca pe Anna de Noailles, ºi pe cea trimisã lui Nicolae Cartojan, la 11
iunie 1934, dându-i relaþii despre înfiinþarea, la Paris, a asociaþieiLa Maison de Roumanie
en France.
În finalul volumului, Nicolae Scurtu radiografiazã detaliat revistele Pleiada (1904),
Steluþa (1932–1933) ºi Muguri literari (1938–1939).
Cartea prezintã, de asemenea, un bogat material iconografic, facsimile ale
documentelor ºi scrisorilor comentate, precum ºi un foarte util ºi indispensabil indice
de nume.
Nicolae Scurtu, cercetãtor ºi istoric literar de notorietate naþionalã, urmeazã, cu
fidelitate, lecþiile inegalabile ale lui Nicolae Iorga, Gh. Bogdan-Duicã, I. E. Torouþiu,
dar, mai ales, ale lui G. Cãlinescu, pe care îl considerã modelul sãu.
Teodor Vârgolici

O poezie necunoscutã a lui Alexandru Bardieru

Biografia ºi bibliografia, prozatorului, folcloristului ºi publicistului Alexandru Bardieru
(n. 13 martie 1913, sat Nesfoia, jud. Hotin – m. 22 septembrie 1994, Botoºani) au fost
temeinic cercetate ºi studiate de istoricii literari Mihai Cimpoi, Victor Durnea ºi Silvia
Lazarovici, care au publicat contribuþii esenþiale despre prozatorul basarabean.
Au identificat aproape toate revistele literare ºi ziarele în care se gãsesc colaborãri
ale lui Alexandru Bardieru.
Au reliefat pasiunea acestui prozator pentru lumea celor mici pe care i-a evocat cu
dragoste ºi cu o desãvârºitã înþelegere.
A manifestat o predilecþie spre temele majore ale înþelepciunii biblice, l-a evocat pe
Isus ºi a lãsat pagini memorabile despre lumea celui mai însemnat om al tuturor timpurilor.
Poezia pe care o transcriu aici, Hai sã ne trãim iubirea, conþine ºase catrene ºi a fost
trimisã poetului, prozatorului ºi directorului revistei Front literar, care apãrea în Braºov.
Aceastã poezie cuprinde imagini ce se cuvin a fi reþinute, ea fiind o graþioasã invitaþie
la cel mai fericit ºi complex eveniment al existenþei.
Elaboratã în urma unor intense trãiri, dar ºi dupã lecturi adecvate, Alexandru Bardieru
nu izbuteºte sã impresioneze pe Vasile Spiridonicã.
*
Nesfoia, Hotin, 19 august [1]938
Of[iciul] p[oºtal] Mãmãliga

126 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 Stimate d[omnu]le Spiridonicã,

Vã trimit spre publicare poezia aceasta. Fiþi bun ºi faceþi-i loc cât mai neîntârziat ca
sã pot trimite ºi altele.
Admir înmãnuncherea tinerilor scriitori. Puneþi-mã în curent cu miºcarea de acolo.
Aº vrea sã vãd numerele din urmã ale „Frontului literar“ ca sã pot face o cronicã în
gazetele ºi revistele basarabene.
De asemenea, îmi puteþi trimite orice noutate literarã ca s-o anunþ confraþilor mei
de pe aceste meleaguri. Aºtept cu drag orice veste îmbucurãtoare.
Cu cele mai bune sentimente,
Al. Bardier
publicist, satul Nesfoia, of[iciul]
p[oºtal] Mãmãliga, jud[eþul] Hotin

[Redacþiei revistei „Front literar“, Strada Magaziei, nr. 1, Braºov].

Hai sã ne trãim iubirea

Cireºi-s ninºi de-atâta miresmatã floare

Sub cerul transparent cu picuri argintii,
Grãdina noastrã-i toatã-n sãrbãtoare,
Cãci te-aºteaptã de mult ºi tu tot nu mai vii.

În tãinuirea nopþilor de primãvarã

Sã vezi cum scapãrã stelele luminã,
Toate þi-o aºtern polog în calea ta, fecioarã,
Sã vii pe-aripi de vis, frumoasã ºi seninã.

Desprinde-te din trista ta singurãtate,

ªi dã-mi în dar iubirea ta întreagã,
N-auzi tu ºoaptã de pãraie-ndureratã
De ce n-asculþi chemarea lor duioasã, dragã?

Vino, doar dorul meu e cântec pentru tine

Ce-l port în suflet ca pe hurmuz de stele,
Te cheamã florile edenicei grãdine...
Sã vii plutitoare, reginã prin ele.

Vino sã visãm cuminþi îmbrãþiºãri cãlite

Sub blânzi priviri a nopþilor rãcoritoare,
Pe iarba azuroaselor iubiri îmbobocite
Sã-mi spui poveºti senini de basm ºi de visare.

Sã ridicãm din sfânta noastrã fericire,

Altar clipitelor scãldate-n paradis,
Sã cununãm a noastre inimi în iubire
ªi sã trãim cum alþii n-au trãit mãcar în vis.

Al. Bardier

Notã
Originalele celor douã documente literare se aflã la Biblioteca Academiei Române.
Numãr de inventar ~ 223427.

Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 127

 RESTITUIRI

Traian D. Lazãr

CORESPONDENÞA POETULUI
GRIGORE ARBORE
CU BASARAB NICOLESCU – 1971
În scrisoarea din 16 martie 1971, Grigore Arbore îi promisese lui Basarab Nicolescu,
aflat la Paris pentru studii de specializare, c㠓peste douã sãptãmâni voi fi, cred, duminica
liber ºi poate mã duc sã îl vãd”, pe fiul tãu Bogdan. “… Mi-ar place mult sã mã plimb
puþin cu el ºi cu Anda”.
Aflat în curs de a-ºi întemeia o familie, Grigore Arbore se aratã sensibil la
problemele aferente ºi, împreunã cu logodnica sa, Smaranda Roºu, îl plimbã pe fiul
prietenului sãu, îl distreazã, se preocupã de educaþia lui ºi transmite tatãlui, aflat la
Paris, ºtiri asupra evenimentului.
Interesantã este informaþia cã în acea vreme, în Bucureºti existau grãdiniþe în limba
francezã, ceea ce nu se prea potriveºte cu imaginea pe care o avem despre regimul
politic al epocii.

Scrisoare a lui Grigore Arbore cãtre Basarab Nicolescu -21 aprilie

Bucureºti 21 aprilie
Dragã Abe,

Acum 10 zile l-am revãzut pe Bogdan cu care am fost la circ.

Cu o zi înainte de a merge la circ, l-am mai vãzut o datã, grãdiniþa unde ia lecþii de
francezã este lângã (sediul postului de) Radio (Bucureºti). Am mers împreunã ºi m-a
rugat sã-i iau „bilete”. Asta la el înseamnã Loz în plic. A fost teribil de dezolat pentru
faptul cã nu a câºtigat. Apoi la circ a stârnit deliciile maestrului iluzionist Iosefini care
mã invitase. „Tipul” este milos: îl înduioºeazã chinurile animalelor. Urºii sunt pentru el
„bietul animal”. În fine, ce sã îþi mai spun. De sâmbãta trecutã, „tipul” este plecat la
Piatra (Neamþ). Dupã avizul meu, o grãdiniþã i-ar fi mult mai utilã, aici, mai ales într-o
limbã strãinã. Anda, care este foarte îndrãgostitã de el, se gândeºte sã perfectãm o
înþelegere cu doamna pentru a se conversa mai mult cu dânsul. Mai precis, sã perfectez
eu, care nu ºtiu de unde sã încep, dificil fiind.
Dacã se va putea acest lucru, ar fi foarte bine. Sper sã rezolvãm curând problema
locuinþei ºi, am sã rog ca atunci, când nu au timp, sau el are liber, sã îl lase cu Anda sã
înveþe francezã ºi eventual germanã.
Nu am noutãþi. aici continuã totul aºa, cu tot tipicul. Mã grãbesc cu examenul de
doctorat. Se pare cã s-a ivit o perspectivã de elaborare a lucrãrii într-un loc unde aº
putea studia liniºtit, neavând altã preocupare decât sã învãþ ºi sã deprind limba germanã.
ªansele sunt deocamdatã, dupã evaluãrile mele de aproximativ 20%.
Zilele acestea au fost sfintele sãrbãtori. Am fost la þarã, la pãrinþi. Tot zilele acestea
Anda ºi cu mine ne cãsãtorim. Nu mai merge altfel. Problema locuinþei este încã
nerezolvatã ºi vom locui provizoriu la pãrinþii ei. Condiþii nu prea sunt, perspectiva nu
este prea încântãtoare.
Îmi este foarte dor de tine. Am totuºi senzaþia cã ne vom revedea. Dacã invitaþiile
îmi vin în timp util s-ar putea spre varã sã merg la un seminar internaþional de
arhitecturã (Palladio) (Seminarul era axat pe creaþia lui Andrea Palladio (1508-1580),
arhitect Italian din vremea Renaºterii remarcabil prin palatele, villa ºi basilicile construite)
în Italia. Tristã primãvarã bucureºteanã! Oare e adevãrat cã ºi cãsãtoria atenteazã la
libertatea individului?
Te îmbrãþiºez
Grigore

128 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

 BIBLIOFILIE
BOETHIUS – MÂNGÂIEREA FILOZOFIEI
În anul 1473, la numai 17 ani de la apariþia
Bibliei cu 42 de rânduri, tipograful Anton
Koberger, cunoscut mai ales pentru tipãrirea
faimoasei Cronica de la Nurenberg al lui
Hartmann Schedel ºi a ciclului Apocalipsa al lui
Durer (1498), tipãrea la Nurenberg opera lui
Anicius Manlius Torquatus Severinus
BOETHIUS, De consolaþio philosophiae
(Mângâierea filozofiei). Se apreciazã cã, pânã în
anul 1500, aceastã scriere a avut în jur de 70 de
ediþii. Nu multe scrieri ale marilor
autori ai antichitãþii s-au bucurat
de un asemenea record. Ce
anume face ca aceastã lucrare
iþitã în mintea unui trãitor în mult
blamatul Ev Mediu timpuriu sã-i
atragã pe cei mai faimoºi artizani
ai perioadei începuturilor
imprimeriei? De consolaþio
Philosophiae a fost editatã, pânã
în 1500, la Paris, de Antoine
Verard, la Toulouse, de Jean Parix
(1480), la Gand, de Jacobus de
Breda (1485), la Nurenberg, o a
doua ediþie Koberger (1486), la
Lion, de Johannes de Prado (
1487), la Louvain, de Jean de Westphalia ( 1487),
la Veneþia, de fraþii Gregorius (1491-92) etc.
Una din concluziile pe care le putem trage
din aceastã realitate este aceea cã manuscrise
ale lucrãrilor scrise de Boethius au circulat în
foarte multe copii pe tot cuprinsul Europei
medievale, a cãrei linqua franca era, în
vremurile acelea, limba latinã.
Au fost, desigur ºi traducãtori în limbile
europene vernaculare: prima traducere în englezã
s-a fãcut în vremea regelui anglo-saxon Alfred
cel Mare (m.901) – care ar fi tradus el însuºi textul,
introducând în text propria-i concepþie -, Geoffrey
Chaucer a fãcut o altã traducere, iar Regina
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Ana Andreescu
Elisabeta I-a a Angliei (1533-1603) îºi umplea
orele de recreere fãcând o nouã traducere a De
consolatio philosophiae, care era încã
consideratã o lucrare edificatoare potrivitã
pentru o tânãrã doamnã aristocratã (Margaret
T. Gibson). Traducerea francezã se datoreazã lui
Jean de Meun (sec. al XIII-lea).
Boethius (475-480?) -524) este înscris,
alãturi de Cassiodor, Isidor din Sevilla ºi
Venerabilul Beda, în galeria filozofilor europeni
medievali, care, fãrã sã fi avut o
contribuþie majorã în elaborarea
de sisteme filozofice, au fost
conductorul prin care filozofia
anticã a supravieþuit ºi a fost
transmisã. Dacã Cassiodor ºi
Isidor ºi Beda-venerabului au
fost prelaþi, Boethius a primit o
educaþie umanistã, laicã. A
studiat la Roma ºi la Atena,
ajungând sã stãpâneascã limba
greacã, fapt deja mai rar, dupã
expansiunea majorã a, deja
fostului, Imperiu Roman. Data
naºterii lui Boethius nu este
sigurã, dar el s-a nãscut în
preajma anului 476, anul în care Romulus
Augustulus devine ultimul împãrat roman, fiind
alungat de pe tron de cãtre germanicul
Odoacru. Urmãtorul împãrat al Imperiului Ro-
man de Apus, ostrogotul Teodoric, atrage la
curtea sa de la Ravena învãþaþi provenind din
familiile romane nobile. Boethius intrã în slujba
împãratului, ajungând sã ocupe cea mai înaltã
funcþie administrativã de la curte, aceea de
Magister Officiorum.
Proiectul major al lui Boethius, ca umanist
avant la lettre, a fost traducerea în latinã a
operelor lui Platon ºi Aristotel. A apucat sã
traducã Organonul lui Aristotel. Pânã în veacul
al XIII-lea, Aristotel a fost cunoscut mai ales
prin comentariile lui Boethius la opera acestuia.
Ideea pe care a susþinut-o Boethius, ca urmare
a cunoaºterii profunde a sistemelor filozofice
ale lui Platon ºi Aristotel, este aceea cã sistemele
celor doi filozofi antici nu sunt esenþial diferite.
Mângâierea filozofiei este scrisã în
închisoare. Din înalt oficial, Boethius ajunge
puºcãriaº acuzat de conspiraþie împotriva
împãratului Teodoric, în favoarea Împãratului
129
Justinian al Bizanþului. În aºteptarea sentinþei,
scrie aceastã lucrare, în care îºi prezintã crezul
în Providenþa care îi lasã omului Libertatea de a
alege între Bine ºi Rãu. Alegerea pe care omul o
face prin propria-i Raþiune ºi Voinþã îi asigurã
acestuia calea spre cunoaºterea lui Dumnezeu
ºi spre Fericire. În Filozofia lui Boethius, gândirea
pãgânã ºi cea creºtinã nu sunt incompatibile
sau discordante.
În anul 524, aºteptarea, dar
ºi detenþia lui Boethius, ia
sfârºit, pentru cã este ucis, la
porunca împãratului.
Aºadar, prima ediþie tipãritã
a lucrãrii De Consolaþio
Philosophiae, a apãrut la 24 iulie
1473, la Nuremberg, de sub
presele lui Anton Koberger.
Cartea este bilingvã: latinã ºi
germanã. Aºadar, un unicat ºi
din acest punct de vedere.
Numele traducãtorului este
disputat încã. Ca obiect, cartea
este înfrumuseþatã splendide
literele ornate colorate ºi ilustraþii colorate, de
asemenea. Textul, prozã ºi versuri, este dispus
în paginã organizat in funcþie de încadrarea
optimã a originalului ºi a traducerii, literele având
formate diferite pentru textul latin, cel german,
precum ºi pentru comentariile la text, presupus
a fi fost fãcute de pseudo Toma din Aquino.
Cartea este conceputã ca un dialog între
autorul care-ºi deplânge soarta nedreaptã ºi
Doamna Filozofie, care îl mângâie
rãspunzându-i prin explicaþii care sã-i uºureze
povara sufleteascã ºi sã-i lumineze raþiunea.
Rãul intervine în viaþa
muritorilor pentru a-i ajuta sã se
îndrepte, sã caute sã practice
virtutea. Practicarea virtuþilor ºi
a binelui, bazata pe raþiune, dã
ºansa de mântuire. Tema Rota
Fortunae (Roata destinului),
care exprimã ideea naturii
imprevizibile a sorþii, apare în
De Consolaþio Philosophiae ºi
va circula în veacurile urmãtoare
transpusã în variate imagini cu
conþinut simbolic. Reproducem
o reprezentare a Roþii destinului
din manuscrisul Boccaccio, De
viris Illustribus, 1467.
Anton Koberger, primul editor al De
consolatio Pgilosophiae, a citit aceastã scriere
în cheie creºtinã.
De altfel, cu toate cã nu a avut studii
teologice ºi nu a aparþinut clasei clericilor,
Boethius a scris lucrãri teologice (De Trinitate,
De Fide Catholica) care i-au conferit calitatea
de filozof creºtin, iar biserica l-a adoptat ºi l-
a onorat cu demnitatea de doctor al Bisericii,
iar, în 1891, Boethius a fost sanctificat.
Inaintea tuturor acestor acte de preþuire,
130 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Dante îl aºezase deja în rândul fericiþilor în a
sa Divina Comedia, în Paradiul, câtul X.
Destinul acestei cãrþi a fãcut din ea,
începând cu secolul al nouãlea, manual pentru
ºcolile mânãstireºti, pentru cele de gramaticã ºi
pentru universitãþi. Pânã în secolul al XIII-lea,
Aristotel a fost cunoscut numai prin intermediul
lucrãrilor ºi comentariilor lui Boethius. Opera
originalã a lui Aristotel, care profesa încrederea
în puterea raþiunii, dar ºi în
eternitatea lumii, era interzisã în
ºcoli. În 1231, Papa Grigorie al
IX-lea admite studiul lui
Aristotel în ºcoli, cu condiþia ca
textele sale sã fie expurgate.
Dar Boethius nu a fost
numai filozoful care a lucrat la
concilierea lui Aristotel cu
biserica, a gândirii pãgâne a
antichitãþii cu gândirea creºtinã,
a fost nu numai logicianul de la
care a rãmas pãtratul logic al
lui Boethius, ci, prin compilaþiile
cu conþinut ºtiinþific - geometrie,
aritmeticã, astronomie, muzicã (cele patru ºtiinþe
ale quadrivium-ului - ciclul secundar din ºcolile
medievale) bazate tot pe scrieri ale autorilor
antici, a fost....principalul izvor de informaþie ºi
de studiu pânã în secolul XII, când operele
ºtiinþifice greceºti ºi arabe au început sã fie
traduse în limba latinã...Ceea ce a însemnat
Istoria Naturalã a lui Plinius pentru ºtiinþele
naturii, au însemnat pentru Occidentul medi-
eval lucrãrile, comentariile ºi traducerile lui
Boethius de matematicã ºi logicã.( O. Drîmba,
Istoria Culturii ºi Civilizaþiei, vol 3, pg 188).
Despre Boethius ºi
activitatea sa în ansamblu,
filozoful britanic Bertrand
Russell a fãcut urmãtoarea
apreciere: În decursul celor douã
secole precedente ºi a celor zece
care au urmat, este cu neputinþã
sã gãseºti un alt european cult
care sã fi fost atât de lipsit de
superstiþii ºi de fanatism!!!
Mai aproape de anii
noºtri, în 2018, în revista The
Hermetic Tablet, Eugene
Kuzmin, cercetãtor indepen-
dent al istoriei ºtiinþei, a
publicat articolul intitulat Boethius ºi
Pãrintele Miºcãrii Rosicruciene, o paralelã
între De Consolatione ºi Nunta alchimicã a
lui Christian Rosenkreutz!!! Deci, cercetarea
operei ultimului filozof roman ºi primului
scolastic continuã sã suscite interes ºi, astfel,
opera sa rãmâne permanent...deschisã.
Lista ilustraþiilor: 1. Paginã din prima
ediþie 1473; 2. Paginã dublã din ed. 1473;
3. Paginã din ed.1485 – Boethius ºi Doamna
Filozofie; 4. Roata destinului, din ms.
Boccaccio, De viris illustribus.
 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE
Pompiliu Alexandru
CUNOAªTEREA DE OAMENI
Turismul se bazeazã în cea mai mare
parte pe cunoaºterea de locuri. Uneori
se apleacã ºi pe cunoaºterea de locuiri,
vizitând oameni ce au locuit pe ici, pe
colo, ºi au fost extraordinari. Atât. κi
face un titlu de glorie din acest
„obiectivism”, cãci spaþiul ºi locuirea
sunt undeva departe de sufletul omului,
cam ca natura în concepþia fizicienilor.
Un om capãtã valoare, uneori, doar dacã
între timp a murit. Abia atunci te apuci
sã îi faci vizite ghidate locuirii sale. Ce a
mâncat? Ce a creat? Ce detalii picante
sunt despre viaþa sa particularã. Fiecare
secundã din viaþa lui Leonardo da Vinci,
de exemplu, este inventariatã ºi pusã în
borcane scumpe. Numai renovarea unei
coli cu o schiþa de-ale sale costã astãzi
câteva zeci de milioane de euro. Bine,
îmi vor spune cei care lucreazã în
industria turismului, dar nu poþi sã faci
turism „pe oameni vii”. În primul rând îi
deranjãm, apoi unii sunt ciufuþi, refractari
la ideea de a primi tot timpul vizite, apoi
nu existã o piaþã pentru asemenea turiºti.
Bine cã nu existã o asemenea piaþã! Deºi,
cred cã în viitor se va deschide ºi aceastã
linie de producþie, cãci, de ce nu, se scot
bani din tot felul de prostii, iar ideea asta,
pânã la urmã, nu e chiar aºa de
prosteascã. Am vorbit aici despre turism.
Într-un mod aproape negativ. Turismul
este o chestiune de masã, bazat pe o eticã
a profitului, adicã pe o lipsã de moralã.
Confortul ºi satisfacerea plãcerilor
mãrunte, de a avea cearºafuri foºnitoare
ºi cu o viziune caldã, de câteva zile,
asupra unui peisaj frumos pe fereastra
hotelului. Fiecare secundã costã enorm
în acest interval în care ne transformãm
în turiºti. Trãim o altã viaþã, jucãm un
alt rol. Adicã intrãm în logica variaþiunii
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
atât de cunoscute în istoria omenirii, visul
de a fi bogat. Turismul este o invenþie
extraordinarã a ultimelor secole. Este o
formã de emancipare a celor din clasa
medie, cãci cei din clasele de jos mai au
ceva de aºteptat, deºi nici ei nu sunt uitaþi
de industria turismului de astãzi, cãci
ceva de stors ºi de aici existã mereu atât
timp cât omul are visuri ºi pofte. Pentru
bogaþi este un alt nivel de a-i scoate din
plictis. Viseazã la diferite forme de
bogãþie. Tocmai aici este ºi cheia
turismului – sã pãcãleºti omul cã trãieºte
o dublã bogãþie – cã îºi satisface o dublã
nevoie ºi dorinþã: cã este rãsfãþat precum
un prinþ prin tot felul de hoteluri, masaj,
piscinã, mese bogate, totul dublat de o
încãrcare de bogãþia intelectualã ºi
spiritualã. Îþi arãt muzee, locuri
extraordinare, înveþi istorie, participi la
trecutul omenirii sau la bunãstarea ei. Sau
te încarci pur ºi simplu de energia unui
loc, ducându-te undeva în creierii
munþilor, sau sã locuieºti într-un hotel-
lacustrã. Nu-i aºa cã este frumos?
Turismul nu este magnific? Nu conteazã
cã totul este pe fugã. Nu conteazã cã ai
niºte trasee bine stabilite, încadrate de
bariere civilizate de panglici roºii care nu
trebuie depãºite ºi etichete cu „Nu
atingeþi!” Nu conteazã cã turiºtii au un
fel de curiozitate de gãinã, cãci privirea
ºi atenþia le sare de la un lucru la altul cu
o rapiditate extraordinarã, creierul uman
neavând timp sã proceseze atâtea
informaþii. Cum sã vizitezi Parisul în trei
zile? Aia este o „vizitã”? Nu conteazã cã
un loc este doar trecut în revistã, cãci
atenþia de gãinã curioasã nu permite o
abordare mai aºezatã. S-a inventat
aparatul de fotografiat. Asiaticii ºtiu ceva
în acest sens. De aceea ei au inventat
131
„turismul vãzut prin lentilã”. Ei îºi iau
locurile cu ei, nu se duc în locurile re-
spective. Adicã cãlãtoria este doar o
deplasare pe teren pentru a lua probele
pe care le analizeaz㠖 ne imaginãm noi
– doar acasã, în laboratorul privat ºi
casnic, pentru urmãtoarele treizeci de
decenii, pânã la urmãtorul concediu. Aºa
cã timp nu este, aparatura ne ajutã, ºi începe
vânãtoarea de probe. Se filmeazã ºi se
fotografiazã enorm. Totul pentru ca apoi
sã fie reluat cadru cu cadru în minunata
lume a tehnologiei de redare a imaginii.
Minunatã tehnologia aceasta asociatã
turismului! Dar, vor spune industriaºii, cum
aþi dori sã fie? Nu vã bucuraþi cã acum, în
acest secol, toatã lumea are acces la
cãlãtorii? Ba, cum de nu! Chiar venind la
pachet cu bolile aferente.
Cândva, turismul avea alte forme. În
principal, un om simplu putea sã
cãlãtoreascã ºi sã aibã contact cu alte
locuri ºi culturi doar prin... violenþã.
Rãzboiul este ºi el o formã de turism.
Prima formã de îmblânzire a acestui
„turism” a fost pelerinajul. De aici încolo
începe cu adevãrat civilizaþia. Bine, primii
turiºti în adevãratul sens al cuvântului
au fost vagabonzii ºi nebunii. Dar sã nu
o luãm razna. Rãzboiul viza altceva, nor-
mal, partea lui „turistic㔠era doar un
efect secundar al sãu. Napoleon ar fi cel
care l-a dezvoltat ceva mai mult în forma
sa turisticã. Dar ºi el a avut ca predecesor
pe Alexandru cel Mare, primul om
cunoscut care a îmbinat armonios
rãzboiul cu turismul. În fine, pelerinajul
este cel care miºcã oamenii spre idee.
Se pleacã în cãutarea lui Dumnezeu, care
este mereu altundeva. Cu toþii ne-am
nãscut în locul care nu trebuie, plin de
profan. Se pune accent pe cãlãtoria în
sine, pe ceea ce aceasta îþi rezervã.
Drumul ca penitenþã, peisajul ca alinãtor
al durerilor, iar atingerea punctului de
destinaþie ca mântuire. Astãzi aceste
forme existã, dar turismul ca atare s-a
construit ca o industrie de sine
stãtãtoare. Forma sa rãzboinicã este
mereu prezent㠖 s-a escamotat în
aspectele sale economice. Aspectele care
þin de pelerinaj sunt lãsate în seama
turiºtilor. C’est une affaire personnelle!
Precum religia.
132 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Mi-ar plãcea sã mai adaug o ramurã.
Cãlãtoria pentru cunoaºterea oamenilor.
ªi aceasta se va inventa în curând – de
fapt, este inventatã, rãmâne doar sã fie
„dezvoltat㔠ºi exploatatã industrial –
venind ºi ea la pachet cu deviaþiile sale
specifice. Tot binele spre rãu, ar fi
sloganul turismului mondial. Un mare om
de culturã român, citându-l pe Eliade,
spunea: „Mergeþi ºi cunoaºteþi oameni!
Te-ai sãturat sã citeºti cãrþi? Nu ai citit
niciodatã cãrþi dar þi-ar plãcea sã faci
ceva cu adevãrat important în viaþã?
Atunci du-te ºi cunoaºte oameni. A
cunoaºte oameni este cel mai important
lucru pe care îl poþi face!” Cunoaºte
oameni vii! Oameni speciali, care au ceva
deosebit. Oameni care sunt cu adevãrat
indivizi, nu mase. Oameni care au
descoperit ceva din viaþã. Care ies din
tipar. Indiferent de studiile pe care le au
sau nu. Cunaoºte-i pentru a te impulsiona
sã devii ºi tu, la rândul tãu, om. Cãci
asta ar însemna sã fii om cu adevãrat,
iar nu o cifrã dintr-o statisticã a
uniformitãþii în care doar vieþuieºti, iar
nu trãieºti. Uneori, nebunul satului este
mai interesant decât satul însuºi. Acesta
trãieºte ºi de aceea meritã sã fie
cunoscut, pentru a învãþa de la el cum
se face acest lucru. Nu degeaba
Shakespeare îi acordã o funcþie atât de
importantã în arta dramaticã.
DICTATURI
DUPÃ ANUL 2000
Deºi trãim în Satul Global, unde în
timp real ºtim cã a nins în Sahara sau cã
un sat din Nepal a fost inundat, ne rãmân
multe necunoscute ºi multe tragedii pe care
am impresia cã le ocolim în mod voit. Pe
tragediile cu adevãrat imense din lume le
bãgãm sub preº, nu le vedem deloc. Mor
peste o mie de creºtini în Nigeria? Ei, e o
banalitate asta! Mor trei americani care au
cãlcat pe o bombã undeva în lume?
Declarãm doliu naþional în zece þãri! În
plus, ne plac doar evenimentele punctuale,
fulgerãtoare. Cele grele, complicate, care
dureazã ºi dureazã devin neinteresante.
Avem impresia cã dupã aºa numita
revoluþie din 1989 ºi dupã aºa numita
eradicare a comunismului din Europa,
 ultimele bastioane ale totalitarismului au
cãzut cu zgomot. Fals! Comunismul nu a
murit, dar aºa miroase el! Între timp s-a
parfumat ºi a pus o perucã nouã. Duhoarea
sa este doar escamotatã. Câte regimuri
totalitare mai exist㠖 în mare parte
comuniste sau cu puternicã infuzie
socialist㠖 asta se poate calcula, iar
numãrul ºi formele lor nu se lasã mai prejos
decât „corifeii” lor din secolul al XX-lea.
Sã luãm un exemplu: Venezuela!
Este vorba despre Venezuela de
dincoace de anul 2000. Aveþi impresia cã
a fi o þarã democraticã înseamnã a avea
alegeri „libere”? Ei bine, atunci Venezu-
ela este una dintre cele mai democratice
þãri ale lumii. În 11 ani, venezuelenii au
fost chemaþi la urne de 13 ori. De fapt,
„revoluþia continu㔠pe care Lenin o
promova, a cãpãtat acum numele de...
„campania electoralã continuã”. Cum mai
poþi spune acum cã Chavez este un dic-
tator? Duºmani ai poporului existã
continuu, aºa cã... De exemplu, în 2004
s-a votat într-un referendum ca
preºedintele Chavez sã fie destituit. Ce s-a
întâmplat? Pânã la alegeri ºi la luarea unei
decizii, Chavez a cerut lista cu cei care
votaserã în favoarea destituirii sale (3
milioane de persoane), pentru a
„demonstra cã erau acolo nume false,
semnãturi false”. Chavez a postat pe
internet aceastã listã. Nu pentru „a-i da
în vileag”, ci pentru a deveni þinte ale
persecuþiei politice. A apãrut aºa-numita
Listã Tascon (dupã numele ºefului de
campanie a lui Chavez). ªi „epurãrile” au
început. Niºte medici, împreunã cu
asistentele care au semnat, au fost
demiºi ºi acuzaþi de „acte de terorism”.
(exemplu minor) A urmat o unealtã ºi
mai interesantã, numitã Maisanta (dupã
numele unui personaj din secolul al
XIX-lea). Aici este vorba despre un disc
ce conþine toate numele, adresele etc. a
12 milioane de alegãtori. Se specificã ºi
cu cine au votat, dacã s-au abþinut etc.
Lista poate fi cumpãratã la orice colþ
de stradã. Sic! Aºa cã... nu e minunat
sã te bucuri de beneficiile alegerilor
libere din democraþie?
Alt aspect... crimele. Este nevoie ca
partidul sã se implice? Nu! Dã frâu liber
violenþei. ªtiþi câþi morþi sunt în Caracas
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
într-un week-end? Mai mulþi decât în
Bagdad ºi Kabul împreunã. În 2009 =
19133 crime. Câte dintre crime sunt
urmãrite de justiþie? Sub 9%. Câte crime
sânt într-un an acum? Nu se ºtie, guvernul
interzice sã se mai facã astfel de calcule,
cãci numãrul este impresionant.
Ce se poate urmãri la televiziunile din
Venezuela? Nu, nu pe Ceauºescu, ºi doar
douã ore, seara! Ci numai ºtiri sau
discursuri ale lui Chavez. Mai mult, dacã
el presidente se apucã de vorbit, ºi are
vervã, nu se ºtie când terminã. Despre
duºmani vorbeºte, desigur! Aceste
discursuri-emisiuni ale sale se numesc
cadenas. Însumate, acestea dau, ca numãr
de ore, echivalentul a 54 de zile. Mai mult,
Chavez are o emisiune a lui. Duminica.
La prânz. Se numeºte... Alo, Presidente!
Aici el este cel mai cel realizator de
emisiuni. Danseazã, glumeºte, se
enerveazã, urlã, demisioneazã în direct
miniºtri (care sunt obligaþi sã fie în tri-
bune), dã telefoane etc. Emisiunea
dureazã în jur de 5 ore! Mai doriþi vreun
instrument de propagandã mai bun decât
acesta? ªi aici se vorbeºte de fapt despre
ce? Despre... „socialismul secolului al
XXI-lea”! Când s-au aniversat zece ani
de la realizarea emisiunii, s-a realizat o
mega emisiune-aniversarã care a durat....
4 zile! Absurdul totalitar merge ºi mai
departe. „Opoziþia” existã! Poþi chiar sã
critici pe Chavez. Aºa e în democraþie,
nu? În anumite limite, desigur. Existã chiar
critici ºi de faþadã. Iar cei autentici sunt
atât de culþi încât îl comparã pe Chavez
cu... Hitler! Este fãcut chiar fascist. Nu
le trece deloc prin cap sã se foloseascã
de un Stalin, de exemplu! De ce oare?
Mai mult, dacã întrebi în ce þarã se trãieºte
astãzi în Venezuela, aceºtia spun cã, deºi
au fost încãlcate absolut toate drepturile
ºi toate instituþiile, þara „are o tendinþã
totalitarã!” Ca în comunismul în care nu
am ajuns niciodatã. Doar am avut intenþia
sã mergem spre el, am avut o tendinþã de
a ne apropia de asta. Dar, „slavã cerului”,
nu am ajuns acolo! Ufff! Ce istorie
repetitivã, fraþilor?! Istoria nu are ce sã
repete în cazul comunismului sau a
oricãrei forme de totalitarism pentru cã
nu a luat nicio pauzã! Nu a murit, doar
cã... aºa miroase el!
133
 OPINII
Magda Ursache
TRIANON
NE „DISTANÞÃM” DE ISTORIE?
În ciuda avertismentului lui Mircea
Eliade, din „Vremea”, an 1935, denigrat
pentru felix culpa, mai exact in-culpã, ne
aflãm în plinã crizã a românismului: „a
renunþa la românism înseamnã, pentru noi,
românii, a renunþa la viaþã, a te refugia în
moarte”. Semn rãu: ne stânjenesc eroii. V-aþi
întrebat de ce? Pentru cã e greu sã fii ca
ei, sã plãteºti cu viaþa pentru credinþa ta.
Despre Drumul crucii lor nu se scrie
destul. Aurel State a fãcut 18 ani de Aiud
în cârje, dupã ce s-a aruncat pe fereastra
închisorii Uranus. Tortura pe înþelesul
tuturor trebuia sã fie -repet- lecturã
obligatorie în ºcoalã ºi nu este. Dacã ne
salvãm, ne vom salva prin Memorie, prin
Istorie. Altfel, ajungem sã citim în presã
cã Experimentul Piteºti a fost scornealã,
cã Infernul închisorilor comuniste a fost
pavat de intenþiile bune ale lui Nicolschi,
Pantiuºa Bodnarenco, Teohari Georgescu
(Burãh Tescovici?), Drãghici, care nu ºi-ar
fi dorit altceva decât educare ºi re-educare,
cã trecutul martiric e „obsesesie bolnavã”
a unora. Consiliera preºedinþilor, Sandra
Marilyn Andreea Budiº Pralong, ne cere
sã uitãm; gata, ajunge cu „Dreptate, ochii
plânºi cer sã te vadã”!
De ani de zile se duce o campanie
contra istoriei naþionale ºi a literaturii
amprentate naþional. Aflu din presã cã nu
poate fi deschisã Casa Memorial㠄N.
Iorga” din Botoºani pentru cã lipsesc
dezinfectanþii. Dar nu avem „dezinfectant”
Boia, pentru care etnoidentitatea e rãu
consideratã ºi desconsideratã?
Se cautã ºi se gãsesc „înlocuitori” de
steag, de limbã, de nume chiar: romince
pentru românce. Numai minoritãþile
conlocuitoare sunt de neînlocuit. Cum le
spune cineva: „în-locuitoare”. Nu putem
marca pe 4 iunie Ziua Trianonului. Motiv:
sã nu ne bucurãm de tristeþea maghiarilor,
deºi ei pot acoperi crucile eroilor români
cu saci negri, de gunoi, într-un cimitir din
România. Recunoaºterea internaþionalã (
cu acordul a 23 de state) a întregirii þãrii, a
134 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
dreptului românilor din Transilvania, îi
deprimã. MAE a transmis verbal –zice
presa- sã se blocheze orice manifestare
consacratã Zilei Trianonului, dând direc-
tive în acest sens reprezentanþelor
diplomatice ºi ale ICR.Nici timbrul omagial
n-a mai putut apãrea, cu N. Titulescu, pe
fondul Palatului Jules Hardouin Mansart,
unde el ºi I. Cantacuzino au semnat Tratatul
între Puterile Aliate ºi Ungaria. Omagiu
pentru abilitatea diplomaticã a marelui ora-
tor Titulescu? Preferãm sã fim indiferenþi
sau amnezici, în timp ce maghiarii susþin
foarte vocal cã Trianonul a fost „infam”,
„operã diabolic㔠a românilor; cã sala
Palatului a fost „sala de disecþie” a
Ungariei. Nu pãrea prea „disecat㔠când,
în martie 1939, a invadat, cu sprijinul
Germaniei ºi Italiei, Ucraina Subcarpaticã
sau când, în aprilie ‘41 a invadat ºi anexat
Voivodina (triunghiul Tisa-Dunãre-Sava).
Vineri, dupã joi 4 iunie, preºedintele
Iohannis a declarat cã n-a înþeles: „Nu
rezultã cu cla-ri-ta-te care este interesul
so-ci-al vizat.” Spãlaþi-vã pe mâini. Nu-i
clar de ce om avea noi Ziua Tratatului
de la Trianon. Ca sã-l inflamãm pe
Orban? Mãi sã fie! O fi încurcat Iohannis
Orbanii? Pe Orban întâiul, cu capitala la
Budapesta, cu ãlãlalt Orban, al doilea, cu
capitala la Bucureºti. Þarã de certocraþi,
asta suntem. Se pun în circulaþie o droaie
de scenarii, dacã nu false, aproximative.
Cum cã Ciolacu ar face înþelegere secretã
pentru cedarea Transilvaniei. Oricum,
iniþiativa lui Titus Corlãþean ºi ªerban
Nicolae, ca 4 iunie sã fie Ziua Tratatului
de la Trianon, aºa numita Lege Trianon,
a cãzut, nu s-a promulgat.
Tratatul e doar un „episod juridic”,
România întregitã au fãcut-o românii,
susþine acad. Ioan –Aurel Pop, totdeauna
consistent în argumentaþie, împotriva
inconsistentului Boia, onorat de Orban
cu „Ordinul de Merit al Ungariei”.
Trianonul e legitimarea voinþei poporului
român ºi a jertfei lui. Niculae Gheran se
 întreabã de ce „reacþionãm ca niºte
inculpaþi”. Ion Andreiþã mi-a trimis un
grupaj edificator din presa francezã, care
deplânge actul centenar.
Violenþa minciunii despre trecutul eroic
e maximã. Cazul Elisabeta Rizea? S- a spus
cu neruºinare cã a fost târfa partizanilor,
o prostituatã. Prinþul Alecu Ghika? Un ex-
tremist. Mã mir cã nu-i declarat „bandit”,
cum îl apelau gardienii la Aiud. Au încercat
sã-l reeduce marxist-leninist.L-au pus într-o
maºinã, sã-i arate „realizãrile” democraþiei
populare. Întrebat ce anume l-a
impresionat, prinþul a rãspuns: „Sãlciile de
pe Aiudel”. Punct. Spre dezamãgirea
caraliilor: „Tot bandit ai rãmas, prinþule.ªi
câte nu þi-am arãtat!”
Pentru libertatea Istoriei, ar trebui sã
nu existe teme tabu. Cei de dreapta ( ºi
drepþi) sunt perpetuu demonizaþi, ca-n
timpuri nu de onoare, ci de oroare.
Oportuniºti jalnici încearcã sã corecteze
trecutul cu argumente din perioada
stalinistã. Pentru dogma rolleristã, rãzboiul
din Est,1941, al reunirii Basarabiei ºi
Bucovinei de Nord, era imperialist ºi rasist,
chiar criminal.
Îmi doresc o istorie lipsitã de invenþii
ºi incriminãri, ca în problema Antonescu,
de pildã, ºi asasinatul cvadruplu din 1 iunie
1946, de la Jilava. Iuliu Maniu a deplâns
slãbiciunea regelui, supunându-se
rãzbunãtorilor comuniºti.Procesul a fost
înscenare josnicã. „Huo, huo!”, striga sala
de judecatã când Maniu i-a strâns mâna
Mareºalului. Strigãm ºi astãzi huo?
O notã datatã 18 mai 1946, din jurnalul
lui Mircea Vulcãnescu: „ nu numai cã îl
admir, dar îl ºi iubesc pentru simplitatea
adâncã cu care ºi-a asumat rolul lui tragic
de acoperitor al neamului într-un ceas rãu”.
ªi poate cã Vulcãnescu se aflã ºi astãzi
sub sentinþa criminal de rãzboi din cauza
acestei opinii. Gheorghe Alexianu, în ciuda
unei lungi lupte pentru reabilitare, dusã de
fiul sãu, istoricul ªerban Alexianu,e sub
aceeaºi sentinþã: criminal de rãzboi.Copilul,
atunci elev, a auzit împuºcãtura care i-a
doborât tatãl.
Doar Tudor Arghezi a protestat, în
„Adevãrul vremii” din 9 iunie 1946, în
tableta Moarte: „Am de cîteva zile, în
grãdinã, un mormânt(...) Mormântul din
grãdinã mã obsedeazã. Nu mã pot învãþa
cu acest mormânt ºi cu aceastã moarte.”
Mareºalul Petain a fost graþiat;
Antonescu nu. Preferãm mereu
condamnarea la moarte?
Nu poate nimeni sã spunã cã Raoul
ªorban, declarat „Drept între popoare”, ar
fi fost antisemit.Totuºi, a depus mãrturie
pro Mareºal, care a plãtit cu moartea partea
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
de eroare.Sigur cã nu trebuie sã-i trecem
cu vederea erorile.Dar sã nu se uite cã
România era între secerã ºi ciocan, URSS
ºi Reich. Avea de ales între condiþia de
satelit al Germaniei ºi cea de gubernie
sovieticã. În interviul cu Lamberto
Sorrentini, din decembrie 1942, Mareºalul
spunea: „Eu lupt cu Rusia care este un
inamic mortal al þãrii mele”. Jaful Germaniei
se poate suporta, nu ºi ieºirea la mare a
ruºilor” ªtia c㠄ursul rus dintotdeauna”
ºi-a ascuns colþii dupã o zdreanþã roºie”,
aºadar, „supremul bine pentru România
este zãgãzuirea ruºilor”.
Armata a refuzat sã-l ucidã. La 1 iunie
1946, a fost împuºcat de gardieni
„voluntari”, nu de militari. Era în civil, cu
panglicã tricolorã la rever: „Trageþi încã
o datã, bãieþi, trageþi.” E ceea ce Mircea
Vulcãnescu numeºte „mãreþia în
restriºte”. „Nici o lacrimã”, i-a cerut
Mariei lui. „Retrage-te într-o mãnãstire”.
Au „ retras-o” în Bãrãgan, timp de 9 ani,
a fãcut acolo 4 infarcturi, au adus-o de la
Lãteºti, în 1950, la Spitalul Panduri, din
Bucureºti. A murit în 1964 la Colþea, fãrã
lumânare, singurã. Existã mãrturia lui Paul
Goma despre demnitatea cu care Maria
Antonescu a suportat vremile de restriºte.
Dacã o vreþi, o auziþi.
De ce insist pe acest subiect?
Pentru cã, dupã Roosvelt, „în politicã
nimic nu-i întâmplãtor”. Data de 23
august poartã ghinion românilor: 23
august, 1939, pactul Ribbentrop-
Molotov ºi iarãºi 23 august, 1944, când
s-a împlinit previziunea lui Antonescu
din 6 februarie 1943: „Sã nu uite nimeni
cã în cazul unei înfrângeri vom suferi
nu numai dezonoarea, dar ne vom pierde
ºi viaþa. Ruºii învingãtori ne-ar aduce
bolºevismul în þarã, ar nimici pãtura
conducãtoare”. ªi câte altele: deportãri
în masã, slavizare, sovromuri
jefuitoare... Mai departe: dacã nu
înfrângem comunismul ºi pe ruºi „nu
putem sã asigurãm nici viaþa copiilor
noºtri, nici existenþa þãrii noastre.”
Roosvelt a fost speranþa lui Iuliu
Maniu, dar Roosvelt i-a deschis lui Stalin
calea spre Europa. Au fost exterminaþi ºi
cei care l-au susþinut pe Antonescu, ºi cei
care l-au trãdat. Mereu trãdarea e
recompensatã, dar vine (mai greu, dar
vine) plata ºi rãsplata Istoriei.
Nu sunt istoric, îmi pot permite sã mã
las tentatã de jocul cu dacã, nu mã pot
opri sã vãd contrafactual: dacã Mareºalul
era lãsat sã încheie armistiþiul, nu sã fie
bãgat în seiful lui Carol II, poate cã în
noaptea aceea n-ar fi fost începutul
sfârºitului.N-am fi fost condamnaþi la Ialta,
135
la Conferinþã, prin acordul (secret?) SUA-
Anglia-URSS. Acest acord ne-a costat 45
de ani de comunism. Dar cine ne-a susþinut
la Trianon? Franþa ºi Italia. Dupã SUA ºi
Anglia, Arad, Timiºoara, Oradea reveneau
ungurilor. ªi Dobrogea!
Au fost exterminaþi ºi cei care l-au
susþinut pe Antonescu, ºi cei care l-au
trãdat. Primul a cãzut generalul
Sãnãtescu, cel care i-a „preparat”
arestarea, împreunã cu Dãmãceanu ºi
cu Emil Bodnãraº.Iar Petre Groza a
câºtigat atunci, nu în 6 martie’45,
fotoliul de prim- ministru (al
conspiraþiei). Uitase cã Antonescu l-a
pus în libertate, când fusese arestat.
Prin banca lui de la Deva au trecut bani
moscoviþi pentru spioni ºi ilegaliºti. O
spune N. Gheran, care ºtie ce spune.
Grigore Niculescu Buzeºti a afirmat cã
dacã generalul Sãnãtescu ar fi înþeles
la ce va duce schimbarea de alianþã, n-ar
fi organizat lovitura de stat. Când Mihai
a intrat în grevã pentru cã Groza,
instalat în 6 martie ‘45, n-a vrut sã
demisioneze la cerere regalã, abdicarea
impusã de pumnul lui Vîºinski era ca ºi
înfãptuitã. Cu 18 zile înainte de a abdica,
copilul-rege a decorat-o pe Pauker cu
înaltul ordin Coroana României în rang
de Mare Cruce.
În istoria construitã pe „cotitura” de
la 23 august, rãzboiul antisovietic a fost
declarat de Roller „tâlhãresc”. În fapt, a
fost „rãzboiul dreptãþii”, „pentru Cruce ºi
Lege, pentru Patrie ºi Onoare, pentru
Pãmânturi ºi pentru Dreptate”, cum
spunea, de ziua Eroilor, în 14 mai 1942,
mortul fãrã mormânt..
ªi pentru cã se mai merge pe model
Roller, sunt „recuperaþi” oamenii (dacã le
pot spune aºa) Hanei Pauker,
exportatoarea de stalinism: Vasile Luca,
ministrul de Finanþe cu 6 clase, Leonte
Rãutu ( se vorbeºte despre „capabilitatea”
lui Leonte, secretar de redacþie la gazeta
„Pãmânt sovietic” din Bãlþi, între ’40-
’41), Petre Borilã, luptãtor în Spania
(comisar sovietic),Valter Roman...
Croitoreasa din Codãieºti Vaslui a murit
de cancer în 1960, dar a fost reabilitatã
de Ceauºescu în ’68. La reabilitãri suntem
neîntrecuþi. Lucien Goldmann (din
Botoºani) a numit-o „Passionaria
Balcanilor”.Despre vitejia lui Valter Ro-
man, purtãtor de Medalie de Aur „Secera
ºi Ciocanul”, directorul Editurii Politice
între ’64 ºi ’83,când a murit, auzim mereu
de la fiu, norã, nepoatã ce model le-a fost.
Chiar ºi de 1 Decembrie, la televizor.. Am
citit cã ideea Regiunii Autonome Maghiare
(1952-1968) a fost a lui, a „internaþio-
136 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
nalistului” Valter Roman, încã de atunci
foarte... corect politic.
Dar ce nu se deformeazã impresionist
pe canalele televizuale? Este lãudat, în anul
Centenarului, Carol II, pierzãtorul de þarã,
declarat mare culturalizator, un brâncovean
al culturii. Beþivul Celentano, din Las
Fierbinþi, un serial de un umor
grobian,care nu se mai sfârºeºte, practicã
rãzbit luarea în râs a Centenarului: vrea sã
i se spunã Centenaro.
Are dreptate Dan Culcer, în legãturã
cu declaraþia preº. Bãsescu despre
Antonescu. Culcer nu ºtie dacã a fost
prostie, abilitate, cãutare de capital elec-
toral, indicaþii americane. Sau toate
împreunã.Aceleaºi dubii poþi avea în
legãturã cu declaraþia lui Iohannis privind
Transilvania.Opinanþi sunt ºi pro, ºi
contra, dar mai tare se aud agenþii
dezinformãrii. denigratorii Unirii, ai
spaþiului naþional. „Dualiºtii” români cer
sã nu serbãm Trianonul ca sã nu-i lezãm
pe maghiari.Nu le place sãrbãtorirea
graniþelor? E treaba lor, spun toleranþii
care recepteazã fãrã reacþie provocãrile
antiromâneºti.În care timp, rudele reale
ori imaginare ale foºtilor „optanþi”, care
s-au stabilit în Ungaria dupã 1918
(350000 de persoane), îºi cer înapoi
proprietãþile, plãtite deja de România cu
asupra de mãsurã. Istoricul Vasile
Lechinþan,specialist în instituþii ºi edificii
istorice din Transilvania, a tot tras
semnale de alarmã privind re-
împroprietãrirea unor falºi proprietari în
Transilvania. S-au retrocedat imobile ºi
pãduri unor inºi care n-au fost vreodatã
proprietari.Ba chiar un sat întreg. S-au
aplicat Legile Dietei mai rãu ca pe vremea
iobãgiei. Din clãdiri publice au fost scoºi
români care au contribuit la ridicarea lor.
Ca Liceul Piariºtilor, al cãrui nume e legat
de Inochentie Micu Klein, de Gh. ªincai,
de Petru Maior. Liceul a fost ridicat din
Fondul de Studii înfiinþat de Maria
Tereza, fundaþie publicã susþinutã
financiar de români, dar administratã de
stat. Dupã instaurarea Dualismului
austro-ungar (1867), fondurile au fost
deturnate spre Statusul romano-catolic
maghiar. ªi nu-i deloc singurul exemplu.
Clopotele Transilvaniei bat. Dar pentru
cine bat clopotele denigratorii
Centenarului,ai Trianonului?
Odatã cu toate astea, memoria
colectivã se distruge încet ºi sigur. Ne
„distanþãm” de Istorie, iar risipitorii de
þarã se distanþeazã de toate, în afarã de
interesul personal. La mémoire contre
l’ histoire,titlul lui François Bédarida,
ar trebui sã ne punã pe gânduri.
 EX LIBRIS MEIS
Alice-Cristina Toma
SCRISUL – SINUCIDERE SAU SALVARE?
EXERCIÞII ANANCASTICE (I)
Rãspunde întrebãrii noastre Tom Bildstein
Ce este scrisul?
Acesta a fost întrebarea adresatã
studenþilor ce urmeazã cursurile de limbã,
culturã ºi civilizaþie româneascã din cadrul
Universitãþii Libere din Bruxelles, unde
predau în calitate de lector al Institutului
Limbii Române. Am fost plãcut
impresionatã de rãspunsurile lor care
pornesc în direcþii diferite, uneori diame-
tral opuse. Sunt reflecþii nuanþate, uneori
profunde, alteori entuziaste sau ºocante, ce
definesc noua generaþie. Vã propun în acest
numãr eseul lui Tom Bildstein, student la
specializarea filosofie ºi ºtiinþe ale religiei
ºi laicitãþii, jurnalist de cronicã sportivã în
singurul ziar belgian de limbã germanã.
* gunoi, la naiba! N-ai sã reuºeºti niciodatã!“
Actul liber al scrisului cere mult mai
mult decât simpla concentrare ºi inspiraþie.
Este absolut incomparabil cu un examen
academic, acesta din urmã fiind practic
inofensiv. De îndatã ce autorul ridicã peniþa
din fântâna cãlimãrii sau îºi pune degetele
pe tastatura computerului pentru a face
prima notiþã, apar instantaneu primele îndoieli
în cel care vrea sã scrie, trãieºte deodatã
primul atac de panicã. „Cum ar trebui sã se
aºeze lumea mea interioarã pe o bucatã de
hârtie sau într-un document Word?”, îºi
spune sie însuºi. „Sentimentele mele cele
mai profunde pot fi traduse lingvistic?
Retranscrierea propriei mele lumi interioare
nu-mi va sfâºia brutal imaginea de mine
însumi, spartã într-o mie de bucãþi?”
A scrie înseamnã a fi în mod voluntar
violent faþã de tine, provocând experienþe
la graniþa schizofreniei. Foaia goalã, fie ea
în expunere virtualã sau fizicã, este
inevitabil pãtatã prin aplicarea peniþei
scoase din cãlimarã, prin primul punct de
cernealã, prin prima tastã apãsatã. Foaia
îºi pierde virginitatea, inocenþa.
Concretizarea lingvisticã a lumii mele
interioare duce ineluctabil la fragmentare,
la rupere, într-o mie de bucãþi, a propriei
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
mele reflecþii. Dacã scriu ceva despre mine
sau despre lumea mea intimã sau socialã,
riscul e mereu de a comite o auto-fraudã.
Actul de a scrie nu corespunde – în
niciun fel! – unei cãutãri romantice, spirituale
a sinelui ascuns; dimpotrivã, prin definiþie,
scrisul înseamnã schizofrenie ºi violare de
sine, ºi nicicum catarsie aristotelicã. Fiecare
cuvânt scris mã priveºte cu reproº ºi mã
condamnã în acelaºi timp. Fiecare cuvânt
mã antreneazã într-o mare dilemã ºi o
discuþie necruþãtoare: „Chiar sunt ceea ce
sunt? Hai, nu te preface. Ca întotdeauna, îþi
lipsesc cuvintele! Renunþã! ªterge-mã. Nu
poþi gãsi cuvintele potrivite pentru
sentimentele tale. Aruncã-mã la coºul de
ªi totuºi, scriitorul îndrãzneºte sã pãteze
foaia goalã cu îndoielile sale ºi devine ucigaº.
El scuipã cuvinte, aºchii ale sinelui sãu, ºi
nu numai cã îºi sfâºie propria inocenþã în
bucãþi, ci o sfâºie ºi pe cea a hârtiei. Scrierea
necesitã nu numai curaj, ci ºi dorinþã de
sacrificiu. ªtiu cã voi pierde lupta împotriva
reificãrii mele lingvistice în acest alter ego,
ºtiu cã voi aluneca în abisul lipsei de sens,
abis în care, mai devreme sau mai târziu,
va trebui sã cad adânc, ca sã-mi rup toate
oasele. Dar nu existã altã cale ca sã comit
scrisul: a scrie este sinucidere.
Aceastã afirmaþie nu e rezultatul unui act
profund de pesimism sceptic. Principala ei
intenþie este de a elibera activitatea scrisului
(beletristic, dar nu neapãrat) din ghearele
ºtiinþei intimidante, astfel încât scrierea sã nu
poatã fi transformatã într-un obiect de
laborator destinat predilect examinãrii. Prin
actul scrierii, autorul se descãtuºeazã nu
numai dintr-o lume socialã închisã, ci ºi din
propria entitate intimã a sinele sãu, închis ºi
el, sine care, de fapt, abia aºteaptã sã-ºi piardã
pãmântul de sub picioare ca sã mãture din
cale, în prãbuºirea sa, întreaga lume.
(continuare la pagina 141)
137
 ESEU
DUHORILE ADORAÞIEI
Pentru ce nu ai admira un om al cãrui
spirit este substanþiat de plictisealã?
Supoziþia cã plictisitul ar fi definitiv ratat
este un bun prilej pentru a pica în plasa
inexactitãþii. Nu mai puþin, convingerea
cã a te plictisi, cu metodã, constituie un
atribut al ruºinii, escaladeazã cu pricepere
drumul erorii.
Cel ce-ºi dã seama, gustând din
mierea luciditãþii, nu poate fi un
perturbator, nicidecum un ratat,
neiscând o stare conflictualã, aºa cum o
face viermele îmbogãþirii, agitaþia
afirmãrii cu orice preþ riscând sã-i
pericliteze metabolismul. Netulburat, nu
revendicã nimic, nici mãcar un metru
cub de aer, de pe marginea gârlei. Ce îºi
doreºte de la comunitate? Sã-i dea pace
sau bunã-ziua – aºa cum ar saluta el însuºi
un copac –, binecuvântându-l cu deliciile
ignorãrii. Aºadar, nu are pentru ce sã-ºi
dea cu pãrerea, în afarã de neagra situaþie
când ameninþarea iminentã pluteºte
asupra unui animal, unui copac, unei
pãsãri, unui sãrman. Nu propune ºi nu-
ºi propune, nu cere ºi nu dã, nici cu un
octogenar nu se amestec㠖 de ce sã-ºi
compromitã propriile-i mizerii –,
darmite cu cel ce este dat ca exemplu,
în societate. Doar se plictiseºte, cu o
intensitate convenabilã, nefiind
maniacul vulgarei lãcomii. Îi ajunge, cu
vârf ºi îndesat, biologia sa, dulce viol,
nu mai doreºte belele în plus. Preferã
sã-ºi gestioneze lipsurile, în loc sã dea
sfaturi unuia pe care-l doare, ca ºi pe
el, splina, ori care a avut, în ultima
sãptãmânã, relaþii deplorabile cu
Dumnezeu. În împãrãþia miºmaºurilor
fiinþãrii îºi acceptã, împãcat, plictiseala
biologicã, fãcându-ºi din pasivitate un
cap de pod, întru echilibrare: ce sã-ºi
cearã, cui sã îi cearã? Oare acel pin
doborât de securea bipedului, care a trãit
peste cinci mii de ani, cum de ºi-a
suportat plictiseala vegetalã?
138 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Savian Mur
Instituþiile publice, adicã ploºniþele
mângâiate de stat, îl lasã rece. Ar accepta,
oarecum, instituþiile plictiselii, însã cine
ar putea lucra aici, care tip de funcþionar?
Un plictisit onest nu s-ar discredita cu
closetul birocraþiei, cu dejecþiile ghiºeului,
totuºi ar putea sã-ºi ofere serviciile,
voluntar, dacã i-ar fi creat un post de
consilier tehnic în domeniul acestei fertile
plictiseli, cu un viitor atât de promiþãtor,
pe undeva la primãrie, bisericã,
universitate, puºcãrie, balamuc, la o unitate
militarã, la sediul unui partid politic, la
guvern, parlament, preºedinþie.
În existenþa cotidianã a plictisitului,
amãgirea este exclusã. Peste cap sãtul de
experienþele personale, din perioada naivã,
al cãror gust funebru încã îi mai dã
frisoane, de bolnavi care în lipsa unui
tratament au delirat, propunând puzderii de
paradisuri, cu dexteritatea unui prestidigi-
tator, de acel agresiv rai, dãruit gratuit la
pachet, cu suficient venin, de negustorii
credinþei, de maeºtrii fãþãrniciei, el ºtie cã
doar întorcând spatele dotaþilor amãgitori
îºi poate pune la adãpost mintea de mâzga
îndoctrinãrii, trupul – de povara jugului,
sufletul de invazia ramolirii. ªi, cu ce ar fi
putut umple locul gol, obþinut prin
defriºarea câmpurilor cotropite de viclenele
promisiuni, cu furia târnãcoapelor videi
adeziuni, netezite de osteneala fabuloasei
abþineri, dacã nu cu stupii plictiselii?
Ce înseamnã, din punctul de vedere
al psihanalistului, a fi normal? De unde
începe isteria ºi ce terapie ar putea demara
în folosul îmbuibatului cu iluzii, smintitului
utopiei, þãcãnitului grandomaniei,
râmãtorului din cocina absolutului? Ce
tehnici sã mai foloseasc㠖 o cãmaºã de
forþã, izolarea? Cãtuºele supravegherii
continue? Sã inhalezi, fãrã odihnã,
duhorile adoraþiei, de parcã ai fi pe munte,
sã te extaziezi de parfumul unor
mortãciuni care au prãbuºit umanul în
cloaca ticãloºiei, perfecþionând demonic
 meseria crimei, sã bei cu sete de cãmilã
din sucul lor, ca ºi cum ar fi nectar… cu bazine cu apã, în mijlocul cãrora se
Existã hoit mai bogat, mai bine garnisit
cu vrednicii viermi ai credinþei oarbe în
superioritatea nediscutabilã a unui anumit
tip uman, ca cel provenit, cu un fast
neruºinat, din carnea fragedei divinizãri
ºi grãsimea urii? Exerciþiul ultimelor douã
rãzboaie mondiale...
Funestul vis al obraznicei creaturi
bipede, mamiferul de o periculozitate
înfiorãtoare, unicul animal degenerat,
lugubra încredinþare în misiunea sa, o
amplã psihozã, în fond, aceea de a îl egala
pe Dumnezeul puterii, exterminând totul
în jur, pentru a-ºi potoli demenþa, de a trece
chiar mai departe... De ce n-ar trebui
monitorizat pas cu pas ºi înþãrcat, în lipsa
evidentã a Dumnezeului dreptãþii? Cât sã
mai bea din laptele oprimãrii ºi sã se
antreneze cu alcoolul mistificãrii? Sã mai
hãlpãie din prãjitura parvenirii – are ºi el o
minte –, sã maltrateze fãptura ce nu posedã
aceastã cumplitã armã, primitã gratuit? S-o
ucidã? De ce nu ºi-o foloseºte într-un scop
nobil, bandajându-ºi fiinþa din dotare cu
nimbul plictiselii?
* miºunã bipedul, cãci aici se aleg apele –
În cazul plictisitului conºtiincios,
schimbarea adresei unde locuieºte
înseamnã un singur lucru, schimbarea
locului plictiselii. Vechea ºi noua adresã
nu implicã decât o banalã problemã de
tehnicã, el mizând pe o colaborare
cvasinulã cu noii vecini. De ce ar fi mai
nimerit Parisul, bunãoarã, pentru
plictisealã, decât o fostã capitalã
medievalã, decât un sãtuc pierdut în
munþi? Poate cã doar Paradisul ar fi
reprezentat o tentaþie, însã cu Dumnezeu,
întruna, pe cap...
Locul natal e lipsit de conotaþii, de
aceea el nu poate beneficia de experienþa
religioasã a autohtoniei, deoarece nu se
simte cu adevãrat localnic decât acolo
unde se plictiseºte vârtos. Cum sã nu se
simtã întãrit, în ograda acestei plictiseli
localnice? Dacã într-o aºezare de
eschimoºi s-ar plictisi ecuatorial, atunci
aºezarea ar mai avea un localnic. Pentru
ce nu i-ai da bunã-ziua, cu tot elanul, unui
astfel de om corect ºi nu þi-ar fi dor de
el? Nu a lãsat în urmã, prin apatia sa
nutritivã, un clar mesaj?
În vederea restabilirii armoniei cu
lumea, prin intermediul conductorului
plictiselii, plictisitul instruit nu are nevoie
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
de acele grãdini în miniaturã, prevãzute
puneau pietre, flori, arbori pitici, poduri,
pagode, aºa cum au amenajat, de secole
bune, învãþaþii chinezi, în speranþa de a
avea un loc propice meditaþiei. El
considerã cã un simplu loc retras asigurã
plictiseala de la sine, cã aceasta e depusã,
aici, în straturi bine distincte, la care se
ajunge lãsându-þi mintea slobodã,
vagabondând pe maidane de spumã, aºa
de relaxatã încât sã creascã iarba din
putredele gânduri, neterfelind-o prin
lupanarele raþionamentului ºi mahalalele
promovãrii sociale.
Un loc sihãstrit îþi dã gratuit
binecuvântarea în plictiseala brutã.
Decontaminat de vocea mierosului divin,
de asigurãrile dumnezeieºti, interzis celui
ce cocheteazã cu infecta celebritate, un
astfel de loc asigurã prosperitate capului
ºi vigoare oaselor.
Cât de sãnãtos pare un corb,
convingãtor – un piþigoi! În zborul lor
trebuie sã-ºi afle miliardarul terapia, misticul
– alinarea, tiranul – renunþarea ºi zeul –
demnitatea. Iatã de ce, îºi spune plictisitul,
mai instructiv pare un loc expus, în care
haita, într-o parte, puþinul, ce mai rãmâne,
în alta. Numai în contactul direct cu
oamenii, de care nu are niciun chef, anume
acela pe care nu îl poate evita, îºi verificã
domnia-sa, plictisitul, stadiul la care a ajuns,
doar de aici, de la neagra sursã, îi pot veni
puternice idei în diversificarea plictiselii,
aºa cum i-ar veni vizionând un program
de ºtiri, de dezbateri sociale, politice,
economice, religioase, culturale, asupra
globalizãrii: în absenþa unui amplu program
despre Istoria plictiselii, ce ar putea face?
În mijlocul unei adunãturi de
tulburaþi, unui grup de distruºi, îºi poate
contempla, în voie, beneficiile neralierii,
aici poate culege de pe jos miezoasele
poame ale protejãrii sistemului sãu
nervos. Ce somn curat va avea, la
noapte; afar㠖 monºtrii propãºirii
materiale, istericii adoraþiei, insectele
agitaþiei, iar înãuntru, un om... Balamucul
ºi susurul izvorului…
De a viermilor forfotealã, în halca
stricatã a afirmãrii de sine, el scapã
meºteºugind un spaþiu fizic între persoana
sa ºi aceºtia, un zid flexibil, performant,
cãci, de la distanþã, duhoarea îºi pierde
puterea. Atâta timp cât mai existã un loc
de refugiu, fie acesta la nivel de idee,
pentru ce l-ai mânia pe Dumnezeu?
139
 UNIVERS
Corneliu Berbente
UNIVERS, LUMINÃ, GRAVITAÞIE,
SPAÞIU ªI TIMP (V)
Tratat de mecanicã cereascã
Printre marii astronomi ºi
matematicieni ai sec.18-19, se numãrã
Pierre Simon (de) Laplace, un nobil
(marchiz) dupã origine, dar ºi în ºtiinþã.
Împreunã cu filozoful Immanuel Kant
este autorul unei ipoteze privind
formarea sistemului solar (ipoteza Kant-
Laplace: Soarele s-ar s-ar fi format
dintr-o nebuloasã în rotaþie). A scris o
carte de astronomie intitulatã Tratatde
Mecanicã cereascã, o lucrare de
referinþã, pe care i-a prezentat-o
împãratului Napoleon. Acesta, având ca
pregãtire inginer de artilerie, era de
bãnuit cã putea înþelege ideile de bazã
din tratat. Dupã ce a citit lucrarea, Na-
poleon l-a întrebat pe Laplace, unde este
Dumnezeu în tratat. Se spune cã Laplace
a rãspuns cu mândrie: ”-Sire, n-am avut
nevoie de aceastã ipotezã!”. Amintim ºi
faptul cã ne aflãm la puþin timp dupã
revoluþia francezã de la1789, ai cãrei
lideri au dat un decret cã: “Nu existã
Dumnezeu”.De asmenea, s-a decretat
un nou calendar în care Anul Unu era
anul Revoluþiei franceze!
Iatã, mai jos, un posibil comentariu.
Unde e Dumnezeu? a-ntrebat
Bonaparte, nu-L aflu-n tratat!
Sire, nu este nevoie deloc
De-o astfel de ipotezã!
Numai de timp ºi de loc!
Din ele am derivat,
Rând pe rând, ºi vitezã
ªi-acceleraþie. ªi, luminat
De-a minþii omului torþã,
Am introdus mecanica forþã,
ªi-am adunat, ca-ntr-un fir de memorie,
Spaþiul ºi timpul în traiectorie,
140 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Determinând pe cãi raþionale
Miºcarea sistemelor materiale
În maniera cea mai fireascã!
Atunci de ce e numitã « cereascã »
Aceastã Mecanicã?
Nici în cer n-a rãmas
Loc Creatorului, mon cher Laplace?
Traiectorii puzderie,
A spus Bonaparte,
Sunt ºi în branºa-mi, la artilerie:
Parabole, în bunã parte.
Deºi noi stricãm mai mult decât dregem,
Vrem ca parabola sã o-nþelegem.
Dacã-n balisticã nu prea pot spune
Cã semn e parabola de-nþelepciune,
Poate cã e, cine ºtie,
Mai bunã e-lipsa în Astronomie!
Parabola, Sire, de Voi preferatã
E doar o elipsã degeneratã!
Nu e cea care menþine planete,
Ci calea pierdutei comete!
Spuneþi, Laplace, nu faceþi oare
ªi ipoteze simplificatoare?
Obuzele noi le descriem drept puncte,
Deºi fac destule persoane defuncte!
Dar punctul marcheazã doar un obuz.
Sã pui punct planetei nu e un abuz?
Sire, depinde de cicumstanþe:
Sunt altfel de puncte, ºi alte distanþe!
Precum punct apare un simplu soldat
De la-nãlþimea unui împãrat,
Planetele puncte apar rotitoare
Departe de centru, de-al lor rege-Soare!
Cetãþene Laplace, lui Napoleon
Sã nu-i pomeneºti de-un Bourbon!
Înþeleg cã gândeºti
Cele cereºti la scãri pãmânteºti,
ªi nu pãmânteºti dupã cele cereºti!
Din infinit iei o parte,
Picul de spaþiu la clipã se-mparte,
ªi iese viteza cu care
 Finitul se pune-n miºcare.
Toate sunt foarte rotunde
Când timpul ºi spaþiul le ai, dar de unde?
Ies constelaþii
Din ecuaþii?
Se fac din bucãþi
Eternitãþi?
Ajunge deci scuza cã eºti astronom,
Din sori sã scoþi focul, ca duhul din om?
Ce este lumea ºi ce al ei mers
Când scoþi Creatorul din univers?
Sire, eu sunt doar un biet
Cercetãtor. Mi s-a spus
Cã s-ar fi dat un decret
În privinþa Celui de Sus!
Un cod de legi am, dar nu am dat eu
Decret cã nu e Dumnezeu!
Pe-atunci Dumnezeu fu pus în discuþie
În altã miºcare de revoluþie!
Mai mult despre ce nu existã în cer
ªtiu Holbach, Helvetius ºi cu Voltaire!
Ideile pot sã aparã frumoase,
Dar nu iese ordine din nebuloase!
Raþiunea a fost la-nceput,
Singura-n stare sã înþeleagã.
Un plan a fost conceput
Iar lumea creatã fusese întreagã!
Urmeaz㠄Aspecte termodinamice
ale evoluþiei universului. Entropie (VI)”

tare, sã fie auziþi de toatã lumea. Fãcând

(continuare de la pagina137)
acest lucru, scrisul cetãþeanului angajat
saboteazã energic planurile puterilor
instituþionale, care-ºi pot acþiona perfid
Scrisul – sinucidere
sau salvare? uneori funcþia de acoperire împotriva
revoltei cetãþenilor. Entitatea socialã a
Scrisul cinstit, angajat social, se scriitorului cetãþean se sinucide prin
subsumeazã unui anumit umanism natu- actul scrisului; dar individul intim creºte
ral, care nu se bazeazã neapãrat pe din trupul sãu mort ºi face cunoscutã,
drepturile omului – recunoscute ºi descoperitã o umanitate de neatins,
inalienabile – ci, dimpotrivã, acest scris neinstrumentalã.
social se bazeazã, mai degrabã, pe o Aºadar, scrisul înseamnã, din partea
explozie a spiritului uman ca o dinamitã entitãþii sociale a scriitorului cetãþean
care rupe stâlpii mândri ai statului, astfel angajat, sã comiþi un act de violenþã, sã
încât conflictul specific autorului ca te mutilezi în conformitate cu toate
entitate intimã îi aminteºte statului însuºi, regulile artei, sã te sfâºii în bucãþi, pentru
printr-un fel de transfer, de propria a aduce limpezime în gândurile
discordanþã în entitatea sa socialã ºi îl persoanei intime autentic confuzã ºi
obligã sã îºi piardã autosuficienþa. pentru a sãrbãtori cu toatã smerenia
Prin urmare, dezacordul, victoria spiritului uman. Cei care scriu
schizofrenia ºi conflictul din actul cinstit îºi exercitã îndoielile carteziene
scrierii – când scrierea devine act so- într-un fel sau altul, atingâng doar din
cial, iar scriitorul, entiatte social㠖 nu când în când punte extreme. Deoarece
ar trebui sã fie plasate la periferia scriitorul, cel care scrie despre sine
societãþii (ºi / sau a sistemului de însuºi, despre lumea sa intimã ºi despre
sãnãtate – pentru a face o referire la lumea sa socialã, pune la îndoialã tot,
actualitatea imediatã), ci mai degrabã ar nu numai aspect mental, ci ºi fizic ºi
trebui integrate, central, în forma lor social. El criticã fãrã a face ipoteze. Sare
brutã. Spre deosebire de unitate, calm de pe stâncã pentru a-ºi îneca natura
mental ºi sãnãtate fizicã prezente în penetratã socio-cultural ºi pentru a-ºi
scrisul individului intim ºi care în cele gãsi imaginea de sine fragmentatã, dar
din urmã se dovedesc a fi himere în realã, pe fundul oceanului. La finalul
actul scrisului angajat, de fapt cazul procesului de scriere, autorul vrea sã
dezbaterii dintre om ºi stat trãdeazã o strige: „Sunt fragmentat ºi mândru de
stare mai puþin autenticã, care nu vrea asta! Nu existã unitate. La dracu cu
sã refuze nepotrivirea, diferenþa, instrumentele tale de mãsurã. Nu existã.
diversitatea, ci vrea sã lase sã strige, Omul este dinamitat. ªi dinamita rupe
fiecare în parte, om ºi stat, cu voce toate formele”.
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 141
 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
VLADIMIRESCIANISMUL SAU SENSUL
NAÞIONAL AL REVOLUÞIEI LA ROMÂNI
La douã sute de ani de la ridicarea
revoluþionarã a lui Tudor Vladimirescu,
istoricii, încã încearcã sã desluºeascã
sensul acelei furtuni politice ºi sociale
din Þara Româneascã. De la rãscoalã
s-a ajuns la miºcare revoluþionarã, apoi
la revoluþie ºi, dupã 1989, înapoi la
miºcare revoluþionarã ºi rãscoalã. Din
pãcate, unii istorici români,
ºi nu sunt puþini, suferã de
o veche maladie: judecã
faptele istorice conjunctu-
ral ºi, mai ales, în funcþie
de schimbãrile regimurilor
politice. Sã trecem însã
peste asta.
Aºadar, la douã sute de
ani de la furtuna, ºi politicã,
ºi socialã declanºatã de
Pandur, ºi la 240 de ani de
la naºterea sa în Vladimirii
Gorjului, sunt douã bune prilejuri de a ne
reaminti de rolul pe care l-a avut,
asumându-ºi-l pe deplin conºtient de
riscuri, în al 21-lea an al secolului XIX,
în acea una din „schimbãrile la faþ㔠ale
istoriei româneºti cãci aºa ceva, funda-
mental, s-a petrecut atunci.
Fãrã a mã avânta în a nara acea
„schimbare la faþ㔠– au fãcut-o atâþia alþii
ºi, unii cu acribie –, nu-mi doresc acum,
eludând ºi exprimarea unor verdicte
savante, decât sã-i surprind sensul, ca
stare de devenire a românilor în istorie
ºi ca semnificaþie într-un dificil puzzle
geopolitic sud-estic european.
În primul rând ar fi de a opina ce
caracter a avut „ridicarea la luptã”
politicã ºi socialã a lui Tudor
Vladimirescu. Iar eu cred cã a fost sã
fie o revoluþie. Prima revoluþie modernã
a românilor. De ce?
142 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
George Coandã
Conform definiþiei de dicþionar ºi de
manual de politologie – ºi mi-am aruncat
privirea în câteva constatând cã, cu unele
diferenþe de exprimare, au aceeaºi viziune
– revoluþia este acel act istoric care pro-
duce o schimbare fundamentalã a
structurilor societãþii – politice, economice,
sociale –, determinând apariþia unei noi
ordini societale sau a unui
nou regim de putere; de
obicei revoluþia se produce
pe cale violentã.
În 1821, la 105 ani de
„regim fanariot”, în care
domnitorii urcaþi pe tronul
Þãrii Româneºti, recrutaþi
de Înalta Poartã din
grecimea Fanarului din
Istanbul, ca ºi cei din
Moldova, de fapt niºte
guvernatori coloniali,
aduseserã principatul valah dintre Dunãre
ºi Carpaþi la sapã de lemn. Spolierea,
organizatã tâlhãresc de toþi domnitorii
greci numiþi de Înalta Poartã, n-a avut
decât douã þeluri îndeplinite fãrã
scrupule, letale pentru români:
satisfacerea, cu deasupra de mãsurã, a
apetitului nesãþios al administraþiei
imperiale otomane de înavuþire pe seama
românilor, ºi propria îmbogãþire vorace
a domnitorilor trimiºi dincolo de Dunãre
din Fanar. (ªi dacã vreo câþiva domnitori
vor fi avut ºi unele aplecãri culturale,
lãsând cale liberã ºi unor promotori
autohtoni de culturã, este o altã poveste,
poporul de rând, analfabet într-o
proporþie înspãimântãtoare, neresimþind
vreo beneficã influenþã). Cuþitul ajunsese
la os acestui popor. Iar o parte
semnificativã a boierimii autohtone
simþea cã exploatarea cumplitã otomanã
 o lãsa ºi pe ea doar cu o brumã din ceea
ce mai apuca sã-ºi însuºeascã pe seama
aceluiaºi popor obidit.
Pentru a înþelege mai bine starea de
spirit, ºi a poporului de rând, ºi a boierimii
autohtone, cauzele, în fond, ale revoluþiei
vladimiresciene, sã amintim câteva
momente care au dus, irepresibil, la
aceastã revoluþie.
1716. O bunã parte a populaþiei Þãrii
Româneºti ºi boierimea susþin intervenþia
Imperiului habsburgic împotriva Înaltei
Porþi. Drept represalii, primul domnitor
fanariot, Nicolae Mavrocordat, executã
vreo câþiva boieri ºi-l alunga din scaunul
mitropolitan pe marele cãrturar Antim
Ivireanul care, pe drumul exilului este
asasinat undeva pe pãmânt bulgãresc.
1741-1744. Domnitorul Mihai
Racoviþã, dupã uºoarele relaxãri financiare
ale Mavrocordaþilor, Nicolae ºi
Constantin, pune dãri extrem de
apãsãtoare pe locuitorii sãraci ai Þãrii
Româneºti; se produce o bãjenire în masã
a populaþiei.
1864. Bucureºtenii se rãzvrãtesc
eliberând din închisoare pe boierii arestaþi
la ordinul capuchehaiei Iordache
Stavarache.
1765. Ruºfeturile (breslele)
bucureºtene se rãscoalã, nemulþumite de
insuportabila fiscalitate otomanã. Garda
domneascã contraatacã ºi câþiva rãsculaþi
sunt decapitaþi.
1772-1773. La Focºani are loc un
congres de pace în urma rãzboiului ruso-
turc declanºat în 1768. Delegaþia Þãrii
Româneºti, alãturi de cea a Moldovei cere
independenþa sub garanþia imperiilor
Austriac, Rusesc ºi al regatului Prusiei.
Cererea nu este admisã.
1786-1790. Domnia lui Nicolae
Mavrogheni este privitã cu ostilitate vãditã
de marea boierime, datoritã unor
împovãrãtoare contribuþii impuse stãpânilor
de moºii, laici ºi bisericeºti.
1791. La ªvistov, în Bulgaria, se
desfãºoarã tratative de pace între imperiile
Austriac ºi Rus, pe de o parte, ºi Otoman,
pe de alta. Divanul Þãrii Româneºti
înainteazã delegaþiilor Vienei ºi Sankt-
Petersburgului un memoriu prin care
solicitã autonomia ºi neutralitatea þãrii,
alegerea domnului dintre reprezentanþii
boierimii pãmântene, libertatea comerþului
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
cu vite ºi desfiinþarea raialelor dunãrene.
Nici de astã datã, cererea nu este admisã.
1798. Domnitorul Constantin
Hangerli trece la mãsuri coercitive violente
de colectare a dãrilor: oieritul, dijmãritul,
tutunãritul, goºtinãritul (vãcãritul).
1801. Incendierea Craiove ºi prãdarea
Târgu Jiului ºi Târgului Ocna de cãtre
bandele lui Pasvan-Oglu.
1819. Înalta Poartã legifereazã cã,
tronurile Þãrilor Româneºti vor fi ocupate
prin rotaþie doar de familiile Callimachi,
ªuþu ºi Moruzi.
Aºadar, ºi din aceastã sumarã trecere
în revistã a unor evenimente, care au
marcat „secolul fanariot”, se poate lua
aminte cã erau coapte condiþiile pentru o
rãsturnare revoluþionarã a regimului poli-
tic, o rãsturnare încurajatã ºi de jocurile
geopolitice din sud-estul european. Astfel,
între 1714 ºi începutul secolului XIX între
principalii actori geopolitici ai acestui
spaþiu are loc un joc de ºah complicat,
cu rãsturnãri de situaþii neaºteptate, cele
mai multe „atacuri la rege” primindu-le
Înalta Poartã, cele mai multe victorii
dobândindu-le imperiul þãrilor în rãzboaiele
ruso-turce din 1735-1739, 1768-1774,
1878-1792 (cu participarea Austriei de
partea Rusiei), 1790-1791 ºi 1806-1812
la sfârºitul cãruia Turcia vinde Sankt-
Petersburgului Basarabia.
Spuneam cã erau coapte condiþiile
unei ridicãri revoluþionare a românilor,
Tudor Vladimirescu înþelegând cu
claritate vizionarã cã venise clipa
izbãvirii, cã, în þarã, ºi masele þãrãneºti
ºi boierimea erau sub presiune, cã îºi
aºteptau conducãtorul, iar el era, în acel
moment, „omul potrivit la locul potrivit”.
ªi de fapt, aºa a fost. A fost conducãtorul
providenþial, animat de un sincer ºi ar-
dent patriotism, care, de fapt, n-a
declanºat, sub impulsul unei clocotiri de
adrenalinã, o rãscoalã, într-o pornire
rãzbunãtoare, aproape sinucigaºã.
ªi dacã venim la manualul de
politologie, reþinând ce caracterizeazã o
revoluþie constatãm cã, Tudor
Vladimirescu ºi-a pregãtit acþiunea: a
redactat un program de luptã revoluþionarã
(Proclamaþia de la Padeº/Tismana din 23
ianuarie 1821) cu prevederi clare, ºi
tactice, ºi strategice, atragerea Bisericii
ºi a marii boierimi la miºcare, scontând
143
pe idiosincraziile ei antiotomane,
cãutându-ºi, ca vector geopolitic, un aliat
(Eteria lui Alexandru Ipsilanti, al cãrui
obiectiv era eliberarea Greciei, devenitã
paºalâc, din menghina Înaltei Porþi, dar
care-l trãdeazã ºi-l asasineazã la
Târgoviºte), organizarea unei oºtiri,
sugestiv denumit㠄Adunarea norodului”,
adicã a naþiunii.
Într-o primã fazã revoluþia
izbândeºte. Cãci, trecând Oltul ºi intrând
în Bucureºti, va fi devenit „Domnul Tu-
dor”, între lunile martie-mai fiind, de
drept, conducãtorul Þãrii Româneºti,
dând proclamaþii, legiuiri ºi expediind
memorii Sankt-Petersburgului, Vienei ºi
Istanbulului motivându-ºi justificator
rãsturnarea de regim.
Rapid, ecoul revoluþiei pandurilor va
fi trecut ºi Carpaþii în Transilvania, unde
Tudoraº/Tudoruþ, cum îl alintau românii,
era aºteptat de aceºtia ca sã i se alãture ºi
sã se elibereze de sub stãpânirea
habsburgicã. Sã amintim cã patriotul ºi
învãþatul ardelean Gheorghe Lazãr a þinut
sã facã parte din „Adunarea norodului”,
instruindu-i pe oºtenii þãrani olteni în arta
artileriei moderne.
„Revoluþia lui Tudor este începutul
unei noi epoci în dezvoltarea noastrã
politicã. Pânã la el, merseserãm, mai
bine de o sutã de ani, tot în jos; de la el
înainte, pãºim pe calea ridicãrii,
ajungând, dupã aproape altã sutã de
ani, la România de 1 decembrie 1918.
La temelia statului de astãzi stã ºi
sângele lui… ºi cu surprinzãtoarea „întoarcere de
Acþiunea condusã de Tudor – acþiune
prin proporþiile ei, prin ocuparea
teritoriului ºi a capitalei de cãtre oºtire ºi
prin programul ei, are caracterul unei
revoluþii” (Constantin C. Giurescu,
Dinu C. Giurescu – „Istoria românilor
din cele mai vechi timpuri pânã astãzi”,
Ed. Albatros, Bucureºti, 1971, p. 492; 502).
ªi chiar dacã revoluþia a fost, în cele
din urmã, învinsã, datoritã, reiterãm,
trãdãrii lui Alexandru Ipsilanti, ºi prin
neintervenþia, a Rusiei – intervenþia
fusese promisã, dar Sankt-Petersburgul
a rectractat-o apoi – împotriva Imperiului
otoman, n-a rãmas însã fãrã urmãri
politice imediate , atât în Þara
Româneascã, cât ºi în Moldova. Înalta
Poartã a înþeles cã ar pierde cele douã
144 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
principate carpato-dunãrene, pe care le
râvneau ºi Sankt-Petersburgul ºi Viena,
dacã ar mai continua sã trimitã pe
tronurile de la Bucureºti ºi Iaºi domnitori
din Fanar. Astfel cã va fi fost în acord
cu dorinþa românilor de reinstaurare a
„domniilor pãmântene” prin domnitorii
Ghiculeºti (în Þara Româneascã) ºi
Sturzeºti (în Moldova), îngãduind ºi un
debut timid de modernizare a societãþii
româneºti prin apariþia unor „fabrici” ºi
instituirea unor „adunãri obºteºti”
(parlamentarism incipient), ºi înfiinþarea
de ºcoli în toate localitãþile, iar în urma
Tratatului de pace ruso-turc de la
Adrianopol/Edirne (14 septembrie 1829),
a acordat Þãrilor Româneºti autonomie
administrativã ºi libertatea de navigaþie
pe Dunãre cu flote proprii ºi cu dreptul
de folosire a porturilor fluviale, unele
foste raiale acum redate românilor.
Bref. Dezvoltarea pe trenduri
capitaliste a Þãrilor Române începuse.
Concluzie. A susþine cã revoluþia
lui Tudor Vladimirescu cum o mai fac
unii istorici, a fost o rãscoalã, este o
regretabilã eroare de interpretare. Prin
caracterul desfãºurãrii ei a fost
naþionalã ºi, iatã un specific al tuturor
miºcãrilor noastre politico-sociale de la
revoluþia din 1821 la revoluþia din 1989,
a încercat sã se plieze cu profitabilitate
pe conjunctura geopoliticã. Aºa cum s-
a întâmplat ºi cu revoluþia de la 1848,
ºi cu revoluþionarul Rãzboi de
Independenþã eliberator din 1877-1878,
arme” de la 23 august 1944.
ªi o altã caracteristicã este aceea cã,
revoluþiile româneºti, asemenea unei voinþe
magmã tâºnind de neoprit din adâncurile
destinului ancestral, s-au produs în
momente imposibile, când nu li se mai
dãdea nicio ºansã de supravieþuire
românilor, ca ºi cum ar fi fost mistice ºanse
acordate de Divinitate ºi de Istorie.
Cu revoluþia lui Tudor Vladimirescu,
se poate spune cu îndreptãþire, a luat sfârºit
istoria veche a românilor fiind deschise
orizonturile istoriei moderne, a dãinuirii
lor în viitorime.
ªi mai putem spune cã, la români,
vladimirescianismul este, ca stare de
spirit ºi de acþiune, sensul revoluþionar al
devenirii lor naþionale în universalitate.
 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT
Honorius Moþoc
BALCANII – O CARTE DE REFERINÞÃ
PENTRU ISTORIA SECOLELOR XIX-XX
Editura Trei trebuie felicitatã pentru
iniþiativa de a traduce ºi publica o carte
foarte bine apreciatã din istoriografia
occidentalã, asupra regiunii balcanice:
„Balcanii: naþionalism, rãzboi ºi Marile
Puteri, 1804-2012” – Misha Glenny,
Bucureºti, 2020.
De la prima filã aflãm cã aceastã carte
s-a publica cu sprijinul Fund
for Central and East Euro-
pean Book Projects
Amsterdam ºi Allianz Cul-
tural Foundation Berlin. O
consistentã carte de istorie,
scrisã pe înþelesul tuturor, cu
o forþã deosebitã de evocare
a trecutului. Autorul, ca
formaþie intelectualã, este
absolvent al Universitãþii din
Bristol ºi al Universitãþii
Caroline din Praga. Se
remarcã prin reportaje
despre cãderea comunismu-
lui în anii 1989-1990, iar dupã 1990, în
calitate de corespondent BBC, relatãrile sale
din spaþiul yugoslav dau imaginea unui tânãr
cu o forþã deosebitã de evocare a
evenimentelor care marcau criza
yugoslavã. Aceastã experienþã va fi
materializatã în primele sale cãrþi ºi va sta
la baza elaborãrii mai târziu a lucrãrii pe
care o prezentãm. Elaborarea unui astfel
de studiu impune o documentare temeinicã
pe parcursul mai multor ani. Începe aceastã
cercetare la Woodrow Wilson Center for
International Scholars din Washington DC,
continuã aceastã cercetare la Royal Insti-
tute of International Affairs, în care se
bucurã de sprijinul celor mai de seamã
specialiºti în domeniu.
Încã din introducere se semnaleazã cã
ºi astãzi persistã aprecierea lumii
occidentale cã zona balcanicã este un
spaþiu privit cu neîncredere, în care
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
mentalitatea „balcanic㔠sau simplu cuvânt
„balcanic” înseamnã tendinþa oamenilor de
înºelãtorie ºi exagerare. Cât priveºte
termenul „balcanizare”, îºi pãstreazã sensul
peiorativ. Ca numeroasele cãrþi rezervate
zonei balcanice, ºi aceasta, pe baza
argumentelor geografice, istorice ºi politice
cautã sã explice componenþa teritorialã.
Cuprinde Grecia, Serbia,
Croaþia, România, Turcia,
Bulgaria, Bosnia ºi
Herþegovina, Muntenegru,
Macedonia ºi Albania.
În spaþiul public de la noi,
de la apariþia cãrþii, s-au
semnalat puncte de vedere
conform cãrora România nu
intrã în zona balcanicã. Strict
geografic, în sensul de pen-
insula Balcanicã, aºa este.
Dar, din abordarea istoricã ºi
mai ales a elementelor de
civilizaþie comune þãrilor enu-
merate, rãmânem la acceptarea încadrãrii
în zonã. Menþionãm cã sunt numeroase
elemente de istorie comunã a acestor
popoare. De ce mulþi români resping ideea
cã România face parte din lumea
balcanicã? Rãspunsul este foarte simplu.
Pentru cã imaginea acestei lumi este
defavorabilã. Porneºte de la atentatul de la
Sarajevo din 1914, care a aruncat întreaga
lume în Primul Rãzboi Mondial, cu milioane
de moþi ºi mari distrugeri materiale, iar
imaginea Yugoslaviei din anii 1990 a
accentuat aceastã percepþie. John Major,
prim-ministru al Marii Britanii, privea
evenimentele din Yugoslavia, deci din
Balcani, cu oameni cufundaþi într-o „urã
ancestralã”, incapabili sã înveþe vreo lecþie
de istorie. Cazul Croaþiei este ºi mai
concludent. O mare parte a croaþilor susþin
cã identitatea lor este exclusiv
central-europeanã ºi cultura lor este „strãinã
145
de tradiþiile balcanice”. În plan general, cei
mai mulþi intelectuali considerã cã lumea
balcanicã este mãrginitã la nord de fluviul
Dunãrea. Deci România n-ar intra, corect,
în aceastã zonã. Se impune sã recunoaºtem
cã influenþa balcanicã se întinde pânã la
Carpaþi, cu adãugirea cã în Transilvania
aceastã influenþã este nesemnificativã.
Autorul rezervã cele mai multe pagini
Serbiei. De fapt cunoaºterea directã în
perioada crizei yugoslave l-au determinat
sã ajungã la concluzia unui studiu al
întregii zone pentru a oferi conexiunile ce
stau la baza personalitãþii fiecãrui stat. Ne
oprim numai la paginile rezervate României,
la ce evenimente face referire Misha
Glenny din istoria noastrã, ce considerã
cã este demn de a fi menþionat într-o carte
dedicatã sud-estului european. Avem în
vedere în ce mãsurã punctele de vedere
ale istoricului britanic coincid sau se
apropie de istoriografia româneascã. Cum
prezentarea evenimentelor începe cu anul
1804, de la rãscoala antiotomanã a sârbilor,
se fac ºi primele referiri asupra Þãrilor
Române, în sensul de Þara Româneascã
ºi Moldova. Constatãm aceeaºi abordare
ca ºi istoriografia noastrã, în sensul cã
rivalitatea ruso-turcã din perioada
fanariotã, dar ºi dupã aceea, permit
afirmaþia: „Principatele dunãrene au jucat
un rol cheie în lupta pentru influenþã
asupra Balcanilor, purtatã de Rusia ºi
Turcia în sec. XIX”. Referitor la regimul
fanariot în þãrile române, se afirmã cã
boierimea româneascã era „invidioas㔠pe
monopolul politicã al „hospodarilor”
(domni), iar þãrãnimea îi ura pe principii
greci care erau consideraþi „cu nimic mai
buni decât turcii”.
Primul capitol rezervat Principatelor
dunãrene se intituleaz㠄Pe calea
progresului: Principatele dunãrene,
1820-1866”. Prezintã revoluþia condusã de
Tudor Vladimirescu, faptul c㠄forþa
motrice a fost ura faþã de greci”. ªi aici
apare un paradox bizar. Aceastã revoltã
înfãptuitã de români în inima Þãrii
Româneºti „a fost gânditã ºi executatã ca
primã etapã a revoluþiei greceºti”. Se
semnaleazã faptul cã idealurile revoluþiei
franceze au pãtruns în România mult mai
rapid decât în orice regiune a Imperiului
Otoman. Pune aceastã realitate pe baza
„afinitãþilor lingvistice” dintre români ºi
francezi. Fiii boierilor erau trimiºi la Paris
la studii unde îºi însuºeau ºi „cultura
politicã francezã”. Se creeazã un nou tip
146 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
de boier, mai puþin atras de zonele rurale –
boierul urban – „agent principal al
idealurilor occidentale”, ulterior piatra de
temelie a partidului liberal, la fel cum
boierul latifundiar avea sã fie susþinãtor al
conservatorilor. Animaþi de idealurile
renaºterii naþionale, boierii au pus bazele
principiului cetãþeniei comune pentru
locuitorii din Þara Româneascã ºi Moldova.
Este forma modernã a ideii de a fi român.
Autorul subliniazã faptul cã mica boierime
ºi-a asumat sarcina unirii Principatelor.
Obiectivul unitãþii naþionale a fost funda-
mental în revoluþia de la 1848, cu
menþiunea c㠄între elitele din Moldova ºi
Þara Româneascã existau divergenþe
politice mari, determinate de influenþele
intelectuale distincte ce se manifestau în
respectivele capitale, Iaºi ºi Bucureºti”.
Printre intelectualii din capitala Moldovei
prevala influenþa naþionalismului romantic
german (J. G. Herder), iar intelectualii de
la Bucureºti adoptaserã conceptul francez
de apartenenþã la o naþiune, potrivit cãruia
„ataºamentul faþã de anume culturã era
principalul criteriu de stabilitate a identitãþii
naþionale”. În continuare se confirmã faptul
cã înfrângerea Rusiei în rãzboiul Crimeii a
fost un mare noroc pentru România. Rusia
a trebuit sã renunþe la rolul sãu protector.
Boierimea, inclusiv cea conservatoare în
majoritatea ei, a înþeles sã acþioneze pentru
înfãptuirea unirii.
Realizãm faptul cã lucrãrile la care a
avut acces autorul poartã aceastã amprentã,
ideea cã boierimea este singura care a
realizat România modernã. Aceastã tezã este
diferitã de istoriografia românã din ultimele
decenii. În rest, evenimentele care au
permis alegerea lui Cuza ºi reformele
înfãptuite sunt abordate în maniera
cunoscutã din literatura româneascã.
Condiþiile aducerii în þarã a prinþului
strãin sunt foarte bine relatate în carte.
Se porneºte de la ideea cã dacã românii
doreau sã-ºi pãstreze atât independenþa
cât ºi unirea, atunci „întemeierea unei
monarhii constituþionale, condusã de un
principe strãin, era esenþialã”. La
momentul respectiv se avea în vedere
modelul Greciei, unde un experiment
similar a avut succes.
În privinþa participãrii României la
Primul Rãzboi Mondial, abordarea
autorului este asemãnãtoare cu poziþia
istoriografiei noastre. România avea ca
obiectiv înfãptuirea României Mari.
Opþiunea pentru puterile Antantei este
 justificatã de douã argumente:
„Transilvania deþine un loc mai important
în psihologia naþionalã român㔠în
comparaþie cu Basarabia; „afinitatea
culturalã cu Franþa” este al doilea argu-
ment prezentat. La acest capitol se explicã
ºi un punct de vedere asupra Pãcii de la
Bucureºti din 1913, care a însemnat
intrarea în componenþa României a sudul
Dobrogei, cunoscutã sub numele de
Cadrilater. Acest act este considerat ca un
„furt”. Anexarea Cadrilaterului nu era
altceva decât o chestiune „de interes eco-
nomic ºi strategic”. Se impune nuanþarea
acestei afirmaþii prin cã ºi în istoriografia
româneascã sunt abordãri care duc la
concluzia cã ocuparea Cadrilaterului „a fost
o eroare” (vezi Ion Bulei – O istorie a
românilor). Istoricul român susþine cã în
acest caz a funcþionat „criteriul strategic”
ºi „compensaþia pentru renunþarea la vlahii
din Macedonia bulgãreascã”.
Pentru perioada interbelicã sunt
prezentaþi regele Alexandru al Yugoslaviei,
þarul Boris al Bulgariei iar în cazul României
regele Carol II. În acest context se afirmã
c㠄în nicio altã þarã din Balcani nu exista
discrepanþa atât de vizibilã între avuþie ºi
sãrãcie, ca în România”. Despre Carol
afirmaþiile sunt numai de rãu: subminarea
marilor partide PNL ºi PNÞ, separarea
puterii executive de Parlament, acordarea
de funcþii publice importante favoriþilor sãi
º.a.m.d. în consecinþã se ajunge la
„ostilitatea poporului” faþã de Elena
Lupescu ºi anturajul sãu. O atenþie
deosebitã este acordatã miºcãrii legionare,
liderului acesteia – Corneliu Codreanu.
Acþiunile antisemite ale acestei grupãri
politice sunt prezentate în maniera existentã
în literatura istoricã din România.
Intrarea României în sfera dominaþiei
sovietice este de fapt abandonarea sa de
puterile occidentale încã înainte de
întâlnirea de la Yalta. Este menþionatã
întâlnirea dintre Stalin ºi Churchill la
Moscova, în octombrie 1944, se redã
textul conversaþiei dintre cei doi mari lideri:
„Haide sã stabilim politicile în Balcani:
armatele tale sunt în România ºi Bulgaria.
Noi avem interese, misiuni ºi agenþi în
aceste þãri. N-are rost sã ne batem cap în
cap din motive lipsite de importanþã. În
ceea ce priveºte Marea Britanie ºi Rusia,
ce ai spune dacã Moscova ar deþine 90%
din puterea deciziei din România în timp
ce noi am avea 90% din Grecia? Iar în
Yugoslavia sã ne împãrþim influenþa în mod
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
egal. [...] Problema s-a rezolvat cât ai zice
peºte” (în sensul cã Stalin a acceptat).
Pentru perioada comunistã sunt
rezervate mai multe pagini lui Gheorghe
Gheorghiu Dej ºi lui Nicolae Ceauºescu.
În construcþia unui stat „bazat pe fricã ºi
constrângere”, Dej a fost cel mai ticãlos
dintre „micii Stalini”. Stalinismul fanatic al
lui Dej a avut consecinþe grave care au
afectat, mai presus de toate, þãrãnimea. În
cazul lui Nicolae Ceauºescu se explicã în
primul rând poziþia faþã de invadarea
Cehoslovaciei în 1968. Se crease pericolul
ca România sã aibã soarta Cehoslovaciei.
Se afirmã cã în aceste condiþii SUA au lãsat
sã se înþeleagã, pe cale neoficialã, cã
NATO „avea sã porneascã la rãzboi dacã
sovieticii acþionau împotriva României”.
Dintre toate personalitãþile politice
româneºti prezente în carte, cele mai multe
pagini sunt rezervate lui Nicolae Ceauºescu,
reformelor promovate pe linie de partid ºi
de stat. Este descrisã greva minerilor din
Valea Jiului din anul 1977, întãrirea
aparatului represiv, în primul rând a
Securitãþii, care ajunsese la 24.000 de
ofiþeri activi, dar ºi „sute de mii de
informatori” care transmiteau detalii
despre activitãþile cetãþenilor „din fiecare
ungher al societãþii”. La ce folosea acest
aparat al Securitãþii? Prima mare industrie
socialistã era „producþia de dosare
personale”. Informaþiile puteau fi folosite
pentru „a le reaminti cã se aflau veºnic sub
supraveghere”. Agravarea situaþiei
economice a României în deceniul IX ºi
mai ales agravarea condiþiilor de viaþã pentru
marea masã a populaþiei anticipau revolta
generalã de la sfârºitul respectivului
deceniu. În 1982 FMI a cerul României sã
impunã mãsuri de austeritate pentru a-ºi
reeºalona datoria (13,2 mild. dolari).
Rezultatul, în anii care au urmat mãsurilor
de austeritate, au depãºit orice limite.
Foamea ºi frigul dominau întreaga þarã.
Foamea ºi frigul au continuat ºi dupã
achitarea integralã a datoriei externe.
Cartea se încheie cu prezentarea
evenimentelor din spaþiul yugoslav din
anii 1990 ºi începutul sec. XXI. Este o
carte ce meritã cititã, o carte bazatã pe
o documentare solidã, scrisã în ritm alert.
O listã bibliograficã bogatã în care am
avut surpriza plãcutã sã gãsim ºi cartea
lui Silviu Brucan – Generaþia irositã,
cãrþile lui Dennis Deletant – Despre
Ceauºescu ºi Gheorghiu Dej ºi Istoria
României de K. Hitchins.
147
 ÎN CRUCIª ªI-N CURMEZIª
PRIZONIERII ROMÂNI
ÎN ALSACIA ªI LORENA
Se pare cã în istoria niciunui popor
european nu s-a mai scris cu atâtea lacrimi
ºi sânge precum istoria românilor. La 1883,
Eminescu cugeta în acest sens: „Poporul
nostru mic este pus tocmai ca o muche de
despãrþire între furtuna ce vine din apus
pentru a întâmpina pe cea din rãsãrit.
Oricare ar fi soarta armelor, oricare
norocul rãzboiului, oricât de înþeleaptã va
fi politica micului popor, rezultatul
evenimentelor va fi totuºi stabilirea unei
preponderente politici, pururea fatalã
nouã, chiar dacã nu ne-ar ameninþa cu
nimicirea total㔠(„Timpul”, 8, nr. 1, 1
ian. 1883, p. 2). Mare sau mic, zice acelaºi
Eminescu, socotit de Iorga cel mai mare
istoric al românilor („Eminescu stãpânea
cu desãvârºire cunoºtinþa trecutului
românesc ºi era perfect iniþiat în istoria
universalã: nimeni din generaþia lui n-a
avut în acest grad instinctul adevãratului
înþeles al istoriei” (N. Iorga, Eminescu,
Iaºi, Junimea, 1981, p. 269), „ceea ce
istoria niciunui popor din lume n-a scuzat
vreodatã e laºitatea” („Timpul”, 7, nr. 9,
14 iun. 1882, p. 1).
Un astfel de eveniment istoric
marcant care sã probeze virtuþiile unui
neam a fost Primul Rãzboi Mondial.
„România nu cere în fond – spunea prim
ministrul Ion I.C. Brãtianu – decât o
restitutio in integrum [...] Pentru
viitoarea pace a Europei, pentru
stabilirea noii ordini, trebuie ca principiul
naþionalitãþilor sã triumfe pentru toate
statele europene în cauzã, inclusiv pentru
România”. Completându-l, N. Iorga scria
cu îndreptãþire: „noi n-am luat nimãnui
nimic. Suntem singurul popor din lume,
poate, cãruia nu i se poate spune cã a
luat ceva dincolo de dreptul sãu”.
La declanºarea Primului Rãzboi
Mondial, în 1914, se punea întrebarea:
România intrã în rãzboi ºi dacã da, de partea
cui? Regele Carol I, cu unele merite
incontestabile, a ºovãit sã intre în rãzboi
de partea Antantei ºi împotriva þãrii sale de
148 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Tudor Nedelcea
origini, ameninþând chiar cu retragerea de
pe tronul României. Rãspunsul, promt ºi
edificator, a venit din partea prinþesei Maria,
soþia prinþului moºtenitor Ferdinand,
viitoarea reginã a României, care s-a
pronunþat clar??? ºi l-a determinat ºi pe
soþul sãu, ºovãielnicul, rege Ferdinand, sã
intre în rãzboi, în 1916, de partea Antantei
spre a se realiza reîntregirea þãrii. De fapt,
România a intrat în marele conflict încã
din 1914: este vorba de românii din Imperiul
austro-maghiar ºi din cel þarist. Împãratul
german, Wilhelm al II-lea, a trimis generali
spre a pedepsi România, l-a trimis chiar
pe fratele regelui Ferdinand, Wilhelm de
Hohenzollern, care a ameninþat pe olteni
printr-o proclamaþie durã, din 8 noiembrie
1916: „Am venit sã pedepsim România,
nu însã pe români; sã pedepsim pe acela
care a trãdat casa, familia ºi þara ºi ºi-a
cãlcat cuvântul de onoare. Am venit sã
pedepsim ºi pe aceia care ºi-au trãdat ºi
ºi-au vândut þara”. Într-adevãr, ºi-a
pedepsit fratele (?!), lându-i titlul nobiliar
de Hohenzollern.
România a intrat în rãzboi în 1916 ºi
timp de doi ani, ea a fost teatru de rãzboi,
atrocitãþile ocupanþilor germani fiind de
neimaginat. În excelentul ºi necesarul al-
bum România în Primul Rãzboi Mondial
(1916-1919).Fotografii, documente,
brevete, ordine, decoraþii, medalii din
Colecþia Muzeului Olteniei (Craiova,
2018), cele douã autoare, Otilia Gherghe
ºi Camelia Aurelia Slabu aduc dovezi
incontestabile despre jaful, distrugerile
materiale ºi de vieþi umane, abuzurile
ocupanþilor germani în Oltenia ºi nu numai,
furturile de valori patrimoniale, astfel încât
îþi pui problema ca, iatã, conaþionalii lui
Goethe ºi Schiller, al lui Mozart ºi
Beethoven, ai lui Kant, Fiehte sau
Schopenhauer pot avea un astfel de
comportament antiuman chiar dacã faptele
s-au petrecut în timp de rãzboi.
Dar, atrocitãþile ºi compartimentul
barbar al armatei germane s-au întins ºi
 asupra bieþilor soldaþi ºi ofiþeri români, luaþi
prizonieri ºi duºi în lagãre în provinciile
Alsacia ºi Lorena, atunci în componenþa
Imperiului German. Martori oculari, presa
vremii descriu condiþiile de trai îngrozitoare,
umilitoare, subumane, îndurate de bieþii
prizonieri, comparând acest tratament cu
cel al lagãrelor naziste de peste douã decenii
ºi ceva. Revenind Franþei dupã încheierea
Primului Rãzboi Mondial, cele douã
provincii Alsacia ºi Lorena adãpostesc spre
veºnicã odihnã 2746 de soldaþi români, în
46 de locuri de înhumare: la Dieuze (947),
Haquenau (472), Saultzmatt (680), Labry
(256), Sarrebourg (224), Maubenge (80),
alte localitãþi (111).
Liga Culturalã pentru Unitatea
Românilor de Pretutindeni, înfiinþatã ºi
condusã de acad. Victor Crãciun, a
omagiat cu pioºenie pe aceºti eroi ai
neamului românesc. Împreunã cu
autoritãþile locale, cu preoþi catolici ºi
ortodocºi, s-au desfãºurat slujbe religioase.
La Dieuze, unde am participat împreunã
cu Victor Crãciun, gen. Mircea Chelaru ºi
alþi membrii ai Ligii Culturale, omagierea
s-a desfãºurat într-o sincerã pioºenie.
Împreunã cu primarul localitãþii, la catedrala
catolicã s-a desfãºurat un impresionant Te
Deum (imn creat de scriitorul patristic de
la Dunãrea de Jos, Sfântul Niceta de
Remesiana), cu participarea reprezentaþilor
tuturor corpurilor de armatã sau
jandarmerie, la monumentul din faþa
cimitirului s-au rostit cuvântãri, poezii
patriotice, s-au cântat cele douã imnuri
naþionale, iar în cimitir preoþii noºtri
ortodocºi de la Paris (coordonaþi de preotul
Constantin Târziu) au oficiat „veºnica
pomenire”. Impresionante a fost
participarea locuitorilor francezi, dar ºi a
românilor din zonã, între care ºi istoricul
Lucian Deaconu.
Am fost apostrofaþi, cu îndreptãþire ºi
indignare de istoricul francez Jean-Yves
Conrad, care ne-a reproºat cã ne-am cam
uitat eroii sau cã istoricii noºtri citeazã un
numãr mult mai mic de prizonieri români
decât în realitate. Filoromân prin fapte, Jean
-Yves Conrad a fost decorat de
preºedintele Ion Iliescu.
Recent, la Editura bucureºteanã
Tracus Arte a apãrut, în limba francezã,
cartea lui Jean Yves Conrad: Mémoriel des
3030 soldats roumains «morts pour la
France» durant la Grande Guerre. 1916-
1918 (Memorialul celor 3030 de soldaþi
români «morþi pentru Franþa» în timpul
Marelui Rãzboi 1916-1918), carte
recenzatã critic de Ion Andreiþã.
Recenzentul subliniazã meritele
incontestabile ale istoricului francez
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
(„Munca de a le cãuta, uneori mormânt
cu mormânt, ºi a le aduce la numitorul
comun al etalãrii ºi cunoaºterii publice a
fãcut-o, ca un Sisif rodnic, Jean-Yves
Conrad, în mai mulþi ani de studiu, de
cercetare în bibloteci, arhive, primãrii ºi
alte instituþii de profil, poposind, desigur,
ºi în marile campusuri omagiale. A
alcãtuit sugestive hãrþi pe zone geografice,
consemnând fiecare loc al supliciului:
adresa exactã, cãi de acces, distanþa pânã
la un centru apropiat mai cunoscut,
telefon, e-mail, orar de vizitare!”(I.
Andreiþã, Calvarul prizonierilor români în
lagãrele germane din Franþa, în rev.
„Curtea de la Argeº”, 11, nr. 1 ian. 2020,
p. 9-10).
Excelent observator al fenomenului
istoric, Ion Andreiþã sesizeazã ºi
contracareazã în excelenta revist㠔Curtea
de Argeº” (fondatã ºi condusã de acad.
Gh. Pãun ) sintagma folositã de istoricul
francez chiar în titlul cãrþii: „morþi pentru
Franþa”, neadevãr amendat cu argumente.
„Aceºti soldaþi – scrie I. Andreiþ㠖 au
murit, în primul ºi-n ultimul rând, pentru
România, þara lor, animaþi de scopul, de
idealul la care þara lor îi chema. Au luptat
ºi au cãzut prizonieri – unii pe Jiu, pe
Argeº, pe Muscele în alte locuri româneºti
de glorie ºi sacrificiu”. Citând revista
„Memoria Oltului ºi Romanaþiului”, I.
Andreiþã ne face cunoscut cã ºi în Ungaria
a fost lagãrul Ostfyosszonya, un lagãr al
groazei pentru prizonierii români cu 10.000
de prizonieri morþi aici din care 4.718 sunt
români, iar „astãzi o parte a terenului pe
care a fost amplasat lagãrul este acoperit
de pãdure” (?!) La sfârºitul Primului Rãzboi
Mondial, România a fost „grãniþuitã”, dupã
expresia exactã ºi dureroasã a acad. Al.
Surdu: „A fost o încãlcare a hotãrârilor
românilor, a unui decret-lege semnat de
regele României. Aceasta a fost
grãnituirea impusã de forþele politice
ale þãrilor aliate în aºa numita Antantã.
Acesta a fost însã abia începutul
încãlcãrilor pe care le vor face marile
puteri” (Al. Surdu, Grãniþuirea
României Mari, în Contemporanul.
Ideea europeanã”, nr. 4, 2019, citat
dupã I. Andreiþã).
Ostaºii români luaþi prizonieri în zona
Jiului sau la Predeal au îndrurat condiþii
inumane: transportaþi în vagoane de vite,
în condiþii de frig, malnutriþi ºi lipsiþi total
de cele mai elementare norme de igienã
sau asistenþã medicalã, ajunºi în Germania,
au fost internaþi în tabere de muncã,
adevãrate „lagãre ale morþii”, cum scriau
ziarele vremii. Mulþi au murit din cauza
muncii istoritoare, de frig (minus 20
149
grade), foame, în perioada ianuarie 1917
– decembrie 1918 (au murit 2.344
prizonieri din care 1.180 în Alsacia ºi
1.164 în Lorena).
Dupã încheierea rãzboiului, statul
francez a emis o lege în 1920 prin care se
stipula crearea cimitirilor militare de pe
fostul front german. La cimitirul militar din
Dieuze, inaugurat la 7 iulie 1920, sunt
îngropaþi 842 de soldaþi români în morminte
individuale ºi 105 în osuar. Aici s-a ridicat
ºi un monument de omagiere opera lui Ion
Jalea pe care stau scrise versuri din imnul
naþional român din acea vreme („Doamne
Sfinte / Ceresc Pãrinte / Susþine cu a ta
mânã / Coroana românã”) sau cele
aparþinând poetei ºi diplomatei Elena
Vãcãrescu (gonitã din Þarã spre a întrerupe
povestea de dragoste cu prinþul moºtenitor
Ferdinand): „D’ al vostru vis eroic /
ªtiindu-vã români / Dormiþi vegheaþi de
Franþa / Dormiþi soldaþi români!” Ulterior,
la 9 noiembrie 1998 a fost dezvelit încã un
monument – închinat eroilor francezi de
cãtre Jean-Pierre Masseret ºi altul realizat
de sculptorul românm Remus Botar-
Botarro (care a organizat aici ºi o expoziþie
„C. Brâncuºi”).
Ulterior, la 9 aprilie 1924, regele
Ferdinand ºi regina Maria, însoþiþi de I.Gh.
Duca, ministrul Afacerilor Externe, au
inaugurat cimitirul de la Soultzmatt (mai
vizitaserã anterior, la 9 aprilie 1922,
cimitirul). Au fost întâmpinaþi de generalul
Berthelot, fost ºef al Misiunii Militare
franceze în România, cetãþean de onoare
al României ºi membru de onoare al
Academiei Române. O statuie omagialã
pentru prizonierii români înhumaþi în
Franþa a fost executatã de Oscar Han ºi o
reprezintã pe Regina Maria (ce frumos!),
ridicatã prin grija ziaristului Pamfil ªeicaru,
iar alte trei plãci memoriale amintesc de
aceºti prizonieri care „au cunoscut
foamea, privaþiunile ºi torturile”. La
dorinþa Reginei Maria, la baza crucii
monumentale, a fost fixatã o placã din
marmorã, cu urmãtorul conþinut:„În
amintirea celor 2344 de prizonieri de
rãzboi români morþi în lagãrele germane
de internare din Alsacia ºi din Lorena în
anii 1917-1918. În amintirea alsacienilor
ºi lorenilor care i-au ajutat sã
supravieþuiasc㔠sau „Soldaþi români!
Departe de patria voastrã care voi v-aþi
jertfit, odihniþi-vã în pace, aureolaþi de
glorie, în acest pãmânt, care nu vã mai
este strãin. Maria Regina României”.
Martorii oculari mãrturiseau cã
„prizonierii români erau atât de înfometaþi
de cãtre gardieni, încât erau reduºi la
starea de schelete ºi mureau ca ºoarecii”.
150 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
De îngrijirea acestor morminte s-a
ocupat, o vreme, Comitetul pentru
Mormintele Româneºti din Alsacia ºi
Asociaþia „Le Souvenir François” în semn
de recunoºtinþã faþã de soldaþii români.
Despre aceastã asociaþie francezã,
generalul de Gaulle a comentat: „Aceasta
urmãreºte o operã admirabilã. Ea apãrã
viaþa Franþei, ocupându-se de ai sãi, care
au murit pentru ea”.
Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial,
regimul bolºevic impus în România cu
tancurile sovietice ºi de cozile de topor din
România, a ignorat memoria acestor
prizonieri români, înhumaþi în pãmânt
strãin. O parte din exilul românesc, dar mai
ales statul francez s-a ocupat de întreþinerea
ºi îngrijirea cimitirelor militare româneºti
din Alsacia ºi Lorena. O iniþiativã personalã
a avut-o scriitorul Petre Gigea, în calitate
de ambasador al României în Franþa
(1986-1989). Dupã 1990, sporadic se
depun coroane de flori la unele cimitire
militare româneºti, de Ziua Eroilor sau de
Ziua Înãlþãrii Domnului, prilej de pelerinaj
pentru unii români din Franþa ºi Germania.
Un pios omagiu trebuie sã-l aducem
istoricului militar Jean Nouzille, fost elev al
ªcolii Militare de la Saint-Cyr, membru al
Comisiei franceze de istorie militarã,
profesor la Universitatea din Strasbourg. El
a scris în 1991, reeditatã în 1997, cu prefaþa
lui D. Preda, o lucrare de referinþã: Calvarul
prizonierilor de rãzboi români în Alsacia ºi
Lorena. 1917-1918, care reuneºte
numeroase date ºi documente inedite
provenind din numeroase arhive, spre a ne
prezenta ºi nouã, românilor, adevãrul ºi
dimensiunea acestui calvar al concetãþenilor
noºtri. Acad. Mircia Dumitrescu a editat
albumul Rãzboiul cel Mare. 1914-1918.
Calvarul prizonierilor români în Alsacia ºi
Lorena ºi nordul Franþei (1997).
Acest episod (drama prizonierilor
români din Alsacia ºi Lorena), precum ºi
curajul ºi eroismul luptãtorilor români din
munþii României contra bolºevicilor
invadatori, este o temã mai puþin abordatã
în istoriografia românã postdecembristã.
Ei sunt adevãraþii martiri ºi eroi care nu
trebuie niciodatã uitaþi. Sau cum se
menþioneazã într-o broºurã de 24 p.,
Pentru neam. De ce România nu putea
urma altã cale (Iaºi, Tip. Dacia Petru
Iliescu, 1918) „sacrificiile generaþiei
actuale [a Primului Rãzboi Mondial, n.n.]
vor aºeza în chip neîndoielnic, în mijlocul
marilor prefaceri de azi, temelia definitivã
ºi neclintitã a unitãþii naþionale a
întregului neam românesc”.
Eroi au fost, sunt încã ºi vor mai fi.
Sperãm.
 MEMORII
O HOTÃRÂRE DRAMATICÃ
De la cercetare la roman istoric
8 ianuarie 1981. Când s-a apucat
Dante sã scrie amintirile, scrie Incipit vita
nova, aºa îl plagiez ºi eu în ziua în care
aºtern douã pagini din povestea mea
istoricã.
12 ianuarie 1981. Douã pagini de
dimineaþã alte trei dupã-masã. O fi bine, o
fi rãu? A doua zi mai adaug ºase pagini.
Prima verificare: fetiþa mea de 12 ani mã
pune sã-i citesc ce am scris. Mã îndeamnã
sã scriu! Personajul principal va fi Ion
Movilã, tatãl lui Eremia Movilã ºi al lui
Simion Movilã, amândoi ajunºi domni. Ion
este fiul lui Cozma. Caut în Dicþionarul
marilor dregãtori de Nicolae Stoicescu ºi
nu-l gãsesc! Se mai întâmplã ºi la case care
se bucurã de mare reputaþie. Mã chinuie
îndoielile, citesc fiicei mele care exultã ºi-mi
cere sã continui. Soþia e prudentã. O colegã
de a soþiei, merge 4 zile în Franþa, e de
acord cã acolo sunt de toate, dar e mai
bine la noi. Tovarãºul Radu Ionescu, ºef
de serviciu la arhive, a fost trimis ºi el în
Franþa. Om harnic. Lua în braþe câte 5-6
cutii pentru dosare, goale, pândea la colþ,
sã vadã când trece ºeful ºi, atunci, gâfâia
ºi opintindu-se traversa holul de la o scarã
la alta. ªi i-a reuºit. Toþi au vãzut în el un
om vrednic, care meritã sã fie avansat ca
ºef de serviciu. A fost trimis în Franþa ºi
ce a vãzut acolo l-a rãscolit profund. O
viaþã întreagã el i-a lãmurit pe oameni cum
este bine, la noi fiind cel mai bine, în timp
ce în lumea cealaltã fiind numai mizerie.
În Franþa n-a mai priceput ce se întâmplã,
s-a întors rãvãºit, nemaiînþelegând nimic.
31 ianuarie 1981. ªefii de filiale sunt
chemaþi la raportul anual. Se plâng cã au
fost desfiinþate revistele judeþene, Apulum,
Valachica, Carpica etc.
19 februarie 1981. Drãgan ajunge la
un ministru ºi-l roagã sã-mi dea drumul.
Gal, deºi acum o lunã mã îndemna sã plec,
acum, nu înþeleg ce a vrut sã spunã. A
bãlmãjit-o în aºa fel încât am avut impresia
cã trebuia sã ajungem la preºedintele þãrii
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Manole Neagoe
ca sã-i cerem un paºaport. Drãgan a reuºit
sã-ºi aducã mama în þarã. Voia sã fie între
ai ei, sã vinã colindãtorii etc. Ca sã aibã
grijã de ea la Milano, Drãgan l-a luat pe un
nepot, Giovanni, care-i spunea bãnãþeneºte,
uitã. Acum nea Costicã îi cere lui Giovanni,
sã vinã în þarã, copiii lui rãmânând în Italia.
Fata este la facultatea de drept. Nepotul
refuzã. Drãgan îl dã afarã din casã, dar
nu-l poate obliga sã se întoarcã în România.
S-a ajuns la proces, iar tatãl unei colege
de-a fiicei lui Giovanni este avocat ºi i-a
luat apãrarea. Spre nedumerirea lui nea
Costicã: nu-l poate trimite în þarã pe nepot.
De ce nu l-o fi lãsat în satul lui? Citesc
jurnalul lui Mircea Eliade. Lecturã
excelentã. Odatã, la Washington, Dali
citeºte o micã autobiografie. Îl prezintã
Eliade. La sfârºit, Dali îl îmbrãþiºeazã ºi-i
spune: „Mi-e teamã de savanþi!”. Indienii
îl invitã pe Eliade în India ca sã mai înveþe
ºi ei câte ceva de la el, aºa cum o vor face
ºi cu Al. George! La Uniunea Scriitorilor
înving dogmaticii: Geo Bogza ºi Eugen
Jebeleanu. Dan Deºliu, poetul cel mai
neinspirat, este ales ºeful secþiei de poezie.
Eugen Barbu ºi Adrian Pãunescu n-au
primit mandate ca sã participe la alegerea
consiliului uniunii. Referindu-se la episodul
cu Hector din Iliada, cântul VI, Eliade
comenteazã: deºi Hector presimte cã totul
este pierdut din pricina unui uºuratic, el îºi
va face datoria pânã la capãt. ªi, scrie
Eliade: „Mã tem ca sã nu fie la fel soarta
Europei noastre (Asia învinsã la Troia îºi
va lua revanºa). Dar eu aº vrea ca noi sã
cãdem ca Hector. Fãcându-ne datoria
noastrã împãcaþi cu conºtiinþa noastrã ºi
totuºi fãrã iluzii”. Sartre scrie filozofie cum
scrie un articol politic fãrã niciun plan, fãrã
control, ca un robinet pe care nu ºtie cum
sã-l opreascã”.
26 februarie 1981. Reuºesc sã plec
la Sibiu. Am parte de un spectacol unic.
Sunt aºezat în avion în partea din care mi
se oferã un spectacol extraordinar. Apar
Munþii Bucegi, apoi Piatra Craiului,
zburãm peste munþii Fãgãraº, se vede
151
Transilvania pânã la Mureº, dupã care se
estompeazã amãnuntele, spre rãsãrit este
Ceahlãul ºi cred cã munþii care se vãd spre
nordul Moldovei sunt munþii Rodnei. Mã
instalez la Arhive într-o camerã cu mai
multe paturi. Nu s-a fãcut foc în sobã ºi
e frig al dracului. În fine, e liniºte noaptea
ºi dorm bine. Odihnit, scot fiºe pentru nea
Costicã ºi aºtern zilnic pagini pentru ro-
man. Citesc ziarele ºi mã amuzã
comentariile noastre foarte critice la
adresa pãrþii ãleia, partea cea rea a lumii.
La noi, numai de bine! Într-o zi scriu 6
pagini ºi mã sperii niþel. Recitesc ºi-mi
zic, ori sunt paranoic ºi cred cã pot sã
scriu un roman, ori aºa se scrie, iar eu nu
ºtiam cã pot sã scriu un roman!? Care o
fi adevãrul? mã întreb ºi n-am cu cine sã
mã verific. Întâmplare tipic româneascã.
Un inginer descoperã fulmicotonul în
timpul Primului Rãzboi Mondial, este
invitat sã rãmânã în Anglia, dar omul vine
în þarã sã-ºi dea doctoratul. Îl ia cum
laude, dar vine comunismul ºi e scos pe
tuºe. Cere sã i se echivaleze doctoratul
cu unul valabil în scumpa noastrã patrie
socialistã ºi i se rãspunde dupã mulþi ani,
cam la cinci ani dupã ce murise, în care i
se aratã cã cererea i-a fost respinsã.
În România Liberã din 3 martie:
Germania se zbate în mari dificultãþi
economice ºi sociale. Comentez eu: aºa le
trebuie, naziºtii dracului! (e vorba de
Germania de Vest). În Scânteia: nici SUA
nu stã mai bine, ce este în Republica Sud
Africanã nici nu meritã sã mai pomeneºti.
Mã duc la revista „Transilvania”. Li s-a
recomandat discret sã nu se mai
pomeneascã nimic despre Goga. Nici
mãcar de Rãºinari, satul lui. Problema e
pe masa tov. Ilie Rãdulescu, ºeful Secþiei
de Propagandã a C.C., dar el nu are curajul
sã spunã nici da ºi nici nu!
5 martie 1981. Capitaliºtii când se
distreazã mor. La carnavalul de la Rio au
murit 125 de persoane! În „Scânteia”:
Pãºunile bine întreþinute ºi fertilizate – o
sursã importantã de furaje. Pânã acum
þãranii habar nu aveau ce sã facã cu
pãºunile.
6 martie 1981. „Scânteia”: „În primã
urgenþã, semãnatul culturilor din prima
epocã”. Ai dracului, tâmpiþi mai sunt ºi
þãranii ãºtia!! În Ghana e bine, la fel în
Nicaragua, în Grecia douã cutremure de
peste 6 grade. Se apropie cutremurul de
bariera Focºanilor! Apare Dragostea ºi
revoluþia de Dinu Sãraru. Bun romanul,
dar pagina cea mai frumoasã este aceea
cu înmormântarea lui Ghiþã Praz. Când se
întoarce la þãrãniile lui, Sãraru este
magistral. Apar ºi „Elegiile” lui Ion
152 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Gheorghe. Mare curajul, justificat de pe
poziþia membrului de partid responsabil!
Cea mai tare recomandare din ziare: Dacã
nu mãnânci, nu faci cancer! Merge bine
în Burundi, Angola, Republica Zimbabwe,
Siria ºi Mongolia. Vai de capitalismul
muribund! Cu ani în urmã, cuprinºi de
entuziasmul motorizãrii agriculturii, am
tãiat caii ºi am hrãnit cu ei câinii. „Flacãra”
din 10 martie, are pe prima paginã o cãruþã
cu paie ºi doi þãrani ºi legenda „Þãranii,
oamenii eternitãþii noastre, mereu la cârma
vechilor corãbii”. Nostalgii câmpeneºti.
Ziua femeii, cu merite pentru
edificarea societãþii multilaterale
dezvoltate. În schimb, în lumea
capitalistã: „Condiþia femeii sub semnul
unor flagrante inegalitãþi ºi discriminãri”
Paul Anghel, autorul unui roman fluviu
de 10 volume, declarã cã va fi luat în
seamã de istorici, de geografi care-i vor
gãsi greºeli multe ºi inadmisibile, dar faþã
de aceºti specialiºti, criticii, n-au nicio
specialitate. Cred în istoria literaturii.
Condurachi este intervievat pentru
premiul Herder, ºi afirmã cã istorie medie
s-a fãcut la noi, ºi-i enumerã pe ªt.ªt.,
pe A. Oþetea ºi Ion Nestor, în schimb
nu sunt pomeniþi Dinu Giurescu sau
ªtefan Pascu. Este tãmâiatã numai gaºca
lui ªt.ªt. Care va avea grijã de fiica lui.
Când m-am apucat sã scriu romanul mi-
am pus problema limbii folosite de la
Malu Mare, de lângã Craiova ºi pânã la
Hudeºti, de pe lângã Botoºani, cale lungã.
Îmi zic sã citesc pe Sadoveanu, poate
învãþ câte ceva de la el. Nimic! Merg la
Istoria literaturii a lui Cãlinescu ºi aflu
cã Sadoveanu ºi-a construit un
vocabular al lui, special. Niþel cam mult
descumpãnit, ca sã zicem aºa, am pornit
la drum, încercând sã evit neologismele!
11 martie 1981. Mã duc la revista
„Transilvania” unde stau de vorbã cu
Mircea Ivãnescu, poetul bucureºtean. Nu
mai bea pânã la 6 mai. Aºa s-a jurat faþã
de soþie, ºi se þine de cuvânt. Ajunsese sã
bea câte un kil ºi jumãtate de votcã pe zi.
A doua zi nu ºtia ce a fãcut. Se scula la
douã noaptea cu luciditatea de beþiv ºi
pânã dimineaþa turna 8-10 poezii, dintre
care 5 sau 6 erau foarte bune. Acum cã
nu mai bea, scrie, dar poeziile se vede cã
sunt lucrate, cãznite. Cei care ne-au
detestat ºi au dorit sã ne desfiinþeze, cã
nu aveam nimic deosebit ca neam, ºi-au
îndreptat atacurile împotriva satului.
Nimeni nu ne-a putut clinti din loc datoritã
rãdãcinilor împlântate adânc în pãmântul
acestei þãri, iar aceste rãdãcini tãcute ºi
umile n-au fost altceva decât þãrãnimea
noastrã. Acum se fac eforturi pentru a
 desfiinþa aceste rãdãcini, culmea, de cãtre
unul care s-a nãscut la sat. Þãranii au fost
desþãrãniþi prin luarea pãmântului ºi
transformaþi într-o masã amorfã de
oameni care nu mai au conºtiinþã de þãrani
ºi nici de orãºeni. Cei care au continuat
aceastã operã au fost, iarãºi, culmea,
þãrãniºtii în frunte cu Coposu, „Seniorul”
care n-a vãzut altceva decât puterea, pe
motiv cã þãrãniºtii au câºtigat alegerile
din 1946! Parcã-l vãd pe senatorul
þãrãnist de Zalãu, cum bãtea cu pumnul
în masã, la parlament, ºi striga: „Sã se
de-a pãmântul înapoi, aºa cum a fost”.
S-a dat, dar numai pãmântul nu ºi
uneltele, vitele, aºa cã prin desfiinþarea
industriei, foºtii þãrani au trebuit sã se
întoarcã în sat. S-au uitat la pãmânt, dar
nu aveau cu ce sã-l lucreze. Era mai rãu
ca în neolitic. ªi, atunci, ºi-au luat lumea
în cap ºi aproape 4 milioane de oameni
au pãrãsit þara ca sã câºtige o pâine.
Iliescu a avut multe pãcate, dar a avut ºi
un mare merit: a propus sã se restituie
pãmântul dar cea mai mare parte sã
rãmânã în întovãrãºire, ca sã poatã folosi
tractoarele ºi maºinile de la colectivã. Au
þipat þãrãniºtii ºi alþi nechemaþi cã iar vine
comunismul cu colectivizarea! Vecini de-ai
noºtri au fãcut ce gândea ºi Iliescu, ºi
oamenii lor nu ºi-au pãrãsit pãmânturile
ºi þara. La noi numai în unele locuri
oamenii n-au desfiinþat modul de a lucra
pãmântul ca pânã atunci, deosebirea
fundamentalã fiind aceea cã fiecare þãran
primea produsele în funcþie de cât
pãmânt avea fiecare. ªt.ªt. pretinde cã
toate cãrþile de istorie sã primeascã avizul
Institutului pentru publicare. Mircea
Muºat, de la Secþia de Propagandã, spune
cã numai lucrãrile de istorie medie vor
avea regimul pretins de ªt.ªt. devine clar
cã nu mai pot publica o carte de istorie,
voi fi blocat de cei de la Institut. Lucrasem
la Arhive o lucrare despre poziþia
internaþionalã a Þãrilor Române în secolul
al XVI-lea. Am primit douã referate de la
Institut, distrugãtoare, unul semnat de Lazea
Emil, autor a trei articole despre viticultura
din Transilvania, altul despre pescuit ºi un al
treilea despre pomiculturã pânã la începutul
secolului al XIV-lea. Fãcuse studiile în URSS
de unde a venit pricopsit cu o rusoaicã ºi,
pentru cã nu deranja pe nimeni, ªt.ªt. l-a
considerat un stâlp al Institutului din moment
ce fãcea referate la cerere. Al doilea referat
l-a fãcut Cernovodeanu, otrãvit, m-am
gândit sã fac un contrareferat în care sã
arãt cât de ticãloase erau referatele lor,
dar m-am rãzgândit. Însemna o pierdere
de timp inutilã, pentru cã n-aº fi izbutit sã
fac nimic.
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Ca sã public o carte de istorie
medievalã, ar fi trebuit sã ajung iarãºi la
ºeful Secþiei de propagandã a C.C. ºi nu
ºtiam dacã voi mai întâlni înþelegerea lui
Burticã. ªi, atunci, m-am gândit cã singura
soluþie e sã ocolesc Institutul. Am discutat
cu nea Lisandru, acum mare la Editura Ion
Creangã, sã fac o istorie pentru tineret,
care nu necesita referat de la Institut. Am
scris Pagini legendare din istoria poporului
român, carte care a apãrut în luna mai
1981. Soþia m-a descurajat, a fost de
pãrere sã rãmân pe terenul cãrþilor de istorie
serioase, numai cã asta ar fi însemnat sã
nu mai public nimic. Primirea cãrþii mele a
fost foarte bunã. În curte, la Academie,
m-am întâlnit cu Marina Lupaº, specialistã
în filologie clasicã, un adevãrat ºoarece de
bibliotecã, cu ochelari, serioasã, îmi
impunea atitudinea ei ºtiinþificã, aºa cum
ziceam eu, ca sã o audã acum spunând:
„Þi-am cumpãrat cartea!”. „Dar e pentru
copii” zic eu. „Nu-i nimic, îmi rãspunde
ea. Avem ºi noi nepoþi!”. Întâlnind-o în
troleibuz pe Mioara Georgescu, cercetãtor
la Institutul istorie militarã, îmi prezintã o
tânãrã frumoasã, fiica ei, care la auzul
numelui meu, îmi spune cã volumul meu
este „cartea ei de cãpãtâi”. Considera
partida câºtigatã, efortul de a scrie într-un
stil deosebit, de cel din cãrþile anterioare,
mi-a reuºit!
Urma acum romanul. Soþia considera
cã m-am compromis destul în istoria
pentru copii, acum ce va urma? Eu am
þinut totuºi sã scriu, ce va ieºi o sã spunã
cititorii obiºnuiþi ºi nu „ºtiinþificii”, vorba
lui Hasdeu.
Luna aprilie 1981. Nea Nicu vede
niºte oameni lucrând la vie ºi le dã sfaturi
preþioase. Vor trebui sã strângã rândurile
ca sã fie cultivatã mai multã viþã, producþia
va fi mai mare putem sã îngustãm tractorul
pe care-l folosim dar pãmântul, ºtiþi bine,
nu-l putem lãrgi!! La televizor, spune un
târgar, care o fi vãzut o vacã din tren, cã
revoluþia agrarã înseamnã sã nu mai iei
viþelul de la vacã cum îl naºte, sã-l lãsãm
sã sugã, pentru cã altfel o pãcãlim pe vacã,
ºi dã lapte mai mult. Câtã înþelepciune!
Când eram mici, eram chemaþi de vecini
sã mâncãm colastrã de la vaca tânãrã, care
fãta primul pui. Iar colastra s-a dovedit
foarte necesarã pentru noul nãscut. Filip a
fost bãgat de securitate în buzunarul lui
nea Costicã cu scopul de a-i înlãtura pe
toþi fugiþii români care s-au aciuiat pe
lângã, sã-l atragã de partea noastrã în aºa
fel încât averea lui sã fie adusã în þarã.
Securitatea ºi-a gãsit omul. Nu avea
sentimente de milã. Drãgan scotea o
revistuicã, „Buletin European” ºi la editarea
153
acesteia lucra unul dintre ai noºtri, care
rãmãsese în strãinãtate dupã 1945. Filip a
luat un Buletin l-a bãtut în trei zile la maºinã
ºi i-a arãtat lui Drãgan cât de repede se
poate face treaba ºi câtã economie se face,
dacã îl înlãturã pe românul care-l editase
pânã atunci. ªi, Drãgan l-a lãsat pe drumuri
pe românaºul nostru. Aºa a procedat ºi cu
colaboratorii italieni, funcþionari la afacerile
lui Drãgan cu gazele. Ultimul pe care l-a
îndepãrtat a fost profesorul Stati Sorin, un
savant clasicist de seamã. Sorin avea o
catedrã la o facultate din Padova, dar ºi la
o facultate din Germania. Fãcea naveta iar
în zilele libere lucra pentru Fundaþia
Drãgan. Nu mi-am imaginat cã aºa o sã
procedeze ºi cu mine. El m-a recomandat,
cu el am lucrat. S-o fi temut cã fac rãdãcini
în strãinãtate ºi auzind cã am demisionat,
cã nu mai lucrez nicãieri, s-o fi gândit cã
vreau sã rãmân pe lângã Drãgan? Dupã
tipic, mi-a trimis o scrisoare stupidã.
Controlatã de Ileana, soþia lui, aceasta a
ºters cea mai urâtã ofensã. M-a acuzat cã
n-am fãcut nimic de la începutul anului.
Nu avea cum sã ºtie el ce am fãcut pânã la
4 mai 1981, eu scosesem fiºe pentru
urmãtorul volum proiectat cu Drãgan. Îmi
aminteºte cã ei, adicã el ºi Drãgan, fac
proiecte, organizeazã materiale, iar eu
profit de munca lor ca sã trag pisica de
coadã. Plecând cineva la Milano, i-am scris
o scrisoare în care îi arãtam cã fãrã mine
ei n-ar fi putut face nimic, nefiind istorici.
L-am beºtelit ºi i-am spus cã stã la pândã
ca dulãul ºi îºi rumegã satisfacþiile ca un
cãlãu, victima neavând cum sã riposteze.
23 mai 1981. Gal semneazã o hârtie
prin care aratã cã Pagini legendare n-a fost
scrisã în plan (cartea!). Aºa cã pot lua banii
ce mi se cuvin.
10 iunie 1981. Ultima zi în care mã
duc la Arhive. Vorba românului imparþial:
Cu Dumnezeu înainte! Scot, harnic, fiºe
pentru nea Costicã ºi scriu la roman. Fetiþa
tatii trece pe lângã mine, se opreºte,
aterizeazã pe pat, ºi mã pune sã-i citesc ce
am mai scris. Este încântatã, iar eu, dând
în mintea copiilor, o cred pe cuvânt.
Mircea Eliade: „Romanul trebuie sã
«povesteascã» ceva, pentru cã naraþiunea
(adicã invenþia literarã) îmbogãþeºte lumea,
nici mai mult nici mai puþin ca istoria,
bineînþeles cã pe alt plan”. E un îndemn sã
scriu ºi istorie dar ºi un roman.
17 august 1981. În mesajul cãtre
scriitori, ºeful le recomandã sã se încadreze
fiecare în câmpul muncii! ªi cãrþile cine sã
le scrie? Adunare la scriitori: nu-i pomenesc
numele, deºi este farul, nu? Autoritãþile
insinueazã cã existenþa scriitorilor este
garantatã de clasa muncitoare ºi de partid.
154 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Þoiu demonstreazã, cu hârtia în faþã, cã toate
acþiunile Uniunii Scriitorilor, salariile, pensiile,
drepturile de autor, au fost plãtite din banii
Uniunii, care a mai vãrsat ºi statului trei
milioane, ca beneficiu. Uniunea fiind una
dintre puþinele instituþii româneºti care aduce
venituri. Radu Teodoru crede cã s-ar câºtiga
ºi mai mulþi bani dacã s-ar tipãri cãrþile în
tiraje corespunzãtoare! Cu tiraje mici ºi cãrþi
vândute pe sub masã nu se poate face, însã,
mare lucru. Odatã, Romul Munteanu,
directorul editurii Univers, care scoate
romanele secolului nostru (XX), cere sã i se
dea voie sã publice cãrþile în tirajele pe care
le înghite piaþa, ºi cu banii câºtigaþi el va
susþine financiar o întreprindere. Sacrilegiu!
Se continuã competiþia dintre SUA ºi URSS.
Le Monde, scrie cã ruºii le vor lua înainte
americanilor, ceea ce înseamnã cã
previziunile vãrului Nichita se împlinesc.
Presa comunitarã îi prezintã pe americani
ca pe niºte canibali. Se vorbeºte de
capitalismul muribund care pârâie, trosneºte
din toate încheieturile, se aflã pe marginea
prãpastiei ºi e nevoie doar de un brânci ca
sã se prãbuºeascã, la lada de gunoi a istoriei,
vorba ucraineanului Nichita. Se vorbeºte de
imperiul rãului, anti-social, antiuman în care
omul este total dispreþuit ºi crunt exploatat.
Nouã, în schimb, ni se explicã, ehei, cât de
bine o ducem, încã prea bine. E adevãrat
cã în RDG s-a introdus raþionalizarea
alimentelor, dar asta din pricina Poloniei care
trebuie sã fie ajutatã. Rãu de ceilalþi, ºomaj,
îngheþarea salariilor, austeritate (în Suedia!),
negri mor de foame ºi cer împãrþirea
bucatelor. Iad într-o parte, raiul spre noi.
Moscova este oraºul luminã, de acolo ne vin
ºi nouã câteva raze. Ruºii invadeazã
Afganistanul, preºedintele Americii, Jimmy
Carter umblã cu Biblia sub braþ, dã dovadã
de duhul blândeþii, ºi-i îndeamnã ºi pe ruºi s-
o facã ºi ei. Ruºii insultã, apuseanul rabdã,
sunt timizi, nu voiesc sã se complice,
dimpotrivã, sunt concilianþi, ºi pentru cã
presa comunistã e cu ochii pe ei, iar în Franþa
ºi Italia comuniºtii sunt foarte puternici. Aºa
cã suportã cu stoicism insultele proferate de
niºte primitivi. Au loc alegeri în SUA ºi, în
locul unui militar sau diplomat de profesie,
este ales un actor. Înalt, frumos, bun pentru
filmele western cum le zic eu. Ce sã faci cu
un cow-boy? El ºtie sã scoatã ºi sã tragã cu
pistolul în niºte biete piei roºii. Ruºii se
bucurã ºi sunt convinºi cã lumea este a lor.
Dar cow-boyul, rãmâne tot un cowboy.
Când tovarãºii de la Kremlin îl fac un
exploatator care suge sângele poporului, ca
un veritabil cowboy, Reagan scotea pistolul
ºi trage la þintã, fãrã prea multe complexe.
Îi acuzã el pe ruºi cã sunt imperialiºtii de pe
glob, vezi Afganistanul.
 MUZEE
CASA ROMANÞEI DIN TÂRGOVIªTE –
PREZENTARE ªI ORGANIZARE MUZEALÃ
Realizarea la Târgoviºte a „Casei
Romanþei” – spaþiu muzeal unic în România
– de cãtre Centrul Cultural pentru
UNESCO „Cetatea Romanþei” Târgoviºte,
sub patronajul Federaþiei Asociaþiilor,
Centrelor ºi Cluburilor pentru UNESCO din
Europa ºi America de Nord (FEACU),
constituie unul dintre cele mai remarcabile
argumente cu care promovãm, pe plan
naþional ºi internaþional, Romanþa ca gen
muzical de patrimoniu al culturii naþionale,
pentru includerea ei în Lista Reprezentativã
UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial
al Umanitãþii.
Ideea înfiinþãrii la Târgoviºte a Casei
Romanþei aparþine fondatorului ºi
preºedintelui Centrului Cultural pentru
UNESCO „Cetatea Romanþei” Târgoviºte,
Teodor Vasiliu, doctor în istorie, autor al
monografiei „Istoria Crizantemei de aur”,
pasionat cercetãtor al genului ºi al
fenomenului muzical de la Târgoviºte ºi
deþinãtor al unei impresionante colecþii
personale în domeniul Romanþei ºi al
Festivalului „Crizantema de aur”. Prin acest
demers muzeal, publicul are posibilitatea
sã intre în lumea fascinantã a Romanþei pe
care au slujit-o mari compozitori, interpreþi,
actori ºi personalitãþi remarcabile ale culturii
naþionale, precum ºi artiºti valoroºi ai
scenei internaþionale.
Imobilul din Bulevardul Regele Carol I,
nr. 3, în care a fost realizatã ºi inauguratã
„Casa Romanþei” din Târgoviºte la data de
18 octombrie 2017, are el însuºi valoare de
patrimoniu. Aparþine Consiliului Judeþean
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
Andrei Vasiliu
Dâmboviþa ºi a fost acordat în comodat
Centrului Cultural pentru UNESCO „Cetatea
Romanþei” Târgoviºte, în anul 2017, cu
scopul înfiinþãrii ºi acreditãrii Casei Romanþei
ca Muzeu al Romanþei, având în vedere
interesul public major, manifestat ºi în
cadrul întâlnirilor oficiale cu delegaþii ale
reprezentanþilor Comisiei Naþionale a
României pentru UNESCO ºi ai FEACU. În
luna august 2019, imobilul a fost
transmis în administrarea Complexului
Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”
Târgoviºte, cu scopul înfiinþãrii
Muzeului „Casa Romanþei”. Alegerea
imobilului a fost justificatã ºi din punct de
vedere istoric, având în vedere cã în aceastã
clãdire a fost semnat, în anul 1968, actul
de naºtere al Festivalului Naþional de
Romanþe “Crizantema de Aur”, cel mai
mare eveniment muzical naþional din
România dedicat Romanþei, care a oferit
Municipiului Târgoviºte un bine meritat
statut cultural de Capitalã a Romanþei.
Angajamentele publice exprimate de
autoritãþile locale în anul 2017 cu ocazia
ediþiei jubiliare a 50-a a Festivalului Naþional
de Romanþe „Crizantema de aur” ºi în
cadrul întâlnirilor oficiale, inclusiv cele cu
Preºedintele de onoare al Federaþiei
Mondiale a Asociaþiilor, Centrelor ºi
Cluburilor pentru UNESCO, dl. George
Christophides, exprimã întreaga susþinere
faþã de acest mare proiect cultural apreciat
la superlativ de toate personalitãþile
naþionale ºi internaþionale care au onorat
evenimentul de inaugurare a „Casei
Romanþei” din Târgoviºte.
155

De asemenea, patronajul acordat Casei
Romanþei de cãtre Federaþia Asociaþiilor,
Centrelor ºi Cluburilor pentru UNESCO
din Europa ºi America de Nord reprezintã
o expresie ºi o garanþie a interesului ma-
jor pe care distinºii reprezentanþi ai
UNESCO îl acordã realizãrii la
Târgoviºte a Muzeului Romanþei, în
spaþiul actual. Acesta este un obiectiv de
mare însemnãtate în cadrul demersului
oficial pe care Centrul Cultural pentru
UNESCO “Cetatea Romanþei” Târgoviºte
l-a iniþiat la Ministerul Culturii ºi Identitãþii
Naþionale, împreunã cu Primãria ºi
Consiliul Local Târgoviºte ºi Comisia
Naþionalã a României pentru UNESCO, în
vederea includerii Romanþei în Lista
Reprezentativã UNESCO a Patrimoniului
Cultural Imaterial al Umanitãþii.
Proiectul „Casa Romanþei – direcþia artisticã a Festivalului Naþional de
ambasadã a culturii la Târgoviºte”
Centrul Cultural pentru UNESCO
„Cetatea Romanþei” Târgoviºte ºi Federaþia
Asociaþiilor, Centrelor ºi Cluburilor pentru
UNESCO din Europa ºi America de Nord
(FEACU) au iniþiat în ianuarie 2018
proiectul „Casa Romanþei – ambasadã
a culturii la Târgoviºte”.
Proiectul este dedicat promovãrii
patrimoniului material ºi imaterial al
judeþului Dâmboviþa, al evenimentelor ºi
obiectivelor de mare interes cultural,
religios, ºtiinþific ºi turistic din aceastã zonã
istoricã a României ºi este menit sã
contribuie la promovarea tezaurului cul-
tural-istoric al judeþului Dâmboviþa.
La „Casa Romanþei” din Târgoviºte
se organizeazã periodic, în parteneriat cu
numeroase instituþii publice, evenimente
cultural-artistice, educative, ºtiinþifice
menite sã înnobileze statutul cultural ºi istoric
al municipiului Târgoviºte ºi al judeþului
Dâmboviþa ºi sã contribuie la identificarea
de noi oportunitãþi pentru promovarea în
þarã ºi în strãinãtate a patrimoniului cultural
din aceastã zonã a României.
În acest scop, Centrul Cultural pentru
UNESCO „Cetatea Romanþei” Târgoviºte
colaboreazã cu Primãria ºi Consiliul Local
Târgoviºte, Consiliul Judeþean Dâmboviþa,
156 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Instituþia Prefectului judeþului Dâmboviþa ºi
a încheiat parteneriate cu Complexul
Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”
Târgoviºte, Arhiepiscopia Târgoviºtei,
Universitatea „Valahia” din Târgoviºte,
Inspectoratul ªcolar Judeþean Dâmboviþa,
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, Uniunea
Ziariºtilor Profesioniºti din România – filiala
„Ion Heliade Rãdulescu” din Dâmboviþa,
Asociaþia Cultul Eroilor Regina Maria – filiala
Dâmboviþa, Garnizoana Târgoviºte,
Televiziunea Columna ºi cotidianul „Jurnal
de Dâmboviþa”.
Prin acest proiect de larg interes pub-
lic, Centrul Cultural pentru UNESCO
„Cetatea Romanþei” Târgoviºte ºi-a propus
sã promoveze Romanþa pe plan naþional ºi
internaþional. Considerãm cã este ºi de
datoria noastrã sã onorãm aceastã
moºtenire excepþionalã pe care o au
municipiul Târgoviºte ºi judeþul Dâmboviþa
ca organizatori ai Festivalului Naþional
„Crizantema de aur” ºi ca urmare a slujirii
neîntrerupte la Târgoviºte, timp de 50 de
ani, a Romanþei – ca gen muzical de
patrimoniu al culturii naþionale.
Centrul Cultural pentru UNESCO
„Cetatea Romanþei” Târgoviºte asigurã
Romanþe „Crizantema de aur”, începând
din anul 2016, ºi organizeazã evenimentele
asociate Festivalului, pe plan naþional ºi
internaþional.
Organizarea muzealã a „Casei
Romanþei”
Casa Romanþei din Târgoviºte se
deschide cu „Sala vocilor de aur”, dedicatã
corifeilor romanþei ºi marilor voci ale scenei
româneºti ºi internaþionale care au slujit
Romanþa ºi Festivalul Naþional „Crizantema
de aur”, prin activitatea lor concertisticã ºi
discograficã. Vizitatorii pot admira încã de
la intrare panourile cu fotografii ale vedetelor
muzicii populare, muzicii clasice ºi muzicii
uºoare din România, alãturi de cele al
interpreþilor din strãinãtate care au fost
prezenþi în recital la Festivalul Naþional
„Crizantema de aur”. Vitrinele sunt dedicate

partiturilor vechi, documentelor inedite,
fotografiilor din festival, discurilor vechi ºi
noi de romanþe, precum ºi altor materiale
din colecþii particulare.
„Sala compozitorilor” cuprinde
documente inedite, fotografii ºi partituri
vechi care reprezintã o mãrturie istoricã
elocventã a preocupãrii pentru creaþia de
romanþe pe care au avut-o generaþii de mari
compozitori români, peste 250, mari dirijori
ºi muzicologi care au contribuit
semnificativ la evoluþia acestui gen
muzical, la înnobilarea lui muzicalã ºi
poeticã, precum ºi la slujirea lui timp de
50 de ani pe scena Festivalului Naþional de
Romanþe „Crizantema de aur”. Tot în
aceastã salã, vizitatorii pot admira
numeroase partituri manuscris de romanþã,
prezentate în concursurile de Creaþie ale
Festivalului „Crizantema de aur”, caiete cu
versuri de romanþe din perioada interbelicã,
culegeri de romanþe editate în ultimii 50 de
ani la Editura Muzicalã a Uniunii
Compozitorilor ºi Muzicologilor din
România, precum ºi culegeri muzicale
editate de compozitori români. Alte lucrãri
foarte valoroase sunt: monografia „Istoria
Crizantemei de aur”, culegerea muzicalã
„100 de romanþe lansate la Crizantema de
aur”, realizate de Teodor Vasiliu ºi,
respectiv, de Alina Mavrodin Vasiliu – di-
rector artistic al Festivalului Naþional de
Romanþe „Crizantema de aur”.
Tot „Sala compozitorilor” gãzduieºte
ºi o foarte veche partiturã olografã de
romanþã a celebrului compozitor Ciprian
Porumbescu, facsimil dupã partitura
originalã aflatã în arhiva Uniunii
Compozitorilor ºi Muzicologilor din
România, precum ºi planºa intitulatã
„Romanþa imnului naþional”, care cuprinde
partiturile, versurile ºi alte documente
istorice care probeazã faptul cã romanþa
compusã în anul 1836 de Anton Pann, „Din
sânul maicei mele”, pe versurile poetului
Grigore Alexandrescu, târgoviºtean la
origini, se aflã în geneza Imnului de stat al
României, „Deºteaptã-te, române!”, ale cãrui
versuri au fost semnate de Andrei Mureºanu.
„Sala Trofeelor” ºi „Sala actorilor ºi
prezentatorilor” cuprind fotografiile
câºtigãtorilor Trofeului „Crizantema de aur”
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
ºi pe cele ale Premiului I al festivalului,
începând cu anul 1968, precum ºi fotografii
ale celor peste 70 de mari actori ºi prezentatori
de televiziune care au prezentat ºi au susþinut
recitaluri la „Crizantema de aur”. De
asemenea, aici se mai gãsesc fotografii inedite
din concerte, discuri, materiale documentare
din colecþiile lor particulare, premii, trofee ºi
distincþii din istoria festivalului, toate
programele de salã din cele 50 de ediþii, afiºe,
precum ºi multe documente inedite aparþinând
realizatorilor de televiziune, de radio ºi
jurnaliºtilor din presa scrisã care au contribuit
la difuzarea ºi promovarea Romanþei ºi a
Festivalului Naþional „Crizantema de aur”,
astfel încât Romanþa sã ajungã la marele pub-
lic din România ºi din strãinãtate.
Vizitatorii mai pot admira la „Casa
Romanþei” instrumente muzicale vechi, þinute
vestimentare de concert ºi alte articole
personale donate de compozitori, dirijori ºi
interpreþi de romanþe ºi de urmaºi ai acestora.
Sala studio „Crizantema de aur” este
destinatã organizãrii evenimentelor culturale
în cadrul programului „Casa Romanþei –
ambasadã a culturii la Târgoviºte” ºi are în
dotare pianul de concert al Festivalului
„Crizantema de aur”, care a supravieþuit
miraculos incendiului care a distrus, în anul
1986, sala de spectacole a Casei de Culturã
a Sindicatelor din Târgoviºte, în care se
organiza anual festivalul.
„Casa Romanþei” din Târgoviºte este,
în egalã mãsurã, ºi un spaþiu în care
vizitatorii pot viziona înregistrãri video din
Festivalul Naþional „Crizantema de aur”,
intrând astfel în fascinanta lume a
patrimoniului cultural imaterial românesc în
care Romanþa a dãruit României Imnul de
Stat ºi uneºte, de peste 250 de ani, marile
spirite ale naþiunii române în concertul
sublim al umanitãþii, dedicat pãstrãrii
identitãþii culturale ºi salvgardãrii valorilor
de patrimoniu cultural material ºi imaterial.
Imobilul mai conþine ºi alte sãli speciale
pentru audiþii muzicale, repetiþii pentru
evenimente, protocol, spaþii expoziþionale,
precum ºi un birou pentru cercetarea,
conservarea ºi restaurarea patrimoniului
romanþei.
Centrul Cultural pentru UNESCO
„Cetatea Romanþei” Târgoviºte doreºte ca
evenimentele organizate în spaþiul muzeal
„Casa Romanþei”, precum ºi activitãþile
artistice realizate în cadrul Festivalului
Naþional de Romanþe „Crizantema de aur”,
desfãºurate sub patronajul CNR UNESCO
ºi al FEACU, sã determine o schimbare
majorã de mentalitate ºi de percepþie cu
privire la Romanþã ºi sã creeze o nouã atitudine
pe plan naþional ºi internaþional faþã de acest
gen muzical de patrimoniu al culturii naþionale.
157
 A ªAPTEA ARTÃ
Cristina Dinu Alexandru
AFTER LIFE SAU CUM SÃ RÃMÂI
ÎN VIAÞÃ ÎN FAÞA... VIEÞII
Închipuiþi-vã cã sunteþi un om fericit,
vesel de felul dumneavoastrã, plin de glume
ºi de poante, ironic cu alþii, dar mai ales cu
sine. Sunteþi jurnalist (ca în cazul serialului)
sau aveþi, oricum, o meserie care vã place.
Locuiþi într-o localitate liniºtitã, aveþi o
familie frumoasã, însã cel mai important o
soþie extraordinarã. ªtie de glumã, gustã
farsele dumneavoastrã chiar ºi atunci când
i se întâmplã ei ºi mai ales atunci când sunt
total nesãrate, vã susþine în
tot ºi toate, toatã lumea o
iubeºte, iar pentru
dumneavoastrã este sensul
vieþii. Nu este doar partenerul
de viaþã, este parte din
dumneavoastrã.
ªi într-o zi aflaþi cã soþia
are cancer ºi va muri. ªi
sunteþi tineri amândoi!
ªi dupã ceva timp ea
moare. ªi nu mai vedeþi în faþa
ochilor niciun viitor, niciun
„after life” (n.r dupã viaþã).
ªi când jumãtate din tine
moare, ce-þi mai rãmâne? Sã
mori ºi tu!
After Life îl prezintã pe Tony Johnson,
jurnalist la Tambury Gazette din Tambury,
care îºi pierde soþia din cauza unui cancer de
sân. ªi care nu mai vede niciun motiv pentru
a-ºi continua viaþa, deci devine depresiv ºi
cu risc suicidal.
Totuºi, în viaþa lui Tony, existã Brandy,
un ciobãnesc german, cãþeluºa familiei, care
rãmâne în grija lui Tony ºi care îl salveazã de
nenumãrate ori de la suicid. Chiar Tony
recunoaºte, la un moment dat, spunându-i
lui Brandy c㠄dacã te-ai fi putut hrãni singurã,
acum eram mort”. Brandy simte disperarea
stãpânului sãu ºi face tot posibilul sã-l scoatã
din starea depresivã. Îi aduce jucãrii, vrea
afarã, cere de mâncare, se urcã pe canapea
pentru a se iubi cu stãpânul.
Tony are o viaþã monotonã acum.
Dimineaþã de dimineaþã revede videoclipuri
înregistrate de-a lungul vieþii cu soþia lui:
glumele nesãrate pe care i le-a fãcut,
petrecerile la care au participat...
158 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Însã cel mai dureros este videoclipul pe care
l-a înregistrat Lisa, soþia lui, în ultimele zile ºi în
care îi vorbeºte lui Tony ca ºi cum ar fi acolo. Îi
spune sã nu uite sã o hrãneascã pe Brandy, sã o
ducã la mare acolo unde îi place aºa de mult, sã
spele vasel, sã nu mai bea atât de mult, îi spune
chiar sã nu se sinucidã, anticipând starea prin
care va trece soþul ei dupã ce ea moare.
Doar cã After Life existã. ªi în viaþa lui
Tony apar tot felul de „îngeri salvatori”. Un
poºtaº nesuferit, o prostituatã,
o doamnã care îºi plânge la
cimitir soþul mort ºi cu care
împarte aceeaºi bancã a
suferinþei, o asistentã de la
cãminul de bãtrâni unde este
internat tatãl sãu, suferind de
Alzheimer etc.
Toþi, puþin câte puþin,
contribuie la a crea o „after life”
pentru Tony. Aºa încât Tony
începe sã vadã un viitor în faþa
ochilor. Începe sã vadã chiar cã
iubirea poate exista ºi after death
(n.r dupã moarte), pentru cã
asistenta care îl îngrijeºte pe tatãl
sãu la azil începe sã-i/sã-l placã. Chiar îºi dau o
întâlnire, dar pentru Tony e prea devreme ºi îi
mãrturiseºte asistentei cã simte cã o înºealã pe
Lisa. Chiar ºi aºa, acolo rãmâne speranþa unei
noi iubiri, care probabil se va concretiza în
sezonul 3 al serialului, care a fost confirmat cã
va apãrea anul viitor.
After Life nu este un serial extraordinar,
nu are efecte speciale ºi nu te þine cu sufletul
la gurã. Însã te þine cu lacrimi în ochi. ªi nu te
þine cu lacrimi în ochi pentru cã ar fi o tragedie
deosebitã, nemaiîntâlnitã, însã te face sã îþi
dai seama cã problemele tale sunt, uneori, de
râs. Simþi o vinovãþie de neexplicat ºi o ruºine.
Cum te-ai putea uita în ochii lui Tony ºi sã-i
spui serios cum eºti tu supãrat cã n-ai o
maºinã mai nouã, un salariu mai mare, o casã
mai frumoasã, un job în þãri exotice când el nu
mai are jumãtate din suflet?!
After Life este un serial creat în totalitate
de Ricky Gervais. Gândit de el, pus în scenã
de el ºi în care tot el interpreteazã ºi personajul
principal. ªi îl gãsiþi pe Netflix!
 Uniunea Ziariªtilor Profesioniºti din România
Filiala „Ion Heliade-Rãdulescu” Dâmboviþa

COMUNICAT
Sâmbãtã, 11 iulie a.c., în Bucureºti la Teatrul de Var㠄Constantin Tãnase”
din parcul Regele Mihai I (Herãstrãu) s-au desfãºurat lucrãrile adunãrii generale
de alegeri a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România (UZPR). Lucrãrile primei
pãrþi a adunãrii au fost conduse de unul dintre veteranii presei româneºti, decanul
de vârstã al UZPR, preºedintele Filialei „Ion Heliade-Rãdulescu” Dâmboviþa a
Uniunii, prof. dr. George Coandã care, dupã ce a adresat un salut colegial
delegaþilor prezenþi, a recomandat candidatura la preºedinþia UZPR, a reputatului
om de presã Doru Dinu Glãvan. Reales, de fapt, în unanimitate, Doru Dinu
Glãvan a preluat conducerea adunãrii procedându-se la alegerea noilor organisme
de conducere: consiliul director, juriul de onoare, de disciplinã ºi arbitraj (JODA),
comisia de atestare ºi comisia de cenzori. Recunoscându-i-se meritele de
necontestat ca ziarist de primã linie al presei româneºti cât ºi modul echilibrat ºi
eficient în care a condus timp de un mandat JODA, prof. dr. George Coandã, la
rându-i, a fost reales în funcþia de preºedinte al juriului, organism cheie al
UZPR, dar ºi în aceea de superior al Ordinului Ziariºtilor. Filiala „Ion Heliade-
Rãdulescu” Dâmboviþa a fost reprezentatã la lucrãrile adunãrii de domnii George
Coandã, Mihai Stan, vicepreºedinte, Vali Niþu, secretar general, Mircea Niþã ºi
Constantin Voicu, ºef de departamente ai filialei, membri, de altminteri, ºi ai
Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

(Departamentul de Comunicare al Filialei

„Ion Heliade-Rãdulescu” Dâmboviþa a UZPR)

Reviste primite la redacþie

1. Caligraf, anul XX, nr. 3,4,5,6(214,
215, 216,217), martie, aprilie, mai, iunie
2020, Alexandria, redactor-ºef Florea
Burtan;
2. Actualitatea literarã, revistã a Uniunii
Scriitorilor din România, anul XXI, nr. 102,
iunie, 2020; Lugoj, director Nicolae Silade;
3. Convorbiri literare, anul CLIV, nr. 7
(295), iulie 2020; revistã a Uniunii
Scriitorilor din România, fondatã de
Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie
1867, director Cassian Maria Spiridon,
redactor-ºef Mircea Platon;
4. Familia, revistã lunarã de culturã, seria
V, anul 56 (156), nr. 2 (651), februarie
2020, nr. 3 (652), martie 2020, Oradea,
director Ioan Moldovan, redactor-ºef
Traian ªtef;
5. Argeº, serie nouã, anul XX (LV), nr.
6(456), iunie 2020, apare sub egida
Uniunii Scriitorilor din România; redac-
tor-ºef, Dumitru Augustin Doman;
6. Porto Franco, revistã de culturã a
Societãþii Scriitorilor „C. Negri”, anul
XXVIII, serie nouã, nr. 286, 2020, Galaþi,
redactor-ºef fondator Sterial Vicol;
7. Litera 13, revistã manifest, anul VI, nr.
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020
23, 2020, trim. II; redactor-ºef Mihai Vintilã;
8. Cronica timpului, anul VI, nr. 64, aprilie
2020, publicaþie de culturã, atitudine ºi
performanþã, apare sub egida Uniunii
Scriitorilor din România, director general
Doru Dinu Glãvan, redactor-ºef Rodica
Subþirelu;
9. Nord literar, anul XVIII, nr. 6(205), iunie
2020; apare sub egida Consiliului Judeþean
Maramureº ºi a Uniunii Scriitorilor din
România, Baia Mare, director Gheorghe
Glodeanu;
10. Sud, revistã editatã de „Asociaþia
pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã
Bolintineanu”, anul XXIV, nr. 5-6(230-
231), mai-iunie 2020, serie nouã, direc-
tor fondator: Constantin Carbarãu, redac-
tor-ºef Vasile Grigore;
11. UZP, revistã a Uniunii Ziariºtilor
Profesioniºti din România, anul 5, nr. 18,
2020, preºedinte Doru Dinu Glãvan, re-
dactor-ºef Daniela Gîfu;
12. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã
lunarã, anul X, nr. 6-7(105-106), iunie-
iulie 2020; Bucureºti, fondatori Coman
ªova – director ºi Florentin Popescu –
redactor-ºef;
159
 MUZEE
DESPRE RECUPERAREA MODERNITÃÞII
Încep aceste rânduri reproducând cele
spuse, cu ocazia unei conferinþe, de Pavel
ªuºarã, creatorul Muzeului de Artã Modernã
ºi Contemporanã: „Tabloul, sculptura,
desenul, obiectul decorativ încep sã aibã o
funcþie (din ce în ce mai) concretã în
imaginarul ºi în spaþiul privat al oamenilor. O
datã însuºite aceste lucruri, existã ºansa ca
ele sã se consolideze ºi generaþiile urmãtoare
sã beneficieze de un sistem organizat,
sistematizat. Copiii care cresc într-o casã cu
o colecþie de artã bine fãcutã, sistematizatã,
frumoasã, cresc într-o lume la care cei care
nu au ambianþa aceasta, nu au cum sã
acceadã ºi sã o înþeleagã. Aceastã lume
stimuleazã imaginaþia, creeazã ipoteze de viaþã
pe care altfel nu le poþi avea în mod real, ele
fiind determinante. Arta nu are o funcþie
efectivã în ceea ce priveºte construcþia
noastrã ca oameni. Dacã nu am avea
competenþa asta, am fi asemenea unei
maimuþe ceva mai vioaie în sistemul ºi
capacitatea de recepþionare. Arta ne face
oameni pentru cã ne dezvãluie natura,
identitatea ºi specificul nostru.”
Rãmase la nivel de constatare sau
declaraþii de bunã credinþã, aceste idei
nu capãtã substanþã dacã posibilii factori
de acþiune (sociali, politici, economici)
nu „pun artistul la locul pe care trebuie
sã-l aibã în societate”. De exemplu, ne
putem gândi, printre alte lucruri
importante, la rolul muzeelor, în special
al celor de artã. Ajuns aici cu scrisul,
recunosc cã mã poartã gândul, în primul
rând, la Muzeul de Artã Modernã ºi
Contemporanã Pavel ªuºarã, a cãrui
principalã þintã declaratã încã de la
început este recuperarea modernitãþii în
spaþiul plastic românesc. „Modernitatea
este pusã la colþ din ce în ce mai mult
.Actorii modernitãþii sunt ºi ei rãspândiþi
în toate colþurile þãrii… artiºti extrem de
importanþi pentru modernitatea
româneascã dar, din pãcate, foarte puþin
cunoscuþi în România. Paradoxal, unii
dintre aceºti artiºtii români, sunt mult mai
bine cunoscuþi în Europa decât la
noi…arta modernã ºi contemporanã nu
are un discurs închegat, unitar în muzeele
þãrii, ne lipseºte o instituþie dedicatã
modernitãþii”(P.ª.)
160 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Ion Mãrculescu
Un exemplu concret, pentru a ilustra
aceste rânduri, este expoziþia „Roata”- a
lui Aurel Dumitru, dintre 12 martie – 12
aprilie 2020, perioadã fatal vitregã, având
în vedere restricþiile legale impuse de
pandemia Coronavirus care au limitat în
mod nedrept vizitarea lucrãrilor expuse în
muzeu, aparþinând acestui artist remarcabil
ºi de o mare calitate. Cuprinzând 64 de
lucrãri realizate pe parcursul a patruzeci de
ani, expoziþia este descrisã chiar de artist
ca fiind rezultatul folosirii materialelor
într-o permanentã încercare de exprimare
plasticã a lucrurilor, ºi nu literar. „Aurel
Dumitru vine din scenografie, nu face
nici picturã, nici sculpturã, nici nu
recupereazã obiecte de-a gata, nu este
vorba de un scenariu dadaist propriu zis
– el încearcã se reconstruiascã lumea
pornind de la percepþia spaþiului. (P.ª.).
Aurel Dumitru este absolvent al Institutului
de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din
Bucureºti, promoþia 1964 ºi este lector
universitar din 1999 la Facultatea de Arte
Vizuale din Vest, Timiºoara, membru al
Uniunii Artiºtilor Plastici din România. A
participat, de-a lungul anilor – la numeroase
expoziþii personale ºi de grup în România:
Bucureºti, Cluj Napoca, Alba Iulia, Arad,
Blaj, Oradea, Sibiu, Braºov, Timiºoara, Baia
Marte, Satu Mare. Tg. Mureº, Reºiþa,
Târgoviºte, Bacãu, Buzãu, Rm. Vâlcea etc.
Dar ºi în alte þãri: Franþa, Italia, Canada,
SUA, Marea Britanie, Austria.
Materialele folosite de artist, banale în
sinea lor – hârtie, tifon, lut, lemn, tuburi
de vopsele, ceramicã etc. sunt aranjate,
dupã o viziune proprie ºi surprinzãtoare ºi
se transformã în materie vie, subordonatã
unui tot unitar.
„O descriere foarte sumarã a obiectului
artei lui Aurel Dumitru: este un eseu extins, o
glosã foarte solidã despre materie, despre
substanþã, despre tactilitãþi, despre capacitatea
specialã de a percepe lumea în mod nemijlocit,
despre jocurile spaþiului ºi despre capacitatea
omului de a instrumenta toate aceste
componente ºi de a le aduce la un numitor
comun, care este expoziþia însãºi, expresia la
care el recurge pentru a ne lua cumva
însoþitori în aventura lui în imaginar ºi într-o
lume care se naºte sub ochii noºtri”.
Anul XXI, Nr. 7 (244) • iulie 2020 161
 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la Editura Bibliotheca(str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062)
ºi online, comenzi la biblioth@gmail.com. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia din
Târgoviºte ºi la Editura Bibliotheca.

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax
0245212241; mobil 0761136921; e-mail: biblioth@gmail.com; www.bibliotheca.ro
Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:
filip.iulian@gmail.com
Redacþia Cernãuþi – 5800, Ucraina, Cernãuþi, str. Goethe, nr. 8, ap.6, vasiletarateanu@yahoo.com

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL

biblioth@gmail.com • www.bibliotheca.ro
Tiparul la Biblioprint Târgoviºte