• i i (vl

piesa Fn trei acte

( ş a s e tablouri)

fi

www.cimec.ro
P E R S O N A J E L E

Doamna M ă r i a Procopiu o doamnă în vîrstă

Sorin Procopiu nepotul ei
Domnul Sergiu Levescu un domn în vîrstă
Simona Levescu fiica lui
Angelica Negulescu
Plutonierul Postolache
Voci d i n culise :. a unui garderobier, a unui crainic de radio, a unui gradat
într-o companie de pază etc.

ACTUL î NTî I
T A B L O U L 1

Camera doamnei Procopiu, în lumina după-amiezii de vară, filtrată prin hîrlia

albastră pusă la ferestrele înalte din fundul scenei. La dreapta celor două ferestre,
un dulap vechi, maro. scorojit. Colţul din dreapta e acoperit de o draperie de pluş —
dintr-un decor de teatru probabil — care desparte camera de antreul apartamentului.
(In antreu, e un alt dulap, nevăzut de noi, în care teatrul de la parterul imobilului
mai păstrează costume.) La stînga ferestrelor, dispus oblic, divanul doamnei Procopiu.
Lingă divan — pe măsuţă — un telefon. In stînga. o altă draperie desparte camera
doamnei de mica încăpere în care locuieşte nepotul. Sorin Procopiu. In mijlocul camerei
— o masă oarecare cu două fotolii învechite, dar în bună stare. Camera e sărac
mobilată, dar e curată, bine întreţinută, o anumită atmosferă demnă, fără nimic de-
crepit. Uşa apartamentului se deschide, în antreu — după draperie — intră doamna
Procopiu şi domnul Levescu. Mişcare şi dialog acolo, în antreu.

D O M N U L L E V E S C U : N u , de la Odor- sibil să înţeleg de ce nu m-a aşteptat

hei, d i n tren, d i n prima zi am vrut la gară... (Se apropie de el, îl mîngîie
să te întreb cum de ai plecat cu o pe părul alb.) Eşti obosit, nu ? Foarte
p ă l ă r i e cu voaletă. obosit... (îi ia batista albă şi-i şterge
D O A M N A P R O C O P I U : Serge... fruntea.) Cred că n-a p ri m it telegrama,
D O M N U L L E V E S C U : N - a u rîs şoferii ? sau a confundat trenurile. (Domnul
N - a u protestat hamalii ? Există un sin- Levescu îi sărută mîna, decent.) Eşti
dicat foarte puternic al hamalilor. foarte obosit, nu ? î ţ i fac un ceai. (Un
D O A M N A PROCOPIU (intrînd): O, a pas, el o reţine, îi sărută încă o dală
pus hîrtie albastră... Unde a găsit hîrtie mîna.)
albastră ? Ştii că nu se găseşte de un
D O M N U L L E V E S C U (calm): M ă bucur
an hîrtie albastră ? Unde a putut găsi
Sorin, hîrtie albastră ?! (S-a îndreptai că am ajuns... î m i place la tine.
spre fereastră, a deschis-o.) Iată, aceas- DOAMNA PROCOPIU: Da? (Volubilă,
ta-i casa mea, m i - a fost dor de ea. pentru a păstra decenţa emoţiei.) Erau
(Domnul Levescu priveşte atent în jur. patru cabine, le-au d ă r î m a t pentru
cu valizele în mînă, umbrela agăţată mine ; în stagiune, noaptea, adormeam
de umăr, batista imaculată la buzunar.) d u p ă aplauze, fiecare somn ne era
O, Serge, lasă valizele, lasă valizele şi aplaudat... Ţ i s-a întîmplat ca să î n -
să-ţi fac un ceai. (Dom/ml Levescu se chizi ochii şi să f i i aplaudat ?
conformează, se aşază în fotoliu şi con-
tinuă să privească; doamna Procopiu D O M N U L L E V E S C U : î m i place foarte
îşi scoate pălăria cu voaletă şi o pune mult la tine... (Pedant. îi ia batista din
pe masă ; dezbracă pardesiul şi-l arun- mină. o aşază cu grijă în buzunar.)
că pe divan.) Eşti obosit ? M i - e impo- D O A M N A P R O C O P I U : ... d a r ?

20 www.cimec.ro
D O M N U L L E V E S C U : ... dar cum ai vescu acoperă receptorul.) N u vrei să-i
avut curajul să pleci cu o voaletă ? spui nimic, M ă r i e ?
(Ia pălăria cu voaletă, o contemplă ca D O A M N A P R O C O P I U (severă): Serge,
pe craniul lui Hamlet; doamna Pro- nu-mi plac exagerările ! De ce preci-
copiu încearcă să i-o smulgă.) A , nu, piţi lucrurile ?
nu, Mărie, e m i n u n a t ă . Printre atîtea D O M N U L L E V E S C U (dezarmant): E tot
baticuri şi economate, printre sosuri ce a fost mai frumos în viaţa mea...
de cantină şi zvonuri, ea e superbă, e D O A M N A P R O C O P I U (după o ezitare,
curajoasă... e... ia receptorul; cît timp vorbeşte, dom-
D O A M N A P R O C O P I U (rezolută): Nu-ţi nul Levescu îi ţine mîna într-a sa,
mai fac nici un ceai... (Îşi ia valiza, o ton de amabilă convenţie, biruit încet
aşază pe celălalt fotoliu, o deschide...) de tandieţe) : A l o , domnişoară Levescu,
D O M N U L L E V E S C U (pune deoparte — i a r t ă - m ă că vă î n t r e r u p convorbirea,
ostentativ — pălăria cu voaletă): ... nu obişnuiesc. Sînt o veche cunoştinţă
a tatălui dumitale, ne-am reîntîlnit la
D O A M N A P R O C O P I U : N u eşti obosit.
Sovata, mă numesc Procopiu... N - a i
Te amuzi.
de unde... M-a condus pînă acasă...
D O M N U L L E V E S C U : Şi oamenii obosiţi galant, elegant, da, eternul elegant, cred
nu se amuză ? Atunci cine se mai că nu te supără... Fireşte că-1 cunoşti
amuză ? (Doamna Procopiu scoate lu- mai bine... M i - a r face plăcere să v i i
crurile de la Sovata: o fustă, o bluză, să-1 iei... îţi va da adresa. N u , nu sînt
încă o fustă ; drum la dulap — îl des- obosită... Te rog... (li dă receptorul şi
chide.) Eu cînd sînt obosit, mă amuz, iese, cu haina lui şi şervetul pe braţ.)
şi anume : mă amuz îndelung. (Doam- M a i multă pudoare, Serge !
na Procopiu pune în dulap o fustă, o
D O M N U L L E V E S C U : Simona, ascultă-
bluză , atîrnă la fereastră, pe un ume-
mă, ţii minte unde am văzut Shakes-
raş, o altă rochie, din mers aranjează
pearul acela fabulos, ca şi prostia aceea
cuvertura pe divan, apoi reface în ace-
cu femeia frigidă ? Exact. Exact...
laşi ritm drumul valiză-garderob. Dom-
doamna Procopiu a fost casieriţa tea-
nul Levescu o urmăreşte surîzînd, şar-
trului, grandoare şi servitute. (Se în-
jează contemplarea, trăgîndu-şi fotoliul
tinde din nou, de astă dată cu picioa-
pentru a căpăta „perspectivă"... Doam-
rele sub divan.) U r c i la etajul I I I ,
na Procopiu iese, ducînd la bucătărie
suni la unicul apartament. Ce înseamnă
— prin camera lui Sorin — cîteva far-
că nu acum ? (Ascultînd, aduce la
furii şi pahare, vesela de voiaj. Dom-
iveală, cu piciorul de sub divan, un
nul Levescu bate în braţele fotoliului,
pantof de damă, şi încă unul; ia un
se ridică drept ca bradul, îşi deschide
pantof în mină.) înţeleg orice, dar de-
valiza ; scoate o haină albă de vară, o
clinarea unei invitaţii e egală cu... Pro-
conspectează.) Unde ai talcul în
tocolul nu va muri niciodată ! (Aruncă
casă ? P u ţ i n talc ! Mărie, talc cît un
pantoful, îl ridică pe celălalt.) Te rog,
vîrf de cuţit. M i - a i promis că imediat
nu mă necăji... (alt ton) şi ia din raf-
cum ajungem la Bucureşti, îmi dai
tul Manet-Monet-Courbet-Degas, întin-
talc... pentru haina albă, pentru haina
zi bine mîna, sticla de şampanie... fără
albă, M ă r i e — vreau să mă prezint
comentarii ! U n tată nu se comentează...
în haină albă ! N u ţii să mă prezint în
Te sărut ! (închide receptorul — ime-
h a i n ă albă ? (Ridică din umeri, aruncă
diat, ridieîndu-se, ascunzînd la spate
haina, trage fotoliul lingă telefon, for-
pantoful.) Mărie ! Mărie ! (Doamna
mează un număr şi aşteaptă întinzînd
Procopiu e sub draperia care marchează
picioarele pe colţul divanului.) Alo,
intrarea în camera lui Sorin; şterge
Simona scumpă, tăticul, numai el ! Ex-
un pahar.)
celent... U n efort al naturii de a uita
de război, o Sovată imaculată, un D O A M N A P R O C O P I U (severă): îţi re
verde... Mare, mare de tot, tu ? N u pet, Serge, mai multă pudoare ! M a i
minţi... Ce ai gîndit ? Dar exact ! multă sobrietate ! M a i p u ţ i n ă extra-
Exactitatea e geometria înţelepciunii. v a g a n ţ ă . Mă ameţeşti, mă...
(In timp ce o ascultă, intră doamna D O M N U L L E V E S C U (apropiindu-se, cu
Procopiu, ţinînd în mină un şervet de pantoful la spate) : A h , M ă r i e , ai ceva
bucătărie; aer de gospodină, care-l din ziarele epocii : m a i multă pudoare,
r

obligă pe domnul Levescu să renunţe mai mult cărbune, mai multă princi-
la poziţia comodă, rămînînd picior pialitate..." Ce înseamnă d u p ă război,
peste picior; o cheamă printr-un gest. d u p ă Sovata... d u p ă un amurg la Si-
doamna Procopiu nu se apropie, îi ia ghişoara., mai mult. mai puţin ?... M a i
haina şi vrea să plece; domnul Le- puţin ce ? Ce ni se poate cere mai pu-
ţin, ce am avut prea mult ?

www.cimec.ro 21
D O A M N A P R O C O P I U : M a i p u ţ i n ă ex- tragedii de Shakespeare ai văzut —
t r a v a g a n ţ ă , mai puţină... d u p ă ce ai închis „casa"...
D O M N U L L E V E S C U : E x t r a v a g a n ţ ă ? Eu D O A M N A P R O C O P I U (îl ocoleşte, ri-
sînt extravagant cînd... M ă indispui, dică de pe covor broşura şi trece in
Mărie. Mă indispune acest pahar în mî- camera lui Sorin): Te rog, încetează...
na ta (i-l smulge cu mîna dreaptă şi-l (Din camera lui.) Tot ce mi-a expli-
aruncă peste umăr. spărgîndu-l)... la cat politic a fost foarte logic şi su-
zece minute după ce ne-am întors ; mă perb.
indispune acest şervet de gospodină, mă D O M N U L L E V E S C U : Foarte logic şi su-
indispune inconsecvenţa — implicată în perb... (Doamna Procopiu reintră cu un
aceşti pantofi ! (Şi. decisiv, îi desco- făraş, strîngînd de pe covor cioburile
peră. Doamna Procopiu, siderată.) Cum paharului spart ; domnul Levescu o pri-
e posibil să porţi asemenea orori ? veşte meditativ; doamna Procopiu ie-
(Doamna Procopiu încearcă să-i smulgă se.) V o i sta de vorbă cu el (se aşază
pantofii din mină.) îi a r u n c ă m chiar în fotoliu, surescitat), îl voi educa, îl
acum ! voi face să înţeleagă ce înseamnă „ni-
D O A M N A P R O C O P I U (apărîndu-i, dar ciodată toamna n-a fost mai frumoasă
cu dezgust) : Nu-s ai mei ! sufletului nostru doritor de moarte...".
D O M N U L L E V E S C U : Nu-s ai tăi ? (Doamna Procopiu revine, se aşază în
DOAMNA PROCOPIU (îndreptîndu-se fotoliu, ungîndu-şi mîinile cu glicerină,
spre divan, întoarce perna, cuvertura) : probabil ca orice gospodină educată,
E fără precedent ! Sorin n-a adus pc după ce a spălat vasele ; ton ceva mai
nimeni... niciodată. (Trece rapid în ca- lucid.) V o i sta de vorbă cu el, absolut
mera lui Sorin, domnul Levescu o ur- patern.
inează : o secundă, două, trei, pauză,
D O A M N A P R O C O P I U (serioasă): Lu-
în sfîrşit, vocea domnului Levescu : „Că-
crurile sînt mult mai complicate, Serge.
maşa de noapte e excepţională ! Poate
că face o partidă bună !") D O M N U L L E V E S C U : Lucrurile sînt tot-
deauna mult mai complicate.
VOCEA D O A M N E I PROCOPIU (severă,
fără concesii jovialităţii): E fără pre- D O A M N A P R O C O P I U : De patru ani,
cedent ! (O pauză de alte trei-patru de cînd a r ă m a s singur cu mine, b ă -
secunde.) iatul acesta, în acest domeniu, s-a com-
D O M N U L L E V E S C U (reintrînd, cu o portat cu o discreţe a d m i r a b i l ă .
broşură în mină, parcă citind, parcă D O M N U L LEVESCU (în defensivă):
nu) : D r a g ă Mărie, ca să vorbesc sin- Discreţia în acest domeniu, la această
cer, iartă-mă... ceea ce mă nelinişteşte vîrstă, nu e a d m i r a b i l ă , ci suspectă.
nu e cămaşa de noapte — în fond D O A M N A P R O C O P I U (enervată) : Serge,
trebuie să a d m i r ă m ţinuta tinerei doam- isprăveşte — nu putem discuta tot
ne. Sînt fete, simples desprit, care se timpul cu umor !
prezintă doar în combinezon, nu ?
D O M N U L L E V E S C U : E foarte trist...
D O A M N A P R O C O P I U (apărind de sub
draperie, ton grav) : în baie, am găsii D O A M N A P R O C O P I U : ... şi p ă s t r e a z ă -
o periuţă de dinţi străină şi un tub ţi poantele pentru caricaturi. Te rog.
de... (Pauză.) Ca el s-o aducă în lipsa mea,
D O M N U L L E V E S C U (perorînd, cu bro- fără să m ă întrebe, să d o a r m ă cu ea,
şura în mină) : Cu atît mai frumos, e să trăiască aici, să m ă n î n c e aici —
exact ce vreau să spun, există garanţii am descoperit urme slabe de ruj pe
de educaţie... Avem de-a face cu o vase...
d o a m n ă , fără discuţie. Ceea ce m ă ne- D O M N U L L E V E S C U (mereu prompt, în-
linişteşte este că la o privire fugară tr-un fel de bombăneală) : Asta mă
în biblioteca nepotului tău — inte- dezamăgeşte, m ă n î n c ă şi nu spală va-
lectual, bacalaureat, nu descopăr nici sele...
un Hugo, nici un Baudelaire, nici un D O A M N A P R O C O P I U (judecată clară):
Tolstoi... E terifiant, la 22 de ani ! ... înseamnă că această fată a intrat
C ă m a ş a nu m ă intrigă... serios în v i a ţ a l u i şi deci şi-n a mea,
D O A M N A P R O C O P I U : Totuşi, niciodată ceea ce...
nu a adus pe cineva în casă, fără... D O M N U L L E V E S C U : Cum, e atît de
D O M N U L L E V E S C U : în schimb, găsesc, serios ? A t î t de îngrozitor de serios,
pe noptieră, „livre de chevet", această la vîrstă asta, încît dacă o fată doar-
broşură. (O aruncă peste umăr.) Ra- me cinci zile...
poarte în a r t ă !... (în faţa ei cu mii- D O A M N A P R O C O P I U (mîndră. bunică):
nile la spate.) „Rapoarte"... Cum îl Exact. E foarte serios. Sînt altă gene-
laşi ? Unde eşti ?... Cel puţin două raţie, Serge, alt orizont, alte lecturi...

22 www.cimec.ro
D O M N U L L E V E S C U (izbucnind): Nu, D O A M N A P R O C O P I U : Cred că mai
d o a m n ă Procopiu, nu cred în opoziţia am în valiză. (Se ridică, el o reţine,
generaţiilor, v-am mai explicat pe că- luîndu-i mîna.)
rarea care ducea la stînă, aţi uitat. D O M N U L L E V E S C U : Sînt merele ace-
D O A M N A PROCOPIU (tuşată; surd): lea zbîrcite, c u m p ă r a t e la Odorhei ?
N-am uitat. (Doamna Procopiu accede, domnul Le-
D O M N U L L E V E S C U : N u există decît vescu o aduce spre el, pe braţul foto-
oameni v i i şi oameni morţi. Oameni liului.) N u pot mînca mere meschine...
morţi la 24 de ani, oameni v i i la 7 5. merele trebuie să fie perfecte. (O mîn-
Atît. gîie pe mină. meditativ. Se aude o
cheie răsucindu-se in uşa apartamen-
D O A M N A P R O C O P I U : Dar, Serge,
tului. Doamna Procopiu se ridică grab-
această fată...
nic de lingă Serge. îşi aranjează „per-
D O M N U L L E V E S C U [paşi mari prin ca- 1
manentul ' cu un gest de pudoare bine-
meră) : Această fată, această fată ... cunoscut la fetele surprinse de părinţi
această d o a m n ă , mai bine zis, fiindcă şi face cîţiva paşi în întîmpinarea lui
îmi închipui că nepotul dumneavoastră Sorin, braţele deschise matern. Sorin
e unul din rarele cazuri de seriozitate intră.)
fertilă, această d o a m n ă , care te înfri-
SORIN (precipitat) : Bună seara, mami,
coşează pînă la a r e n u n ţ a la un pro-
bine ai venit ! (O îmbrăţişează repede,
iect mult mai valabil decît toată biblio-
ar vrea să se retragă, dar ea îl mai
teca dumnealui, e dovada indiscutabilă
reţine o clipă, şi el admite.) Cum ţi-a
că destinele d u m n e a v o a s t r ă s-au despăr-
mers ?
ţit, după cum e în firea lucrurilor, iar
dînsul se află în binecuvîntata postu- D O A M N A P R O C O P I U (cliberîndu-l, un
ră de a mă asculta pînă la capăt şi, pas înapoi) : N u te-ai îngrăşat, nu ai
mai ales, de a mă accepta. Mă va ac- luat proporţii. H î r t i a albastră e extra-
cepta... ne va accepta. Imposibil ca o ordinară... (Sorin se întoarce, nervos,
cămaşă de noapte să transforme un dă deoparte draperia camerei lui.) N - a i
Romeo î n t r - u n Montague !... primit telegrama ? M i - a r fi plăcut ca la
primul voiaj d u p ă război să mă aştepţi
D O A M N A P R O C O P I U (rîde discret, dez- la...
armată) : O, Serge, eşti un imens copil.
SORIN (din camera lui) : A m avut o şe-
D O M N U L L E V E S C U (aşezîndu-se în fo- dinţă de şase ore, n-am avut cum să
toliu, istovit): Sînteţi laşă, d o a m n ă . te anunţ. (Revine.)
D O A M N A P R O C O P I U (mai senină):...
D O A M N A PROCOPIU : D ă - m i voie să
te-aş vedea, la b a r ă , în barou... ple-
ţi-1 prezint pe domnul Sergiu Levescu,
dînd în crime pasionale...
un vechi cunoscut, reîntîlnit după mulţi
D O M N U L LEVESCU (mai concesiv/: ani la Sovata, care m-a condus pînă
Aveţi o intuiţie deajuns de exactă, acasă. (Sorin, absent. îi dă mina, se
doamnă, cu amendamentul următor : trînteşle în fotoliu, aşteaptă. Doamna
copiii — chiar „imenşi" — nu nime- Procopiu se aşază pe braţul fotoliului
resc în avocatură. Dar teatru roman- lui şi încearcă să trezească o conver-
tic, cu crime pasionale — cum spu- saţie amabilă.) Cred că e cel mai
neaţi... vechi cunoscut. De cînd ne cunoaştem,
DOAMNA PROCOPIU : F i i natural, Serge ? (Domnul Levescu tace, fixîn-
Serge. du-l pe Sorin.) La ÎS ani, cînd am dat
D O M N U L L E V E S C U : ... cu drame des- la Conservator, în Ofelia... (spre So-
pletite, visam o vreme... da. Aş f i pu- rin)... ţi-am povestit, n u ? (spre dom-
tut f i un Hernani epocal, în Hoţii cred nul Levescu)... in '909, nu, Serge ?
(domnul Levescu tace)... m-a desenat
că aş f i zguduit sala. mi-am dat însă
în „ A u r o r a " , am luat masa la Capşa,
seama la timp că detest dramele. Aş f i
după aceea a devenit caricaturist tea-
fost ridicol. Ştiţi care a fost marea
tral, eu am r e n u n ţ a t (mîngîindu-l pe
mea vocaţie, d o a m n ă , descoperită tîr- Sorin). Lumea e mică... s-a întors din
ziu, poate prea tîrziu, ca un voiaj în F r a n ţ a , în '46... Cînd ai plecat, Serge ?
Antile ? în '38 ? în '39 ?
D O A M N A P R O C O P I U : Spune-mi, cu SORIN : M a m i , nu m-a căutat nimeni ?
condiţia — repet — să mi-te adresezi
D O A M N A PROCOPIU (mîngiindu-l pe
natural.
păr) : N u , cine să te caute ? A r trebui
D O M N U L LEVESCU (fixînd-o printre să te tunzi, dragul meu. (Pauză.) Ori-
genele obosite) : Hm... A i un frucl cum, domnul Levescu a făcut războiul
în casă ? la Paris, are amintiri extraordinare din

www.cimec.ro 23
 teatru, din presă, de pe stradă. Poves- D O M N U L L E V E S C U : Scîlciaţi, î n g r o -
teşte-i, Serge, seara cu... zitor de scîlciaţi...
S O R I N : De cînd ai sosit, n-a venit n i - S O R I N (tăios, dornic să-l dea afară) :
meni, precis ? N u ne putem îmbrăca, d e o c a m d a t ă , la
D O A M N A P R O C O P I U : N u - m i aduc a¬ „Şicul parizian"...
minte să te f i minţit v r e o d a t ă . (îi în- D O A M N A P R O C O P I U : Sînt la b u c ă t ă -
dreaptă gulerul.) îmi pare foarte bine rie.
pentru hîrtia albastră, în ziua plecării D O M N U L L E V E S C U : Dar ai putea ţi-
am bătut tot oraşul... ne seama că bunica dumitale nu su-
D O M N U L L E V E S C U : N - a ş putea începe p o r t ă pantofii urîţi. O deprimă, o în-
să povestesc despre Paris, despre Pa- spăimîntă ! A m vrut să arunc pantofii,
risul extraordinar — cum a spus M ă - nu m-a lăsat. De altfel, nu mai sîn-
rie — extraordinar de demn, se înţe- tem la vîrstă la care să ne permitem
lege, fără să vă aduc mai întîi un oma- să gonim oamenii, dimpotrivă...
giu pentru înţelegerea dovedită faţă de S O R I N (rău): Di mp ot ri vă , ce?
voaleta bunicii dumneavoastră, în D O M N U L L E V E S C U (neabătut): Dim-
această vreme contradictorie. (Ridicîn- potrivă, atei, sîntem în situaţia l u i
du-se.) Jaquinot, scumpul Jaquinot, cel Iisus şi lăsăm toţi copiii să vină la
mai categoric cronicar dramatic pe care noi... D i n cîteva elemente, ne-am dat
l-am ilustrat vreodată, singurul care seama că e vorba de o copilă.
mi-a inhibat virulenţa desenului, spu- S O R I N (dezarmat, uşor flatat, surîde) :
nea într-o seară că voaleta e singura Sînteţi foarte perspicace.
realitate care nu poate ridiculiza o fe- D O A M N A P R O C O P I U : Serge, îmi m ă r -
meie. Voaleta, pe chipul unei doamne, turisea, crede foarte mult în umor. Să-ţi
este o frumuseţe fără fisură, inatacabilă. fac o cafea ?
S O R I N • Probabil că e unul dintre ar-
(Sorin se ridică brusc, din cî(iva paşi tiştii la care opera se confundă cu
e la uşa apartamentului, se aude cum o caracterul. Caricatura se confundă la
deschide brutal şi aşteaptă.) dînsul...
D O M N U L L E V E S C U : înţeleg, va înţe-
D O A M N A PROCOPIU : Eşti stupid, leg foarte bine ironia, nu trebuie s-o
Serge ! Eşti imposibil. detaliaţi. Calitatea ei nu e indiscuta-
D O M N U L L E V E S C U (copilăros şi demn bilă, ba chiar e alături de obiect.
în eşec) : Posibil, d o a m n ă , posibil... D O A M N A P R O C O P I U : M ă duc să-ţi
D O A M N A P R O C O P I U : Cum poţi să în- fac o cafea...
cepi aşa ? D O M N U L L E V E S C U : E foarte nece-
D O M N U L L E V E S C U : Cred în umor. sar. (Sorin acceptă, doamna Procopiu,
M ă r i e . înţelege-mă. (Şi o mîngîie de- de sub draperii, îi face un semn enig-
licat pe păr.) matic domnului Levescu, să aibă, proba-
S O R I N (revenind, nervos, după consu- bil, tact — semn pe care dînsul nu-l
marea gestului) : Sînt convins c-a fost ia în seamă.) Să revenim : de ce ironia
aici. că ai găsit-o aici. d u m n e a v o a s t r ă nu e la obiect. în p r i -
DOAMNA PROCOPIU: Am găsit-o mul rînd. din punctul meu de vedere, su-
aici ? Pe cine ? biectiv deci, în fiecare d i n noi există o
S O R I N : Aţi găsit-o aici şi aţi gonit-o. caricatură, cel puţin conturul unei ca-
D O A M N A P R O C O P I U (indignare gîtui- ricaturi. D u m n e a v o a s t r ă vă temeţi de
tă) : Eu ? Eu s-o... acest fenomen, îl ocoliţi — eu, nu. D i n
punct de vedere obiectiv, eu nu mă
S O R I N : Da, aţi gonit-o ! mai ocup cu caricatura, aşa că...
D O A M N A P R O C O P I U : Ştii foarte bine S O R I N : Unde lucraţi ?
că n-am gonit pe nimeni, niciodată.
DOMNUL LEVESCU: Undeva unde
DOMNUL L E V E S C U : Tinere, dă-mi opera e imposibil să se confunde cu
voie... autorul ei. L a o cooperativă speciali-
S O R I N : N u ştiu nimic... decît că nu e zată în busturi. Recunoaşteţi că nu
aici ! m ă pot confunda...
D O A M N A P R O C O P I U : ... Şi de ce s-o S O R I N (fără ironie) : Mergeţi cu gluma
fi gonit ? cam prea departe.
S O R I N (un oarecare simţ al ridicolului, D O M N U L L E V E S C U : Dar nu găsesc în
aplanind) : N u ştiu — din egoism, din asta nimic rizibil. Adică, v-aţi închi-
prejudecată... o fată, deodată... puit că busturile sub care luaţi h o t ă -
D O A M N A P R O C O P I U (mai calmă). rîri în sălile de şedinţă au a p ă r u t
N - a m găsit decît o pereche de pan- din aer ? Sînt şi ele opera unor mun-
tofi... necunoscuţi. citori, domnul meu — cer efort, su-

24 www.cimec.ro
 doare, inspiraţie, intră în acel gran-
dios proces al muncii care a transfor-
mat m a i m u ţ a în om, nu ?
S O R I N (superior): Sînteţi la curent cu
noţiunile...
D O M N U L L E V E S C U : Sîntem la curent,
citim în fiecare dimineaţă articolul de
fond, sîntem conştienţi de contribuţia
noastră la plasarea omului în istorie.
despărţindu-1 de preistorie, cum spune
responsabilul nostru, f i n intelectual : ne
bucurăm de concedii plătite, conform
codului muncii. Concediul meu la Sovata
e o dovadă elocventă, orice ar spune
reacţiunea...
S O R I N : V-aţi simţit bine la Sovata...
D O M N U L L E V E S C U : Excelent. sub
toate aspectele. Dar mai presus de
orice, mai presus de reîntîlnirea cu
bunica dumneavoastră, la care voi re-
veni, ştiţi cine a planat cu umbra lui
asupra celor zece zile petrecute acolo ?
SORIN : Nu.
D O M N U L L E V E S C U : în 1910, domnule
Procopiu — d u p ă ce bunica dumnea-
voastră, Ofelie căzută pe nedrept la
examen, fie vorba între noi, m-a res-
pins —, în 1910 am plecat în Elveţia,
tînăr cu toate drumurile deschise în
faţă. A m stat vreo trei ani, deajuns de
lefter, o spun fără j e n ă , tatăl meu, în
sfîrşit... Cea mai puternică dintre amin-
tirile mele elveţiene este — v-o spun
sincer — a p a r i ţ i a l u i Lenin, timp de
aproape un an, în restaurantul în care
luam masa la prînz. Ne-am salutat zil-
nic, am constatat că aveam cîteva pre-
ferinţe culinare comune. Era un gur-
mand, un bon viveur, un charmant, un
mare causeur, poate chiar un jouis-
seur — sînt termeni pe care n-o să-i
găsiţi în biblioteca dumneavoastră, dar
la care eu ţin. E o imagine a l u i pe
care n-o veţi găsi nici în busturile mu-
late în proporţii de masă ; d u p ă cum
Marx, bunicul care-şi ducea nepoţii în
spate, nu ?... nu e acelaşi cu cel pe
care-1 prezentăm mulţimilor. E o pă-
rere de profan în politică, dar, fireşte,
revoluţia are dreptul să evite uneori
umanul.
S O R I N : D u p ă dumneavoastră, umanul e
omul în restaurant ?
D O M N U L L E V E S C U : E o întrebare
grea, recunosc, n-am reuşit să aflu pînă
azi pînă unde se întinde umanul. Dar
nu despre asta e vorba, ci despre So-
vata... M-am întîlnit acolo cu bunica
dumneavoastră, după ani de zile de la
despărţirea noastră. M i - a povestit, f i -
reşte, despre moartea părinţilor dum-
neavoastră în adăpostul acela de pe
bulevardul Mărăşeşti.
www.cimec.ro
S O R I N (împotriva oricăror amintiri, bru-
tal) : Ce vreţi, concret, de la mine.
domnule Levescu ?
DOMNUL LEVESCU (calm) : Bunica
d u m n e a v o a s t r ă mi 1-a adus din adîn-
cul amintirilor pe Lenin în Elveţia ;
e o asociaţie pe care Proust — marele
Proust, nu-1 aveţi în bibliotecă — a
descris-o printr-o prăj itură care. mu-
iată în ceai, îi descoperă deodată toată
copilăria...
S O R I N : Ştiu, madeleina... M a i departe !
D O M N U L L E V E S C U (uimire sinceră):
Cum, aţi citit Proust ? Cunoaşteţi
Proust ? Dar nu l-am văzut în biblio-
tecă.
SORIN : Asta nu vă interesează.
D O M N U L L E V E S C U : Fireşte că nu mă
interesează...
S O R I N : N u vă dau socoteală dumnea-
voastră.
D O M N U L L E V E S C U : Va f i mai grav
cînd vă veţi cere singur socoteală !
(Doamna Procopiu aduce pe o tavă
cafeaua pentru Sorin, ceaiul pentru dom-
nul Levescu : înaintează încet, amxndoi
o privesc, dînsa aşază în faţa fiecăruia
ceaşca respectivă, domnul Levescu îi
caută privirea — doamna Procopiu îl
ocoleşte.)
S O R I N (forţat de prezenţa bunicii) : în
sfîrşit, ce vreţi exact de la mine ?
D O M N U L L E V E S C U (nesigur): Vreau
să vă comunic o frază a lui Lenin din
acea perioadă. (Sorbind din ceai.) Era
deci înaintea revoluţiei... P l i m b î n d u - m ă
cu bunica dumneavoastră (doamna Pro-
copiu îl fixează), discutînd cu ea, amin-
tindu-ne de atîtea şi atîtea, şi mai ales
g î n d i n d u - n e la atîtea şi atîtea, mi-am
dat seama că şi eu eram în faţa unei
revoluţii. (Sorin bea cafeaua.)... Şi mi-a
apărut această frază, sau această idee
a lui Lenin, din 1912, în restaurantul
genevez. Ştiţi cum a definit dînsul pro-
gresul ? (Sorin depune ceaşca pe masă.)
Sînteţi progresist, vă interesează, nu ?
(Domnul Levescu soarbe din nou ceaiul.)
Mărie, e un ceai extraordinar ! Ţ i - a m
spus şi ţie cum definea Lenin progresul,
nu ? (Doamna Procopiu-sfinx. Sorin se
ridică brusc, se încheie la gulerul că-
măşii.) O clipă, nu puteţi pleca fără a
afla că progresul e posibilitatea, din
ce în ce mai mare, ca individul să-şi
decidă singur destinul. (Se ridică.) Cred
că atît eu, cît şi d u m n e a v o a s t r ă , d i n -
tr-un anume punct de vedere, sîntem...
(Se sună la uşă : Sorin, din doi paşi,
iese în antreu.)
25
D O A M N A PROCOPIU (fără vehemenţă): fi dispărut ceva din antreu ? (Sorin
A m auzit tot, Serge. (Cu milă.) Ai dispare în camera lui, trăgînd drape-
fost ridicol de subtil. riile. Doamna Procopiu îi comentează
D O M N U L L E V E S C U : A m vrut să fiu mişcarea „spiritual".) Sorin are o în-
simplu. M ă r i e . credere oarbă în toţi... se enervează
S O R I N (la uşă) : A n g i . tu eşti ? cînd îi atrag atenţia. (După o clipă,
D O M N U L L E V E S C U : A trebuit să-i în care, atentă, ascultă tăcerea din ca-
explic în termenii l u i ideea noastră. mera lui, se apleacă spre domnul Le-
O VOCE D I N A N T R E U : Domnu' Sorin, vescu — în şoaptă.) Fata aceea a
m-a trimis domnu' regizor să iau cos- fugit cu părinţii peste graniţă... era un
tumele de la Hecuba. văr de-al ei. (Tare — pentru a da, din-
SORIN : M a m i , unde sînt costumele de colo, iluzia conversaţiei.) Habar n-are
la Hecuba ? cît se fură zilnic. (11 mîngîie pe dom-
D O A M N A P R O C O P I U : în dulapul din nul Levescu, tandru, pe frunte.) Du-te,
antreu. Aveţi grijă să nu spargeţi Serge, te rog, du-te ! N i c i nu ştiu cum
ceva. să-i spun... ,
V O C E A : Ştiu eu unde sînt. domnu' So- D O M N U L L E V E S C U (luîndu-i mîna în-
r i n . N u spargem nimic... (Scîrţiitul du- tr-a sa, ţinînd-o strîns, gest din alt
lapului greu.) secol) : Dar, Mărie... cînd ? Mîine...
D O M N U L LEVESCU (rugător, simplu D O A M N A P R O C O P I U (făcîndu-i semn
sentimental, fără vervă): Trebuie să să tacă): Sorin, domnul Levescu îţi
ne căsătorim. Mărie... vom f i fericiţi... transmite la revedere... (Şoaptă de fată
nimic nu-i mai ridicol decît să renunţi care se ascunde de părinţi.) Dă-mi
la fe... (Sună telefonul, doamna Pro- mîine un telefon...
copiu se desparte de domnul Levescu D O M N U L L E V E S C U (ridicîndu-se, aran-
şi, imediat, e la telefon.) jîndu-şi ţinuta, luînd valiza; arătind
D O A M N A P R O C O P I U : A l o . da... da... spre antreu, condus la braţ de doamna
(şoaptă) dar... (Pare pierită.) Procopiu, amfitrioană; în şoaptă, res-
V O C E A G A R D E R O B I E R U L U I (din an- pecţindu-i situaţia) : N u mă aşteptam
treu, simultan cu convorbirea telefo- la un asemenea deznodămînt... mîine,
nică) : Domnu" regizor zice că desfiin- Mărie... (Ea acceptă mut — el îi să-
ţează toate costumele de la tragedii, rută mina.) Haina r ă m î n e la tine. D a c ă
sper să nu v ă mai deranjez... închi- vine Simona... (Doamna Procopiu îl
deţi uşa după mine. domnu' Sorin. încredinţează — prin gest — că ştie
D O A M N A PROCOPIU (tranşant, cu ul- ce are de făcut.)... şi şampania, M ă r i e .
timele puteri, căci Sorin a venit rapid (lese.)
din antreu in scenă): Greşeală, gre- D O A M N A P R O C O P I U (se întoarce la
şeală, domnule... N u e Teatrul N a ţ i o - masă, strînge paharele, ascultă din nou
^ nai ! tăcerea din camera lui): Sorin...
SORIN (tremurînd) : Cine a fost, m a m i ? G L A S U L L U I SORIN : Ce-i, mami ?
D O A M N A P R O C O P I U : O greşeală. D O A M N A P R O C O P I U (cu tava în braţe,
SORIN (enervat la culme) : Cum gre- spre camera lui) : Spune-mi, cum stai
şeală ? Te-am auzit... cu cămăşile... cu ciorapii ?...
D O A M N A PROCOPIU : Căutau Naţio-
nalul, n-ai auzit ? A i fost atent să nu CORTINA

T A B L O U L 2

D u p ă o zi
Doamna Procopiu discută în antreu cu garderobierul; fireşte, nu se văd, mascaţi
de draperiile antreului : ne parvine de acolo o mişcare, totuşi...

V O C E A G A R D E R O B I E R U L U I : ...domnu' macarale şi sonde ? Le vine nebunia,

regizor susţine că viaţa a alungat trage-
diile din viaţă şi de pe scenă, le-a
alungat în culise, doamnă...
D O A M N A P R O C O P I U (bonomă cu sa-
lariaţii : N u mai exagera. Nelulc !
T o a t ă viaţa ai fost un prăpăstios...
V O C E A G A R D E R O B I E R U L U I : N u exa-
gerez deloc, d o a m n ă . Ştiţi ce înseamnă
pentru maşinişti să monteze furnale.
doamnă...
D O A M N A P R O C O P I U : Las' că aşa aţi
bodogănit şi la Noaptea regilor, că-i
prea mult decor, prea multă...
V O C E A G A R D E R O B I E R U L U I : Dar era
Shakespeare, doamnă... ăsta ţine de
300 de ani... Piesele astea cu furnale
or să ţină 300 de ani ?

26 www.cimec.ro
D O A M N A P R O C O P I U : Asta nu
seamnă că nu sînt bune... M a i ai ceva
de luat ?
G A R D E R O B I E R U L : Rochia Fedrei, actul
trei, pentru o soţie de miner... A m fost
cîndva Lorenzo. doamnă... (Recitind
tral.) „Mergi de-ţi găseşte, cum aţi ho-
tărît, iubita, urcă în iatacul ei şi m î n -
gîi-o, dar n - a ş t e p t a străjerii să p r i n d ă
de veste..." Aveam 26 de ani şi...
D O A M N A P R O C O P I U (tot fără s-o ve-
dem) : O, Serge, intră, treci şi aşteap-
t ă - m ă o clipă. (Sergiu Levescu intră în
scenă, sobru, ciudat de sobru,
Domnu' Nelu a promis, ieri, că nu ne
mai deranjează, şi azi, cu noaptea-n
cap...
G A R D E R O B I E R U L : N u e vina mea,
d o a m n ă , dacă a d a p t ă m costumele...
D O A M N A P R O C O P I U (în timp ce? Serge
Levescu se aşază în fotoliu,
aristocratic mănuşile edbe, deget cu de-
get) : îi comunici domnului regizor că
nu mai are aici nimic antic...
G A R D E R O B I E R U L (calambur
Antic şi de demult, săru-mîna, d o a m n ă
Procopiu. (Iese, se aude uşa
du-se, doamna Procopiu intră,
Levescu rămîne sobru şi glacial în fo-
toliu, dînsa e volubilă, ca
bătrîne, de dimineaţă...)
DOAMNA PROCOPIU (în
lingă el, îl mîngîie decent pe păr —
tandreţe matinală): O, Serge, am avut
o noapte îngrozitoare, cu valeriană...
T u ? încă nu mi-am revenit. (Se duce
la noptiera ei, o lungă operaţie de picu-
rare a unei soluţii reconfortante
pahar.) I-am spus tot, nu m-a crezut...
(Domnul Levescu o fixează
A plecat în plină noapte la ea acasă...
A m ră m a s singură... pînă la trei d i m i -
neaţa. M - a găsit trează... la trei d i m i -
neaţa. Era fiica unor mari industriaşi...
trăise o s ă p t ă m î n ă aici, niciodată nu-1
alarmase, dimpotrivă...
D O M N U L L E V E S C U : D i m p o t r i v ă , ce ?
D O A M N A P R O C O P I U (mestecînd
linguriţă soluţia): H o t ă r î s e r ă să se că-
sătorească, în dezacord cu părinţii, dar
lui nu-i păsa. îţi dai seama cît risca...
DOMNUL LEVESCU : N u -mi
seama.
D O A M N A P R O C O P I U : Cum nu-ţi dai
seama ? El e ce e. ea — fiică de i n -
dustriaş, asta se admite foarte greu în
situaţia lui...
D O M N U L L E V E S C U (acelaşi
şi la pîndă) : Asta ţi-a spus-o el
sau ?...
DOAMNA P R O C O P I U : ...am dedus,
Serge, am dedus — cum o să-mi spună
el ? El p ă r e a nebun... A găsit casa
în- pustie, uşile închise, a forţat intrarea
de serviciu — mi-a dat toate detaliile
cu sînge rece, nu l-am văzut niciodată
în starea de azi-noapte ; e un băiat
echilibrat, inteligent, de obicei rece,
tea- fără efuziuni... nu ştiu dacă m-a săru-
tat v r e o d a t ă în aceşti patru ani. Cînd
mi-a dat banii pentru concediu, am
vrut eu să-1 sărut, s-a ferit, era la
masă, mi-a cerut să-1 las să se rega-
leze cu supa â la greque... „E o supă.
mami, în faţa căreia lămîiul stă în
genunchi..." Frumos spus, nu ? (Bea so-
sumbru.) luţia, apoi.) E spiritul acesta nou care
nu mai gustă melodramele noastre.
D O M N U L L E V E S C U : Fireşte, gustă dra-
mele lor...
D O A M N A P R O C O P I U (uneori opacă):
A , îşi va reveni, sînt sigură. (Se apro-
pie, îl îmbrăţişează uşor — ton cald.)
scoţîndu-şi A m să-ţi spun ceva, Serge, numai ţie :
poate că vorbesc cu păcat, el n-ar tre-
bui să ştie. Sînt mai liniştită... sînt m u l -
ţumită că s-a terminat aşa... Şi pentru
popular): el, şi pentru noi. El îşi va reveni foarte
repede, sînt mai puternici decît noi, şi
inchizîn- atunci noi... (Domnul Levescu se de-
domnul gajează cu un gest imperceptibil, dar
ea-l simte imediat.) Ce-i cu tine, Serge ?
doamnele (Şi încearcă să-l privească în ochi, dar
el se fereşte, ca un adolescent nemăr-
picioare, turisit.) Ceva cu fata ?
D O M N U L LEVESCU : Nu.
DOAMNA P R O C O P I U : Să-ţi fac o
cafea ?
D O M N U L L E V E S C U : A m băut una, de-
vreme...
într-un D O A M N A PROCOPIU (aşezîndu-se in
celălalt fotoliu) : Atunci mă Iaşi să-i
îndelung.) cos ciorapii ? (Şi ia ciuperca pe care
e întins un ciorap — începe să coase,
după cîteva clipe se întrerupe.) I s-a
întîmplat ceva ? Ştii, aseară. Simona
n-a mai venit... M i - a fost frică, d u p ă
ce ai plecat, că va a p ă r e a cu şam-
pania.
D O M N U L L E V E S C U (sarcasm secret):
cu o
A m b ă ut -o aseară, mă aştepta acasă
cu logodnicul ei. mi 1-a prezentat, am
acceptat, am destupat sticla, n-am avut
nimic împotrivă.
dau
D O A M N A P R O C O P I U (sincer întristată
— reia cusutul ciorapului) : N u mi-ai
spus că are un logodnic...
D O M N U L L E V E S C U : U n coup de fou-
dre... (Pauză, în care nu vine nici o
ton rece. dezminţire.)
D O A M N A P R O C O P I U (cosind): Mă gîn-
desc. Serge, că lumea e mult mai ar-
monioasă decît ni se pare nouă.
D O M N U L L E V E S C U : E foarte armoni-
oasă... Cîteodată-i mizerabilă, dar de
www.cimec.ro 27
 cele mai multe ori e foarte armoni-
oasă.
D O A M N A PROCOPIU (contrasarcasm,
dar de adolescentă mediocră) : Cred că
te-ai amuzat, nu ?... Pentru tine, care
crezi în umor, a fost un moment ad-
mirabil.
D O M N U L L E V E S C U : Oarecum...
D O A M N A P R O C O P I U (meditînd, ironi-
zînd, cosind): De ce ? L a două m i -
nute d u p ă ce ai ratat tu o cerere în
căsătorie, te întîlneşti cu o alta, în care
ţi se inversează rolul. în două minute,
din adolescent înflăcărat devii tată se-
ver, e admirabil...
D O M N U L LEVESCU (continuă jocul,
fiindcă-i place) : N - a m fost sever, n-am
prejudecăţi.
D O A M N A P R O C O P I U (din ce în ce mai
„rea"). în asta şi constă veşnica ta t i -
nereţe, (Rar şi la ţintă.) N - a i prejude-
căţi, te anflamezi. promiţi. visezi, a
doua zi eşti sobru, mahmur, bătrîn...
Reacţii de tînăr fără răspunderi, i n -
conştient, nu ? (Pauză, ca să schimbe
ciorapul de pe ciupercă.) T u n-ai vîr-
stă, Serge... M a i mult ca sigur, ai ve-
nit să-mi explici că Sovata a fost un
episod pe care trebuie să-1 d ă m uitării,
fiecare avînd o viaţă înaintea noastră,
nu ?
D O M N U L L E V E S C U (din nou glacial şi
„la obiect") : N u , am venit să stau de
v o rb ă cu scumpul dumitale nepot ; cre-
deam că d u p ă drama de aseară, e
acasă...
D O A M N A P R O C O P I U (izbucnind într-un
rîs, afectat) : O, Serge, Serge, eşti ado-
rabil... D a c ă ştiam că v i i azi-dimi-
neaţă, nu mai luam v a l e r i a n ă . Eşti un
calmant unic, te-aş recomanda doamne-
lor bolnave de inimă.
D O M N U L L E V E S C U (ton cavaleresc):
M ă r i e , numai o e l e m e n t a r ă politeţe...
D O A M N A P R O C O P I U (dezlănţuită): Nu
cumva vrei şi haina albă, pentru ca
totul să aibă un caracter... (gesticulează
cu ciuperca). Să ştii că talcul şi-a făcut
datoria.
D O M N U L L E V E S C U (enervat): Mărie,
întreci m ă s u r a !
D O A M N A P R O C O P I U : Poate visezi ca
e m o ţ i o n a n t a noastră căsătorie să aibă
loc în aceeaşi zi şi în aceeaşi biseri-
cuţă cu mariajul fiicei tale ?... A r f i
superb ! Bucureştiul ar plînge... N u cred
ca Sorin să-ţi înţeleagă umorul.
D O M N U L L E V E S C U (ton înalt, autori-
tar): M ă r i e , te rog, î n c e t e a z ă ! (îşi
şterge fruntea cu nelipsita batistă albă.
şi mai departe — sub privirile ei, mi-
rate de explozia lui — ia din buzuna-
rul vestei un tub din care scoate o
•28 www.cimec.ro
pastilă şi o înghite grabnic, fără ni-
mic melodramatic.)
D O A M N A P R O C O P I U (tuşată): Ce-ai
luat, Serge ?
D O M N U L L E V E S C U : Nimic.
D O A M N A P R O C O P I U : N u te-am vă-
zut luînd calmante...
D O M N U L L E V E S C U : N u e calmant.
D O A M N A P R O C O P I U (neliniştită): Da'
D O M N U L L E V E S C U (copil) : N u te i n -
teresează.
D O A M N A P R O C O P I U (lasă ciuperca,
vine imediat lîngă el, se aşază pe
braţul fotoliului, dar aşa ca să-l poată
privi în ochi, ton umil, de regret ne-
disimulat) : Te simţi prost, Serge ? Ce
ai ? N u m i te-ai plîns niciodată. (îl
mîngîie pe obraz.)
D O M N U L L E V E S C U : N u mă plîng.
D O A M N A P R O C O P I U : Spune-mi ce ai.
N u poţi să-mi spui m i e ? (Pauză)
V r e i să punem mai presus copiii ?... Spu-
ne-mi clar, noi putem r ă m î n e unul lîngă
altul şi fără...
D O M N U L L E V E S C U : N u - i vorba de
copii. N u vreau să mă sacrific pentru
copii.
D O A M N A PROCOPIU: Atunci?
D O M N U L L E V E S C U : N u vreau să m ă
sacrific pentru nimeni.
D O A M N A P R O C O P I U (insistenţă de so-
ţie) : Atunci ce s-a întîmplat, Serge ?
Ce s-a î n t î m p l a t de ieri pînă azi ? Ieri
erai fermecător, p l i n de spirit, scăpă-
rător...
D O M N U L L E V E S C U (ridicîndu-se brusc,
eliberindu-se de presiunea ei. cu paşi
mari prin cameră, cu dispreţ) : S c ă p ă r ă -
tor, scăpărător... nu eram scăpărător,
eram pitoresc !
D O A M N A PROCOPIU (comprehensivă):
Erai vesel. Serge, erai foarte vesel !
N i c i nu ştii ce bine-ţi stă veselia...
D O M N U L L E V E S C U (în continuă miş-
care, urmărit de dînsa, ton uşor retoric,
cum îi stă bine) : Veselie... ticăloşie, bar-
barie, mîrşăvie. O simplă mîrşăvie...
Aveam un amic care numea totul ,,o
simplă mîrşăvie". Dobitocul nu înţele-
gea că mîrşăviile nu se măsoară, por-
căriile nu se n u m ă r ă . Una sau o mie,
simple sau complicate, e exact acelaşi
lucru. Veselie... eram foarte vesel. M - a m
întors din exil foarte vesel, fiindcă mă
întorceam acasă. Nimeni nu ştie ce în-
seamnă să te întorci din exil, foarte
vesel, fiindcă te întorci acasă. A m stră-
bătut toată Europa, numai ruine, şi
eram foarte vesel. Efervescent. I n t e l i -
gent. Dement. Veselia mea era o de-
menţă. O d e m e n ţ ă ! Iar o d e m e n ţ ă ţi
se demonstrează prin altă demenţă. O
 demonstraţie fulgerătoare, scăpărătoare. D O A M N A P R O C O P I U (aşezîndu-se lîngă
Logica e lentă. Nimeni nu-ţi poate do- el, de data asta camaradă): A i pro-
vedi logic că eşti dement, durează prea bleme cu logodna, Serge ? N - a i bani ?
mult şi tot ce durează are timp să A cerut zestre ? Eu am deoparte...
devină neconvingător. Dar dacă un ne- D O M N U L L E V E S C U (agasat): Termină
bun pune m î n a pe un ciocan, coboară cu melodrama, M ă r i e , termină cu du-
în stradă, ocheşte rapid pe Calea Vic- ioşiile, cu toate prostiile astea, nu-i
toriei alt nebun în m u l ţ i m e şi, fără vorba de nici o logodnă...
nici o introducere, îi dă în cap cu cio- DOAMNA PROCOPIU (eliberată, cu
canul — sînt şanse mari ca nebunul umor): Cum, m-ai minţit ? Eşti extra-
lovit să se vindece şi să devină nor- ordinar...
mal, iar agresorul să intre în istoria D O M N U L L E V E S C U (fără umor): T e - a m
medicinii ca un mare terapeut. minţit, te-am minţit, ce-i aia ,,te-am
D O A M N A P R O C O P I U : Cine te-a lo- m i n ţ i t " ?... A m făcut haz de necaz, am
vit, Serge ? Cine a îndrăznit să te lo- fost sarcastic, ce dracu, nu înţelegi r
vească ? Cîteodată eşti de o opacitate ca o fată
D O M N U L L E V E S C U (se îndreaptă spre patetică la 17 ani...
telefon, formează un număr, aşteaptă : D O A M N A P R O C O P I U (calmă): De asta*
după o pauză, lasă receptorul şi se eşti atît de neliniştit ?
aşază abătut în fotoliu, ţinîndu-şi palma D O M N U L L E V E S C U : ...şi încetează cu<
pe frunte — poză puţin „rnelo".) analizele psihologice.
D O A M N A P R O C O P I U (prudentă): Ea D O A M N A P R O C O P I U : Bine, atunci tre-
te-a lovit ? buie să-mi spui ce pastile iei. (întinde
D O M N U L L E V E S C U : A , nu, M ă r i e — mîna şi aşteaptă.) Aştept, Serge. Observi
ea e cea mai d e m n ă fată de pe p ă - că nu mai sînt duioasă, sînt interesată,
mînt... interesată ca o c ă m ă t ă r e a s ă . Sînt la.
D O A M N A P R O C O P I U : Ceea ce mi-e vîrstă cînd nu mai pot urma un om
frică, Serge, este să nu fi auzit... dacă nu ştiu ce pastile ia, înţele-
D O M N U L L E V E S C U : S-ar putea, dar ge-mă.
nu-mi pasă...
D O A M N A L E V E S C U : A i foarte mult
D O A M N A P R O C O P I U : A h , nu, n-ai în- haz... (în clipa aceasta, uşa de la in-
ţeles... Există o forţă — bună, rea, nu trare se deschide şi se trînteşte rapid,
ştiu, ţ i -a m spus că nu cred în dumne- iar Sorin apare de sub draperiile an-
zeu —, dar există undeva, ceva care te treului.)
aude de cîte ori cîrteşti sau te împo-
D O A M N A PROCOPIU (surprinsă cu
triveşti aici pe p ă m î n t şi-ţi trimite exact
mîna întinsă, improvizează cu mult cu-
ceea ce nu vrei... Trebuie să te fereşti
raj, men(inînd starea de umor): A,
de cuvintele mari, de cuvintele grele,
Sorin, ce cauţi acasă ? (Spre el.) Dom-
pentru că ele se răzbună... Poate sînt
nul Levescu îmi cerea mîna... Să i - o
superstiţoasă, mi-a r ă m a s de la mama,
acord ?
de la ţară... Mama, de cîte ori tata
blestema, mai făcea un copil... ea zi- SORIN (precipitat, preocupat, dar nu atit
cea că-i trimisul blestemelor, tata fugea de crispat ca ieri — străbate scena,
la biserică. Sorin rîde... „Singura i n - trecînd în camera lui): Acordă-i-o,
telectuală din 12 copii de ţ ă r a n i e dar fă-mi repede valiza. Plec la Bra-
mistică !" Nu-s mistică, dar cred că... şov, pentru patru zile.
D O M N U L L E V E S C U (în ale lui): Sorin DOAMNA PROCOPIU (spre domnul
rîde, nu ? E l nu-i superstiţios... Levescu, explicativă): Două minute,
Serge ! Sorin nu pleacă niciodată fără
D O A M N A P R O C O P I U (amuzată): Fe-
să-i fac eu valiza., e unica l u i supersti-
rească dumnezeu ! ţie. (Intră în camera lui Sorin lăsîn-
D O M N U L L E V E S C U : Pe el nu cade du-l singur pe domnul Levescu; lux
nici un blestem... Sorin.) îi spuneam domnului Levescu
D O A M N A P R O C O P I U (severă): Serge, că nu eşti superstiţios, dar că...
nu-ţi permit nici în glumă. SORIN : Pune-mi trei cămăşi.
D O M N U L L E V E S C U : De ce în glumă ? D O A M N A PROCOPIU : Trei cămăşi'
A m terminat cu glumele, am devenit pentru patru zile ?
normal. (Se ridică din nou şi se duce
SORIN : Avem nişte şedinţe...
la telefon, formează iar un număr şi
aşteaptă mult, aşezîndu-se pe coiful di- D O A M N A P R O C O P I U : Atunci, nu-ţi.
vanului ei; într-un sfîrşit, bolborisind.) pun cămăşi albe, şedinţele distrug că-
N u - i acasă... nu-i acasă. (Mai desluşit.) măşile albe...
E cea mai d e m n ă fată de pe pămînt. SORIN : Una, mami !

www.cimec.ro 29
D O A M N A P R O C O P I U : în orice caz, mă puteţi cere a m ă n u n t e l e unei ticăloşii ?
bucur că te aeriseşti puţin. îţi era N u ştiţi că aici nu există detalii ?
necesar. Pleci cu trenul ? S O R I N (brusc, spre bucătărie): Aş vrea
S O R I N : Cu maşina. şi o omletă, mami.
D O A M N A P R O C O P I U : A h , faci cu ma- DOMNUL LEVESCU: V i s-a făcut
şina Valea Prahovei ! Auzi, Serge ? Va- foame ?
lea Prahovei, în maşină ! Domnul Le- S O R I N : A , nu, dar cînd pleci la drum...
vescu îmi spunea Ia Sovata că la Paris, D O M N U L L E V E S C U (cutremurat): Cum,
într-o noapte, a început să plîngă adu- cînd eu vă spun că sînteţi un ticălos,
cîndu-şi aminte de Sinaia şi Buşteni... d u m n e a v o a s t r ă v i se face foame ?
Iţi fac nişte senviciuri ? S O R I N (încercînd să rîdă, să bagateli-
S O R I N (intrînd, încheindu-şi nasturele de zeze, să se despresoare) : N u , domnule
la gulerul cămăşii, cu acea superiori- Levescu, zău, credeţi-mă, dar sînteţi
tate pe care ţi-o acordă această miş- foarte artificial... nu puteţi f i luat în
care) : Ce mai faceţi, domnule Le- serios. Poate şi faptul că v-aţi ocupat
vescu ? Ce progrese aţi mai realizat pe toată viaţa cu caricatura...
frontul ideologic ? D O M N U L L E V E S C U (după ce l-a fixat
D O M N U L L E V E S C U (neted): Sînteţi un îndelung) : Sînteţi odios, tinere domn.
mare ticălos ! S O R I N (amuzat) : Sînteţi ilar, domnule
S O R I N (îmbracă puloverul peste cămaşă Levescu, sînteţi ilar, şi-ntr-o epocă tra-
fără cravată, fireşte, se aşază în fo- gică...
toliu — păstrează superioritatea, ne- D O M N U L L E V E S C U (decis, se îndreaptă
coborînd la indignare) : Cum, aşa, fără spre uşă ; sub draperiile antreului —
nici o introducere ? demn, „teatral") : V ă urez poftă b u n ă !
D O M N U L L E V E S C U (grav, dar cu vo- în numele meu şi al fiicei mele, Si-
luptate) : F ă r ă nici o introducere : sîn- mona Levescu, v ă urez poftă b u n ă !
teţi un mare ticălos ! (Iese.)
S O R I N : A s e a r ă eraţi mai volubil...
S O R I N (intrigat, alarmat) : Domnule L e -
D O M N U L L E V E S C U (incitat): Aseară,
vescu ! Domnule... (Iese în antreu, îl
o mare pudoare — nu ştiu dacă aţi
auzim strigînd, probabil, pe scară.)
auzit de acest sentiment — m-a con-
strîns să fiu ridicol... Domnule Levescu... (Se întoarce, tulbu-
rat.)
S O R I N (pentru a cîştiga timp) : E fru-
mos că recunoaşteţi. D O A M N A P R O C O P I U (intrînd cu o tavă
D O M N U L L E V E S C U : ...ridicol în a dis- — în aceeaşi dispoziţie volubilă) : N-am
cuta cu d u m n e a v o a s t r ă despre Lenin. impresia că v-am lipsit... (Deodată,
despre progres. Proust cred că vă sună constatînd absenţa domnului Levescu.)
ca un barbarism, Lenin vă e o i m - Da' unde-i Serge ?
postură... SORIN (aşezîndu-se să mănînce, luîndu-i
S O R I N : Sînteţi foarte pitoresc, domnule tava din mină) : Care Serge ? De unde
Levescu... Serge ? De cînd acest domn a ajuns
D O M N U L L E V E S C U : ...dar recunosc că Serge pentru dumneata ?... L-am dat
o a n u m i t ă milă stupidă pentru situa- afară... (Mănîncă preocupat, sub pri-
ţia dumneavoastră... virea albă a doamnei Procopiu.) Tre-
S O R I N (mai aspru): ...totuşi, decenţa... buia să-1 dau afară de aseară. Exce-
D O M N U L L E V E S C U (şi mai aspru): lentă omletă, mami. (Si vrea să-i să-
Tocmai decenţa mă obligă să fiu la- rute mîna, dar dînsa se fereşte.)
conic şi să vă repet că sînteţi un mare D O A M N A P R O C O P I U : De cînd ai
ticălos. ajuns să dai oameni afară din casă ?
S O R I N (concesiv, intrigat): Aţi putea S O R I N (contraatac) : De cînd aduci dum-
să-mi daţi unele a m ă n u n t e ? neata oameni în casă pentru interven-
D O M N U L LEVESCU (dispreţ): Amă- ţii. N u accept ! (Cu un accent de înţe-
nunte ?... legere.) Vreau să-ţi fie limpede, ma-
D O A M N A P R O C O P I U (în cadrul dra- mi : nu-ţi cer să faci politică, dar nu
periilor) : De un minut, strig dacă să-ţi accept...
fac şi senviciuri cu brînză. (Cei doi — D O A M N A P R O C O P I U : Sorin, eşti com-
armistiţiu, două secunde.) plet absurd. Domnul Levescu n-a ve-
S O R I N • Chiar mai multe cu brînză... nit pentru nici o intervenţie.
(Spre domnul Levescu, doamna Pro- SORIN : Şedea aici ca un Rigoletto cerînd
copiu dispărînd.) V-am cerut amă- î n d u r a r e pentru Gilda !
nunte... D O A M N A P R O C O P I U : Domnul Levescu
D O M N U L L E V E S C U : E o prostie peste e un om profund şi delicat, nu pu-
care v ă d că nu vreţi să treceţi. Cum tea...

30 www.cimec.ro
S O R I N : Domnul Levescu al dumitale
e un om periculos.
D O A M N A P R O C O P I U : Ce î n s e a m n ă un
„om periculos" ? Te rog să vorbeşti
cuviincios.
SORIN : Ştii foarte bine ce vreau să
spun.
D O A M N A P R O C O P I U : N u ştiu nimic
şi-ţi cer...
S O R I N : A i fost cu el zece zile, nu ţi-ai
dat seama de nimic ?
D O A M N A P R O C O P I U : N u fac detec-
tivism cînd plec în vilegiatură... îţi
repet : mi-a a p ă r u t ca un om profund
şi delicat.
S O R I N : Oamenii profunzi nu sînt de-
licaţi.
D O A M N A P R O C O P I U : N u f i obraznic !
S O R I N (mai destins) : N u - i nici o obrăz-
nicie. E un a d e v ă r mai tare, pe care
la vîrstă dumitale nu-1 poţi înţelege.
D O A M N A P R O C O P I U : N u eşti tu cel
mai indicat să-1 rosteşti...
S O R I N (enervat de opoziţia ei): V a i de
mine, poate te-ai şi îndrăgostit de el.
mami ! poate m ă laşi pentru el ?...
D O A M N A P R O C O P I U : Eşti de o groso-
lănie fără margini, Sorin.
S O R I N (rts forţat, culpabil): Da' de ce,
mami ? A r f i perfect raţional, grosolan,
dar perfect raţional... A m crescut, sint
major, m ă pot descurca singur. De ce
să te sacrifici lîngă mine ? „îţi poţi
reface viaţa"... nu ? Aşa se spune.
(Doamna Procopiu vrea să strîngă ma-
sa, Sorin o împiedică şi-p aşază pe fo-
toliul din faţă.) I a r t ă - m ă , mami, hai să
lăsăm gluma. (Se uită la ceas.) A m fost
dur, fiindcă nu accept să f i i naivă.
T r ă i m o epocă în care n-avem drep-
tul să f i m naivi, totul e grav, impor-
tant, nimic nu poate f i luat uşor.
D O A M N A PROCOPIU (îl ascultă, eu
mîinile la piept, fără surîs) : A m vă-
zut aseară...
S O R I N (în apărare): A s e a r ă a fost alt-
ceva, dar asta nu-mi d ă dreptul să
mă lamentez, nimeni nu ar avea timp
pentru lamentaţiile mele, nici eu... Exis-
tă drame şi mai mari. A m un tovarăş
căruia alaltăieri i-a murit fetiţa... a
venit azi îmbrăcat în alb, ca nimeni
să nu-i v a d ă durerea, nimeni să nu-şi
p i a r d ă vremea cu consolări.
D O A M N A P R O C O P I U : Şi nimeni nu
1-a consolat ?
S O R I N (din nou control cd ceasului):
M a m i , sînt lucruri pe care nu le înţe-
legi... Acum n-am timp, vreau însă
să-ţi fie clar un lucru : poţi să nu te
interesezi de politică, nu e grav, grav
e cînd ea se interesează de tine... Acest
domn Levescu... Acest domn Levescu.
www.cimec.ro
ştii foarte bine că are o fiică şi a avut
un fiu care i-a crescut fata...
D O A M N A P R O C O P I U : U n mare poet,
o m î n d r i e a României...
S O R I N : Asta o spune el. Critica e una-
n i m ă în a-1 socoti reacţionar, idealist,
mistic...
D O A M N A P R O C O P I U : T u l-ai citit ?
S O R I N : Foarte puţin. dar...
D O A M N A P R O C O P I U : Atunci, cum poţi
să-1 judeci ?
S O R I N : Critica e unanimă...
D O A M N A P R O C O P I U : Şi dacă critica
e u n a n i m ă , atunci tu ?...
S O R I N : Indiferent de p ărerea mea...
D O A M N A P R O C O P I U : Poţi judeca i n -
diferent de p ă r e r e a ta ?
S O R I N : Indiferent de p ă r e r e a mea, nu
putem admite ca această d o m n i ş o a r ă
să-i difuzeze versurile în facultate, să
facă gălăgie pentru un poet neînţeles...
să organizeze audiţii...
D O A M N A P R O C O P I U : Poate că-i o
lipsă de tact d i n partea ei.
S O R I N : Ce-i aia „lipsă de tact" ? Lipsa
de tact e posibilă î n t r - u n salon, la o
premieră, î n t r - u n pension, nu într o
facultate, azi...
D O A M N A P R O C O P I U : Poate că-i în-
t r - a d e v ă r „un poet neînţeles".
S O R I N : N-avem nevoie de poeţi neîn-
ţeleşi, ne trebuie poeţi devotaţi.
D O A M N A P R O C O P I U : Dar ştii foarte
bine că a murit, cum vrei să mai fie
devotat ?
S O R I N : N - a murit, s-a sinucis... S-a
sinucis în noaptea de 26 august 1944.
U n poet care se sinucide în clipa cînd
fasciştii fug d i n Bucureşti nu e un
poet neînţeles...
D O A M N A P R O C O P I U : Dar e o r i b i l .
Sorin, e oribil... Poate c-a avut o dez-
a m ă g i r e sentimentală, poate c-a avut
o boală incurabilă...
S O R I N (tandru) : A h , mami, eşti de o
naivitate e x t r a o r d i n a r ă .
D O A M N A P R O C O P I U (tenace): ... vreau
să spun că nu tot ce se petrece pc
lumea asta are un substrat politic.
SORIN (încurajator, zîmbindu-i — dar
categoric) : Tot ce se petrece pe lumea
asta, mami, are un substrat politic.
Vrei sau nu vrei... (Se uită la ceas,
se ridică, priveşte pe fereastră.)
D O A M N A P R O C O P I U : ... poate că...
SORIN (în picioare. în drum spre ca-
mera sa) : F ă r ă „p oa t e ". A i spus de
zece ori „poate", nu putem face nimic
cu „poate"... (Din camera sa.) Ne tre-
buie certitudini.
31
D O A M N A P R O C O P I U : Şi atunci, ce s-a gîndit... (Deschide valiza etc.)
întîmplat cu fata ? D O A M N A P R O C O P I U : Şi dacă aţi ex-
SORIN (iese din cameră, cu o valiză în clus-o, ce-o să facă ?
mină) : A fost exclusă, am exclus-o SORIN (inchizînd valiza); O să mun-
din facultate... O fată ca ea, cu con- cească, n-avea grijă... apar zeci de
vingerile ei, care nu vrea să renunţe uzine. (Din nou claxonul.)
la ele şi face p r o p a g a n d ă conştien- D O A M N A P R O C O P I U (cu mintea ei):
tă, e imposibil să mai facă pictură. îmi spuneai că munca înnobilează pe
D O A M N A P R O C O P I U (dreaptă) : De ce om...
e imposibil să mai facă pictură ? S O R I N (amuzat sincer): Ah, mami,
SORIN („uman"): Zău, mami, nu te încurci noţiunile, încurci epocile.. Asta-i
amesteca, nu e domeniul tău... (Un altă epocă, am să-ţi explic... (Se apleacă
claxon puternic de maşină, afară.) ... spre ea.) H a i , mami, s ă r u t ă - m ă , urea-
A i c i nu merg nici tîrguieli, nici i n - ză-mi drum bun !
tervenţii, nici sentimentalisme. (Se a¬ D O A M N A P R O C O P I U (îl priveşte în
pleacă s-o sărute, de plecare; ea se ochi, apoi îşi lipeşte obrazul de al
fereşte, şi în acea clipă el descoperă în lui. şi stau aşa, pînă sună din nou
fotoliul în care a mîncat, perechea de claxonul maşinii de-afară.)
ciorapi cusuţi de dînsa.) Uite, mami,
plecam fără ciorapi, la asta nu te-ai CORTINA

ACTUL AL DOILEA
T A B L O U L 3

După o săptămînă
Domnul Levescu. în picioare, se bărbiereşte în faţa unei oglinzi încrustate intr-o
boaserie complicată; toată camera — cameră de castel, în care stăteau intendenţii —
e albă; un pat cu baldachin şi o sofa frumoasă în husă albă. Aşternutul — alb
— pus la fereastră să se aerisească. Faţa domnului Levescu e albă de săpun, poartă
o cămaşă albă, fără guler, mînecile suflecate.
O bătaie în uşă.

D O M N U L L E V E S C U : Da, cine e ? D O M N U L L E V E S C U : ...te ascult şi vei

O V O C E D E - A F A R Ă : Postolache, to- avea desenele respective.
varăşe Sergiu. P O S T O L A C H E (scoate o hîrtie mare, îşi
D O M N U L L E V E S C U (atent la operaţia drege vocea) : „ Z i u a şi noaptea, tova-
rasului): Intră, tovarăşe Postolache. răşi, are loc în castelul nostru acţiunea
(Uşa se deschide şi apare un miliţian de inventariere a bunurilor lăsate de
grăsuţ, cu mustaţă, simpatic, cu cen- blestemata monarhie"... A m început, mai
tironul pus, încorsetindu -l bine.) direct, cum am vorbit... „ T o ţ i tovarăşii
îşi fac datoria cu entuziasm"... (O
POSTOLACHE (respectuos) : Tovarăşe bătaie în uşă şi un glas imperativ:
Sergiu. eu am adus articolul. -tovarăşe plutonier!"). Cine-i, mă,
D O M N U L LEVESCU (cu simpatie): acolo ?
Foarte bine ai făcut, tovarăşe Posto-
V O C E A : Vă caută o d o a m n ă !
lache.
' P O S T O L A C H E (ridieîndu-se, iritat): Ce
P O S T O L A C H E : Dar vă deranjez... d o a m n ă , mă, care d o a m n ă ? (Deschide
D O M N U L L E V E S C U : Voi i i foarte a¬ uşa şi, în acea clipă intră in cameră
tent, te asigur... ia loc... doamna Procopiu ; fără ocolişuri sau
P O S T O L A C H E (aşezîndu-se pe sofa, bu- întrebări, se precipită în braţele dom-
zunărindu-se) : La masa de seară, com- nului Levescu, care o strînge la piept.
pania trebuie să citească articolul meu stupefiat ; doamna Procopiu poartă pe
cu desenele d-voastrâ respective... cap nu pălăria cu voaletă, ci un batic

32 www.cimec.ro
 negru; stau îmbrăţişaţi, cîteva secunde,
sub privirea emoţionată a plutonie-
rului...)
V O C E A S O L D A T U L U I (de-afară): To-
varăşe plutonier, vă raportez că...
P O S T O L A C H E (plutonier): Stînga-mpre-
j ur, soldat ! (Soldatul nu mişcă.) V ă d
şi eu ce-mi raportezi, stînga-mprejur !
(Soldatul pleacă. Domnul Levescu ^ şi
doamna Procopiu se contemplă, încîn-
taţi.)
D O M N U L L E V E S C U (murmur): Mărie...
Mărie...
P O S T O L A C H E (cu simpatie): E soţia
dumneavoastră, tovarăşe Sergiu ? .
D O M N U L L E V E S C U : ...
P O S T O L A C H E (teoretizînd): E bine ca
omul să aibă o tovarăşe de viaţă pînă
la adînci bătrîneţi... V ă las articolul pe
masă pentru documentare şi vă acord
o permisie de 12 ore... (Poziţie de drepţi,
salut.) N u mă găsiţi pe mine, lăsaţi
desenele la soldatul Kafka Eugen, res-
ponsabilul gazetei de perete... (Din uşă,
încă un salut.)
D O M N U L L E V E S C U (venind să închidă
uşa): Le las soldatului Kafka Eugen...
(Apoi, febril, alegru, ca un elev de
internat, duminica, la vizita mătuşii bune,
aleargă şi se spală pe faţă — ton in-
genuu.) Cum m-ai găsit, M ă r i e ? Cum
ai aflat? Povesteşte-mi... (Se şterge pe
faţă.) Povesteşte-mi ca într-o mie şi
una de nopţi... (Doamna Procopiu —
încă mută — îl priveşte cum îşi pune
gulerul, cum îşi face cravata.) De ce
taci, M ă r i e ? (Nodul cravatei nu-i reu-
şeşte.)
D O A M N A P R O C O P I U : De ce trebuie
să-ţi pui cravata ?
D O M N U L L E V E S C U : N u trebuie să am
bucuria decentă, M ă r i e ? N u trebuie să
fiu sobru ? N u trebuie să mă feresc
de exagerări ? (Aruncînd cravata.) Da'
în fond, dă-o dracu' ! Momentul cere
guler rabatu... (Ridică cravata şi o pune
pe un scaun.) E prima oară în 50 de
ani cînd nu reuşesc să-mi leg cravata...
(Se apropie, îi dezleagă baticul.) O.
ce fenomen miraculos ! Baticul negru
e alb de săpun „Elida". Ce repede
te-ai integrat în decor !... Cum se face
că n-ai venit cu voaleta ?
D O A M N A P R O C O P I U (luîndu-i mîna
într-a ei): Serge, linişteşte-te.
D O M N U L L E V E S C U : Poftim, unu, doi.
trei... e normal. (Pauză — apoi în şoap-
ta.) A r f i fost formidabil să apari cu
voaletă la punctul de g a r d ă . (Pauză —
idem.) Cu baticul ăsta, ai ceva de
demnitate care vine de departe... toate
gărzile s-au plecat, nu ? (Se ridică brusc,
la o pernă confortabilă de pe un foto-
www.cimec.ro
liu şi i-o oferă doamnei Procopiu ; apoi.
o narghilea de pe măsuţa de lîngă
baldachin. Se aşază turceşte în faţa ei.)
Povesteşte-mi cum m-ai găsit., stau l i -
niştit.
D O A M N A P R O C O P I U (după o scurtă
contemplare) : Serge, cîţi ani ai ?
D O M N U L L E V E S C U (realist, acru): As-
ta-i tot ce-mi poţi spune d u p ă ce
ai stat cinci minute a m u ţ i t ă de feri-
cire ?
D O A M N A PROCOPIU (calmă): Tot
drumul de la Bucureşti p î n ă aici l-am
făcut cu această întrebare în cap...
D O M N U L L E V E S C U : N u s-ar putea
spune că te-ai r»l'rt»8Ît în tren...
D O A M N A PROCOPIU : De ce ai ple-
cat ?
D O M N U L L E V E S C U (in tonul rece al
întrebărilor ei): Pentru că nu-mi pu-
team lăsa fata singură. A m mai lă-
sat-o o dată...
D O A M N A P R O C O P I U : Dar e majoră.
D O M N U L L E V E S C U : E majoră, dar
m-a ameninţat. N u suport să fiu ame-
ninţat de copilul meu. Sînt lacrimogen...
Sînt sentimental. (Pauză.) M-a amenin-
ţat că dacă mă duc să-i cer socoteală
tovarăşului Sorin Procopiu, fuge de
acasă. A fugit... am venit acasă şi
n-am mai găsit-o.. A m bătut trei zile
Bucureştiul în căutarea ei. în acest
timp, tovarăşul Sorin Procopiu făcea
Valea Prahovei şi mînca senviciuri cu
brînză preparate de scumpa lui bunică.
D O A M N A P R O C O P I U : Ştii foarte bine
că nu se joacă. Lucrează cîte 18 ore
D O M N U L L E V E S C U : Ca chirurgii pe
front. (Cu voluptate.) Ca chirurgii. T a -
ie, spînzură, exclude, un mare chirurg
al vieţii sociale, un mare terapeut...
D O A M N A PROCOPIU : Poate că e ne-
voie să taie şi să spînzure.
D O M N U L L E V E S C U : Dar cîte ore g î n -
deşte ? (Pauză.) Dacă ideea de pro-
gres a î n a i n t a t cu cîţiva milimetri —
şi trebuie să înainteze —, atunci...
D O A M N A PROCOPIU : A i fost lipsit
de tact, Serge.
D O M N U L L E V E S C U : Ce-i aia tact?
Tactul se discută la pension. A m ve-
nit să-i spun un singur lucru, de d i m i -
neaţă m-am trezit cu această idee,
n-am avut alta. Sînt la ora cînd am
idei fixe, putea să-nţeleagă...
D O A M N A P R O C O P I U : Ştiu. nu mai
vreau să aud, mi-a explicat.
D O M N U L L E V E S C U (furios, gesticulind
cu narghileaua) : Cum, adică, ţi-a ex-
plicat ? Ce a putut să-ţi explice ? Cum
a avut puterea să-ţi explice ? Cum
poate un bărbat să-i spună unei femei...
D O A M N A P R O C O P I U : Pentru mine. M i - a plăcut şi asta. Demagogia s-a ex-
Sorin nu e un b ă r b a t e un copil... tins la viaţa intimă a fiecăruia şi nu
D O M N U L L E V E S C U : U n copil ? U n putem face morală — fiindcă am f i
copil ?... Şi copilul ţi-a zis ce mi-a ridicoli, ca etica în faţa cancerului...
răspuns cînd l-am făcut de ticălos ? U n u i bărbat, după ce-1 părăseşte fe-
D O A M N A PROCOPIU : Serge. te rog, nu meia, i se face foame şi vrea omletă.
repeta. „Vreau şi o omletă, mami..." N i c i o i n -
D O M N U L L E V E S C U : T i - a spus ? dignare, nici o furtună — toate senti-
D O A M N A PROCOPIU : Nu. mentele se înlănţuie şi se dezvoltă de-
D O M N U L L E V E S C U : Fiindcă e un co- magogic. Poate că ne-a descoperit o
p i l inteligent, un copil precoce... Are nouă g l a n d ă cu secreţie internă... Ve-
dezvoltat, de mic. simţul culpabilităţii. chea definiţie a demagogiei... (Deschide
Foarte frumos... un dulap în dreapta baldachinului,
D O A M N A P R O C O P I U : N u eşti cu n i - scoate un mic Larousse, îl deschide
mic mai bun decît el. grăbit.) Vechea definiţie...
D O M N U L L E V E S C U : N u ? V r e i să ştii D O A M N A P R O C O P I U : Te-am întrebat
c
ce m-a reţinut ă nu-1 ucid ca pe un ceva. Serge...
copil monstruos ? D O M N U L L E V E S C U : N u m-ai intrebat
D O A M N A P R O C O P I U : N u mă intere- nimic.
sează. D O A M N A P R O C O P I U : Te-am întrebat
D O M N U L L E V E S C U : Ba nu. te inte- cîţi ani ai.
resează, te interesează foarte mult. Tot D O M N U L L E V E S C U (citind în france-
ceea ce-i favorabil, tot ce-1 poate în- ză) : Demagogie... demagogie...
frumuseţa te interesează. A i vrea să-1 D O A M N A P R O C O P I U (cu oarecare mi-
vezi ministru, prim-ministru, laureat al lă) : Serge. de cînd n-ai mai discutat
premiului Nobel... cu cineva ? (Domnul Levescu, lovit,
D O A M N A P R O C O P I U : De ce n u ? E ..detnascat", rămîne într-o suspensie sen-
nepotul meu. îl iubesc. N u orice am- sibilă.) De cînd n-ai mai vorbit cu un
biţie se numeşte carierism. Serge. nu f i . . . om ? ... Pari un naufragiat. A i ceva
D O M N U L L E V E S C U (enervat): N u , tu de om cu domiciliu forţat... hămesit
vrei să ajungă chiar călcînd peste ca- de vorbe, de dialog...
davre. D O M N U L L E V E S C U (ultima rezistenţă):
D O A M N A P R O C O P I U (olimpică): Nici- Eşti singura femeie care ştie să pună
o d a t ă ! E un fanatic, nu un... şi pe d r a m ă în evidenţe. Comunici evidenţele
u r m ă — îţi repet — crede în nişte cu fior. Mărie.
idei foarte frumoase pe care vrea să D O A M N A PROCOPIU (calmă, trecind
le v a d ă realizate... asta salvează orice peste orice...) : Vino aici, Serge...
fanatism. (Domnul Levescu se apropie, se aşază
D O M N U L L E V E S C U (intransigent): Nu lîngă ea. biruit.) Lasă cărţile... (Si-i
va ajunge, f i i liniştită ! ia Larousse-ul din mină.) Lasă deco-
D O A M N A P R O C O P I U : Sînt. deşi fiind rul... (Şi-i ia narghileaua.) E îngrozitor
un băiat extrem de cinstit... cît teatru îţi place să joci... (îi aran-
D O M N U L L E V E S C U : N-are geniu de jează o pernă la spate, îl întinde uşor,
premiu Nobel ! ca pe un convalescent, într-un chaise-
DOAMNA PROCOPIU : Să n-aibă... long pe terasa unui spital din Da-
totu-i să nu-şi p i a r d ă entuziasmul... vos.)... Cîte vorbe, cîte vorbe... Tot
D O M N U L L E V E S C U (mult mai calm): timpul ai vrea să joci î n t r - u n spec-
A avut noroc... A avut noroc că, exact tacol...
cu o seară înainte, a aşteptat... M i - a plăcut D O M N U L L E V E S C U (întins, fără vehe-
cum aştepta, cum striga, cum tăcea. menţă) : T o ţ i vrem, toţi j u c ă m , prea
Credea că va veni. Credea, tremura, nu puţini îşi dau seama... T o ţ i jucăm
ne lăsa să ne apropiem de lucrurile ei... teatru în roluri care nu ne convin ; ce
De zece ani, nu mai văzusem un băr- e grav în asta, M ă r i e ?...
bat aşteptînd o femeie. A avut noroc D O A M N A P R O C O P I U : De ce nu poţi
— m-a emoţionat zece secunde, chit discuta cu Simona ?
că d u p ă o zi i s-a făcut foame şi
saliva d u p ă o omletă ! D O M N U L L E V E S C U : T u , de pildă, eşti
acum la teatru... Joci un personaj cc-
D O A M N A P R O C O P I U : T u ai f i ţinut hovian. Cehov, cînd un om „profund"
doliu ? 1-a întrebat ce p ă r e r e are despre feri-
D O M N U L L E V E S C U : N u , dar există cire, i-a răspuns ca tine, acum : „Spu-
lucruri care nu se pot face simultan neţi-mi, la magazinul din colţ are
în 24 de ore. Decît dacă admiţi că faci m a r m e l a d ă ?" Tehnica dialogului în-
demagogie sentimentală. El a admis. crucişat...

34 www.cimec.ro
D O A M N A PROCOPIU (fără supărare):
De ce nu poţi discuta cu Simona ?
D O M N U L LEVESCU (dezarmat total,
sincer) ; N u pot discuta decît cu tine.
Mărie... Simona tace t r a t ă ziua.
D O A M N A PROCOPIU (drept): Şi atunci
de ce ai plecat fără să-mi spui ?
D O M N U L LEVESCU (cu ochii închişi):
Vrei un răspuns la această întrebe ,
plină de n u a n ţ e ?
D O A M N A PROCOPIU (înaintează fără
pudoare falsă, .nu mai are de mult 17
ani) : Te-am căutat prin tot oraşul...
telefoane... N u - m i închipuiam că poţi
pleca. La facultate, un coleg de-al ci
îmi spune. în mare secret, că face i n -
ventarul castelului regal... tot nu mi-am
imaginat că eşti cu ea... Cum să pleci
fără să-mi laşi o vorbă ? M-am dus
la cooperativă ; printre statui, un m i -
lion de statui, îl descopăr pe Cor-
nescu...
D O M N U L LEVESCU : O, Cornescu. ce
nenorocit grandios... De ani de zile,
nu poate saluta pe nimeni, decît dacă
se lipeşte de perete. în fiecare vede un
legionar, gata să-1 împuşte. Chiar şi-n
Haimovici... Pe Haimovici ţi 1-a pre-
zentat ? (Pauză.) Povesteşte. Mărie. De
douăzeci de ani, n-am mai fost cău-
tat de o femeie.
D O A M N A PROCOPIU (nici o clipă ex-
cesivă) : N u contează că te-am căutat.
N u pot sta singură în Bucureşti. Vreau
să te ştiu în Bucureşti, lîngă mine.
Dacă te îmbolnăveşti ? Nici pînă azi
nu ştiu ce pastile iei. N u ne mai pu-
tem juca, Serge ! A a p ă r u t o vîrstă...
trebuie să ne gîndim la noi. Ne-am
gîndit deajuns la ei. T u . te-ai răzgîn-
dit ? (Pauză.) într-o zi, stăteam sin-
gură, auzeam de alături maşinile de cu-
sut ale croitoriei : modificau costumele
antice, se apropie stagiunea de toamnă.
Voiam să aud un discurs de al tău, o
frază, o glumă... Mă gîndeam că nu
mai avem decît maximum 20 de ani...
D O M N U L LEVESCU (cu ochii închişi):
Maximum...
D O A M N A PROCOPIU : T i se pare pu-
ţin ? (Domnul Levescu — gest doar al
mîinii : aşa şi aşa...) Mie nu mi se
pare nicicum. E foarte curios, nu, Ser-
ge ? A m impresia că sînt o m i l i a r d a r ă
căreia un milion în plus sau în minus
nu-i mai spune nimic. Sîntem foarte
bogaţi, Serge... Dacă mi se spune că
mai avem 10 ani sau 30 de trăit
împreună, nu-mi pasă. averea nu mi se
ia... Poate fiindcă sîntem î n t r - a d e v ă r
bătrîni. Sînt o m i l i a r d a r ă bătrînă, nu
mi-e frică de loviturile de burcă, sînt
obişnuită cu ele.
www.cimec.ro
D O M N U L L E V E S C U : N u ţi-e frică de
nimic, de nimeni ? De prejudecăţi...
de...
D O A M N A PROCOPIU : De hoţi. M i - a
fost totdeauna frică de hoţi. în gene-
ral. A l t f e l , nu mi-e frică de nimeni.
D O M N U L L E V E S C U : Dar ştii că ave-
rile-i fac pe oameni egoişti, zgîrc.
imposibili.
D O A M N A P R O C O P I U : Asta va fi mai
tîrziu, mult mai tîrziu.. Vom deveni
imposibili mult mai tîrziu.
D O M N U L L E V E S C U (decis, se ridică,
îşi îmbracă rapid un hanorac) : Mărie,
a ş t e a p t ă - m ă aici, nu te mişca de aici,
oricine vine...
D O A M N A PROCOPIU (fără uimire):
Unde te duci ?
D O M N U L L E V E S C U (drum la dulap):
Spuneai că nu ţi-e frică... (Aduce un
teanc de hirtii.) Pînă mă-ntorc, citeş-
te-le. Corespondenţă găsită în podul
castelului. Alteţe către alteţe, cavaleri
către doamne de onoare, e lectura mea
nocturnă... mai a m u z a n t ă ca .,Dama cu
camelii". (O sărută uşor pe păr.) Dacă
vine Simona...
D O A M N A PROCOPIU : ...ştiu. îi spun
c-ai plecat să-mi faci o surpriză...
(Domnul Levescu iese. Pauză lungi
— doamna Procopiu citeşte. O goarnă
de cazarmă — departe. O bătaie a cea-
sului de castei — mai aproape. în sfîr-
şit. intră Simona.)
S I M O N A : Pe cine căutaţi, ce vreţi...
de ce...
DOAMNA P R O C O P I U : Sînt doamna
Procopiu, draga mea.
S I M O N A : Ştiu. Tata nu e aici !
D O A M N A PROCOPIU : N u ?
S I M O N A : N u , îl aşteptaţi inutil.
D O A M N A P R O C O P I U : Dar unde e ?
(Pauză.) Mi-a lăsat aceste scrisori,
sînt foarte amuzante, te-ai uitat prin
ele ? î n t r - u n castel atît de mare...
S I M O N A : Aş vrea că ştiu — ce vreţi
exact de la noi ?
D O A M N A PROCOPIU : Care noi ?
S I M O N A : De la mine...
D O A M N A PROCOPIU : Atunci de ce
spui noi ?
S I M O N A : î n t r - u n fost castel regal, cred
că mai am voie să utilizez pluralu!
maiestăţii...
D O A M N A PROCOPIU : Eşti foarte spi-
rituală, clar de la dumneata nu vreau
nimic. îl aştept pe tatăl dumitale.
S Î M O N A : îl aştepţi inutil.
0
D O A M N A P R O C O P I U : I n u t i l Ce în-
seamnă ..inutil" ? N -ai învăţat pînă la
vîrstă dumitale. . un om care foloseşte
pluralul maiestăţii...
S I M O N A : Doamnă...
35
D O A M N A P R O C O P I U : ...putea să ştie
că nimic nu e i nut i l . A ş t e p t a r e a asta,
de pildă, îmi foloseşte să te...
S I M O N A : Totdeauna aveţi ironia atît de
greoaie ?
D O A M N A P R O C O P I U : Totdeauna. Sînt
zile, dar foarte rar, cînd ironizez uşor.
p a r c ă plutesc, ca o rîndunică. De cele
mai multe ori însă, mă încurc. L a drept
vorbind — ţi-o spun pentru că eşti
fiica l u i Serge — habar n-am să fac
ironii. N i c i nu le consider necesare.
SIMONA : Sînteţi foarte miloasă,
doamnă...
D O A M N A P R O C O P I U : N u , nici vorbă,
dar mi-e frică — ironiile nasc ură.
N u suport ura. (Pauză.) Prea mulţi
fac ironii, prea multă lume urăşte... e
prea uşor, e prea la modă...
S I M O N A : Nepotul d u m n e a v o a s t r ă e de
acord ?
D O A M N A P R O C O P I U : N u ştiu, e p ă -
rerea mea, el... Cum spunea un fran-
cez, tot ce-i excesiv nu e interesant.
S I M O N A : Talleyrand, doamnă...
DOAMNA PROCOPIU: Probabil, nu
contează. N u - m i plac comediile fran-
ţuzeşti, tocmai pentru că...
S I M O N A : N u era dramaturg, era un...
D O A M N A PROCOPIU: Nu contează,
contează că ştiu ce a spus şi, mai
ales, că sînt de acord cu ce a spus...
S I M O N A : Sînteţi deci de p ă r e r e că tot
ce-i excesiv e lipsit de interes...
D O A M N A P R O C O P I U : Fireşte.
S I M O N A : Atunci veţi admite că sîn-
teţi excesiv de neinteresantă... îmi sîn-
teţi profund antipatică.
D O A M N A P R O C O P I U : O, dar asta-i
altceva, cu totul altceva... M ă dez-
amăgeşti, draga mea.
S I M O N A : îmi sînteţi profund antipatică
pentru că sînteţi excesivă — ideile
sînt foarte bine legate, cred. Sînteţi
excesiv de curioasă, excesiv de „ d r ă -
g u ţ ă " — telefonul d u m n e a v o a s t r ă mi-a
provocat direct greaţă... Aveţi, du*
aceea, un exces de vitalitate. Alergaţi
d u p ă un bărbat, vă părăsiţi gospodăria,
faceţi proiecte, visaţi la fericire... Vreţi
să fiţi Julieta şi nu ştiu dacă puteţi
juca rolul doicii... Aveţi forma aceea
de optimism idiot şi insuportabil... N u
sînteţi cumva, pe ici, pe colo şi puţin
umanistă ?
D O A M N A P R O C O P I U : N u te supăra,
dar nu ştiu ce înseamnă exact u...
S I M O N A : Adică, nu v-a apucat do-
rinţa ca p r i n tot ce faceţi să î n d r e p -
taţi natura omenească imperfectă ?
N - a ţ i vrea să ne lăsaţi un exemplu ne-
muritor de sfidare a morţii ? Sau moar-
36 www.cimec.ro
tea încă nu vă spune nimic, ca liceen-
celor înaintea bacalaureatului ?
D O A M N A P R O C O P I U : A m căzut la
bacalaureat şi am încercat să dau la
Conservator. T a t ă l dumitale mi-e mar-
tor...
S I M O N A : Şi aţi vrea să reveniţi la ado-
lescenţă, nu ? E foarte frumos... D r a m ă
de mare succes. U l t i m a d r a m ă . D r a -
gostea de viaţă, dezgustul de a m u r i ,
dreptul la iluzie, indiferent de vîrstă...
Aţi căzut la bacalaureat, dar v-aţi în-
dopat cu l i t e r a t u r ă cît şapte tocilari.
Cît aveaţi la r o m â n ă ?
D O A M N A PROCOPIU : Draga mea,
nu-mi mai aduc aminte...
S I M O N A : E r a ţ i tare la lucrul manual,
la gospodărie...
D O A M N A P R O C O P I U : Să m ă tai dacă
mai ştiu. P a r c ă n-am avut talent la
croşetat.
S I M O N A : Cum nu vă aduceţi aminte ?
Doar era ieri... Cum vă puteţi des-
curca fără memorie ? Cura de tinereţe
nu se poate face fără memorie...
D O A M N A P R O C O P I U : T a i e - m ă , spîn-
zură-mă, dar nu ştiu decît că o prie-
tenă a bunicii mele mi-a dat o rochie
albă, cu trenă, pentru Ofelia, în 1906...
S I M O N A : Zguduitor, d o a m n ă , e zgu-
duitor... Şi-mi închipui cum a răsunat
această amintire peste 40 de ani... O
memorie puternică şi un exces de f o l i -
culină asigură bătrîneţii O duioşie cu
care puteţi şantaja, ca orice gangster.
D O A M N A P R O C O P I U : N - a m şantaj at
în viaţa mea.
S I M O N A : Poate că nu vă daţi seama...
Exercitaţi cel mai odios şantaj — al
simbolurilor, al metaforelor. Vreţi să
fiţi o metaforă, să facem poezia vîrs-
telor duioase... dar nu cred în meta-
fore, în duioşie, în seninătate, şi de
aceea nu mă las şantajată... şi nu
admit ca tata...
D O A M N A P R O C O P I U : Dar tatăl dumi-
tale...
S I M O N A : T a t ă l meu trăieşte în altă
lume şi nu aveţi ce căuta acolo.
D O A M N A P R O C O P I U : Decît peste ca-
davrul dumitale, nu ?
S I M O N A : M ă bucur că v-am deşteptat
umorul a d e v ă r a t , dar sfatul meu este
ca, în locul ofiţerului stării civile, să
vă î n d r e p t a ţ i paşii spre un cabinet me-
dical unde vitalitatea d u m n e a v o a s t r ă
suspectă... există fenomene glandulare
care explică cele mai complicate sim-
boluri.
D O A M N A PROCOPIU : îmi place că
discutăm ca între colege de facultate.
M ă flatează... Şi, ca î n t r e colege, am
să-ţi încredinţez un mare secret : vei
 fi dezamăgită, te. va durea sau nu, te
priveşte... (Undeva bate un ceas al
castelului, imediat il acoperă o goarnă
de cazarmă.) Eu nu m-am îndrăgostit
de tatăl dumitale. Nu-1 iubesc, n-am
făcut o pasiune pentru el... vulgarita-
tea e inutilă în discuţia noastră. (Un
tropot de cizme soldăţeşti, afară.
glas cazon: „Companie... !"
de soldaţi care se grupează.
drepţi! Unde ţi-e capul,
Kafka ? Stînga-mprejur. Direcţia
de mese, înainte marş..." Răpăit
cizme. Glasul: „Alinierea. Kafka,
nierea... sting, drept, stîngul..."
tot mai slabă în cameră ; albul mobile-
lor şi huselor; pauza continuă şi după
comenzile de-afară.) Există vulgaritatea
asta atotputernică în a explica viaţa...
dar mai există şi altceva...
S I M O N A (în întuneric, îmblînzită
cundă) : Ce mai e x i s t ă ? (Pauză.)
mai există nimic.
D O A M N A P R O C O P I U : M a i există nefe-
ricirea, nenorocirea. N u le cunoşti...
S I M O N A : Le cunosc...
D O A M N A P R O C O P I U : Sau dacă le
cunoşti, nu le-ai înţeles. N - a i avut
cum să le înţelegi, fiindcă trebuie trăit
mult ca să le înţelegi. Vine o vîrstă
cînd dragostea nu mai vine din dra-
goste, din pasiune, cînd dragostea nu
mai e dragoste, e altceva... o dorinţă
ca omul să nu mai fie nefericit, o p l ă -
cere în a-1 a p ă r a , a-1 mîngîia...
S I M O N A : M i l a . ştiu... E oribil.
DOAJvINA P R O C O P I U : N u e milă. N u
e deloc milă. E o încăpăţînare, un fel
de împotrivire, un protest care, odată
şi odată, trebuie să izbucnească, alt-
fel... U n protest la nefericire — asta-i
tot, asta devine toată dragostea. (Pauză
— mişcare a Simonei, în întuneric.)
S I M O N A (aprinzind lumina, revenind
tonul iniţial) : Tata nu are dreptul să
fie fericit. Protestul d u m n e a v o a s t r ă este
inutil. Şi ridicol...
D O A M N A P R O C O P I U (imputativ):
oamenii ridicoli nu sînt neinteresanţi,
draga mea...
S I M O N A : ...fiindcă nimic nu-i mai r i -
dicol decit un protest inutil.
D O A M N A P R O C O P I U : N u cred...
S I M O N A : Dacă aveţi energia să mai
credeţi...
DOAMNA P R O C O P I U : Atunci
neata...
S I M O N A : ...vă priveşte ! Tata nu are
dreptul să fie fericit. A t î t a timp cit
numele l u i M i h a i , opera lui... noi în-
şine sîntem călcaţi în picioare — tre-
buie să fie nefericit şi să nu încerce
să scape. El uită asta, vrea să scape.
Vrea să scape cu ajutorul dumnea-
voastră. A r e o capacitate de a uita la
fel de respingătoare ca vitalitatea dum-
neavoastră. E pedant, e superficial, p i -
toresc... Pentru orice bucurie se tîrăştc
şi se umileşte ca o rîmă ; în schimb
orice umilinţă îi e insuportabilă. Fiindcă
Un e laş.
Vibraţie D O A M N A P R O C O P I U : Dumneata su-
Glasul: porţi umilinţele ?
soldai S I M O N A : în orice caz nu le vînd pe
sala bucurii de doi bani. Cînd am fost d a t ă
dc afară din facultate, nu i-am strigat ne-
ali- potului dumneavoastră : „eşti un i m -
Limiină becil", pe cînd tata...
D O A M N A P R O C O P I U : N i c i nu e. Ne-
potul meu nu e imbecil. E un om care
se înşală, care încă se mai înşală.
Poate că trebuie să se înşele...
S I M O N A (o anume emoţie): Aţi citit
o se- v r e o d a t ă versurile l u i M i h a i ?
Nu D O A M N A P R O C O P I U : N u . A m ră m as
la Eminescu, iartă-mă...
S I M O N A (din nou tranşantă) : Atunci,
cum îndrăzniţi să-i luaţi apărarea,
cum ?...
D O A M N A P R O C O P I U : N u cred ca el
să nu le f i citit.
S I M O N A : Atunci e un imbecil, nu un...
U n imbecil care gîndeşte cu capul al-
tora, un imbecil care poate imputa unui
poet că n-a ştiut să-şi aleagă ziua cînd
să-şi tragă un glonte în cap... Pentru
această eroare, poezia lui devine ime-
diat mistică, iar sora l u i nu mai are
voie să picteze... Iar d u m n e a v o a s t r ă îi
luaţi a p ă r a r e a şi...
D O A M N A P R O C O P I U : N u - i iau a p ă -
rarea. A m încercat să ţi-1 explic.
S I M O N A : N u mă interesează. A a p ă r a
şi a explica e totuna.
D O A M N A P R O C O P I U : T i - a m spus că
poate-i necesar să se înşele. A suferit
la prea puţin, crede prea mult, are loc
să se înşele... Poate că-i necesar să se
înşele. Poate că era necesar să te dea
afară din facultate, după cum dumi-
Dar tale ţi-e necesar să crezi în opera frate-
lui... Poate că într-o zi. el va suferi
pentru această hotărîre. poate că dum-
neata...
S I M O N A : încetaţi cu acest -poate", că
înnebunesc.
D O A M N A P R O C O P I U : Spune-mi, de ce
s-a sinucis ?
dum-
S I M O N A : N u vă interesează !
D O A M N A P R O C O P I U : Avea o boală
incurabilă ?
S I M O N A : Fiţi m ă c a r decentă, doamnă...
D O A M N A P R O C O P I U : N u pot f i de-
centă, draga mea, într-o chestiune de
care depinde viitorul meu. Eu inclin
www.cimec.ro 37
 să cred că a avut o boală incurabilă, (Doamna Procopiu se lasă în jocul lui ;
un cancer... întinde picioarele obosite, el se apleacă
S I M O N A : ... ! in genunchi şi-i potriveşte pantofii.)
D O A M N A PROCOPIU : ...deşi oamenii Sînt exact ce-ţi trebuie, cunosc obse-
tineri... Se zice că intrăm într-o epocă siile tale cu încălţămintea... i-am cău-
în care cancerul va face victime tot tat o oră. A m telefonat la cabană, sîn-
mai tinere... Gî i ani sînt exact dc
v
tem aşteptaţi. (îi leagă şireturile.)
cînd ?... (Pauză.) N u înţeleg de ce nu Mergi puţin ! ... E un drum de o oră.
putem discuta exact o dramă... (Doamna Procopiu se supune — face
S I M O N A : Fiindcă vulgarizăm, d o a m n ă : cîtiva paşi prin cameră, îneînlată.)
cu cît o d r a m ă e mai exactă, cu atît D O A M N A P R O C O P I U : E exact ce am
e mai vulgară, şi aţi spus că vulgari- visat de cîţiva ani... nici un cizmar
tatea... Dacă n-aţi citit un vers de-al l u i . din Bucureşti n-a avut ideea asta.
de ce vă interesează cum a murit ? Cc Serge. eşti...
i m p o r t a n ţ ă mai are viaţa sau moartea S I M O N A : Eşti tot ce am văzut mai...
unui poet cînd versurile lui... D O M N U L L E V E S C U : ... ai văzut prea
D O A M N A P R O C O P I U (după un joc în- puţine, draga mea. ţi-am mai spus-o.
cordat) : Poate că... (Către Mărie, legîndu-i baticul.) Cu-
S I M O N A (neîndrăznind) ; Nimeni nu v-a nosc cabana din '37, e un drum uşor,
spus că acest ..poate" al d u m n e a v o a s t r ă afară e lună... am şi lanternă... (Ca
e urît ca o cangrenă a pielii ?... un copil aprind' 'internă scoasă tot
D O A M N A P R O C O P I U : M i - a mai spus-o din rucsac.) E o p r o m e n a d ă . Mărie,
Sorin. N u chiar aşa, el e ceva mai te asieur..
blînd. Totuşi, e extraordinar cum vă D O A M N A P R O C O P I U : N u mi-e frică,
asemănaţi... E extraordinar ! Serge.
S I M O N A : N - a ţ i vrea să ne faceţi şi o S I M O N A : T a t ă . dacă pleci, dacă nu-ţi
vedere ? Poate vom cădea unul în bra- revii, dacă uiţi...
ţele celuilalt. Poate D O M N U L L E V E S C U (către doamna Pro-
D O A M N A P R O C O P I U (neîncetînd s-o copiu) : Trecem totuşi prin p ă d u r e . M ă -
fixeze): N u - m i place teatrul, am vîn- rie. Noaptea e liniştită, dar p ădurea
dut prea multe bilete, niciodată nu rămîne pădure... (Strînge rucsacul.)
am crezut ce e pe scenă... Avem conserve pentru primele zile...
D O A M N A PROCOPIU (în drum spre
(Deodată. intempestiv. preocupat de uşă) : Stii că nu fac mofturi...
..acţiunea" lui. intră domnul Levescu : D O M N U L L E V E S C U (aruneîndu-şi ruc-
poartă un rucsac, plin.) sacul pe umăr — un pas spre Simona.
încearcă s-o sărute, ea se fereşte) :
D O M N U L L E V E S C U (trîntind rucsacul, Dacă mă caută Postolache. îi spui că
desfăcîndu-l. scotînd o pereche de te- am lăsat desenele la soldatul Kafka
nişi) : Bună seara, doamnelor şi dom- Eugen...
nilor... Mă bucur că trăieşti, Mărie. D O A M N A PROCOPIU : Noapte bună.
Simona mă a m e n i n ţ a că face o cri- Simona.
mă... N u ştia că tu poţi îmblînzi şi D O M N U L L E V E S C U (în şoaptă): La-
leii. ca profeţii. să-mă ca măcar o dată să privesc l u -
S I M O N A : T a t ă . termină, nu fi stupid ! mea de sus... cîteva zile... N-am drep-
D O M N U L L E V E S C U (cu curaj): E. tul ? (Fugitiv, el o sărută şi iese.)
stupid... E greu să f i i stupid cu o
fată ca tine. Mărie, încearcă pantofii ! CORTINA

T A B L O U L 4

D u p ă trei săptămini
Acelaşi decor — al camerei albe din castel — în lumina unei dimineţi cenuşii.
Cîteva raze de soare, palide, murind în cileva secunde pe huse. pe fotolii, în baiu!
cu baldachin, doarme Simona. O bătaie in uşă. pauză. încă o bătaie — mai insis-
tenta. Simona se trezeşte şi — ameţită — se ridică în capul oaselor.

S I M O N A : Da... Cine-i ? (Nici un răs- brusc şi rămîne pe marginea palului.)

punsl Simona se culcă din nou. Din Cine-i ? Postolache ? i() nouă apăsare
nou o bătaie în uşă şi cineva care pe clanţă, afară.) Cine-i ?... Cît e cea-
apasă clanţa, brutal. Simona fe ridică sul ?... (Iţi pune. automat, un capot şi,

38 www.cimec.ro
 în picioarele goale, vine la uşă, gata S I M O N A : A căzut într-o prăpastie... (în
să descuie, dar nu deschide.) şoaptă.) E în munţi cu tata.
O VOCE DE B Ă R B A T : Deschide-mi, te SORIN (enervat) : în munţi ?
rog... (Fără ură, fără asprime.) E So- S I M O N A : A i c i , aproape, la o cabană...
r i n Procopiu... (Simo)ia se sperie, sin-
SORIN : De ce., de ce i-ai lăsat ?
cer, fuge de lîngă uşă, încearcă să-şi
tragă un ciorap, nu reuşeşte, se aplea- S I M O N A : Mi - a m închipuit că eşti de
că să caute sub un fotoliu pantofii de acord... Toate deciziile tale sînt pentru
casă, nu-i găseşte, se duce la lavabou, mine ordine... nu ?
îşi spală faţa, se uită în oglindă — SORIN : Decizii... N u mă amestec în toate
mişcări, agitaţie de cîteva secunde. în fleacurile... (Revenind, mai net.) Nu
timp ce afară, Sorin cu o anumită mă amestec în viaţa oamenilor, în de-
căldură.) Te-am trezit ? Iartă-mă... te talii fără semnificaţie. (Parcurgînd ca-
aştept să te îmbraci... (Simona se arun- mera.) Viaţa are prea multe detalii fără
că în pat, rupînd o aripă a baldachi- semnificaţie şi nu pot fugi după fiecare
nului ; coboară din pat, întoarce rapid dintre ele. Aş înnebuni.
cheia în broască şi sare din nou în S I M O N A : N u ţi-ar strica... (Amîndoi
patul cu baldachin rupt.) surîd. deodată, poale că-i primul su-
S I M O N A (acoperită pînă la gît, cu ge- rîs între ei — Sorin revine lîngă ea.
nunchii la gură) : I n t r ă ! pe scară, şi-o sărută stîngaci, fără no-
SORIN (îmbrăcat cu un balonsaide. fără bleţea îmbrăţişării precedente : ea îl
valiză, stingherit) : Bună dimineaţa... respinge fără brutalitate — cu dispreţ
n-am ştiut că te trezesc... e o oră dea- şi tandreţe.) Sîntem stupizi !
juns de... (Caută un loc pe care să se SORIN (fără concesie): Sîntem stupizi,
aşeze, toate fotoliile, divanul sînt ocu- sîntem stupizi... Sigur că trebuie să
pate cu lucruri de ale ei; Simona îl fim stupizi, nimeni nu şi-a luat obli-
urmăreşte împietrită.) N u începeţi i n - gaţia să ne pună într-un colocviu cu
ventarul la şapte ? E şapte fără un Platon... Trebuie să fim stupizi, ei ne
sfert... am venit cu un tren de noapte... obligă ! Ei sînt mai stupizi decît noi...
postul de g a r d ă m-a î n d r e p t a t la ca- (Simona îşi slrînge genunchii la piept.)
mera 317. N u bănuiam că e a ta. ci Problema e cum să depăşim stupidi-
a... Abia după ce am bătut de două tatea, cum să fim eficaci. Cred că,
ori... (în sfîrşit, o priveşte.) Cît mă în cazul de faţă, ai tot interesul să fim
mai laşi să vorbesc prostii ? (Se pri- eficaci, printr-o acţiune comună.
vesc amîndoi, o secundă, două. trei :
trăgînd după ea. o cuvertură albă, „re- S I M O N A : Sînt chiar mai interesată de-
gală", Simona coboară din pat şi vine cît tine.
fără teamă spre el: după un pas, se SORIN (cu o anumită căldură) : A i cum-
aruncă în braţele lui şi Sorin o îmbră- va vreo idee ?
ţişează, îndelung, mut, fără puterea de S I M O N A : N u. încă nu m-am srîndit.
a o respinge, de a se rupe ; e o îmbră- SORIN : Esenţialul e că sîntem de acord,
ţişare lungă, ca după o lungă despăr- îţi mărturisesc că nu mă aşteptam...
ţire ; îngroziţi — amîndoi — de e S I M O N A : Cum, nu te aşteptai ? T i - a i
vinte, de înţelesuri, rămîn imobili: mai închipuit vreo clipă că doresc să ...
mult o încleştare decît o regăsire; ni- Ţ i - a i închipuit că...
mic vulgar : o senzualitate secretă care SORIN (destins, dezinvolt): Te rog, fără
încă nu îndrăzneşte să se trădeze în fraze... (Hotărît.) Eu ies, te-mbraci in
sărutări sau vorbe ; descoperirea unei două minute şi mergem la ei. (Se în-
patimi uitate într-un sarcofag faraonic.) dreaptă spre uşă : simultan. Simona se
SORIN (rupîndu-se, în sfîrşit. câutînd o întinde pe pat. rămîne nemişcată, cu
banalitate cu care să se opună clipei ochii-nchişi. Ploaia se aude distinct —
patetice) : Ştii că Marian s-a căsătorit ca un d uruit continuu — camera !<>>'
alaltăieri cu Jessie... n-au avut nici fiind, probabil, chiar sub acoperişul cas-
un ban. au oferit bomboane de men- telului. Un minut, nu mai mult. Sorin
tă... (Se aşază amîndoi pe treapta pa- se întoarce brusc şi vine lîngă ea.) Cînd
tului cu baldachin : pauză : pe un ton plouă, îţi place să dormi. (Şi încearcă
mai ..operativ".) Spune-mi. ce fac? (Se s-o acopere : ea rămîne încordată, ac-
ridică.) Unde-i doamna Procopiu ? Si- ceptând ca el s-o acopere, aplecat asu-
mona ridică din umeri.) A plecat de pra ei.) Ştiu. Şi mie. (îşi dezbracă ba-
trei săptămîni de acasă, mi-a lăsat lonsaidul şi se aşază pe marginea pu
doar un bilet că-i aici şi se întoarce tul ui.)
în trei zile... Sînt îngrijorat, sînt sin-
cer îngrijorat... S I M O N A : închide fereastra. (El — imo-
bil.) Ţ i - e frică ?...

www.cimec.ro 39
S O R I N : De ce să-mi fie frică ?
S I M O N A : Vrei să-mi dovedeşti că eşti
integru. Dovezile astea de virtute se
dau tremurînd...
S O R I N : Poate, nu ştiu...
S I M O N A : ... adică, ştii foarte bine că
d a c ă ai închide fereastra, ai trage şi
perdelele, şi t r ă g î n d perdelele, ai p î n -
gă ri revoluţia, nu ?
S O R I N : N u te ştiam v u l g a r ă .
se ridică, se îndreaptă spre
o închide, dar nu trage draperiile;
întoarce şi se aşază din nou pe margi-
nea patului.)
S I M O N A : Victimele nu pot f i vulgare,
doar învingătorii — cînd nu vor să se
compromită. Ştii că uşa nu e închisă ?
S O R I N (luîndu-i mîna într-a lui) : îţi
mai e frig ?
S I M O N A : D a c ă eşti nervos — fumează.
S O R I N : N u mai fumez.
S I M O N A (surpriză plăcută): Parcă fu-
mai, în şedinţă fumai... Fumai şi ur-
. lai-
S O R I N : N u urlam. îmi făceam datoria.
Datoria cere cîteodată strigătul...
S I M O N A : Păcat.
SORIN : N u e nici un păcat. (Alt
Cum ţi s-a p ă r u t doamna ?
S I M O N A : Simpatică, o mic-b urgheză cu
haz umanist... (Alt ton.) întoarce-te,
vreau să m ă îmbrac.
SORIN : M a i stai... (Şi-o mîngîie pe faţă,
cu o tandreţe necunoscută la acest per-
sonaj.)
S I M O N A : Trebuie să plecăm...
— doar ploaia.) Trebuie să ne salvăm
familia, trebuie să ne a p ă r ă m autobio-
grafiile...
SORIN : Spune-mi. cum o duci ?
S I M O N A : Ce-ţi veni ?
SORIN : ... ce faci toată ziua ?
S I M O N A : Ce fac toată ziua... T u ce
crezi că fac t o a t ă ziua ?
S O R I N : Tocmai, nu ştiu, nu m-am gîn-
dit...
S I M O N A : Şi atunci de ce vrei să ştii ?
(Pauză; îi sărută încet, trist,
Sînt singură, tac toată ziua... şi pictez,
lucrez, lucrez p î n ă nu mai pot. Patru
ore pe zi inventariez bibelouri şi p o r ţ e -
lanuri, servicii de masă şi de desert.
N u fac nici două parale faţă de tablou-
rile mele, m ă crezi ?
S O R I N : Da.
S I M O N A : V r e i să le vezi ?
S O R I N : N u acum.
S I M O N A : Ţ i - e frică şi de ele ? Tot
timpul ţi-e frică... (Şi se mîngîie
faţă cu mîna lui.)
S O R I N : N u înţeleg de ce mi-ar f i f r i -
că să...
40
S I M O N A : A i vedea cu ochii tăi că n-ai
reuşit să mă dobori.
S O R I N : N-am vrut să te dobor... (O
sărută.) Sînt situaţii cînd simţi că tu
nu mai contezi, nimic din tine... A m i n -
t i r i , instincte, idei, nu mai sînt ale
tale, ci...
S I M O N A (retrăgîndu-sc): E ameţitor de
frumos...
(Sorin S O R I N : N u ştiu dacă e frumos, v i a ţ a nu
fereastră, face estetică, dar e foarte necesar. E
se foarte necesar să ştii că a p a r ţ i i isto-
riei şi nu... (O mîngîie — pauză, ea
acccptîndu-l.) T u n-ai cum înţelege...
S I M O N A (rupînd clipa, înde păr tîndu-i
mîna) : Termină... N u pactiza cu ele-
mentele reacţionare... M î i n e aş putea
spune că eşti un împăciuitorist, un emo-
tiv, un element instabil... (Rece, înlă-
turînd emoţia.) Cred c ă - i cea mai b u n ă
perioadă din viaţa mea. Am im-
presia că sînt v r ă j i t ă . N u - m i vine
să cred... Erau nopţi cînd m ă aşezam la
lucru şi doream să nu iasă nimic...
N u vreau să m ă ajute nici o minune.
N u admit ca undeva, sus, cuiva să i se
f i făcut milă de mine şi să-mi t r i -
ton.) mită milă cerească, d o u ă - t r e i clipe de
inspiraţie. N u pot lucra d i n milă... A r -
ta din milă, d i n pomeni — chiar ale
destinului... Destinul are pretenţii de
Mecena. A l a l t ă i e r i , directorul muzeu-
lui a vrut să-mi dea 15.000 de lei pe
o guaşă ; uleiul strălucea, nu se us-
case, m i se p ă r e a că plînge...
(Pauză S O R I N : Totuşi, dacă ai f i luat banii.
S I M O N A (cu iritare creseîndă): Nu fi
stupid. D a c ă aş f i luat banii, n - a ş
mai f i lucrat cîteva săptămîni. Banii
te scot din mînă.
SORIN : N u - i o p ă r e r e unanim accep-
tată.
S I M O N A : N u m ă interesează. N u vreau
bani, nu vreau noroc. Te corup, te
mituiesc. T u ai putea să accepţi...
S O R I N (din ce în ce mai calm): Accept.
mina.) Sînt fericit că lucrezi.
S I M O N A : Fericit... Prin testament, toate
tablourile îţi r ă m î n ţie... A t u n c i vei f i
fericit...
S O R I N (amuzat) : De ce ?
S I M O N A : F ă r ă tine nu le-aş f i făcut...
Tata îmi spunea că sînt o c ă l ugă ri ţ ă
ridicolă în m ă n ă s t i r e a demnităţii...
SORIN : L i m b a j u l lui... îl recunosc.
S I M O N A : N u ştie că am r ă m a s d e m n ă
dintr-o şedinţă, aşa cum o femeie r ă -
mîne însărcinată dintr-o noapte... (Furie
pe abia reţinută.) Ridică-te ! (Sorin se ri-
dică.) Du-te la fereastră... (După o
pauză — se execută, ca îl urmăreşte
pînă ajungţ acolo.) î n t o a r c e - t e ! Vreau
www.cimec.ro
 să m ă îmbrac. (Sorhi se întoarce.) (Domnul Levescu se eliberează de ruc-
Chiar te-ai întors ! Superb exemplu de sac.) î n fiecare zi îi spuneam că ţi se
virtute... Revoluţia franceză ţi-ar f i r i - va face dor de mine... în fiecare zi...
dicat o statuie... tata va p r i m i comanda (Şi-l îmbrăţişează din nou.)
unui bust de tras în serie... (Simona D O M N U L L E V E S C U : N u te-am contra-
coboară fulgerător din pat, se duce la zis niciodată, M ă r i e . Recunoaşte că...
uşă şi o încuie, străbate camera pînă D O A M N A P R O C O P I U : Totuşi, trei săp-
la dulap, şi de acolo vine încet, tiptil, tămîni, trei săptămîni...
spre el.) S O R I N (degajînau-se, în ţine, privind-o
S O R I N (de la fereastră, întors): N u ţi-a din cap pînă la pantofii de tenis —
venit nici o idee în p r i v i n ţ a lor ? patern, chiar sever): Ce-i cu dum-
S I M O N A (oprindu-se) ; N u - m i găsesc un neata ? De unde v i i ?
pulover, asta-i tot. (Apoi înaintează D O A M N A P R O C O P I U (căzînd într-un
spre el.) fotoliu): U f ! A fost un drum... (Deo-
SORIN (privind afară) : Ne-ar trebui un dată.) V a i , domnişoară, am uitat să te
argument fantastic, oamenii bătrîni sînt sărut !...
încăpăţînaţi, realismul nu-i sperie... S I M O N A (nici un pas): A m simţit,
Spune-mi... (Se întoarce: Simona e la doamnă...
un pas de el, se aruncă unul în braţele D O M N U L L E V E S C U (spre Simona): Să
celuilalt — o îmbrăţişare de cu totul nu crezi că nu ţ i -a m ridicat zilnic
altă intensitate decît cea de la înce- osanale fiindcă ai acceptat...
putul scenei: pătimaşă, pămîntească.
fără teamă de senzualitate ; el o sărută SORIN (surprins): Va să zică, ai accep-
orbeşte, cu o anume disperare, şi înge- tat... N - a fost chiar ideea ta ?
nunchează într-un sfîrşit la picioare- S I M O N A : N u . T i - a m spus că nu sînt
le ei, îmbrăţişînd-o fără pudoare con- r ă sp u n z ă t o a r e decît pentru fratele meu.
venţională, fără „melodramă". Ea în- D O M N U L L E V E S C U (cu avînt): Oh,
cearcă să-l ridice şi-l cheamă cu un copii, încetaţi — încetaţi cu disensiu-
gest mut spre baldachin.) nile, cu cruzimile puerile, venim din
S I M O N A (o ultimă şoaptă lucidă) : N - a m rai, respectaţi-ne !... A fost ideea mea,
să spun nimic, nimănui... (O bătaie în domnule Procopiu, dacă te interesea-
uşă. Apăsare bruscă pe clanţă.) Da, ză... Dar de ce te interesează cum a
cine-i ? ajuns bunica dumitale să trăiască trei
G L A S U L D O M N U L U I L E V E S C U : Si- săptămîni sublimul ? E fără importan-
mona... ţă... Eram într-o stare sumbră, am ple-
S I M O N A : Imediat !... (Sorin îi aduce cat dintr-un calambur, hai să-i spu-
capotul căzut pe covor, lîngă fereastră. nem mai elegant, dintr-o ironie... Vo-
Ea îl îmbracă ameţită. Pauză, pentru iam să v ă d lumea de sus... U n drama-
regăsirea unei noi respiraţii.) turg oarecare şi-ar f i încheiat un act
G L A S U L D O M N U L U I LEVESCU (poli- cu replica mea, dar acolo nu mai există
ticos) : Sînt cu Mărie... Te d e r a n j ă m ? ironii, dramaturgi...
Lucrezi ? D O A M N A P R O C O P I U (cu acea impu-
S I M O N A (imobilă): Nu... imediat... tare la avînturile lui) : Serge...
SORIN (în şoaptă dictatorială, strîngind-o D O M N U L L E V E S C U : ... n u - n ţ e l e g de
de umeri) : Vreau să t e r m i n ă m cu po- ce să nu le-o spun — în stadiul r u d i -
vestea asta... mentar în care se află... N o i nu mai
S I M O N A (privindu-l, o clipă) : Şi eu... avem nici o superioritate asupra n i -
(Coboară, se îndreaptă spre uşă, în mănui ! Abia acolo sîntem mici — nu
drum încalţă pantofii de casă, des- spun zadarnici, pentru că simpla accep-
chide uşa, decisă.) Eram cU tovarăşul tare a inferiorităţii ne ridică deasupra
Procopiu, cred că... (Se dă deoparte, zădărniciei... V - o spun ca un om care
căci doamna Procopiu — ca purtată de a crezut ani de zile în puterea divină
un suflu — se precipită spre Sorin.) a ironiei şi a surîsului, un muritor
D O A M N A P R O C O P I U : Sorin, dragul care a pus în locul l u i Dumnezeu pe
meu, dar ce... (Şi-l îmbrăţişează sub Voltaire şi Anatole France : ironia are
privirile celorlalţi doi rămaşi în prag. o limită tragică ; ca şi gravitatea, ca
O clipă, două, trei — Sorin nu poate şi patetismul...
împiedica această mişcare ; peste creşte- SORIN : N u înţeleg de ce trebuia să fa-
tul ei, fixează tatăl şi fiica, unul lingă ceţi un drum atît de lung pentru o
altul, „reci", fără tandreţe.) Dragul asemenea banalitate, care şi la nivelul
meu, dragul meu, ţi s-a făcut dor de mării...
mine... (Rupînd îmbrăţişarea, spre dom- D O M N U L L E V E S C U : E o banalitate ?
nul Levescu.) Ce ţ i -a m spus, Serge ? E un a d e v ă r la nivelul zero ?

www.cimec.ro 41
D O A M N A PROCOPIU (cu tact): Serge
vrea să spună că...
D O M N U L L E V E S C U (iritat): N u înţeleg
de ce trebuie să mă traduci. Oricîi
ar fi de fanatici, oricît le-ar fi ima-
ginaţia îmbîcsită de fumul miilor de
şedinţe şi de hotărîrile lor orgolioase,
tot vor pricepe că-i deplîng...
D O A M N A PROCOPIU (pe acelaşi ton
de traducătoare) : Aţi trebui. î n t r - a d e -
văr, să vedeţi munţii învăluiţi în cea-
ţă... ceaţa ridieîndu-se şi fiecare po-
tecă... cîinii cabanierului începînd să
latre... dar pînă şi veveriţele... Veveri-
ţele sînt extraordinare, dragii mei. în
fiecare dimineaţă, le u r m ă r e a m d o u ă -
trei ore sărind printre copaci şi nu mă
plictiseam... au o graţie, o... (Sorin
nu-şi poate reprima un hohot de rîs
enervat.)
D O M N U L L E V E S C U : Ce-i de rîs. dom-
nule Procopiu ? Veveriţele, după al doi-
lea război mondial...
SORIN : Veveriţele, după al doilea răz-
boi mondial... Continuaţi, fraza e foarte
bine începută.
D O M N U L L E V E S C U : Toţi supravieţui-
torii unui război, domnule Procopi
toţi ar trebui să alerge în p ă d u r e să
urmărească o săptămînă mişcarea ve-
veriţelor. E cea mai gingaşă mişcare
a vieţii, cea mai secretă, cea mai sub-
tilă... Singura care ne poate da o su-
gestie despre noi înşine. De sus. nu
părem nici maimuţe, nici rinoceri, nici...
N u sîntem decit nişte veveriţe, care
ne agităm prin p ă d u r i l e lumii... N o i
am descoperit-o după patru ani... E
trist, nu-i nimic de rîs...
D O A M N A P R O C O P I U : De ce. Serge ?
Lasă-i să rîdă — şi nouă ni s-a p ărut
la început comic... dar într-o bună zi
a început să se tragă... de dimineaţă
în timp ce se jucau.
SORIN (fără glumă): Cum să se t r a g ă ?
D O A M N A P R O C O P I U : Foarte normal,
în munţi sînt bande., de lichele, de
reacţionari... Munţii au fost curăţaţi şi
s-a tras...
SORIN : Şi voi aţi fost acolo ?
D O A M N A P R O C O P I U : E. acolo, ce sa
căutăm acolo ?! Cîteva nopţi cabana a
fost ocupată de trupele noastre, după
aceea am fost liniştiţi.
SORIN : N u v-au evacuat ?
D O A M N A P R O C O P I U : De ce să ne
evacueze ?
D O M N U L L E V E S C U : Inspiram cuiva
suspiciuni ?
DOAMNA PROCOPIU : Eram pentru
toţi doi bătrînei cuminţi, la apusul
vieţii, puţin extravaganţi... Plutonierul
42 www.cimec.ro
Postolache mă numea doamna Levescu...
Nu mă simţeam prost...
SORIN (spre Sunona) : Puteam rămine
orfani...
SIMONA : Nici o grijă. Vitalitatea
doamnei nu e egalată decît de pito-
rescul tatălui meu.
D O A M N A PROCOPIU : Dar nu-i vorba
despre noi. draga mea... In dimineaţa
cînd a început să se tragă, au încre-
menit în copaci, agăţate, speriate de
moarte... A m încremenit şi noi... Pe
urmă. una a căzut la picioarele noastre
şi n-a mai mişcat. N-am mai putut
face nici un pas. deşi nu se mai tră-
gea...
SORIN (după o scurtă pauză, privindu-şi
ceasul, patern, în sensul ..gata cu pros-
tiile, copii!") : Mami, aş vrea să mer-
gem... în j u m ă t a t e de oră avem un ac-
celerat... ai vreo valiză, ceva ?
D O A M N A P R O C O P I U : N u . doar pan-
tofii în rucsac...
SORIN : N u ţi-i pui ?
D O A M N A PROCOPIU : Pînă la gară
merg aşa : la gară...
SORIN (enervat): N u te-am văzut nici-
odată îmbrăcîndu-te în gară...
S I M O N A : Doamna evoluează spre sim-
plitate.
DOAMNA P R O C O P I U : Serge, tu te
schimbi ?
D O M N U L L E VE SCU : Nu, iau doar ruc-
sacul., în gară, în tren, aerul de munte
impregnat în haine...
SORIN (tranşant): Mami, cred că mer-
gem singuri...
D O A M N A PROCOPIU : Singuri ?
DOMNUL L E V E S C U (fără filozofie):
Dar nici nu ne gîndim, tinere... D u p ă
cele trei săptămîni în munţi, Mărie şi
cu mine nu mai mergem nicăieri sin-
guri. (Sorin — privire insistentă spre
Simona.) E o hotărîre inatacabilă, vreau
să vă fie clar... N u ne mai plictisiţi cu
mutrele astea de copii precoci, de ado-
lescenţi stupizi, care şi-au luat res-
ponsabilitatea lumii pe umeri, ca-n afi-
şele de 1 mai... (Spre Sorin). Din
actul întîi. tabloul întîi. te-am avertizat
că doamna Procopiu îşi ia destinul in
propriile mîni — şi nimic nu poate să
mă împiedice...
S I M O N A (după o lungă privire spre So-
rin) : Nimic ?
D O M N U L LEVESCU : îmi repugnă să
fiu sclavul unor...
S I M O N A (atac calm. strategie precisă) :
Nu-ţi cere nimeni să f i i sclavul cuiva,
ci să te supui propriei demnităţi. Să te
supui ca un cîine ciobănesc.
D O M N U L LEVESCU (ca un leu. aga-
sa/) : Dar ţi-am explicat, draga mea.
 că nu mai există demnitate, şi — deci
— nici supunere...
SORIN : D u p ă al doilea război mondial...
D O M N U L L E V E S C U : Exact, după al
doilea război mondial, am convenit cu
Mărie, totul se reduce la dezgustul —
nu spun spaima, dezgustul faţă de
moarte, faţă de obligaţia morţii. Toţi,
absolut toţi, vrem să trăim cît mai
mult, chiar cu preţul demnităţii sau ai
inteligenţei. î n t r e a fi demn pînă la
60 de ani şi sănătos pînă la 300, n i -
meni nu ezită să aleagă sănătatea...
Liniştea...
S O R I N : Dar de ce trebuie ales ?
D O M N U L L E V E S C U (precis, spre Si-
mona) : ...Sau nu crezi cumva... că o
să-mi trag un glonte în cap. fiindcă
vestala demnităţii, uitîndu-şi cultul, în-
cuie uşa... şi împreună cu...
D O A M N A P R O C O P I U (lezată): Serge...
S I M O N A : O, tată, dar în mijlocul na-
t u r i i ai devenit foarte frust... Cine ar
f i crezut ? Liniştiţi-vă, d o a m n ă ; nu s-a
petrecut nimic compromiţător pentru
nepotul dumneavoastră. Ştiu cum ţineţi
la reputaţia l u i . T o v a r ă ş u l Procopiu r ă -
mîne un puritan mai presus de orice
bănuială, deşi... deşi el a venit să mă
vadă pe mine — nu pe dumnea-
voastră... E un a d e v ă r crud, recunosc
— trebuia rostit mai de mult, de cînd
aţi căzut în braţele lui, murmurind dra-
gul meu. N u ? P a r c ă aşa am reţinut...
D O M N U L L E V E S C U : Simona. fără cru
zimi...
S I M O N A (spre Sorin) : Pot continua, stă-
pîne ?
S O R I N : Fireşte.
S I M O N A : A m contemplat scena şi am
tăcut. A m tăcut, fiindcă nu-mi place
să fiu vulnerabilă. A r f i fost evident
pentru toţi că sînt geloasă (şarjînd
un frison)... un sentiment îngrozitor
— cum se spune în romanele de 15 lei.
Fiindcă eu am avut cu domnul Pro-
copiu romanul nostru de 15 lei... în
versiune realist-socialistă. desigur...
SORIN : Te rog să nu...
D O A M N A P R O C O P I U : Las-o să po-
vestească, e realmente dotată pentru
teatru...
S I M O N A : N u e teatru, d o a m n ă , e lite-
ratură, din nou confundaţi... (Spre dom-
nul Levescu.) Ne-ai făcut elogiul mun-
ţilor şi al vieţii in creierul munţilor.
Era inutil. Domnul Procopiu şi cu mine
cunoaştem foarte bine farmecul caba-
nelor. Acum doi ani. iarna...
SORIN : Simona, îţi interzic să...
S I M O N A : Stăpîne, nu t'i prost — în-
ţeleg în doi să interzici amintirile, dar
în patru ? în patru e exact ce ne
www.cimec.ro
trebuie. Păstrează-ţi locul în scenă. I n -
tră cînd ai replică. Se poate să nu în-
ţelegi ? Acum o oră, în pat — adică
pe marginea patului — aici... (şi arată
chiar locul pe care a stat Sorin, se
aşază pe acel loc)... foarte cast, domnul
Procopiu m-a conjurat cu lacrimi in
ochi să nu spun nimic...
SORIN : Minţi !
S I M O N A : Evident că mint. Cine te poate
vedea cu lacrimi în ochi ? L-aţi văzut
v r e o d a t ă plîngînd. d o a m n ă ?
D O A M N A P R O C O P I U : Deseori...
J
S I M O N A : Dar t r e m u r î n d ' E superb,
cum ar zice tata, e stupid, cum aş
spune eu. L-am văzut t r e m u r î n d de
frică... de furie... şi-acum o oră — de
dor... sau de frig, nu ştiu... e un spec-
tacol la care n-o să aveţi acces nici-
odată, dar după p ă r e r e a mea foarte i n -
teresant pentru o bunică...
D O M N U L L E V E S C U (concesiv) : N u ne
interesează, Simona.
S I M O N A (cu furie, fără ..teatru") : Cum
nu te interesează ? M a i ales pe dum-
neata.
D O M N U L L E V E S C U : N u mă intere-
sează satira.
S I M O N A : A. nu, a fost foarte patetic...
(Spre Sorin.) N u ? Era în noaptea de
Crăciun — m e l o d r a m ă curată. (Spre
domnul Levescu.) Erai în ţară. de cîte
luni ?... Domnul Procopiu mă cunoştea
de două săptămîni şi în noaptea de
Crăciun, pe stradă. în faţa casei, fără
teamă de ridicol, mi-a căzut în ge-
nunchi, i m p l o r î n d u - m ă să plecăm în
munţi... imediat. N u puteam să te las
de Crăciun singur... (Spre Sorin.) Cred
că în genunchi ai căzut, clacă am re-
ţinut bine... (Spre domnul Levescu.)
Dar revelionul — dacă te interesează
— l-am făcut lîngă Voroneţ. cu tova-
răşul Procopiu. într-o cabană... E
drept, n-am văzut veveriţe, n-am avut
timp să vedem veveriţe... A m ajuns
noaptea şi. după o noapte m i n u n a t ă ,
d i m i n e a ţ a mi-a cerut să-mi fac o auto-
biografie a m ă n u n ţ i t ă . Ningea... Tova-
răşul Procopiu. vigilent, era numai ochi
şi urechi...
D O A M N A P R O C O P I U : S-a purtat foar-
te înţelept.
SORIN : N u vrei să laşi nimic ?
S I M O N A (precis, spre domnul Levescu) :
Plecarea ta la Paris, sinuciderea lui
Mihai l-au îngrozit... îi vedeam groaza
în ochi (rîde sarcastic). Eram foarte
aproape unul de altul, mă mingîia, tre-
mura, intrase într-o familie compli-
cata... Nu s-a compromis mai mult de
cîteva ore... A m plecat a doua zi, d i -
mineaţa, dar noaptea aceea... (rizind.
13
 triumfătoare, dezinvoltă)... a fost o S I M O N A (cu sinceritate, aspră, fără tea-
noapte de neuitat, d o v a d ă cu ce furie mă de „cuvinte"): M i - a cerut-o Sorin.
m-a exclus din facultate. N u v-a spus M i - a cerut să-1 ajut. Nu-1 puteam re-
nimic ? fuza. Nu-1 pot refuza. îl iubesc...
D O A M N A P R O C O P I U (calmă, obiecti- (Domnul Levescu, frînt, se aşază pe
vă) : Nu... Discreţia e o lege a con- postamentul patului cu baldachin ; cu
vieţuirii noastre... capul în palme.) încă îl mai iubesc...
SORIN (privindu-şi din nou ceasul): D O M N U L L E V E S C U (renunţînd la fra-
Mergem, mami ? în 20 de minute... zele savante): Dar el nu te iubeşte.
(Spre Simona.) Sau mai ai ceva de S I M O N A : Ba da. E al meu. E numai
a d ă u g a t ? M ă r t u r i s i r i l e n-au fost com- al meu.
plete ? A mai ră m as ceva curat ? D O M N U L L E V E S C U : L-am văzut cum
S I M O N A (stins): Cred că te-am ajutat o aştepta...
suficient... S I M O N A (dreaptă): Ştiu. N u m ă inte-
DOMNUL L E V E S C U (ia rucsacul şi-l resează. E un nenorocos.
pune pe umăr) : Şi eu zic să mer- D O M N U L L E V E S C U (opoziţie de tată):
gem... (Tuturor, care-l privesc încor- E un carierist.
daţi.) Toate poveştile astea nu mă S I M O N A : N u . E un nenorocos. Re-
interesează... (Doamnei Procopiu.) Toate n u n ţ ă la sora unui poet blestemat pen-
poveştile copiilor, M ă r i e , h ă r m ă l a i a a¬ tru o fată de capitalist. Unde-i carie-
cestor nefericiţi nu ne interesează, am rismul ?
mai stabilit asta sus... Spuneai că nu D O M N U L L E V E S C U : Şi atunci, de ce
ţi-e frică de nimic. te-a lovit, de ce ?
D O A M N A P R O C O P I U : Decît de hoţi. S I M O N A : D i n t r - o eroare. O eroare nor-
E prea m u l t ă hoţie, Serge, prea multă mală.
ironie, prea multă u r ă . N u suport, iar- D O M N U L L E V E S C U : N u există aşa
tă-mă... (Spre Sorin.) Spune-mi, ţii foarte ceva...
mult să plecăm singuri ? S I M O N A : Există — cînd ai prea m u l t ă
SORIN : Da. credinţă, prea m u l t ă dreptate şi prea
D O A M N A P R O C O P I U : De ce? p u ţ i n ă experienţă la dreptatea ta. Ne-
SORIN : M i - a i face un mare rău dacă... drept de p u ţ i n ă experienţă... Eu nu m ă
D O A M N A P R O C O P I U : N u înţeleg. pot lăsa ş a n t a j a t ă de erorile l u i .
D O M N U L L E V E S C U : Exact — ai să
SORIN : A i să înţelegi...
ajungi să participi la ele...
D O A M N A PROCOPIU : Cînd ? S I M O N A ; : N u , erorile astea vor trece,
SORIN : î n cinci ani. în zece. sînt vremelnice, n-au viitor, le săvîrşim
DOMNUL L E V E S C U (accentele lui): fără a f i ale noastre... în fiecare d i n
N u înţeleg. N u înţeleg nimic... Ce do- noi, în tot ce are ţ a r a asta mai bun
riţi de la noi ? De ce nu ne lăsaţi în există o forţă care nu se lasă coruptă,
pace ? (Spre Sorin.) Şi ce înţelegi dum- învinsă, de erorile trecătoare... (înge-
neata ? Ce ştii despre cinci ani ? A i nunchează lîngă el, mîngîindu-l filial.)
văzut v r e o d a t ă cum a r a t ă la faţă cinci Trebuie să credem în această forţă...
ani ? Te întreb lucruri simple...
(Imediat se face întuneric. Apoi, un
DOAMNA P R O C O P I U : Serge, d ă - m i spot de lumină cade pe cele două fo-
pantofii din rucsac... (Do?nnul Le- tolii puse faţă în faţă. Un fluierat lung t
vescu — imobil.) N-are rost să ne
ca de locomotivă.)
umilim p u n î n d întrebări simple. A u
răspunsuri la toate. Le mai d ă m cinci SORIN (într-unui din cele două fotolii) :
ani... (Domnul Levescu deschide ruc- Mami, îţi mulţumesc foarte mult.
sacul, ia pantofii, îngenunchează în fata D O A M N A P R O C O P I U (în fotoliul celă-
doamnei Procopiu.) M - a m simţit foarte lalt) : N - a i de ce să-mi mulţumeşti.
bine în tenişi, Sorine... ar trebui să SORIN : Te-ai sacrificat pentru mine.
mergem la un ortoped... D O A M N A P R O C O P I U : U n u i om care
D O M N U L L E V E S C U (în genunchi, pu- s-a sacrificat, nu-i mulţumeşti.
nîndu-i pantofii) : Aş putea să vă con- SORIN : Deci, accepţi că...
duc la g a r ă ? (Nici un răspuns — se D O A M N A P R O C O P I U : N u accept n i -
ridică.) Sau nu. n-am să pot tăcea... mic, sînt la vîrstă cînd nu mai accept
(Doamna Procopiu se ridică din fotoliu, sacrificiile. Te-am urmat.
domnul Levescu o priveşte îndelung în SORIN : Peste cinci ani, îţi voi ex-
tăcerea deplină a camerei, apoi, distins, plica. Eşti singurul om căruia îi voi
elegant. îi sărută mîna. Cei doi ies.) explica...
D O M N U L L E V E S C U (încet): De ce-ai D O A M N A P R O C O P I U : N - a i ce să-mi
făcut asta ? explici, linişteşte-te. N - a m nevoie de

44 www.cimec.ro
 explicaţii. înţeleg. P a r c ă s-a luminat...
S O R I N : E din cauza zăpezii. O să mun-
cesc pe spetite... A m trac... E prima
oară cînd sînt corespondent peste ho-
tare...
D O A M N A P R O C O P I U : Cît mai avem ?
SORIN : Ajungem în zori, acum e două,
două şi zece... Vreau să trăiesc curat,
mami...
D O A M N A P R O C O P I U : Asta am în-
ţeles ; dacă nu aş şti asta, n-aş f i cu
tine aici, aş f i rămas acolo... (Un nou
semnal de locomotivă.) Numai că asta
n-ai voie s-o spui în timpul vieţii...
S O R I N : De ce?
D O A M N A PROCOPIU : Abia pe patul
morţii, ai voie să spui am trăit curat.
Dar tu nu ştii cum a r a t ă patul morţii,
nici m ă c a r pernele lui...
S O R I N : N u , nu, oamenii vor ajunge să
trăiască curat chiar în timpul vieţii.
Dacă nu aş crede în asta... Dar e greu,
îngrozitor de greu, trebuie să f i i mereu
la pîndă, să ştii să ataci, să te aperi,
ca în război... Să te tîrăşti prin no-
roaie — puritatea are noroaiele ei.
DOAMNA P R O C O P I U : E prea com-
plicat...
S O R I N : Poate că merită ca pentru o
viaţă curată să trecem p rin multe com-
plicaţii... (Vibrant.) Poate că-i singurul
lucru pentru care nu trebuie să ne
temem de complicaţii.
D O A M N A P R O C O P I U (maternă şi surî-
zătoare) : A i început să vorbeşti cu
„poate", cu „dacă"... (De undeva, din
întuneric, ia o pătură şi-l înveleşte.)
Faci progrese... Dar pentru două d i m i -
neaţa, e prea complicat... (Un ultim flu-
ierat al locomotivei.)
CORTINA

ACTUL AL TREILEA
T A B L O U L 5

Peste cinci ani

O cameră elegantă în apartamentul elegant al lui Sorin Procopiu. Camera doamnei
Procopiu. N-au mai rămas din camera actului întîi decît draperiile (ca o amintire
•din altă perioadă a vieţii) la uşa din stînga, care dă — şi acum — la Sorin. S-a
păstrat, şi amplasamentul mobilelor, dar în locul divanului (tot în faţă), un recamier:
în locul dulapului vechi, la dreapta, un dulap lustruit strălucitor; două fotolii adinei
şi noi în mijlocul camerei; rulouri — şi nu hîrtie albastră — la ferestre, în fund —
prin care e filtrată frumos lumina amiezii: pe dulap — cu o uşoară neglijentă, care
denotă o stare de spirit antiaristocr atică: două valize cu etichete din hotelurile străi-
mătăţii şi un radiator modern. Două covoare noi ; o certă bunăstare — totuşi, pe undeva,
se simte că deocamdată mîna gospodinei nu s-a ocupat atent de armonia ansamblului
<(şi nu numai din cauza spiritului antiaristocr atic). Pe un perete — deasupra recamierului,
între ferestre — o fotografie mare, evident mărită, doamna Procopiu şi domnul Levescu,
la munte, de mult... Doamna Procopiu intră din stînga, din camera lui Sorin, cărînd.
fără dificultate deosebită, o masă uşoară cu picioarele de aluminiu, o pune în mijlocul
camerei, dînd de o parte fotoliile ; se duce la dulap, caută în el, scoate o faţă de masă
albă, strălucitoare, o întinde pe masă; aduce vesela, tacîmurile şi le dispune pe trei
•laturi ale mesei; din dulap, scoate şervete de olandă, trei, şi le pune în faţa fiecărui
tacîm; se sună, iese, dar acum nu vom auzi nici un dialog, pentru că intrarea în casă
e departe; se întoarce cu un buchet de crini mari, puşi într-o vază înaltă ; aşază
vaza pe noptiera recamierului; citeşte cartea de vizită trimisă cu florile, după aceea
o pune în buzunarul rochiei decente, de bun-gust; fără gesturi bruşte, doamna Pro-
copiu ia din sertarul noptierei o cutie mică cu pastile şi înghite una. Apoi se întinde
pe recamier. Şi aşteaptă. Nu, nu s-a schimbat prea mult, trăsăturile i-au rămas distinse,
părul alb e coafat mai îngrijit, poate că a făcut cîteva cure cosmetice, dar nu insistente
sau disperate ; nimic căzut, decrepit — toată liniştea vîrstei la egală distantă de spaimă
şi beatitudine. în sfîrşit, se sună. Doamna Procopiu se ridică încet, deschide dulapul
Ş\ se priveşte în oglinda interioară; îşi aranjează părul cu mîna — inutil, pentru
că fiecare buclă era la locul ei. lese. După o pauză — dinafară camerei.

D O A M N A P R O C O P I U : Asta-i, ca de foane... Aceasta-i sufrageria, mîncăm

obicei, camera lui Sorin... I-am lăsat rar aici. (Apare alături de domnul Le-
l u i telefonul, nu vreau să aud tele- vescu în pragul camerei. Domnul Le-

www.cimec.ro 45
 vcscu e schimbai : tras la faţă, cu cear- haz. Mărie, şi nici tu...
căne obosite, departe de euforia fizica D O A M N A P R O C O P I U : Respectă-mi m ă -
de altădată : prestanţa nu s-a pierdui, car buna dispoziţie...
dar îmbrăcămintea — fără a fi ne- D O M N U L L E V E S C U : Şarjezi, Mărie...
glijentă — nu mai exprimă vitalitatea N u eşti deloc bine dispusă, et pour
zgomotoasă din urmă cu ani: o cra- cause... Te-ai maturizat şi tu. D u p ă o
vată sobră, un costum negru, fără ba- condamnare la cinci ani, nici un gang-
tistă, nimic pitoresc : e o lumină stinsă, ster...
un spectacol clasic într-un teatru care a D O A M N A P R O C O P I U : Da" asta-i foarte
terminat repertoriul romantic.) Acea- bine. Serge. Cine mai vrea haz la
sta-i camera mea... (Domnul Levescu vîrstă noastră ?
nu priveşte în jur, fixează fotografia D O M N U L L E V E S C U : Asta-i tristeţea,
mare; doamna Procopiu il surprinde./ M ă r i e . Orice maturizare se face pe
îţi plăcea mai mult dincolo, nu ?... seama umorului... A m devenit concişi,
Şi mie... Sorin a ţinut să scăpăm de am tras obloanele, am stins comedia
teatru, de vechituri... Ţevile calorifere- din noi. Dar fără comedie, nu există
lor... E şi un cartier mai liniştit... şi pe nici grandoare, nici... E straniu în ce
urmă. gazele... (11 ia la braţ. îl conduce măsură eternitatea detestă comedia...
la unul din fotolii ; domnul Levescu se D O A M N A P R O C O P I U : N u ţ i -a m cerut
aşază şi o priveşte. Pauză. Apoi. dom- niciodată grandoare. N-am încredere în
nul Levescu scoate din buzunarul cos- grandoare. A m vrut să fim normali.
tumului o batistă albă şi se şterge pe DOMNUL L E V E S C U : Evident. Şi-am
frunte.) A i obosit... stăm la parter, nu cîştigat un plus de inexpresivitate. A m
mai avem patru etaje, totuşi ai obosit. devenit inexpresivi. Inexpresivi şi con-
N u mai porţi batista la ...? cişi.
D O M N U L L E V E S C U (glas liniştit, fără D O A M N A P R O C O P I U (tenace): Scriso-
vehemenţă, fără pitoresc) : N u . M-am rile tale au fost foarte expresive. Scri-
retras... (Doamna Procopiu surîde.) sorile tale au fost pline de umor.
D O A M N A P R O C O P I U : îţi mulţumesc D O M N U L L E V E S C U : N u mi-am dat
pentru crini. Sînt superbi. seama.
D O M N U L L E V E S C U : C r i n i i sînt tot-
D O A M N A P R O C O P I U : Vrei să-ţi ci-
deauna superbi.
tesc măcar una dintre ele ? (Se ridica,
D O A M N A PROCOPIU (trăgind celălalt
se duce la dulap, îl deschide, caută...)
fotoliu lingă al lui) : Cartea de vizită
D O M N U L L E V E S C U (calm): Care?
e foarte, foarte... D O A M N A P R O C O P I U : Aceea cu închi-
D O M N U L L E V E S C U : Foarte concisă... derea cooperativei şi intrarea ta la
îţi parc rău ? ziarul Patriarhiei...
D O A M N A P R O C O P I U : A h . nu, Serge
— cum să-mi p a r ă rău ? Exact ce D O M N U L L E V E S C U : Deajuns de slabă.
ţ i -a m cerut dintotdeauna... (li ia mîna D O A M N A P R O C O P I U : A m rîs o zi în-
într-a ei.) A i slăbit, Serge... treagă. (Cu scrisoarea în mină, se aşază
D O M N U L L E V E S C U : M-am maturizat. pe fotoliu lingă el.)
DOAMNA PROCOPIU (insensibilă la D O M N U L L E V E S C U : De ce ai rîs o
spirit, luînd partea alarmantă a expre- zi întreagă ?
siei) : N u , Serge, nu vorbi aşa... M i - a m D O A M N A P R O C O P I U : U n om ca tine
dat seama din scrisori că... Erau... trecînd la ilustraţii de C r ă c i u n ; un ca-
D O M N U L L E V E S C U : Erau clasice, nu ? ricaturist trecînd de la o icoană la
T o ţ i ne întoarcem la clasicism, pe toate alta...
planurile. D i n modestie. D O M N U L L E V E S C U : N - a m trecut nici-
D O A M N A P R O C O P I U : N u , n-am vrut o d a t ă de la una la alta, am fost tot-
să spun asta. Scrisorile erau... deauna ateu, numai că am încetat să
D O M N U L L E V E S C U : Erau foarte cu- mai fac satiră. O detest. N u mai admit
minţi, ştiu. Scrisorile unui conformist. decît fabulele.
N u strigau, nu făceau filozofie. Exact
DOAMNA P R O C O P I U : Influenţa Pa-
ca ale tale. îmi scriai mi-e dor, îţi răs-
triarhiei ?
pundeam mi-e dor.
D O A M N A P R O C O P I U : Si nu-ţi era ? D O M N U L L E V E S C U : N u , a ta... A m
D O M N U L L E V E S C U : N-am spus min- terminat şi cu Patriarhia.
cinos, am spus conformist, nu încurca D O A M N A P R O C O P I U (sincer alarma-
noţiunile. tă) : Cum ?
DOAMNA PROCOPIU : Asta-i primul D O M N U L L E V E S C U : N-am suportat.
lucru care ţineai să mi-1 spui ? D O A M N A P R O C O P I U : N u mi-ai scris
D O M N U L L E V E S C U :. Da. N u mai am nimic.

46 www.cimec.ro
DOMNUL L E V E S C U (fără energie):
N-am crezut că-i important... sînt cî-
teva luni...
D O A M N A P R O C O P I U [fără ..teorie") :
Şi din ce trăieşti ?
DOMNUL L E V E S C U : D i n tablourile
Simonei...
D O A M N A PROCOPIU : A i ajuns să de-
pinzi de ea ?
D O M N U L L E V E S C U : Ţ i - a m comunicat
din timp că demnitatea nu mă mai
interesează şi tot ce t i n e
de ea...
D O A M N A PROCOPIU (învinsă pentru
o clipă) : Ştiu.
D O M N U L L E V E S C U : A m ales amîndoi
sănătatea. Iată, sîntem sănătoşi... să
batem în lemn.
DOAMNA P R O C O P I U (niciodată mai
indignată) : Serge, m ă s o a r ă - t i cuvintele!
Şi cum îndrăzneşti în casa mea să
baţi . în lemn ? (Mai liniştită.) Şi ce
faci toată ziua ? Cum se manifestă să-
n ă t a t e a ta ?... Poate că nu faci n i -
mic. Ce faci ? Vinzi tablouri, vinzi
. covoare, baţi cafenelele ?... U n om să-
nătos poate lenevi toată ziua !
D O M N U L L E V E S C U (fără să ridice vo-
cea) : îmi scriu ..Memoriile".
D O A M N A P R O C O P I U : Cine ţi-a cerut ?
D O M N U L L E V E S C U : Cine să mi le
ceară ? Nimeni...
D O A M N A P R O C O P I U (neînţelegind arta
pentru artă) : Şi atunci ?
D O M N U L L E V E S C U : Atunci le scriu,
fără să mi le ceară nimeni... Ce ţi se
pare supranatural ? în urmă cu cinci
ani, n-aş fi trebuit să-ţi explic că
omul nu face numai ce i se cere, decît
dacă vrea să crape mai repede. Eu
nu vreau. Se poate să mi se ceară
să modelez mustăţi sau s-o desene/
serios pe Fecioara M ă r i a . N-am nimic
împotrivă. O vreme. Dar după aceea
nu crezi că trebuie să văd ce mai am
în cap ? Memoriile nu se cer, se adună
cît timp ţi se cere altceva. în asta
constă i m p o r t a n ţ a lor — îmi pare rău
că trebuie să fiu explicit cu tine, a l t ă -
dată erai mai sugestivă...
D O A M N A PROCOPIU : Te conjur, Serge
— măsoară-ţi cuvintele !
D O M N U L L E V E S C U : Vor fi nişte me-
morii foarte serioase, te asigur. Adică
nu vor l i — sînt. Tot ce am trăit
vioi, superficial, amuzant, â l'improviste
sună grav şi premeditat. Motoul, cred.
clarifică pe orice imbecil : - U n lucru
este şi nu este in acelaşi timp"... Cum
ţi se pare ?...
D O A M N A P R O C O P I U (diagnostic, dup:,
o pauză) : Serge, tu eşti disperat !
D O M N U L L E VE SCU : Va exista un sin-
gur episod pur caricatural — acceptabil
www.cimec.ro
însă prin caracterul lui de fabulă. Acum
doi ani, vara. am asistat absolut în-
tîmplător, crede-mă, la momentul cînd
v-aţi mutat aici... îmi făceam plimba-
rea de dimineaţă, peste trei zile urma
să aibă loc rendez-vous-ul nostru anual
la ,,Nestor". Erai atentă să nu se zgîrie
masa cea lungă din sufragerie, şedeai
pe un balot, ţinînd un sfeşnic superb
cu trei braţe de argint. T î n ă r u l domn
purta o lampă de fier forjat. N u m-ai
observat, nu m-ai simţit în preajma
ta... M a r i i adolescenţi, în asemenea ca-
zuri, fug !
D O A M N A P R O C O P I U : De aceea n-ai
venit la „ N e s t o r " peste trei zile ?
D O M N U L L E V E S C U : A m plecat la Că-
limăneşti, draga mea, toamna — după
cum ai constatat — am reluat cores-
pondenţa... (Doamna Procopiu se ridică
brusc, se îndreaptă spre uşă.) Unde te
duci ?
D O A M N A P R O C O P I U : Vreau să văd
ce mai este cu friptura... (Pauză lunga ;
după ce stă o vreme în fotoliu, dom-
nul Levescu se ridică şi se întinde pe
recamier. cu plăcere, ..ca acasă". Sună
îndelung, dar departe: un telefon. Dom-
nul Levescu nu se deranjează, se aude
vocea doamnei Procopiu : „Alo ! Da...
nu"...
După aceea, linişte — domnul Le-
vescu a aţipit, probabil, cu palmele sub
cap. ca tinerii visători în filmele oare-
care.)
D O A M N A PROCOPIU (reintrind): Mai
eşti aici ?... Credeam că ai plecat.
(Domnul Levescu răspunde mut, prin-
tr-o fizionomie amuzată : ..de ce credeai
că am plecat ?") N u suportai ca în t i m -
pul demonstraţiilor tale, omul să se
gîndească la mîncare... Ce d r a m ă ai
făcut dintr-o omletă !
D O M N U L L E V E S C U : A m evoluat...
D O A M N A PROCOPIU (aşezîndu-se lîngă
el. calmă, bună) : Simona era la te-
lefon, ce voia de la tine ?... I-am
spus că nu eşti aici. N u vreau să pleci
de aici... (îl mîngîie pe frunte.) Nu
vreau să mi te mai ia nimeni... Ce-i
cu tine. Serge ? îmi era frică de a¬
ceastă intîlnire : niciodată nu ţi-am
scris cît de obosită plecam de la „ N e s -
tor". E mult mai rău... M u l t mai rău...
Aş fi preferat să f i i în starea în care
te-am găsit la castel.
D O M N U L L E V E S C U (învins, ea mărtu-
risirea unei boli) : N u pot suporta tre-
cerea timpului...
D O A M N A PROCOPIU : Bine, dar asta
nu-i meseria noastră, nu te mai re-
cunosc. Serge... Asta-i meseria lor. Ei
trebuie ră fie disperaţi. (Cu o dîrzenie
47
 necunoscută.) Ei să fie disperaţi în
faţa timpului, ei să nu suporte tre-
cerea timpului., ei sînt tineri, ei să urle
că lucrurile sînt insuportabile.
D O M N U L L E V E S C U : Numai că ei nu...
A u fost inumani. T o t ce s-a întîmplat
a fost inuman, şi noi am admis...
D O A M N A P R O C O P I U : Serge, tu nu te
mai controlezi ? Ce-s cuvintele astea ?
De cînd ce este inuman te duce la dis-
perare ?
DOMNUL L E V E S C U : Dar noi am
admis...
D O A M N A P R O C O P I U : A i f i vrut să
ne l a m e n t ă m în faţa lor ?
DOMNUL L E V E S C U : Ne-am supus
unei înscenări, unui spectacol de circ.
D O A M N A P R O C O P I U : Trebuia să ne
supunem — nu aici a fost greşeala.
A u fost înscenări mai reuşite şi oame-
n i i au continuat să trăiască. U r a era
prea mare, trebuia s-o lăsăm să îna-
inteze, să învingă, să se c r e a d ă chiar
victorioasă. A d m i t chiar disperarea ta...
D O M N U L L E V E S C U : Numai a mea?
D O A M N A P R O C O P I U : A noastră. Era
normal, nu trebuie să spunem mai
mult. Dar mai departe ? Ce am făcut
mai departe? (Pauză.)
D O M N U L L E V E S C U : Continuă, Mărie...
Azi pari inspirată.
D O A M N A P R O C O P I U : N - a m fost v i -
cleni, Serge. A m fost disperaţi, dar
n-am fost vicleni. O disperare fără
viclenie e o nenorocire. (Pauză.) M-am
plimbat mult p rin oraş. Casele ace-
lea au devenit înţelepte cu mult îna-
intea noastră, timpul le-a cucerit din
pivniţă p î n ă la acoperiş. Şi încă le
mai atacă. N i c i una nu disperă. N i c i
una nu strigă. Toate îl suportă, şi toate
luptă cu el, în tăcere, încruntate. Toate
sînt cenuşii, afumate — ca soldaţii îm-
bâtrîniţi pe front. Toate sînt viclene,
toate loviturile lor sînt perfide — d i -
mineaţa, cînd se deschid ferestrele şi
se pun aşternuturile la aerisit, au un
fel de surîs, nimeni nu le poate face
nimic. D u p ă aceea, ferestrele se închid
şi casele se bat mai departe pînă a
doua zi, cînd iar apar aşternuturile
albe...
D O M N U L L E V E S C U (rupind „poezia") :
Habar n-am ce vrei, Mărie... (Ridicîn-
du-se în picioare, încereînd din nou,
ca pe vremuri, peroraţiile sale în paşi
mari.) în viaţa ta n-ai făcut atîta poe-
zie. N u mai suport poezia, Mărie, am
îmbătrînit, nu mai pot gîndi în meta-
fore... M ă plictisesc...
D O A M N A PROCOPIU (calmă): Eu am
îmbătrînit, Serge, ca şi tine, şi-mi pla-
ce din ce în ce mai mult să gîndesc în
48 www.cimec.ro
metafore. în schimb mă plictisesc fabu-
lele şi memoriile.
D O M N U L L E V E S C U (enervat): Fabu-
lele, draga mea, au o eficacitate ele-
m e n t a r ă . Cînd aud : „maître corbeau
sur un arbre perche", înţeleg lumea
cu toate cutremurele ei.
D O A M N A P R O C O P I U : î n sfîrşit, Ser-
ge, te recunosc...
D O M N U L L E V E S C U : . . . dar metaforele
tale nu sînt decît nişte parabole b i -
blice, f ă r ă nici un dumnezeu. Ce să
inţeleg din parabola despre viclenie
a sfintei noastre M ă r i a Procopiu ? M i
se propun aberaţii. A i devenit prea sub-
tilă... nu te pot urmări...
D O A M N A P R O C O P I U : Iar tu ai deve-
nit opac ca o fecioară de 17 ani.
D O M N U L L E V E S C U : N u , te rog să-mi.
explici unde e eficacitatea parabolelor
tale. Cer fiecărui cuvînt eficacitate, con-
secinţe brutale, nu-mi mai pot permite
altceva... (Pauză — apoi, cu o anumită
speranţă, în şoaptă.) Rămîi cu mine,
Mărie ?
D O A M N A P R O C O P I U (tot în şoaptă):
N u ştiu, Serge...
D O M N U L L E V E S C U (simţind complotul,
vibrant) : E ceva nou ? Avem vreo spe-
r a n ţ ă ? N u te lăsa d e r u t a t ă de groso-
lăniile mele. Ştii că sînt un impostor
în ale grosolăniei... (O mîngîie pe mi-
nă.) E ceva nou, M ă r i e ?
DOAMNA P R O C O P I U (ridieîndu-se) :
Te superi dacă mă mai duc o d a t ă
să v ă d ce e cu friptura ?
DOMNUL LEVESCU: Nu, Mărie...
(Doamna Procopiu iese, domnul Leves-
cu se aşază in fotoliu şi rămîne crispat,
scoate un tub cu pastile şi ia una,
rapid. Pauză consistentă. Doamna Pro-
copiu revine, trage fotoliul lîngă dom-
nul Levescu, care o fixează încordat.)
D O A M N A PROCOPIU : îţi spun tot,
Serge, cu o condiţie : să nu mă î n t r e -
rupi. (Domnul Levescu acceptă solemn.)
U l t i m i i doi ani m i s-au p ă r u t cei
mai grei. N u numai fiindcă nu ne-am
mai văzut. V i a ţ a cu Sorin era mult
prea liniştită. Acum ştiu de ce nu ne-
am văzut, poate că ai dreptate, proba-
b i l că eram detestabilă în ziua cînd
ne-am mutat. Prea multe boarfe u r i -
ţesc... (Gest iritat la domnul Levescu.)
A n u l trecut l-am rugat să m ă lase la
Bucureşti, nu s-a opus, asta m-a lovit
mai mult ca orice. N u mai avea nici
o spaimă. Ne considera morţi şi nu
aveam cum să-i răspund.
D O M N U L L E V E S C U : De ce să-i fi
răspuns ? Spuneai că nu trebuie să ges-
ticulăm în faţa inumanului...
DOAMNA PROCOPIU: N u complica,
Serge, nu complica. M - a lăsat să ră-
mîn, te-am căutat cîteva zile, erai ple-
cat la Oradea.
D O M N U L L E V E S C U : O expoziţie a Si-
monei... A r e expoziţii în toată ţara.
D O A M N A P R O C O P I U : N u ştiu, nu erai
— asta m ă interesa. D u p ă zece zile,
m-a chemat printr-o telegramă urgentă
să v i n la el. M i - a m făcut valizele,
dar în seara dinaintea plecării primesc
o vizită e x t r a o r d i n a r ă . Domnişoara A n -
gelica Negulescu. Ştii cine-i Angelica
Negulescu ?... Fata care a fugit peste
graniţă...
D O M N U L L E V E S C U : ... cea pentru care
a lăsat-o pe Simona... caraghiosul !
(Doamna Procopiu tace.) Continuă, Mă-
rie... A z i ai şi poezie, şi forţă epică !
Continuă, de ce taci ?
D O A M N A P R O C O P I U (mohorîtă):
admit remarci vulgare, Serge.
D O M N U L L E V E S C U : Dar nu-i nimic
vulgar, draga mea. E o expresie ceVa
mai pedestră, ce-i drept, a satisfacţiei
de a constata că nici un semen de al
nostru nu scapă loviturilor soartei. Dc
cîte ori constat simetria acestor lovituri,
armonia lor, m ă simt mai aproape de
om şi de durerile l u i . Şi de ce a venit ?
în primul rînd, cum te-a găsit ?
D O A M N A PROCOPIU : N u ştiu... nici
pînă azi nu ştiu. A a p ă r u t seara, am
primit-o în casă, a întrebat imediat de
el. I-am spus că nu e în Bucureşti,
i-am spus unde e, a dispărut, ca şi cum
de aici pleca direct acolo... în vara
asta a a p ă r u t acolo, a sosit la noi, eram
numai eu acasă. Venise în concediu,
voia să stea o lună cu el. M - a între-
bat dacă am ceva împotrivă. N u , ce
să am împotrivă ?
D O M N U L L E V E S C U : M a i rar, Mărie,
mai rar — încep să înţeleg...
D O A M N A P R O C O P I U : N u ai încă ce
înţeiege. N i c i eu n-am înţeles nimic
pînă la sosirea l u i acasă. Era prima
oară cînd vedeam o femeie sărutîn-
du-1 pe Sorin — în faţa mea, la l u -
mina zilei.
D O M N U L L E V E S C U (superior): Fireşte,
ai fost indignată...
D O A M N A P R O C O P I U : N u , de ce ? N u
era deloc jenant sau impudic...
D O M N U L L E V E S C U : Totuşi, cînd i-ai
descoperit pantofii, pasta de dinţi, ţin
minte...
D O A M N A PROCOPIU : Aveam multe
prejudecăţi, foarte multe prejudecăţi...
L a început p ă r e a paralizat ; am reţinut-o
la masă şi a urmat un interoga-
toriu absurd : cum 1-a găsit ? cum m-a
găsit ? pînă şi de ce nu 1-a uitat...
Fata m ă lua ca m a r t o r ă , o susţineam,
tot ce spunea era logic. E stewardessă
pe liniile elveţiene, locuieşte la Ziirich,
nu mai stă cu părinţii, averea tatălui
nu-i spune nimic... D u p ă prima săptă-
mînă, mi-a interzis să mai ies cu ea.
De ce ? Fiindcă i-aş face un mare
rău...
D O M N U L L E V E S C U (impulsiv): Acum
admiţi că e un carierist ca orice carie-
rist, exact ce ţ i -a m demonstrat la...
D O A M N A P R O C O P I U (eu tenacitate):
Cum o să admit că Sorin e un carierist
ca oricare carierist ? Dacă aş f i crezut
aşa, n-aş f i luat hotărîrea pe care am
luat-o şi l-aş f i lăsat judecăţii celor
primejduiţi de carierismul l u i . N u
putem judeca decît ceea ce ne primej-
duieşte, nu, Serge ? Restul e lux su-
fletesc. Or, el primejduia dragostea pe
Nu
care i-o port. Aşa că am hotărît să-i
i fac rău. Nu ştiu ce rău îi puteam face
d a c ă ieşeam zilnic cu fata aceea în
oraş, dar dacă el spunea că-i un rău
în asta — l-am crezut. M-am plimbat
în continuare cu ea, am mers la tea-
tru, am condus-o la aeroport, dacă asta
îl speria — să se sperie. Dacă asta îl
durea — să-1 doară. Iar dacă l u i i i
făcea rău, atunci însemna că nouă ne
face un bine. Acum înţelegi unde-î v i -
clenia mea ?
D O M N U L L E V E S C U : E principiul care
a stat la baza inventării autohemote-
rapiei, îi făceai injecţii cu propriul
l u i şantaj...
D O A M N A P R O C O P I U : Oh, Serge, nu
vorbi atît de detaşat. Sorin nu e bol-
nav.
D O M N U L L I V E S C U : O nevroză. în 20
de ani se vor studia ca oricare alte
nevroze.
D O A M N A P R O C O P I U : N u , îţi repet:
î n t o t d e a u n a l-am înţeles, tot ce făcea
era curat şi venea din credinţă. De
aceea, l-am urmat, m-am supus, aveam
încredere în el ; şi niciodată viaţa nu
1-a contrazis într-atît încît fanatismul
lui să-mi a p a r ă carierism... niciodată !
D O M N U L L E V E S C U : Mărie, nu te mai
justifica — ai făcut foarte bine...
D O A M N A PROCOPIU : N u - m i place să
lovesc. N u - m i place să fac răul cu
bună-ştiinţă. N u - i meseria mea, ţi-am
mai spus. E meseria vieţii, nu trebuie
să i-o furăm, am f i prea aroganţi. Ea
să ne lovească şi noi să-i răspundem...
D O M N U L L E V E S C U : Cu viclenie...
D O A M N A PROCOPIU : Cu viclenie... N u
înţeleg de ce eşti atît de satisfăcut.
D O M N U L L E V E S C U : L a să -m i plăce-
rea ca, d u p ă cinci ani, să constat că
www.cimec.ro 49
 ne mai putem întîlni în concluzii. Tot D O A M N A P R O C O P I U : Cheam-o pe Si-
ce ne-a mai r ă m a s sînt concluziile. mona, te rog. E imposibil să nu în-
D O A M N A P R O C O P I U : Cît c ceasul, ţeleagă că şi mîine e o zi...
Serge ? N
D O M N U L L E V E S C U : Directorul edi-
D O M N U L L E V E S C U (ceas de buzunar) : turii...
Două şi j u m ă t a t e . . .
D O A M N A P R O C O P I U : Te rog, chea-
D O A M N A P R O C O P I U (cu o anumită de-
m-o pe Sirnona !
zinvoltură) : Ce ar f i să m î n c ă m fără
Sorin ? Cred că ţi-e foame.
D O M N U L L E V E S C U : A d e v ă r u - i că o (Domnul Levescu iese, doamna Proco-
epică bogată stimulează papilele gusta- piu se aşază într-un fotoliu şi aşteaptă.
tive... Nici un gest de disperare, de „cădere".
DOAMNA PROCOPIU (plutind spre Aşteaptă cuminte — un minut, două, trei
uşă): V r e i şi o ţuică înainte ? — cu braţele încrucişate la piept. Sună
D O M N U L L E V E S C U : î n a i n t e de ce? îndepărtat telefonul; îl lasă să sune. Se
(Doamna Procopiu dispare — domnul ridică încet, deschide dulapul şi caută
Levescu aşteaptă, ia un pahar de cris- inutil pilule, probabil. Nu le găseşte; şi
tal de pe masă şi-l priveşte în lumina nu-i rămîne decît să se uite în oglinda
ferestrei. Se sună. Doamna Procopi dulapului deschis. O clipă, îl lasă deschis
strigă din bucătărie: „Serge, du-te şi şi se întinde pe recamier, aşteaptă tre-
vezi cine e... Eu nu pot". Domnul Le- cerea crizei; în sfîrşit, trage sertarul nop-
vescu se decide şi iese. Pauză lungă — tierei şi ia o pastilă din cutie. Apoi în-
doamna Procopiu revine, ţinînd un pla- cearcă să adoarmă. Din camera de ală-
tou pe care străluceşte o salată de turi, vocea lui Sorin: „Mami, eşti aca-
boeuf; îl depune pe masă şi apoi im- să ?..." O uşă trîntită, încă una... Cu o
pacientată, dezlegîndu-şi şorţul de bu- iluzie de vioiciune, doamna Procopiu se
cătărie.) ridică şi, apropiindu-se de masă, taie sa-
D O A M N A P R O C O P I U (in pragul uşii) : lata de boeuf şi pune o porţie în fosta
Dar ce se întîmplă, Serge ?... farfurie a domnului Levescu.)
D O M N U L L E V E S C U (chiar in faţa ei, S O R I N (intrînd, ştergîndu-se pe mînă cu
vizibil tulburat): M ă r i e , Simona mă un prosop): M - a i aşteptat pînă acum,
aşteaptă a f a r ă î n t r - u n taxi. M ă caută mami ?
de două ore, are o veste... D O A M N A P R O C O P I U (aşezîndu-se în
D O A M N A P R O C O P I U (încă senină): De fotoliu) : N u , eu am mincat...
ce nu intră ? Casa mea e ca şi... S O R I N : Dar de ce aici, şi nu în bu-
D O M N U L LEVESCU : Pînă la orele cătărie ?
trei, trebuie să fim la editură. Plec
DOAMNA P R O C O P I U : Eşti invitatul
şi într-o oră sînt înapoi.
meu...
D O A M N A P R O C O P I U (ultimele rezerve
SORIN (aşezîndu-se) : Dar ce-i s ă rb ă t o a -
de calm) : Cum adică — pleci ?
DOMNUL LEVESCU (fără retorism, rea asta, mami ? De cînd n-ai mai făcut
dar imposibil să fie normal); Mărie, salată de boeuf ? (Începe să mănînce.)
e un eveniment pe care-1 aşteptăm E formidabilă — cred că lămîiul ar sta
de zece ani : semnăm contractul pen- în genunchi... Eşti de o perfidie unică,
tru reeditarea poeziilor l u i Mihai... mami. De unde ai ştiut ce veste te a ş -
D O A M N A P R O C O P I U : Şi nu se poate teaptă ?... Ştii că r ă m î n e m în Bucu-
m î i n e ? (Pauză — cu forţă.) Eu aştept reşti ? Reluăm studiul literaturii, ne în-
de cinci ani această întîlnire a noastră, toarcem la critică, la artă... (privind-o)...
Serge, îţi cer să ne respecţi ! la teatru, la caricaturiştii dramatici...
D O M N U L L E V E S C U (tremurînd de fu- D O A M N A P R O C O P I U (fără scîncete):
rie) : M ă r i e , dar e inadmisibil ca la
M i - e frig, Sorine... adu-mi p ă t u r a din
vîrstă ta să te comporţi ca o adoles-
centă, sau ca o gospodină care su- sufragerie...
feră pentru un dineu ratat ! Sînt si- SORIN (imediat) : Dar ce ai ? (Iese şi în
tuaţii... (De-afară -- un sunet de cîteva secunde e înapoi, o acoperă pe
claxon.) E vorba de reabilitarea unui picioare.) Ce ai, mami ? Să chem un
poet, M ă r i e ! doctor ?
DOAMNA PROCOPIU (ultima rezis- D O A M N A P R O C O P I U : N u . M i - e frig.
tenţă) : Nu m ă interesează nici un A d u - m i radiatorul...
poet ! (In timp ce Sorin se îndreaptă spre
D O M N U L L E V E S C U : Te rog, nu exa- dulap să ia radiatorul... cade.)
gera, î n t r - o oră... (Din nou sunet de
claxon.) CORTINA

50 www.cimec.ro
T A B L O U L 6

Aceeaşi cameră a doamnei Procopiu — peste 5 sau 10 ani, nu are importanţă.

O veilleuză înaltă, cu picior, modernă în ultimul deceniu, plasată în mijlocul
camerei, luminînd masa cu fotoliile; restul camerei e în întuneric, abia ghicim dis-
poziţia mobilelor, un colt din recamier, luciul stins al dulapului etc. Domnul Levescu
cu un sal clasic pe umeri, primul semn neîndoielnic al bătrîneţii care l-a cucerit — stă
într-un fotoliu, avînd la picioare un radiator încins pînă la incandescentă : (ine în braţe
— aşa cum ai ţine şi ai mîngîia o pisică — un bust al lui Voltaire. Pe masă — deajuns
de stîngaci aşezat — un aparat de radio. Radioul e deschis, emite, şi la ridicarea
cortinei, domnul Levescu ascultă, mîngîind tandru, din cînd în cînd, chelia bustului
vollairian.

G L A S U L L U I SORIN P R O C O P I U : ... şitul l u i dramatic, în ziua de 26 august

Prin poezia l u i M i h a i Levescu trec cu-
renţii de înalt voltaj ai marilor puri-
tăţi, ai marilor candori. M i h a i Levescu
are puterea să nu-şi disimuleze inocenţa
p rin artificiile pudorii artistice. De obi-
cei poeţii acestei rase se ascund în t i -
miditate, gingăşie şi gratuitate, ca G i -
raudoux, de pildă ; la M i h a i Levescu,
candoarea nu se înspăimîntă de pro-
pria-i sinceritate şi nevinovăţie. N u se
înspăimîntă, pentru că-i prea puter-
nică, prea sigură de forţa-i poetică.
Masca, fardul, toga, recuzita de rigoare
îi r e p u g n ă . El ne-o spune fără teamă,
fără tremur în voce, neîncercînd să
smulgă nici un efect poetic, clasic, din
n e n u m ă r a t e l e care ne şantajează emo-
ţia de sute de ani : ..Eu sînt nevinovat,
doamnelor şi domnilor. Nevinovat şi
candid, ca stelele din ochii balenelor.
Filozofii să caute marile v i n i , marile
pricini. Eu nu sînt filozof, vă aduc ca
dovezi irefutabile — masca neuzată,
toga niciodată î mb r ă c a t ă , pumnalul alb
şi l i r a aceasta dezacordată de atîtea
cîntece a d e v ă r a t e . Doar sandalele au
găuri adînci în talpă. A m mers mult.
Sînt inocent..." Trebuie spus că — p r i n -
tr-unul din acele fenomene de refracţie
ale biografiei în operă — M i h a i Le-
vescu a putut a p ă r e a o vreme drept
un poet vinovat, p â c ă t u i n d faţă de
societate şi istorie, cu grave consecinţe
asupra accesului său la public. Deşi
istoria literaturii universale aduce nu-
meroase opere magistrale de poezie ne-
m u r d ă r i t e de contactul discutabil al
poetului cu cotidianul, nu vom apela
în cazul l u i Levescu la acest argument,
atît de detestat de o critică dogmatică
şi incapabilă. Cercetările noastre — rod
al unei personale şi dureroase reconsi-
derări depăşind problemele pur artistice,
trebuie s-o recunoaştem — au ajuns
la concluzii clare, al căror tragism nu
întunecă nici o clipă devotamentul ce-
tăţenesc şi patriotic al poetului. Sfîr-
1944 — acum, deci... (în această clipă,
sunetul unei sonerii de-afară se aude
în aparat şi emisiunea e bruiată)...
strict personal şi nu poate, în nici un
caz, să ne ducă la a pune sub semnul
întrebării sinceritatea celui care cerea
în noaptea fascistă irupţia unor mari
vulcani legendari... Suspiciunea n-a fost
niciodată o operaţie a spiritului critic,
ci...
(O sonerie puternică în cameră, domnul
Levescu închide brusc aparatul şi aruncă
bustul filozofului pe covor, într-o miş-
care enervată ; bustul se sparge ; domnul
Levescu se ridică, îşi strînge şalul pe umeri
şi, tirşindu-şi papucii de casă, iese din
cameră pe sub una din draperiile învă-
luite în penumbră, apoi intră în cameră
urmat de Angelica — elegantă, distinsă.
Domnul Levescu îi indică un fotoliu, des-
chide radioul şi-i face un semn energic
să tacă şi să asculte.)
G L A S U L L U I S O R I N P R O C O P I U :... un
glas de o c u t r e m u r ă t o a r e claritate, o
poezie care, pe măsură ce lumea îşi va
regăsi simplitatea p r i m o r d i a l ă , va co-
munica tot mai nestînjenită cu toate
porturile şi golfurile în care a ancorat
frumosul.
GLASUL CRAINICULUI (in camera
goală) : Cu ocazia comemorării morţii
poetului M i h a i Levescu a vorbit cri-
ticul literar Sorin Procopiu. Transmi-
tem versuri ale poetului, în lectura Si-
monei Levescu.
G L A S U L S I M O N E I (recită alb, fără in-
flexiuni deosebite, fără efecte): Cine-
matograf. La urma urmei, totul e în
ordine. Oamenii taie morile de apă.
Perlele sînt scoici bolnave... (Domnul
Levescu, din nou cu un gest enervat,
închide radioul.)
D O M N U L L E V E S C U : Eu personal pre-
fer televiziunea. N-avem televizor in
casă, pentru că Sorin detestă micul
ecran. Cred că e o t r ă s ă t u r ă fals i n -

www.cimec.ro 51
 telectuală... Cît timp rămîneţi în Bucu-
reşti ?
A N G E L I C A : Definitiv.
D O M N U L L E V E S C U : O, atunci, cu pu-
tină imaginaţie, m ă puteţi vedea şi în
radiatorul incandescent... (întoarce ra-
diatorul spre ea.)... E acelaşi principiu.
O oglindă a omului ajuns la incandes-
cenţă... (Angelica refuză mişcarea, a¬
tunci domnul Levescu ii pune in fa{ă
bustul voltairean.) V ă supără faptul că
bustul nu e întreg ? Vă pot livra altul...
(Iese din conul de lumină, şi în penum-
bră se pare că deschide dulapul: re-
vine cu un nou bust al aceluiaşi filozof.)
Sîntem bine aprovizionaţi cu statui...
Observaţi că Voltaire nu suportă mus-
tăţile ?...
A N G E L I C A : Domnule, mi-aţi promis c-o
a n u n ţ a ţ i pe doamna Procopiu...
D O M N U L L E V E S C U : Domnişoară —
n-aş vrea să vă apar incoerent...
ANGELICA : Vă rog, a n u n ţ a ţ i - o pe
doamna Procopiu....
D O M N U L L E V E S C U : Sînteţi e m o t i v ă ?
Singurii oameni pe care-i mai respect
sînt cei emotivi.
A N G E L I C A (acoperind alarma): Toţi
oamenii sînt emotivi.
D O M N U L L E V E S C U : E o idee for-
mată, desigur, sus, pe liniile aeriene
unde v-aţi petrecut u l t i m i i ani ai vieţii.
Dar legile aeriene nu sînt şi legile vieţii
t e r r e - â - t e r r e . T o ţ i oamenii sînt emo-
t i v i cînd l i se deschide perspectiva unei
catastrofe aviatice. Dar plăcerea vieţii
pe pămînt vine din lipsa catastrofelor
aeriene. Poate că n - a ţ i observat în
avion, dar vă pot a n u n ţ a că pe pămînt
— după al doilea război mondial —
emoţia e r e p r i m a t ă fără milă. E bine
să ţii seama — eu ţin seama, simpatia
mea e mereu de partea celor emotivi...
A N G E L I C A (cu teamă, privind în jur.
încercînd să străbată conul de lumină) :
D o a m n ă Procopiu. d o a m n ă Procopiu !
D O M N U L L E V E S C U : Doamna Procopiu
a murit. N u vă puteam a n u n ţ a această
veste nici în vestibul, recunoaşteţi, ar
fi fost o insensibilitate din partea mea,
nici în sufragerie — unde e prea frig,
deşi avem gaze... aici însă, lîngă ra-
diatorul ei...
A N G E L I C A (mai realistă): Dar cum a
murit ? Cînd ?
D O M N U L L E V E S C U : A murit după ce
a preparat o salată de boeuf. Cinci
ani a preparat pentru mine o salată
de boeuf... T o a t ă călătoria ei cu dum-
neata prin oraşul acela, casele acelea
cenuşii, dumneata însăţi erai o pregătire
vicleană a acelei salate de boeuf... a
adus-o aici pe masă... (şi indică bustul
r>2 www.cimec.ro
lui Voltaire). Era chiar aici, o văd,
strălucitoare ca o idee a filozofului —
doamna Procopiu nu era numai o gos-
podină desăvîrşită, dar, mai mult, des-
cindea din rasa superbă a femeilor
care-şi mărturisesc sentimentele p rin
gesturi prozaice, reci şi neînsemnate...
U r a patetismul, retorica... E o rasă care
se stinge... Iar eu am ucis-o fără tan-
dreţe, fără gingăşie, fără să-mi pese că
în epoca noastră morţile survin „par
delicatesse"... D u p ă cinci ani i-am cerut
să absentez o oră şi n-a suportat... M-am
întors d u p ă două ore şi Sorin o dusese
deja la spital. T r ă i a cu talent, expresiv,
prea expresiv ca să nu dispară dintr-o
dată. Sorin a adorat-o. M ă r i e a fost
singurul om care 1-a învăţat ce în-
seamnă suferinţa, "umanismul. M i - a re-
cunoscut-o într-o seară...
A N G E L I C A : N u - m i vine să cred, nu-mi
vine să cred... M i - a povestit cum aţi
plecat în munţi.
D O M N U L L E V E S C U : E o rasă care se
stinge. M ă simt ca un vînător caYe
a ucis ultimul exemplar dintr-o familie
de cerbi regali...
A N G E L I C A (în jocul lui): N - a m văzut
niciodată o femeie iubind fiecare cu-
vînt ăl bărbatului ei. Vă repeta fra-
zele...
D O M N U L L E V E S C U (mai mult un mur-
mur) : Frazele mele, frazele mele... A m
plătit pentru toate frazele melc...
A N G E L I C A : Spunea că nimeni în lume
nu vorbeşte în fraze mai lungi... Cea
mai mare plăcere a ei era să vă as-
culte... La început n-am crezut-o. Eu
am oroare de cuvinte, în general... de
fraze, de explicaţii, de justificări... Aş
putea trăi numai cu informaţii.
D O M N U L L E V E S C U (izbucnind): Şi a¬
tunci ce cauţi aici, domnişoară ? Dacă
ai oroare de cuvinte, de ce ai venit
aici ? De ce te-ai tîrît pînă aici ?
A N G E L I C A (suficient de calmă): Am
venit s-o v ă d pe doamna Procopiu...
D O M N U L L E V E S C U : Minţi ! A i venit
pentru informaţii, ca orice submarin...
A N G E L I C A : Doamna Procopiu m-a con-
vins să mă întorc în ţară.
D O M N U L L E V E S C U : Doamna Proco-
piu nu avea putere de convingere...
A N G E L I C A : Doamna Procopiu mi-a
mărturisit că nu poate trăi fără stră-
zile Bucureştiului.
D O M N U L L E V E S C U : Doamna Procopiu
nu era sentimentală.
A N G E L I C A : M i - a oferit casa ei, în
caz...
D O M N U L L E V E S C U : Şi atunci unde e
pasta de dinţi ? Unde e cămaşa de
noapte ? N u ştiai că eu îţi voi des-
 chide ? Eu am asistat la fuga dumitale, (Pauză — deodată, domnul Levescu se
eu ţ i - a m descoperit pantofii scîlciaţi ! întoarce în cameră şi febril aleargă spre
U n d e - ţ i sînt pantofii ieftini şi scîlciaţi ? dulap; zgomot de lucruri răsturnate, în
Pleacă, te rog, imediat... (Pauză.) Pleacă afara conului veilleusei; cu un alt bust
— toate submarinele s-au scufundat... al lui Voltaire în braţe, iese, alergînd,
A N G E L I C A : N u , vreau să-1 văd... din cameră. După un timp se întoarce,
D O M N U L L E V E S C U : Trebuie să mai se aşază în fotoliu, sub veilleusă, şi res-
aştepţi... M a i ai şi mîine o zi, şi peste piră adînc. Deschide radioul.)
zece ani mai ai o zi... De ce acum ?
A N G E L I C A : A m venit pentru el. VOCEA C R A I N I C U L U I :... medicului,
vorbeşte profesor doctor Cezar M e l i d o -
D O M N U L L E V E S C U : Dar din cîte ştiu,
neanu, despre „Legile armoniei organis-
te-a respins...
mului uman".
A N G E L I C A (imediat): I-a fost frică...
frică de dragoste... sînt convinsă... am (Un hîrîit prelung acoperă vocea, dom-
mers p r i n toată Europa, n-am întîlnit nul Levescu bate cu pumnul în aparat,
oameni cărora să le mai fie frică de defecţiunea sonoră continuă. Domnul Le-
dragoste. T o ţ i sînt brutali, egoişti, ci- vescu nu intervine — „paraziţii" inva-
nici... Dragostea nu mai înseamnă dează camera, domnul Levescu contem-
nimic. plă un punct, undeva în radiator. Deo-
D O M N U L LEVESCU : Toţi ? dată, „paraziţii" dispar şi vocea conferen-
A N G E L I C A : N u ştiu — ştiu că el n-a ţiarului e clară.)
fost niciodată... totdeauna a crezut în VOCEA C O N F E R E N Ţ I A R U L U I :... în
ceva, a ars, a... toate perioadele cînd bărbaţii nu au
D O M N U L L E V E S C U : Domnişoară, tre- mai p r i v i t femeia ca pe o minune
buie să te contrazic... a naturii, devierea instinctului ei matern
A N G E L I C A (imediat): Cum, şi el?... Şi a împins-o pe căi psihice anormale, ca
cu el s-a terminat ? Şi el e un... ? în cele din urmă...
D O M N U L ' L E V E S C U : A , nu. N u - i dez-
gustat, nu-i învins, nu-i mort. Dar a (Lumina se aprinde brusc în cameră
venit la picioarele ei, ca un cîine cio- — peste tot, busturi ale lui Voltaire. Pe
dulap, sînt vreo 20, multe răsturnate, al-
bănesc — şi asta lasă urme urîte... C i -
tele căzute de pe dulap, pe covor, in
catrici... S-a tîrît, aşa cum a prevăzut
fata dulapului. Acelaşi bust — cîte două
ea... N u există voluptate mai mare decît
trei bucăţi — pe noptieră, la fereastră,
a trăi ce ai prevăzut. Or, Simona a pre-
etc.
văzut tot... tot... Fiindcă-1 iubea. E u i -
mitor... Eleganţi, bine dispuşi, apar Simona şi
Sorin — de la un teatru, de la o pre-
A N G E L I C A : Dar el nu admitea nici un
mieră, de la o recepţie.)
compromis. N i c i un...
D O M N U L L E V E S C U : N - a fost nici un S I M O N A (închizînd radioul fără iritare):
compromis... Nimeni nu admite com- De ce nu răspunzi ? De cinci minute
promisurile,, domnişoară — dar toţi vrem întrebăm dacă eşti acasă ?... (11 sărută
simultan să' f i m iertaţi, să iertăm şi şi, fără întrebări suplimentare, începe să
să ne adaptăm... A i c i e ecuaţia. Şi adune busturile căzute de pe dulap.)
dumneata... şi ' dumneata vrei să f i i
D O M N U L L E V E S C U : Ascultam un g i -
iertată şi să ierţi. Şi eu... şi el... T o ţ i . necolog foarte original...
toţi avem nevoie de înţelegere, de bu-
n ă t a t e , de inteligenţă, deşi inteligenţa SORIN (degajat): A i ascultat emisiunea?*
e rea şi nu acceptă adaptarea. A i c i e S I M O N A : Dar cum ai r ă s t u r n a t statuile,
ecuaţia. Aşteaptă-1 s-o dezlege, o va nu înţeleg...
dezlega... Erorile, ecuaţiile nu trebuie DOMNUL L E V E S C U : M i - a ţ i plăcut.
să sperie... Să-ţi spun un secret... (Se (Lui Sorin.) T u aveai o persoană în-
apleacă la urechea ei şi Angelica ii tîia plural e x t r a o r d i n a r ă . . . „Cercetările
acceptă şoapta.) Simona e unul din noastre" p ă r e r e a noastră"... (Gest de
p r i m i i patru pictori ai ţării... (Angelica deliciu, chicoteşte.)
se ridică in picioare, vrea să plece — SORIN : Ştii că un editor german se i n -
el îi barează drumul.) Domnişoară, ad- teresează de opera lui M i h a i ? Vede în
mit că niciodată n-am ştiut să mă ex- el un brechtian, a v â n t la lettre. Ne-a
prim simplu, concis... E tragedia vieţii chemat la Athenee Palace...
mele. (Angelica iese, el o Urmează : de D O M N U L L E V E S C U : N - a m înţeles însă
afară.) Demnitatea e o lungă aşteptare... de ce vezi în Giraudoux un t i m i d ?
Ca şi geniul, domnişoară ! L-am cunoscut personal, mi-a suflat o

www.cimec.ro 53
 subretă după o p r e m i e r ă ca nimeni S I M O N A : A m ambalat azi toate tablou-
altul... rile pentru expoziţia de la Paris... Te
S I M O N A (lîngă el, descoperind bustul întreb d i n nou : nu vrei să pleci cu
spart, sub veilleusă; tandră): Şi cum noi la Paris ?
ai spart bustul ăsta ? Te-ai bătut cu D O M N U L L E V E S C U : Prima o a r ă am
cineva ? Te-au atacat hoţii ? văzut-o pe M ă r i e m ă t u r î n d în ziua cînd
- D O M N U L L E V E S C U : S-a sfărîmat în ne-am întors din vilegiatură... A venit
cadrul emisiunii... T o t în cadrul emi- cu făraşul, a strîns cioburile, mătura
siunii a trecut pe aici, într-o vizită de cu o g r a ţ i e inimitabilă... T o a t ă lumea
bunăvoinţă, d o m n i ş o a r a Angelica Ne- crede că dramele se sfîrşesc în come-
gulescu... (Simona iese — fără să dea d i i . N u e a d e v ă r a t . Dramele devin co-
importanţă „inepţiilor" lui.) medii, şi d u p ă aceea iar drame şi iar
S O R I N (liniştit): Şi ce a v r u t ? comedii... şi uite aşa o ţinem...
(Simona pleacă. Sorin stinge lumina —
D O M N U L L E V E S C U : O căuta pe M ă -
rie... Era elegantă, superbă, i-am oferit rămîne doar veilleusă aprinsă, luminîndu-l
toate informaţiile. A m fost coerent. De pe domnul Levescu, aşezat în fotoliu.)
cîte ori sînt emoţionat, sînt roerenţ. S I M O N A (în penumbră, sub draperiile
Curios, nu ? Ştii că M ă r i e a convins-o uşii): Ştii că ar trebui să-1 ducem la
să se întoarcă în ţ a r ă ca să se căsă- un consult ?
torească cu tine ? S O R I N (lîngă ea — tot în şoaptă): Cred
S O R I N (lespectuos faţă de bolnav): Şi că are un nou şoc...
s-a întors ?... S I M O N A : Vreau să-1 l u ă m n e a p ă r a t la
D O M N U L L E V E S C U : A m convins-o să Paris... i-am face o ultimă bucurie...
se lupte... să te d e s p a r t ă de Simoru... DOMNUL L E V E S C U : N i c i o d a t ă nu
mi-ar face o mare plăcere... femeile ţ i -a m asigurat o î n c ă l ţ ă m i n t e elegantă,
care luptă pentru un bărbat... pe cînd tu cu forţele tale proprii...
S O R I N : M a i ai idei ingenioase. S I M O N A : Noapte bună, tată...
S O R I N : Noapte bună... (Simonei — în
D O M N U L L E V E S C U (Simonei, care a şoaptă.) Poate îl consultă la Paris...
reintrat şi strînge cu făraşul cioburile SIMONA (ieşind) : Şi eu cred că la
statuii): N u , Simona ? Femeile care Paris...
luptă pentru un b ă r b a t sînt î n t o t d e a u n a D O M N U L L E V E S C U (deschide aparatul
un spectacol m ă r e ţ ! (Tăcere, domnul de radio).
Levescu o contemplă pe Simona mătu- GLASUL C R A I N I C U L U I : ...Un scurt
rînd.) program de bossanove...

C O R T I N A
noiembrie, 1966

www.cimec.ro Ilustraţia : MARCELA CORDESCU