Cititorul și literatura

◦Bibliografie orientativă:
◦Antoine Compagnon: Demonul teoriei ( op.cit).
Cap. Cititorul
◦Matei Călinescu A citi. A reciti. Pentru o poetică
a (re)lecturii, Ed. Polirom, Iași,2003
◦Alberto Manguel Un cititor în pădurea din
oglindă, Ed. Nemira, București, 2016
◦Cele două antologii de TL
◦
Plictisul, cititorul și
literatura
◦ „Dar printre lupi, șacali, pantere și solzoase
Reptile, scorpioni, maimuțe, umezi șerpi
Monștrii stridenți ce urlă și grohăie acerbi
În ticăloasa junglă a viciilor noastre,

E unul mai infam, mai josnic, mai puhav!

Nu face nici mari gesturi, nu țipă-asurzitor
Dar ruinează totul fără vreun ajutor
Și lumea o înghite cu un căscat hulpav.

Plictisul e! Cu pleoape de lacrimi destrămate,

Visează eșafoade, de opiu aromat,
Tu-l știi, o cititor, pe monstrul delicat,
Fățarnic cititor, ce-mi semeni mie, frate!”
◦ Din „Către cititor”, de Charles Baudelaire
 Lectura literară

„Pentru mine, „Lectura literară nu

cuvintele așezate pe o este un fenomen
pagină oferă coerență autonom, ci unul
lumii.” ( Alberto profund heteronom.” (
Manguel) Matei Călinescu)
„Însemnări pentru o
definiție a cititorului
ideal” Alberto Manguel
◦ „Există trei tipuri de cititori: primul, care se bucură de
lectură fără a judeca; al treilea, care judecă fără a se bucura
de lectură; și unul în mijloc, care judecă în timp ce se
bucură și se bucură în timp ce judecă. Această ultima
categorie reproduce opera de artă; membrii ei nu sunt
numeroși.” ( Goethe, într-o scrisoare către Johann
Friedrich Rochlitz)
◦ „Cititorul ideal are principiile morale ale lui Don Quijote,
aleanul Doamnei Bovary, dorințele carnale ale Nevestei
din Bath, spiritul aventuros al lui Ulise și firea lui Holden
Caulfield, cel puțin pe parcursul povestirii.”
◦ „Orice carte, fie bună sau rea, are cititorul său ideal.”
◦ „Literatura nu depinde de cititori ideali, ci doar de cititori
destul de buni.”
Cum citim? Condițiile unei lecturi valide
(Matei Călinescu)
◦ Textul literar ca partitură muzicală vs. Experiența personală de lectură a cititorului
◦ Trei direcții:
◦ 1. descrierea și clasificarea diferitelor instrucțiuni despre cum citim pe care le conțin chiar operele literare. Cartea și manualul său
de utilizare, cu instrucțiuni de lectură formulate explicit (literatura didactică);
◦ Sugerate - textele mai complicate, enigmatice ( „cititorul înscris”, „cititorul din text” ca rol al cititorului adevărat)
◦ „cititorii retorici”- „dragă cititorule”, „cititorule lipsit de griji”( Cervantes)
◦ Cititorii-personaje, fictivi ( metalectura), antimodele tragice, comice sau ironice Paolo și Francesca care citesc în cântul V al
Infernului lui Dante povestea iubirii lui Lancialloto, Don Quijote de Cervantes , Emma Bovary de Flaubert
◦ Categorii teoretice, naratarul, poetica compoziției se întâlnește cu poetica lecturii: „cititor ideal”, „cititor informat” ( Stanley Fish,
„cititor implicit” ( Wolfgang Iser) „cititor Model ( Umberto Eco), „cititor competent” ( Jonathan Culler)
◦ Cititor= nume pentru textul însuși?
◦ II. Jurnale de scriitor și jurnale de cititor

◦ III. Lectură. Relectură. Ludic ( „desenul din covor”)

◦ Marcel Proust: Ceea ce ne amintim nu este cartea mai ales, ci cadrul în care am citit-o ,, impresiile pe care ni
le-a produs.”
Lectura empatică, proiectivă, identificatoare
◦ Roland Barthes: „Când recitim, nu sărim niciodată aceleași pasaje.”
 ◦ Estetica receptării (Școala de la Constanz).
Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser
◦ Reader Response Theory ( teoria efectului
lecturii). Stanley Fish, Umberto Eco

Cititorul este ◦ Roland Barthes S/Z – codul hermeneutic+

o conștiință enigmele care trebuie descifrate de cititor,
munca asupra indiciilor textuali, detalii, pentru
a reface un sens interpretativ, cititorul-detectiv
 ◦ Wolfgang Iser Cititorul implicit ( 1972) Actul
lecturii ( 1976)
◦ Textul literar are un efect potențial, actualizat în
procesul lecturii. Textul literar este un dispozitv
potențial, pe baza căruia cititorul construiește un
obiect potențial
Cei doi poli ai operei literare după Iser:

Cititorul a) artistic ( textul scriitorului)

b) estetic (realizarea îndeplinită de cititor)
implicit Opera literară se situează între cei doi poli.
„Textul instruiește și lectorul construiește”
Cititorul implicit, conținut de indicațiile textului, un
model pentru cititorul concret.
Iser = cititorul nu este un detectiv, ci un călător, care
are un punct de vedere mobil asupra textului. Lectura
ca formă de acoperire a zonelor incomplete din text
Opera deschisă
◦ Umberto Eco: distinge între texte deschise (interpretării): literare, juridice etc.
și închise, cu un singur sens de lectură (tehnice)
◦ opera deschisă este cea care are latențe interpretative, actualizate diferit de
cititori buni, competenți

◦ „Nimic nu este mai deschis decât un text închis.”

 ◦ Curentul literar este o combinație de elemente diverse
(ideologice, politice, filosofice, estetice, poetice şi stilistice).
Presupune o acţiune pe mai multe planuri (ex. romantism
filosofic, politic, literar, al comportamentelor şi mentalităţilor
sociale etc.)
◦ Conceptul de curent - legat de cronologie (un anume interval

Lectura istoric) şi de un anume spaţiu (naţional/ transnaţional). Termenul

ca atare evocă ideea de curgere în timp.

condiționată de ◦ (Adrian Marino) Manifestare colectivă, relativ unitară la nivelul

convingerilor estetice, ai cărei membri au afinităţi tematice şi
curente literare stilistice şi întreţin legături sociale (reviste, cenacluri, saloane,
conferinţe); caracter finalist, de a impune o „nouă direcţie” în
literatură, noi idei şi forme literare; caracter conştient, vizibil în
elaborarea unei ideologii; caracter polemic, cu predecesorii
imediaţi (romantismul/ clasicism, parnasianismul/ romantism).
Revendică nişte precursori mai îndepărtaţi pentru a se legitima
în sfera literară.
Lectură și periodizare
Pe lângă „curent”, mai circulă şi termenii „epocă” sau „perioadă” literară, care sunt vagi, dar au intrat în uz şi
e greu să renunţăm la ei.
De preferat să păstrăm termenii din sfera literaturii (ex. Simbolismul), nu politici sau de altă natură; să evităm
denumiri negative ca anti-realismul; sau pur temporale (pre- şi post-romantism).
 Lectura condiționată de genuri literare

Genul literar este o taxinomie care permite cititorului să deosebească operele

Permite cititorului să raporteze operele la convențiile istorice în care au fost scrise

și să le actualizeze pe cele care i se par relevante.

Genul literar este un cod literar, un ansamblu de norme, reguli de a scrie literatură,
prin care cititorul este informat despre maniera în care trebuie abordat textul.
Orizontul de așteptare (Hans Robert Jauss)
◦ Orizont de așteptare= ansamblul convențiilor care constituie competența unui cititor la un moment dat ( sau
a unei clase de cititori), norme care definesc o generație istorică de cititori.

◦ Fuziunea orizonturilor de așteptare = receptarea unei opere literare pe parcursul mai multor orizonturi de
așteptare
Lectura de plăcere
◦ Roland Barthes Plăcerea textului ( 1971)
◦ Denunțarea iluziei intenționale (intentio
auctoris; auctorială) - sensul este ceea ce a vrut
autorul să construiască
◦ Denunțarea iluziei referențiale (intentio operis)
- sensul este înscris deja în text.

◦ Lectura literară mizează din ce în ce mai mult

pe experiența cititorului concret.
◦ Intentio lectoris ( Umberto Eco)