Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Spații între cuvinte
De Horia pe 28 iulie 2017
Lipsa de separație dintre cuvinte reflecta originile vorbite ale limbii. Atunci
când vorbim, nu inserăm pauze între toate cuvintele – lungi înșiruiri de silabe ni se
scurg fără întrerupere de pe buze. Nicicând nu le-ar fi trecut prin minte primilor
scriitori să pună spații goale între cuvinte. Ei doar transcriau vorbirea, scriind ceea
ce urechile le spuneau să scrie. (Astăzi, atunci când încep să scrie, și copiii mici
lipesc cuvintele. La fel ca primii scriitori, ei scriu ceea ce aud.)
Scribii nu erau foarte atenți nici la ordinea cuvintelor în frază. În limba vorbită,
sensul fusese aproape întotdeauna transmis mai ales prin inflexiune, modul de
accentuare a silabelor de către vorbitor, și acea tradiție orală a continuat să
guverneze scrisul. În interpretarea scrierii din cărțile Evului Mediu timpuriu,
cititorii nu ar fi putut să utilizeze ordinea cuvintelor ca pe un semnal de
semnificație. Regulile nu fuseseră încă inventate.
Lipsa separării cuvintelor, combinată cu absența convențiilor privind ordinea
cuvintelor, făceau să apese asupra cititorilor din vechime o „suprapovară
cognitivă”, explică Paul Saenger în Space between Words, o istorie a cărții
întocmită de scribi. Ochii cititorilor trebuiau să se miște cu încetineală și șovăielnic
peste rândurile textului, oprindu-se frecvent și întorcându-se adesea la începutul
unei fraze, în timp ce mințile lor se sforțau să priceapă unde se termina un cuvânt și
unde începea unul nou și ce rol juca fiecare cuvânt în sensul frazei. Lectura semăna
cu dezlegarea unui puzzle.
Abia la destul timp după prăbușirea Imperiului Roman, forma limbii scrise s-
a rupt, în sfârșit, de tradiția orală și a început să se acomodeze nevoilor aparte
ale cititorilor. Pe măsură ce Evul Mediu avansa, numărul știutorilor de carte a
crescut constant, iar accesibilitatea cărților s-a lărgit. Multe dintre noile cărți erau
de natură tehnică, destinate nu lecturii pentru distracție sau învățătură, ci pentru
găsirea unor informații practice. Oamenii au început să dorească și să aibă nevoie
de o lectură rapidă și privată. Cititul devenea mai puțin un act de interpretare și mai
mult un mijloc de instrucție și perfecționare personală. Schimbarea a condus la cea
mai importantă transformare a scrierii de la invenția alfabetului fonetic.