SHS 7 Curriculum pentru Arta Limbajului

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”

~Ioan 1:1

„}n sufletul tinerilor trebuie generată o anumită intimitate şi familiarizare cu virtutea. Pentru că familiarizarea cu
cuvintele rele este drumul care duce la fapte rele.”

~ Sf. Vasile cel Mare

Citirea cărților bune, mă face să devin ca mii de oameni și totuși să rămân eu însumi... ( citind cărți vechi) pot
permite brizelor de secole să sufle liber în și prin mine”

~C.S. Lewis

„ Când copiii noștri învaţă să citească sunt lăsați la mila cuvântului tipărit. Prin inventarea filmului și a radioului
a devenit cert că nici aversiunea faţă de lectură nu-i fereşte de bateria fără sfârșit a cuvintelor, cuvintelor,
cuvintelor. Nu știu ce înseamnă cuvintele, nu știu cum să le îndepărteze, să le facă mai blânde sau să le arunce
înapoi.… în emoțiile lor sunt pradă cuvintelor în loc să fie stăpânii lor prin intelect”

~Dorothy Sayers, Recovering the Lost Tool of Learning

Filozofia generală
În predarea artei limbajului, ne atingem de cel mai mare mister al credinței noastre. Surprinzător, în trivialitatea
exprimării prin scris și a gramaticii, întâlnim vitalitatea întrupării lui Hristos, Omul-Dumnezeu. Prin cuvânt
Dumnezeu a creat toate lucrurile și susține toate lucrurile. La început a fost cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și
Cuvântul era Dumnezeu.. Desigur urechea needucată se poate întreba ce înseamnă asta?

Cunoaștem importanța limbii pentru comunicarea ideilor. Știm că au puterea să înalţe sau să rănească.”Stiloul
este mai puternic decât sabia” Dar acesta este adevărul sau este doar o hiperbolă? Este adevărat! Filosofia, revoluția,
apologetica, poezia și marile nuvele și piese de teatru au dovedit-o în timp iară şi iară.

Pentru a găsi o bază pentru arta limbajului trebuie să privim la înțelesul Logosului sau Cuvântului. Atunci
limbile sunt văzute ca o distilare a acestui mister sau ca o reflexie suplimentară în sfera pe care o exprimă:
conversația dintre mamă și fiu, interviurile la un colegiu, prezentările autorizate, nuvelele, eseurile sau poeziile,
cuvintele scrise ale Scripturii sau ale slujbelor divine din biserică.

De asemenea de pe această bază putem vedea gramatica limbii şi abilităţile limbajului înrădăcinate împreună în
tot ceea ce este limba: scrierea de mână, prezentarea caligrafică, vocabulaul, gramatica și ortografia, ca structură
a ei; iar discursurile publice, proza, poezia, ca mediu al ei (putem prezenta o idee altfel decât pe această cale? )

Arta limbajului începe cu Cuvântul lui Dumnezeu și continuă cu cuvintele cu care ne adresăm unii altora. Dacă
doriți ca băiatul sau fata dumneavoastră să fie buni în arta limbajului trebuie să fim atenți la modul în care vorbesc
între ei copiii, pentru că le suntem primii învățători.
 În ideea înțelegerii optime a curriculei pentru arta limbajului să începem cu o poveste. Un mic băiat care a
devenit mai târziu un metropolitan în biserica ortodoxă, a început prin participarea la slujbe într-o biserică dintr-un
vechi sat bulgăresc. Întocmai ca emisarii Sf. Vladimir la Constantinopol care au fost uimiţi de frumusețea slujbei,
micul nostru prieten a fost şi el uimit de de cărțile acoperite cu aur și argint și cu panglicile lor colorate atârnând, de
cădelniţa cu tămâie fluturată în sus şi în jos și de cuvintele rostite cu mare noblețe, solermnitate și putere. Înălţat,
exaltat şi uimit, micul băiat și-a spus: „Cândva voi citi şi eu din acele cărți!” Dumnezeu a auzit rugăciunea lui și a
binecuvântat cu mărinimie ca el să ajungă nu numai citeț ci chiar şi episcop.

Cântăm adeseori Acatistul către Fecioara Maria în timpul rugăciunilor de dimineață la SHS. Copiii împart
textul slujbei, iar un copil este fixat să-i ajute pe ceilalţii să urmărească cuvintele. Unii dintre ei observă cuvintele
repetate „Bucură-te” și merg de la un vers la altul folosind acest cuvânt ca pe un tac. Acest act de participare
profundă se găsește în centrul curriculei artei limbajului. Cufundăm elevii noștri într-un mediu de rugăciune atât
prin limba scrisă cât și prin cea vorbită, care-i încurajează să-şi dorească să participe. Scopul nostru este ca ei,
văzând și auzind, întocmai ca tânărul poveștii noastre, care a devenit metropolitan, să spună :”Vreau să citesc din
aceaste cărţi! Vreau să citesc aceste cuvinte sacre!”

Noi deschidem o fereastră înțelesului adevărat a ceea ce reprezintă – arta limbajului. Este o artă care folosește
mediul limbajului, tot aşa cum pictura este o artă care folosește mediul uleiului și al acuarelelor. Scopul artei este
să exprime într-o formă particulară și să mediatizeze ceva mai presus de sine, o calitate inefabilă, o idee profundă de
salvare a sufletului. Dacă arta limbajului este o artă, atunci gramatica, vocabularul, ortografia, scrisul de mână și
compoziția sunt materialele de construcție pentru acest tip de exprimare. Care cuvinte exprimă cel mai bine o
anumită idee, un argument sau o trăire internă? Care mediu poate comunica cel mai bine ideea? Unii dintrre cei mai
mari autori, înainte de a începe lucrul, trebuie să aleagă dacă poezia, proza, eseul sau dramaturgia poate fi cel mai
bun suport pentru ideile lor. Pentru Edgar Allan Poe sunetul clopotelor şi-a găsit cea mai bună exprimare în poezie
deoarece caracteristicile genului au creat cea mai potrivită formă prin rimă şi ritm ca și a sunetului clopotelor. Ca
un elev sã învețe să scrie, îi expunem toate modalităţile și îl instruim sã scrie atât într-o mare varietate de forme cât
și pentru scopuri diferite. Prin educația în arta limbajului la SHS elevii învață să scrie poezie, ficțiune creativă,
eseuri convingătoare, reportaje științifice sau istorice, biografii și chiar și note de mulțumire.

Sunt mulți pași totuși pentru ghidarea corectă în scriere și compoziție. Acești pași vor fi enumerați în detaliu
într-o schiţă următoare, dar în acest moment este necesar să sumăm obiectivele generale, pentru a înțelege unitatea și
continuitatea procesului în arta limbajului la SHS. De aceea începem cu blocurile de construcţie - materialele
aceastei forme specifice de artă. Un copil învață să vorbească înainte să citească și să scrie. Unele civilizații care
există de secole nu au un limbaj scris. De fapt scrierea este o continuare a conversației noastre intelectuale și este
o înregistrare a gândurilor și a căilor care o urmează. Vorbirea și comunicarea sunt esențiale pentru oricare educație
în arta limbajului, și de aceea de la început, învățăm elevii să vorbească clar și complet, să răspundă complet
întrebărilor, să comunice respectuos unii cu alții, și cu părinții lor și cu profesorii.

Pentru ca învăţarea să fie în sensul unei comunicări optime şi cu o expunere a limbajului, punem un accent mare
pe citirea cu voce tare. Elevii pot să repovestească cu implicare interioară profundă și cu gust, atunci când aud o
poveste și o ascultă într-adevăr. Dar ei trebuie să învețe cum să audă o poveste. Este nevoie de pace interioară şi
răbdare pentru a asculta corect – un dar pe care mulţi copii îl au, dar nu toţi. Ei trebuie să înveţe să simtă nevoia de a
asculta. Imaginaţi-vă un spion care nu prea ascultă conversațiile din jurul lui și trebuie să întrebe continuu oamenii
în timp ce el e sub acoperire: Puteți să repetați aceasta, vă rog? Când copiii ascultă cu adevărat vor fi în stare să
reproducă povestea cu acuratețe. Multe povești sunt transformate în piese de teatru, satire sau teatru de păpuși.
Dramaturgul Wiliam Shakespeare era un maestru în repovestirea liberă a povestirilor istorice cu o intuire profundă a
caracterului uman. Noi numim asta narațiunea re-povestirii ceea ce poate fi interpretat ca o pregătire anterioară
pentru compoziție, care este o repovestire într-o formă scrisă. De la o vârstă fragedă introducem copiii în literatură și
limbă. Citim și le spunem povești pentru a declanşa propria lor conversație și la fel și compoziția. În timp ce ei
lucrează bazele citirii, ei aud și experimentează marea literatură și puterea cuvântului scris.

De ademenea încurajăm părinții să continue să le expună literatura acasă. Totdeauna este deosebit când părinții
pot să rezerve ceva timp, seara, ca să citească împreună cu copiii lor. Un părinte reușește să angajeze copilul său în
aceast obicei folosind lucrările lui G. A. Henty – un popular nuvelist din secolul al nouăsprezecelea. Într- zi, când
căutau prinrtr-o librărie obişnuită, fiul său a luat una dintre cărţile de pe raft și și-a įntrebat tatăl dacă poate să o
cumpere. Tatăl a făcut repede o înţelegere cu fiul său, care a devenit calea tipică de a alege cărți pentru a le citi în
vitor. În timp ce tatăl va căuta prin librărie, băiatul îşi va alege o carte în valoare de 1$. Până atunci tatăl nu auzise
de Henty, iar proprietarul librăriei nu i-a putut spune destule despre el. O dată cu lăsarea serii au început să citească
acea carte. Seară de seară tatăl îi citea fiului din carte, deoarece în mod clar fiului îi era prea greu să o citească
singur, dar copilul a fost în stare să înțeleagă povestea (cu ocazia acestui ajutor). Un moment memorabil în această
activitate profundă a fost când au ajuns la punctul dintr-o carte în care personajul principal a fost omorât. Erau la
jumătatea cărții. Atât tatăl cât și fiul su fost distruși de brutala și abrupta trăire a eroului lor. Care a fost rostul unei
vieți așa de nobile ca a lui, dacă a avut parte de un astfel de sfärșit pentru el, a întrebat fiul? Această experiență - a
citirii tatàlui cu voce tare, a înțelegerii fiului și a discuției care a urmat - joacă un rol însemnat în creșterea dragostei
fiului și a aprecierii lui pentru literatura bună și pentru scris.

Ca un exemplu sublim al puterii limbajului să nu uităm să vedem ritualul sacramental al Euharistiei: “ şi a făcut
pâinea Trupul preţios al lui Hristos….. Şi ceeea ce umple cupa aceasta preţiosul Sânge al Domnului Dumnezeu şi
mântuitor Iisus Hristos”. Ce putere mai mare poate fi decât aceea de a transforma cu adevărat pâinea şi vinul în
Trupul şi Sângele lui Hristos? Doar prin cuvânt? Nu, ci prin cuvinte vii adunate unele cu altele în Cuvânt şi prin
puterea Duhului Sfânt.

K1- Clasa a doua

Inima curriculei artelor limbajului se concentrează pe abordarea adâncă şi completă a subiectului. Noi
înconjurăm elevii atât cu cuvintele scrise cât și cu cele vorbite. Noi încurajăm dorința din ei de a ști mai mult și de
participre la această lume a limbilor. Începem cu cele de bază, lucrând cu 70 de fonograme și învățându-i să
formeze cele 26 de litere ale alfabetului. După ce îşi însuşesc aceste unelte de bază, lucrăm cu ei ca să creeze fraze,
propoziții, paragrafe și curând toate tipurile de compoziție (eseuri, comentarii, etc.) Îi învățăm vocabularul pentru a-i
ajuta să-și extindăcapacitatea de a putea vorbi și diferitele căi de a spune ceea ce doresc. Îi instruim în gramatică așa
încât să poată comunica într-o manieră elocventă și articulată. Noi punem accentul pe pronunție și scriere de
mână, cerându-le inițial elevilor să fie în stare să scrie fără ajutorul computerului.

Clasa a treia – Clasa a cincea

În timp ce elevii învață să scrie li se expune literatura. Una dintre modalitățile de abordare a compoziției este să
scrie povestiri care le imită pe cele pe care le-au auzit recent. Destul de repede vor fi capabili să scrie povești
originale ei înșiși. Cu timpul vor lua ceea ce au învățat atât din citit cât și din scris și vor începe să construiască
comentarii literare ale cărților și să participe la cenaclurile literare unde vor împărtăşi căutările lor literare colegilor
lor. Prin toate acestea adunăm împreună toate aspectele curriculei artei limbajului, toate materialele contribuind la
crearea unei munci artistice.

Școala Medie
O dată ce elevii au înţeles bazele citirii și scrierii, începem o mai profundă privire în literatură și compoziție.
Învățăm elevii să realizeze o „citire atentă” prin studiul poeziei și teatrului (dramaturgiei) în mod special
Shakespeare. Îi învățăm de asemenea să formuleze argumente, să-și dezvolte opiniile lor să construiască eseuri
convingătoare. Muncim să-şi îmbunătăţească sintaxa și stilul lor folosind resurse ca Strunk and White's Elementele
stilului. Continuăm să le prezentăm literatura clsică, pe care o citesc și o discută în cenaclurile literare. În aceste
discuţii le cerem să privească mai atent munca lor și să scrie mai analitic și intelectual despre cărți decât au făcut-o
în clasele mai mici folosind ceea ce au învățat din „citirea atentă”. Le cerem de asemenea sã cerceteze o temă din
oricare subiect (istorie, știință, etc.) și să scrie lucrări pe aceste teme folosind surse exterioare (ca și citarea corectă a
acestor surse).

În timp ce în mod clar punem accent pe citirea Scripturilor divine și a altor lucrări spirituale, un părinte sau un
profesor poate folosi orice sursă care ajută la exemplificarea Căii lui Hristos, dacă este din literatura sacră sau din
scrierile clasicilor. Sf. Vasile cel Mare aduce argumente din trecut și sacre: literatura din lumea lui Platon și
Aristotel, din iluminații timpurilor moderne (din orice perioadă sau din orice loc care nu au fost iluminaţi direct de
lumina lui Hristos) poate fi benefică, dacă poate servi ca exemplu de virtute sau căi ale lui Hristos. Totodată
prezentăm elevilor atât literatura sacră cât și cea clasică, pentru a o aborda din perspectiva ortodoxă și pentru a o
utiliza ca exemplificare a virtuţilor sau ale căilor lui Hristos.

Concluzii
Toate gândurile și ideile de mai sus influențează felul în care predăm elevilor toate obiectele, inclusiv arta
limbajului, la SHS. Noi vedem cu adevărat limbajul ca pe o formă de artă și toate elementele unei educații
temeinice din arta limbajului, ca materiale pentru această formă de artă. Elevii noștri părăsesc SHS cu abilitatea de a
citi şi înţelege marile opere literare ca şi cu abilitatea de a comunica cu alţii atât prin cuvântul scris cât şi prin cel
vorbit. Ei de asemenea părăsesc SHS cufundaţi complet într-un mediu în care învăţarea limbajului a fost artă, ca
şi abilitatea de a citi şi a înţelege Cuvântul sacru al lui Dumnezeu.