EMANUEL VASILlU

INTRODUCERE iN

TEORIA TEXTULUI

EDITURA STlINTIFICA BUCURE$TI, 1990

3

Redactor: A DHIANA SOFIAN

Coperta : PETl-lE HAGIU

ISBN 973-29-0094-6

CUPRINSUI~

cuvfnllnainie Introduccre Note

1 Textnl ca entltate sintaetieii

Capitohll 1: _I\supra no!iunii de "siniaxti"

1. Consideratii introductive . .

2. Ce se inte1ege prin sintaxii ?

3. Consideratii finale

...........

Note

Capitolul

2.: TIl,malitalea dill i.unet de viC/ere sintociic

4. Consideratii introductive .

5. Elementele "ocabularului . . .

6. Reguli sintactice ale textului . . . . .

7. "Textualitate" ~i rela~ii "transfrastkc" 8. Considera\ii finale

Note

.....

II Tt'xtul ca ent itate semantil'i'l

Capitolu1 3: ilsupra 1I0!iulIii de "scllwnlieu"

9. Consideratii introductive

10. Cuvint ~i sens

11. 12. 13. 14.

Caracterul "compozitiol1al" al sensului Sensul propozi\ici . . . . . . . . . Conectorii Ir-azalt ~i' sensul lor Considcra\ii finale

......

.......... ,

Note

. . . . . .

Capitollli 4: TexluaWatea din puncl de 1!edere semaniic

15. Consideratii inlroductive . . . . . . . .

16. E:xista un "sens" al textului? . . . . .

17. Conectorii textuali din punct de vedere semantic.

18. Asupra naturii conceptlllui de "coeren\a"

19. Coeren\a ~i co-referinFl . . . . . . . . . . . .

7 9 13

14 14 14 . 14 19 20

21

21 22 24 29 35 37

39

39 39 39

42 45 48 50 52

54

54 55 58 59 57

5

Note

20.

Ideea d~ "coerenta." ~i "structura profunda" a

textului <

Modelarea matematica a conceptului de . 'rentii" "coe

"Co'erent;·' '~i' p~sibiiit~t~a 'd~ 'r~zu"m~re',,'

C t'" -".

"oeren,a !;ll "semantica procedurala"

Conslderatll finale .......:......

21.

22. 23. 21.

III Textul ca entitate pra!Jmaticii

Capitolul ~: Asu_pra noliunii de "pragmaticii" 2". Consideratti introductive

26. Aspecte pragmatice ale limbajuiui natural ...

27. J:?0u.ii aspe~te pragrnatice : "activitatea de const~u"ctie'; ~l "lntentla de comunicare"

23. Consideratil finale . . . .

Note

Capitolul 6' T

extua/itatea din punct de uedere pragmatic,

Note

Inchelere

29. 30. 31. 32, 33. 34. 35.

Consideratli Introductive .

Explicatil prelirninare . . . . .

Sirur! de propozrtii si ;,g~n~r~r~a;' ior' "Coerenta" ~i "procese adjonctive". "Coerenta" si "textualitate" .. "Te,,:tualitate" si "illtentionalitate"'Conslderatll finale

36. Constderatil introductive

37. Principalele rczultate . . . . . . . . . . .,

Note . 3~ .. Puncte de convergenta ~i di;crgc~ti ~u' aitc·tc·orii.·

.......

Lucrarl cltate . . . . , . . , , . . . . . .

.......................

6

88 95 97 99

104

108 108 108 108

110 112 113

114 114 l1:'i 117 120 129 139 141 147

148 148 148 155 158 160

76

OUVlNT INAIN'l'}]

Multe dintre lUcraTile (teoret'ice) consacrate lingvisticii textului ne-au provo cat initial 0 reactie dijuza de sceptica rejinere. ~~m incercat insa, cu treeereo timpului, so, depa~im acest nivel injmconceptual ~i sa descoperim jundnmentul rajional al rezervelor noastre. Rigorile impuse de expuneren umor cursuri unive1'sitare consacrate teoriei textului (1981-1985) nu aoui un rol decisiv in acest proeee de clarijicare, japt pentr« care exprimam aici viile noastre muljumiTi atit conducerii catedrei de limba rO'l'nOna n FacultaW de Filologie din Bucu1'e~ti, cit ?i st1tdenfilor care au binevoit sa jrecventeze cw'surile noastre.

I ntentia noastra de inceput a jost de a realiza 0 simpla sinteza critica a principalelM' pwncte de oedere pe care am avut posibilitatea sa Le aprojnrldiim. N oiara 1nsii~i a eaarnenului critic ne-a determinat insit. sa ne concent1'am oienria ?i asupra wno« posibile solutii pentru problemele care ne-au aparut nesatisjacator tratate in literatuTa domeniului. Aspectul preponderent critic al. primelor' doua secjiuni ale cartii corespunde intentiei noastre initiale; aspectul preponderent "constructiv" al. 1JJtimei sectiuni corespunde intentiei noastre de a da 0 rezolvare - jie ea ?i prov'izorie SMl, eel putin pentru m.orncnt, 1'nsuficient de mjinataproblemelor care am consider at ca nll si-ou gasit 0 troiare acceptabila in lucrarne supvse examenuhti nostru critic. StTuctum cartii rejlecW, in fel'ltl acesta, tnsa,~i geneza ei.

1 ncercind sa exarninam teorio. textualiti'Ltii din p'l.tnct'l.tl de vedere al standardelor metodologice actuale ~i dorind, 'in acela$i timp, sa Jim cit mai exact 1ntele?i de intreg'l.tl public jamiliarizat C1/, problematica teoriei te:rtuI1ti, dar umeori mai putin jarniliar1'zat cu rigoaTea jormala impusa de aceste standarde, arn considerat 1.ttil sa prezentam cit mai anliin'l.lntit ~i mai eistenuuic cporoud. COrleept11al C1t

7

care operiim, Pe de altc1 parte, pentru. a ecita in cit mai ma~e masnra orice interpreiare eronata din partea noastra a~ dtver~elor t~~rif luate in discLltie, am recurs la 0 prezentare ott mat analttwa a acestora, Astie! concepuia, jiiTa a ji 1m "manual" de introducerc in teoria textuaZitatii lucrarea de jata poate servi - speriim - ca modaHtdte' de acces la problematica de baza a teoriei tc.TtuZui si a textuaZitatii. pentru orice ciiitor dornic sa se informeze in acest dome~i1l:

, N e shntim qat~l"i ell 0 ctcplicapie : 'uni1: specialitjtivor [i, poate, sur1(nntjt nepl,a?ut de aerul oareoum "dogmatic" al eaiamenului nostru. critic, [iicu; unor lucriiri a caror importanta pentr« consiituirea unei teorii a textului. sinter;~ departe de a orea sa 0 contestiim; ca tji de concluziile uneori c~m casante ale acestui. exa"!1'en: A oem ins« convingerea ca "": ~~tjel de demers eS,te :nd1spe~sabil ca prim pas al evalua~t't rezultatelor une: ltteratun care - dupa piirerea no~st~a - e~t~ destul de departe de a ji contjtienta de propria-» jrag1lttate metodoloqicd; Abia urmdtorii pas! VOl' puiea ji <ir: mod projitabn asocia!i cu. 0 sporire progresiva a gradu,lut de tolerantii.

* * *

Eoloeim aceastii ocaeie spre a eteprima calde muliumiri coleqei noastre Ieci. dr. Carmen Vlad de la Unive';sitatea d~n Cl~uj, nu ~numai pentru bunacoinso. cu care a acceptat sa (tlcatuwsca rejeratul,la volumul de jata, ci si, mai ales, pentru numeroaeete tjt competeniele Deale observatii si sugestii jacute in rejerat, ca ;'fi in numeroasele discutii pe care, de-a lungul anilor, le-arn purta; impreuni( pe aceastd tema sau. pe teme ooneee.

J.ll ult1lmim, de asemenea, tuiuror celor care, intr-1£11. fel sau aliul, au jacut posib1'l(i aporipia prezentului »oium t}i, ,in primul rind, Editurii l~th·nt1jice.

E.V.

Bu curesl i, 18 iulie H)8f)

INTRODUCERE

Desi se vorbeste lie 0 "gramatidV' san de 0 "lingvistidV' a textului de mai bine de 20 de ani, statutul acestei

O'!'amatici" sau lingvistici" este departe de a fi clar,

''',' ", ' ~ h t'

Opiniile cercetatorilorcu prrvire la acea~ta ? ~s rune se

situeaza intre doua puncte extreme: (a) lingvistica textului contine sau ar trebui sa contina, in fond, tntreaga lingvistica, intrucit toate entitatile mai mici decit textu~l nu exista decit ca paTti const1:tllt1've ale unor texte (daca nu sint ele sinzure un' text); (b) lingvistica textului dezvolta un aparat conceptual inutil, intrucit 0 pr?blematic~ specifica a textului s~u nu exista, sa~ poate fi rez~IYata: ! cu ajutorul a paratulm conceptual furmzat de gramatics (~l semantica) propozitiei ~i/sau frazei.

Ca exemplificare a primului punct ,~e vedere, s~ poa~e cita urmatoarea afirmatie a lui Van DIJk (1972), afirmatie ca;e, in fond, reprezi~ta punctul de plecare, al intregii lucra,ri mentionate : "Our competence [, .. ] IS not sentential, but textual" 1; sau : "". su~h sentence-based descriptions of the structures underlymg utterances are inadequate. Sentences, just as clauses or sy~tagms ha;ve less significant empirical, e.g. psychologIcal, real~y than texts. We therefore introduce the concept of TEXT as the basic Iinguistic unit." 2

o formulare clara ~i transanta a celui de-al doilea punct

de vedere 0 ga,sim la Dascal & Margalit, 1974.

in ce ne priveste, stntem inclinati sa consideram ~a situatia mentionata se explica, eel putin in parte, prm absenta unor indispensabile clarificari ale concepte-

, t' textului"

lor de baza, Pentru a vorbi de "grama ica ex 11 Ul,

si a spune daea este san n~. ~ste altceva deeib srama.tica frazei sau a propozltdei san, eventual, a ~nor entitati mai mici decit fraza san propozrtia, trebuie ca mai intii sa stim exact ce tntelegem prin ~amatica. Atita timp cit acest lucru nu este precizat

9

in ;nod. e~p1ic~t, oricme poate sa puna in mod justificat 1a mdOl~l~ cal~tatea: ~e "gramatica" a ceea ce teoreticienii textulm sint ~hS.pU~1 sa numeasca "gramatica a textului". In ex:ae:~, aC~Ia~1 ~ermeni se pu~e .~i p~oblema "semautieii text~lm . ~l daca ~u putem fi srguri ca gramatica textulu~ este, intr-adevar 0 grama.tica ~i ca semantiea t.e xt.nlui ~s.te mtI:-adevar ? semantica, atunei apare justificat sc~ptlC~srr;ul. l~ ce . pn~e~~e~ ex~ste?-ta unei Iingvistici ~1 textului, adica 0 lingvistica a carei gramatica nu este in mod clar gr.al!-latica ~i a carei semantica nu este in mod cl~l' s~man.tl~a:_ S-ar putea., eventual, admite ca asa-null:l.ltaJ . h~gvls.tl?a a t~xtulu~ se reduce, in fond, la pragmatlCa.~ textulu!, m~ruClt: d.upa toate aparentele, este mai greu, daca nu c.h:ar imposibil, de pus la indoiala caracterul de "pragn:atlCa'.' ?1 tuturor caracterizarilor facute textului in termen.l ~Xph.Clt vragmatici. Ou toate aeestea, sint destul de ~upml aceia dmt.re teo!eti~ieni care sint dlspusi sa redu?; m. modneambiguu Im~vlst~ca textului la pragmatica, adl?a ~ISPU~1 sa considere ca orice entitate lingvistica mad e~t!nsa deCl~ fraza .e~te guvernata de reguli care nu sint mc\gramatl?~~e, mCI semantice, ci exclusiv pragmatice.

n eondltllie. la car~ ne-am referit in rindurile precedente, am c<?nslderat ~a este util sa abordam, din punct de v~dere strict teoretic, aspectele neclarificate mentionate incerclnd sa aducem, in masura in care ne va sta in putere, ~ai multa ordine teoretiea intr-un domeniu ca:e, dupa cum am incercat sa aratam, se caractenzeaea prm ceea ce am fi inclinati sa numim un fel de anarhie

coneeptuala". "

.. ~ri~~ipiul d~ ?~za al investigatiei noastre n eonstituie tnpartlt!a stabilita de Morris 3, sintaxa- semantica - p.ragmatwa, cu acceptia uzuala data celor trei termeni· smtaxa: ~e. refera la relatiile care se stabilesc intre semn~ ~ca entlt~tl ~ono~partite, adica nu entitati de tip saussureian, al?atmte dm~r-un sem~ifica~t ~i 0 semnifiootie); s~mantlCa .se r~fera la .reIat1,de dwtre semne $i obieciele d~n domeniul d.lscursulm ; pragmatica se refera la reIatiiIe dwtre sem.n? $~ vor~itori. Mentionam ca, pentru motive care. '::01' fi l1:l.dlcate. m cap. 1, preferam termenul de qramaticii; celui ~OlOSlt de Morris (adica cel de sintaxa). A~a. c~m arata Oarnap 4, cele trei nivele ale structurii semiotioe s~ obtdn ~n~tr-o operatic de abstragere. Nivelul p~agmatw reprezmta datul lingvistic concret al observat leI : faptul de limba direct observabil este felul in care

10

vorbitorii folosesc un sistem de semne in rmprejurart concrete; cercetatorul are acces la niveIul semantic in momentul in care, facind abstractie de modul concret in care vorbitorii utilizeaza semnele, stabileste exclusivregulile in conformitate cu care acestra folosesc semnele pentru a se referi cu ajutorul lor la obiectele lumii reale; in sfirsit, cel'cetatorul are acces la nivelul sintactic in momentul in care, facind abstractte de regulile care pun in relatie semnele cu obiectele lumii reale (ca ~i de regulile care guverneaza uzul semnelor in imprejurari de comunicare concrete), stabile~te regulile in eonformitate cu care semnele alcatuiesc structuri (de semne) cu un caracter mai complex. Este evident ca ceea ce am numit "felul in care vorbitorii jolosesc sistemul de semne" este guvernat de regulile sintatice ~i semantice ale sistemului : pentru a comunica intre ei, vorbitorii "se conformeaza" acestor reguli, tot asa cum, sa spunem, cel care conduce un automobil "se conformeaza" regulilor de circulatie. Exista insa moduri diferite de la individ Ia mdivid, de la categorie de indivizi la categorie de indivizi, de la situatie concreta Ia situatie concreta etC. de a se "conforma" unor reguli. Domeniul specific pragmaticii il constituie, de Iapt, modul in care vorbitorii utilizeaza regulile (smtactlce ~i ssmantice ale) sistemului de semne, eventual, regulile specifice de utilizare a acestor reguli (sintactice ~i semantice).

Pentru a preveni 0 gre~lta intelegere a celor discutate in aeeasta lucrare, facem precizarea ca plecam de la ideea Ca cele trei nivele pot (si eventual chiar trebuie) sa fie descrise in mod independent. Aceasta idee se justifid1 prin Iaptul ca insa~i "separarea" celor trei nivele ale structurii semiotice se datoreaza exclusiv unei con'eentii metodologice. Or, daca separam prin conventie cele trei nivele care in realitate functioneaza ca 0 totalitate, nu are nici un sens sa mai adaugam ca, tot metodologic vorbind, ele nu pot

fi investigate dedt impreuna 5.

Demersul nostru va parcurge urmatoarele etape: (a) 0 precizare a conceptului de gramatica (sintaxa, in terminologia lui Morris). Fara a intra aici in nici un detaliu, vom spune numa.i ca vom opta pentru 0 gramatica in ai carei termeni sa putem spune nu ce este obiectul (sintactic) investigat, ci cum se poaie el construi (deci 0 gramatica de tip sin t e tic sau g en e I' at i v, ~i nu 0 gramatica analitica). Justificarea acestei optiuni se

gasef}te in faptul ca 0 gramatica de tip analitic nu poate,

11

c!evdem, din l?ri.ncipiu, justifica diterenta dintre 0 gramatlCa .avtext~lu1" ~l J-:r;ta a propo:itiei (Irazei). 0 astfel de gramatica, prm msasi natura ei, 311' trebui sa reduca textul Ia combinatii de propozrtii (fraze), frazele 131 combinatii de stntagme, smtagrnele 131 combinatii de cuvinte cuvintele la combinatdi de morfeme. Or, din aceasta perspectiva "gl'amat~c~. te~tul~i'.' n-ar fi altceva decit ° parte componentii a gramaticii sinipliciter, 0 etapa a procedurii de analiza asa cum, s~ sRunem? g~amatic~ ¥rupului nominal este ° pdrte' a gramaticii frazei si 0 etapa III procedura de analiza a acesteia. C~ lucruri1~ st~u a.~a. ne-o dovedeste si Iaptul oil, c~a mal. ~laborata (~l mal riguroasa) teorie gramaticala de tIP analitic, anurne glo~sematica, are (teoretic vorbind) ca punct de plecare analiza textului, fara, ca prin aceasta sa sugere~e in vreun fel .c~ ~r fi 0 gramatica a textului (si nu a fr?,zeI .sa~ va propoZlt~eI sa,u a vreunui alt tip de entitate lingvistica}, GramatlCa, in sens zlosaematic este un fel .(~e ?On~inltUm. a~ analizei, care m:rge de la t~xtpina la enbitatile ireductibile ale sistemului lingvistic.

(b) 0 examinare a posibilitaWor de a defini notiunea de text in L pe baza unci gramatici de tipul de su'b (a). Altfel spus, se examineaza posibilrtd.tile de a construi 0 gramatica in ai carei termeni sa se Iwata distinae intre textele bine fOI'l?~te si cel.e. ~au f_?rmatev (no;-toxte), a~a cum 0 gramatICa a propozrtiei of era 0 baza de distinctie i:r;tt~e pr_?pozitiile bine formate (propozttii in L) ~i propozitiile rau formate (non-propozitii)·

(c) 0 precizare a conceptului de semantica. Se opteaza pentru 0 semantica rnteleaea ca multime de rozuli care

• v .' ' b

asociaza sensur« constructiilor sintactice de diverse ti-

puri, incepind cu semnele ireductibile si continuind cu constructiile de complexitate din ce in ce mai mare. La baza a~e~tui ~ip .?-e semantica sta principiul frege-an al compoaitionalitatii sensului: sensul unei constructii este

functie de sensul constituentilor ei. '

(d) Un examen al posibilifatilor de a construi 0 semantica a teoitului, adica un sistem de reguli prin care entitatii numite 'text' sa i se asocieze un sens care sa fie funciie de sensurile elementelor constituente ale textului adica probabil, de sensul propozitiilor ~i!sau frazelor.' ,

(e) 0 clarificare a conceptului de pragmatica.

(f) Un examen al posibilitatdlor de a defini notiunea de 'text in L' pe baze strict pragmatice.

12

1.nainte de a tncheie aeeste consideratii preliminare, ada,ngam ~i observatia urmatoare. in etapele (a) ~i (c) ale irrvestigatiei am optat pentru acele teorii sintactice (a\ ii >:emantice (c) care au un caracter formal mai prom;nt.;lt si, prin tnsusi acest fapt, olimina in mai mare rnasur;", nosibilitatea de a acorda termenilor Iolositi intelesuri altf'k'decit cele stipulate in mod explicit. Pe de alta parte, teol'iile pe care ne bazam sint cele care, dupa toate aparentele. St' tmcurs de 0 mai mare raspindire printre cercetatorii iDtCl('S~l.ti de aspectele formale ale teoriei Iimbii.

1 n acelasi timp, am prefemt sa lucram cu acceptii foarte vuternice date termenilor de baza (sint.axa, semantid\i, em gindul d1 numai nrmind aceasEt cale vom putea dis tinge ceea ce este clar ~i ponte fi l'etinut ca atare din divelscle abol'dari supuse examenului critic ~i ceea ce subzista :e:i circula aproape exclusiv in virtutea obscuritatii care las,a libel' orice mod de int,elegel'e a lucrurilor. Vorbind despre obiecte ale cel'ceta,rii cu 0 "struetura logica" mai pronnntata ~i altele slab structurate logic, GIl. Enescu o bS(,l'va :, .numai 0 logica puternica poa te scoa to in ovidenta

« dnnnul de ordinei pe care obiectul il contine". Iar ceva, mai departe: "tntl'-un dOlneniu de activitate care prin natura sa nu se preteazl:'L unei traHiri prea exacte este destul de greu sa-ti dai seama unde sfir~esc dificultatile obieetului ~i unde incep erorile subiectului." 6 Notiunea de "te:d" se retera, credem, Ia un domeniu in care structurarea logica (atita cita este) nu se impune "de 1a sine" observatiei. Acceptia "tare" Ia care ne-am referit mai sus este de natura, credem, sa detecteze "dramul de or dine" existenta in obiect, dupa cum tot aceasta acceptie tare este de natura sa traseze limita intre dificultatile generate de .,rezistenta la sistematizal'e" a domeniului ~i dificultatile generate de un aparat conceptual cu 0 structurare

logica insuficienta.

NOTE

1 Van Dijk, 1972, p. 3. o Id., ibid.

~ Morris, 1955; cf. pentru aceeasi dlstinctte Carnap, 1964, p. 421.

4 Carnap, op. cii., p. 421.

5 In ar-ticolul Interpenetration between Grammar and Semantics (A Critical

Approach), CLTA VI, 1969, pp. 101-112, am tncercat sa aratam ca situa"tiile care par a arata inseparabilitatea dintre gramatica si semantica pot fi tratate in termeni exclusiv gramaticali (far a referire la sens, deei), daca gramatica este construitii in mod adecvat .

• Enescu, 1980, p. 11.

I. TEXTUL CA ENTITATE SINTACTICA

CAPITOLUL 1

ASUPRA NOPUNII DE "SINTAXA."

~ 1. C.o~sideratii intr~duc!ive. Incercam in acest capitol sa preClza~~ ce ~cceptle da:m termenului de sintaxa (sau ~e gram~twa),. m co~formltate cu distinctia pe care am f~cut-o, m. ~apltolul introdnctiv, intre sintaxa, sMnantica ~~ 1!_rC!'gmat~ca, pep-tru a putea vedea, in urma acest.ei prec.lzarl! ~aca sau. in ce masura textul este susceptibil de a fi ~e!l~lt .ea ent.ltate sintactica dtstincta in raport cu alte entltatl smtae~ICe, ~um ~r fi propoeipia, fraza, siniaqma (grupul) nominau: t;J,), sintaqma (gr'upul) verbal ( a) etc.

.0 astfel de precizare a notiunii de sintaxa este cu at it mal nec,esara, cu ctt exista (~i a existat) 0 mare divers itate de mtelesuri date acestui termen.

Faptul ca optam pentru un anumit mod de a intelege termenul n~ trepuie vazut ca un act "evaluativ'< Asa cun; am aratat l_!l "Introducere", scopul nostru nu esie d~Clt acela,de a raspu;nde la 0 i~t~eba:e de urmatorul tip: ,,1;0 cazu~ m care Pfl~ grar;ta_tt~ca (stntaxa) intelegem X (~l numai X), poate fi definita textualitatea in termeni gramatdcali j " Evident ca raspunsul la 0 astfel de intrebare va fi cu atit mai relevant cu cit intelesul X" acordat

t I . d " ,

ermenu Ul e gramatica (sintaxa) va fi unul cu 0 cireulatie

lar~a ~i, in acelasi timp, unul care sa reprezinte stadiul mal ev.oluat ~i mai sistematizat al cunoasterii faptului grama tical.

2. Ce se Inteleqe prin sintaxa? Una dintre definiuiile conforme .cu tradltla .este aceea in acord cu care sin taxa este totahtatea regulilor de construire a propozitiilor si

frazelor 1. ' ,

Aeest .mo~ de a mtelege sintaxa se reflec ta ~i in diversele tipuri de gramatici generative dezvoltate in ultimele 2-;-3 decenii (gra:~atici transformationale 2, gramatici categonale 3, gramatici dependentiale 4 etc.),

14

Toate gramaticile de tip generativ sint sisteme conceptuale (en un caracter formal mai pronuntat sau mai putin pronuntat) care i~i propun sa determine modalitatile de a eonstrui propozitii ~i [raee, dintr-un numar (finit) de cucinto OlUmerate tntr-un oocabular, Avem a faee deci cu multimea V L = {aI' ... , an~ a cU'l)intelor limbii L ~i cu 0 muliime Jinita GL = {r1' ... , rk~' de reguli gramaticale.

Voe;-dmlarul VL trebuie inteles ca 0 lista de cuvinte, analoza eventual eu lista euvintelor dintr-un dictional'. Acpa~L\ lista poate fi conceputa ca fiind Jinita sau in-

finiUi.

Regulile din GL sint de fapt un fel de reguli de combinare

a elelllentelor din V L (reguli care arata, de exemplu, ca in romans 0 prepozitie nu poate preceda un verb la un mod personal, sau cl1 un substantiv care determina un alt substantiv trebuie pus in cazul genitiv sau, daca nu, trebuie leg at dp substantivul determinat printr-o prepozitie etc., etc.). Aceste reguli trebuie intelese ca 0 modalitate de par trtl« a multimii C a tuturor secventelol' teoretic poaibile de elemente din V L' intr-o submultime, 1:, a acelor siruri care sint propozitu ~i!sau Jraze in limba L, ~i submultim(>a I:, a acelor siruri de elemente din VL, care 111(, sint propoziW ~i!sau fraze in L.

tn felul acesta GL (deci gramatica sau sintaxa limbii L)

reprezinta in fond un dispozitiv cu ajutorul caruia putem decide in legatma cu orice sir de elemente din VL daca este san nu este 0 propoeiiie (fraza) in L. ° formulare echiva,}enta a acestei observatii este : GL este un dispozltlv ell ajutorul caruia putem defini conceptul de propozitie 'In L.In masura in care L este luat caovariabilasielementele din VL (deci all az, ... , an, ••• ) sint luate d~ asemenea ca variabile, putem spune ea GL este un dispozttiv cu ajutorul earuia putem defini conceptul de propoeiiie (deci in orice limb a, sau, ceea ce este acelasi lueru, conceptul de Pl'opozitie, independent de orice limba concreta). Se poate observa ca, inteleasa asa cum am aratat pina aici, gramatica reprezinta ~i 0 modalitate de definire a conceptului de propozitie nu prin enumerarea "notelor" specifice ale acestuia, ci prin indicarea meiodei de constructie a obiectelor care cad sub incidenta conceptului.

Dupa aceste explicatii, cu caracter foarte general, consideram utile citeva precizari cu privire la notiunile de 'Vocabular ~i de gramatica, a~a cum au fast prezentate in aeest paragraf.

15

1°. Termenul de vocabular trebuie luat in intelesul formal, de 1nuljime de obiecte. Interesant de precizat eete taptul ca natura acestor obiecte nu trebuie sa fie in mod necesar precizata. A~adar, cind spunem ca elementele aH a2, ••• , an, ... din VL sint cuvinte nu facem decit sa dam o interpret are notiunii formale de vocabular, mai exact, alegem una dintre interpretarile posibile ale notiunii de vocabular.

In eazul in care alegem 0 alta interpretare, de exemplu in cazul in care convenim sa interpretam ca gene elementele din VL, printr-o fonnulare apropriata a regulilor din GL, obtinem o "sintaxu, genetica." de t.ipul celei despre care a vorbit S. Marcus"; in cazul in care convenim sa interpretam e1ementcle din Y L ca sunete musicale, printr-o formulate apropriata a regulilor din GL, obtinem 0 "sintaxi"i muzica.la.' (care ar corespunde unci parti a regulilor de contrapunct, anume acelora care se refera la "constrnil'ea" unci linii melodice san la "modul de eonducere" a unei voci) ; in cazul in care convenim sa interpretam elementele din Y L ca sunete san fonerne, printr-o Iormulare apropriata a regulilor din GL, putem obtine 0 "sintaxaa sunetelor (fonemelor)" din L, adica o sintaxa en ajutorul careia sa putem separa din multimea C a tuturor sirurilor de sunete (foneme) care se pot aleatui cu elemente din V L, acele sccvente care formeaza cuoinie in L sau morjeme in L sau silabe in L etc,

Se poate observa ca, in conditiile in care relatia diutro oocabular ~i E'intaxa este conceputa in sensul eeli;r aratate mai sus, notiunile de rocobular ~i sintaxa se 1)01 extinde si asupra unor o,bieete ~i relatii apar~inind alt or domcnii de?lt a;cela al Iimbilor naturale, sau unor domenii all' limbajului natural care, in mod traditional, nu sint consider~te ~ fi sintaxa ~i vocabular (struetura cuvintelor, a sl.label, ,a morfe~e~or). Dat fiind ca posibilitatea de a da diverse interpretari conceptului de voeabular (eorelata eu formularea apropriata a regulilor din GL) creeaza conditiile necesare pentru eaiiauiere« conceptului de "sintaxa" asupra unor domenii care nu sint traditional considerate "sin~actice", ne put em ~magina ca, 'in principiu, printr-o interpretare convenabila a elementelor din TTL ~i printr-o formulare apropriata a regulilor din GL, se poate realiza 0 definire sintaetica a unoI' strueturi mai ample aeeit fraza, anume 0 definire a textului. A~adar, eu 0 interpretare convenabila a voeabularului ~i eu reguli adeevate, putem con-

16

strui, in principiu, un mecanism cu a;jut~)l'ul ear?i~ sa putem separa din multlmea C a tuturor sirurilor ,poslblle de propozi~ii acele siruri care sint ieete ~l m:~_'rr~a.l pe acestea. 1~ felul acesta am putea ajunge la 0 ~~flAm~Ie ~ e~n~ceptuhu de text in L (paralel eu eel de propozttte ttL L), indlctnd "metoda de eonstruire" a textelor.

20. tn acord cu eele aratate in Introdueere! in eazul ~n care eonsideram ca elementele din TTL sint cuv1nte, trebu:e

sa admitem ca regulile sintactice se a plica. elen;entelor din

11 L, independent (le sonsul pe care aee:;,,te CUY~!lte1: au. Ae~~~: ta deoarece, eonform cu cele a,l(1tate, blllt:axa expnma in' mod exclusiv relatiile dintl'e semme, ,~eCl expl'una III mod exclnsiv uosibilitatile eombinatorll ale semnelor (nu ~i l'elatiile ~dintre semne (cuvinte) ~i ,!obiectele" pe care cuvintele Ie desemneaz3.) 6. Aceasta revme la a Spl,ll~C l'~i, l'egulile sintactice ne permit S{1 fOI'I~lam ~i 0 pr~pozl~leo ca Pis1~ca, neagra iloarme i« soare. dar ~l una ~a !de1.le :ClZt dorm f"U1'1'os7~i ca, daca este eazul sa facem 0 ~hstmc~le l!ltr<: eele houa pl'opozitii, distinctia este de ordm semttntIc ~.~ nu sintactic : prima propozi~ie descrie 0 stare de IUC1'U11 care are (san poate avea) loc, in timp ce cea de a do_ua descrie 0 stare de lueruri imposibila in rapo~'ti .. C~ cunostin"'vele noastre despre lume, Oele dona, pro;pozl~l~ sint a~l~el~ construite in conformitate eu reguhle sintactice al~ Im,l:ll roman» care arata ca dintr-un substantiv c1etel'Illlnat ye 11n atribut (san lledetern~illat de un atrib_ut) s~ poate ob~~l~e

o propozitie prin combinarea S~lbsta.ntlVulUl e~ un ~. 0 h Ia mod predicativ insotit (sau nemso~lt) de un Cll'C~lmst~n~ hal si acorda.t (in numar) cu substantIvul respectrv. Fa~a a int~oa aid in discutie cu numerosii eerc~tCttor~ care ~ustm un anumit grad de dependenta a reguhl?r sl~taetI~e de sensul cnvintelor - adaugam, pentru a fa~e ~l maa cl~r taptul ca regulile sintactice se aplica U~Ul vocabnlar m totala independenta de sensul pe care 11 a~ elemen~ele Yocabularului, exemplul dat de Oarnap8 : un sir de~euvmte ca 'l'Jw pirots karuliee elatically se poa~e spnp.e ~a es~e ~ propozitie desi nici unul d~ntre .eon~~ltuen~ll e~ ~exlCah nu este un cuvint propriu-zls al hm~ll ,e~glez~ ~l" in eo~secinta, nu se poate vorbi de "se~~ul nici _unUl~ dmtre ea. Spunem ca sirul este 0 prOpOZ1~Ie nurnai bazmdu-ne pe Iaptul ca pirot8 este un substantiv (la plural) precedat de articolul the, ca elementul karulize este verb acordaY, eu substantivul pirots ~i ca elatically este un ad~erb, .c~ the pirots ocupa pozitia de subiect, karulize ocupa pozl~m de

1~

predieat ~i elaticazz,1j oeu a ' , ,

cumstantial) al verbului ~l\sicfz1tm ,de ~et?rmIllativ (cir-

respectiv este 0 pro oziti; " r a!" ~tlI~. ca sirul de euvinte care rlintre cuvintefe sir' u1'u' aMra ~ ~tl ee "Illseamna" fie-

, , ,'" 1. ~ ai mult : 0 tf 1

POZI1;1e poate fi si tradusa" t ~ " astre de pro-

arata faptul ea' i~ vers1:11un· III ,1'-0 aIt~ limba, asa cum 0

0' t ... . ' c ea O'ermana (e ' ,

tsunuuxe: Loqice aceeaei pro 't9 ~ea originala) a

I, 1." ' ~ POZ1 .ie aparea ca ' ,

un )Jl germane" . Piroten 7" Z' '. . propozrtie a

, , • < haru teren elat' h ,"

pozrtie ar putea fi tradusa't I ,tsc ; aceeasi pro-

PZ.'rotii caruleaeii ela't'1' 'fa III aeelasi fel ~i in ro~ana .

r " .. .r: Rau ranceza : L' '

1'Zatlq II ement. ' ee pirots caroulent

E interesant de subliniat f t 1 ~

mod deliberat impropriu tra~P u, c,~ ceea ce am ~umit in

de adaptare a unor cuvi" t ,uce!e nu este decit un fel mat.icala a celor trei I' bn,e IllexlSt~nte Ia structura gra-

f' 1m 1 cu mentinerea . h' -

ormei fonetice a partii nez " . ne8C imbata a

(Jal'a,cterui de propozitie ai s~ral~atlC~Ie a "cuyintelor". stabileste priuurmare inde "lr~I'l or din eele .tre! limbi se avem a face eu aeeeasi pen, ~n~ ~e sens, iar faptul ca se stabileste exdiusiv pe E~OP~z11Ie ,Ill patru limbi diferite 101'9,' ·za ormei (materiale) a cuvinte-

30. Pe tot parcursul ace t '

ducere, de a1tfel) am folosit ~ Ul pa!agraf, (ca ~i in Intro-

tica fara a-i distinge lut d er~enll de swtaxa ~i gramaEste ,momentul sa pr~ciz;n u-i oareeum ca eehivalenti. tre ei , din perspectiva ace~~cum care e~te raportul dinMai exact, trebuie sa precizam mod de a intelege sintaxa. mod uzual se inteleze pr in morf c~re, e~te locul a ceea ce in

Dupa cum s'e st~ o.ogte III raport cu sintaxa.

~ , ie, 0 parte din morf I '

zentata de clasificarea cu ' t 1 A 0 ogle este repre-

de vorbire"; cealalta ar;~n e or III clase numite "parti rea formelor flexionar~ ale este. r~)rezentata de deseri~d~nta de clasa 1~ care ele ap c~:rm(~ or in direc~3J depenxmnea verbului a subst t~r'ln, e aceea vorbim de flenume1ui etc,),' an IVU ui, a adjectivului, a pro-

Partea din morfologie ~

cuvintelor este inclusa confcare se refera la clasificarea

de a intelege raportul dintreO~~ c~ mod~l ~escri~ mai sus anumit sens, in vocabular . ca ular ~1 smtaxa, intr-un impartite in clase sub-cIa' elementele voeabularului sint neeesltapile formularii reg~~h sub-,sub-cl,ase, in raport cu pentr~ a putea da 0 regula de ~~ smtactlC~; de exemplu, stantiv ~i b este un verb' . rll!3;, ,daca a este un subpropozitie", este necesar ~~tra~ZtltlV, atun,c~ <ab) este 0

eXIS e 0 partltIe a elemen-

18

telor din Y L in substa,ntive F)i verbe, a verbelor in tranzitive si intranzitive etc, Partea de morfoiogie care are ca obiect descrierea flexiunilor este inglobata in sintaxa, : aintaxa include reguli care prevad modijiciiTiZe formale (= flexiunea) ale elem,mtelor din Y L in raport cu locul pe care il ocupa, in diversele ~iruri din care fac parte; de exemplu, daca a apartine categoriei A F!i b categoriei B, atuncif(a, b) =c= (a' b) EO, unde a.' reprezinta 0 forma modificata a lui a, "ceruta" de aparrtia sa in relatie cu b, iar f reprezinta, 0 tunctie care are ca v a loa re sirul <a' b) (in care a apare modifieat formal), care apartine categoriei O.

Din cele aratate aici, sub 3°, rezulta ca, in conformitate cu intelesul dat notiunilor de vocab~tlar ~i regula sintactica, faptele traditional considerate a fi de natura mortologic a sint descrise en ajutorul unui anumit tip de reguli sintactice (= modificarile formale determinate de functia, pe care un cuvint 0 are in propozitie) F!i al unei anumite partitii a multimii V L (=apartenenta unui cuvint Ia 0 anumita parte de vorbire), Aceasta sltuatie explica taptul ca, 0 data adoptat acest mod de a intelege si1~taxa F!i IJocabu,larul, distinctia sintaxa/morjologie devine inutila. De aici posibilitatea de a vorbi numai despre sintaxa, l'eferindu-ne in acest fel la domeniul traditional al sintaxei F!i al morfologiei, sau numai despre gT~matica, referindu-ne in acest fel la un singur domeniu, anume acela, al combinarii cuvintelor rn diverse tipmi de o.onstructii ~i Ia modificarile formale asociate diverselor pozitii sin-

tactice oo.upate de cuvintele din V L'

Evident ca acest uz special al termenilor de gram a-

tica ~i 8intaxa este cu totullipsit de importanta" atita timp cit am convenit explio.it asupra intelesului care se acorda termenului de regula ~i asupra celui acordat termenului de oocabulor. De rapt, in conformitate cu aceasta teorie, multimea VL (cu 0 anumita partitie) de obiecte numite cuvinte ~i multimea GL de reguli care se aplica elementelor din Y L(=reguli care "se definesc pe Y") sint singurele elemente care rae parte ci'ectiv din teorie. Termeni ca cei de gramaticii, 8intaxii, morjologie nu sint decit interpreti'il'i posibile date conceptelor formale ale teoriei.

3. Considel'alii finale. La sfirsitul primului paragraf aratam ea raspunsulla intrebarea daea textualitatea poate fi definita in termeni sintactici in cazul in care acordam termenului "sintaxa" 0 anumita aeeeptie, foarte exact,;-i, este eu atit mai relevant, eu cit aeeeptia data tel'menului

19

corespunde in mai mar v v

ale ~tiintei. In urma con~i mas~!a standardelor actual«

precizam ca acest mod de der,at;l}or de sub 2., trebuie sa acesteia cu vocabularul : mte ege gramatica ~i relatia formale ale limbajului des.e t c~mun tuturor aborda.rilor au determinat un s 0; d~:l ,u u~or aC,elor abordari care temului de conce te ~le Y' exa.c~~tat~ _.!n eonstruirea S18- care gramaticile p transf gr(lll~~tlCl~. Cltam. spre exemplif'istruite de Chomsky in ~rn~~,lOna Ie. de t.ipul celei con-

o t . ,ersmnea (Ill 195710 t' .

(a~gol'lale, ca aceea a lui]}I to'. 11 ' grama icile

In capitolul ul'm'ltor T~ on,abue san Ores swell 12.

~ntel,egind prin siIlia;'a si pr~l~~oc~~~Yc~, s~ vedem, daciL in § 2., putem aiunze la 0 d fi .:, I ~J cee~ ~p am mteJes ti1tii. " ~. e IlllIC smtaet]c:t a textuali-

NOTE

• 1 GLR II, p. 7 : "Sintaxa cste p tca u ...

prlvitoar e Ja imbinarea cuvi tOJ fr ea bra~~.llc~l care cuprlndc rcgulile

p. 11). n e or n propozttii ~l Iraze". (cf'. si GLH I,

2 Cf. Chomsky, 1957. '

43 Cf. Cresswell, 19730

Cf. Hays, 1960: Gaifman 1961.

5 ¥U1TUS, 1974. . ,

o. 6 I?-lcgatura cu si tuatiile care ar reclama.Y r" -

III c_onslderare a sensului in formula r' dupa unu ~ercctatori, luarea

vezr comcntariile facute de noi i Ireta regu II or de combmare a sernnclnr capit In" n roducere" p 11" ' . ,I 1"0 pentru unele indicat.il hihllourafl ,., Y. ~l nota 5 din accl

, Ch k gra Ice.

oms y, 1957, p. 15.

: Carnap, 1959, :p. 2.

Carnap, 1959 p 1

10 V' . , ..

. . ezi ~aJ sus nota 2; in versiun i le ult . .

chiar III versiunea din Chomsk- 196"' erroare ale accs tci gramatici

Li " ::> rraoarea formals .,

re lC~ scade, cercetatorli (incluslv Ch b k ) d orm~ a a constructtol teo-

mul rmd de posibilitatca de a ca ta tn tei y .. evcmn? preocupati in priaspec:te structurale ale limbajul& . t te~menll acestet gramatici 0 serie de forma a gramaticii. S-au adus in a~a tu~al care ~u crau reflectatc in prima formal, fara a se ajunge Ia 0 Intca es e 0 sene de modificarl aparatului rent de aceeasl rtzoare fo I' "rare a acestor modificiiri tntr-un tot coc-

,'" rma a cu aceea apr" ..

. Pe de alta parte, lnceptnd cu Ch k imei versrum,

mtroduse 0 scric de clemente serna . oms Y'. 1~65, in grarnatlca au Iost rarca la Ideea lui Lakoff ca "ramat' nbce'ftcndillta care culmincaz a eu ade-

Pond t' o lca nu ace altceva declt sa - ,

en a 0 structura semantica de rof . sa puna III cores-

supra!ata (vezi observatiil e noastre d1n Il~nZlm~ cu 0 structur a Ionctica de 1?8). In fclul acesta, in masura in care na iescu Wald (red.), 1981, p. 120- t~a pe ~~e am dat-o aici "notiunii dc semat;:~~ :,~almente sen:_anticii, in acceph Juata.1ll serios, versiunca (versiunile) ,a ,a structurii profunde poate formationale nu pot fi luate in consid ac~~ala (actual e) ale gramaticii transgramatlca deserts in § 2 1 eratre ca reprezentante ale tipului dc

11 .

l! l~. ~ontaguc, 1970.

" eZI,' mai sus, nota 3.

20

CAPITOI,UL 2

'IEXTUAIXfATEA BIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC

,,,,, COllsi(iel'alii [ntroductive. uupai;ce in eapitolul precedent am precizat ce anume tntelegem prin sintaxii, vom rucerca in acest capitol Srt stabilim daea s,i 'in ce masura textul poate fi definit pe haze slntactice. Cu alte euvinte, trebuie sa stabilim daca s,i in ce masura se poate formula un numar (finit) de reguIi, deci 0 gramatiea Gu pe a earei haza , din multimea (infinita) a unor entitati mai complexe decit propozitiile ~i frazele (eventual mnltimea (inJinitii) de ~if1(r1~ de propozitii fji/satt _fraze) sa put em selecta acele entit{lti (sau ~iruri) care alcatuiesc multimea (tot infinitii) a textelor. 0 astfel de sintaxa ne-ar permite sa ajungem la definitia conceptului de text in L sau, pur s,i simplu, de text, tot a~a cum diversele tipuri de sintaxa construite in acord cu cele aratate in Capitolul 1 ne permit sa definim coneeptul de propo21:tie in. L sau, pur s,i simplu, conceptnl de propozitie. In aceste eonditii, text in L va fi orice s,ir (mai complex decit propozitiile s,i/sau frazele) eonstruif pe baza regulilor din GL; conformitatea cu aceste reguli ar defini, in aceste condit.ii, notiunea de textualitate, adica proprietatea unui sir de olemente (propo-

zitii) de a fi text.

Inainte de a trece la examinarea mai am{muntita a

acestui aspect, este necesar sa precizam ea, asa cum a reies,it din capitolul precedent, regulile sintactice nu pot fi formulate independent de un anumit »ooooutar, pe de 0 parte, ~i, pe de alta parte, ca regulile sintactice se aplica elementelor din vocabular independent de sonsul acestor elemente. In acord cu aceasta precizare, va trebui sa aratam mai intii care slnt entitatile din V L earora Ii se apIica regulile din GL, in cazul in care GL este eonceputa ca sintaxa a textului (~i nu a propozitiei ~i/sau a frazei). In al doilea rind, oricare ar fi alegerea elementelor din V L,

21

regulile sintactice VOl' trb ' f '

sensul elementelor din V' e "vUI o~~ulate, independent de

tn 1 ' L carora I se aphca aceste rezuli

umIlla constatdrilor ' ,'1 'b '

o!~ine de idei, vom putea Ee, care;-- e ~_?mv face _in aceasta

f,lI III ce masura anumite fen III masur,a sa decidem daca incidenta unei gramatici a ~~~~fu~o~sId~rate a,cadea sub mene gramaticale (sintactice)' sint III reahtate fenotermenului de sintaxa, ' ill sensul acordat mai sus

v ,5. ~Iementele voeahularului V ~ '"

tatlle meluse in V pot fi I ,L' ~n prmcipru, enti-

regulile sintactice ~av fie f a ese.Ill orice fel, urrnind ca

, , ' • c ormulato astfel f 't v

specifica modul in care entitatil ", mer sa poata bina spre a forma texte ' a,1 e vocabularulni se pot com-

ca 0 alegere inadeevata(~~ ~u ,;;~rytexte), Notam totus! construirea unei sintaxe t ~l a,a or poate conduce la gindim la situatia ipoteti .~~ rem de complicate, Si"t ne gulile sintactdoe (deci reO'Ct'tn 3arfe, pentru a formula ream lua ca entdtati ale vO~~b~~ ,e ~rmare,a propoaitiilor), (sunetelor) din l{mba L r aIUIUlv to~alIt~tea [onemelor trebui sa ne arate cum ~e; ~ceasta sI~uatle, regulile ar o fraza din foneme Se o~a e constrm 0 propczitie sau a~tfel de reguli ar tr~bui sa exte ,vedea ~,est~l de usor ea 111le privitoars la forma )rIme ma~ Illtn toate restricpri.vitoare la struotura s[leab,Slv abelor ~l toate restrictiile

ulteri v a ica a cuvintelor p t '

error, sa exprime toate posibilitatil ,~n, ru ca,

fonemul final al fieearui cuvi I Ita.,l e de ~ranzl1le de Ia cuvint urmator, apoi toat~ vint l.a.~onem~l ~ni1ial al unui ~~l. final al fiecarei seevent:r~nz~lll~ posibile de la foneinitial al celui de al treilea e, toua cuvmte la fonemul

, ' , eUVlll s.a.m.d

o astfel de aramati "v fi . '. '

motive: '" ' ca ar I unproprie eel put in din doua

a) Pentru ea restrictii! ' .

un cuvint Ia altul nu ;i '/, tAm ceo priveste "trecerea" de la

tiea sau fonoloO'I'cav (CI,"'nnd l.n.,Pt,:,lmul rind de natura fone-

b ,', eXIS a ac t tnicti

sau fonologice sinf extrem d ' ,es e !es nctll fonetice

pentru structura propoziti' e pUime ~l nesemnificative nu este in romana 0 secvent~! san ~azeI), Daca pe merge pIa pentru ca primul euvinL~ corecta"a~e~sta n~ se in timinc~pe cu m-, ci pentru simpl;le ~e~r;nm~ IX; -e ~l !11 vdoilea po, zltla nu poate preceda u °b IV 1 ca, in romana , pre-

R ltV • • n Vel' a un mod p I

cezu a de aicr ca rezulil ,. t . ersona . meni de foneme (sunet~) I e ~m aetlCe formulate in ter-

tiile reale care QUver~eaznau i~f-t ~p,te de a eapta restrie-

'" an, mrea fonemelor (sune-

22

telor) in propozitii ~i fraze, deoarece restrictiile privese in fond entitati ale unui nivel diferit de eel fonematic, anumc euvintele ~i categoriile de cuvinte. Putem spune deci ei:i 0 astfel de gramatiea a propozitiei ar fi lipsita de

orice valoare explicativa,

b) Este cunoseut faI)tul ea lungimea unei propozitjj

(fraze) intr-o Iimba data nu poate fi structural determillat~" in sensul ea nu se poate stabili un numar n astfel lncit 1'\a putem decide pentru orice sir de cuvinte de forma (au' , " am) daca este sau nu este 0 propozitie (fraza) in L, in raport cu taptul daca pentru m avem m s; n sau, respeetiv, In> n, Altfel SpUR, Iungimea unei propozi\,ii (fraze) nu poate fi luatii e~lcriteriu al gramaticalitatii 1 unei secvente de euvinte, Dacii admitem, in aceste conditii, ca GL este 0 sintaxa care ne permite pcntru orice secventa de sunete(foneme) S~t decidem daca este sau nu este propozitie (sau fraza) in L, urmeaza ca GL contine un numar eel put in indeterminabil (daca nu chiar intinit) de reguli: tntrucit din orice secvellta de n cuvinte care este 0 propozitie (fraza) putem forma, in principiu, un sir de n + 1 cuvinte care, la rindullui, poate fi 0 alUl propozitie (fraza), urmeazii ca, oricare ar fi n, pentru fiecare sir de n cuvinte va trebui sa stabilim to ate posibiIitatile de tranzitie de la al n-lea euvint al sirului la cel

de aJ n + I-lea CUVillt al ~il'ului.' .

Or, 0 astfel de gramatica, cu un numar nedefinit sau eventual infinit de reguli, este teoretie neinteresanta ~i

practie inutilizabila,

intrucit ceea ee in mod uzual se tntelege prin text este o entitate alcatuita din cel putin 0 propozitie, este firesc sa oonsideram ca, elementele minimale din care este alcatuit un text sint propozitiile ~i/sau frazele 2 limbii L ~i sa admitem ca 17 L este multimea (infinita) a tuturor propozitiilor din L. Cum insa multimea p1'opozitiilor limbii L poate fi specifieata cu ajutorul unei sintaxe, GL, de tipul celei discutate in Capitolul 1, putem sa consideram in continuare ca V L reprezinta multimea cu'Vintelor limbii L ~i ca in termenii sintaxei GL putem obtine 0 enumerare a tuturor propozitiilor din L; daca supliJnentam gramatica GL cu un numar de reguli speciale privind tormarea sirurllor de propositii care pot fi acceptate ca texte, yom obtine 0 alta gramatica, G~, in care va fi inclusa gramatica GL, Aceasta revine la a spune ca: in loc sa consideram un alt vocabular, y~ «(lifel'it de

23

VL), dat ca multime de propozitii (asa cum VL ne era dat ca.multime de euvinte), vom considera ca, prin aplicarea regulilor din GL se poate defini (prin enumerare) multtmea 1: a tuturor propozrtiilor in L ?i ca acestor propozitf Ii se apliea, in continuare, un numar de reguli specifice (inexistente in GL, dar existente in G£) de formare a sirurilor de propozitii.

6. Reguli sintactice ale textului. Ineercind 0 extindere a, gramaticii GL, in sensul celor aratate in § 5., in asa fel incit gramatica generalizata, G~, sa fie apta de a enumera, pe llnga toate seeventele de cuvinte care sint propoz1:tii 'in L, ?i toate sirurile de propozitii care sinf tetcte in L, va trebui sa stabilim care este natura regulilor eu ajutorul carora se pot construi texte din propozitii.

Pentru a face acest lucru, este necesar ca, in prealabil, 8:t clarifieam citeva aspecte de natura mai eurind empirica, 1°. 0 distinctie pe care trebuie sa 0 facem explicita este aceea dintre [raed. (=constructie realizata din propozitii prin subordonare ?ijsau coordonare) ?i text.

Dupa cum se stie, orice jraza este alcatuita din propoz itii (simple) legate cu ajutorul unor euvinte pe care Ie vom numi conectori de coordonare si subordonare. Prin conectori intelegem atit conjunctiils ?( locutiunile conjunctionale de coordonare sau subordonare, cit ?i pronumele san adverbele relative (=pI'onume ?i adverbe care indoplinesc 1'01 de conjunotie).

Pe de alta parte, este cunoscut faptul ca, cel putin teoretic, gramaticile existente (de forma celor discutate in Capitolul 1, ca si celelalte, de altfel) sint construite astfel ineit Si"1 poata defini (prin enumerare) ?i un concept ca eel de [razii in L (alaturi de cel de propoeiiie in L), desi distinctia propozit.iejfraza este exterioara unor astfel de gramatici; ceea ce traditional numin fraza nu este altceva decit un tip special de propoeipie, anume 0 propozitie printre ai carei eonstituenti se numars, i;ii eel putin unul care sa fie, la rindul sau, 0 propozitie",

Din cele aratate rezulta ca un numar de propoz.itii legate prin conectori dintr-o clasa k (conectori de coordonare ~ijsau subordonare)' nu alcatuiese un text, ci 0 fraza, Este evident ea, in aeord eu intuitda noastra, 0 singura fraza poate constitui, cel putin in anumite imprejurari, un text (tot asa cum, in anumite imprejurari, ~i o singura propozitie poate eonstitui un text), Aceasta nu inseamna 1n8a ea fraza ~i textul sint acela~i lucru,

In aceasta situatie, prima concluzie care se impuue

este urmatoarea : "';,' t 1 . t printr-unul

(a) Daca doua propoz1tn, lSI) 82, SI~' e,ga e t'

.' tori din clasa J(, ele uu alca tuiesc un teo: , C1~)

dm eonee orn . , ite ditii 0 fra~'a-

fraz(t (dintr-un text, sau, in anumite eon 1; , "

te:rt})irect leO'ata de (a) este 0 alta cone,luzi,e i;i~ anulmd~ :

"" ... S 0 lezate printr-unu In

(b) Daca dona propoz1tu,v II DZ''''' .. f v ( u eel

~onectorii din K nu form('~za m~ text" ei 0 r~za. sa r~ 0- mult 0 fraza-text). atunct, dac~l adunt:m ca dl,n p PIe zitii ~e ot alcatui ?i altceva d~Cl~ fraze, ~n e;zul.n car~m

. ' v p. eetori urmeaza ca trebuie Set presupun

leg.al~!t~I~nCe~nalte m~ltimi, «; de copectori, care au pro~~!~a tea de a forma entita!L cm:e nu smt jra,ze, dar care pot fi considerate, in mod rezonabil, texte, v , '

9,0 Un alt aspect care trebuie precizat este :urmat~llll .

exi;ti (sau se poate face) o..,dis~inctie i~t>res~~~rt~~ll~l~~=

itii J'uxtapuse de forma (')11 J.J2' .. " ~ , tf 1 d

ZI,~1 . "t'" tapuse'? In cazul tn care 0 as e ev tuit din propozrtn JUX ,. imabila rintr-o resula distinetie se poate face este ea expnma 1 a Pitolul 1 "~ Pre-

~~~~~~~i~, s~P:::~d~la~~\~l~~t~eenlc~l';~c~o~n~ccl~Ua~~ ~~~~~t~~~~~~

1 ate uee evenua '-'! '

~~~~~~rin~a;~ sa aiba roln1, de a f?l'm:e tpe~~~e d:~r~~~i~~

'to. Intrebarea pe care ne-am pu~-o , T'

~~l~:l~eni concreti astfe1: fie dona secyente ~e P~'OPOZ1 ,n :

(1) (Era toamna.s, .A.fara era C~(Zd.S2. JJia pl;n;ba~ p~

tr d~ Atnnd l-am intilnli pnma oaro pe ·5./

s 1 aa.s3 _.cj_

(2) (Lnna este satelitul pamintuh(1~.S} Ciin~i lai~ad'

De la Bucuresti Ia Constanta smt .ma~ mui e

. '. C t pe care 11'"-a 1mprnmu-

200 de kilometri.s, area, ~""' -

tai-o Y este [oarte interesanta.s.>

In cazul in care consideram ca (1) este unt~hin t~~~ ce (2) nu este un te::t (~eea. ce ~ste ~oarte ~e!~n~;m:n~~l in vedere) pe baza carui cnte~ll1.0 aeem: 7 tntr b7m.

, Ii it ' cest entenu trebulC sa ne 111 re a

care facem ex:r ICI.a , " meni sintactici (inca 0 data: daca el poate Ii exprimat in tel' , .enit. i Capitolul Int.elegind prin sintaxi'i ceca C2 am eonvem 111 -

1 sa, mteiegem). " ce

.Am' putea spune ca (1) este un tex,t p.e~tru dca e~ea , 11

itiil 8 '{ se constitute 111" escuerea

"sp~m" proposmi ~ l' 't' :'p'~~p' ozitia 84 reprezinta eveni-

unm anumit evemmen , ,

mentul propriu-zis, in timp ee 811 82, 8a reprezinta cir~~msta~tele':,ac~stui e;ren,iment, ~e,poate adanga in '~lus :a ,~~eg~tur~ dmtr~ 84 ~l propozitiile care 0 preceda se expnma pl'm, atumei, care se refera la "circumstantele" (~escnse de p:Im~le trei propoaitii. Este elar ca (2) nu satisf~ce acest criteriu : ceca ce spun" propozitiile 8 8

din (?) , tdt '. " ,: ' ' 1" ", 4

, , -;:. nu se ,cons mne mCI III descrierea unui eveniment

n_Icl in descrierea unci anumite portiuni a universului:

tnn~u!:ullucr~ car~ se, poate spune despre (2) este ci pro~ P,ozI~llle care II, ~lca,tUlesc descriu in mod independent portm:r:_1 ale "lumll" care nu au nici 0 leO'atura una cu cea-

lalta. '"

Dupa cum ,se observa, criteriul pe a carui baza dis tingem lll~r~ (1) ~I (2) se r~fe:a i~ intregime la ceea ce "spun" propozitiile care constdtuie sirurile respective deci la sen- 8ul aeestor propositii. Am vazut insa ca reO'~lile sintaxei s~ form~leaza fara _llici 0 referire Ia sens:l elementelor caro~'a II sev ap~ica: In aeeste conditii, sintem constrinsi sa a~mltem ca cnte~'ml care sta la baza diatdnetiei dintr~ (1) ~I (2) nu poaEe fi captat de 0 regula sintactica.

Pe de alta parte, trebuie sa atraaem atentia asupra faptului ca, cel putin pina in prezent,'" nu detinem c~'iterii [ormale (, ,?are sa nu aiba in vedere decit for~a materiala a prop~zltlllor) pe baza carora sa putem decide daca 0 secventa ~:>a:r:,ecare de propozitdi juxtapuse reprezinta sau n,u reprezmta 0 structura care poate fi Iuata in mod empil'lC ca text,

'. ~ai ,con,cret, referi~dy.-ne la (1) ~i (2) de mai sus: mm,lC ~l~ form a propozitfilor alca tuind cele doua secvente n:u indica faptul ca (1) poate fi empiric luat ca te-xt in

timp ce (2) nu. '

3°, 0 a t:eia distdnctie pe care trebuie sa 0 oxaminam e~te aceea dl~t~'.e .un sir de pr~p~ziti~ legate prin ~i ~i m{ ~Ir d~ proI?ozItll juxtapuse. Distinctia trebuie examinata III prlI~ul ~llld pe~tru III 0 tiv ul ca, in acord cu sueestiile unor cercetatori 4, ~n ~lr de propozitii juxtapuse ar: (sau uoate a;veal la. baza 0 structura propozittonala complexa,l reahzata prm coordonare. La baza unei seevente ca (81, •• " 8n( poate sta 0v structu:a de. forma (81 ~i .'. ~i «», , iar pnm~ struetura se obtine din a doua prin aplicarea unei reguli de tran~f?l'lnare prm care se suprima conjunetiile. I~ ,aceste ~ondltll,. s~ l?oat~ face 0 distinctie intre 0 propozitde \fraza) construita pr,m juxtapunere, deci 0 structura de forma (81, ,." 8n>'~ ~l un text construit prin Inlantui-

26

rea (fara conectori) a unui numar' de pr?pozitii, deci, 0 structura de forma (811 ,", 8n)T ~ Mal concret: din (3)« Este ora 7)S1 ~i (Afar a s-a intunecat)s.) se poate ob1_;ine, prin suprimarea conjunctiei ~i, un sir de doua pro-

pozitii juxtapuse :

(3')«Este ora 7)S1 (Afara s-a intwnecat)S2)S'

In cazul in care comparam construetie (3'), etichetata

eu subscriptul 8, cu

(4)«E diminea/a)s1(A rasarU soar~l~>s2)T obtinuta in

mod direct prin juxta pun ere a propozltllior

(4 a) (E dimineata)S1

(4 b) (A rasarit sooreiese, , v, ,

~i pe care 0 etichetam cu subs,cl'll?t~l T, putem g~~l 0 JU~tificare pentru etichetarea dlfenta a conetmcttet (4) III raport cu (3) ~ Sau, in alti termeni v: exi~ta vreo jus~ifica:e rationals a faptului ca nu conslderam ca (4) ar deriva din

, (4') «E dimineata)s1 ~i (A. rasa:i~ soarele)s.)s printr-o regula de suprimal'e a conjunctiet ~

De fapt, observa1_;ia de m~i sus prive~.t~. st~bi1irea unei simple conventii : 0 secventa de P;,Opozlt~1 (juxtapuse) 0 con8ideram structura "de suprafata a unei fraze ob1_;lllute prin coordonare copulativa sau 0 c_onside~am st;uct~rade (lonstitue~F specifica a unui text ~ In l'eahtate, msusi f~ptul ca cele dona alternative de reprezentare a structurilor de tipul (3), (4) se reduc la 0 simpla chestiune de conven~ tie si nu eorespund deci Ia 0 distinctie existent a in lucrun ~ste mscructtv. Aceasta situatie ne arata ca singura structura care se distin O'e in mod net din punct de vedere formal de structura de tip propozi1_;ional, anume sirul de propozrtii juxtapuse, poate fi redusa ~i ea la 0 structura d.e tip propozitionaI, fara ca vreun considerent de ordin empI~ ric (observaFonal) sa poata fi invocat impotriva acestet

reduetii.

In' urma celor discutate in acest paragraf sub 1 0 -3 0 se

pot formula urmatoarele concluzii cu privire. l~ "regulile sintactice " ale textului sau, altfel spus, cu prrvire la regulile sintactice in acord cu care se po ate stabili daca 0 succesiune de propozi1_;ii are sau nu are caracter de "textuali-

tate" :

(i) In cazul in care am dislmne de 0 clasa de "conec-

tori textuali" (in sensul celor aratate sub 10), adica de cuvinte ~i/sau locutiuni care sa serveasca la "legarea" unor propositii in unitati care sa nu fie, la rindul lor, tot

27

pl'opozitii. (fraze) in sensul uzual al cuvintului, atunci, notmd prm K T aceasta clasa de conectori, am putea formula 0 regula de forma urmatoare -=

Pentru oricare doua constructii a, b au loc urmatoarele:

a) da?a a, b sint propozitii ~i k E KT, atnnei (a k b) (b k a) sint texte ; ,

" . (3),.daca a este u~ text (in aeord cu IX), b este 0 propozitde ~l k E KT, atunei (a k b), (b k a) sint texte,

yersiunea generatdv-tranaformatdonala a aeestei rezuli

Mfi: e

T --* (81 7c 82 k ... k s.:

(unde n ~ 2).

In~r~cit, du~a. ?uno~tint~le noastre, 0 investigare sistematica a posibililor candidati la statutul de con ector textual nu s-a fa cut pina in momentul de fata5 0 regula de acest ~el. nu ~e poate fo.rmula, cel putin in stadiul actual al c~_rcetal"llor m domeniul teoriei textului.

\1~~ Pentru textele formate prin juxtapunere de propozitfi, regula de form are ar fi :

~.:' Pentr"?- orice constructie (a b), daea a, b sint proI)OZI!ll, atunci (a b), (b a) sint texte.

2 0. pac~ A e un text ~i b 0 propozitie, atunci (Ab>

<bA) sint 81 ele texte. '

. In versiune generativ-transformationala, regula de mai SUt; ar avea forma:

T --* <81 82,., 8n)

Atragem aten~ia asupra faptului ca, ln Iipsa unui inventar de. ,,~OI~ectOl"l textuali" (vezi mai sus, sub (i) si, in con8ecmta,. III ~bsenta unor reguli de forma celor melltionate :m.b (1), smgura regula (sintactica) de construire a textului ~ste ~ re_?ula .de forma celei propuse aiei, (sub(ii)).

A~ vazut msa m.a1 s"?-s (d. 2 0) ca 0 astfel de regula nu p~rm1te separarea sirurilor Ade propozitii (juxta puse) care . smt texte de cele care n.u. SPIt (in oazul exemplelor discutate, 0 astfel ~e regula nu ne pennite sa spunem de ce (I) este un text, III timp ce (2) l1U este).

In fond, aceasta carenF'L nu se datoreaza unei .. inadecvari " a regulii, ci simplului fapt ca, in cazul sirurilor de propozrtii juxtapuse, caracterul de "non-text" nu deeurge din conditii [ormale (sintactice), ci din conditii

care tin de continutul semantic. '

28

CODcluzia pe care 0 degajam in J?I'imul. rin~ este acee a ca in acord cu 0 regula, de acest tIP, orice sir de propozitii este, din punct de vedere sintactic, un text ~i ca "ineorectitudinea" in masura in care avem tntr-adevar a face cu 0 incoredtitudine" in astfel de cazuri, este de natura sema;{tica ~i nu sintactica,. In al doilea rind, tre_b~i~ sa observam ca definind textul ca oriee ~ir de propoztttt JUxtapuse, nu ~vansam in cunoasterea naturii text~l~li; caci o astfel de definitie nu ne permite sa facem explicite conditiile in care unele secvent,e sint fara nici 0 mdoiala acceptahile (~i acceptate) ca texte ~i ni?i conditii~eJn c:are ~~ele secvente nu sint accept ate sau smt greu ~l in situatdi en totul speciale acceptate ca texte. Aceasta revine la ~ spune ca 0 astfel de regula nu permite nici un fel de precizare a ideii de text in L san a celei de teIJJt (in general).

(iii) 0 reO'ula de tipul celei formulate sub (ii) nu poate fi acceptata bca regula de formare a te_:.telor, intrucit, a:~a cum am aratat sub 3 0, 0 asttel de regula ar presupune exrstenta unei deosebiri (sintactice) intre 0 fraza (in acceptia traditionala a termenului) construita prin jUAtapunere si un text (construit in aeelasi fel). Or, aceasta deosebir~~ dupa cum am incercat sa aratam, nu are nici 0 baza empi-

rica.

. Din (i) - (iii) rczulta cu suficienta claritate concluzia

mai cenerala ca - cel put in in stadml actual al curiostinte~r noastre cu privire'la structura gramaticali'i a textelor - nu tie pot formula reguli sintactice (in accel?ti~ data in capitolull acestui termen) in ai caro~' termem sa se poata defini conceptul de text (sau textualttate) san eel

de text in L.

7. "Textualitate" ~i relatii "transfl'astic~": Una dintre eele mai raspindite modalitati de a defllll textul ( ca entitate distincta de propozitie/fraza) este aceea de .a-l. considera, 0 secventa (sir) de unitati lingvistice (d~ obicer propozitii) a carol' legatura se.mani~e~t~ prin anurnite particuhtl'itati gramaticale, particulal'ltati care apar cu pl~eadere ca'l'ezultat al relatiflor transpropozitionale. " J:egalura" care asiO'ura caracterul de "tot-unital''' al unei asttel de secvent~ este numita de catre unii cercetatori, in

tcoria textului, coeeiune".

Inainte de a examina aspectele gramaticale ale coeziunii,

vorn )ublinia ca aceasta notiune este pentru foarte multi cercet;\tol'i~un element dejinitoriit al conceptului de text",

29

Enumeram in continuare trasaturile gramatioale care marcheaza coeziunea, a~a cum sint prezentate in Beaugrande &; Dressler, 1981, cap. IV.

1 ", H e pet i t i a elementelor lexicale (pentru disentia no astra sintem interesati in recurenta aceluiasi elem~nt lexical in propozitdi dif~rite ale aeeluiasi sir) ..

2 o. R e cur e n tap art i a I a : repetarea unui anumit element lexical asociata cu schimbarea categoriei gramaticale (de ex., treeerea de la nume la verb).

3 ", Par a l e l ism u 1: repetarea unei scheme structurale asociata cu inlocuirea elementelor (lexicale) care 0 realizeaza concreto

40• P a I' a f r a z a: repetarea eontinutului (sensului) asociata cu exprimarea intr-o forma diferita.

5 o. P I' o-f 0 r mel e : substituirea unor elemente lexicale prin elemente "inlocuitoare" fara sens propriu (proformele se tdentifica de cele mai multe ori cu pronumele, insa exist a pro-forme care nu sint pronume).

6 ". Eli P sa: repetarea unei structuri si a eontinutului ei asociata cu omisiunea unei parti din structura respectiva.

7 c. Tim p u 1 ~ i asp e c t u 1: elemente care contribuie Ia "organizarea" temporala a lumii (lumilor) unui text.

8 o. E x pre s i i jon c t i v e: "elemente care semnalizeaza relatiile dintre evenimente ~i situatii"8 ; de fapt, cei doi autori au in vedere conjunctiile din gramatica traditionala, deci elementele care formeaza jraze ~i nu texte.

In cele ce urmeaza, vom incerca sa stabilim daca tipurile de "marci ale coeziunii" enumerate sub 1 0 - 8 0 sint intr-adevar de natura sintaetiea (in sensul aeordat acestui termen pina aici).

(i) tn ce priveste marcile de coeziune 1 0 - 2 0, trebuie observat mai intii ca aeestea trebuie vazute ca "val'iante" ale aceluiasi fenomen. in ambele cazuri avem a face cu unul sau mai multe elemente lexicale reluat( e) in mai multe propozit.ii ale unui sir : in cazul repet itiei propriu-zise, atunci cind procedeul vizeaza mai rnulte elemente, se reiau toate elementele ; in cazul recurentei part iale, numai 0 parte din ele. Problema care se pune acum este daca simpla reluare a jormelor este de natura sa marcheze coeziu!lea unui sir de propczitii. Haspunsul pare a fi negativ, Intr-adevar, daca acelasi element lexical are doua sen-

30

suri si daca acest element apare cu sensu.ri (lijerite in doua' pl'opoziW ale aceluiasi sir (fie ele ehlaI'v al~tm:ate), atunei recul'enta elementului nu este de natura sa asigure coeziunea sirului de propozitii. De exemplu, reeurenta

cuvintului mas a in sirul : .

(5) «Am eumparat o. masa)Sl (_Masa veste eant'._ta_tea de materie a unut corp eonstderata ea 0 marrme earaeteristiea in raport en volurnnl) 52)

nu face ca (5) sa fie 0 seeventa mai coeziva decit, sa spu-

nem, v v' v, t (6) «Am cnmparat 0 masa)Sl (Once numar pal es e

divizibil cu 2) 5.)

Faptul ca ceea ce asigura coeziunea intr-o l'elu~re es~e

sensul ~i nu simpla recurenta a formei este pus III evidenta de situatia in care elementul r.ecure~t e.s!e 1!n. ?ronume, deci un cuvint cu semnificatie variabila. IntI-un

~ir de propozitii ca v' v, ••

(7) < (Vadpemasadouacrewane)s,(Da-rnt-lpe aeestaxs ..

(Acesta este un silogism)s.)

recul'enta pronumelui acesta nu asigul'a in ~iej un fel .co~: ziunea ~irului de propozitii. Naturav semantwa a. coeZlllllll realizate prin repetitie este remarcata, de altfel, ~l de Beau: grande & Dressler, p. ?6, care. atrag a~e~t,ia as~pr~ f~ptu~~~ ca expresia recurenh1 trebuie sa alba rete} :tn!a tde~itwva .in toate aparitiile ~i ca, in cazul ~n care .refermta variaza, rezultatul poate influent a negatrv eoezrunea. .'

(ii) in ce prive~te paralelism~tl, trebuie .observat ~n~l intii ea inainte de a putea decide cu pnvlre Ia eapacitatea lu'i coeziva.", trebuie precizat tntelesul aeordat termenului. Pentru a face mai dar punctul nostru de vedere, ne vom referi Ia un exemplu:

(8) < < Nncleul are 0 structurii. complexa)5, (Ciinele roade un. os mare)S2)

in (8), cele doua propozitii au aceeasi s~hema for.malt1 : pozitia subiect este ocupata de un snbstantt1) dete~rn1.nat .de arti~ol1tl dejinit, iar gntpul predicativ este Co~::;tltmt d,l~tr-unverb tranz1:tiv urmat de un comp~em~nt qlrect const~~ tuit la rindul lui, dintl'-un grup aleatmt .dm snbstan:ttV dete;'rninat de adjectl:l', grupul fiind determmat de art/Co-

ua nedejinit.

Ou to ate ca schema structurala este iden~ica pent!'u

S S calitatea de text a, sirului (8) nu este mal putin disl' 2' . • .' (6)

eutabila, decit calitatea de text a ~lrulUl .

31

Explicatia care s-ar putea da acestei situatii s-ar putea referi la (a) faptul ca., in 8u articolul definit are alta semn~ficatie decit in 82 (in Sl este generic, in timp ce, in S2' are valoare de singularizare) sau la (b) faptul ea verbele din cele doua propozttii apartin la categorii semomtice diferite: are este un verb care deserie 0 "stare", 'in timp ce roade este un verb care descrie un "eveniment". 8-a1' parea deci ca ceea ce sintem tentati sa numim "recu1'enta unei scheme formale" este asociata, in fond, cu anumite elemente eemantice, atunci clnd asigura cu adevarat coeziunea a dona (san mai multe) propozltii ; atunci cind aceasta asociere nu are loc, repetarea schemei formale 1lU are functie coeziva.

, In al doilea rind, ne putem pune intrebarea daca 0 recurenta perfecta a schemei formale a unei propositii este de natura sa asigure "textualitatea" unui sir de propozitii, in cazul in care semnlficatia elementelor lexicale constituente nu asigura ceea ce Brinker a numit "coerenta temattca.". Mai concret, in

(9) < < Structura atomului este cercetaui de catre fizicieni) 5 1

< Coada pisicilor este taiata de catre copii)S2) structura gramaticala a celor doua propozitii este, evident, perfect identica, Este insa indoielnic ca (9) ar avea un caracter de textualitate mai pronuntat decit (8). In aceste conditii, mi se pare indoielnic ~i faptul ca simpla recurenta a unui model sintactic intr-un sir de propozit.ii ar putea asigura coeziunea sirului in absenta oricarui element semantic de legatura.

In sfirsit, 0 ultima observatie. Repetitia unei scheme de constructie:a propozitiet intr-un sir de propozrtii este - eel putdn dupa parerea noastra - un procedeu caracteristic pentru un mod mai elaborat de exprimare, deci mai put.in folosit in registrul vorbirii uzuale. Dad} acceptant aceasta idee, atunci trebuie sa admitem ~i icleea d'L procedeul va fi cu atit mai putin uzual, cu cit va fi clefinit :in tr- un mod mai restrictiv (=vom defini repetitia prin identitatea unei scheme foarte detaliate, in sensul celor aratate la inceputul consideratiilor noastre de sub (iij).

(iii) Atita timp cit relatia de "parafraza" este 0 relatie ce se caracterizeaza prin identitatea de sens intre doua €ntitati eu structura sintactica (deci formala) distincta, este evident ca aceasta relatie nu poate fi considerata

ca 0 expresie sintactica a caracterului "unitar" al unui ~ir de propozitii.

32

(iv) Prezenta pro-formelor intr-o s~cventa d~ propo.,. te unul dintre aspectele eel mal frec.vent invocate ZLtn es v" a faptuluica .propozitiile .unel secvente tao car maroa . 'D"k9 b v ca

ar~ dintr-nn tot care este text"!'l. ya~ 1J 0 se:va:

p . . alizarea a constituit chiar inainte de const~tmrea pro~Omteln .. a textulUl'" una dintre conditiileformale Imp orunei 01'11 'tool int un tan~' care guverneaza combinarea proJ?oZlyl~ 0::r m r- 10

t t Dupa cum arata Van Dijk, luerarile lui arweg: s~xp~lek 11 au fost printre primele i~care pronominali.,1 a ca obiect at"cercetarii lingvistlCe, a fo~~ studta~ zare , .,. t 1 ." 12 Van Dijk observa din perspectiva gramatlCll tex u ur .' .

fa tul ea pentru Harweg, prononllnahzar~a. e~te "ce~

~'i . o~tanta daca nu singura' caracteI'lstl~a a unei ~~~~e:~ de propozitii alcatuind un text ~.i ci.~eaza in a~est '. s definitia pe care acesta 0 dadea notlUn~l ~ev tex~ . ,,0 ~~~cesiune' de elem~ntev lin~vistice c,~nstltmta ~rft]f;~

{.oncatenare pronoIDmala neintrerupta ,cs.n. .,

, Du a cum se ~tie, pro-formele sint cuymte care. "sta~ in loc~" unor alte cuvinte, pe care Ie reu~,uv (functl~ .ana forica) san le antieipeaza (functie catafonca). TradltlOn~1 s-an avut in vedere in primul rind pro-~umdele ( .s~bS~~ tute ale numelui) atunci cind s-a vorb~t e ~UVlll e functie de substitut. Exista ins a substitute ~l a~e c~:i~ alto p11rti de vorbire ; de oxemplu, a face poate fi

derat un pro-verb intr-o propozitie ca v

. (10) Ion invata dar nu (0) face cu placere, 't.'

unde face reia" verbul inva!a din prima pr01>0ZlylC.

In ter~~ni transformationali~ti, pronOl~mah~a:ea este o transformare care se aplica unei structur~ ~ontml~d grupuri nominale identiee; rezultatul opera.twl de transfermare este inlocuirea unuia dintre grupun cu un pronume.

De exemplu, 0 propozitie ca v • m-am intil-

(11) JJ'iindca lui I~n 'ii place sa se plimbe,

nit cu el pe strada

are la baza 0 structura de forma .' . A t'z

< (11') JJ1iindca lui Ion ii p._lace sa se pltmbe, m-am ~n 1 -

nit cu Ion pe strada. .

Structurii (11') i se aplica trans~0.nnarea de J?ro~°fo~ nalizare : in cea de-a doua propoz1tle, substantlvu

este inlocuit cu pronumele el. . v

In legatura cu 0 astfel de transformare, trebme sa Dbser'vam ea pentru a putea fi aplicat11, este vnecesar ca dona. conditii sa fie satisfacute : a) in .cele ~ou~ ~ns~~~~~

til (propozitii) s11 apara. doua nume ~denhce ~l a

33

nume s~ fie eoreferenl'iale, adiea sa aiba exact acela1'fi referen~. Dmtre ~st~ dona c<?nditii, prima nu face alteeva decit sa exprime In termem formali ideea traditionala d't u~ pronume sta £n loeul sau este substitu: al unui num~. Dm :punctulnostru d.eve~ere, conditia a) ne indreptat,e~te sa conslder,~m pr0!l?mmahzarea drept un fel de "repetit,ie ascuns~ ,; Conditiab) ~u face deeit sa stipuleze 0 eondit.ie semanttca : pronominalizarea nu se poate face atunci ctDd n~m~le recurent .are pentru fiecare ocurenta un referent diferit de al celCIlal~e. UnCI structuri de forma:

~12) M-am 'lnt~lnd ell, Ion pe strada. lon se uita la 0 ·vitrim'i nu I se poate aplica pronominalizarea pentru a se obt ine

eonstructia . \'

(12') ~t -.an; intUnit c·u Ion pc strada. El se uita i« o

m rtnu

~ecit cu conditia. ~~ numele Ion sa aiba aceeasi rcferinta ~n am.bele propoz~t~l. In caz eontrar, adiea in cazul in cai'e m prima propozrtie Ion = Ion Loneseu, iar in a dona Ion = Ion Popescu, pronominalizarea nu se poate face.

Se poate observa c~ ;cele prevaznte de conditia b)se reduc de fapt l~ .con~ltla semantica a repetitiei de care ne-am ocupa~ aici mal sus, sub (i) : repetitia nu asigura "le~~itura" dl~tre doua propozitfi decit in masura in care c~vmtul (cuvIntel~) recurent(e) au un referen: in'Variabil. hst;e un argument m plus in sprijinul ideii avansate de noi mal SU~' .. ca fenomenele de pronominalizare sint in esenta

"repet1tn ascunse". I

. ~ 1~ incheierea observatiilor noastre asnpra pronomina~lzarn,. atragem a~entia asupra faptului ca simpla aparttie ~ unui pronume m ~truct~ra unei propozltii nu trebuie In m~d. necesar cOJ?sld~rata drept rezultat al unei transformari de pr?nommahzare. Propozttia

(13) D. a-mt., te rog, creiowul fUndea aeesta

nu e un ere-

ton, 01, 1.l.n pantof.

in mod evident nu este structura "superficiala" a UJ1ei structuri de baza ca:

(13') '" Da-.mi, t~e rog, creionul fiindca creionu; nu este creton, Ct un pantof.

sau chiar :

(13") * D~-mi, .te rog, ereionul fi·indca pantoful nu esie cretan, (n U1l pantof.

Aceasta situatie pune in evidenta faptul - bine eunoscut, de ~ltfel - ca pronumele nu sint totdeauna substitute (deei nu au totdeauna rol anaforic san eataforie )~j

34

dj" in aceste oonditii, nu mai poate fi vorba de "co-referentialitatea" pronumelui "i a antecedentului sau subsec-

ventului.

Rezulta din eele aratate aici sa simpla prezentd a pro-

numelor, sau, mal general, a pro-formelor tntr-un !}ir de propozttii uu poate avea rol de "concatenare" a acestor propozitii, rol despre care vorbea Harweg, decit in mitsur~ In care acestei conditii strict formale (deci sintactice) 1 so asociaza !}i 0 conditie semantica (aceea de co-referentialitate). Trebuie sa admitem prin urmare ca pro-formele nu pot fi considerate marci ale coeziunii, daea intelegem prin coeziune marcile strict formate ale textualitatii.

(v) Intrucit elipsa presupune un fel de "repetare po,rtiali'I," ~i intrucit repetitia, dupa cum am ci'iutat sa a,ratam sub (i), in mssura in care contribuie efectiv la "legarea" propozitiilol' unui sir, 0 face prin seneul elementelor recurente, trebuie sa admitem ca nici aeest fenomen nu poate fi eonsiderat ca maroa Iorrnala (deci sintactica)

:1 coeziunii.

(vi) in ce prive~te timp1l1 1)i aspectul acestea, ~upa

cum arata ehiar Beaugrande & Dressler", contribute 130 "Mganizarea" tomporala a lumii sau lumilor unui text. Avema face din nou cu un element de sens (!}i nu de forma) earl' intervine in stabilirea unei legaturi intre propoettitle

unui sir.

(v-ii) Chestiunea jonctivelor a fost discutata pe lerg

in § 6, asa incit nu vom mai relua aid intreaga discutie . Vom mentiona doar inca 0 data ca, atita tim P cit nu dispunem de 0 clasa, KT, de conectori textuali, nu putem formula reguli de formarea textelor (din propozitii) cu ajuto-

I'Ul [onctivelor.

Oele discutate in acest paragraf sub (i) - (vii) arata

ca nici una dintre marcile de eoeziune care sint discutate de Beaugrande & Dressler 15 1)i care Be gasesc, de fapt, mentionate 1)i in alte luerari din litel'atura consacrata t.eoriei textului nu sint marci sintactice, in sensul pe care L-am dat acestui termen in capitolul 1, ci trasatmi se'manticfl. Asadar, daea ar fi sa Ie luam ca "marci" ale l,extualitatii (= ale faptului ca un !}ir de propozitii alciituieste 0 unitate numita text), ar tl'ebui sa le consideram maroi ale eoereniei, deci semne semantice ale textualitatii ,~i nu ale coeziunii (deci semne [ormale ale textualitat.ii).

Pe de alta parte, trebuie sa observam !1i faptul ca presenta acestor marc] nu este conetderata - !}i pe buna

35

dreptate, credem - de Beaugrande & Dressler 16 ca indispensabila in construirea unui text. Ceea ce inseamna ca trasat~ile enum~rate sub 1°_8° (chiar in ipoteza ill ~re ar. fi mtr-adevar de natura sintactica) n-ar putea fi considerate ca "reguli de buna formare a textului'" ele n-ar putea constitui decit criterii de deseriere a uno;

, texte in prealabil specificate printr-o metoda oarecare.

8. Consideratii fi.nale~ !n incheierea acestui capitol, yom da 0 !orm~a:e.~mte~lC~,a r~zultatelor la care am ajuns m urma investigarii posibilitatilor de a defini textul din punet d~ vedere. 8intac~ic. In ?ursu~ acestor investigatii am pornit de la ideea ca (a) 0 sintaxa a textului ar trebui sa of ere • posibilitate~ de a dis tinge dupa criterii strict formale mtre texte ~I non-texte intr-o limba data san in general ~i (b) 0 astfel de sintaxa n-ar fi altceva decit 0 generalizare (extindere) a unei gramatici a propozltiei ; aceas~ .a~' const~ din suplimentarea unei gramatici ~ propozrtiei (frazei) cu un numar de reguli eu ajutorul carora sa putem distinge sirurile de propozitii (juxtapuse san legate prm conectori textuali) care sint texte de cele care nu sint. 0 astfel de gramatica ar trebui sa' cuprinda reguli de formare a textului din propozitiile generate de 0 gramatica a propozitdei.

Rezultatele investigatiei noastre au un caracter esent,jal negativ :

L", Atita timp cit nu dispunem de 0 lista de conectori

t t I·" d I de conectori "

ex u~ 1 ',eCl e conectori care sa lege propozttiile 1n

teaite 1;\1 nu m fraze, 0 astfel de sintaxa nu se poate construi iatruclt nu se poate da 0 regula de forma: daea elementul Ie este un "conector textual" I;\i a, b sint "propozitii", atunci a k b este un text.

2°. Date fiind cele aratate sub 1° trebuie sa admitem cel putin provizoriu sau ca ipoteza cle lucru, ideea ca Ul~ text este un ~ir de propozitdi juxtapuse (sirul putind .fi eventual constituit dintr-o singura propozitie).

, tn aceste conditii, suplimentarea gramaticii cu 0 regula de forma "daca a, b sint propozitti atunci(ab> este un text" ar fi uniea posibilitate de a <1efini not.iunea

de text in L sau de text pur ~i simplu. '

• 0 ~stfel de regula este illsa mult prea putin restrictiva, rntructt 0 astfel de regula ne permite sa calificam drept text.atit 0 secventa ca (1), cit si a secventa ca (2) (dinacest capItol), i~ ciuda faptului ca (1) poate fi acceptata ca text, in timp ce (2) este putin probabil ca ar putea. f'i

36

aceeptat,a. in plus, a astfel de regula.;uu ~ate. e~prima. diferenta (in cazul in ca~e 0 astfel de dlfere~ta ~xl~ta) intr~ o fraza construita prin Juxtapunere. ~ = a carer ,~stru~~ura, superficiala" se obtine prin suprimarea conJunctlilor)

si un text.. ~ .

• 3". 0 serie de trasaturi care .caractenzea;za ~ propoz~,::-

t.iile apart,inind aceluia~i text ~I care expr~l~. -;,- du;pa j>arerea unor eercetatori - coez1/u~lea. (gramat~cala) d~: tre aceste propozitii sint, in fond, marci de nat~ra se~anhca si nu sintactica. Aceasta inseam?a. ea: .in masura ~n car~ , mareile" amintite ne permit sa stal)ll.lID "textu~litatea ~lnei secvente, aceasta proprietate ar Ii de natura s~man~ ticasinu sintactica. De altfel, asa cum au remarcat chla~ c:e1 care' au discutat pe larg aceste aspecte, procedee c~ repetlt~~~

ronominalizarea, elipsa etc. nu sint pro~~!~-ZlS condtt~'j, ~le textualitatii, ci un fel de simple "acceSOTII ale aeesteIa.

4 0 ObservaWle noastre preeedente ne eondue Ia C?~cluzia' ca text-ul nu poate fi de~init .in te:meni Si?t~ctIel J altfel spus, nu se poate con~tru~ 0 ~mtaxa, p~ a carer baza (deci pe baza. strict formala) sa. dlscernem mtr~ ~~xteo ~l non-texte. Nu se poate da, prin urmare, 0 d~fl~l.tle s~tactiea. a textualitatii, asa cum p~tem da~o d~fml~le strI~t sintactie,a notiunii de propozttie (fraza) bine farmata. Concluzia nmtstra coincide, din acest punct od~ v~dere, cu observatiile altor cereetatori care au sublin!at faptul ca nu se poate vorbi de un "model" ( . schema structurala) al textului, a~a cum se poate vor~I de ru: "model a} propozitiei", ceea?e f~ce ca textuahtat~a sa 11U po__at~ fi definita prin oontormitatea cu 0 schema structura~a: ,

Este Insa evident ca cele aratate n~ e;:.clud pos.Ib~ltatea ea un text dat sa poata fi £I esc 1',1 s in termem sintactici adiea sa. i se poata releva anumlte aspeete sintact.ice ca're ii Hint 8pecifice in raport en alte ~exte sa~ pe l<;are) le are 'in comu» cu 0 anumita (sau anumite) ('lasa, \~ ase de texte tot asa cum un text dat poate Ii des c 1 1 8 l~

, ' . I ' 1 tOI' t' etc Nu ar fi

nivel morfologic, fonemtc, exrcar, s ,1 18 rc ···0 ~.. .

IDEa yorba de· a defini niv~lul sin~ac.tl~ 311 tex~uahta!,n, ca, pur f}i simplu, de 0 sintaxa desc~IJ>tlVl.L ~. un~l, ~egment de Iimba delimitat pe alte baze decit cele smtacttce.

NOTE

1 Chomskv, 1957, .. If ¥ I este

2 Intrucit' deoeamdatii eel putin, distinc\ia propoZl\le, razanl.

relevanta pe~tru disculia noastra, vom folosi. de aici inai:n~.e nu~a~ ter= menul de propozi/ie, descmnind eu ajutorul lUI atit propozI\llle, Clt iiI fra

,r , j

!~I~:t~:~~:~:lOh~~:~:~!t:~C;I~~gl~~~~i~~~~ doua categorlt de construcnt

De aitfel, distfntia propczttiejf a

de oricntare traditlonala In tcrml rr' i nu este generalii niei in gramatica

numai de ~cnlenee (=proPozi\le), ca~~ ~~a~ g~;Ilmati~ala (e~glezase .vorbc~tt· donare) ~I compusii (=fraz" cu c d e )1 cotnp exa -fraza prrn subor-

~ .. "" oor onare .

5 ~.an DIJk, 1972, p. 1:3-16 .

. Igge_, 1979, p. 18, consider a concctoril ca germ u d .,textkonstItutiven Konjunctionen" fATii d .'. ." ~l., oder, aber dr ept drarea unor sirurt dc tipul (8 II d 8') a a HCO JI~stJftcare pentru incatext ~i nu in categoria (ram 1 S ~r PAr' (81;t,er 82?, (.')1 ober 82) in categoria conceptia mai largii a autor~l~ia u ea c }";stiflcarea trebuie cautata in reaza" texte, deci dona proPozitiis(l~~:t~e~~~e.1 le:lJfraw): grarnatiea "gen(" ale unui text E vorb d . lUX apuse nu slnt dectt pitrti terminologlc; d'e vre~~ ~~e :~~ m.al curtnd de 0 strnpla dtterenta de ordin zelor), orice structura mal gmic:,~I~~c~~ 0 enumerare a textelor (~i nu a Irao substructur a a textului i~ aceste c 1 d~::,tUI (del:l ~I fraza) nu este dec it Jfrazii nu-sl gaseste 10c~Il. on 1~1l, 0 exp icitarc a dlf'erentel text!

Observarn Insa cii aceasta schl b d .

o schimbar e de conventic : 0 astfn~ ~re e pers_pect1vil. nu este altceva decit

renta dintre un text de for~a (s e d ~ gramatica nu poate exprima difel!i 0 frad de aceeasi forma du~A ~~ 2) sau (81 oder 82) sau (81 aber 82) un text de forma (8 8) I ' f rn nu ~oate exprlma deosebirea dintre de sub 30 aici mal s~s). ita~bf:z:9~~ acec6~~1 ~~rIllii (vez i observatlile noastre mente care exprtma coeren'~ a t' .Pii· ,~J, 1\ ur rnatoarelc cxernple de e le-

d '". > ser IV • germ in der Tat b . d ]

son ern, nieltnehr, Nu no este insa cl ., i" , a er, JI! oc I,

. ti .. .' ar mCI n aces t caz daca -I in ce masura aces ra pot fI conslderatl conectori textuoli i . ~ . e.m sura p. 11, observa di element ele [onctlve t ~ nu. propozttlonalt. St.atl, 1990,

lea~i" cu ccle f'rasttce : 0 observa I e ransf'r ast.lce s.ill t " aproape aceeonectorlt trans trasttcl ~e citcaza 1 tte asernanatoare ~l la p. 157; prtntre

6 I d . . .. a . nam. entm, fr or

n ezvoltartle mai reccntc ill cit I . . .

etaborat, se face dtsttnctta . Intr~ ~.are s~ emu c.o.nceptu~l apare mai ,

aspectul gramatieal, cocrenta tine cO,c:lUne ~1 coercnfa.. coezmnea tine de Dressler, 1981) ; Brinker (1979 ode. aspeclui. semantlc (ct. Beaugrande & gramaiical (adtca sintactico-sel~;~ticr ur~n.) "or~e~te de 0 cocrentii in sens in sens pragmalic. ' e una 111 scns tetuatic ~I de alta

1 Brinker, loc. cit., arata ca nu exlsta un d"

tului, asa cum existii un model" d . "r~lO el de constructte a tex-

In con~~cint:1, tcxlllalilale~' nil poatee f~o~:g~I~~e a pro~ozitiel!~razei ~i cii, schema structurala, asa cum estc definita r 'pn~ conror~lItatea cu 0 dupa Brinker, textualltatea este dat x d g amaiicalitotea uner propoztt.li :

R B ' . It e coerenta,

eaugrande & Dressler 1981 p 71

9 Van Dijk, 1972, p. 30: ,..

10 Harweg, 1968.

11 Palek, 1968.

n Van Dijk, 1972, p. 30. n Van Dijk, 1972, loc. cit.

11 Beaugrande & Dressler 1981 ~. 7

1" ' , p. IU- 1.

. a Lucr, cit., cap. IV.

16 Beaugrande & Dressler 1981 p 54'" F '1

or sentence would be more dL;orienting tl . f' ~l ure to. complete a clause forms, [unctives and so on. The Ianuua . ian ,.at ure to use recurrence, proefficiency [sublinteroa autorilor ] rath gtCh de\~e~~ are thus contributors to [ ... 1 : they render the utilization Of:~ a~ eing grammatical obligations

17 Vezt mai sus, nota 7. . e sur ace text stable and economic".

38

II. TEXTUL CA F~~TITATE SEMANTIC!

CAPITOLUL 3

ASI1PRA NOPUNII JlE "SE1tANTICA"

9. Considercltii introdnctive. Acest capitol este eonsaerat clarificarii conceptului de "semantici1" (~a cum in ('.apitolull s-a ineercat 0 elarificare a notiunii de sintaxa), in aeord cu distinctia pe care am faeut-o 'in capitolul introductiv intre sintaxa, semantiea ~i pragmatica. 0 astfel de clarificare este cu atit mai necesara, cu cit accep1,ia care se da termenului in teoria textului este destul de

"agol.

Dupa cum am vilzut (cf. Introdueere), semantica are

ca obiect relat.ia dintre semne ~i obieetete lumii despre care He vorbeste eu ajutorul unni anumit limbaj. Ne vom ocupa aiei prin urmare de regulile semantice, adica de I't"..gu1ile care pun in corespondent·a fiecare element al vocabularului 'VI. al unei Iimbi L, cu obiectele (san multimile de obiecte) din universul in raport cu care se utilizeaza limbajul L, de regulile care pun in corespondenta construc1iile sint.actice (de diverse grade de complexitate) cu obiectele din lumea reala (universul real), avind in vedere aici in special regulile semantice care privese propozitiile ~i .fra-

zele.

Scopul en care facem I)recizarile din acest capitol este

in esenta asemanator eu acela pe care l-am urmarit in capitolull : de a stabili daca ~i in ce masma putem vorbi de 0 8emantiCt~ a textu.lui, in cazul in care intelegem prin semantica ceea ee urmeaza sa aratam in paragrafele urmatoa-

re ale acestui capitol.

10. Cuvint ~i sens, Am aratat in capitolul 1 ca regulile sintactice ale unei limbi L se definesc pe un vocabular, V L' independent de sensul pe care i1 au semnele care apartdn multdmii V L' Altfel spus, putem spune ca secventa de cuvinte Ciinele latra este 0 propozitie a limbii romane (evident, propozit,ie corect construita) farO. sa !}tim ce

39

mseamna cuvintele dine ~i lairii, pe baza simplului rapt ca cele doua cuvinte Iigureaza in voeabularul limbii romano ~i a faptuluica cele dona cuvinte se alatura in conform itate cu regulile de constructie a propozitiilor romanesti.

In momentul in care vrem sa stim "ce spuue" propozitia. citata, trebuie sa cunoastem mai intii sensul celor dona cuvinte constituente.

Simplu vorbind, putem spune ca cineva cunoaste sensul unui cuvint X, in limba L, in momeutul in care stie care sint obiectele carora Ii se aplica elementul lexieal re8- pectiv. De ex., spunem ca cineva cunoaste sensul cuvintului dine daca ~i numai daca il aplica in mod corect vietnitoarelor cu anumite partdcularitati : sint patrupede, sint domestice, au anumite caracteristici care le deosebesc de alte vietuitoaredomestioe patrupede etc..

Ansamblul de proprietatl oaracteristice (eventual una singnrajpe care trebuie sa Ie posede un obiect pentru a i se putea aplica un cuvint, X, se numeste intensiunea(sau sensut sau semn~fica1ia) cuvintului X.Totalitatea obiectelor (eventual unul singur) carora Ii se aplica cuvintul X (ca urmare a faptului ca aceste obiecte intrunesc earacteristieile cuprinse in "sens") reprezinta eaitensiunea (san referentul san denotatul) euvintului X. In oele ,00' urmeaza vom folosi perechea inteneiunejeaiteneiune (urmlnd ca celelalte cupluri sa Ie utilizam numai in masura in care va fi util). In plus, cind vrem sa ne .reterim in modIndistinct .Ia intensiune sau exteneiune, vom tolosi termenul de sene.

Notind prin "ti multimea totala (de' baza) a tuturor "obieetelor" (in sens larg, adica fiinte, Iucruri, corpuri de diverse naturi, parti ale acestorfilnte, lucruri, corpuri etc.) despre care se poate vorbi in Iimbajul natural, vom spune ea "ie este universul discursului.

Mai departe, vom defini 0 junc1ie, j, pe multimea V L, care este, dupa cum am stabilit, vocabularul limbii L; aceasta funetie are rolul de a asocia cite un sens Iieearui element din VL• Data fiind relatia intensiune/extensiune, pe care am explicat-e mai sus, vom spune ca intensiunile sint, de asemenea, functii, anume functii' care iau valori determinate, in raport cu 0 serie de obiecte pe care Ie numim "lumi posibile", ~i care reprezinta stari ale universului de discurs, in raport cu diverse "puncte de reterinta"de natura spatialli, temporala san de alta. natura. N otam ou II> multimea funetiilor care sint asociate de j

40

,fiecarui element din VL ~i vom sp.unec~pentr.uorice« E.VL,! j( ex)e$. Mai departe, notind pnn epa mtensnlI~ea asoClata de f semnului «, vom scrie I( ex) = epa· In.ce pr:ve~t~ iunc= tiile(mtensiuni) care apartin la <1>, vo~ ~.reClza ca, p~n tru orice Iume WI, care apartine multlIDn, W a ,;lum~r posibile" ,yom avea epa(wl) = AI, unde Al este 0 TIl. - time pentru care avem AiEett. De exemplu,p~ntru cuvintul ciine, vom avea f (dine) = epc( WI) ; epc este ,0 fm;C~

tie astfel. incit, pentru orice 'WI E~, are Ioc~c(WI) . ~~ ~l .A~ E ett. Spunem ca CPc este intenslUnea CUvlI~.tu~m c1,~n: (adica ansambIuI de proprietati pe care.trebme sa Ie ,alba un obiect din "if pentru a i se putea aplica acest ~u~nt~;

A I este multimee de obiecte din lumea WI d~Iluml~a p_nn

·c , tul' c!l;:"'e deci extensiuneain WI a cuvmtulm mwe.

CUVln HIf, " • v tea

Daca presupunem, simplificindlucrurlle, ca WI esecam r

ea delucru Ia 21 octombrie 1984 ora 22, .vom avea CPc (WI) m A~' 0, intrucit in locul m~ntion~t ~i i~:rnomentu; mentionat nu exista nici u~ obieet ~aruIa sal ~e poa~ a lica semnul dine; in schimb, dacav?m cvons;dera c3; : esteblocul in care locuiesc la aceea~l data ~l aceea~l

Iy vomavea (l) (UlI) A~ =l= 0, intrucit in celelal.t~apar-

~~~ente e:x;ista c~l:put.in trei ciini,. iar A~ E. "ti, adica multimeaeiinilor existenti in locul ~l i~ momentulreprezen-

tat de Ull apartdne universului de dlSCurS. .

Acest tip de intensiuni sint c~racter~s~ice numai ~entru af}a-numitele cuvi~te d_,escn.pttve, ,_adwa ,acele cuvmte in a caror ~xtensiune intra oble~te, dl~ reahtate (eventual aceste obiecte pot fi ~i simple fwtlUIll, cum ar fi, de ~x., extensiunea unui cuvint ca dragon san Peqas etc.). EXIsta.

ins a cuvinte al caror' sens este de alta l!at",;l'a. In aceasta categorie intra un cuvint ca nu (at~~Cl cmd este dete:rminant al verbuIui). lntr-o propozltle ca Ion nu scn~,

u ul '1mscrie are ca extensiune complementul mult1- ~ii~ciie. notind prin As multimea obiectelor care au propriet~tea-scrie, grupul nu scne va. avea ca extensiune rrluJtimea As (= toate obiectele . din ~ care n~ au proprietatea-scrie). Vom spune ca mtensrunee lui n.u este aceafunctie cpneg astfel inc~t pentru oTl?e_. mnctie

cp" (WI), cpneg (CPa (WI) = cp,,(WI) -.A~ .(~depTln, Ta~WI) notairiiunctia complementara a Iunctiei CP,,(WI), adw~,. ace~ funct,iecare are ca valoare, pentlu argumentul WI', tota Iitatea obiectelor din "ti care nu au pro~netat~a :Pa in WI). A~adar, intensiunea lui nu este 0 functie a carer valoare

41

este determineta de 0 alta functie l]i nu de 0 Illume posihila".' in paragrafele urmatoare vom avea ooaaia Sa Intilnim intensiuni a carol" natura difera Intr-o masura l1i mal mare de natura intensiunilor diseutate in acest paragraf.

11. Caracterul "compozitional" al sensului. De sensul cuvintelor s-a oeupat pe larg semantioa tradifionala, de la Breal ~i pina Ia semanticienii de orientare 'structuralista (Ooseriu', Pottier«, sau, in lingvistica romaneasca,

Narcisa Foraseu", Angela. Bidu-Yranceanus, aeeasta pentru a nu cita decit, la Intimplare, citeva nume reprezentative). Oeea ce aduee in plus modul prezentat in § 10. de a concepe sensul este, pe de 0 parte, un eventual SpOI'

de exaetitate a aparatului conceptual, aspect deloc neglijabil, insa fara 0 importanta deciaiva, ~i, pe de alta parte, posibilitatea pe care 0 of era de a construi un sistem cu ajutorul earuia sa se poata determina sonsul unei con-

strucrii mai largi (eventual propositie ~i/sau fraza), pornind de la sensul unitaWor care 0 eompun. Or, acest din

urma aspect a l-amas in mod praetic in afara preoeuparilor Iingvistice pina in urma cu 20-25 de ani, in ciuda faptului cit expresii de tipul "sensul propozitte! (frazei) X este ... H, "propozi~ia X este corecta (sau incorecta) din punctul de vedere al sensului", "sensul propozit-iei (frazei) nu se confunda cu suma semnifieattei cuvintelor, ci este alteeva" etc. au avut 0 eirculatie destul de larga in Iingvistiea.

Ideea ca sensul (global) al unei conetructii, in spet-a a propositiei, este furwlie de sensurile constituenWor ei, ceca ce se numeste principiul "compozitionaIitaW" sensului, se datoreste lui Frege.

Prima incercare de a elabora in Ungvistica 0 teorie care sa depa~easca semantica cu vintului 5 se datoreaza semanticii de orientare transformationalista6 . Intr-o aetfel de teorie, sensul fiecarui euvint este reprezentat in termenii unor "marci semantice" 7, iar sensul propozitiei rezul t:l, din "amalgamarea" trasaturilor semantice ale eonstitu., entilor ei, incepind eu structurile de mai mica intindere

(nume + determinativte) = Grup nominal, verb tranzitiv + complementte) (exprimat(e) eventual tot prin nume + detenninativ(e)) = Grup predieat), pina Ia amalgamarea trasaturilor distinctive ale constituentilor

majori: grupul nominal subiect + grupul predicat.

4:2

., d eratH este un ansamblu de

Hezu~tatul un~l a~tf~l Ree ~ioc.iaza propozitiei. ~~.prima marCI semantiee ca~e .. C acest tip nu se speCIfica tapversiune 8 a semantieu ~e ,. zultat din amalgamare este tul daca ansamblul de marci r~e face imposibila captarea san nu este ordonadt1 ftapt J: ex elevul vede pe profesor

diferentei de sens III re, .,

I;'i prote~orul 'Delle. pe e!et': . fi acest sistem de a eapta sen:

Oriclt <l:e.~udlm~n 311 a~l construct-iilor) in dependenta: sul propozltnlo~ (~I/Sa;U . 1 r i oricit de justificate ar fi de sensul constltuent11ol .0, ~ adus acest sistem are

e ('.are 1 s-au ".

eriticile numeroas .'. . ercare de a formula 0 teo-

marele mm.'l.·t de a fl In'I,ma It~~ lexl·call, sa fie integr. am

tV' care seman aca J. L • t I

rie coeren a I~ v J. • t -netiilor roalizate cu aju oru

tntr-o semantrca a cons 1 \

unitat.ilor Iexicale". it le sernantic'i

\ .'. noi asa-numl e

Teoriile semantice mal : t 'd Montague 10 Cress-

. ' d 'ti I celor elabora ,e e '.

intens1,Onale" e rpu '·2 in mod explicit de Ia prm-

·1 I ,'s 1 pornesc 1 d

wenll, Davu je~\ .t' la inceputul acestui paragraf., ezeipiul frege-an arnm ,1, . . , 'once tual de mare ngoare voltind cu ajutoI'ul UnlllvapaI,at c'imbEliC'i1 ~i teoria multitormala (aNin~l ca t.n~rsa, }Og1C~ >~sului ~ropozitiei (~i/sau

milor) 0 teone eoeJent,l a sem ,

trazei). . I i al 'In forma menttonate in

if ea sensului ex](', . ,'. v •

Spem lOar - - . , uli recursive III al carOl

§ 10. permite fOI'I~ula'l'e~. det :~gmod treptat sensul contel'meni sa poat.a, fi s~eCl lea .lmare decit 1m slngur cuvin~, structiilor de 0 ex!,~nsll;ne:~ cele dintii figureaza in eali:1 poi al con8t~uct1l1?~ III c: t.i a oi al constructiilor'in care tate de constituentl lm~d~a'\l, ?ltate de constituent,i ime-

cele din UIIDa f!g~lf(~aza,.~~ ~al~ se~sui general al pr<?p~-

. diati ~.a.m.d.,. plIla sp: aJl g nstituentii majori (imediati) zitiei, ca:e este fun('lt:e~ ~~uclo subieetuilli ~i de eel al preai acesteia, anume ( L •. e

dicatulujl3. intr 0 propozitie (asertiva)

tntrucit ceca ce se sP:me a ort cu starea universului poate fi ade'D~rat san/als (::aderului fals san adevarat

d. e discurs) ~I ~~~datSllPnrua se poate deci,d, e de,cit in masura

I . pl'opozr1n a e . "po

a unei ~, .' I ( -ce anume se spune III P, 1'0 -

,. n astern sensu - c •

in care 11 eu '()', ' . ~ v eaV exteni;;iunea unel propo-

'ti V) se ('OnS1<lel'a ,'. ~ . t

zitia respec 1':: a, , . " r I' 1 (:F') iar intensiunea er e~ e

zitii ~~te a~evarul (~) sar ~ sUertiu~ea; care se face cu aJ",:('ond1tm ei d.~. ~d~var, a< ~C~L, as asu )ra starii universu11ll: torul propozltlel I'eRJleC~I;"~suluilde diseurs este conformt\

in cazul 'in care starea llIllY t ,

43

ou aeerjiunea meuta, propozitia este adevarata, in caz contrar, propositia este falsa 14.

Nu Yom insista, in continuare, in acest paragrat, asupra mecanismuluioare aaociaza diverse tipuri de sensurt diverselor categorii de conatructii, ci ne vom margini doar Ill. un simplu exemplu, pentru ell. cititorul sa,-~i poata face o ideeasupra naturii regulilor semanticepe care Ie avem in vedere. Bste destul de intuitiv sa spunem ca o construetie de forma creion neqr« are ca referent totalitatea obieetelor din universul de discurs care au in mod concomitent "proprietatea de a fi creion" ~i "proprietatea de a ~i negru". Cum, a~a cum am stabilit in' § 10., totalitatea obiectelor care au "proprietatea de a fi creion" nu este altceva decit o multime din "U, sa spunem A~, care este valoarea unei functii, sa spunem CPc, pentru argumentul ee, (=Iumeaposibila WI) ~i cum, in mod analog, totalitatea obiectelor care au "proprietatea de a fi negru" nu este altceva decit multime a A~ care este valoarea functiei cpn pentru argumentul WI! este firesc sa consideram eaceea ce denota grupulcreionnegru este interseetia celor dona multimi A~ ~i A~, adica A~ nA~ (=acele obiecte din"l1 care apartin concomitent multimilor A~ ~i A~).

Pentru a obtine intersect ill. valorilor pe care le ian cele dona Iunctii intr-o lume oarecare, WI, este destul de firesc sa consideram ca intensiunea unui grup constituit dintr-un substantiv ~i un adjectiv calificativ este, Ill. rindul ei, 0 functie, sa 0 simbolizam prin CPinu care are ell. argumente, pe de 0 parte, intensiunile substantivelor ~i adjectivelor, pe de alta parte, 0 Iume posibila, WI, ~i ca valoarea acestei functii de ordin superior este operatia de intersecpie a valorilor celor dona functii-argument (CPc(wt) ~i cpn (Wi)), adica A~ n A~. Vom avea deci CPIn\[( CPc(wi), CPn(WI)), WI] = = A~ n A~. Vom spune, generalizind, ca pentru oricare doua funetii, 'P", <pa, ~i orice lume posibila, WI, daca cp,,(wt) = =A~ ~i 'P13(w1) =A&, atunci 'PInt [(f(at),j({3)), wd =A'"n n AA. N e putem intreba acum Ia ce anume din planul

formei (sintactice) corespunde functia 'Pmt' La aeeasta intrebare raspundem aratind ca cptnt este corespondentul semantic (=semnifioatia) al relatie! de subordonare existente intre adjectiv ~i substantivul sau regent. N otind prin rosA 0 operatie care leaga printr-un raport de subordonare un adjectiv de substantivul pe care il determina, spunem ca, pentru orioare dona cuvinte, at, {3, daca (X este un sub-

stantiv §i {3 este un adjeotiv, c..>SA «x, f3) = < at, f3 > ~i < (x, f3 > E

44

. ~ > notam soovenla cuvintelor

E Sub~tanti'V~ u~de ,P~~u1s~~nti'V exprimam faJ?tul ca secrr., {3, tar pI' <v' {3> . categoriei subatantrv, ceea ce venta rezult~taatJartm~ intrecentrul" unei construereflecta relatia e_unoscuta ~ r constituit din centru + W ~i dete~mlIl:atlvele s~~ . g:~~l de vedere al functiei + determmatlY, este, m Poria sintactica a centrului sintactice! eeh1valelut ?~~~~~gpe care le indepline~te ee.n- , ( =indeplme~te ace e~f}l avea deci : pentru once trul nein~otit de adJ~n~~~~~~vm daca at este substantiv ~i

oonstructte < rr., ~> := If 1£( A»)' = m [(f(rr.), f(~), WI)] =

f3 adJeetlv, atunci 0(, t' rlnt

= A t n A~. d A mod

D~· , plul dis cut at aici rezulta, ere em, III

11l exem o·~· A 1 rin caracterul "compo-

mai elar ce trebuie .s~ tnte ~~e~c~ea ca sensul unei eonzitional' al sensul~l ~au PTlsul eonstituentilor sai : sensul structii este tunctie e sen . ( , ) care ill. 0 anu-

construetiei crewn ne~~ e~? ~nf~~;~~et c~t valoarea argumita valoare, anume =-c (') n' • Iume W in cazul nosmentelor sale (CPc(wi), ACPn~WI»)d~1 ~eion si n~~T1£ am fi avut tru ; in eazul. in caret In °lC deoue x cuvlnte am fi avut, sa

• 0 ~ 0 lb !al' pen ru ce e (:1i

p~swa ~l a, .. ~ _ astfel incit pentru orice ~17

presupunerr;, f(p'~s!efa() lb) CPP' astfel incit pentru oriee

(w) - A E ''It S1 a - 'Pa, < .. ~ lb) _ I'D

'Pp , -) ~ A I 'atunei vom avea j( ptswa, a - Tint

W" , cp,,( WI - '" A I (') A I a: ''H

[(f(piS1:cii), j(alb)); Wi] = P a ~ 'd' utam are carac-

. b r a~ regula pe care 0 ISC

Se poate 0 sen a c. . F' atunci cind com-

ter recursiv, adica aplicarea ei sl:t~~~ ;~ntru 0 constructie I>lexitat~a const:ucdt~eI t~ e{;~:.( (creion mare) negr1£), vom nominalli cu doua a Jee IVe

avea : [(f« reion mare), f(negr1£», f( < (creion mare )negrtt) ) CPlUt e ) ] _ [(AI n

WI) = CPl~t [f(c-reion)'J f(mare)['«i~' t(l~~1£'P:(~~))-: ~r (Ac~ n

n A:U), f(negr1£), WI -r-r CPlnt em'

n A~.) n A~. t f rmula f}i in

Reguli de n~tur~ asemanatoll.~~ see%t~u ~rup nominal raport cu alt.c ttpun de ~onstr~~Jeo/P S1£bstantiv + deter-

Constituit din substanttv + .a , t . 0 de grupuri

. l: t -u diversele ell. egorn

minant pronollnnct, , pe~ I r b le determinate de diverse

v~rbale, pe~tru grupuy ~r~ci~ in discutia no astra si~ell'cumstantla~e etc.). 'f1_l. t.ia propozitiei ~i nu de semm-

tern interesati de semm ICayl, t

' t" intra in eomponenya

ficatia diverselor conSt~tl'uey~ .. e~:ediati ai textului sint

propozitiei, c::1Cl cons 1 uen,ll ,

propozltdile, ne limitam in acest paragraf la exemplele comentate, pentru a face mai clar prineipiul caracterultn "compozitional" al sensu lui, precum ~i modul de functionare a regulilor semantice 15.

12. Sensu! propezitiel, Am aratat in § 11. em, extensiunea unei propozttn este oaloarea ei de adevar ~i ca intensiunea ei (=ceea ce "spune" 0 propozitia) este conditia In care propositia respeetiva ia valoarea "adevarat" san "fals" .

Treeind, eu scopul de a simplifica Iucrunle, peste stadiile intermediare ale specifioarfi sensului unei propozftii, vom proeeda direct la prezentarea regulilor prin care se specifica (in mod recursiv) sensul propozitiei. Constitn. entii majori ai propozitiei fiind grupul-subiect si grupulpredicat, independent de complexitatea sintactica mai mare sau mai mica a acestor grupuri, sensul propozi1,iei va trebui sa fie - conform cu principiul compozitionalj. . tatii - functie de sensul grupului-subiect ~i de sensul grupului-predicat. Convenind sa reprezenUim prin ex grupulsubiect ~i prin f3 grupul-predicat, vom considera pentru simplificare ca avem pentru ex, f( ex) = 'fi" astfel incit, pentru orice WI, 9" (w.) = A~, iar pentru 13, f( 13) = 9[3, astfel inclt, pentru orice WI' 913 (Wi) = Ad; vom considem, mai departe, ca predicatiei ii corespunde in plan semantic 0 functie 9v care are ca arguments (a) denotatul grupuluisubiect :f( ex) ~i denotatul grupului-predicat: f(~) ~i (b) [0

Iume posibila oarecare. .

Valoarea functiei qiv apartdne multimii gr = {A, of}, un de gr reprezinta, evident, multimsa (en doua clemente) a valorilor de adevar. Vom avea deci

Pentru a preciza condi#ile in care avem 9v [(j(ex), f(f3»), wd=A sau 9v [(f(ex), f(~», WI] =F, va trebui sa avem in vedere trei situatdi distincte ~i anume :

(i) cind subiectul este un termen singular (= are ca referent un obiect si numai unul singur) ; este cazul numelor proprii care au rolul, dupa cum se ~tie, de a sin g u- 1 a I' i z a prin etichetare un obieet dintr-o cIasa de obieete asemanatoare, dupa cum este cazul subiectului determinat de articolul hotarit eu 1'01 de singularizare, sau al subiectului determinat de acest sau acel :

(ii) cind subiectul este un iermen general, adieiL (a) un

46

, t de Ut~ unU, nt~te; (b) un substan-

8ubstantiv determma, . 'fiecare.

tiv determinat de toJ!, ~ce, te cX'istenJiala, in oazul (b), tn cazul (a), prC?pozlvl~ es

propo2litia este un1/versala. ditiile de adevar pentru cele

lnatnte de a for~u,I,a ~~! atrage atentia asu~ra taptrei tipuri de propozltll, w) = A~ (pentru orice WI).

t 1 ' ca pentru '?i3 avem ,?i3( I ditiile de adevar pentru

u Ul . formulam con 1.,1

In contmuare, ... te . , v

fiecare tip de propozltIe r~- ~~ae~ ~i numai daca eXlsta

(i) 1°. '?v[(f(IX.),.f(~!), w, )" _ si x E A~.

un x E "it, astfel incit 9akw; ..b'-d~ci ~i numai daca pentru

2°. 9v[(f(ex), f(~», w,] - ) i' x sau x ¢ A~.

, )entru care x E "tt, 9" (WI o. a, Ion doarme este

oneCe X:n~itia (i) 1° arata ell. 0 propozblt.te ~ x din nntversul

,0 v 1 . d exista un 0 iec , - , • d st

adevarata in cazu em ·0 ea euvintului Ion ~i em ace.,

de discurs, care este e~te_I:lslUn tate de dorm'i in lumea w, , obiect apartille mu~tlI~ll dena i cind cuvintul Ion nu a~e

1'0 ozitia este falsa fl~ atune i cind referentuIIui Ion Ill: ~ier un 'referent in Wi' fl~ at~~mii la care se refera dOr71H

nu este un element a m v v

r~ lumea u't «(i) 2°). w _ A daca ~i numai daca

(ii) a. 1° ,?v[(f( ~), « ~~') IJAi ~i A~ n A~ i' 0

m (1,0 .. ) = Ao", 9;3 ( I • daca

T" , 1 " si numal

2° ,?v [(f(ex), f(~», w,J =~ ~ ac~ "A'-0

-Ai (1,0,) =A;3 ~l Atn 13-

,?,,(w,) - ,,' '?13 , t. 1:< ca Unele

't' exrten.,la (tI

Conform eu (ii) a., 0 ~rOp?~l'ile atu'~ei si numai atunci

A ste adevarata In 10, .' • u mul-

crcioa,ne smt n~gre e It' ii denotate de crewn 1ll ~I C asi

cind mterseette mu v1ml . 1,0 nu este vida (1 ) ;. acee ~ timea denotata de negr1L 1ll 10,' numai atunci cind acel~ropozivie estoe .falsai~~~~1 (tU~~l :~ista in 1..01 nici u~ obiect ea~i mtersectte este '1, 0 n" si .negru") (2 ). " care sa fie in acelasi timp "crejo _ 4' (laca ~i numai daca.

. (ii) h, 1° 9v[(.f( (X), .f(~), WI I -: I C A I

)=At m~(w,)=AI3 ~l A" ~ .

'?IX(WV a: TI' • a1 daca

')0 m [(f(a), f(~), wI1 =1<' daca ~1 num

... TV -' I • i .A 1

At (··w)=A!3!;1i A",¢ ~

( 1,0 .) = ., 'fijj I , T t

9:>: ! 0t.O universaia ea oa e

(00) b 0 prupOZlvW . ind mul

Conform en 11., ~. tii 'in Wi atunci cm . -

Creioanele stnt negre est~ a~evawra este Inelusa in mnlt1mz e~

t" de crelon m I ' ·t.' ate fa sa

~imea denota a , . (10). aeeea~i prOpOZ1yle e

denotatrt de negrn m WI ,

47

in WI atunci ~i numai atnnci cind multamea denotata de ereio» in WI nu este Inelusa in multimea denotata de negrtt in WI (=exista elemente ale mUlyimii denotate de creion. care nu sint membri ai multimii denotate de negrtt) (20).

In regulile (i), (ii), a., b., simbolurile A, F reprezlnta extensiunile propozitdei (IX, ~ > (adica valorile ei de adev3,r) ~re s~nt ~eterminate de "condiyiile de adevar", adica de mtensmmle corespunza to are (= ceea ce figureaza dupa "daca ~i numai daca"), tot a~a cum extensiunea A I in 'WI

• A. C

a unui cuvmt ea creion este determinata de functia cp" care reprezinta intensiunea aceluiasi cuvint,

Inainte de a incheia acest paragrat, facem observatda ca ceea ce urrneaza in regulile de mai sus dnpa daea ~i numai daea." nu este decit exprimarea foarte ge;(erala) in forma standardizata impusa de Iimbajnl adoptat pentru descrierea limbii-obiect, a ceea ce "se spune" in cele trei tipuri de propozitia : singulars; existenyiala ~i univeraala. Altfel formulat: a spune ca Ion doarme este adevarata) numai cu conditia sa existe un x, astfel incit cp(wi) = o: ~i x E A~, echivaleaza cu a spune ca propozitia Ion doarme este adevarata numai ell conditia ca cele stipulate prin asertiunea "Ion doarme" sa aiba loc in realitate. 16

13. Conectorii Irazali ~i sensul lor. Pentru a obtine fraze din propozttii (simple), sistemul sintactic dispune de un _Dumar d~ conectori pe care ii vom numi frazali (v. mai sus, capitohil 2). 0 parte dintre acesti conectori (de ex. ~i, sau, daci;' ( ... atunci)) pot primi, eel putdn pentru unele dintre sensuri (caci multi dintre acestia sint polisemantici), definiyii semantice in termenii coneeptelor introduse pina aici.

yom !?-a c~ e;xemplu n1!mai doi dintre acestia, annme conjuncttile ~t ~l satt; primul - cu sens pur copulativ, al . doilea - cu sens disjunctiv fara ideea de excluziune, ca in Ion doarme san Gheorghe citeete.

Sensul pur copnlativ al lui ~i poate fi definit in mod foarte. firesc. spuntnd ea, in aceaata situatie, starile de lUCl'Ul'1 des crise pnn cele doua propozitii legate prin conjunctia copulativa au ambele loc in realitate. Asadar in Ion doarme ~iGheorghe citeste, se exprima ideea ca situatiile ~escrise prin propozitiile Ion doarme, Gheorghe oitestc smt ambele in concordanta cu situatia reala, adica sint ambele adeoiirate, Pe de alta parte, sau. din fraza Ion doarme

salt Gheorghe citeste exprima ideea ca fie aituatda descrisa

de prima propozitie, fie situatia descrisa de eea de a dona; fie ambele sitnatii sint in coneordanta cu lumea reaJa; adieu. sint adeodrate.

Se poate observa ca atit sensul Iui ~i, cit ~i sensul Ini sau (in acceptia indicata) se defineste in raport cu valoarea de adevar a proposltiilor pe care le leaga ; fraza construita cu t}i este adevarata atunei eind ambele propozitf sint adevarate ~i este falsa cind eel putdn una dintre propozitdi este falsa; fraza .construita c.u .. sau este a<:eva~aw: cind eel putin una dmtre propozitii este adevarata . 1>'1 este falsa in caz eontrar, adica atunci cind nici una dintre propozitii nu este adevarata. Sepoate obserya ca s~~nif.icatia frazelor discutate se defineste, ca ~l semmf~cayla propozitiei, in termeni de adevaratlfals (= exte~slUne~a frazelor respective) ~i de condifii de adevarat Ifals ( = intensi-

siunea frazelor respective). .

Pentru a lega aceste notiuni de formalismul fO~OSlt in § 12, vom introduce mai intii 0 conventie de abreviere, cu scopul de a simplifies simbolismul in cele ce urmeaza. Vom simboliza 0 propozitie oarecare, de forma (IX, {3), unde IX este grupul-subieet ~i ~ este grupul-predicat, prin ~, ~i vom scrie in loc de CPv[(f(IX), f(~)), wl]=A san

CPv[(f(IX),f(~)), WI] =F: CPv(~, WI) = A sau, respectiv, CPv(~,

wl)=F. .

Mai departe, pentru a specifiea sensul celor doi coneetori, ~i ~i sau, cu sensul mentionat mai sus, vom defini alte dona functii, *CPv, ~i **CPv, dupa cum urmeaza :

(i) Pentru orice lume posibila, WI, ~i oricare doua propozitii ~i, ~j

1° * cpv[(f( ~i), f( ~J)), WI] = A daea ~i numai dacaf( ~i) = = cpv( ~I, WI) = A ~i f( ~j) = CPv( ~j, WI) = A

2° *CPv[(f(~i),f(~I)), wIJ=F daca ~i numai dacaf(~i) = =CPv( ~i, WI) =F sauf( ~l)=cpy(~j ,WI) =F, san amindoua. (ii)' Pentru orice lume posibila, WI, si orieare dona propozitii, ~i, ~J:

r**.q:>v Hf( ~i), f( ~J)), WI] = A daca ~i numai daca eel putin una din urmatoarele are loc:

f( ~i) = CPv( ~I, WI) = A sau f( ~j) = CPv( ~j, WI) - A

2° **~v[(j( ~i), f( ~j)), WI] • F daca ~i numai daea

f( ~i) = q:>v( ~!, WI) = F ~i f( ~J) = CPv( ~j, WI) = F au ambele loc.

49

In acest moment, avind definite eele doua noi functii, se poate formula regula semantica pentru frazele formate

cu !ii, sau e

(iii) Pie ~I, ~J dOu[l~,propozitii oarecare ~i WI 0 lume

posibilli.

a. f«E,I ~i ~l» = *(j'y[(j(~I),f(~j»), ~VI]

b. f« ~l sau ~J» = ** (j'v[(f( ~I»), f(~j)),wI]

Din (i) (ii) (iii) rezulta in mod clar ea extensiunea fraselor fo;mat~ eu ~i, san este 0 valoare de adevar, intrucit pentru oree ~I, ~j ~i orice WI' avem * (j'y [(f( ~I), f( ~ll)' lVI] E?l ~i ** ilv[(f( ~t), f( ~j), WI] E s . De as~mene~, deoare<>:e l~l (ii) ceea ee urmeaza dupa "daea ~i nu~al daea n~ exprnna altceva deeit conditiile in care functiile * (j'n ** (j'y Iau (alternativ) valorile A sau P (din tT), se poate spune in mo(~ perfect justificat ca intesiunea fraze~o: f~rmate ~~. eel doi conectori discutati aici este aleatmta, din cond~l'~t d.e ade1}ar. Putem spune prin urmare ea frazele formate .c~ !;ll, sau au 0 semnificatie de tip identic cu cel al propoeitiilor simple: un element din multimea &r (= 0 valoare de a.devar) - ea extensiune ~i 0 conditie de adev~r - :a intensiune. Cu alta ocazie", investigind sensu 1 unui numar mai mare de conectori frazali, am ajuns la concluzia ca 0 aerie dintre acestia au un sens care face ca frazele pe care 1e formeaza sa aiba, de asemenea, ca extensiune 0 valoare de adevar iar ca intensiune -conditiile de adevarat/fah.;18.

14. Co'nsideratii finale. tn aces.t capito~ am ~~eI'~t s[t Bra-tam cum se concretizeaza prm reguli explicite ideea ca semantica este aeea parte a teoriei lingvistice care se ocupa de raportul din~re s~mnele 1t~tti limbaj ~i obiectd,e. realitatii la care aeest limbaj se ref~ra. In acord cn. acee~~l idee, am vazut ca ceea. ce nur~ml sensu~ unUl. CUVlll~ deseriptiv este 0 extenstUne, adlCa un o~lect (~l n~mal unul smgur) din lumea reala sau 0 multime de obwc!e din aceaata lume. Referirea (deci legatura constanta) la obiect" sau la multime" se face prin intermediul

" "v I ." .:

inten.giunii care corespunde "conceptu Ul sau "proPI,IC-

taW') din terminologi~ uzuala ~i.ca.~e are rolul ~e a: permite .'!pec~ficarea obiectului sau mul~mlll care cons~ItUle ext~Il.: siunea ; acest concept sau proprietate cu functia semantica

de determinare a extensiunii este reprezentat in mod foarte natural in sistemul descris printr-o Junette definits

50

pe multimea lnmilor posibile ~i avind ca valori mul~imi de obiecte din 1\.(, adica exact acele multimi (eventual obiecte unice) care reprezinta extensiunea semnului. Relatia semn-obiect se exprima deei in sistemul nostrn prin Iunctia f care asociaza Iiecarui cuvint (descriptiv), <2, o functie (j'", care este intensiunea semnului oc, ~i prin faptul ca functia (j'a, Ia rindul ei, determina 0 multime A~ de obiecte din I\.( (eventual un singur element), astfeJ inc it, prin intermediul Iunctiei (j'", semnul oc este pus in corespondenta cu 0 multime A~, care este extensiunea semnului oc. Pentru constructii eu un grad mai mare de complexitate, functia J are ca argument functii de ordin sup~.rior, care au ca argument intensiunile asociate prin f cuvintelor. In § 12. ne-am ocupat, pentru exemplificaro, de 0 astfel de functie, anume de functia illnt asociata de t constructiilor de forma suhstanti» -+ adjectiv. Aceast11, functie are ca argument perechi de functii de ordin imediat inferior, adica intensiuni ale substantivelor (de ex. oc) ~i adjectivelor (de ex. ~), pe de 0 parte, ~i 0 anumita lume posibila, WI : (j'lnt [(r( ex.), J( ~)), WI]. Valoarea functiei este intersectia multimilor care reprezinta extensiunea semnelor oc ~i, respectiv, ~; aceasta intersectio nu este altceva dec it tot 0 multime de obiecte din ttl. Prin urmare, o constructie de forma celei discutate (substantiv + + adjectiv) are ca intensiune tot 0 functie (insa de ordin superior), anume (j'lntl iar ca extensiune, tot 0 multirne de obiecte din ttl, anume A~ n A~.

Propozitdilor (simple), regulile semantice Ie aeociaza obiect:e semantice. de un ~ip diferit (dar legat de tipul de obiecte .sema~tlCe asociate conatituentilor ei imediat.i, grupul-subieet ~1 grupul-predicatj , intensiunea oricarei propositii (simple) este 0 functie p~ care 0 putem numi de "valorizare ~i care este functia (j'y. Aceasta funetie se d?fme~te .:pe dom.eniul alcatuit din perechile constituite din ~unct'll!e asociate de J grupului-subiect (= oc) ~i grupului-predicat (= ~), pe de 0 parte si rnultimea lumilor posib.i1e: ilv_[(f( 'Y.), f( ~)), WI]. Valorde' Iunctiei 9v apartin clasei tT, adica sint valori de adevar. Valoarea de adevar <lso?i~t.a prop?z.~tieiA prin ?v reprezinta eazeneiunea propozitdei. Conditiile III care 9v atribuie valorile A sau F unei a1'l:umit.e propozitii reprezinta intensiunea propozitiei respective, iar aceasta intensiune nu este altceva dee it; r:~portul ~intre ex.tensiunile grupului-subiect (= multime din "U) ~l extensiunea grupului-predicat (rnultime din

51

'''It). Se observa ca adevarul E}i falsul unei propoaitii (extensiunea ei) se definesc ca un raport existent intre extensiun ea grupului-subiect si extensiunea grupului-predicat, extensiuni care nu sint altceva decit tot multimi de obiecte

din .su.

Mai departe, din examinarea sensului unor conectori

frazali ca sl, sau, rezulta ca frazele formate cu aeesti conectoriau ca. intensiuni 0 funetie de ordin imediat superior ordinului la care apartdne <Pv : *<Pv E}i "''''<Pv ; aceste functii au ca argument, pe de 0 parte, 0 pereche alcatuit~ din functiile <Pv asociate de f propozitiilor legate prin !}l, sau ~i, pe de aWL parte, un element din multimea W, a lumilor posibile. Valorile celor doua functii, "'<Pv Iili **?v (pentru argumentele de tipul mentionat mai sus), sint tot elemente din multimea gr, adiea valori de adevar. A~adar frazele formate cu !}i, sau au 0 extensiune de acelaei tip cu propozitiile, anume 0 valoare de adevar, care valoare, dupa cum am vazut, se reduce la un anumit raport intre extensiunea grupului-subiect ~i extensiunea grupului~predicat, deci la un raport intra multimi din ''If. Deosebirea consta aiel in faptul ca aceste raporturi au un caracter mai complex (intrucit se au in vederevalorile de adevar a doua propozitdi simple), pe de 0 parte, ~i in faptul oa valoarea de adevar se asociaza frazelor prin intermediul valorilor de adevar asociate prin <pv propozitiilor constituente. (Este E}i aici un aspect elar al earaeterului "compozitional" al sensului.)

Am aratat in acest capitol care este structura semantica a propozitdei, pentru a putea discuta in capitolul urmator daca si in ce masura structura semantic a a textului (ai carni • constdtuenti imediati sint propozttiile) poate fi detorminata prin referire la structura semantica a propozitdilor care il compun, aE}a cum semantica propozrtiei poate fi determinata prin referire la structura semantiC{~ a eonatituentilor ei imediati, grupul-subiect E}i grupulpredicat.

NOTE

1 Coseriu, 1964. 2 Pottier, 1964. 3 Forascu, 1978.

'Bidu-Vrihlceanu, 1970 a., b.; Bldu-vranceanu & Forascu, 1984.

52

5 Pentru 0 prezentare sistematica a color do ua tip uri de semantica a cuvtntulul 1]1 a Irazcl, cu un 'examen mal aprofundat al celel dlntll tn Iinn-

vistica anglo-saxona, v. Chltoran, 1973. to

• Katz & Fodor, 1964.

1 Marcile semantice nu slnt dectt analogul "trlisaturilor semantlce distinctive" sad ,,semelor" din terminologia structuralista.

S Vezi nota 6.

9 Todorov, 1966, p. 33, consldera ca semantlca de tip transformational marcheaza 0 deplasare a preocupartlor Iingvistlce de la simpla descriere a vocabularului la modul de tunctlonare scmantica a limbajului.

10 Montague, 1970,1974.

11 Cresswell, 1973. l~ Lewis, 1972.

13 Pentru 0 prezentare generala foarte sistematica a modului de Iunctionare a unei semantici intensionale de tip Montague, v. nota 10. In Vasiliu, .1?~4, cap. III, se poate gasi 0 tratare tntructtva difer ita a intelesului propOZltICI, in sensul ea punctul de vcdere dezvoltat aeolo nu este intensionalist (ca tn Iucrarlle eitate in notele 10-12).

14 Ideea ea referentul (Bedeutung) unei propoz itti este valoarea ei de adevar l1i eii semnitlcatia ei (Sinn) este "gindul" (= judccatii in vechea terminologie scolara) pe care il exprima porneste tot de la Frege. Dezvoltarea Iormala sistematica a acestei idei 0 datoram 1 ui Tarski, 1952, ~i Carnap, 1960.

1Ii 0 prezentare a regulilor prin care se construiestc scnsulpropoztttei 1]i sonsul eonstltuenttlor ei poate fi gasita (intr-o forma putin diferWi.) in

Vasiliu, 1984, cap. III; Cresswell, 1972. '

16 Vezi Tarski, 1952.

17 VasHiu, 1978.

B Condltule de adevar pentru frazele cu unil dintre acesti conectori au un caracter mai complex, in sensu I ca speclflcar ea acestor condltii face necesar recursul la anumiti "operatori modali"; este cazul a ceea ce am nurnit conjunctii modale: insii, desi, fiindca sau chiar daca ( ... alunci) (VasiIiu, 1978, p. 189, 204-210, 246-253).

CAPlTOLUL 4

TEXTUALITATEA DIN PUNCT DE VEDF..RE SEMANTlt:

15. Consideratii introductive. In capitolul 3 al a.c~stej lucrari am incercat sa descriem in mod concret una dintre posibilitatile de specificare a sensului pentr~ entim:1,j sintactiee de diverse t.ipuri, incepind cu cuvintele din lexicon lili terminind cu propoaitia ~i fraza. in legatura en acest aspect, tinem sa relevam doua luc~uri : .

(a)ca sistemul prezentat se bazeaza m mod mtegra:J, pe de 0 parte pe ideea ca semantica are in vedere relatia dintre semne' :;;i obieete :;;i nimie alteeva ~i, pe de 3olW. parte, pe ideea elL sensul entitatilor sintactiee de rang superior este in strieta :;;i exclusi~a d~pendenta de sensul entdtatilor constituente (de rang inferior};

(b) ca sistemul prezentat, desi nu lmicul, existent ~i en atit mad putin unicul posibil, face parte (h~ categOI'H~. acelora care in momentul de fata corespund m cea mal mare masma standardelor unei teorii coerente si cuprinzatoare, perfect adaptate unei descrieri ,si~tactiee care cO~'e~ punde acelorasi standarde (cum ar fi sintaxa categoriala san sintaxa transformat.ionala etc.).

In plus mai atragem atentia asupra faptului ca esential in sist~mul prezentat (foart~ sumar, de alt~el) in capitolul precedent nu este formalismul adoptat ~I/sa~ forma concreta a regulilor, ci faptul ca acest formalism ~~ ac~st.e resruli nu reprezinta altceva decit forma concretizata 8,1 opOerat,ionala a ideilor fu~uan:-entale de sub J~). Precizare~ este necesara, intrueit, diseutia care urmeaza m ac~s~ eal)}~ tol nu trebuie inteleasa ca 0 incercare de a stabili daea, si in ce masura formalismul schitat in capitolul 3 convine {mei semantici a textului san, in special, poate fi utilizat pentru formularea unui criteriu semantic al textualitatfi, ci ca 0 incercare de a stabili daea ideile (cele de sub (a) care stan la baza acestui formalism pot fi utilizate ill

54

Iormularea unor reguli semantice de textualitate. Prin urmare, eventualelo cazuri de inadecvare a unei semantici de genul celei din capitolul 3 Ia problematica textului nu VOl' trebui interpretate ca reflectind necesitatea de a folosi alt formalism, ei ca proba a faptului ca in eazul in care prin semantica intelegem un sistem de reguli care pun in coresIX?ndent~ fiecare. constructie de un anumit tip cu domeniul obiectelor din realitate, nu se poate construi o semantica a textului. Altfel spus, 0 astfel de semantiea n.u poat~ fi gel~eraliz~ta astfel incit sa perrnita ca prezumtava ~ntlta~e, SIll~aetlCa numita text Srt poata fi pusa, prin reguli explicite, III corespondenta eu obiectele din realitate, adica sa i se asocieze 0 extensiune determinata de 0 intensiune, asa cum regulile semantice permit sa se asooieze oricarei propozitii sau fraze 0 extensiune determinata de o intensiune.

In lumina precizarilor de mai sus, vom examina urmatoarele aspecte :

1~ I?aea exista un ?biect semantic care sa poata fi

numit III mod rezonabil "sensul textului".

2° Problema semantioa a eonectorilor textuali, :3° "Coerenta" din punet de vedere semantic. r Natura asa-numitei "coerente ternatica".

16. Exista un "sens" al textului? Deoareee constituentii imediati ai textului sint propozit.iile (l;Ii/sau Irazele), vom inoerca mai intii sa examinam posibilitatea ea, in conformitate cu principiul cornpositionali!atii", sensul textului Sil poata fi speeifi~at prin reguli, Ul depend~~ta de sen~ul (specifieat ~i el tot prin reguli, al) propozttiilor constituente (asa cum sensul propozitiei eate specificat prin reguli, in dependents de sensul constituentilor imediati ai propozttiei : grupul-subiect ~i grupulpredioat).

. Dupa cum am aratat In § 6. sub (ii), in absenta unui mY~ntar de "conectol'i textuali", singura regula acceptablu'1 de construotie a unui text ar fi 0 regula de juxtapunere a propozitiilor de forma (ii) 1°, 2°. Daca pornim de la aceasta idee, urmeaza ca singura structura textuala care poate fi avuta in vedere este de forma <811 ••• , 8n), adie~ ,~irurile de propozitii. In aceste conditii, trebuie sa stabilim care este sensul unei astfel de structuri, "compus" din sensurile propozitiilor 811 ••• , Sn'

Un f,lir-de propositii nu este decit 0 multime de propozitii ordonatelinear. Or, dupa cum se stie! , sensul unei

55

clase de propositi! este eehivalent (mai exact: logic eehiyalent) en eonjunetia elementelor ei.Tnconsecinta, trebuie sa admitem ca sensnlmul~imii (ordonate linear) (SH' ~., Sn> este echivalen t cu eonjunctia propozitiilor (S l' ... , Sn). Daea admitem ca cel pntin unul dintre sensurile lui ~ este eel pureonjunctiv (arata ca starile de lucruri deserise in propozitiile' pe care le leaga au toate loc), vom spnne ca~irnl <,SI' ••. ,S .. ) este logic echivalent cu eonjunctia (S1 ~i ...

!iilS .. ). '

Deoarece, a§a cum am aratat in§ 13, extensiunea unci

fraze formate prin coordonare este valoarea ei de adevar (in dependentade valoarea de adevar a propozitiilor care o constituie), iar intensiunea ei este roprezentata de C01idi!iile in care fraza ia valorile A san F, trebuie sa admitem eli. extensiunea clasei (S1' ... , Sn) este valoarea ei de adevar (A sau F), iar intensiunea ei este constituita de eondrtiile in care sirnl respectiv are valoarea A san valoarea F. Cum, in aeord cu (iii) a. din § 13, pentru (S1 !iii ... !iii Sn> avem

(i) j«S1 !iii !iii Sn» = *CPV((f(SI) ..• j(Sn)), WI)

§i cum (S1' , S .. ) este logic echivalent cu (S1!iii ...

... !iii S .. ), putem inlocui in (i) prima parte a egalitatii cu expresia logic echivalenta (SH"" Sn), obtinind (ii) f(S1' ... , Sn» = * CPv((f(SI), •.. ,j(Sn», Wi)'

Mai departe, intrucit, in acord cu (i), pentru expresia din dreapta egalitatii avem :

Pentru orice lume posibila, WI:

(iii) 1° *CPV((f(S1)' ... ,j(Sn»,wl) = Adaca§inumai daca cpv (Sll WI) = A ~i ... §i cpv(Sn,wl) = A

2° *CPV((j(S1)' ... ,j(Sn», WI) =]il daea §i numai daca CPv{SH WI) = F san ... sau cpv(Sn, WI) = F,

pU tem scrie

(iv) Pentru orice WI :

1° j(S17"" Sn»=*CPv(j(S1)'" .,j(Sn),wl)=Adaca§inumaidaca CPv(S1' WI) = A §i ... §i cpv(Sn, WI) =A

2° j(817 ... , Sn»=*CPv(f(Sll WI), .•• ,j(S,.,wl»=Fdac:.a §i numai daca CPV(S1' WI) =]il san ... san cpv(Sn, WI) = }I'.

Din (iv ) 10, 2° rezulta ca functia j asoeiaza oriearui ~ir de forma (81, ... , 8n) 0 intensiune, anume *rpv, identdca cu aceea pe care 0 asociaza conjunctiei echivalente de propozrtii, §i 0 extensiune, anume A sauF (in raport cu conditiile in care*cpv ia una dintre cele doua valori), identica cu aceea pe care 0 asociaza conjunctiei echivalente de propozrtii. Aceasta identitate era intru totul de asteptat, 0

56

dat~ ce am admi~ faptul ca un §ir de propoaitii este logic echlv~lent cu c~mJunctia p.ropozitiilor care il compun.

Dincele aratate sub (IV) rezulta ca ceea ce . spune"

un text ca "

(v). «Este ora 18)51 (Ajara este intuneric)s.> este exact acelasi lucrucu ceea ce spune" fraza

( ') ( l'

v v '~E_~te ora 18) 51 ~l <4fara este intuneric) 5.>, anume

ca P:Opozltllle .811 82 sint ambele adeoiraie, sau (pentru a e~I'lma acelasi l~cru in termenii mai exacti furnizati de sistemul de regul~ad0,Ptat) ceea c~ se spune in (v), ea si ceea ce se spune ill (v), este adevarat cu conditia ca eeea ce epunpropozitfile S,,82 sa fie, de asemenea 'adevarat· !n ca~ eontrar, eeea ee se spune in (v); ca §i ceea 'cese 'spnn~ lU (v), este fals.

, Oele ~iscutate in acest paragrafne due la concluzia ca, I': ~a~ul ill care consideram text numai sirurile de propoz!tn [uxtapuse, semnificatia textului este de exact aeelasi tiP eu se~nifica~ia propositiei, adica 0 valoare deadeva~' ca exten,f'llUne, §iconditia acestei valori, ca intensiune~ Aceast~ I_?seamna ca nu exista nici 0 deosebire de natura sema,nt!ca in,tre propoaitie (f;'iisau fraza) ~i text.

" .tn illcheIe~ea aces tor consideratii, ni se pare util sa ~L ~ra.gem a t.en tIa asupra faptului ca, pen tru a respinge aceasta concluzie (~i a spune ca exista 0 deosebire de natura. sem.a~tica intr~ ce~ace ~umim text ~i ceca ce numim propozitie), trebuie sa respmgem, de asemenea, si eel putin

una dintre ideile urmatoare : .,

(a)ca.~em~nti:a a~c ca obieet relati« dintre semne (~i cons~ructn alcatuite din semne) ~i obiectele din universul de dIS curs ;

(b)ea se~sul st~·uct~rilor. c~mplexe este dependent de set;ts~ .eonstltuentHor imediati ai acestor structuri (= prineipiul "compozitionalita tii").

Respingind ideea (a), ne cream posibilitatea de a intelege prin aemantica altceva decit am convenit sainteie.:. gem ~i,.in aceste conditii, sintem liberi sa. def'inim sen.sul textului iintr-un mod care sa difere de acela in care definim sensul frazei. Respingind ideea (b), ne cream Iibert~tea de a afirma ca. un text ca (v) spune I'd altoeoa decit simplul fapt ea propoaitiile care il compun sint adevarate (c~'i, de ex., sint "surprins" de situatia pe care 0 comunie san ca'o"regret" sau ca "nu-mi convine" etc., ete.).

Se :po~te observa ca., in momentul in care respingem cele cuprmse in (a), (b), ne decidem sa, intelegem prin S8-

57

mantica, sens etc. alteeva decit ceea ee am convenit 8:1, intelegem.

17. Coneetorii textuali din punet de vedere semantic.

In § 13 am aratat cum functdoneaza regulile prin care se specifica sensul unei fraze, luind ca exemplu frazele formate (prin eoordonare) eu ~j, san. In ce priveste aeeste conjunctii (conectori frazali), am vazut ca au proprietatea de a forma eonstructii al carol' sens este, in extensiune, 0 oaloare de adevar I}i ca aceasta valoare de adevar (a Irazei) depinde, .exelusiv de valoarea de adevar a propositiilor constituente. Pe de alta parte am subliniat faptul ea existil r,;i alte conjunctir eu valoare semantiea asemanatoare, adiea, avind ca intensiune 0 June/ie care atribuie frazei 0 valoare de adevar dependents exclusiv de valorile de adevar ale propozitdilor constituente; este Yorba de eonectori frazali ca daca ( ... atunci) sau numai dad!. In acelasi timp, am relevat faptul ca examenul unei (eventuale) liste complete de eonectori frazali ne-ar duce laconcluzia dl, eel putin 0 mare parte dintre acestia au, dupa cum spuneam, un earacter modal, adica in definitia sensu lui lor figureaz;i, un cuvint sau 0 expresie cu caracter modal ca ftt mod necesor sau se crede ca etc. Caracterul modal de care VOI'bim nu face insa. ca extensiunea frazei (continlnd astfel de conectori) sa fie altceva decit 0 valoare de adevar; deosebirea fat,a de conectorii mai simpli (din categoria ~i, san) consta in faptul ea adevarul sau falsul nu se stabileste prin reguli in raport cu 0 singura lume posibila, WI (ea in eazul unui conector ca ~i, de ex.), ei in raport cu mai 11t'U,Zte lumi posibile (mai exact, avem a face cu valoarea A sau I,' in eel p'UJin una dintre lumile posibile san in to ate Iurnile posibile ).

Am reluat aiei ehestiunea conectorilor Irazali pentru a avea Ia disposltie elementele necesare unui raspuns Ia urmatoarea intrebare : in cazul in care ne referim la sensul unui text format nu prin juxtapozitde de propositii, ei prin legarea propoaitiilor cu ajutorul unor conectori textuali, sensul constructiilor formate prin conectori textuali este 0 entitate semantica de acelasi tip eu entitatea CaJ'C alcatuieste sensul propozitiilor fJi/sau frazelor, adiea, 'in extensiune, 0 oaloare de adevar, sau este 0 entitate de alt tip'

in cazul in care am raspunde ea sensul textului este, in extensiune, 0 valoare de adevar, iar, in intensiune.juaoJia care in condiJii explieite asociazaconstructiei una dintre valorile A sau P, ar urma ca entitatdi sintaetice numite

text nu-i corespunde in plan semantic 0 entitate specifiCil, de alttip dec it aceea care ii corespunde propozrtiei san frazei, tot a~a cum frazei nu-i corespunde, dupa toate aparentele, 0 entitate semantic a de alt tip decit acela al entitati!orsemantice care corespund propoaitiei. In aceste conditii; ar trebui sa admitem ca nu exista un tip semantic caracteristio textului ~i ca, in consecinta, a specifica sonsul unui text nu tnseamna altceva decit a spune, pe baza unor reguli explieite, in ce conditti textul respectiv este adevarat (~i in ce conditii este Jals).

In cazul in care am raspunde ca sensul unui text format en conectori specifici este, in extensiune, altceva dec it 0 valoare de adevar (ai, deci, in intensiune, altceva decit conditiile explicite ale adevarului sau falsului), ar trebui sa spunem ce anume altceva decit adevarul sau falsul este extensiunea unui text (format eu conectori) !;Ii eum rezulta din sensul propozttiilor legate prin conectori textual! (propozttii care au ca extensiune 0 valoare de adevar sl ca intensiune - conditiile de adevar) acea prezumata entitate semantica de alt tip care este sensul textului,

tn realitate, in stadiul actual al cercetarilor asupra teoriei sensului, nici unul dintre raspunsurl nu-si poate gitsi 0 justificare: atita timp cit, a~a cum am vazllt in § 6, nu existao lista a eonectorilor textuali !;Ii in eonsecinta riu exista nici invesbiga.tii specifice asupra semanticti aeestor eonectori, nu se poate spune nici daca acesti eonectori au ca sens functii care au ca argument valori de adevar san sint functii de alt tip, sau, eventual, sint altceva declt functii de la lumi posibile la universul de discurs. Pentru acelasi motiv I]i, in plus, pentru ea nu putem preeiza natura sensului pe care il au aceati oonectori, nu putern sa precizam cum auume se compune sensul general al textului (sens de alta natura deeit valoarea de adevar ~i conditiile atribuirii acesteia) din sensu I propozitiilor constituente.

Atragem atentia asupra faptului ca, exoluzlnd valoarea de adevat; dintre candidatii posibil i la statutul de "sens al textului", trebuie (pentru a.respecta principiul ca semantica are ca unic obiect raportul dintre semne ~i obiectele universului de diseurs) sa 0 inlocuim cu un tip semantic care sa fie conform eu modul mentionat de a lntelege semantnca.

18. Asupra naturii eoneeptului de "coerenta". In §§ 16,

17. am examinat posibilitatea de a stabili ce anume trebuie

considerat a fi "sensul nnui text, T", §i posibilitat~3;. de a specifics acest sens pornind de la sensu! propozitiilor care constituie textul respectiv. Independent insa de (',(:~ea ce amintelegeprin "sensul unui text, T" §i independent chiar de in~i posibilitatea de a de!;ermin~ in vre~r,t. f~l acest sens, fenomenul de eoerenta ramtne 0 t:r:asatUI'a care caracterizeaza orice text si care, in eonformitate en opinia majoritatdi cercetatorilor 2, ar fi 0 trlsatura serr::antica a textului. Daca prin coeziune am vazut in §7 ea 813 denumeste totalitatea trasaturilol' grl_lmaticale (s!nta:etiee) care marcheaza caracterul de tot unitar al nne! suite de propozitdi (fraze), coerenta; ~e refera 13; .. ~numit~ pr!?plletati semamiice pe care 0 suita de propoz itii Ie de~me §I care fac ca propozitiile care ii apartin sa Iormeze, din punetul de vedere al sensului, un tot unitar, adica sa fie "legate" intre ele prin semnificatia lor . Am putea sp~ne caplln coerenta trebuie inteles un anumit tip de relatte intre sensurile propozitiilor constituente ale unei seevente. ~e a:ceea spuneam mai sus canotiunea de ~oerevnta po~te fi dI8C11- tata independent de eeea ce consideram a fl.sensul textului : independent de "sensul glob3;l" al unm tex~ oarecare eoerenta acestuia este 0 relatie intre sensurile propozijiilor sale. Or, conform c~ .?ele disc~tate in .cap~tolul 3 stim ~i ce este sensul propozitiilor, dupa cum stim f;\l care e~te procedeul care ne permi~e sa aj~ngem.la s~nsul PTOpozitiei, pornind de la sensurile conetitnentilor ei.

A spnne ca prin eoerenta intelegem 0 relatie semantica irrtre doua sau mai multe propozttii inseamna a spune prea putin, tntrucit pent~ ~ putea deci.dev daca in~re sensul propoziFilor e; s, eXIsta sau nu exista 0 relatIeu de coe_:renta, trebuie sa stim in.p~~alabi1 'in ce anUm~C?n8ta aceasta relatie, sa 0 putem defini intr-un mod explicit.

Pe de aW't parte, trebuie sa subliniem faptul ca notiunea de coerenta este dejinitorie pentru textualitate ; Iormulari de tipul "textul este 0 secventa coerenta de proI)ozitii"sint frecvente in intreaga _literatura cons3;cl'a~:rl> teorieitextului. Prin urmare, textualitatea ar putea :b definita (semantic) in termeni de coerenta, spunind eao Seeventa de propozit.ii este text daca §i numai daca esteeoerenta.

in urma celor de mai sus, vom incerca sa precizam ee amrputea intelege prin eoerenta, intruclt , terI¥enul",. desi foarte frecvent in lucrarile de teorie a textului, este msuficient de clar 3.

60

Oel mai natural ni se pare sa consideram ca notiunea de coerenta poate fi explicata'' prin eonceptul vde eonsistenla (logica),

Intructt nn sir de propozitdi, < 81, ••• , 8n), nu este decit o multime (clasa) de propozitii, {B1' ... , Sn}, in care elementele sint ordonate linear, putem spune ca

(i) Orice §ir de propozitii <S11 ... , So) este eoerent daca ~i numai daca clasa {Sl! ... , 8n} este eonsistenta,

Urmeaza ea aeum sa spunem ce este consistenia (Iogiea) a unei clase de propozitii. Dupa cum se stie, exista doua acceptii ale termenului de con8i8ten!a : 0 acceptie "slaba" ~i una "tare"5 .

(ii) Fie A = {81, ••• , "n} 0 clasa de propozitii.

a. Clasa A este eonsistenta daea si numai daca, pentru orice propozitie B, daca BE A, atunci non-S ¢ A, iar daca non-S E A, atnnci B ¢A.

b. Olasa A este eonsistenta daca ~i numai daea pentru orice propozitie Sn+l! in cazul in care conjunctia propozttiei 80+1 cu 81 ~i ... ~i Sn implica (logic) atit propozitia 8, cit si propozitda non-S, atunei 8n+1 ¢ A.

In (ii) prin non-S am simbolizat 0 propozitie negata :

N1t este adecora: ca <Ion doarme) este negatia propozrtiei Ion doarme.

Sub a. se defineste acoeptia 8laM a conceptului de consistenta, tn conformitate cu aceasta definitie, 0 clasa de propositii este consistenta atunci §i numai atunci cind clasaeste astfel incit printre membrii ei nu Iigureaza 0 propozttie oareeare impreuna eu negatia acestei propozitdi, Conform en (ii) a.,o clasa de propozitdi ca {Ploua. Ion sUi acasii aei, Astazi este Zuni. Ion merge lunea la biblioiecii. Ion nu sUi acasii azi} este inconsistenta, deoarece acestei clase Ii apartine atit propozitia Ion sta acasii aei, cit si negatia acesteia, Lon. nu. sta acasii azi.

Sub b. se defineste acceptia tare a conceptului de consistenta : 0 clasa este consistenta atunci ~i numai atunci cind despre orice propozitie, S, spun em ca apartine clasei numai cu conditia ca din conjunctia lui S cu conjunctia tuturor propozitdilor din clasa respectiva sa nu re~ulte logic 0 contradictie. Inainte de a exemplifiea aceasta SItU3- tie,vom atrage atentia asupra unei legi logice, a~ume acee~, ca oconjunctie logica implica logic pe fiecare din membrii ei : oonjunctia B1 ~i B2 implica logic ( =din conjunctia respectiva se po ate deduce) atit B1, cit ~i B2 (aceasta regula deriva din insa§i definitia conjunctiel logice, care este

61

adevarata atunci ~i numai atunci cind toti eonjunetii sint adevarati, cf. aici mai sus, § 13. (i) 1°).

0. alt~ re~la pe care 0 mentionam este aceea a inferrmlet eXlstenJtale: "ceea ce este adevarat pentru un singnr individ este adevarat pentru umii", Deci din Ace.'1t creion. este ro?u se deduce logic Unele creioane sint rosii, Dupa aceste precizari, putem considera spre exemplificare clasa de propozitii {Toale lebedele sint albe. Fruneele Bint oerzi, TOJi dinU latra}. Sa consideram acum propozitia Aceasta leMda nu este alba. Din ultima propozitie se deduce logic Unele lebede nu stnt albe. Sa presupunem acum ca propozitia Aceasta leMda nu, este alba apartine ela8~i mentionate. Din eonjunctia acestei propozrtii en oonjunctia celorlalte propozitii ale clasei rezulta 0 conjun?ti~ care ~~plica logic pe f~ecare dintre eonjuncti, deci ~l propozttia Toate lebedele S1,nt albe ; in acelasi timp, aeeeasi conjunctie implica logic ~i propozitla Aeeastii l~bf!A1~ nu. este a~bii. La rindul ei~. aceasta ultima propozltle implica logic, pe baza regulii de Inferenta existentialll., propozitia Unele lebede nu sint albe. Mai departe, dat ffind faptul ca orice propozitde existentiala negativa este eehivalenta logic cu negatie, universalei corespunzatoare urmeaza ca existentiala negativa : Ilnele lebede nu slnt alb; este logic eehivalenta eu Nu este adevarat ca toate lebedele .'1int albe, Se poate observa ca aceasta ultima propositde este negatia primei propozttii pe care am dedus-o din clasa de propoaitii din exemplul pe care il discutam, r;;i anume Toate lebedel« sint albe. Urmeaza ca, in cazul in care facem ipoteza ca propositia Aceasta leMda nu este f1,lbiJ, apartine clasei in diseutie, trebuie sa admitem ca din aceasta clasa se deduce atit propozitia Toate lebedele Il'tnt albe, cit ~i negatia acestei propozitii : Nu este ade'lJi'irat ca toate lebedel~ s~nt albe. A~mitind aceasta ipoteza, ajungem 130 contradictie, ceea ce tnseamna ca ipoteza este falsa deci ea propozitia Aceasta lebada ntt este alM nu face part~ clin clasa considerata. Spre deosebire de (ii) a., care prevele numai oonditia ca intr-o clasa de propoaitii sa. nu figureze in acelasi timp 0 propozitie ~i negatia ei (ii) b. atipuleaza 0 conditie mai tare, in sensul ca, 0 ~lasa 'de propozitdi poate satisface conditia (ii) a., fara a 0 satisface pe aceea ca propozitiile pe care le eontdne sa nu impIice

logic contradictia. Se poate observa ca clasa de propoZiiW A = {Toale lebedele sint albe, Erwneelo 8lnt f)erzi. p()Ji, ctinii latra. Aceasta lebtldd nu eate alba} nu este incon-

62

sistenta in acord eu (ii) a., dar este inconsistenta in acord cu (ii) b. Mai exact: satisjace oonditia de consistenta (ii) a., in sensul ca nici una dintre propozttii nu este negatia vreuneia din celelalte propozitii, desi nu satisjace eonditia (ii) b., in sensul ca ultima propozitie, in conjnnctie cu conjunetia celorlaIte, implica logic 0 eontradictie.

Uneori contradictia poate fi implicata logic de 0 elaRa, de propozitfi nurnai cu conditia unei anumite relati'i de sens existente intre anumite euvinte care figureaza In structnra propositiilor clasei. Vom Ina un exemplu foarte simplu, numai cu scopul de a face clar modul in care a,DUmite relatii de sens dintre cuvintele unor propozitii pot, duce la contradictie. Fie claea A = {Am primit muue :wrison de la X. Scrisoarea primita ieri de mine era sem- 1l,a.f,6, de X. Nu este adeoara: cd serisoarea primita ieri de mine era iscalitd de X.}. Din conjunctia ultimei propozitdi eu conjunctia primelor doua, se deduce logic adevarul urmatoarelor propozitii :

10 Scrisoarea primitii ieri de mine era .'lemnatd de X. 2" Nu este adevdrat ca scrisoarea primiti'i ieri de mi'/~e era iscalita de X.

Clasa A nu este inconsistenta, in sens slab, intrucit niei una. dintre propozitii nu este negatda vreuneia din celelalte, [NB : propozitiile " ... era semnati'i de X" ~i " ... em 'iscaliUi de X" nu slnt identiee, intrucit au predicate distincte; in consecinta, ultima propositie nu po ate fi conRideratii. negatia celei de a dona. ] Aceeasi clasa pare a nu fi inconaistenta nici in sens tare, intrucit 2° nu reprezinta negatia propositiei 1°. Cu toate aeestea, pe baza unei reguli care permite substitntia sinonimelor in orice context (care nu e intensional) fara sa se modifice valoarea de adevar a propozitiei in care se faee subatitutia, prin inlocuirea semna/isci'ili in 1° obtinem :

3" Serisoarea primitt'i ieri de mine em iscaliti'i de X,ceea ce inaeamna ca :~o rezulta din 1° (prin aubstitutia mentionata). Dar 3° nu este altceva decit negatia propositiei 2", de unde rezulta ca apartenenta la A a propositiei Scrisoarea primitii de mine ieri nu era iscalitd de X face ea claaa A sa implice contradictia, adica face ea A sa fie 0 clasa Ineonsistenta.

Trebuie observat insa ca ceea ce ne permite sa deducern propozitda 3° din A este tocmai sinonimia (=identitatea de sens dintre semna ~i iscali, adica faptul ca ce]01' doua cuvinte Ii se asociaza prin regulile semantice ale

63

limbii romane intensiuni~i, prin aceasta, extensiulI,i identice). Aeadar 3° se obtine din 2° nu pe baze strict formale, ci pebaza sensului cuvintelor (descriptive) semna ~i isoali care figureaza in ultimele doua propoaitil ale clasei A. Posibilitatea de a deduce pe 3° din 2° este deei conditionat(~ semantic: 3° se poate deduce din 2° numai cu conditia ca. iscali ~i semna sa fie identiee din punetul de vedere 301 sensului, sau adevarulpropozitiei 3° deourqe din adevarul propozitiei 2°,numai ou eonditda ca predicatele celor doua propozrtii sa fie. sinonime.

Dupa cum se stte, adevarul (falsul) unei propozit.ii (san 301 relatiei dintre doua propozitii) bazat exelusiv pe sens (~i nu pe 0 confruntare a asertiunii cu starea reala a universului) se numeste adevar analitie 6. Vom spune ea A. este nu logic Inoonsistenta, ci analitic ineonsistenta, Fam a intra in detaliile demonstratiei, pentru a nueomplieaprea mult expunerea, vom spune ca 0 elasa de propositii ca {X n-a [ost niciodata insurat. X este celibatar. X aprimit acum 0 cravata de la sotia sa} este analitic inconsistenta, intrucit X este celibatar implica pe baza sensului propozitda X nu. are sotie, iaraceasta propozitie nu poate f i adevarata impreuna cu propozitia Xa primit 0 cravata de la sotia sa. Alte aituatii in care, pe baza .unor anumite relatii de sens dintre anumite cuvinte care apar in structum propozitiilor unei clase, se ajunge 130 contradictie se pot imagina cu destula usurinta, asa incit nu este rrecesar sa msistam asupra lor. Am discutat situatiile de mai. sus numai pentru a putea face destul de clara distinctia.Intre consistenta logica (definita sub (ii) a. ~i/sau b.Iei ceea ce am numit consietenta analitica.

In urma acestei precizari, putem reformula explieatia

termenului de coeren1a dupa cum urmeaza :

(iii) Fie A = {3u ... , 3n} 0 clasa oarecare de propozitdi,

Orice sir de propozitii <31, ., .,3n), in care intra ca elemente constitutive toate elementele din A, esteeoerent daca ~i numai dacaA este 0 clasadepropozitiilogic ~i analitic eonsistenta •.

Pornind acumde 130 ideea uzuala ca textul este un ~ir coerent de prop oziJii , vom inlocui termenul insufieient de precis de coerenui cu eel mai exact de consisten1a definit sub (iii).

(iv) Fie <311, ••• ,3n,) un sir oarecare de propozitii ~i A o clasa de propozitdi, astfel incit pentru orieepropozdtie, S, SEA daea §i numai daca S E <811 ••• ,Sn).

64

(Su ... ,Sn) este un t~~t dac~u,!')i ~umai daca cla-

sa A este logic ~i analitie eonsistenta- . .

t . t de a incerca 0 evaluare a cestel tnlocutrt a c0!l-

nal~ e . utin recis de coerenta cu eel de constsceptulUl mal p; P" li tii in legatura cu (iv). tenIa, sint necesare cite» a exp .lCa:. . .. (-con-

(' . ditia de textualitate a unui ~lr de propozttu -

.on I I ·t·· t un text) este aceea Iit.ia in care un ~ir de proposi ,11 es e ~.. 1 ~

:~~. multimea de propozitii din care est~ ~catUl~ ~ll'U sa fie consistenta din punct de vedere logic §l ana:h~lc. Trebuie observat ca, din aceeasi m~lltime de P!Opoz?:tll, se po~ forma mai multe ~irul'i, prm dlspunerea lme~ra a, p:~~~_ 7.i~iilor respective: fie A = {a, b,. c}, unde a, ,c sm b)

ioz.itii ; din A se pot alcatui sirurile (a b c), (a e b~, (? a , \. D'·' (iv) rezulta ca in eazul in care A este logic i}l ana-

etc, In .'. t ,., ·1 (a b c) (a c b)

Iitic consistenta, orreare din re sirun e , ,

(e a b) este consistent. . 1 C3. deoa-

Cele aratate revin 130 a spun~, spre exe~p u'. Ai ~ .,. lasa de propoztttl {Astazt e8te.24 no'/,~mbrt~., ara ~~~e c~ld, Ion pleaca la plimbare} este logic ~l anahtlC eon-

sistenta sirurile . ~ t ld Ion (v) 1° I (Astazi este 24 noiemorie. Afara es e ca .

pleaca la plimbare.) ~. . I

20 (Afar a este cold, Astan este 24 noiembrie. on

pleaca la plirnbare.) ld A t ~ .

30 (Ion pleaca la plimbare. A-fara esie ca . s azt

este 24 noiembrie.) . A tV •

40 (Afara este cald. Ion pleaca la pltmbare, s az'l.

este 24 noiembrie.)

• .o' ..

.... .. .

.................................... (

sint toate tetcte, . ~ . ela de

Desi explicarea 7 terll1enului de coer~n!a prm ac forma

eon.sis~n.ta pare ay, 130 pr~ll1a vede;ie~~~!~C~~:a~~~I~~ aratil.

cu mtmtta noaatra, un examen ll1 .. 0" ' nudt, prin' echivalarea celor doi t~r~e:ll, aJun.,em, III a

mite situatii, la rezultate D.esatlsf<t~atoa!e., 1';-

Aveni in vedere in primul rind sltuatla m ~are. 0 c as.<t_

de propozttil este perfect c~~sisten~a, f~ra cat~I~,,?-ril:n~~J~= nute din propozi~ii1e care 11 apartm sa poa1 a. IRC venind rate coerente, in acceptia uzuala a termenu Ul. e Y de

I 1 (2) di § 6 trebuie sa observall1 ca 0 clasa

130 exemp u . in , . 0 t pe

.+.. ca {Lnlna eete satelit1.l1 pamintulut. ar ea propozl~ll ,. . t ~ De la

care mi-a ~mprumutat-o Y este foarte tnteresana: .

Bttcure~ti la Oonstanta s~nt mai. "!1'ult (~e, 200 d~ ktlo~etr~ Ctinii latra} este atit logic, c~t ~l anah~l~ consl~~~~~b~i_ toate acestea, nicl sirul (2) (din § 6.), mci alte i}ll

65

5-c. 2?_3 EX

nute prin dispunerea linea!"d, a propozj~iilor acestei elase, ca de exemplu :

(vi) r «Oiinii latra')Sl (De la Bucllre{tii la Oonstasua sint mai mul: de 200 de kilometri.)s. cCartea pe care mi-a fmprumutat-o Y este [carte interesantif.)s. (Luna este satelit'ul pamintului.)s.)

2° < (Oartea pe cafe mi-a fmpfumutat-o Y este joafteinie'resanta,)Sl (L'una este satelitul pam:£ntului.)s. <minii latra)s3 (De la Bucure{Jti la Oonstanta sint mai mult de 200 de kilometri.)S4)

etc. nu pot fi acceptate, in conditii normale, ca ~irU1'i coerente, deei ea teate.

.Aceasta situatie ne determ ina Sa consideram ca notdunea de coerenla nu se poate reduce la aceea de consistenja (logica f;'i/sau analitica), fara ca, prin aceasta reductie sa, ajnngem Ia rezultate contra-intuitive. Urrueaza de aici ca notiunsa de con.sistenla nu poate fi luata ca "explicans" pentru coneeptul de coerenui, intrueit cei doi termeni nn pot fi intele~i ea spunind aproximativ acelasi lucru.

In al do ilea rind, trebuie sa Iuam in consideratie 0 situatie oarecum opusa : exista seevente de propozitii al earor caracter coerent nu poate fi pus de nimeni la indoiala ~j care, la un examen logic aprofundat, se dovedesc a "ascunde" 0 anum ita mconstseenta . .Astfel, Incercarea lui Frege 8 de a fundamenta aritmetica pe bazele logicii ( =de a deriva din logtoa principalele teoreme ale aritmeticii f;'i de a defini notiunile de bam ale acesteia in calitate de structuri logice) s-a dovedit, in urma unei investiga1ii amanuntite intl'eprinse de Bertrand Russell, a conduce Ia paradox . .Acea.st,a, descoperire ii este comunicata lui Frege de catre autorul ei intr-o serisoare 9, in 1902. Daca am aceepta ideea ca un sir de propozitii este un text daca ~i numai daca propozitiile care il alcatuiese formeaza 0 da.sa consist€nta, ar trebui sa ajungem Ia concluzia absurda oa Legile jundamentale ale aritmetieii a lui Frege "a incetat" de a mai f'i un text in 1902 cind Rusell a dovedit ('a teoria lui Frege (deci propositiile care alcatuiesc Iucrarea) imp1ic~'L un paradox! Ceea ce este absurd intr-o astfel de eonc1uzie este, pe de 0 parte, faptnl ca admitem ea aceeas! suita de propozitii este text p'ina la 0 data anumit(l ~i 'inceteaza de a ma,j fi text dupa aceasta data ~i, pe de alti}, parte, faptul ca textualitatea unui :;;ir de propozi~ii este f'acuta dependen1,a, de 0 trasatura (=consistenta) care, de fapt, in cele mai

66

lte s1'tuat,ii se afm dincol0. ~e posibi11tatUe de detec-

mu ~ , "1 bls Ultl10

tare ale vorbitori o.r v 0 ~'jf 1 ~ dare sonsul propozitiilor Daca este sa precizam e u . III resiei de coerenta, ni se unui ~ir intervine in erearea dimanP1';< cu modul de functio-

• A l' mare concor ,'~ . tV

oare a fi III rna eX Impresia de eoerenta

I: Ii bi s,v spunem ,u ,

nare reaIa a urn 11 d. ::\x de sensurile propozitiilor unei (=tot unitar) este A, a are aceste sensuri se dispun intr-o ~ecvente, in masura in c,a u ~ai putin conforms cu

~uecesiune car~. e~te ma~:~~~t::numita situatie (d~ com~ceea ce locutoru, III rap eze in relatarea (unui evem~ nicare), se ~~tte__al!~ r~e~~:.D lnceputii prin enuntarea unei ment, a unei s an e ." credem _ poate con-

.t'" A est pnneipru - '1 v (unor) propositu. e fici t de intuitiva pentru fap~u ca

stitui 0 explicatie su 1C1e~ . . "US fae impresia de mcoe'I, 1 d b (vi) aici mal D .,' ~ t

siruri ea ce e e su 't" diu care aceste sirun SIn

;'enta desi clasa de prOpOZlyll ,\v '

aleat~ite . este per~ec~ con~lst~~s~~od de a Ina. in ?Onsi~

Sa poate observ a msa ca afl' 'tV nurelatnle intrinseet v itiilor re ee tLv .. dera1jie sens~ propozlY\"1 I' ci relatiile pe care Locuiorii dintre sensurile prOpOZlyU 0 , . An' dependenta de anumi-

il Ate aceste sensurr, I, , ., t d c

Ie stab esc in I' , a'i Aceste relatii se fa u

te eirc.umst,ante ale ~mum~r~~ ~e aflteapta ca, dupa 0 a~~obtectrv Pfl1;t .aceea ~a 1~~~~iteprOI)Ozitii (evideIl:t, prlvl: miw. propozltlesan ul e al sens'ltlui sau sensurtlor), sa t, e din punctul de ve or T 81 l)entru ca are sensul X, urmeze mai ?~rin1 prop~zl ~~ ar~ sensul Z.

declt propozitia 8 ,pentIu 'ate observa acest mod de a Dar, dupa cum u~~r se:oaza' e' rela~ia =». -.-: do~eintelege eoerenta nu. se baztee sub~umat semanttcii, Cl se

• ,.f' t v deci nu es.., v I

niu de reJ eruua, A bitorii se raporteaza a sen-

bazeaza P~ .~odul I,ll care Vso; bazeaza pe raportarea aces: .ml propozt/nlor, ~al exact, t \, Fri" deci se snbsumeaza tor sensurt la un slstem de "a~epa ,

pragmaticii. '., " in acest paragraf este ea

Cone1uzia celor dlsc~tate. .~ nu in termeni seman-

ideea de coerent~ .p0~t~v f~!c~~~~I~eta de a 0 defini semantic t,ici ci pragmatlCl, ~l ca . t iti e

' It t contra-in Ul IV •

duce la rezu ate '" v i luzia 131 care am ajuns

19. Coerenta ~i co-r~r~rllll~· ~~~tia de "eoncatenare" a in § 7 sub (iv) eu prrvire arte 'ca nu putom vorbi de pro-formelor a fost, pe d~, 0 P stora decit in momAutul functia de "concaten~re . a. ace. ,ru it intra in domein care parasim domemul smtlaxm, i~~ 0 legatura" intre

niul semantic: daca pronume e exp "

67

propozitii, el 0 face numai ~

co-referential cu antecede~t~[l~ a?~a = lronume,le este

se stabileste prin ronu u 'v ec!, ,J11 eazul m care aceasta legatura e~e se::n~ic~vega:tura ~~tre :propozitii, alta parte, am vazut ca insast ~l nu, sm~ac,t1Ca, l>e de pro-forme ~i a antecede t 1 ' ~, co-refeI'entmhtatea unei

ticular al relatiei ~em~~ ur ;! ~~ este decit un eaz parcedenti. ce mtre 0 pro-forma ~i ante-

In acest paragraf vom eauta x ,t 1 '1'

de co-referentialitata di t s~ S~)} !m daca raportul

este intr-adevar guvern~ .~e pro-forma ~l antecedental ei

nu cumva este guvernat :eo :e~a semantica sau daca Vom avea in vedere pronumele :!~l ,eu un alt earacter. sonal de persoana a 3-a C 'I '~Iexaet, pronumele per-

difi nl . ·onc UZll e se t t'

I IC tate asupra eomp t . po ex mde tara

formelor, in general. ortamentului semantic al pro-

Mai lntti, trebuie sa atr '

vertente de limbaj care s~ a!;~~ atentda =:ts,?pra unei inad-

d~spre co-referentialitate in Ie aie ~tunCl CIll~ se vorbeste dintre un pronume Ri <1ntece8 . ~I (cu relatia semantdea tul) sau. " en u eventual subseeven-

In eercetarile de semantic v' "

mai pronuntat formalizat 11 a mal noi ~l cu un caracter

~oana a 3-a sin ular e. ,p~onumele pe!8o,nal de perjului natural. Jaca nest~ ~,nslderat 0 'l'artabtlii a IimbaformaIizate ea eel allOgg:l~. nn la faI?tul ca, in limbajele

" , lCll matematiee 1

ell etc" 0 variabila poate r' ,., .san a matemati-

orieare din constantele (de I, III prIll~lplU, substttuita eu locul earora sta relatia d ~~ anumit rang sau tip) in notdunea de variabl'lav" in re pronumele-substitut si

" ne apare destul d 1 v '

un exemplu foarte sim rlu di , e e ara. Vom da

ealculul predicatelor IDac}n h,mbpaJel~ logice, anume din

l' t' ..a prm simb I' v

(ICa (din calculul pr di t I . 0 izam un pre-

o ~l~sa de obiecte indi:i~~~l: 01 ca~e. a!e ca ~xtensiune mita proprietate tunci 2" si ca intensiune 0 anu(in sensul de n~;:~ ar,~nc,l ,~aml; b reprezinta "numeJe"

torul careia, di~tingeni u~r~nu:~ ?e ?,~ticheta" cu aj~de referinta, de toti eeilalti i di , ,1ll.dIVld, din domeniul P b aleatuieste 0 pro O~t ien I:TIZI ai domeniulni), atunci iar sensul acestei pro~o~ftii (dlf Ca.ICl~h~l predicatelor), clasei A "sau 'd' .. 1 ' es e "rndlVldul b apartine abc p "m IVI< ul bare proprietatea IX" D<>"'v

, , , ... , al1 a b b ' . • """,,1

lor pentru obiec2te'1~" . D 2"" .este hsta tuturor nume-

dm domemnl de l'eferint,av te

y , pu m

68

conveni ca x din Po: este 0 variabila care sta in locul oric~H'uia dintre "numele" a, b, c, ... , al, az, ... etc.

Oeea ee deosebe~te 0 expresie ca Pb (alcatuWi, dint.r-un predicat si 0 constanta individuala) de 0 expresie ca Po: (alc::l,tuita dintr-un predicat ~i 0 variabila individuala) este faptul ea Pb este 0 propozilie propriu-zistl" 'in timp ce Pte nu este 0 propozitie, ci 0 matriee propozitionalii san 0 propozitie matriciaIa. Deosebirea dintre 0 propozrtie si 0 matrice propozitionaHi, consta in aceea ea. pentru oricare propozitie He poate decide dacr~ este ode'lJaratii ( =daca obiectul individual denumit de b "apartine clasel Ap" sau "are proprietatea a") sau dad\' este falsa (=daca obiectul denumit de b ,,'m.t aparl,ine clasei Ap" sau "nu are proprietatea a"), in timp ce, in leg~Ltm'a cu 0 matriee ca Poi, nu se poate spune nici daca. este adevarata, nici daca este falsa, intrucit prin x nu identifieam nici un element al domeniului ~i, prin urmare, iutrucit lui x nu-i corespunde un anumit obiect, nu putem decide dad'~ acesta are san nu are 0 anumita. proprietate sau daca. apartine sau nu apartine unei anumite clase. Intrueit, asa cum am vazut (cf. cap. 3), sensul unei propozitii este valoarea ei de adevar, sensul unei propozitii matriciale nu poate fi determinat deoareee valoarea ei de adevar nu-i poate fi determinata. in sfir~it, mentionam faptul ea 0 matrice propozitionala poate fi transfonnata in propozitde prin acordarea unei anumite valori variabilei pe care 0 contine: daca. Pa: este 0 matrice, atunci P» /\ (x = = b) (unde semnul /\ noteaza eonjunetia Iogica) este 0 propozilie deoarece x avind valoarea b, putem decide daea obiectul desemnat de bare san nu are proprietatea a,

Din precizarile facute mai sus rezulta eu claritat.e de ce cOllsidel'am ca in cazul pronumelor nu se poate vorbi de co-referetialitate ill raport cu antecedentnl (sau subsecventul) lor: nu putem vorbi despre "referentul" unei variabile (deci de obiectu1 unic pe eare-l eticheteaza) intrucit, prin insa,~i natura ei, 0 variabila are ca referent pe oricare dintre obiectele 1tniversuhti de rcferinta (tntructt "sta in 10cu1" oricaruia dintre semnele individuale care se refera la obiectele din univers); daca 0 variabila, llU are referent, este clar ca nu poate fi niciodata yorba de un raport de co-referentialitate intre 0 va_!'iabila ~i un semn care are ca referent un anumit obiect. In aceste conditii, daca. admitem ca pronumele sint variabile (ale limbajului natural), nu putem spune ca. intre un pronume ~i ante-

69

cedentul sau exlsta un raport de co-referinta (spre ex .• in L-am intilm:t pe Ion. El merqea l)e strada, este incorect sa spunem ca Ion ~i el sint co-referentiali) intrueit pronumele, ca variabila, nu are referinJa.

Daca pronumele este 0 variabila, atunci ne pntem intreba cum se explica faptul ea 0 propositie ca

(1) El mergea pe stradii,

poate fi inteleasa, adiea po ate fi acceptata ea adevarata sau falsa ~

Rll,spunsul la lntrebarea noastra poate fi gasit daea avem in vedere faptul ea eel care enunta 0 propozitte ca (1) nu 0 face, in conditii normale, decit 0 data cu atri_?uirea ~.~i valori determi?ate variab~ei el; altfel spus, III conditii normale, vorbitorul, enuntind propozitta (1), face in mod simultan ~i 0 anumita identificare a lui eZ eu un anumit "nume" al unui obiect din universul de dis curs san cu deseriptia unui astfel de obiect individual. tn mod para~el, enuntind propozltia (1) in eonditiile amintite, vorbitorul presupune ca aceeasi identificare 0 face ~i interlocutorul sau, iar acesta din urma, pentru motive a caror naturl nu este eazul sa 0 examinam aici, ehiar face aceasta identifieare, in conditfi normals de comunicare.tn eazul in careinterlocutorul, din anumite motive, nu reuseste sa acorde 0 anumita valoare variabilei, eere vorbitorului sa faca in mod explicit identificarea variabilei, printr-o intrebare de forma

(2) a. Care el ~ (sau : Cine este el t)

Baspunsul la (2) a. este 0 expresie de tipul (2) b. El, adica Ion.

sau

(2) c. EI, ad£()a fratele meu, sau

(2) d. EI, ad£()a prietenul cu care m-am intllnit aseara, Capacitatea unui vorbitor de a da imediat un raspuna ca cele de sub (2), corectind, sau, mai exact, precizind in acest fel sensul unui enunt ca (1), atunci cind interlocutorul nu este in masura sa atribuie 0 valoare variabilei din (1), preeum si faptul ca interlocutorul se declara satisfacut de un astfel de raspuns, iar vorbitorul considera ca, in acest fel, s-a facut corect Inteles reprezinta 0 motivare ~estul de puternioa pentru a stabili urmatorul principiu :

III structura "profunda" (pentru a folosi terminologia transfo:r:mationalista) a oriearei aparente propozltii matriciale exista 0 formuIaapozitiva de identificare a valorii varia-

70

bilei, formula de tipul adi("a A, u~d~. A l'epr~zinta OI!care dintre numele (proprii) san descriptdile .cn aJn~rnl caro~a poate fi identificatnn ob~ect (~i numai u~ulv s~gm') din domeniul de referinta. Altfel spus, A reprezinta once ex presie care in mod rezonabil, poate fi eonsiderata v~oarea atl'ibuiM, variabilei (in particular, A sm inlocul unei expresii de forma eelor de dupa a4iea in (2) b.-d.

Vom stabili deei nrmatoarele : .,

(3) Fie' ... elu ... , eln' 0 pmp~~itie care eont,me vanabilele el ... el« in diversele pozitit pe care le poate ocupa un nomlhtal in structura propozitiei; fie All ... , ~4n apozitii de identificare de tipul celor care figureaza s~b ~2) b.'-d. ; apozitiile sint astfelincitpentru AI, ~~~ (1 ~ I ~ J ~ ~ n) inegalitatea Al =I Aj nu este 0 condijle nec~s,~r~:

a. Forma de baza (=strnctura profunda) a orl('a~e~ propozitii de forma ' ... elu ... , eln ••• ' este ... ell, (J,dwa

l' d' ~ A '

All ... , en, a tea n··:. , . ~

b. Dinorice propozitte de forma ... elu a~'t~a ~41' . ... , el'll' adica A. . .. ' ~e poate deri:v~ propoz~tIa .i.: .(Jlll ... el« ... ', prin suprimarea apositiilor de idenbifieare.

Conform cu (3) a., 0 propozitde ea (4) Ell i12 intilnl3$te pe stl'~~a

are ea forma de baza propoZltm. ., A A

(5) Ell, adica Ion, flz, adiea pe prletennl Alarlel, 'tnt'tl-

neste pe strada, . . v '5) jar conform cu (3) b., propozitia (4) este derIvata d~ (A'

prin suprimarea apoz!t.iilor de identificare. Intruert, ~ mod evident, 0 propozltIe de form~ (5) poat~\, de mult~ OIl, sa nu fiooonforma en 0 structure sintactdca a n~el propozitii romanesti, este neces"ar .ca I'~la de " suprimare . a apozitdilor de identificare S~t fie eonsiderata (celputm in aeeste eazuri) obligatorie. Ceca ce este stipulat prm (3) este 0 structura pI:?pozition~la a limbajul~ifatur~l ~ar~ este perfect analoga structuI'llor de forma 1 x A (x - a) din Iimbajele logice, unde '(x = a)' corespunde "a,p.?Zlt.iei de identifieare" din structura hmbaJel.or natur ale. , Daea admitem ideea ell. orice enunt de tipul

(6) El merqea pe strada ,-

este 0 propozjtie numai in masura in. ~a~'e a~e lao ?aza, (=este obtinuta prin suprimarea apozltlel de identificare

din) propozitii de tipul

(6') El ad1'ca A, mergea pe stmda. v

trebuie sa' admitem ca, atunci cind apare intr-o secventa, un enunt de forma (6) trebuie sa fie tnteles ca (6'), pentru

71

ca seeventa respectiva sa. poata avea 0 semnificatie. Astfel, daca in

(7) (Olf-amintilnit cu Ion)s, (El mergea pe straaii)s.) el este luat ca simpla variabila, (7) nu po ate avea un sens determinat, intrucit 82 (din (7» nu are un sens determinat. Altfel spus : intrucit sensul Iui (7) este echivalent en conjunctia 81 ~i 82 ~i intrucit valoarea de adevar f~ expresiei 82 nu poate fi stabilita (82 nu este 0 propozitie), urmeaza ea. nici valoarea de adevar a conjunctiei 81 t'i 82 nu poate fi stabilita ; mai departe, deoarece sensul sirului (7) este eehivalent cu sensul conjunctiei, trebuie Ha admitem ca nici valoarea de adevar a sirului nu poate fi determinata.

Bealitatea este insa ca ~i atunci cind apare intr-o seeventa de propozltii, ca ~i atunci cind este enuntata aingura, 0 structura propozitionala care cuprinde variabila el trebuie interpretata ca avind 131 baza propozrtia in care el (=variabila) este urmat de 0 apozttie de identificare. Proba 0 face faptul ca, atunci cind interlocutorul nu poate face 0 anumita identificare a variabilei (in interiorul unei secvente de propozitii) sau nu este sigur ca identificarea pe care este inclinat s-o faca este eea coreota, acesta pune o intrebare de forma (2) a., 131 care vorbitorul trebuie Sa l".1spunda facind explicita apozttia de identificare. Un sir de propozttii ca

(8) «M-am intilnit (JU Ion ~i (JU Gheorghe)s <Bl se uita

la 0 vitn·nii)s.) 1

nu poate fi exact inteles (tot asa cum nici (1) IlU pntea fi inteleasa exact), intrucit el poate avea, printre altele, f}i valoarea Ion ~i valoarea Gheorghe. Pentru 0 intelegere corecta, interlocutorul va formula intrebarea (2) a., la care vorbitorul va face explicita identificarea pe care a avut-o in vedere printr- un raspuns ca

(7) a. FJI, adicii 1011 sau

(7) b. El, ad'icii Gheorghe

sau, eventual, chiar ~i

(7) c. El, adicii fratele Mariei. Urmeaza de aid ca:

(9) Chiar atunci cind apare intr-un ~ir de pro pozltdi, o struetura propoaitionala continind una sau mai multo variabile (=prOllUme) are 131 baza 0 propozrtie in care fiecare dintre variabile este urmata de 0 apozitie de identi-

ficare. '

72

In momentul de fata sintem in masma sa diseutam in termeni rnai clari rolul pe care l-am putea numi de "concatenate semantiea.' jucat de pronume (mai general, de pro-forme).

Ideea foarte laspindita in legatma cu un ~ir de propozitli ca (7) este ca, 'in mod normal, pronumele el. este in situatii de acest tip "eo-referential" (pentru a folosi modul curent de vorbire) cu antecedentul sau, anume cu Ion. Conform ell concluzia 131 care am ajuns sub (9), referindu-ne 131 (7), va trebui sa spunem ca 131 baza acestui sir sta sirul : ~- (7') «M-am 'intUnit cu. Ion)s, <El, adied Ion, mergea

pe strada)s,)

t;;i ca, in (7'), ceea ce, in mod uzual, se considera a fi "antecedentul" unui pronume figureaza in mod obligatoriu dupa adica din apoaitia de identificare. Largind pupin formularea, vom spune ca opinia foarte l'aspindita este ca el are in mod normal un "antecedent" (deci e1 este in mod normal un substitut) ~i ca aeest antecedent este, iara~i in mod normal, cel mai apropiat substantiv.

Fara a mai lua in consideratie "distanta" dintre el f;1i antecedentul FaU, vorn transpune in terrnenii nostri aceasta opinie foal te 1 u1'pindita dupa cum urmeaza -(10) Fie' ... A ... ' 0 propozitfe oareeare, in care A este un nume (propriu) sau 0 descriptie a unui obiect oarecare ~i numai a unuia singur din universul de reterinta ; fie ' ... el, adicii B, ... ' 0 propozftie diferit:'l., de p rima in care el, adicii Beste unul dintre constituenti.

Pentru orice ~ir de propozitii de forma

< ... < .... 11 ... )81 < ... el, adica B ... )8J ••• ), B = A.

In (10) se spune ca in cazul in care propozitda 8j care contine pe el identificat cu B urmeaza intr-un sir dupa 0

propozitie care contine numele propriu sau deseriptda A, atunci el trebuie identificat cu aceasta descriptde (adica. B din SI trebuie sa fie identic cu A din 8J).

In eontinuare, ne propunem sa arKtum mai intii ea 0 regula ca (10) nu poate avea un caracter general.

Yom considera urmatoarele dona exemple :

(11) «Lui Ion nu-i plac merele)S, (El man'incii un mar )s,)

(12) «Esle ora 4) Sl (Ion doarme)s. <El cintii acum 10. pian)s.)

73

In ce priveste exemplul (11), va trebui &t spunem, conform eu (9), ca acest ~ir are structura :

(11') «Lui Ion 17tu-i plac merele)s,(El, (f,dica A, miini.ncii un mar)s.)

~i, mai departe, conform eu (10), ea (11') este, in mod obligatoriu:

(11") «Lwi Ion ·nu-i plae 'lnnele)s, (El, adt'cii ION, manin<ii un miir)s,)

Se poate observa insa ca, in raport eu oontinutul propoaitiei 81 (din 11"), identifiearea lui .el cu Ion pare mai putin "fireasca" decit identifiearea lui el. cu un nume(sau deecriptie) Co:'I>1'c sa aiha un alt referent decit acela pe care il are Ion, deoarece dupa afirmatia faptului ca "lui Ion nu-i plac merele" am fi mai curind inclinati, in cazul in care el este identificat cu Ion, sa asteptam 0 propozitie care sa spuna c:1 aeesta se eonformeaza gustului sau ~i nu maninca ceca ce nu-i place; am fi deci inelinati sa ne astepca e1 sa fie identifieat eu numele (sau descrierea) altui individ.

Concluzia celor adttate este ca, daca in -raporf cu (7), ni se pare perfect justificata ideea eomuna ca el este "coreferential" cu antecedentul sau, indeplinind in felul acesta rolul de element de "concatenare" semantica in lega,tura cu (11), aoeeasi idee nu ne apare in aceeasi masu1'a fireasca.

In ce priveste exemplul (12), va trebui Sa spunem ca la baza acestui sir sta sirul

(12') «Este ora 4)s, (1011; doarme)s, (El, adicii A, ctntii actun la pian, )s.)

~i ca in (12') avem

(12") A = Ion,

conform cu (10).

Se poate observa insa. ca., daca in raport cu (11), ideea "co-referentialitatii" parea mai fireaulsea, in ra~ort cu (12), apliearea regulii (10) duce la un rez tat ce n~ se pare III contradictie eu ceca ce ne putem reprezenta printr-o stare de lucruri "normala." : intr-o astfel de stare, nu ne putem astepta ca cineva sa doarma l;li, in acelasi timp, sa cinte la pian. Mai mult : putem spune ca 0 structura de baza in care pentru A din (12') avem A i= Ion, de ex:

(12''') A = jratele Mariei,

ni se pare mult mai apta de a des erie 0 stare de Iueruri po care 0 putem socoti "normaIa".

74

Examenul ultimelor vdoua exemple ne duce la eoneluzia ca 0 regula ea (10) nu poate fi aeeeptata: exista !'lituatii (de tipul celei ilustrate prin (12» in care .aplicarea. acestei regnli ar duce 131 rezultate care contrazicunadul firesc de mtelegere a, propozitiilor. In plus, atragem Mentia asupra faptului ea aeceptarea u~ei regnl~ ca .(10) ar implieaideea di, orice ocurenta a lUI el are functie iana+oriea, ceea ce este inexact, in eonformitate cu orice . gramatiea. Daca iusa nu putem aecepta regula (10) printre regulile (semantice) ale unui limbaj natural, ne putem intreba atunei prin eo anume se realizeazi; fU,nctia de "con_:catenare" semantica a pronumelor ~ Intrueit 0 pro-forma ca el esteo variabila careuneori are ca valoare un nume (sau deseriptie) antecedentia) I}i alte ori are ca valoare un nume (sau descriptie) dijerit(a) de numele (descriptia) cu 1'01 de antecedent t;;i cum de "concatenare" semantica nu poate fi yorba decit in primuleaa, trebuie saspunemea pro-formele "conm1teneaza" numai atunci (lind au un antecedent si au un antecedent numai atnnci cind "concateneazi''t''.'Atita timp cit prezenta sau absenta unui autentie antecedent nu poate fi determinata in mod independent de ceea ce se numeste in mod curent "co-referentialitate" si cum aceasta din urma este insi:'1~i "coneatenarea" semantica, rczulta ca prezumtrvul rol al pro-formelor de a asigura coerenta unui sir de propozitdi este iIuzoriu. Atribuirea acestui rol se bazeaza.pe 0 generalizare nejuatificata a, unor situatii, ca cea din (7), unde faptul ca el are un antecedent este evident.

Interesanta pentru discutia noastra este ineercarea de a explica faptul ca, in anumite situatii, ea (7) de mai sus, consideram aproape cu totul neproblematica funetia de "l'eluare" (anaforica) a pronnmelui.

Daca luiim in conslderatie ~i exemplele (11) t;li (12) vedem dl" in fond (in masura in care facem abstractie de regula care cere ca la baza oricarei constructii cu el. sa stea 0 constructie in care identificarea variabilei sa fie explicita.), interpretarea pronumelui ca element cu Iunctie anaforica este determinata de ceea ce vorbitorii se (J!}teapta "sa. spunit" propozitia din care face parte eZ,dupa cele ce au fost spuse de propozitia precedenta. In (7) este "mai densteptat," ca variabila el s{1aiba eavaloare numele individului Ion despre care se vorbeste in propozitda precedenta ; in (11) este deasteptat.vaproape in egala masnr{l ca cl sa niba sau sa nu aib~'t· aceasta

75

v~lo.are, in timp ~ ~e in (~2) . este aproape in contradiotie cu a~teptarlle vorbitorilor ca el sa aiba valoarea Ion. Trebuie sa observam, in sfir~it, in sprijinul acestei constatari, ca in

(11) a. v (5L'l~f Ion ~u-i plao merele)s1 (Pratele Mariei mammca un mar)s.)

(12) a. «Este ora 4)S1 (Ion doarme)s (Pratele Mariei

dnta la pian)s) •

aparitia propozitiei 82 dupa 81 in (11) a. este conforma cu asteptarile vorbitorilor in exact aceeasi masura in care ap~rit~a propozitiei 82 dupa 81 esie c~nforma ou asteptarIle m

(11) b. «Lv_,?: Ion. ntl-i plac merele)s (El adica Iratele

l\fariei, maninca un mar)s ) ~ ,

, d I 2 ,

m m? ana og, apar.itiavpropozitiei 8a dupa 82 in (12) a.

este m exact aceeasr masura eontorma cu asteptarile ca

aparitia propozitiei 8a dupa 82, in • ,

(12) b. «Este ora 4)S1 (Ion doarme)s (El adica Ira-

tele Mariei, cinta la pian)s -> '

Observatia de mai sus vine in sprijinul ideii ca in cazul pronumelor, jnsa~i atribuirea unei valori anafdrice nu est~ :eglata de altceva decit de masura in care functia a~af~rlCa este .sa:u .nu ~ste con~orrna cu a~teptarile vorbitorilor eu prrvrre Ia informatia semantica furnizata de o propozitie, 8.1, eareurmeaza dupa 0 alta propozitie, St.

Din cele discutate in acest paragraf rezulta 'ca in masura in care pro-formele contribuie la concatenatea" semant.ica avpropozitillor unui sir, aeeasta" contributie nu se realIze~za.'prm "sensul'~ pro-formelor, ci prin felul in care. oorbitorii se raporteaza la sau con8idera acest sens: un ~lr ca (12) b. pare a fi coerent intrucit starea descrisa :prin 83 e~te mai conforma cu asteptarilevorbltorilor dupa mf?rmatla adusa de 81 ~i 82 decit starea descriaa de (El adwa lon, cinta la pian); intrucit (12) b. este coerent~ exact i~ ac~a~i masuri"'t in care este (12) a., ni se impune conoluzia ca prezenta pronumelui nu are absolut nici un 1'01 in ;,Iegarea" semantica a propozitiilor.

20 •• Ideea .. de "co~re~tR" !ji ,?structura profunda" a textului. Unii cercetatori au considerat ca ceea ce asizura c~erenta unei sl_lceesi~i d~ pro1?ozitii e~te. 0 anum ita :rgu~zare a ac&<;tJCl.~uecesnml, realizataprin intermediul unui slste~de ~e~a!ll, ca~, de cele n:tai multe ori, nu apar in forma. explicita in dispunerea lineara a propozitiilor din auccesrunea respectiva. Aeest sistem de organizare, care

76

····1

nu este aparent, dar care guverneaza inlantuiree propu- 71iW1or, este considerat a fi struciura profunda a t8xtului (8PT) ~i este analogul, in planul structurii textuale, al structurii profunde a propozttiei (8PP) despre care se vorbeste in gramatica transformationaIa de dupa 196512•

Cum, 0 data cu dezvoltarea in interiorul gramaticii transformation ale a asa-numitei "semantici generative", s-a acreditat ideea ea 8PP nu este altceva decit struetura ,~emantica abstracta a propozrtiei ~i ea regulile de transformare au rolul de a converti aceasta structura abstracta in struetura concreta sintactica 13, s-a ajuns, dupa toate aparentele, eel putin Ill. cei care au mel'S pe linia ext indedi transfol'mationalismului Ill. teoria textului, Ill. ideea identificarii oarecum necesare intre notiunea de struoturii profunda (a propozrtiei sau, prin generalizare, a textului) ~i aceeade strl1.ciUra semantica. De aici ~i frecventa mare'! a unei expreaii ca semantico-sintactice, atunei cind se vorbeste in teoria textului despre relatiile care se stabilesc rntre constituentti unui text, expresie care reflecta in fond credinta daca nu in caracterul Indiscernabil al celor doi termeni (sinta;r.a, semantica), eel putin in inutilitatea unei separari a eontinuturilor.

Nu este eazul sa stabilim aici daca ~i in ce masur-J.. este justificata calificarea de "reprezentare semaniicii" data de transformationali~ti structurii protunde a propozitiet ~i, prin urmare, structurii profunde a textului. Pentru uzul diseutiei noastre, vom admite ell. ipoteza de Iucru (~i numai ca ipoteza de lucru) ea SPT este reprezentarea "semantica" sau "semantico-sintactiea" a rolatiilor care guverneaza inlantuirea propozttiilor unui text ~i vom rncerca sa stabilim valoarea aeestui concept in raport cu notiunea de textualitate. Desi elaborata cu mai bine de 12 ani in urma, teoria lui Van Dijk 15 prin care coerensa (legarea semantica a propozitiilor) se explica prin SPT are meritul de a fi ram as eel mai elaborat sistem in ai carui termeni se incearca explioarea ooerentei unei succesiuni de propozitti prin structura (semantico-sintactica) care guverneazi"'1 inlan\uirea aces tor prnpozitdi, Acosta este rnot.ivul pentru care, in cele ce urmeaza, vom discuta rela-

till. coerenta - SPT referindu-ne la Van Dijk.

In acord cu Van Dijk, textul trebuie coneeput ca avind o structlU"d, de suprafata constituita din propozttiile care 11 alcatuiesc ~i 0 structura profunda globaIa care po ate fi

77

I I

CQl.U'liderata un fel de "rezumat semantic" (engl. semant'ic Mqtract) care se afla la baaa textului 16.

Strnctura globala san macro-structura (in terminologiaautorului) unui text san SPT (in terminologia pe care am adoptat-o aici)este izomorfa cu structura care sta Ia baza unei propozttii. Ipotezaanalogtei de structura dintre propozitie ~i text este eugerata de postbila co-exu;naivitate a celor doi. termeni : un text poate sa constea dintr-o slngura propozitie 17.

Acest fapt banal ~ considers Van Dijk - arata ea "macro-structurile, in principiu, nu sint diferite de structurile abstracte de Ia nivelul propozitiei" 18. Iar mai departe : "Daca aceasta este adevarat, structurile de suprafata pot deveni gradual :;;i linear mai complexe, in timp ce structnra lor profunda va eonserva in linii rnaa'i forma unei structuri propozitionale" (engl. the form of a sentential proposition); formularea se explicit prin faptul ca sentence ~i proposition au sensuri diferite in engleza ; ceea ce se numeste proposition se poate exprima prin ma.i mnlte sentences 19.

Cum SPS a unei propozitii, S, nu este altceva decit "forma logiea" a aeestei propozitdi, Van Dijk pomeste de la ideea ca, data fiind identitatea de natura dintre macrostructuri ~i "strueturile abstracto" ale propoaitiilor, macrostructura unui text, T, nu este altceva decit "forma logiea" a propozitiei care exprima continutul textului respectiv. Specificarea acestei "forme logice" se face prin reguli de aceeasi natura cu cele utilizate in specificarea "formei logice" a propositiei. Forma logiea a textului este descrisa(ca ~i aceea a propozitiei) in termenii unui ealeul al predieatelor de ordinul intii 20.

Aceasta revine la urmatoarele : dupa cum structura profunda a unei propozitii nu este, in acord cu orientarea "semanticii generative", decit un fel de "traducere" a propozitiei respective in Iimbajul caleulului de predicate de ordinul 1, tot asa structura profunda a unui text nn este altceva decit "traducerea" acestuia in acelasi limbaj al ca1culului de predicate de ordinu11. Aeeasta "traduccrc" fiind, mai exact, stabilirea unor reguli de corespondenta intre 0 propozitie, S, din limbajul natural, ~i 0 propozitie, S', din ealculul predicatelor, P(8, S'), in cazul structurii profunde a unui text, T, vom avea P( T, S'). Propozitia S', careeste "fonna logica" a textului T,,nu este, de o~icei, o propozitie atomica a caleululuixle predicate (deci un

78

predicat, P urmat de una sau mai multe variabile individuale : P~l!".' Xn), ci 0 propozttie complex a form~ta cu ajutorul conectorilor propozitionali : "': (ne.gat~e), 1\ (eonjunctie: ~i), V (disjunctie : =». :;:) (1lll~hca~:e: dadi, ... atunei), == (eehivalenta : daca ~'" nmnat daco: ~ ; propozttia (eomplexa) este precedata de ceca ce Va~. DIJk: numeste un "calificant al text~lui." (engl. text}ualif'ler) ~l care eontine : un element care indica fapt~l ~a prOp?ZI~Ia este 0 "asertiune", 0 "intrebare", un "ordm . etc. ~l care se subsumeaza categoriei Perf (=perfor~atlv), un e1~ment modal care indica faptul daca aetfunea este POStuu, probab:ila, realli etc.; nega#a. 21 es~e consid.e:ata ~ apartine aceleiasi categorii de operatori : cuantifwatorn

(=ioti, unii; 11ml!'l: dintre, citiva etc.). " . v •

SPT are forma unei arborescente, III care fiecarui nod ii corespunde un simbol al unei categorii "semanticosintactice" de tipul celor mentfonate mai sus.si in care nodurile inferioare dominate de nodul superior (de la care porneste ramificatia) sint sub-categorii ale nodului imediat superior.

Intrncit pentru diseutia care urmeaza, nu sint interesante det~liile unei astfel de "reprezentari logice", vom reproduce aiei, numai cu scopu1 de a da cititorulu~ posibilitatea de a-§i reprezenta 0 astfel de arborescenta, partea stinga a arborescentei care reprezinta structura profunda a unui text 22.

In schema de mai [os Aff este simbol a1 ajirmatim', Prob-alprobamlitlitii, Neg - al negaJiei; ('<Ix) este cua~ltifieatorul unioersa! (=toti), (a1'), cuantificator~l. eX1Stential (=1tnii). Ramificatia din dreapta (reprodusa Ill~ornplet aici) arata ca propozitia care sta, la baza t.extuIUl a~e o natura complexa in sensul ca este alcatuita dm eel putin

, . t

doua propozitii simple (atomice) legate prm T-un conec-

79

tor propoaitional (=&), care conector poate fi unul dintre cei mai sus mentionati : /\, V, :::J sau E.

o structura profunda de forma celei de mai sus se specifica prin reguli de "rescriere", de t.ipul celor uzuale in gramatica transformationala 23.

in ce priveste reguIile (in principiu, de transjorroore) care permit "trecerea" de la "reprezentarea semantiea abstracta" a textului (8PT) la textul propriu-zis, remarcam ca acestea ramin nespecificate. Van Dijk consider a, ca natura exaeta a acestor reguli este neAJu,noscutii24. Singura precizare in aceasta directie este una de natura strict tormala : transforrnarile sint relatii "de la unu la mai multi", adiea operatii care convertesc 0 macro-structura intr-o multime ordonata de n structnri izomorfe 25.

Dupa ce face enumerarea unui mare numar de probleme care se pun atunci cind este verba de a formula, regulile de trecere de la 8PT la textul propriu-zis 26, Van Dijk eonchide astfel: "N u vom incerca in mod prematur [sublinierea noastra, E. V.] sa rezolvam aici toate problemele ~i vom laaa discutia la nivelul intuitiei" 27.

Mai departe, pentru a plasa discutia "la nivelul intui~iei", Van Dijk construieste "reprezentarea logica" a unni text din Barthes reprodus la pp. 120-121 ~i indica in mod discursiv ce fel de reguli ar fi necesare pentru a, "trece" de la "reprezentarea abstraeta" 28 la textul lui Barthes (reprodus la pp. 120-121) 29. Concluziaautorului este ca "una dintre sarcinile majore [ ... ] ale cercetarilor viitoare este de a giisi [sublinierea noastra, E. V.'] regulile (Iunctiile) care proiecteaza macro-structurile pe secventele de reprezentari semantice" 30.

Pentru discutia care urmeaza este deosebit de interesant sa relevam faptul ca pentru a ajunge la 8PT, Van Dijk sugereaza dona eta pe :

(i) reprezentarea acestei 8PT printr-un "rezumat" (de citeva propozitdi) al textului

~i

(ii) reprezentarea acestui "rezumat" printr-o pro pozitde (complexa) a calculului de predicate (de fapt, "traducerea" aeestui rezumat printr-o propozitie a acestui caleul).

Concret, textullui Barthes este rezumat in trei fraze iiI, fiecare fraza este tradusa in limbajul calculului de predicate pentru ca, ulterior, sa se construiasca 0 reprez entare arborescenta a relatiilor dintre aceste expresii ale-

80

, i

calcululni propositional in interiorul unei expresii de com plexitate mai mare 3~.

Inainte de a trece la, examinarea acestui mod de a intelege "coeren1K'l" ca fapt semantic este, credem, uti! sa Iormulam principiul care sta la baza acestei construeW teoretiee (desi este Ioarte po sibil ca acest principiu sa nu fi fost niciodata explicitat) : este coerenia si, prin urmare, alcatuie~te un text orice succesiune de propozitii care poate fi pusa in corespondenta prin reguli explicite cu 0 alta propozitie (de 0 anumita complexitate) sau eu un numar foarte redus de propozrtii (care ar reprezenta "ideea" continuta de succesiunea respectiva de propozitii).

10 Prima observatie este aceea dj" in fond, deosebirea dintre teoria macro-strueturilor (8P 1') f'ormulata de Van Dijk ~i teorii ca cele ale lui Hendricks 33, Bart.hes 34 san Kristeva 35 nu este esen~iala din punctul de vedere al principiului de baza, In toate cazurile mentionate avem a face, la nivelul 8 P T, cu 0 structurii de tt:p propozitionoi:

Deosebirea consta numai in faptul ca" la Van Dijk, structura propozrtionala care sta la baza textului este 0 propozitie (complexa) a calculul1Li predicaielor . .A~adar, in toate cazurile, deci ~i in acela al lui Van Dijk, coerenta unui text ca trasatura semanticii se defineste prin aceea ca textul, deci 0 succesiune de propozitdi, nu este altceva decit proieciia pe aceasta succesiune a unei singure propozttii. Dupa cum remarca Van Dijk, pentru Barthes

"discourse ... is a long sentence" 36.

Admitdnd deocamdata acest punet de vedere, facem observatia ca Van Dijk preia de la asa-numita "semantica generativa" prejudecata ca simpla utilizare a unui limbaj logic in reprezentarea structurii profunde (a propozrtiei, in cazul transformationalistilor, a textului, in cazul Ini Van Dijk) inseamna a face semantica (a propozitdei san, respectiv, a textului). tn realitate, derivarea unei structuri de "suprafata" (propoaitionale sau textuaIe) dintr-o expresie corect fermata a unui Iimbaj logic (oricare ar fi el) nu este alteeva decit stabilirea unei corespondente (sistematice, adica pe baza de reguli) intre doua structuri sintaetiee ~i nimic mai mult. Daca a~ spuneca propositia John is sleeping este structura profunda din care "deriva" structura de suprafata Ion doarme, putini ar Ii ceitentati sa considere C(1 J ohs» is sleeping este "reprezentarea semantiea" a propozdtiei .romanesti ~i ca Ion

81

doorme este 0 simpla "manifestare" sall- "structnrare" sintaetiea a propozitiei John is sleeping. In aceste eondi"tiii, ee ne tndreptateste sa consideram ea 0 expresie ca To Sleep (John) sau SL(jJ sau Dormi t Ion ) sau DO(iJ ar fi "reprezentarea semantioa," a propozitiei Ion doarme 1}i cll, aoeaste secventa de cuvinte ar fi "organizarea sintactica" san "manifestarea" sintactid'1 de suprafat,a a uneia dintre expresiile propozrtionale To sleep (John) sau SL(j) etc. ale calculului de predicate (unde To sleep, sau SL, sau Dormi, sau DO sint constante predicative, iar John, j, Ion san i sint constante individualeji Fara a ne lansa in ipoteze asupra mecanismului de gindire care genereazii un astfel de mod de tntelegere a semanticii, este util totusi sa. facem ° ipoteza asupra rationamentului care sta la baza acestei conceptii surprinzator de aimpliste, la 0 analizl1 mai a.tenta : din moment ce semantica inseamna analiza sens'ltl'ui, iar sensul este concept, care, la rindul sau, este obiect al gindirii Loqice, ~i intrucit logica (predicatelor) se ocupa, printre altele, de concepte, urmeazii ca logica predicatelor se identifica en ~tiinta sensului,

Ni se pare destul de clar ca 0 astfel de intelegere a semanticii este rudimentara : semantica n-ar fi decit un sistem de "traduce1'e" a expresiilor dintr-un limbaj, LI (acela la care apartin structurile "de suprafata"), intr-alt Iimbaj, L" aeela al structurilor "proftmde", iar faptul ea L) este un Iimbaj logic, eventual limbajul calculului predicatelor (de ordinul 1), nu schimba cu nimie situatia.

o astfel de tratare a structurilor "superficiale" poate deveni semantica in aceeptia pe care am dat-e termenului in eapitolul precedent numai cu urmatoarele condttii : (a) ca asa-numitele reguli de "transforrnare" a structurilor profunde in structuri de suprafata sa fie in mod explicit stabilite ca reguli de tradueere (din limbajul LI in limbajul Lj), deci ca reguli care exprima identitatea de sens (deci identitatea intensionala) dintre fiecare expresie din L, (structura superficiala) ~i 0 anumita expresie din L, (structnra profunda) ~i (b) ca limbajul L, (al structurii profunde) sa fie un "limbaj semantic", adica un limbaj cu reguli semantice explieite, adica reguli semantice in sensul indicat in capitolul 3, care sa puna in corespondents fiecare expresie bine fermata din L, cu anumite obiecte din universul de reterinta. Din acest punct de vedere, taptul ell, structura profunda este reprezentata in termenii unui "limbaj logic" prezinta avantajul evident ca. acesta

82

po~t,e fi convertit .fa~a. difieultate in "limbaj semantic" prm !or:nular~. explicita a regulilor semantice. Obseryam l1'l:~a ca nici adeptii "semanticii generative" sintci ~aIl, DIJk - care ~e. slt~~aza pe Iinia semanticii generat ive - r~~ se ocupa III mel un fel de regulile semantice ale ~tructurl1 profu:r:de, eon~iderind probabil ca simpla punere III cores1?on~enta a unei expresii din Iimbajul natural ell o. exp!esIe .dm ~alculul de predicate inseamna a face semant:ca hmbaJ~m na:tural. Or, dupa cum ani incercat sa aratam, ~ta~lhr~ slstemului. d~ corespondente amintit nu reI_Jrezl!lta decit un pas liminar : semantica propriu-ztsa abia din acest moment ar urma sa fie constituita 37.

!n concl~zia color aratate, trebuie sa admitem ca chiar da:c~ SPT,.Ill sensul lui :Van Dij~, ar putea ex prima ~ anumita proprietate a unei succesiuni de propoaltii, aceasta propnetat~ ~u este de natura semantiea, in senaul pe care Lam. dat al.Cl (cf. capitolul 3) termenului de semantica" Sau: daca ideea de "coerenta" poate fi eaptat'a in termeni de 8fT, coerenta nu po ate fi considerata in acest caz 0 prop;Ietate semant.ica, ci, eel mult, una sintaetica,

2v .Independent. de natura semanticg sau sintacnica a t:asaturllor exprimate in termeni de SPT (vezi r aici malsu.s), se poate arata ca, in ciuda aparentelor intregui mecanism preoontzat de Van Dijk legat de mOdul de generare a yextulm nu este in masura sa ne of ere oriterii clare pe a c~r~r baza sa p.utem .face diatinctie intre sirurile de propoaitii c~re pot fi considerate in mod rezonabil coerente ~l f}Irurlle de propozitii care nu pot fi considerate coerente,

" Intr-adev~~! ceea ce pare a exprima eoerenta unui ~lr de propozttn es~ faptul ca acest sir este in fond forma, d~ supr~f~ta a un~l ~tructuri profunde de tip propozltional, adlCa a ~mel smgure propozitdi moleculare a unui calcul de predicate.

, l-!l al vdoil.ea rind, ideea de "coerenta" a sirului este exprimata prm aceea ca propozdtiile atomice constituente ale prop'oZltIe~ molecular~ nu sint legate,a~a cum araHi, V~n ~lJk, pnn conect.o~l ,,~djunctivi" (in terminologia l.m R~IChenbach 38), adica prm conectori care sint simple functti de adevarul propozitiilor pe care Ie leaga (asa cum

aratam in § 13.), ci sint conectori de un tip special care, asa cum spune Van Dijk, a.sigura conexiunea "semantieit Sc1U referen~iala a propozit.iilor" sau, tot In aeord cu una,

dintre formullirile sale, leaga propozitii atomice aflate intr-o "relaFe semantica relevanta "39.

sa consideram urmatoarele doua l1iruri de propozitii : (13) «Ion se plimbif,)sl (Maria se uit4 la ~ V1:trina)S. (Ion 0 vede pe Maria)s.)

(14) «Io-n doarme)Sl (Bucure§tiul e capitala Romdniei)s. (Luna este satelit1tl pilmint'l.llu,i)s.)

Convenim ca, in limbajul logic (ealeul de predicate), sa reprezentam propozitjile SD S2' S3 din (13) astfel:

SI: PLIMBA(i) (unde i este 0 constanta individuam

care are ca referent individul Ion) ;

S2: Rr[UITA(m, x) 1\ VITRINA (x)] (unde Ex estc

euantificatorul existential, m este 0 constanta individuahl care are ca referent individul Maria, iar x este 0 variabil3, individuala legata prin cuantificatorul existential;

S3: VEDEA (i, m) (unde i ~i m sint, dupa cum se vede, aeeleasi semne cu cele care apar in S17 S2)'

Convenim ca propozrtttle Sll S2' Sa din (14) sa fie reprezen tate astfel:

S1: DORMI(,i) (unde i, ca ~i mai sus, este 0 constanta individuala care are ca referent individul Ion) ;

S2: CAPITAL A (b, r) (unde b ~i r sint constante individuale ai caror referenti sint orasul Bucure§ti ~i, respectiv, tara numita Romania);

S3: SATE LIT (l, p), (unde 1 este 0 constanta. indiv iduala care are ca referent corpul ceresc numit Luna, iar peste 0 constanta individuala care are ca referent corpul cerese numit pamint).

Conform cu Van Dijk 40, structurile profunde corespunzatoare sirurilor (13), (14) 311' trebui sa. fie (intr-o forma putin simplifieata) eonforme eu cele de 131 pagina S0.

Daca se compara (13') cu (14') (de 131 p. 85), se pot face urmatoarele observatii :

(a) Atit sirului (13), cit f}i f}irului (14) Ii se asociaza. ca structura profunda cite 0 propozitie moleculara a calculului de predicate. Af}adar, daca este sa constderam ('r~ un sir de propozitii avind ca structure profunda 0 propozi/ie este coerent, 311' trebui sa spunem ca (13) f}i (14:) sint in egala masura ooerente. Or, evident, aceasta concluzie contrazice orice idee rezonabila despre eoerenta, intrucit oricine va considera ca (13) este un l1ir coerent, iar (14)

nu este.

84

(b) Daca se ia in consideratie modul de "rescriere" a semnului ,,&" prin ,,/\'" (=operatmul conjunctional care leaga dona propozitdi numai in cazul in care propozitiile pe care Ie leaga se afla "intr-o relatie semantica relevanta"), se poate spune ca, spre deosebire de (1:3'), (14') este rau [ormata, intrucit semnul ,,/\'" sta intre propozitii care nIt se ajla intr-o reZatie semanticii reZevanta. La prima vedere, am fi tentati sa spunem ca in aeest fel am reusit Sa captam diferenta dintre un ~ir coerent §i un sir discoerent : sirul diseoerent este acela care nu poate fi derivat dintr-o structura profunda bine (corect) formata din punct de vedere semantic.

Realitatea apare ca total difel'ita daea ne punem o intrebare foarte simpla : de unde stim san, mai exact, ee anume din structura (14') ne indreptateste Sa spunem ea propozittile atomice nr. 2, 3 ~i 4 nu se gasesc intr-o "reI a- 1je semantica relevanta'"? IUispunsul este ca nimic explieit din struetura (14') nu ne indica faptul ca intre cele ;-i propozitii atomice nu ar exista 0 "relatie semantic relevanta'"; absenta unei astfel de relatii 0 stabilim in mod exclusiv pe baza ideii pe care 0 avem (sau nu 0 avem) despre ceea ce poate insemna 0 relatie "semantic relevanta" intre dona sau mai multe propozttii. In plus, trebuie sa mai observam ca, inlocuind in (13') semnul "fi" OJ prin semnul ,,/\" (al conjunctiei obisnuite sau "adjunctive", in terminologia lui Reichenbach), relatia dintre propozitiile atomice 2, 4, 5, 6 nu devine mai putin "semantic relevanta.", tot asa dupa CUIll, facind aceeasi inlocuire in (14'), obtinem 0 propozitie moleculara corect tormata (semnulj, /\ " este plasat intre propozitdi atomice care nn rnai sint tinute a satisface conditia relevantei semantice reeiproce), dar care, 0 data "transpusa" in structura de suprafata, continua sa lase impresia de discoerenta.

Situatda observata se expliea prin aceea ca elementele de relatie " /\ " V', :::l', =='" nu au proprietatea de a introduce 0 relatie semantic relevanta intre propositiile pe care Ie leaga atunci cind aceasta relatie nu exista in prealabil, ci slnt caracterizate numai prin faptul ca pot lega doua

propozitii cu conditio prealabila ca aceste propozitii sa fie legate semantic iutr-un mod relevant.

Cele arata.te demonstreaza ca nici prezenta conectorilor ,,/\', V', ::J', =='" 'in "reprezentarea semantica" a unui I;'ir de propozitii nu este de natura sa ne of ere un criteriu

86

. I

de dooizie asupra coerentei sirului : 81/\ 82 este corect

format daca ~i numai daea 8u 82 sint intr-o relatie "semantic relevanta ", dar nu se poate spune ell, 81) 82 sint intr-o "relatie semantic relevanta" pentru cii sint legateprin " 1\ ,,, (san "V'" sau ,,:::l'" san ,,== "").

Inainte de a incheia observatiile de sub acest punet, mentionam in treacat ca formularea (destul de vag-a, de altfel) "relatie semantic relevanta" in raport eu eonectorii ,,/\', v ', ... " Ii apartine exclusiv lui Van Dijk, desi atit simbolismul propriu-zis, cit ~i ideea insa~i a unui tip de relatii diferit de cele exprirnate prin conectorii standard este preluata de la Reichenbach. Pentru aeesta din urma eonectorii non-standard au 0 semnificatie care se leaga, in ultima instanta, de idee a de neoesitate sau de analih:m:tate 41. Ni se pare insa destul de clar ca utilizarea conectorilor non-standard cu valoarea lor originara ar reprezenta 0 conditio prea tare a eoerentei. Aceasta ar reveni Ia a spune ca, de ex., un ~ir ca

(15) «Apa din acest recipient are temperatura de 100°C)5, (Apa din acest recipient jierbe)5,>

estA:~ coerent (intrucit conjunctia, celor doua propozitli 11U poate avea decit valoarea adet'arat), in timp ce uri ~ir ca

(16) «Ion doarme)sl (Maria se primM)s.>

este discoerent, intrucit conjunctia celor dona propozitii eonstituente po ate avea fie valoarea adevarat, fie valoarea [als ; aceasta, deoareee 0 astfel de conjunetie nu este ceea ce Reichenbaeh numeste un enunt nomoloqic.

3°. Independent de cele aratate sub 1°, 2° de mai sus, trebuie relevat faptul ca, atita timp cit nu dispunem de regulile explicite care ar trebui sa dea posibilitatea "trecerii" de Ia SPT, la structura superficiala (=!}irul de propozit.ii), deci posibilitatea de a pune in corespondenta propozipia moleculara ( =8P T) cu sirul real de propozitii (adiea "traducerea" din limbajul calculului de predicate in limbajul natural), acea "propozitie mare" (~i unica) aflata la baza unui sir de propozitii nu poate fi considerata ca exprimtnd "coerenta" sirului de propozitdi. Aceasta situa~ie se datoreazi; Imprejurarii ca, in absenta unor astfel de reguli explicite ~i in numar finit, oriee !}ir de propositii din limbajul natural poate fi redus, in principiu, la 0 uniea propozitie moleeulara (de 0 complexitate mai mare sau mai mica).

87

Concluzia celor discutate in acest paragraf este ca ideea de coerenta (a unui sir de propositii), ca fapt semantic, nu poate fi nici eaptata, nici facuta operati~nala cu ~tutorul teoriei structurii profunde (de natura semantica). o astfel de teorie nu ne mgaduie sa definim eoerenta ca, fapt semantic (1°) !,'i nu ne of era posibilitatea de a decide, in l.,gatura cu oriee ~ir de propozitii, daca este sau nu este coerent (2° 3°), deci daea este sau nu este un text.

, . ~ . I . d ·t~"

21. ~Iodelarea matemauea a conceptu Ul e "coer~ll. a .

Solomon Marcus 42 a prop us 0 explicatie a conceptului de eoerenta" in termenii teoriei matematice a

". '"' " .........

grafurilor, explicatie care, dupa ~ c~m vom Illce:ca sa~nt-

tam prezinta profunde asemanari cu aceea discutata 'in

§ 20:, anume cu teoria Imzata,pe ~r:.T. . ~

'I'eoria, dezvoltata este, III linii foarte marl, urmato area :

(i) Structura unci propozit.ii este reprezenta~a prin gr a ~ Iul care se asociaza lantului de elemente constituente ale propeaitiei 43. Graful as~ciat este un arbore propriu-eis 44.

(ii) Coeztunea - inteleasa. r:~ "le~atura~~ intre parti]~~ constituente ale unei propozitii, deei ca fund de natura preponderent sintactica 45 - este exprimata prin proprietatea de conexitate a grafului dependentelor 46.

(iii) in eazul in care constituentii unui lant (propozitie) cll e2, ••• , ep se afla intr-o. l~elatie d~ depen~enta, 'in sensul ca Cj depinde de e. numai l~ cazul III care lllterp:e~ tarea semantiea a lui ej depinde de interpretarea semantica a lui e., atunci graful asociat lantu!ui ?1' 02' ••• , em ~~~~ grain} semantic al lantului respectrv:; III a~este ~ondltlJ, lantul respectiv este coerent daca ~l numai ~aca ~rafuJ semantic este conex 47. Se poate observa ca notiunea semantica de eoerenta nu este, in aceasta teorie, deeit, rezultatul unei anumite i n t e r pre tar i date relatiei de dependenta dintre oonstituentd : daca d~pend~nta est~ interpretata ca fiin~ de natur~ g ram ~a tIC .a 1 a, atunc~ graful conex (asociat lantului) reflecta coeztUnea; daca dependenta este interpretata ca fii~d de natura s e m a ntic a, atunci graful conex reflecta coerenia 48.

(iv ) Structura propositionala este eea mai simpla formii de coeziune ~i eoerenta 49.

(v) Pentru a se putea da 0 definitie a eoeziunii ~i C06- rentei textului, se adopta ipoteza ca. t.~xtul e~te ,,0 ~ropozitde mai lunf?ii" 50. ~n ac~ste c0.nd~tn, coez.lunea. ~l C~)(lrenta textulm se definesc III aceiasi termeni ca si coezru-

88

unea ~i coerenta propozitiei : cind textului i se po ate aeo{~ia "'un graf conex al dependentelor (sintactice), textul este eoeeio ; eind dependentele reprezentate printr-un graf conex sint de natura semantica (vezi (iii), rnai sus), tex"ill este coerent.

Mu,tatis mutandis, observatiile facute sub § 20 ou privire la definirea "coerentei" prin SPT ramtn valabile ~i pentru definirea aeeluiasi concept in termenii teoriei grafurilor.

1°. Prima observatie se referea la natura scmani'ica a coneeptului de "coerenta" aratrndu-ee ca, in cazul in care SPT po ate explica intr-un anumit fel ideea de "coerenta", aceasta explicatie ar fi de natura sintactiea ~i nu semantica (cf. § 20. 1°).

o observatie intrucitva asemanatoare se poate face ~i in legatura cu modelul matematic al "coereutei" construit de Solomon Marcus. Un graf eonex al dependenJelor unui lant de elemente nu spune nimio eu privire la natura (smtacttca sau semantlca) a aces tor dependente, De altfel, Solomon Marcus atrage atentia asupra faptului ca, acelasi concept matematic, graful conex al dependentelor dint.re elementele unui sir, poate defini atit conetoiunea sirului (atunci cind dependentele sint de natura gramatieala), cit ~i coerenio. (atunci cind dependentele sint de natura semantica) (v, (iii) aici mai sus). In fond, modelul la care ne referim nici nu-si propune sa determine natura sintaetica sau semantica a proprietatii (proprietatilor) care asigura earacterul de unitate (Iingvisttet) a unui ~ir de elemente, ci i~i propune in primul rind sa exprime in tC1'meni exacti ce este acest element.

Daca sintem interesati in a stabili daca sl in ce ma,f.;nrrL "coerenta" poate fi definita in termeni ;emantici, prin semantica intelegind in mod exclusiv (asa cum am vi1zut In cap. III) raportul dintre semme ~i obiectele universului de discurs, ni se pare destul de clar cit modelul matematio la care ne referim nu ne poate fi de folos.

Am mai adauga, in aceasta ordine de idei, doua Iueruri : (a) oa un graf al dependentelor semantice presupune 0 stabilire prealabila a acestor dependente R.i nu este un instrument cu al oaru! ajutor sa putem raspunde la intrebarea daca intre doi conatituenti arbitrari, cl, ell ai .nui ~il' exista sau nu exista un raport de dependenta ; (b) in cazul in care dependenta dintre el, ej este de natura. nu aemantica, ci pragmatica, aceasta dependenta poate fi

89

captata tot in termenii unui gr,af, iar daea intregul si~l,e~ dedependente pragmatdce dmtre elementel~ unui ~1r sint reprezentate printr-un ~raf co~ex" trebuie sa sp",:nem ca avem a face cu un srr al carui caraeter de lIDItate se stabileste la nivel pragmatic 61,

Am putea spune ca modelul matematie ,c~nst~it .c('J Solomon Marcus este neutru in rapor,t cu distinetda sll?taxajsemanticajpragmatica §i ca tocm~ p~ntru ~st motrv nu ne poate servi la stabilirea ?~aturtt (sintactice, seman-

tice sau pragmatice) a coerentei. . "

2" Cea de a doua observatie se referea la faptul ea 3J'31- 1'atul'conooptuallegat de 8PT nu of~r~!1 posibilitatea de ,a stabili in mod formal care sint eonditdilepe care propozitiile unui sir trebuie sa le satisf,aca ~entr~ a putea spline ~a sirnl respectiv se caractenzeaza printr-un ~IemeDt semantic care ar pntea fi considerat in mod rewna~ll drept

/ ,coerenta" (v. § 20. 2°). 0 observatie de aooe~~n natru:3, 8~ poate face ~i in legiHura cu modelul matematie pe care

il discutam. " I

Solomon Marcus considera, pornind de la un a,11;].OC;,

al Irenei Bellert 62, ca un text este coere'i~t (s,au "coezlv in terminologia autoarei, adop~a,ta P!~V:lzor,lU de So]~~ mon Marcus; pentru a nu crea dlflcultatl inutile, !le pen~]: tern sa transpunem terminologia Irenei Bellert,§l pe ~,t,e .. 1 - provizorie - a lui Solomon Marcus in ter~lllnologJa pe care am folosit-o pina aiei) atunci cind ,?llltery_>ret.area semantiea a Iiecarui component al ~~tuIUl depinde d~ interpretarea semantica a i?tregulUl ~1I: de eomponenta care tlpreceda" ss ; sau, mal departe : "m textul t, pnv]t ea un sir finit de componente Cu c2, ••• , em, c,oIJ1ponentu,l

('. depinde de c daea interpretarea semantiea a lui ('i 'J . I, 'v I' "54

depinde de interpretarea semantica a Ul C1 •

Revenind la exemplele (13), (14) di!l,§,20;, ne putem intreba in ce consta dependen!a propozitiel S~ de pro~~~Jzitia 8 I$i a propozitiei 83 de 82 (sau s; 82) dl~ (13) 1;1] H: ce conIsm' absenta raportului de dependen!a dllltr~ 82 ~l .... v dintre 8 si 8 (eventual 81 ~i 82) din (14) "? Sau, III .~rDB s v 2 I' t azitiea" rneni mai nuantati : in ce!e "mterpre area sern

a propozitiei 82 din (13) depmde de "mterpret~rea; sema~tica" a propozitiei 81 ~i in ce sens spnnem ca "lll.terpretarea sernantiea:" a propozitiei 82 d~~ (14) ~u depl:de (:~ "interpretarea semantica" a propozit.iei 81 (~m (~4) . Da,ca prin interpret are semantica" intelegem fie ~l •. numai ~ repr~entare oarecare a sensului unei propozitii, atunei

90

este clar ca reprezentarea sensului propozit-iei 82 nu de-

inde't i " fl 1'"

pin e· III DICl un e de reprezentarea sensului propositiei

l<)t nici in (13), nici in (14), desi oricine va considera in mod iutuitiv ca (13) este un sir coerent, in timp ce (14) nu este.

S-ar putea, eventual, obiecta ea, in eazul unei secvente

de propoztttt ca '

. (1) «Ion merqe pe strada)81 (El 0 tntUn~te pe Maria)S2) mterpretarea (semantica a) lui el, adica "selllIlificatia" care i se atribuie, depinde de sernnifieatia, sublectututdrn S{m : el = Ion, intrucit subiectul din Sl este Ion. Obiectia nu poate fi insa luata in consideratie, intrucit prezen~a pronumelui este totusi un caz particular; daoa Iocul subieetului el din 82 ar fi fost ocupat de un nume propriu ca Gheorglw, sirul

. (~) «Ion mer!l.e pe strada)Sl (Gheorghe 0 intUne~te pe Marw)s.) nu ar fi fost in mai mica Illl:tSUI".1 un sir coerent.

In plus, trebuie adaugate ~i consideratiile pe care le-arn {lteut in legatur.1 ou situatiile de aceat fel in § 19. : in (1) nu este in nici un fel necesar Sa stabilim identitatea el =--" = Ion; daca 0 facem, aceasta se intimpl:l. numai datorita uneianurnite "expectaW" in ce priveste sensul celei.de a

doua propozitai. Nu putem spune, deei, ~inind seams de cele dona observatii de mai sus, ca, in aituatii de acest tip, interpretarea lui el depinde de sensul unui cuvint (antecedent) din propozttta precedenta , aceasta interpretaro depinde in fond de "expectatia semantica" a vorbitorilor.

S-ar mai putea aduee §i 0 obieetie de tipul urmatof.

Intr-un §ir de propozitdi ea

(3) «Pisioa este alba)Sl (Oiinele este flarntnd>s. (Broasoa este mare)s.)

dintre cele dona sensuri ale cuvintului broascd ("animal" t~i "dispozitiv cam tine usa Inohisa,") se alege in (3) primol sens, datorita faptului ca, in propoxltiile precedente, "se spunea" ceva despre animale. In legatura cu aceasta obiectie, putem spune ca ceea ce determina aici alegerea celui de al doilea sens (deci "dezambiguizarea" propozitiei S3) nu este, in ultima analiza., sensul propozitdilor 8[l 82, ci expeetatia vorbitorilor privitoare la sensul propozitiei 83, in eazul in care aceasta urmeaza (in sir) propozrtiilor 8tl 82, Daca este aici yorba de 0 dependen1a, aceasta este, ea fji in cazul pronumelor, de natura praqmatwa i;li nu semantica. In plus, fji in primul rind, trebuie spus ca aceasta a doua obiect-ie nu poate fi luata in conside-

91

, , 'I d dezambiguizare" a sensului

. tie tntrnctt cazul'l e e" 'e' A una

I al' , ' zitii datorita sensului alter prOpOZlyll lIDpret a: unei propo, ' " a are intr-un lan~ sint to U~I

ell care prima propozttie P in aeeasta "x sint rare)

, 'l (f'" a a intelege prm ~ l!4! '-"" . . ,

eazunpari'Urtt are ar , T +' '" unni pronume

ot asa cum identificarea "semn! icatiei '~'., un

t ~ . T atia" a,ntecedentulUl san reprezinta tot .

('11 "se~lll IC " x .., utin frecverrt).

«az particular (farai~ f.~ ~~", pronumelor nici dezambi-

,Nici "cor~ferenVI~t~tin contextul uno; alte pro1?ozitii gmzarea un~l propo~ , a sirul (13) din § 20. este un ~n' coeIlU pot exph~a faptu x c x ~ ropozitnle unui ~ir pot produce Tent, c~a ce l_nseamna ca~, " ehiar ~i atunci cind ansamimpresra unui ,,_t<~t se~an l~iguizare sau nu determina 0 blul ~u~ det~~:n~e~are~~a:rniwtica (prin "coreferent,ia,anumita "m e p, A t lucru insearnnii ca nici abscnt(l Iitate") apronumeIor., ~~.s u eehivaleaza cu discoerenta unor astfel de deterrnman n

unui §ir.. ~. f ' iil lega-

o observatie de aceeasi natura ~e poate ace ~l , '_

tura cu eele 5 'criterii de dependen}a pe care ~~mon Mal

ens Ie preia de la Lipski~ : x d~pm~e.~,~ !IC~rui referent (i) ,x fa~e ,uz de u~ "l_nd:: ~~gvy ~:~cpoate fi dedus din extralingvtetic este exprrm

acesta ; , inf t.i care rezolvii 0 ambiguitate

(ii) y contine 0 III ormatte

prezenta in x; . if t~ in' tre

(iii) x eontine 0 co~s~:r:,uc~ie el!ptica speer icata ill -

gime in y sau deductibila din y '~ .~ .} ,'~

iv cind este de asteptat ca :: sa: per~lll~ 0 ~onc, UZH:

() te ultatul unui cuvmt implicativ ~l care n~

care n~ c~ rez, ;- in cuno 'tin~ele detinnte de aud ipoate fl direct denvata d, ~ '17 An y san este

tor si cind aeeasta concluZle este exprrma a I .

deductibila din acesta ;. " ' ,

(v) eind x eontine 0 propozitie Iormulata III y san deduc-

t ibila din acesta. '. t '" t

te bserva c1, (11) din § 19. nu este carac enza,v'

pri:enfc~aun~ dintre t'rasaturile (i) - (v), fara ?:.. (11) sa oam fi considerat un ~ir discoerent de propozrtn.

p De altfel trebuie precizat ca, in fond, modelul ml~t~t-

, .' sa formuleze exp IC} ,

matic al coerentm. nl_l-~l~ propune daca elementele consti-

(,Dnditii~ care ~e ~~l'~~t:r~ad:~~d~~ intr-o relatie de depentuen!.e e un,m .~lacest model nu-~i propune decit sa dea: denta sematntlcaf 'rmaF' a rela+iilor de dependen~a, atunel

o reprezen are 0 i:1I .~

92

dnd ocestea exist4, ~i a sistemului ln care aceste relattt sint angajate.

SO. Ultima observatio pe care 0 facem in raport ell modelul matematic al eoerentei eonstruit de Solomon Marcus este de aceeasi natura cu ultima observatie fM'ut:), in § 20. en privire la rolul pe care il are SPT in exprimarea coerentei textnlui. tn § 20., sub 3°, aratam ca, in prineipiu, ideea ca un ~ir de propozitii care poate fi derivat dintr-o singura propozitie moleoulara (a calculnlui de predicate) este un ~ir coerent este perfect acceptabila, dar ci'i, pe de alta parte, tocmai aceasta posibilitate de derivare ramine nedemonstrata atita timp cit, asa cum arata chiar Van Dijk, regulile de derivare sint, cel putdn deoeamdata, imposibil de formulat,

Marcus face 0 observatie de aceeasi natura atunci cind face nrmatoarea precizare : "Elementele unui lant finit pot fi considerate unitati lingvistice de oriee fel. Pentru caracterizarea semantica, este firesc ca aceste elemente sa fie eel pntin morfeme (deci unW1~i dotate cu sens), dar pot f'i alese ~i componente de extindere mai mare (cuvintc, propozitit simple, fraze formate prin coordonare ~i/sau subordonare etc.)." Iar mai departe: "Daca, de exemplu, textnl teste reprezentat ca un Ian] de propozitit, t poate fi o propozitie pe vocabularul ale carui clemente sint, Ia rindul lor, propozitil pe vocabulare de cuvinte, Daca t nu este 0 astfel de propozitfe, atunci putem ineerca sa aflam daca nu cumva teste 0 propoziti« pe un anumi t vocabular al frazelor formate prin coordonare ~i/sau subordonare 57 s.a.m.d, Pare justificat sa dam textului un statut de propozitie in mod esential atunci cind, pornind de la vocabularul cuvintelor l;!i aplicind iterativ procedeul mentionat textului t, ajungem la 0 structura arboreseenta 58, dupa un numar finit de trepte 59. Numarul de trepte, n, necesar pentru a obtine 0 structura arboreseenta80 este rangul propozi/ional al textului considemt".61

In continuare, Solomon Marcus pune urmatoarea intrebare, care este, in fond, de natura similara cu aceea la care noi, in § 20. sub 3°, am dat un raspuns negativ: "are oriee text un rang propozipional finit" ~ 62 Altfel spus : poate fi redus orice text la 0 structura propozitionala parcurgindu-se, prin aplicarea proeedeului avut in vOOere, un numar finit de pa~i' Raspunsul la 0 astfel de intrebare este considerat de Solomon Marcus ca "una din-

93

tre cele mai importante, dar, de asemenea, f}i cele mal difioile probleme ale teorlei tex:t~lui" 63, iar autorul p~re a a vea anumite rezerve cu prrvire 131 rasptmsul poztttv pe care u da Van Dijk.

In fond, pentru a pune ch~tiu~ea in term.enii spe~itici teoriei matematice a coeziunn, ea trebuie pnsa m telul urmator : am vazut (cf. aiei mai sus sub (v)) ca. pornind (ca f}i 0 serie de al~i eercetatori) de 131 ideea ca t~xtu! este 0 "propozi~ie mai lunga", Sol0J?;l;0n Marc~s co~s!de~a ca notiunea de "coeren~a a te~tulru poate fi ~ eflm~a. l~ aceiasi termeni in care se defineste coerenta pr~po~ltle:, care conform cu Solomon Marcus, este cea rna: simpla forula de coerenta (cf. (iv) ~ici mai sus). ~c~!l;.st~~odalitate de expllcare a coerentei textl!ale prezmta msa m?onvenientul esential (remarcat, dupa cum am vazu~, !;II de Solomon Marcus) ca nu este probat faptul ca ONce text poate fi redus 131 0 structura propozitionala.

DiD. cele aratate in acest paragraf ~ub 1° - 3° rezult~ ('4 nici teoria matematica a eoerentei nu este de n~t~a sa. arate, pe de 0 parte, in ce consta natura semant'£ca .31 coerentei (cf. 1°) si, pe de alta part.e, sa ne o!ere 0 spec,lticare a conditiilor care ne-ar permite sa decidem pentru orice ~ir de propozitii. daca prop?zitiile care u ~lca.tuiesc se afla sau nu se afla intr-o relatie de .depen~enta seman: tica. Modelul matematic al eoerentei nU-~1 propune sa tormuleze astfel de reguli. Oeea ce-si propune acest model este reprezentarea fo.rmala ,a. ~is~emului d~ dependente a caror existenta trebuie stabilita, m prealobil, pe baz.a unor criterii f}i reguli independente de modelul matematlc pro: priu-zis. Intr-o formulare sin~etica,~ al__ll .putea sP.une cas teoria matematiea a coerentei arata .ca.! ill ?a~nl m, care intre propozltiile constituente ale untn srr e~nsta un Blste~ de relatii de dependenta semantica: atunc~ ace.ste r.elatll se pot exprima prin graful semantic asoclat i}lrulm. Iar daca, in plus, graful asociat sirului este un graf conex, atunci sirul este coerent.

tn acest sens, trebuie sa admit em ideea ca modelul mate: matic 311 coerentei, ca f}i SPT, nu este de natura sa n~e puna Is, dispozitie reguli de coerenta,", Putem spune ca aeest

Y " , t

model "explica", adica ne spun~ il~ tero:en.i exacYl ce. es e

coerenta, atunci cind aceasta exista. NOi sillt~m msll. m~~~ resati in a stabili reguli care sa ne procizeze m ce cond1tn putem spune ca aceasta coerenta existd.

94;

~ 22. "Coerent~" ~i posibiIitatea de "rezumare". As(>ma,n~toa:~e cu .explicarea ,:co~rentei" prin SPT (cf. § 20) este ~l explicarea aceluiasi concept prin posibilitat.ea de ~ reznma u~ 1}1I' de propozlttt : un sir de propozitit aleatu~ ieste ? "un~tate se~ntica/', deci reprezinta un sir coer~nt, mtrnCl,t contmutu~ de. sens 311 propozitfilor r'espeet.ive :p<l?'tefl exprimat sintetio (deci intr-o formulare mai ~curUi, m ca~e ~ntinutul de sens 311 sirului este redus la 0 forma esen/tala) printr-un rezumat.

In :.cord cu unii cercetatori ca Hendricks 64 sau Winburne ,un rezumat nu este altceva decit descrlerea strnetur~ (am adau~ noi: ~ st~cturH semantice) a. un~i text. . in term~n!,l aeestei teoI'l~, 311' trebui sa spunem ca un ~~ de pro~ozltll este coerent mtrucit toate propozitiile ;are ,11. alc!i~1llesc ~ncnra prin sensul lor 131 constituirea semnificatie] exprnnate prin "rezumat".

.Ase~an~rea dintre acest mod de a vedea ~i explicarea eo.erentel p!mtr-o SPT de forma unei propozttii (a ealculului de predicate) ni se pare destul de clara. De altfel insnei

V Diik 67 ., 'i'

an IJ ~ugereaz~ faptul ca ideea de a reprezenta,

strn~t~a un:_u text printr-un "rezumat" reprezinta pasul :prelnrunar catre teoria pc care urmeaza sa 0 dezvolte. I~ plu~, atragem atentia asupra faptului ca, asa cum am V:1Z~t III § ~O., pentru a ajunge 131 reprezentarea SPT a unui text din Ba:rthes in. termenii unei propozitii mole~ul~re a calCll~ulUI de predicate, Van Dijk proeedeaza mai mtn la alcat1llr~a umn "I'e~umat" de trei propositn (sau fraze) al aceatui text 68, Mal mult, Van Dijk eonfera oarecum un statut metodologic acestui proeedeu atunci cind spun~: "Exista mai ml!lte cai de a indica struetura pro-fundi), postulata a unui text. Ca 0 parafraza ipotetica ac~staJ=s~rnctill'a profunda, n.n.] poate fi reprezentati l~lal intn ,pnntr-o atructura de propozitii intuitiv verbahza~e, ad.lea un rezumat. Acest rezumat poate fi apoi f01'malizat ~I se pot formula reguli care sa-I genereze" 69.

Id~.de a explica prin "rezumat" coerenta unui sir de l~ropm:atl~ 311' putea fi exprimata sintetic dupa cum urmeaza: he. t ul! ~l~ ~e propozittt ~arecare (juxtapuse ~i/sau legate P~·l.~ ~lfentl cone?ton); Iie At un ~ir oarecare de propozltn (juxtapuse ~]/sau legate) mai mic decit i : daca A cste "in !el~t~~ de parafr:lza~ cu t, atunci : (i) At 'este rezu~ mat~llUl t ~1 (11) At reprezmta structura semanticg profunda a lui t, M~1 departe! pentru a aj~ge la ideea de coerenia, putem adauga : daea pentru un ~lr oareeare de propozipii

(juxtapuse f}i/sau legate), t, exista un alt slr, ~aiA mic, d~ propozitdi (juxtapuse f}l/sau legate) At) astfel incit At sa fie rezumatul" lui t (sau : At sa fie in relatie de parafraza cu t), atunci teste coerent; ~i, mai departe, intrucitt este

coerent, teste un text. . ~

Se po ate usor observ~. ca aceasta t~ri~ este explL~~ exact aceleiasi obiectii crit.ice formulate m § 20. sub 3 . teoria ar putea avea valoare explicativa ;n~ai in caz~ in care am dispune de (sau am putea s~eClflCa) un numar (Unit) de reguli prin care sa obtinem t din .A~. Or, a!}~ cum observa cu deplinii. justificare c~~ar unul ~mtre eel care sustin aceastll, teorie a structurii sema~tlC~ reprezentabile printr-un rezumat,70 "nu st.im cum sa aJt;~gem de 131 aceasta structura profunda [= "rezumatul , n.n:] la textul de suprafata." Intr-adevar : cum am putea ajunge (=prin ce reguli I) de la un "rezUIJ?-~t" de ~orma Romeo iM. JUlieta se indragosttsC unu~ de celalalt. D1,n. cauz~ 0071- flictului dintre familiile lor, ei nu se pot c~saton·v J__uh~ta se 'decide sa simuleze moartea, pentru a eoito 0 casatONe p~ care i-a impune familia ei. Romeo crede i?t mod eronat c~

Julieta a murit ~ se sinucide, Cind Juheta cO.nstata ca Romeo a murit, se sinucide ~i ea. 1a textul lui Shake-

speare' !

La observatia de mai sus, trebuie adaugata ~i urma-

toarea :

Cei care eonsidera cll, structura semant.ica (profunda) a unui text po ate fi exprimata pri~tr-~ "re.zumat" nu pre: cizeaza daca acest rezumat trebuie sa contma un.a sau mal multe propozitii .(fraze). In caz.~ in care s-ar stipula conditia caracterulUl mono-propozltlOnal (frazal) al "rezum.a:tului", observatia fll,cutll, mai sus si-ar pastra, in mod eVIdent valabilitatea: pentru a demonstra acest lucru,. este sufidient sa ne glndim la faptul ca "rezumatul" de mal sus poate fi transformat intr-o singura fraza p~in introducerea eonjuncFei ~i intre cele 5 fraze ale textului. Acevasta n~ .ar usura prin nimic sarcina celui care ar vr~a sa: speclflc~ daca nu regulile, macar forma l~r gen~rala, prm ~re ~e poate obtine textu1 shakespearian din fraz~ obtmut~. tu.sa in cazul in care admit em ca "rezumatul este poli-

propozi~ional, ne putem intreba imediat : "rezumatu1" est~ la rindullui un text ~ Daca raspunsul este afirmativ, atunci urmeaza in mod inevitabil, intrebarea : ce anume asi-. crura. acestul rezumat" caracterul de textualitate, deci

·b "

care este structura lui semant.ica de natura sa-i asigure (sau sa-i exprime) coerenia ~

Cele discutate in acest paragraf arata ca nici posibilitateade "rezumare" nu poate constitui un "explicatum" pentru ceca ce intuitiv am spune ca, reprezinta coereni« unui ~ir de propozttii. Nu 0 poate face din exact acelasi motiv pentru care nici 8PT in sonsul lui Van Dijk nu 0 putea : deoarece regulile de "derivare" din "rezumat" a smilui de propozitii nu sint, eel putin in stadiu1 actual a1 cercetarilor, specificabile, tot a~a emu nespecificabile erau regulile de "derivare" a textului din SPI:. in plus, explicarea coerentei unui sir de propozitii prin "rezumatu1" sirului de propozitil pune noi probleme, atunci cind rezumatul este poli-propczitional : "rezumatu1" unui text este, la rindul lui, un text ~ Daca este un text, atunci cum i se determina textualitatea ~ Daca admitem, prin ipoteza, ca "rezumatul" nu este un text, deci nu se caracterizeaza prin textualiiaie, deci prin coereni/i, putem admite ideea ca un toxt coerent poate fi parafrazat printr-un "rezumat" 'incoerent?

23 •• ,Coerenla" ~i "semantica proeedurala", in acest paragraf ne vom opri foarte pe scurt asupra modului in care notiunea de "coerenta" este explica.ta in termeni semaniicii procedurale, intrucit, asa cum va reiesi, credem, dcstul de clar, acest gen de semantica ieste in fond (in acord cu distinctia pe care am acceptat-o initial, cf. Lniro(lucel'e) praqmaticii, deoarece se intereseaza de modul in care vorbitorii folosesc sistemul lingvistic pentru a comunica ~i nu se intereseaza de relatia dintre semne l}i obiecte.

in acord cu Beaugrande ~i Dressler, semuifieatia (engl. meaning) este capacitatea unei expresii lingvistice (san a unui semn) de a transmite cuno$tinte (adica semnificatie t'il'tuald), in timp ce sensul (engl. sense) este reprezentat de cuno$tin!ele ejectiv transmise prin expresiile care apar apoi intr-un text 71.

Un text Me sen~ (engl. makes sense) pentru ca "este o continuitaie de sensuri activate de catre expresiile textului respectiv. Un text nu are sens (engl. senseless san non-sense) atunei cind receptorii lui nu pot descoperi in e1 0 astfel de continuitate't'". Aceasta continuitate de sens se poate defini ca hazii a eosrentei ~i trebuie inteleas a ca "aeees ~i relevanta mutuala intre CONCEPTE ~i RELA'fn [sublinierea autorilor]" 73. Oonfiguratiile care stan 1a baza unui textreprezinta lumea tex tuala (san Iume a

91

textulul ; engl. textual ?Dorld); aceasta lume poate sa fie san sa nu fie in acord cu versiunea acceptata a Iumii reate adica versiunea eonsiderata valida de catre 0 societate sa~ de catre un grup (social) 74. Cei doi autori observa : lumea textuala contine mai mult [sublinierea autorilorJ decit s~nsul exprvesiilor textului de suprafata : procesele cognit.ive adauga 0 oarecare cantitate de cunostinte ale simt?-l.ui c0!llun, derivate. din expectatiile ~i experienta partdcipantilor [la comumcare, n.n.J privitoare la evenimente ~i aituatii . .A.~adar, desi sensurile expresiilor sint cele mai evidente ~i accesibile componente (engl. contribution) ale earaoterului semniticativ (engl. meaningfulness) al textelor, ele nu pot ti considerate reprezentarea Intreaga a acestora" 75.

Pentru a ajunge Ia sensul textului trebuie aratat cum expresiilor textului li se asociaza sen81t1'i (de natura con ... eeptuala) ~i cum sensurile sint asamblate (engl. pu; together) in conflguratiile de mari dimensiuni (engl. large configurations) ale lumii texiuale 76. Constructia unei astf'el de lumi este 0 activitate de rutin a in comunicarea umana 77. Din aceasta perspectiva, sensul unei expresii sau continutul unui concept se pot defini ca "lllultillle ordonata de ipoteze privitoare la accesul Ia elementele cognitive si la

activarea acestuia in cadrul unui model curent" 78. '

in lumina aces tor precizari, eei doi autori considera ca un "model" al eoerentei textuale are la baza urmiltoarea idee: combinatiile de concepte ~i relatii activate de un text pot fi infati~ate ca 0 rezolvare d'e problema (engl. problem solving); "date fiind citeva vagi si instabile unitati de sens ~i eontinut, cei care se folosesc'de un text trebuie sa construiasca 0 configura tie de legaturi (engl. pathways) intre ele pentru a crea 0 LillIE TEXTUAl;":\' [sublinierea autorilorJ" 79.

Un astfel de model are rolul de a raspunde la intrebar! de genul urmator : "cum ext rag oamenii din text continutul ~i cum n organizeaza pentru a-I utiliza in depozitare si rememorare (engl. jor use in storing and recalling) '? Car~e f~ctori de inte!-actiune din~re textul prezentat ~i curiostintele prealabile ale oamenilor ~i care dispozif.ii afecteaza

aceste activitati' Care sint regularitaWe care nu pot fi recuperate prin varierea unor factori ca stilul textului de suprafata sau grupurile de vorbitori (engl. user8) carora textul Ie este adresat' Oare este rolul expeetatiilor '" se

98

III termenii unui astfel de model, coerenta este infi1- ti~ata ca "rezultat al combinarii conceptelor i}i relatiilor intr-o UE'fEA compusa din SPA'1'II CuGNITIVE [engl. knowledge spaces], centrate in jurul unei TEME principale" 81.

Se poate observa ca modelul "procedural" construit de Beaugrande ~i Dressler nu-si propune sa defineasca notiunea de coerenta prin raportarea Itt relatia semn-obiect, adicl1 in termenii unei semantici in sensul acordat termenului in capitolul 3, ci prin modul in care vorbitorii preluereaza (engl. process) un text.

Fara, a contesta in nici un fel posibilitatea de a defini intr-un mod relevant coerenta in acest cadru conceptual, Iacem numai observatia - cu care, de altfel, am ~i inceput consideratiile noastre din acest capitol - ca, modelul propus defineste coerenta la nivel strict pragmatic (independent de faptul ea "procoourile" de prelucrare se aplica nnor entitati care apartdn domeniului conceptual, deei unui domeniu care este legat de ceea ce se intelege uzual prin semantica). Spunem ca modelul propus capteaza aspeete de pragmatica intrucit este construit pentru a ex prima, in ultima analiza, faptul ca ceea ce numim in mod rezonabil coerenta nu este altceva dec it rezultatul unui anumit mod de ~aportare a vorbitorilor la un sir de propozttii : dad rezultatul acestei raportari este construirea unei "lumi" (a textului), atunci ~irul este coerent; in caz contrar, sirul este discoerent si, probabil, trebuie sa admitem ca :;Iirul respectiv nu este Ull text.

Mentionam ca, in capitolul urmator, in care ne vom opri asupra aspectelor pragmatice ale textualitatdi, vom aduce in sprijinul cousideratiilor noastre 0 serie de argumente Inspirate de abordarea semantic-procedurala la care ne-am referit pe scurt in acest paragraf.

24. Consideratii finale. Dupa ce in capitolul 2 am ajuns la 0 eoneluzie uegativa in ee priveste posibilitatea de a defini textualitatea in termeni sintactici, am incercat , in acest capitol, sa stabilim daca t extualitatea poate Ii eventual definita la nivel semantic (bineinteles, eu eonditia de a intelege prin semantica in mod exelusiv ceea ce am convenit sa in~elegem in eapitolul 3, anume relatiile stabilite lntre semne ~i obieetele din domeniul de referinta).

Intrucit, la nivel semantic, textualitatea ar trebui sa. insernne formarea coreota (= in conformitate eu un numar de reguli explieite) a sensului unei entitati sintae-

99

tice numite text, am incercat sa, stabilim daca exigtii 0 entitatesemantica pe care sa 0 putem numi sens al textului (diferita de entitatea semantics numita sens al propoeitiei dar, in acelasi timp, dependenui de sensurile asociate propozitdilor constituente ale textului).

, Concluzia a fost ca nu exista un obiect semantic care Sa poata fi considerat sens al textului ~i care, in acelasi timp, sa fie altceva decit ceea ce numim sens al propozitiei sau sens al frazei (§ 16). Dadt un astfel de obiect nu exista, atunci, in mod evident, nu putem vorbi de regulile de corecta formare a sensului unui text. ,

Pe de alta parte, dat fiind ca orice text este constitu it din propozitii (~i/sau fraze), trebuie sa admitem ca,in mod normal, ceea ce numim seneul texiului ar trebui &1. fie, conform principiului compozitionalitati! sensului, 0 juncf,ie de sonsul constituentilor sai, adica de sensul propozitdilor (~i/sau frazelor) care il alcatniesc, asa cum sensul unei propozitii este functie de sensul constituentilor ei (in primul rind 3,;1 constituentilor ei majori, adica subiectul ~i predicatul) .. In realitate, acest principiu compozitdonal nu poate fi verificat decit in cazul textelor alcatuite in mod exclusiv prin juxtapunere de propozdtfisl/sau fraze ; in aeest caz, sensul textului este echivalent logic cu eonjnne[Ia propozttiilor (~i/sau frazelor) constituente, In aceste conditii insa, distinctia dintre douii siruri ca

(1) <<Ion doarme)Sl <Gheorghe citeflte)S2)

(2) «Ion doarmey-; <Pamintlll este 0 planeta)s.)

nu se poate face, intrucit sensul celor doua siruri este de exact acelasi tip; (1) este adeodra: dad R,i numai daea 81,82 sint ambele adevarate ~i [ale daca eel putin una din tre propositiile 81) 82 este falsa; (2) este adeciiro; 'in exact aceleasi eonditii (daca ~i numai daca 8H 82 sint ambele adevarate) ~i fals in exact aceleasi eonditii (daca ~i numai daca eel put.in una dintre propozitiile 81l 82 este faIsa). Daca (1), (2) au sens (= Ii se pot fixa conditii de adevar), inseamng eii ambele sint corect formate. In realitate ins:l, numai nn ~ir ea(l) va fi aceeptat fara rezerve ca text bine format semantic, iar eelalalt TIll. Hezulta de aici ca diterenta dintro (1) R,i (2) nupoate fi exprimata in termeni de conformitate vs, disconforrnitate en regulile semantice

(de "compunere" a sensului), ei cu altceva (acest "altceva" i-inind, dupa cum se va vedea mai departe, de nivelul pragmatic).

100

in cazul textelor formate in alt mod, adicU prin eventuali coneetori textuali, ar trebui stabilit' faptul daca acesti conectori fae parte din categoria "fune~iilor de adevar" sau din aceea a "conectorilor modali" sau dintr-o posibila alta categoric. Acest lucru nu poate fi lnsa stabilit, intrueit, eel putin deocamdata, nudispunem de 0 analiza semantica. a aces tor prezumtivi conectori textuali ~i, in conseeintra, cu atit mai putin poate fi vorba de 0 descriere a sen's~ui unor conssructdi realizate eu ajutorul lor in termenii unei semantici de tipul celei des crise in capitolul .3. Prin urmare, definirea textua1itatii prin raportarea la regulile care guverneaza sensul unoI' constructii formatecu conectori textuali este, in mod dar, nerealizabila inmomentul de fata (§ 17).

Intrucit marea majoritate a cercetatorilor din domeniul teoriei textului admit ideea ca ceea ce contera unui sir depropozttii (juxtapuse ~i/san legate) caracterul de text este coerenta ~i d't aceasta trasMura este de natura sem.a.nt1:ca, am ineercat in § 18., sa examinam in ce consta coerenta ca fenomen semantic, aceasta deoarece, in ciuda faptului ca aproape toti teoreticienii textului vorbeso de (:Qerentlt conceptul, In foarte multe cazuri, ramine neclar. Hezultatul discutiei a fost din nou negativ : singurele concepte pur semantice care pot fi in mod rezonabil considerate ca posibile candidate la rolul de e.cplicans pentru

v' ·1 d . t tV" ('

conceptul vag de coerenui sint ce .e "lonslsena III

sens tare sau slab) ~i eel de "consistenti"L analit.ica" (= bazata pe sens) ; or, toate aceste concepte Be d?ve(~esc a fi sau prea tori pentru a putea fi luate ca explicatie pentru

coerenta" sau se dovedese a duce (atunci cind siut luate

" " ..

ca explicatie pentru notiunea de "coerenta") l~ rezultate

contra-intuitive ~i, prin urmare, inacceptabile, In schimb , se poate mentine ideea ca ceea ce face ca un text sa apari"t ca succesiune coerenta de propozitii este faptul ci1 sensul oricarei propozitii din succesiune este intr-o anumita masul'i"t (suficient de mare) conform cu earpectaii« vorbitorilor in raport cu informatia semantica (sensuljpropozttiilor preeedente. Avem deci a face cu un fenomen pragmatic ~i nu semantic.

Intrucit foarte multi cercetatori pornesc de ,la ideea ca fenomenele de co-referinta dintre pronume f:'l antecedentele (sau subsecventele) acestora asigura (san exprima 'n coerenta sensului, in § 19. se discuta pe larg natura rel apei dilltre aceste cazuri de co-referinta i;1i coerenta. Analiza

101

atenta a aces tor situatii releva faptul eii, lntrucit prormmele nu are in mod obliqatoriu referinta identica ell un nume precedent sau conseevent, daea fenomenul de a:;:azisa "co-referentiaIitat€" este de natura sa mareheze () legatura de sens intre propozttia care contine pronumele si propozitia care contine antecedentul (sau consecventul), in schimb absenta "co-referentialitatji" nsc este de natm;l sa indice absenta unei astfel de legaturi de sens lJJtl'e propozitii. Dimpotriva; exista cazuri in care toemai pentru a "salva" eoerenta dintre propozitii est€ necesar sa eonsideram ca pronumele nu are referinJii iclent1·ca eu substantivul care 11 preceda (sau, eventual, Il urmeaza). In plus, :ole poate sustine faptul ca interpretarea "sensului" unui pronurne ca fiind identic sau neidentic cu "iiensul" antecedentului (sau consecventului) este guvernata de aceeasi "regula~' a confruntarii cu expectatia care explica impresia de coerenta pe care 0 da un sir de propositii : identitatea de referint{L a unui pronume cu referinta numelui precedent este mai conforma, in anumite imprejurari, cu expectatia vorbitorilor decit non-identitatea, san invers . .A vern a face in acest caz en un fenomen pragmatic ~i nu eu unul semantic.

In §§ 20., 21., 22., 23. se diseuta citeva dintre eele mai remarcabile incercari de a defini conceptul de coerenta si, prin aceasta, de a ajunge la "reguli" pe a earor baz:1, &1 se poata decide pentru orice succesiune de propozitii daea este sau nu este coerenta, Este vorba de teoria strueturii profunde de nat1tra propoziJionald: 0 succesiune de propozitii este coerenta pentru ca este derivata dintr-o struetura semantica profunda cu caracter propoaitional (§ 20.) ; de teoria matematiea (in termenii teoriei grafurilor) a coerentei (§ 21.); de teoria eoerentei ca posibilitate de "rezumare" (§ 22.) ; de teoria coerentei in termenii unci semantici "proeedurale" (§ 23.).

Examenul aeestor teorii duce la dona concluzii principale (fieeare dintre ele caracterizmd intr-o masul'a mai mica sau mai mare oricare dintre aceste teorii).

1° Nu explica in fond "coerenta" In termeni propriu-z is semantiei (in acceptia datl1 termenului aici), Modelul matematie este, in ultima analiza, "neutI'u), in raport cu dietinctia aceeptata aid intre sintaxa, seman tica ~i pragmatiea. Aceeasi forma matematica (graful conex) poate fi "umpluta" fie cu fapte sintactice, fie cu fapte semantiee, fie eu fapte pragmatdce (modelul matematic nici nu-si

102

propune Sa exprime aceasta diatinctie). Ex plicatia eoerentei prm structura semantica profunda de I.mtul'a propozitionala, in masura in care se rezuma Ia simpla tradueere "a unei succesiuni de propoaitii din Iimbajul natural Int1'-O propozttie moleculara a ealculului de predicate", nu poate explica o diferenta ca aceea dintre (1) ~i (2) din aeest paragraf', lntruclt ambele succesiuni pot fi reprezentate la nivelul structurii semantice prorunde printr-o singura propozitie moleculara a ealculului de predicate. In ce priveste explicatia in termenii semanticii "pI'ocedurale", aceasta se situeaza in mod dar la nivelul pragmatieii si nu al semanticii.

. -20 Nu of era 0 bazi"t pentru a formula reguli, in acord cu care, pentru orice succesiune de propozitil sa, se I)Oata decide daca est€ eoerenta san nu este, deei daca este san nu este un text. Atit cei care eonsidera ca, structura profunda a unui text este 0 propozitde moleculara (a limbajului logic), cit ~i cei care considerii ("t structura profunda a unui text este "rezumatul" sirului respectiv sint de acord asupra faptului ca regulile care asigura "tI'eeerea" de la structura profunda Ia textul real sint, eel putin pentru momentul de fatti, de natura foarte obseura, Solomon Marcus, al cMui model matematic al coerentei este un model de tip "propozitional", face 0 observat.ie asemanatoare arat.ind C~t una dintre problemele eele mai importante l3i cele mai difieile ale teoriei textului este dadt orice text poate fi redus la 0 atructura propozitionala printr-o procedura eu un numar finit de paai, Or, atita timp cit nu dispunem de reguli explicite pe a Ca,I'OI' baza sa. putem pune in corespondenta 0 structura semantica abstnl£ta de tip propositional cu 0 succesinne de propozitit, simpla postulare a unei structuri protunde (de tip propozrtional) nu poate S:1 ne ajute in a distinge intre succesiunile care au si cele care nit au 0 astf'el de structnra profunda. In masura in care aceasta structura pl'ofullda eapteaza ideea de "coereni:V', cele afirmate aici revin la a spune c:\ postuIarea unei 'stl'ueturi protunde nu ne poate permite sa de«idem asupra caracterului coerent san discoerent al unei

astfel de succesiuni, <led, in continuare, asupra caracterului de text san non-text al succesiunii respective.

In urma eelor aratate, trebuie sit acceptjim idee a ca, eel putin in stadiul actual al cercetarilor, tcxtualita1ca 11 u poate 1'i definitii in termeni scmantiei.

103

in cazul in care am vrea sa definim textualitataa prin reguli de compumer« a sensului textului din sensul propoziWlor; aceste reguli, in masura in care se pot formula, nu sint de natura sa explice dietinctia emplrica dintre

texte si non-texte. .

in cazul in' care vrem sa explieam textualitatea prin coerentii (ca trasatura semantica), sintem nevoiti sa recurgem Ia precizarea acestui din urma concept. Or, cele dis cut ate in acest capitol ne duc la ideea cil. notiunea de coerentii nu poate fi definita in termeni semantici I(lica, in fond, ceea ce "leaga" sensurile propozititlor dintr-o succesiune nu este "ceva" de natura. semantica, ci pragmatica.82

NO~

1 Carnap, 1958,p. 22-23.

2 Clteva exernple, Ia tntlmplare : Brinker, 1979, p. 5, 6; Raible, 1979', p. 65-66; Pogatschnigg, 1979, 293; Beaugrande&Dressler, 1981,p. 84-112. 3 In Bcaugrande &: Dressler, 1981, p. 84-112, slnt dlscutateo serie de Ienomene semantice care cad, dupa parerea autorilor, sub lncldenta acestui concept; in § 2O.,maijos, vom examina mai amanuntlt aceste fenornene.

4 Folosim aiciter menul de explica tn sens carnapian : un termen, A, explica un alt tcrmen, B, atunci ctnd A poate prtrnl 0 definitie mai exactii decit B sl cind eel doi termeni au un sens suficient de asemanator pentru.a putea permite inlocuirea lui B ell A in to ate contextele de aparttle a lui B; spunem in aceasta situatioca A este un explieans, iar B - un explicandum, cf. Carnap, 1962, p. 3-8.

5 Pentru distlnctia intre cele doua acceptll ale termenului. de. cons is-

tcn/ii, v. Swain, 1970, p. 33.-34. .'.

6 Carnap, 1960, p. 222:-223;Vasiliu, 1984, p. H2-147, 184-185.

7 Vezi nota 4, mai sus. ,

8 Gottlob Frege, Grundqeseize der Arillitnetik, Begriffsellrifilichabgf-

.leiiet, Band I, Jena, 1~93; Band II, 1903.

9 Sorln Vieru, in Frege, 1977, p. XXIV-XXX. .

10 Aceeasl linie dc argumentare poate figasita In Vasiliu, 1979.

11 Montague, 1970; Cresswell, 1973, p. 174 s.u, ; Cornilescu, 1979. 12 Chomsky, 1965.

13 Lakoff, 1971, 1976; I\Ic Cawley, 1970. 11 Petofi (ed.), 1979, pass.

15 Van Dijk, 1972. .

16 "Texts have to be conceived of as having a surface structureof sentences and a global deep structure which can be considered to he a semantic abstract underlying the text." Van Dijk, 1972, p. 139-140.

17 "This structural analogy between sentence and text is suggested also by their possible co-extensiveness. That is, theoretically - and also prac - ticaUy (as often occurs in spoken daily discourse) - a text can consist of only one sentence. If a text grammar would assign to a such one-sentencetext a structure which would be entirely different from that assigned by its S-grammar component the grammar could not be considered consis-

tent." Van Dijk, 1972, p. HO.

is Van Dijk, loc. cit.

104

19" Jf this is true, text surface structures can become gradually and lincarily more complex, while their deep structure will roughly keep the

form of a scntcut ial proposition". Van Dijk, 1072, p. 140. .

eo "Ollr main hypothesis was that these rules are similar, at this level of ahstractlon, to thosc describing the'logical form'of a sentence [ ... J. The model most currently used for the description of sentential logical form is a first order PREDIC,,:rE CALCuLUS" [subl. auturului]. Van Dijk, J072. I). 144.

21 Van Dijk, op. cit., p. 152. _ " ,

22 Str uctura complcul a unci asUcl tie rcprczentari scmunt tce se gase~te

In \'an Dijk, op, cit., p. 155. ..

~" ''It has been demonstrated that the trndlt ional formatl~n rules of generative syntax can be translated into a Iirst order theory. Conversely, we mav use rcwrlt inu rules for the formation of the well-formed sentences of prcdlcatc calculus'[ .. ,J, considered as a formal representation of semantic structures". Van lJijk, op. c ii., p, 145.

~4 Op, cit., p. 156.

2£> "The exact nature, let alone the mathematical definition, of such transformations is unknown [subltnlerea noastra, E. V.j. Formally they are ONE-:\lANY HELATI02'-1S which map and abstract macro-structure onto a set of sentence structures, ideally as follows

(17) [,l'yzh ~ ([:r,Ylz!1, [X2!12Z2j ..• [xnYnznjsn >

t hat is, a macro-structure is converted into an ordered n-tuple of isomorphous structures". Van Dijk, 1972, p. 156.

2<; Van Dijk, op. cit., p. 156-157.

27 Van Dijk, op. cit., p. 157.

28 Dc la p. 158, op. cit. ..

29 Prczentarea absolut ncformalii a aces tel r egul i se face In p, 159. ao Van Dijk, op. cit., p. 160.

310p. cit., p. 1:38.

320p. cii., p. 158.

33 Hcndricks, 1969.

34 Bar thes, 1966.

35 Kristeva, 1969.

36 Van Dijk, 1972, p.141. .. '.'

3, 0 semantlca baz ata pe traducerea in Iimbaj logic.a expr ~slll0r. dll~

Iimbajul natural ~i stabil irca expltcita a regulilor scman~lCe all' l irnliajnl ui natural prin illlermediullimbajului logic este accea a lUI Mon~ague, 1~7~, p. 247-270; acclnsl procedeu, inspirat de ~Iontague, ~a Cornllescu, 197., Cos tachescu, 1978; in Vasilj u, 1972, am aphcat acclasi procedeu.

38 Reichenbach, 1966. . . .

3U Modern mathema tical Iogic does not presuppose (semantic or retercntial;~onnectedncss between the terms related by these [=scmnele conec- 1ivelor logice, E.V.j constants, but only formulates truth values for molecular formulae constructed with them when tbe truth Y~lue ~f the atomic lormulac arc given. This problem may be solved by adopting ':'Ith !{elche~,bach [ ... J, symbols indicating connective equivalence, conjunction, dis-

, , I ,

junction and impllcat lon (e. g. "'" 1\, V, ::> )". Van Dij.k, oJ? cit., p. 127' San : "Thc terms of the complex formula in predicate Ioglc being only·c.ons idered for their independent truth values, we must change o~r symbolism ~o as to be ahle to represent the relevant pl'oposi~iollal relat]()~~ of.dependency [ ... j. We will keep the sentential conIlc~tn:es as speclf~ed III ~ule (7) and introduce them with an accent [ .. ;,I to Indicate semantic or reteren tial connections between the sentences . Ill" ibid, p. 148.

105

40 Van Dljk, op; cit .• p. 155.

f1 Reichenbach, t 966, p. 28-:lt f! Marcus, 1980.

43 Marcus, 1980. p. 104.-105. 44 Id. ibid., p. lOt

f. Id. ibid., p. toll.

46 [d. ibid., p. 107.

41 rd. ib id., p. 10il.

48 Marcus, 10c. cit., p. 108: "By conventron, we could eall coherence the very cohesion property corresponding to the semantic dependence". 49 Marcus, lac. cii., p. 106.

50Id. ibid., p. lOti; accust a idee cste destul de rasplndilil in tcorta tcxtului , v. § 20.

&1 Parafrazind 0 Iormulare a lui Solomon Marcus, op, cit., p. 108, am putea deftni coerettla prosunaticii ca "proprietate de coeziunc corcspunztnd depcnden tei pragmaticc". Posibilitatea de a exprlma "depcndellta pragmatici!." in termenii modelului construit de S. M. este re lcvata chiar de autor, atunci cind "depcndcnla" lntcleasa C3 ex peciai i« (v , Vasiliu, 1979) este considerata a putea fi exprtmata in terrncnii acc luiast model (cf. Marcus, loco cit., p. 111) .

• ~ Beltert , 1970.

63 Marcus, op, cit .• p. lOR. ';4 Marcus, lac. cit.

55 Asa cum am vazut in § 19., In mod impropriu se vorbeste de "sc.nsuJ" unui pronume ca e! in acest context, dupa cum tot impropr iu se vorbeste de "coreferintii" intre pronumc ~i antecedent; avern a face, in fond, ell atribuirea unei nalori determinate unei variabile.

66 Lipski, 1974; 1 \175.

57 in text: "on a certain vocabulary of compound or comptex senten-

ces", Marcus, loco cit.; p. 109.

58 in text: "a rooted tree structure", id. ibid. 5. In text: "sta~es", id. ibid.

"" In text: "rooled tree structure", ill. ibid. 6! (d. ibid.

6~ "Has any text a finite sentence rank?", ld. ibid. MId. ibid.

M Hendricks, 1969, p. 53-59. 65 Winburne, 1964, p. 1097.

66 Cf. Van Dijk, 1972, p. 138. 67 Van Dijk, 1972, p. 137-1:19. 6R Op. cit., p. 158.

69 Van Dijk, 1972, p. 159: "Tl'lre are several ways of indicating the postulated deep structure of a text, As a hypothetical paraphrase it may, first, be represented by a structure of intuitively verbalized propositions, that is an abstract. This abstract may then be formalized and the r ules formulated to generate it".

70 Id. ibid., p. 13R.

71 Beaugrande & Dressler, 1981, p. 84. 7" Id, ibid.

n Beaugrandc & Dressler, 1981, p. 15'1.

74 Beugrande & Dressler, op: cit., p. 84-85.

75 in text: "eyen though the senses of expressions are the most obvious and accessible contribution to the mcaningrul lness of texts, they cannot be the whole picture". Id. ibid., p. 85.

,. Beaugrande & ~i Dressler, op . cit., p. 87. 11 Id., loco cit.

106

?8 In text: "an ordered set of hypothesis abo~t. accessing q~ld ~~tillat~ng cognitioe elements within a current patterti [sublmlerea autonlor] , Beaugrande & Dressler, op, cit., p. 87.

?II Op. cit., p. 94.

IlO Op. cit, p. 94.

81 Op. eit., p. 94.. . de Vlad-

82 Dupa redactarca volumului de fa1ii, am III at CU~o~tlllt~,

198" de la p. 113 se vorbeste despre 0 "rereferen\lahzare . a pr onumel~i ~~. A~est mod d~ a pr ivi sensul pr onumelul ~~ se !lare esential :paraleJ cu modul In care, in § 19., a Ins t discutatn sernn ifir a l ia pronumelui d.

III TEXTUL CA ENTITATEPRAGl\iIATIC.c\

CAPITOLUL 5

ASUPR;\ NOTIUNU DE "PR.\GUATICA"

.~- C id .

.. .,). OUSt eratii introduetive I

propunem sa elal:ificam conce t·I d n acest ~~a pitoi n e de a trece Ia examinarea p u,. e :'12ragmatlCa." lnainte a formuI?, conditii de textu~r~p~U~ZI8tL a pO,sibilitatii de

asa cum III capitolele 1 si 3 ~ III termem pragmatici

ceptele de "sintaxa" ai "re amt,Illcercat sa, clarificam con~

Dacv A " spec IV, "semantica"

a, l~ ~azul "sintaxeP' si af ..: ' .. ,,' .

conceptulul msemna in ri '1 ,,,sema-,:tlCll exphearea

dintre accep'tiile rnai muh mu n~d opiiunea pentru una ratura ~i, ulterior eXlmneresau mal p_utm curentc in Iite-

pra t' .'" ,. a rezumatava a teori , A

" gmancn situatia este d if 'tV A . HeI, III cazul

pragmatieii ca teorie a 'v I en a, intrucft statutul

,v. 1'" c ramas neclar A .' d

ca III u timii ani s-a scri f . III em a faptului

Structura capitoiuiui c~rr~ u~arte ~lUlt in acest domeniu. asadar, ~e structura capitolel~.eaza e~te nOl_:m,a! ~a difero, mcerca sa schit.av.m 0 teo' " I 1, 3, intructt aIC! nu VOIn

. . ne Cl ne vo r '

unor aspecte ale limbajul~i t "fA Imlt~ Ia enumerarea

credem, ca ~e poate ddea in ~~~~a t l~ J;gfLtura cu care faptului ca sint subsumato III Ult~\ de acord asupra "p~'agmatica" in sensul lui Ohre.:na~HI ,conceptului de doilea rind, vom tncerca sa ar:_ v orl'l~ 1;\1 Oarnap. In al c:a~e Ie vom Iua in consideratie Aatam ,ca acele aspecte pc fini "textualitatea" ca i A' In ca~Itolul 6 pentru a deaceluiaai concept cu , cce<.f p' t!n mo~ firesc, sub incident a

2fj .' <. ;Ia mentlOnata. '

• Aspecte pragmatice I r hai .

?um am vazut in r;ztroillw . a e ,IIll ajului natural. Dupa,

jului este constituit de anerse, I~~Ivellui pn.lIgmatic al limba-

, < amu u relatiil

bilese intre vorb itori "'t' I' b ' ~ll 01'. care se sta-

, \ un aJ' ea dis ' r v .. ,

pragmatica are ca obiect stud' l' scrp rna ~tllntlfiea,

D v , . . lU acestor relatii

aca regulile sintactice de t' ' :

eapitolul j ~i regulile semanti Cd1PU1 celor, dl~-CU. tate in

,,' Ice e denotatre 81 d

punere a sensului) de tipul discut t A ,. ' e "com -

a III capitolul 3 se pare

108

ca 1'eprezinUi explicatii convenabile pentru ceea ce numim I,relatiiintre sellae" ~i, respectiv, "l'elatii intre semne ~i obiecte", deci l)entru elementele care alcatuiesc nivelul sill tactic ~i, respectiv, semantic al l11Ui limbaj,. in ce priveste dom eniul pragmatlcli, nu dispunem nici de 0 teorie generala a regulilor, niei de Iomia g€lleIaHi, a unui

sistem de reguli care sa exp1'ime intr-un mod exact ceea ce obisnuim sa .numim "relatiile dintre semne ~i eei care utilizeeza aceste semne". Exista, in mornentul de fata, doar teorii pa.rtiale ale diverselor aspecte ale limbajului care pot fi considerate ca apartinind pragmaticii: teoria "actelor de vorbire", teoria "convers~1tjei", taoria expresiilor "indiciale" (expresii ale limbajului care au in domeniul lor de referin1rL comlitiile in care se emit expresiile limb ajului respectiv), pentru a nu aminti de domenii mai "traditionale" ale lingvisticii, ea stilistiea linvistica ~i estet.ica, stilistica runctionala, care, ~i ele, cad in mod evident sub mcidenta notiunii de "pragmatica" etc. Se poateobsel'va eu u~urin1J1, chiar ~i numai din enumerarea sumara de mai sus, ell, este - eel putin in momentul de fata - destul de greu de intrevazut in ce cosnta "prineipiul unificator" care sa conduci1la stabilirea unor conditii formale pe care ar trebui sa le satisfaea 0 regula pentru a putea fi eonsiderata "reguIa pragmatica!". Am putea eonsidera ca, inmomentul de fata, ('.01 mai eficient mijloc de a, distinge 0 regula pragmatiea este acela al "eliminarii" : este regula pragmatica o regula de funetionare a limbajului care nu este nici evident aintactica, nici evident semantiea.

In ineheierea sumarelor observatii care au avu t ca scop ine.orearea de a preciza, in mf'Lsura posibilului, ce sens aeordam aid notiunii de "pragmatiea", eonsideram ea este necesar S[L stabilim diferenta dintre eel putin dona aspecte pragmatice. Bxista fenomene pragmatice despre care am putea spune crt patrund in structura limbajului, mai exact, in semamtiea limbajului, in sensul ea limbajul eont,ine semne speciale al dro1' referent intra in domenill1 situatiei de comunicare; este yorba de cuvinte caeu, ui.moi, coi, acum, aiei, ocolo; timpul prezent definit ca "simultaneitate cu momentul vorbirii" etc.; tot aici ar putea fi incluse ~i unele verbe ca a tlti, a crede, a twea etc: in al CarOl' sons transpare "atitudinea" vorbi >

torilor faMt de "eontillutul" enunturilor- In aceste eazuri se poate coru,idera crt ne afliirn in dcmeniulscmanticii, rntr ucit mentinindu-De la intelesul acceptat al telmenulni

109

de 8emanliea, putem spune cu perfecta justificare, ca. sintcm in prezontn unor cuvinte al CarOl' denotat apart.ina, din lntimplal'c, unui domeniu pe care il consideram npragmatica",

Unii cercetatori considera insa ca investigarea unor astfel de elemente se face in termenii unei teorii "semanticopragmatice". Dupa parerea noastra, un astfel de punct de vedere nu se poate eu Ul;iUI'in~a justifica : eeea ce motiveaza apartenenta unui aspect structural Ia unul dintre cele trei nivele nu este domeniu; din care face parte rejerentul semnului, ei natura termenului cu care semnul contraeteaza 0 anumita relatie. Ducind Ia absurd eonsecintele acestui punct de vedere, ar trebui s~1, spunem ea toponimicele unui sistem ling,ristic ar constitui obicctul unui sistem semantico-geografic sau semantico-administra_ tiv.

Deosebite de aceste aspecte sint fenomenele care tin de ceea ce am putea numi reguIiIe de pU1".1 manipulare a reg-ulilor sintactice ~i semantice de cMre vorbitorii unui anumit limbaj : cum se incepe un dialog, cum se terminii strategia inf1nentarii interlocutoruIui cu ajutorul semnelor Iingvistice, regulil« de adresare eu ajutorul semnelor etc., etc.

27. nona aspeete pragmatiee: ,,~eli\litatea de eonstruetie", ~i "intcnth de CJmllllicill·e". Illtruclt in capitolul urrnator vom avea in vedere in mod special doua aspeete ale nivelului pragmatic, considecam util si1 preclzam aici in ce anurne constau ele ~i, in acelasi tirnp, sa justificam faptul ca le consider-am a apartine pragmaticii.

e Prirnul aspect Lam numit "activitate de construetie". 'I'errnenul pe care il folosim are ceva din sensul engl. processinq ~i se l'efera Ia modul in care un vorbitor se folose~te efeetiv de Iexiconul unei limbi, L, de regulile ei sintactice ~i semantice, pentru a realiza () conatruotie in L. B yorba deci de un proces in cursul caruia vorbitorul alege (eventual succesiv) elements din lexicon in raport en ceea ce intentioneaza sa comunice ~i Ie (tsarnbleaza, paI'curgind lista regulilor (sintactiee f?i semantice) ~i selcctindn-Ie pe cele cerute (a) de natura unitatilol' lexicale pe care Ie asambleaza ~i (b) de situatia concreta de cOlUunicare.

' .Punctul (a) are in ~-edere faptuI ca., de ex., daca aleg in pozitie de subiect un pronume ca en, suhiectul nu va putea fi construit cu articol, nu va putea avea determinaati adjecthrali (decit, eventual, precedati de eel), pre-

110

, t·· tc . punctul (b)

. ~ fi la persoana intn e ., t' t

dicatul va trel~Ul sa l~ in unele oazuri, ac~laf?~ co.nvl~u

are 'in vedere fa~tul ca., at rin constructll dlfente. t~ cognitiv poate !l eXPf~l~·n~ ~a iesi afara; 0$ pr.efer~ s~ rog sa ie$i afara,. .ar ~,'" e in casa; or fi mai bine . ac,~ . ~. afara' 1H£ ma", ramin ~ I .' afara I. afara cu tine : ,

le~1, . 'm" ai r6mfne in easii ; afara. ; 1C$t ' . ,

n-(J,1. t

mars aIara! etc. ec. , numit aetivitate de

' ~ub'liniem faptul ca ceea cte, ~lt~t de re(1'u'iile sintactice

,-, '1 ste ne a I 'b .. d

coustructie'' se deose ~e '.,. de rezulile de denotatie ~~ e

(reeuli de bunii forn~ar~ ),C1:. ~, l'eO'~lile semantice. In tlm~~ C()I;'lpUnere a semn~nlo~., deuaIl~iceb au ca obiect se!nnele ~l ce regnIile sintactice ~l. sem .tivitatea de constructie are .ell. eon~tl·uctii1~ lilllba'luln~.I_J',a~ice s i semantice ale .11Inb~~u-

bi t 1n8e81 regulile I:;mtac. ~. larea rezulilor (sin-

o .lee,. " Itceva deClt mamp?, b

lUI L, ~l ~u este a. de caire YOrblton. . "

tactice ~l selUantICe~ , . ularc" de efarevorbltOI'l ~

I~ventual, aee~st~l "l.na~l~ul ei comandatrl de r.egul~~ rezulilor poate sa fie, l~ ll~l '" a 'reo'ulilo!' (sintactice ~l d(~'i de reg~1i de man~p:~ al~ crt )~t fi tnterpretate ~m 'emantice). In acest sens clede~nleleJ, de relatii sintactice

~unctul l~ostru de, Y~~l~~~st;~i=sc Reaugrande. ~i Dre~s:e~I' si sr-mantice pe C~I~ ti nile de coezi1111e 2 ~1 ('oere~,a . :ttllnei ('ind ex,phca notru 1.1 'Ie ( ... tre vorbito, 1'1 sau

'" ' ' 1 egu I or ( ,u ' ••

Cum manipu area r 1,.1" 1 etttre vorbitori n, U

tolosi a regu 1 01 (e. bi n

l'Plfulile de oiosire . " '. ale 1'elatiei cor ttor-sem,

3'i~t decit forme 'pa~'tl,c'?-li~~~ sa consideram ea lll(~dul ~l,~~ IIi se pare pe del)lll~ Just! . sistem Iinavistic se Sltuea.z,1

. reguhlor unUI '" ',' '"' 1 1 " menno-

manipulare a ". 1 t ura in care "rete e e ' ..

1-1 ni velul pragrnattc. ' nlm~~ Dressler sint intel'})reta!e \~ l:ate ale lui Bea__ngranc e ': , uli d~ manipulare a regulilor ,

, rimare tormala a unor "leg 'Hcut-o in capltolul

exp , . 1 vatia pe care am c dau

se justifiell ~: o.)sefr nd definitia ooerentei pe car\?,v (Hi precedent, ca,}~)? H"'I~~r este· de naturii pragma nca . BeatlO'rande ~I . re:

,_, , tica) 4 . "e",t(.

nu SClna.n, 'co • , • ." t.i Ie comnnlmtre, "

numit mit nle (, .' ~ sura

'l" C pea ee, alI, 1 , ' "'1 .'1 t [)T'ogmatw, In rna:

~ ,,' f (tor III moe ev I( ell;. b .tol'lll

de asemenea, una: . flecttt finalitutea C'U care VOl' I, '1 iu care eonceptul Ie., ,. ,t·. Din llunctul de vedele .a

"UNit" de sistemul lm,g'd'ls 1(',. nnieuI'P" in Ina sura III

,~ 1· ·nt-entia e com ' ", t

'rcceptol'u tll, ,,1 ,', . ~ l11'1 'lJllUnit mod de 1'aporore

, ,',t,t <ieteI'lllma " . f' )

eare e"te HeSlza '\, , If'(')lletice san gra we

. lInOI' st'lunp \

la faptlll de emltere a ' .

eunoscuU'.

111

Pentru ;1 putea degaja mai usor relevanta aceatui aspect, facem observatls, ca cineva care detine regulile de functionare ale nnui Iimbaj poate, intr-un ipotetic caz extrem, sa emita, din diverse motive, semne san combinatii de semne, fara intentia de a comunica cniva ceva (sa ne gindim, de ex., la cineva care spume un nUmaI' de cuvinte pentru a Ie memora forma fonetica I]ijsau sensul); de asemenea, ne putem reprezenta un alt caz extrem, anume acela in care cineva gaRe~te in acelasi loc dona, foi de hirtie: pe una so afla reprezentat in scris un grup nominal, pe cealalta - un grup verbal ~i (din intdmplar« san nu) grupul verbal se conformeaza tuturor regnlilor de acord cu grupul nominal. In aeeasta situatie, eel care gase~te cele doua foi de hirtie se poate intreba dad!; eel care le-a scris a avut intentia de a comunica ceva (printr-o propozit.ia) sau nu a avut aceasta intentie (eventual, eel care a scris a extras, pentru diverse motive, cele dona, constructii dintr-unul si acelasi text san din texte diferite ~i s-o fntimplat ca grupul verbal sa, aiba forma eeruta de regulile de acord).

Dupa cum se observa, exista posibiIitatea ca dona sau mai multe entitaii Iingvistice sa fie sau sa nu fie 111,ilizabile cu intentia de comunicare de catre un vorbitor, dupa cum exista ~i posibilitatea ca cineva sa se gascasca. in aituatia. in care sa nu poata decide daca faptul ea a pereeput un numar de entitati Iingvistice este sau nu este reznltatnl unei intentH de comuniearo.

28. Consideratii finale. In acest capitol am eantat Sa precizam, in special prin exemplificare, care este domeniul pragmaticii. .Alegerea acestui procedeu s-a datorat faptului ca, cel putin pina in momentul de fata, nu dispnnem de 0 teorie integratoare a pragmaticii, a~a cum dispunem de teorii integratoare ale sintaxei ~i semanticii, ci de teor-ii ale unor domenii partdals.

In aceste conditi], am considerr1;t util sa insisiam rnamult asupra naturi] pragmatice a doua aspect.e, "activiitate a de constructie" ~i "intentia de cornunicare", intru(;jl; acestea sint triisatul'ile care VOl' fi Iuato in considerate in capitolul urmator, unde vom incerca sa definim textua. lit ate a Ia nivel pragmatic.

112

NOTE

bila aUt la clarifiearca coneep~u!~i 1 0 contrlbut.le ell tot';11 rernarca uta In raport cu eel, de ,~scma~t,le~ :

gmaticll." prin dcllmltarea acest iat descrlertr unei man 'ian~

de "pra i la elaborarea unui formal~sm aproprornilescu 1985, Cartea a apa-

I'Ptau~;t~i~raa~~e;dec~~~~~;;e~a~~~;~lI. ~hfWlsa~ad::;~:!:o~~~~ir~g:::i~~;i i~l~i;if~~{r~

utut bene ic

egretul nostru, nu am P +i til. 0

~,' > ot fi gll.site in luera~ea men>l~n: 'a in ciuda eyentualelor aserna-

care ~1 ~cel~si timp, trchuie sa preciz ~~e;e pe care eititorul le-ar putea .

o ' : ., chiar tdentttati de puncte d,c"\ lt I si a celui urrnator in compa-

Han sa.... . parcurgcrii acestul capi 0, It, ta in par tea a III-a a

descoperr III urma , "0 • trcaga teorie dezvo a >

'\' > cu lucrarea ammtl ta, III • d absolut irwependcni,

r a .ie f t elaborata In rno ..,,,

lucrilrii noastre a os J de 1981, pg. 51, 5M' 5,),

~ Dressler & Beau:,ran '0 105 106 3[d l'bl'd p". 99, 100, 1 3, , '

• .., b. -s 9·1

4 Vezi, aici mal sus, ~ _"

11G

CAPITOLUL 6

siune care contrazice acesto asteptari este eonsiderata ndis- coerenta" sau "fara sens" sau "absurda" ~i nu este (san este eu greu) primita ca text.

Pe de alta -.c>arte, vom diseuta si un alt mod de a defini textualitatea acela preconizat de Petofi, definitie care tine, dupa cum vom vedea, de ceea ce in capitolul 5 am numit "intentionalitate" (d. § 28.).

in sfirsit, vom incerca sa stabilim 0 relatie intre notiunea de "textualitate" determinata pe baza primului criterin ~i notiunea de "textualitate" definit<'1 pe baza celui de al doilea criteriu.

30. Explieatil preliminare. Pentru a formula cu mai multa exactitate 0 explicatie pentru termenii de "eoerenta" ~i "textualitate" la nivelul pragmatic, vom eonstrui un aparat formal care se bazeaza pe ~i, in acelasi timp, exprima urmatoarele idei :

(a) Ca textele sint siruri de propoeipii juxtapuso, Aeeasta idee deriva din faptul ea, asa cum am v:'izut in capitolele 2 ~i 4, nu dispunem de 0 lista de "conectori textuali-' si, in consecinta, nu putem vorbi de interpretarea semantic'; a acestora. Dupa cum "om vedea insa in § 36., absenta conectorilor este, in fond, nerelevanta, intrucit, asa cum va fi definiti1, "coerenta" (san discoerenta) poate caracteriza atit propozitiile juxtapuse, cit ~i propozlttile "legate": doua propositii legate printr-un conector din categoria celor propozitionali pot fi in egala masura coerente san diseoerente in sensul pe care il vom da eonceptului de coel'enta. Este perfect justificat deci sa avansam ipoteza ca Ia fel stau Iucrurile in cazul unor propozitn legate prin .,conectori textuali" (in eazul in care vom dispune in viitor de 0 lista a acestora).

(b) CiL sirurile de propozitii se construiesc printr-o anumita operatic, pe care 0 vom simboliza prin K ~i care se apliea propozittilor. Operatia K este un concept formal care exprima ceea ce in § 28. am numit "activitatc de constructie" .

(e) Ca un sir de propozitn se construieste pas cu pas, prin repetarea operatiei K.

(d) Ca fiecare aplicare a operatiei K are un anumit grad de expectabilit(tte, in raport cu sensul propozrtiilor carora Ii se explica, in raport cu situatia de comunicare (incluzind aici mentalitatea ~i eunostintele interlocutorilor, locul R,i timpul in care se "aplica" operatia K, deci in cart' He "construie~te" sirul de propozit.ii etc., etc.). Acest "grad

TEXTUALITATEA DIN PUNCT Df; VEDERE PRAGMATU;

29. (;onsideralii introduelive. In capitolele in care am examinat notiunea de "textualitate" din punct de vcdere sin tactic (capitolul 2) ~i semantic (capitolul 4) am ajuns la coneluzia ca niei sintaxa, niei semantiea nu ofeT'a oriterii pe a caror baza sa putem formula "reguli" de textnalitate, adica criterii pc a carol' baza Ra putem separa succesiunilo de propoztni care sint texte de cele care 1111 sint.. Aceasta situatie aratij ell, in ultima a,naliza" "textuaJi- 1~tea" nu este nici 0 notiuDe sintactiea, nici una seman . nca,

.P.e de alta parte, paralol cu aceste coneluzii, a apar 11 1 sufieient de clar ca notiunea al carui cont inu]. inceI'ca.rn ~i'i-l determinam (a('eea de "textualitate") acopera elPmente de ordin pragmatic, cum ar fj acela de expc('tatie". Prill expectatie intelegem, simplu vorhin:i, faptul en, vorbitorii se a~teaptii (in conditii determinate) (',<1 0

I 4-X A 4-V • I ,

uata inceputa, 0 suecesruna de propozitii i->il continue

intr-un anumit fel ~i nu intr-altuI.}Iai coricret . dup:l Ion doarme, un vorbitor se a~teapt:l sit urmezemai curind continuari ca : Este ora 10. Este noapte. El este [oarte obosii. Gheorghe se plimbii. Maria ll-a oenit acasd. etc'., e1,e, dec~t'! ca: Luna este ~atelitul Piimintnlui. Apa [ierbe fa 100 C. De la Bllcure~tt la Constanta sint mai mult de 20() km; Matia este blondii etc., etc. '

In acest capitol ne propunem Sci, dezvoltam ideca S110'('-

4-.'< • • 1 I . , !->

rata III capito e e anterioare, e,l textualitatea unci suece-

siuni de propozitai nu elite c1lteeva decit conformitate« din-

tre modul in care propozitiile se succeda ~i e:rpecta,tia privitoare la moduJ de succesiune a propozitiilor. Orice succesiune care se eonformeaza a~teptaI'ilo]' este primita (':1, suecesiune coerentii, deci este primi!;) ca text. Orice SllC{W-

114

de expectabilitate" 2 11 exprimam aici, a:}a cum amfacut-o ~i. en alt prilej 3, in termenii unei logiei cu mai multe valori, undo valorile cuprinse intre 0 ~i 1 reprezinta gradul de expectabilitate 311 aplicarii operatiei K unor (~irUl'i de) propozitii determinate: valoarea0 reprezinta (1iscO'njormitaiea ",bsoluta cu expectana, in timp ee valoarea 1 reprezinta. conforrnitatea absoluta cu expectatia.

(e) Ou, un anum it grad de diseonfol'mitate cu expectatia (privitoare Ia succesiunea propozitiilor) este tolerai, in sensul ca sirul de propozitii caracterizat prin gradul respectiv de disconformitate nu este considerat ca fiind un "non-sens" san ca fiind "aberant". Toleranta pe care 0 avem in vedere variaza in raport cu anumiti factori, cum ar fi sbilul functional utilizat de interlocutori, experienta Iingvistica a interlocutorului, situatia de eomunicare etc.,

etc.

(f) OU toteromto despl'e care am vorb'it sub (e) se stabi-

leste in raport cu 0 aerie de norme "stilistice" sau pur ~i simplu en 0 serie de norme de "comportament lingvistic" existcnte de multe ori in forma implicita, dar care se exprima prin faptul ca unul ~i acelasi sir de propozitu poate fi acceptat in anumite imprejurrtri :}i respin« intr-altele, acceptat de 0 eolectivitate san de un individ si respins de altul. Pentru elarificarea ideii facem observatia ca, de

"exemplu. oricine accepta, sa spunem, discursul lui Oatavencu din 0 scrisoare pierduta atunci cind eiteste piesa sau 0 vede jucata, dar nuoricepersoana care acceptrt acest discurs (atribuindu-i eventual chiar ~i 0 anumita semnifi-

catie) va accepta 0 suita similara de propoziW de la un orator real san de 131 cineva cu care sta de yorba.

Pentru a capta acest aspect, am introdus conceptul de permisiune (din logics deontiea), in raport cu un sistem de norme. Sistemul de norme poate fi mai tolerant sau mai intoterami, fapt care face ca notiunea de permisiune Srt fie, la rindul ei, mai toleranta (sa admita disconformitati mai mari in raport cu expectatia) san mai intolerantu (SrL admits numai disconformitati foarte mici, eventual nici una, in raport cu expectatia). Notam d diversele grade de toloranta cu care este asociat conceptul de "permisiune" reflecta, in acest caz, pluralitatea de norme care guverneaza comportamentul lingvistie 311 vorbitorilor unei anumite limbi (pluralitate de norme semnalata de majoritatea eelor care s-au ocupat de sti1istica ~i/sau de conceptul de "norma Iingvistlca").

116

(~) 0:1 notiunea de eoerenta" .. '.

mem de "expectatie" (~d a pOa~e,!l defmlta in ter-

"aplicab~lit:?'tea" operatie7 'kf.Pectatla exprima in fond

(h) Oa, in condithle de sub (g) .

definita prin coerenta. b , textuahtatea poate fi

31. Sirnr! de propozltli .

~aragraf, pornim de 131 idee!l ~gene~area" lor. In acest

fi specificat prin modul i ea un ~Ir de propozitn poate rat". n care este "produs" sau "gene-

L s: l:L mult~ea propozitiilor dintr-o limb:-

. . om spune ca 0 submultime d . .. ~ oarecare,

~me~te un sir (de propoziJii) Ad; p~opoz~t~~ dl~ l:L alca,m ordine Iineara Vom re' , acapI~pozItIile slnt diapuse

sir d .t:»: prezenta pnn (B .0 >

"{ e propozitii ; subscriptelo nu. " 1'· ... , IJn un rul de ordine 311 aparitiei .n~e.Ilee reprezinta numa-

~ir ~re contdne n prop~z~t1r~~t~Z~lel,.respectiv~ in sir. Un An simbolizam un sir de lunc n ~~r.. de lungtme n; prin

= (B .0> . gnne D. vom avea deei ., ~

II •.. , IJ. • "n -

Yom spune ca oriee ele t di

zitie, alcatuieste UD sir R' n;ef ~n l:u deci oriee propoVom avea deei ,.,,1 ca ungnnea aeestui ~ir este 1"

(1) Pentrn orice propozrtie, B,

(B> = "I

Introducem in c t'

multimea sirnrilor t;!i 0: p~o;a::it~forO~)erator K, definit pc

(2) Fie K un operator a tf l t :

~i orice propozitie B una dins ue l~tClt, P1entru orice ~ir, A"

, , rma oare e are loc

sau (a) K(AI) B) = (A,B) = '-*1+1

(b) K(8, At) = (8 A) =*.,

t l'.t+1

_ Nulnim K-expresie atomiea '. .

!I-p..t, B) san K(8, At). 0 _' once. expresl~ _?e forma

mteleasa ca exprimind K ~xpresie .ato~lCa trebuie propozitii Za dreapta (a) ~a~)eral;e de adJon?tI~ne a unei

OK. a 8tnga (b) umn ~lr A

-expresie atomiea trebui . t 1 ,t·

propozitde "obi~nuita" prin ' me mte easa fie ca 0 se adauga Ia dreapta . ul .care se face asertfunea ca ,:-<

~lr ui A "( ) , " -'

R. tinga sirului A "(b) fi . t a s~u,,8 se adauga la

iti t, ie ca Instructiune : d "

pozrua B 131 dreapta sirului , f" , . I' • ,,~ au gal pro-

B 131 stinga sirului At I". 1 't· sau "adauga propozitia

117

o data admis statutul l)rOpozi~iona~d al~ K-e::pr;~~!~r~

atomice, eate perfect justif~cat sa,. C~)llSl eram ::: =:: , _)

forma cu ajutorul conectorilor lOg~~l (/\, '!, ,

K-expresii complexe din K-expre~ll;~ ~tom~~cePtelor de

tn cele ee urmeaza, pentru e ~llrea, . "1

care avem ~evoie,. sin~~m (i~t)er~i~~tl ~~:~~'e~~i e~i~:l~(~

formate prIll eonjuneue .' . , 'T'

' (3) Fie »; kj doua ]{-exp:esll at<?nllc~ oar;ca~e. EO). k /\ k este 0 K -expresie eonjunetionala (~, .' o' j K expresie conjunctionala, fiind conjunctia . !,lce. ~v' H'O ozitii este confonna cu I'eg~lile care

logIC.:!. ' a d_?u:1 nIJ'unPctl": 10' 'T)'Ctl Yom SIlecifica aiel sub (-1)

O'uvel'neaza eo . cu 0<'

~amai trci dintre ele :

(4) (i) - (kl/\kj) =:: -kIV-kj (ii) "" (-kIV -k)) =:: k,/\kj (iii) - (kl V /;j) =:: ,~kl /\ - kj

• v' ti uare urmittoarea proprietate a

HpeciflC::tm, In con In ,

operatorului K : ". T S .

(r,) Pentru orice sir, )'I! ~I once propozrtre, A •

I(( "1, B) l' ta«; )'1)

t.i K ste non sirne-

Proprietatea (5) arata ca op~ra,la e. -') )

t.rica Proprietatea de non-simetne rezulta .?1ll (2). (a),. ( ) • i~~~'cit rezultatele aplicarii acestei operatii nu sint iden-

t.ice. . v' . " putem defini mai

Pe baza precizarilor de mal ~us, ' x

departe notiunea de proces adjorwt1il' la dreapta, dupa cum

urmeaza :

(6) ];'ie 7.:1/\ •.• /\ kn-1 0 ]{EO oarecare.

Ex resia k1/\ ... /\ kn-1 est~ un v proc~~ . adjon~ti,~. ~~ p (P'l}) dad; st numai daca satisface urmatoa

dreaJlta.t1 .<' .,

rele conditii :

(i) k1 are forma s: AI, ,'11+1)

(ii) u; are forma 1{(An-1, Sn)

(iii) pentru orice numar i-c ] ~Il - 1 lac egalitatea )'i = (AH! Sj)

are

Desizur intr-un mod asemanator se ~oate. ?efini ~.i ~n "proees 0 acljonctiv 1a stinga". Pentru slmpliftcare ~l III

us

acord ou modu1 uzual de reprezentare a progresiei in timp a adaugarii elementelor, vom avea in vedere numai PAD.

Se poate observa ca, prin (6), un proces adjoncUv este definit prin aplicarea succesiva a operatorului K. Conditiile (i) - (iii) privese obiectul de aplicare a operatis! K t;li stipuleaza urmatoa.rele . operatia K are, Ia fiecare aplieare (afara de prima), ca obiect sirul obtinut prin precedenta aplicare a aceleiasi operatii ~i 0 propozitde din L; urmatoarsa aplicare a operatioi are ca obiect sirul obtinut, in prealabu, prin preeedenta aplicare a operatorului ,K ~i 0 propozttis din L (alta san identica, eventual, eu aceea din sirul precedent). Se poate observa ca, prin insul;li faptul ca expresia conjunctionala kl/\ ... /\ kn-1 satisfaee conditnle (i)-(iii) de sub (6), K-expresiile atomice dintr-un proces adjoncti» la dreapta nu pot fi deeit O1'donate (de la stinga la dreapta) in timp. A~adar, Intr-un PAD, ordonarea K -expresiilor atorniee constituent€ reprozinta succesiunea in timp a celor n -1 operatii, fiecare operatie reprezentind un pas In aplicarea procedeului. A~adar, pentru orice PAD de forma kl/\ ... /\ kn' spunem ea este constituit din n pasi. Convenim s~l, exprimam relatia de ordine (temporala) a pasilor printr-un subscript numeric ata..~at operatorului K Ia f'iecare aparitie a aeestuia intr-un PAD: J(l( )",8'+1) /\ ]{2( )""2' S'12)AK3(i'J+3, 83)",

(7) Fie un ~ir oarecare, (81" .s, > =.= I'n' Dadl exista. un PAD, k11\ ••• /\ u; de forma HI (/"S't+l) A

]{j{l'I+(m-l) 8'01), astfel iuclt :

(i) j (ii) A,

= 111-1

(iii) )'1+1 = (8182)

(iv) AI + (01-1) = (.'II .. ,,'1n-J) (v) 8'm = .'In

atunei kl/\ ... /\ kj este procesul adjoncti» la dreapta asoeiat sirului )'n'

Convenim Sa notam PAD-ul asociat unui sir )'11 prin PADAn• Din defini~ia data termenului de PAil, precum f';li din felu1 in care a fost definit conoeptnl de PAD asociat sirului )'n, rezulta

(8) Pentru orice n>l, PADAn eontine u--1 pas! (adicu n-1 ](-expresii atomice).

un

Pentru 3J face mai intuitive toate conceptele introdnse

pina aici ne vom .referi la un exemplu foarte simplu. (9) Exemplu.Fie propozttiile :

81 = Esie ora 23.

82 = Ion iloarme.

83 = Gheorghe nu a 'Venit acasii.

in eele ce urmeaza vom utiliza 81) 82, 83 ea aimboluri ale celor trei propositii. Vom considera sirul (81 82 8a)· Observam mai int.ii ca sirul are lungimea 3. Conform en (8) PAD-ul asociat sirului (8182 83) va fi constituit din 2 paI;li :klA k2!;li va avea forma 1(1 (Ai, 8"11) A K2( 1.1+1' 8'wJ. Expresia aceasta va fi PAD-ul asociat sirului <8182 Sa), in eazul in care AI = 81, 8'1+1 = 82, 1.1+1 = <81) 1$2) si 8"+2 = 83, deci in cazul in care klA k2 va avea forma K1( (81)82)/\ K 2( (81) 82), 83), D""ltimaexpl'esie trebuie inteleasa ca reprezentind procesul prin care ee construie~te sirul (81 82 83) : primei propozitii (81) i se adauga 131 dreapta propozitia 82, iar sirului obtinut, (81 82),. i Be adauga la dreapta propositia Sa, obtmindu-se sirul (81 89 83),

~ Vom introduce, in sfirsit, 0 notiune noua, functia I'. Aceasta functie se defineste pe multimea A a .I;lirurilor de propozH;ii. Valorile acestei funetii VOl' fi elemente din multimea ilk a K-expl'esiilor conjunctionale care. au proprietatea de a fi procese adjonctive la dreapta. Vorn avea deci :

(10) Pentru orice sir An,

r{An) E ilk Vom spune in continuare ca

(11) I'( An) = klA ... A km daca !;Ii numai daca pentru lelA ••. A km are loc k1A ... A km == P~{DAn'

In cazul in care

(12)

are loc, spunem d1 P ADAn este proeesul adjonetiv la dreapta asociat sirului An !;lica PADAn genereaza (prin adjonctinne la dreapta) sirul An sau ca sirul An estc gcnerat (prin adjonctiune Ia dreapta) de PADAn•

:12. "Coel'enta" ~i "procese adjonetive", In § 31 am aratat ca mice J(-expresie atomica trebuie in~eleasa ca propozil:ie aserti'ra ( = ,,8 este adaugat. la dreapta ~ir~ui /\;") sau ca 1'n8trlw,tilme (="adauga la dreapta sirului A, propozitia /) ! ").

120

. tn. cali~ate de propoeitie, unei . K~expresii atomice trebuie Sa 1 se poata atribui 0 »aloare de ade'V(lrceea ce tnseamna C:'t 0 astfel de expresie poate £i adeva;ata (-1) s~ufaL"a (=0) ; va trebui sa spunern, in acesteconditii ca ~ste. adev~rata.. in cazul cind adjonctiunea areloc ' ~i fa.isa, .CIll~ ad)01UJj'/,unea nu are loco Unastfel de transfer 3,1 notlUn~~ de "valoare de adevar"tale qual« in domeniul K·expreslllor atom ice tnttmpina 0 serie de difieultat» feare, ill t:ea~at fie SPUR, llU sint de neinlaturat). Cea mai lmp~rtanta m se pare a fi aceea ca., in cazul in care adml~e~ ca 0 'propo~itie de forma 1(( x., 8) este [alsd. ar trebui sa admitem ca un ~ir de forma (X, 8) nu. exista ceea ce ne-ar impiedica sa ealificam in vreun felin ter~ menii K-expresiilor atomice, un sir de form~ ('.'-')

. ill . '. r.,u ,

l,n, caz. !n care, contrar. asert.iunii facute prin expresia

Ies:pectlva;, aceasta a~' eXlsta. totusi (cPI putin prin . ipoteza): Ma\ c~ncret.: fie 81 = Ion doarme, 82 = L1ma este satelitu! p_anwntul1H ; pentru a spune di, (8182) nu se poate gen.e~·a p'rmtr-un PAp, ,.~ !re~ui sa spunem ca propozitia l{~ (A:l>~:!) este fal~a,y adica sa spunem ca adjonctiunea Iui ""2 ladreapta lui 81 nu are loco Dar sirul (8 S) Ia care

ne referirn, a1'ata ca adjonctiunea are loco 1 2'

In ca.zul in .care interpretam 0 ](-expresie atomics dr~pt 0 t.nstruc!mne, ne intilnim ou dificultatea semnalata, de Cel. care s-al~ ocupat de logiea aetiunii ~i a ordinelor s:_t~.de logica .de.ontlC~, anume aceea <lea interpreta propozltule acestui limbaj ca propositi! care descriu stari de

I ."., '."

ucrun ~l care, m consecinta, pot fi adeviirate SHeU false:

este ll~r~zonabi~, de ex., sa ne punern problema daca 0 propozitie ca It1- ordon. sa pleci ! este adevarata sau falsa. d~pa cum vtot nere~onabil .este sa conaideram ca sa pleei elm. aceasta expresie descrie 0 stare reala sau nu 0 de sene .J.

Da:t~ ~iind aceste considerente, vom propune aiei () anumita interpretare a ceea ce in logica propozitiilor asertlve, se nume~te. :raloare de adeoar, Aceasta interpret are a~e III ve~ere utl~l~area pe care 0 vom da conceptului de K -expresie atomica, de KEG, de PAD etc.

Sa consideram urmatoarelo doua propozitii : 81 - Bste ora 23.

8l = Ion doarme.

Daea d~ ;'llultirll:ea propozitdilor limbii romano am alege .pr_?poz1tm 811 ~l ulterior, din aceeasi multime, 1:, ar trebui sa, alegem 0 a doua spre a 0 al:1tura la dreapta lui

121

Sl' spre a forma un sir pe care sa-l "enunlam", atunei este sigur ea vom alege mai eurind propozitia 82, deeit, sa spunem, propozitia 83 = Luna este satelitul pamintului. in acelasi fel, daea am auzi propozitia 811 atunei ne-am asiepta ca la dreapta acesteia (deci dupa ea) sa auzim propozitda 82 ~i nu 83, Alta formulare : ne asteptam ea cineva care i>ti construie{lte eeea ee are de spus (deci este in curs de a "enunta" ceva) ~i care i~i in cepe ceea ce are de spus eu propozitda 811 sa continue oonetructia (sau "ceca ce are de spus") eu 82 ~i nu cu 83, Reprezentind activitatea de construire a unui "ennnt-~ir" prin operatorul K, vom spune ca, expresia K( (81)82) este mai eonforma cu eeea ce ne a{lteptam sa fie cursul activita.tii de produeere a unui sir deeit expresia K( (81)83), Vom spune ca ceea ee exprima J(( (81)82) este conform cu a~teptarile noastre in ee priveste modul de eonstruire a unui enunt (format dintr-un :;;il' de doua propozrtii}, in timp ee K( (81)83) este in diseonformitate cu aeeste asteptiiri.

Oonvenim, in aeord cu eele aratate, sa intelegem prin "adeval'ul" unei K-expresii atomiee (;ol1formitatea C'U expectatia in ce priveste posibilitatea de 3, alatura doua propozdtii intr-un enunt, iar "falsul" unei astfel de K: expresii, disconform1'tatea cu aceasta expectatie.

Inainte de a da 0 tormulare definitiva eelor spuse mai sus, vom spune Crt earpectapia eu privire la constructia unui sir este atitudinea unui eoleetiv de vorbitori standard intl'-o situatie standard de comunieare exprimata prin faptul ea anumite alatmari de propozitfi Slut considerate "a~teptate", iar altele "mai putdn asteptate" sau "nea~teptate". Numim prin conventie aceasta atitudine Kexpectaiie.

In ra port eu notiunea de K -expectatie, definim 0 clasa de valori 8T k' dupa emu urmeaza :

(I) &rk ={1, O}

unde

(2) '1' este conform ita tea. eu K -expectat.ia, iar '0' este disconformitatea. cu 1( -expectatia.

Mai departe, prin analogie cu Iunctia de adevar, V, care asociaza, in logica standard, valori de adevar propo»it.iilor, vom defini 0 tunctie de valorizare 'in raport en e.cpectapia, V E' pe III ultimea K -expresiilor a tomice dnpa cum urmeaza

(3) Pentru orice ]{-expresie atomica, It,

YE(k)E8Tk

122

; I

_Pentru exemplifieare, revenind Ia situatiilo discutate :na't sus, pentru K( (81)S2) vorn avea VP(1(( (81)8,,) = 1, tar pentru K( (81)83), vom avea VE(K( <Sl)S3} '-= O.

Dupa cum se. ~.tie, notiunea de ade1Jar/fals poate fi flradata: 0 pr~pozlt~e oaree:~re po ate fi adevarata (1) san poate fi "mal putin adevarata," san "aproape adevar.~ta" fard, a fi falsa ; in I~od as~ma~t~r, 0 propozitie poate ft f~l,~a (0) :'>au poa~e .. fi "mal putin falsa" sau "aproape falsa . Unei propozitii care nu este adevarata fara a fi insa falsa, i se asoolaaa 0 valoare n, astfel incit 1 >n>O. Acest mod de a interpreta notiunea de adevar ca pe 0 ml~rime g!~abila este .caraeteris~ic logicilor plurivalente, adica logicilor construite astfel meit peutru multimea gr (a valorilor de adevar), in loe de gr = {I, 0} avem 8T =

{n-0 n-l n-n}

= ---, --, ... , -- . De ex. : gr = {1; 1/2 . 01.

n n n ' )

(ceea ce poate fi scris ~i cu ajutorul numerelor zecimale: sr = {I ; 0,50; 0} san 8T = {I ; '2/:3; 1/3; 0} (adica fT . {1; 0,66; 0,33; 0}); sau 8T ={1; 3/4; 2/4; 1/4; 01. (adica sr = {I; 0,75; 0,50; 0,25; 0}) etc., etc. in eele eil urmeaza, vom avea in vedere 0 logi~l, pentavalenta (=eucinci valori de adevar : 8T = [I '0 75' 0 50' 025' 0}). ' , , , , , ,

~~~itatea de a "grada" adevarul unci propoziti i derlva din faptul ea sensurile unor cuvinte sint couoepte care nu permit intotdeauna 0 partitie clara a obiectelor din univers in obiecte care cad sub incident-a conceptului respectiv (fac parte din multimea obiectelor carora conceptul Ii se apliea) san nu cad sub incidenta acestuia (nu fac parte din multimea obieetelor carora Ii se apliea acest concept). Este yorba de faptul ca sensul unor semne este un concept vag, iar conceptelor vagi le corespund, in extonsiune, multimi vag-i. De ex., un adjectiv ca mare are ca Hens un astfel de "concept vag", intrucit nu este posibila o definitie generala a coneeptului 'mare'. Daca notinnea de <mare' este vaga, este evident ea ~i multimea de obiecte pe care Ie putem ealifiea drept 'marl' este 0 multime vaga. In aceste conditii, despre un elefant vom putea probabil spune ea este mare; dar despre un creions Daca il comparam cu un fir de praf vom spune probabil cae,qte mare, dar daca il comparam cu un elefant ~

123

Odat.a explicata semnificatia "gradualita~ii". valorii de adevar in logicile polivalente, putem generahza aceste observatii asupra notiunii de "Gonformitate en expeetatia", despre care am vorbit in acest l?a;'agraf. Intr-~deVal' atit conceptul insusi de 'expectat,le en sensul joloNit ~ici cit;;i aeela de 'conformitate' eu aceasta 'e:xpect.atie? !lint coneepte vagi (eel de al doilea, in primul rind, datodta caraeterului vag al celui dintii). Sa ne gindim mai intii la dificultatea pe care am intimpina-o nu daca ne-ar «ere cineva sa definim exact ee inseamna 'expectatie', ci dacs ne-ar cere sa facem 0 partitie a predicatelor in predicate despre care "ne asteptam" s(t fie aplicate subieetului Ion si predicate desprc eare "nune asteptam " sa fie aplicate acestuisubiect. Este sigur ca din prima categorie vomconsidera ca fac parte predicate ca man'inca, doarme, oiteste, bea apa, se plirnM etc., etc. ~i din a doua - p~ed}c.at.e ea~. inghite un elefant, cintare~te 5 t ,'Ii jumatat~, extsta ~n forma gaZO(1sa etc. etc. Dar unde vom repartiza predicate ea 1nghite un a~, are ~tn singur ochi, se plirnbii pe LUna, 86 hrane~te Clf, lemne, are parul verde etc., etc. ~ ..

Pe de alta parte, trebuie spus ca, oarecum prin lr).sat;.l natura sa ideea de 'eonforrnitate cu expectatia' ofm'a posibilitatea ~nei gradari : predicate ca are 1m sing'lIr ochisau ingh1:te un ac pal' a fi in mai mare masuraeo~forme.cu ceea ce neasteptam sa se spuna despre Ion deeit predicate ea

are parul verde san a inghitit un elefant, iar dintre ultimele doua, primul este mai putin disconform eu asteptarile noastre decit al doilea.

Ni se pare deci destul de rezonabil sa, concepem <conformitatea cu expectatia' drept un concept gradabilsi, 111 consecinta, sa redefinim clasa ff k prin

(1')

ffk = {1; 0,75; 0,50; 0,25; 0}

~i Ra interpretam eele cinci valori din ff k prin

(2') '1' este conformitatea absoluUi eu K-expectatia; '0' este disconjormitatea absoluta ell K -expectatia ; 0,75 ; 0,50; 0,25 reprezinta qradeleiniermediare de conformitate eu K-expectatia, in ordine dcscrescatoare.

Pe baza celor aratate, vom examina sitnatia KEG. 1n logica bivalenta, conjunctia se pate defini in termeni de

124

valoarede adevar 'prin urmatorul tabel:

(4)

p I q I p/\q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0 (In primele doua eoloane sint enumerate toate combinatiile valorilor de adevar ale oonjunctilor ; in eoloana a treia sint inregistrate valorile de adevar ale conjnnctiei pentru fieeare dineele 4 combinatii posibile. J

Se poate observa in (4) ea 0 expresie conjunctionala este adevarata atunci ~i numai atunci cind arnbii conjuncti au valoarea 1; in to ate celelalte cazuri, oonjunctia are valoarea 0, adica 0 valoare egala cu cea mai mica dintTo IHJlorile conjuncjilol'.

Cele exprimate prin (4) se pot exprirna in mod echivalent prin urmatoarea regula:

(5) V(pl\q) = Min(Y(p),V (q)).

Aceeas! regula, (G), poate fi transferata tale quale in domeniul KED :

(6) Fie kll k2 doua K-expresii atom ice oarecare.

VB (kl /\k2) = 1J.lin(VE (kl), VB (k2»)·

Intrueit VB este 0 tunctie definitit pc multimea Kexpresiilor atomice ~i/sau K-expresiilor complexe, vom scrie :

(7) Pentru orice !l-expresie, atomica sau complexa, KEK,

YE (I(})J() E Sf k unde Sf k este definit prin (1').

Cele stipulate prin (6) pot fi reprezentate printr-un tabel cu aoeeasi st.ructura ca eel din td) : (vezipagina 126).

In (6) (§ 31.) am definit un proces adjonctiv la dreapta (P AD) ca fiind 0 K -expreaie conjunctiva care satisface o serie de conditii. Ca expresie conjunctiva, oricarni PAD

125

unneaza sa, i se atribuie 0 valoare in raport eu K-expectat ia, conform en tabelul de mai jos :

[-'~J ~-I .. ~~:

I 0,;>0 l_o,~~1 O~I

I 0,50 _ 0,25 ~5 I

0,50 0 _t1 I

o ,25 I 1 0 ,2.;,

0,25 I ~ ;,75 1-0;'-

0,25 0,50 1 O,2fl

() ,25 0,25 0,2:)

:25 ~. :_1

0,75 -0--1 0,50 0 1 0'25'1~ __

I 0 0 0 I

~--~-----,--.~~

Asadar, pentru mice PAD, vorn avea

(9) VE (PAD,) Effk

Din (!J) rezulta di orice proces adjonctiv la dreapta (PAD) are 0 valoare determinata de conformitate cu K -expectat,ja: deei vom avea V E (PAD,) = 1, san YE (PAD,) =c= = 0,7i'), sau VE (PAD,) = 0,1)0, sau VE (PAD,) = 0,21). "au, in 8fir~it, VE (PAD,) =0. '

In momentul de fata, sintem in rnasudi, sa dam 0 definitie exaeta conceptului de 'coerenta" in termenii notiu-

nilor introduse in §§ :11.,:J2.' ;

Am arat.at en alta ocazie 4 ea, in fond, ceea ce percevern de obicei ea "globalitate" a sensului unui sir de propozitdi nu este altceva decit conformitatea aHl,turarii sensurilor diversilor conetituenti ai sirului cu asteptarile noastre. Aceasta observatie am reluat-o ~i am dezvoltat-o mai sus, ill §§ Itl., IH., 25. Atit in luerarea noaetra mai veche, cit ~i ill § §-le mentionate aratam d'!;, desi dependenta de sensul propozit.iilor, notiunea de "coerenta" nu se po ate

I 1.'2 /flAke

----------- ----- ------

__ I

I-~,-;;- -~, 'i5

---- --_._--- .- ._--_.---

I 0,&0 0,50

--l--G~ :,"~

__ (_) ,_7,_5 _I__ __ _O_,_7~

n,75

---_--_-

0,75

(J.7f)

0,50

o ,&l)

0,25

o

0,50

0,50

o

0,75

126

...

derini ca fapt semantic propriu-zis, ci numai ca relatie :1 vo:rbitorilor eu sensu} propozitdilor : vorbitorii "se a~te~1pti1" intr-o masura mai miea sau mai mare ea sensul a douii propozrtii date sa se "alature" intr-un sir de propozit.ii. Alai coneret, fie propozitiile 81 = Este ora 28; S; = Ion doarme; 83 = Gheorghe nil. s-a intor« acasii; S1 =- Lusui este sutelitul pam'in,tulu·i. Dat fiind sensul eelor patru propozit.ii, sirul (818283) trebuie sa fie considerat in sna» mare rrUisura conform eu expeetatia vo rbitorilor decit sirul (818,p4)' Aceasta contormitate/discontormitate este sursa impresiei de "coerenta" a sirului (81828:) *i de "discoeren¢" a sirului (818284), Daca eele doua siruri pot fi relatiy usor calificate ca Iiind coerent (prirnul ) t:'i discoereni (al doilea), exista situatii in care cele d011:'1 ealificari polare se dovedese a fi insuficiente.

(10) < (Lui Ion f'i ploc mereie» 5, <Ion maninca ~/n mlir)s. > va fi fara ezitare ealificat drept coerent de eatre ori:~e vorbitor,

Un ~ir ca

(11) «Este ora.28) 5, (Ion doarmc) 52 <Ion d.nUi acum la pia'lb )5.)

va fi ial'~i fara ezitare caJificat drept ineoerent. In schim h. un !;IiI' ca '

(12) «Lui Ion nu-i. plao merele) 5, <Ion rnan£nca un 'friar) 5. ) va fi considerat poate, in anumite imprejurari, de catre anumiti vorbitori, incoerent sau "nu toemai coerent", iar de catre alt.ii (poate majoritatea) drept coeren 1 ell anumite rezerve,

Din examennl exemplelor (10)-(12) rezulta ea e:xistrl, situatii care reclama 0 nuanJare a ideii de coerenta, nuantare care sa permita 0 ierarhizare a sirurilor in raport en grail1il lor de coerenta !;ii/sau sa dea posibilitatea de a compara sirurile din punctul de vedere al coerent ei I:\i de .a spune, in unn.a ac~stei comparatii, ea sirul A est.e mal coerent (sau mal putin coerent) deeit sirul B.

Oum conformitatea eu K-expectatia am viizut e3, este gl'adabila ~i cum ideea de "coerenta" poate fi legata, 1n ultima analiza" de conformitatea cu K-expectatia, putem folosi aceste observatii pentru a defini in mod exact conceptul de coerenta I';oi, in acelasi timp, pentru a-I defini ea. not-june "gradabila". Pentru a obtine 0 astfel de definitie, vom face uz de notiunea de proces adjonctiv la dreapta

asociat unui sir oareeare,

I!

127

Vom defini in acest scop 0 nouafunctie feo ,pe multimea A a sirurilor de propozitii dupa cum' urmeaza : (13) Pentru orice sir An, daea I'( An} = PADAn,

atunci

reo (An) = VB (PADAn)

Dupa cum se observa, regula (13)arata cil. valoarea Junctiei reo pentru oricare argument luat dinmultdmea A (a sirurilor de propozitdi) este egala cu (adica este identied. cu) valoarea pe care fuactia VE (de valorizare in raport cu K-expecta~ia) 0 ia atunci cind are caargument prooesul adjoncii» la dreapta (PAD) care genereaza sirul respectiv. A~adar, prin (13) nu facem in fond decit sa stabilim un ra port de echivalenla intre functie, reo ~i functia. V E , sau sa stabilim ca Iunctia reo are valori care apartdn tot multimii iff' k , dar ca valorile acestei funetii se stabilesc oarecum "prin intermediul" functiei de valorizare a proceselor care genereaza sirul. Atragem atentia, spre a elimina posibilitatea oricarei confuzii, ca functiile r~i reo sint distincte, desise definesc pe aeeeasi mulpime, A (a sirurilor}: cele dona functii se dieting prin domeniul la care apartinvalorile pe care le iau: funetia T arevalori care apartin domeniului Ih (al K-expresiilor conjunctive), punind in corespondenta fiecare ~irA n cu K-expresia conjunctiva care il genereaza (P ADAn), in timp ce reo pune iucorespondenta fiecare element dinA cu valorile pe care Iunetia V E le are in ra port cu procesul adjonctiv (la dreapta) care genereaza sirul respectiv.

Intrucit valorile functiei V E exprima gradul de can formiiate a unui proces adjonetiv in raport ou K-expectatia l;1i intrucit valorile functiei reo se definesc ca valori ale runctiei VE in raport cu procesul adjonctiv asociat prin I' sirului care constitute "argnmentul" functiei I', urmeaza oa I' co exprima tot gradul de conformitate a unui sir oarecare An cu K-expectatia; mai exact, cu gradul de conformit ate cu Kvexpeetatia generul'ii lui. In eazul in care convenim sa spunem ell, r co este gradul de eoerenta a unui sir, obtdnem trei lucruri, ~i anume:

(a) 0 definitle a conceptului de coerenJa care sa exprime ideea ell, eeea ce consideram a fi 'coerent' este ceea ce se conformeaza asteptarii noastre privitoare la continuarea "descrierii" sau "relatarii" incepute prin enuntarea (in suecesiune) a uneia sau mai multor propozitii, Aceasta este, de fapt, ideea despre coerenta care ne face sa spun em

128

ea un sir ea «Este ora 23) 5, (Ion doarme') s, (Gheorghe nit s-a intoaJ's aeasa) Sa ) este 'coerent', in timp ce un ~ir ca «Bste ora 23) 51 (Ion doarme» s. (Luna este satelitulPamintulu'i) s.) este discoerent : "relatarea" inceputri prin (8182) ne asteptitm sa continue mai curind prin 83 decit prin 84 (care nu ne asteptam sa apara "in continuarea." sirului (8182». Avem a face deci cu 0 definitie a "eoerentei" care capteaza in termeni exacti tocmai ideea ca aceasta nu este altceva deeit acordul eu ceea ce ne astepuim sa fie un sir de propozrtii.

(b) Posibilitatea de a grada ideea de "coerent~V', deci de a vorbi despre faptul ca un ~ir,A, este mai coerent f:li un alt sir, I,', este mai puJin coerent. 0 astfel de definitie ne ereeaza posibilitatea de a nuauta aprecierea noastra asupra sirurrlor, intrucit nu mai sin tern siliti ca, in contradictie cu intuitia, sa spunem ca un ~ir ca (12) de maisus este san coerent sau discoerent; vom putea spune, intr-un mod foarte intuitiv, ca (12) este mai pUJin eoerent decit (10) f;'imai coerent deeit (11).

(c) Plasarea conceptului de "coerenta" intr- un dorneniu apropriat, anume in dorneniul conceptelor praqmatiee, domeniu In care poate Ii definit farf" dificultate, ~i seoaterea lui dintr-un domeniu de concepte earuia, prin natura, nu-i apartine, anume aeela al conceptelor semantice, domeniu in care, asa cum am vazut in §19. conceptul de coerenta nu poate fi definit.

33. "Coerent~l" ~i "textualitate". Unul dintre Iocurile comune ale teoriei textului n constituie ideea ell, textul este 0 ,,8uecesiune eoerenta de propozitii".

Ideea este - dupa parerea noastra - pc atit de falsft ~i contrara intuitiei, pe eit este de generala. Daea ne gindim la literatura a~tistica conform cu aceasta idee preluata neeritie de cercetatori, ar trebui sa contestam caracterul de text oricarei productii "dadaiste", oricarei pro-. ductii "suprarealiste" (dicteul automat teoretizat de Andre Breton nu este altceva decit instaurarea discoerentei ea principiu de creatie poetica), ori, pentru a tie apropiade epoca noastra, de intreaga literatura a "absU1'~ dului". De fapt, nu trebuie sa raminem numai foarte aproape de epoca noastra pentru a putea gasi literatura careia, conform cu principiul pe care il discutam, sa trebuiasca sa-i contestam caracterul de text; de ex., enume-

129

i'area - la prima vedere "discoerenta" - de substantive sau grupuri nominale este tehnica folosita de Caragiale in J.1I o~H (Tabla de rnaterii).

Observatia nu este valabila numai pentru literatura, rnai precis, pentru Iiteratura artistica. Conform eu idees mentionata, 311' trebui sa oontestam calitatea de text oricarei comunicari prin limbaj (scris sau vorbit) in care emitentul se exprima neingrijit, "sare" de 131 0 idee la alta, face "omisiuni" (intentionate sau neintentionate) I a sind impresia unei "dezordini" de exprimare, a unei

e xprimari haotice, Ar trebui sa eontestam calitatea de text

a unor astfel de segmente de vorbire/scrtere, intrucit, intr-un grad mai mic sau mai mare, sint Iipsite de coerenta.

tn aceeasi ordine de idei, trebuie sa facem ~i urmatoarea observatie. Daca in eazul segmentelor de vorbire 'discoerente' in sensul indicat aici mai sus sintem inclinati sa Ie dam cu relativa usurinta calificativul de non-teat; deci 83, le eonsideram, prin aceasta, in afara expresiilor "bineformate" dintr-o Iimbii L, ~i deci ca ne-fiind "expregii in E", in legatura cu segmentele care au statut de "literatura artistica", 0 as tiel de calificare ni se pare eu desavirsire inacceptabila. Ma! mult : in eazul in care am l'lti eil, 0 succesiune de forma «Ion doarme) 5, (Luna este satel1:t1tl Pifmintului) s,) apartine literaturii artistiee, reaetia noastra prima ar fi aceea de a-i "cauta un sena", spunind ca eel care a construit-o a intentionat sa spuna ceva co oarecum "se ascunde" in dosul sensului "literal" (evenl.ual in dosul oporensei. de non-se ns sau de "discoerenta"). Vom recurge eventual la 0 posibila asociere intre "ideeH de a dormi", "ideea de noapie" f;'i "ideea de luna" . l\{ai departe, in raport eu 0 eventuala "continuare" a sirnlui, am acorda 0 anumita "senmificatie" (nu in sensul tehnic 311 cuvintului) acestei asoeieri ~i am cauta ;';~t descoperim ° anumitii intentie a autorului in folosirea acestui sir de propoz itii pe care iI vom califica design!' ca "a,parent disco erent, dar, in realitate, cerut de intreaga arhitecturit a operei ~i, in conseciuta, perfect eoerent, in raport cu structura generala a operei". Este iara~i foarte probabil ca un exeget sa-f;'i propuna sa studieze chiar discoerenta (aparentii.) ca modalitate de exprimare artiRtiei"i la autorul X ~i/sau chiar "semuificatia discoerentei" Ia autorul X.

Aceasta situatie nu este nici pe departe atit de put in verosimila pe cit pare 131 prima vedere. Dimpotriva, ea reflecta - am putea spune - esenta operatiilor pe care

130

le face un specialist at unci cind vrea sa "explice" sau sa

clarifice" semnificatia unei opere scrise, atunci cind ~ceasta semnificatie nTI se of era in mod direct cititorulul. Am spune ca cel care intreprinde 0 astfel de "clarifieare" nu face decit sa reconstiiuie un text coerent pe baza unui text discoerent san, mai exact, nu face decit sa postuleze o anumita coe1'enlii 'ideala' situata undeva, dineolo de discoerenta imediata si materiala,

Un vo'rbitor allimbii romano pentru care poetul Ion Bai bu nu exista ~i caruia nu i se indica faptul ea textul ur.ator reproduce un fragmen,t dintr:un poen~ .311 unui P.t numit Ion Barbu va considera ea propozttia (textul po ate fi f;'i 0 propozitie, dupa cum am admis ~i noi mai sus alaturi de marea majoritate a eercetatorilor) : Cimpoiul cested luncii salt fluierul 'in drumjDurerea divizata o ctnui-ncet mai tare gasita intimplator pe 0 foaie de hirtie este "discoerenta", deci "fi1ra nici un sens", deei rezultatul unei lncercari esuate de a spune ceva in romaneste a unui vorbitor care nu este capabil sa, articuleze cuvintele astfel incit acestea sa exprime 0 idee cit de cit clara. In momentul in care aceleiasi persoane ipotetice i se va atrage atentia asupra faptului ea ceea ce tnttmplator a gasit scris pe foaia de hirtie este un fragment al unei poezii de Ion Barbu si ca acesta este unul dintre marii poeti romani, aceeasi persoana va fi dispusa sa-~i sehimbe a~itudinea fata de propozitda respectiva, incercind, probabil, sa giiseasea semnificatia poeziei respective, admitind de plano ea aceasta semnificatde trebuie sa existe ~i ca numai lips a cunostintelor de literatura ~i insuficienta familiarizare en Iimbajul poetic l-au determinat sa ealifice textul respectiv ca "non-sens" (=discoerenta verbala).

Analiza foarte amanuntfta a acestei situatii ipotetice este revelatorie din urmatorul punct de vedere : in urma aeestei analize putem degaja ideea ca exista eel pu/in doua mod uri de a "reaction a" pe care vorbitorii le manifesta in raport cu un sir de propozitii :

(a) in conformitate cu primul, orice succesiune discoerenta este considerata "g1'e~ita";

(b) in conformitate cu 311 do ilea, unele succesiuni discoerente nu sint considerate "g1'e~ite".

In cazul in care definim textuaUtatea, deci notiunea de "text bine-format", in termeni de coeren/a, spunind ca un text este un ~ir eoerent de propozi#i (~i deci ca un sir discoerent este un non-text), ajungem 131 urmatoarea situatie dflematica l san admitem, conform cu (a), ca un numar

131

de opere literare nu sint texte, deei nu au statut de eons~ruet,ii ?ine formate in L; sau ad?1item, conform cu (b), ca eXIsta non-texte care '" nu sint gresite.

Cel mai rezonabil mod de a indeparta' dificultatea pe care 0 sernnalam es te urmatorul :

(i) sa cousideram cii tetctualitatea estc un fenomen de acceptare a unui sir de propozitii ca avind statut de structura posibila in limba L; (ii) sa admitem ca pentru a 'acc~pta' un sir ?ste necesar un anumit !Jrad de 'coerenta" (decI, de, "orgamzare semantica" eonforma cu expect~tia vorbitorilor), care grad, in anumite situatii (de ex.,~in cazul discutat al operelor literate), poate fi si zero ~i (iii) ca exist~l 0 serie de parametri (de ex" acela ~onstitnit de fap~~~ Crt vorbitorii ,filiu san nn $tiu ca suceesiunea de proPOZ,ltll este 0 opera Iiterara) care determina 0 tolerantii mal mare san mai mica a 'discoerentelor" ~i ca aceasta toleranta guverneaza actul acceptiirii.

1n aeord cu (i) - (iii), trebuie sa admitem ideea ca occeptarea poat~ fi mai toleraniii sau mai pll!in toleranui sau, pentru a introduce un termen care sa ne apropie de modul in ~are ~rIl1ea~a, s~ definim textualitatea, acceptarea poate fi mal permisica ( =se accepta ca text siruri cu un grad scazub de "coerenta.') sau mai psuin. p~rmisiva (=sc accepta ca text numai siruri cu un grad ridicat de coerenta),

In exemplele la care ne-am referit, am avut in vedere un caz extrem, anume acela in care succesiuni categoric ~i evident discoerente pot fi acceptate ca text: este yorba de succesiunile de clemente (eventual propozftii) cu statut de "opera Iiterara", Se pot Ina in consideratie insa ~i alte situatii ill care acceptarea are loc pe baza unci atit~dini mai toler~nte. S~~ ll~ gindim, de ex., la faptul ca discoerenta unei succesrum de clemente este mai usor acceptata in corbire decit in scris ; in vorbirea familiara decit in cea protocolara etc., etc, Nu este intentia noastra ac~ea de a stabili 0 lista (fie ea chiar ~i incompleta) a facto,l'l~or care po~ determina 0 toleranta mai mare (sau mai micii.) a actului de acceptare. Intentia noastra a fost numai aceea de a indica prin exemplificare natura factorilor care influenteaza aceasta toleranta.

Oonsiderarn c:!, cele aratate pina aici constituie atit 0 baza intuitiva, cit ~i 0 mrtlvare pentru modul in care vom incerca m ri jos s:1 definim couccptul de 'textualitate' ..

132

Incepem prin a releva faptul ca a aeeepta statutul de

-oonstructie in L' al unui sir /'n inseamna, de fapt, a spune ca sirul respectiv este conform cu ceea ce norma de comportament lingvistic permite a fi considerat sir "corect format" in L. Spune~ ca An este constr~?tie in L,! intrueit fa~e parte din categol'la acelor eonstruetii care sint formate in acord cu ceea ce norma permite. Un sir An este aeeeptat in masura in care acesta este format (construit) in acord cu eeea ce norma permite a fi construit. A.~adar 'acceI>tabilitatea' 0 concepem ca direct legata de ideea de 'permisiune'. Dupa cum ~tim, eonceptul de 'per~n~siup.e' es~e definit ca operator modal in logica d~ontlCa:. Intrucit -permiss,' poate fi in mod normal numai 0 ac!~une (efectuata de un agent), se cOllsideI'lt in general ea propozitia modalizata prin operatorul permis trebuie sa exprime 0 actiune (a unui agent). Daca admitem ca 0 expresie ca P(p) spune ca 'p este permis', variab~la 'p' are ca refe~e~t 0 aetiune l\Ii nu 0 'stare de lu~rul'l'; in aC,este~ conditii, <? expresie ca "P( ",p)" spune ca 'este permis sa nu se faca

p' san 'este permis ca x sa nu faca p'.

In acord cu preeizarile de mai sus, observam ca modalizarea K-expresiilor atomice san a K-expresiilor conjunctive (san de alta forma) in general este perfect rezonabila : 0 K-expresie atomiea este reprezentarea formals a unui "act", anume acela de adaugare a unei propozitii la dreapta unui sir. Pe de alta parte, 0 conjunctie deKexpresii atomice care inrleplineste anumite conditii am definit-e ca proces (adjonctiv). Un act sau un proces ai carui 'pa~i' sint acie poate fi permis sau nepermis, Vom avea deci, in legatur~L en oJ(-expresie atomics sau cu 0 KEG: P(k) sau P(kJ 1\ ••• 1\ kn),

In logica deontica standard, modalizatorul P se defineste in raport cu valoarea de adevar a propozitiei (modaliz ate ) in diversele "lumi posibile ". In cazul nostru, vom defini modalizatorul P in raport cu valorile de conformitate cu expectatia pe care le poate Ina K-expresia modalizata san KEG, Cum am convenit :-IlL tratam K-expresiile in termenii unei logici pentavalente, existrt urmatoarele posibilitati de a defini operatorul P in raport cu K-expresiile :

133

Fie k ~ K-expresie oarecare (atomics sau

sau de or It f I) 1 conjunctiva,

icare a er: , n aeest eaz vom avea

(1) (i) a, P(k) = 1 daca ~i numai daca V (k) - 1

b P(k) - 0 E -

(ii) a' P(k) = 1" "" " VE(k) < 1

b' P(k) = 0" "" " YE(k) ~ 0,75

(iii) a: P(k) = 1" "" " YE(k) < 0,75

b, P(k) = 0" "" " YE(k) ~ 0,50

(iv) a, P(k) = 1" "" " VE(k) < 0,50 b. P(k) = 0" " " " VE(k) ~ 0,2~

(v) a. P(k) = 1" " " " YE(k) < 0,2:_)'

" " " " YE(k) = 1

sau YE(k) = 0,75

san VE(k) = 0,,50 sau VE(k) = 0,2.5 sau VE(k) = 0

, Se poate observa din (1) ca (i) defineste pe "

in modul ceI, mai re8tr'ictiv (in cazul in care k r~~~~~~::'

~~~~e~~~~f~eJiv nu :i~t permise decit proeeselePadjonc-

()' e con ormitate eu K-expeetatia) in tim

ce v de~me~~e permisiunea in modul cel mai tol . " ~' ~i: rermls ort?e proces adjonctiv, independent de :~:~~~ 11ft f~:~ ~au v d~S~?~formltate~ acestuia eu K-expectatia.

v' aca e mnn modalizatorul P ea in (1) (v) ,

~~~a~~~p~~trau e: le, P(le) , k, avind in felul acest; ;~~~=

e vmvna modalizatorul P

Cele cuprinse in (1) (i) - (v) se potexprima cu ajutorul urma toarei diagrame :

(2)

k

P(k)

P(k)

P(k)

P(k)

P(k)

1 1 1 I 1 I I
1 1
0,75 0 1 1
, 1 1
0,50 0 --;--/ I 1
1 1
0,25 0 _'----_
I 0 I 1 1
0 I 0 0 I 0 I I
0 1 Se poa~e .u:~?r ?bserva ca in (2), coloana nr. 2 eorespunde definitiei (1), coloana 3 -- definitiei (ii), coloana

134.

4 ~ definitiei (iii), colo ana 5 - definitiei (iv), iar eoloana 6 - definitiei (v).

Observam ea din (1), (2) rezulta ca, intr-un sistem de

logica n-valenta, putem obtine n-definitdi ale modalizatorului P. In cazul in care convenim ca intr-o diagrams ca (2) sa in~iram valorile K-expresiilor in ordine descreseinda, este evident ca definitda din prima eoloana va fi eea mai restrictiva, iar definitia din an-a eoloana va fi cea mai putin restrictiva.

Pentru ca, a~a cum am incercat sa aratam in acest paragraf, in aceeasi limb a functtoneaza concomitent mai multe norme in raport cu care decidem daca un anumit mod de a construi un ~ir este sau nu este permis, nu vom alege dintre cele 5 definitii de sub (1) 0 anumita definitie, ei vom eonsidera ca exista mai multi modalizatori P, anume 5 : pI (definit prin (i», p2 (definit prin (ii», p3 (definit prin (iii)), p4. (definit prin (iv) ~i po (definit prin (v), Avem a face eu cinci sisteme de pormisiune. Conform cu aceste 5 sisteme, pentru aeeeasi expresie, k, putem avea PS(k),dar

'" P2(k), deci ceea ce exprima 0 anumita k-expresie poate fi permis in ra port cu un pi mai permisiv ~i nepermis in raport cu un pi mai restrictiv.

Definim in urmatoarea diagrama cei 5 modalizatori

dupa cum urmeaza :

(3)

I \ \ I \
k Pl(k) P2(k) P3(k) I P'(k) P5(k)
1 1 1 1 I 1 1
0,75 0 1 1 1 1
----
0,50 (3 (3 1 1 1
Cl,25 (3 \ 0 (3 1 1
(3 0 0 0 0 I 1 Intrucit P-modalizatol'ii sint ordonati de la stinga 130 dreapta in ordinea crescatoare a supel'seriptelor, putem spune ca gradul de tolerantii al fiecaruia dintre cei 5 modalizatori este direct proportional cu marimea numerica a indicelui superscris. pl este eel mai intolerant, iar p5

135

este eel mai tolerant dintre eei 5 modalizatori. Pentru PI, p2, ... , pn vom putea spune ca pI este eel maiintolerant, iar P" este eel mai tolerant.

Am vazut in §:l:t ea ceea ce numim 'proeese adjonctive Ia dreapta.' (PAD) reprezinta 0 subclaaa a K-expI'esiilor. Am v:lzut, de asemenea, ea proeesele adjonctive sinf reprezentaron Iorrnala a actului de producere a unor siruri. De aceee spun em ca, in cazul in care un PAD se asociazi; prin I' unui sir, I'n, putem considera ca sirul I'n este qenerat de acel proces adjonctiv.

in acest paragrat am incercat sa aratilm ea ceca ce se aeccpta intr-o eolectivitato ca text este un ~ir cu un anumit grad de coerenta, eventual chiar un sir diseoerent, ~i ca gradul minim de cocrent.t eerut pentru ca un sir sa. poata fi acceptat ca text c!epinde de 0 serie de parametri pe care ii putem considera (,a, alcatuiesc un sistem de "nol'me de eomportament Iingvist.ie". Faptul ca un sir este acceptat ca text este nn reflex al faptului ca. ~il'ul respectiv este conform eu ceca ce norma per-mite.

Acesta este motivnl pentru care ni se pare justificat stL consideram ea 'tcxtualitatea' unui ~ir po ate fi definita prin conformitatea en ceea ee este permis de aceasta norma. Cum insa, dupa cum aratam inacest paragrat, nu are sens sa vorbim de 'permisiune' decit prin referire 130 acte (ale unui agent) ~i cum un sir de propozrtii nu poate fi considerat un 'act', vom folosi conceptul de 'permisiune' nu direct, in ]~gat.ura cu sirurile, C1 indirect, in leg:H.uril. eu procesele care le genereazg (procesul de generare a unui ~ir,Ai:t, nefiind altceva, decit 0 snccesiune de "operatii", deci de acte asupra propusitiilor). Jdeea pe care 0 vom exprima in termeni forrnali mai jos este aceea ca un sir este un text (=este acceptat ea text) numai cu conditia ca procesul prin care este generat sa. fie un proces permis. Aceasta idee 0 vom exprima in felul urrnator :

(5) Fie I'n un sir oarecare de propoziti], astfel incit 1'( j'n) = P ADAn si), aiba, 10e.

An este un text dac,l 13i numai dael V[P(PAlJAn)] = 1

In acord en (5), ceea ce ec:te ~i ceea ce nu este text depinde de deflnitia pe care 0 dam ruoda.liza.tor'ului P. In cazul in care Peste definit prin (1) (i), vom spune dL un ~ir ea < <Ion nn man/Ilea nieiodata met'e) S, <Ion maninca aC1lm lln mar) s.) nil, elite un te;rt, daca acceptam ca VE (k «81), 82)) 0,75, intrueit V[P(k«Sl),S2))J =

136

=0; evident, dadL Peste def'init prin (1) (ii), vom avea [P(k( (81), 8~)1l == 1 si, conform en (5), va treb ui sa

spunem ea sirul respectiv este 'lin text. . ..

1:\ m vazut. ins(L el, int.r-un "isi em n-va.lent., se pot: defllll mai multi modalizatori P :PI, ... , P» ~i ca jns(l~i e::\lstenta mai multor. astfel de modalizatori i~i gase~.te o. ~n:terp~etare convenabila in termenii faptelor de uz lingvistio : f!ecare dintre cei n modalizatori corespunde la cite un~l dl?tre cele n sisteme de norme care guverneaza uzul ~mgvlsHc 301 unei coleetivitati ; operatorii cu indice numeric mare corespund unor sisteme mai tolerante, in ti~p ceo operatorii cu indice mic eorespund unor norme mal p~tm tolerante. Aaadar, putem considera eil f~ecar~ m?da~Iz~tor, P', corespunde unui sistem de norme N , deci P :N. In cazul sistemului pentavalent pe care l-am utjlizat, vom avea~:

N1 :pI; N2 .r-, N3 :p3;]i[4 :p4;]i[5 :!5. In.eele ce urmeaza nu vom specifica in ce anume e~nsta ~n sistem de nOI'm~, N', Aceasta., nu numai pentru ca., ]30 mvelul de. abstraeiae la care se gase~te discutia, acest lucru nu a~ fi relevant, ci mai ales pentru ca, dupa par,erea noastra, o. astf~l ~e descriere a normelor eon crete, m vede~ea un~I pOSlbIle iemrhizari in ordinea tolerantei, ar trebui ca abia de acum lnainte sa, se intreprinda,

Raportind aceste observatii l~ d~finitia (15~, ajungeIJ 1a concluala ea definitia textualitatdi p<_late ~I nuant_?ta, in asa fel incit sa, putem VOI'bi nu num.alAde faptul ea .'An este un text, ci de faptul c.a I'n este te~:tm Tap~rt eu 8~8- temul de norme Ni, unde Jill este u~ s~tel~l mal :olera~t sau mai putin tolerant. Este 5leei u til S,1 retormularn definitia (15) dupa cum urmeaza: .... I 2 (6) Fie x, un sir oarecare de propozrtii ; f~e ~, N, N3, _N4, N5 sistemele de norme asociate eelor CI~CI mo~aIizatori, PI, i», P3, p4 ~i, respectiv, P5. Pentru on~e 1 ;;,: 1;;': >- 5 daca rp, ) = P A])j'll' atunei x, este un tex~ III raport ;.. Ni (este unnNi-text) daea si numai dad V [P' (PAD)AnJ

=1.

Asadar, conform cu (G), nu Yom rnai spune despre un HiI' A' ca este sau nu este un text, ei ea, este sau ~u este {Ill' i{Ltext. Intrucit, intr-o logiett pentavalenta, pen-

tru i nu avem decit i = 1,2, 3, 4, 5, intr-o astfel de logica nu yom avea deeit .5 aeCel)tii posibile pentru tcxtualitate; a,eeste a.ceeptii merg (in ordinea crescatoare a indicilor) d~ 130 a.eeeptia 't.are' (reRtrietiv:1.), catre aceeptia 'Sh1b(t'

137

(toleranta). Este evident ca, intr-o logic a n-valenta vom

avea n-acceptii pentru notiunea de textualitate. '

, Ac~asta .relativizare a notiunii de 'textualitate' prin mlo~u~ea ei cu aceea de 'N'-textualitate' ne permite sa exphcam fenomene de felul celor amintite in consideratiile facute Ia inceputul acestui paragraf, anume faptul ca acela~i ~ir de propozitii, An, poate fi acceptat ca text in anumi~e condit~i ~i ne~ccep.tat ca text in conditii diferite (in altl termem : vorbitorii se pot raporta la un ~ir dat ca 130 un text pe care urmeaza sa-I inteleaga sau ca la un fenomen ~~ralingvis~ic, ca 130 0 incercare esuata de comunicare).

'fmmd seama de faptul ca martmea numerica a indieelui i superscris modalizatorului Peste eorelata cu gradul de toleran/a a normei ( = cu cit indicele este mai mare cu atit sistemul de norme este mai 'permisiv'), putem exprima u~~ato~rea consecinta dedusa din (6) ~i conventia relatlva la indexarea modalizatorului P:

F) .Fie Am un ~ir oarecare ; pentru orice i, j astfel incit l<l<J;;?;n, intr-un sistem n-valent, daca Am este un Njtext, atunci Am este si un NJ_text, fara ea reciproca sa fie adevarata,

, In (7) se ara~a ca daca un ~ir de propozitdi este text III acord cu un sistem de norme mai restrictiv atunci el este in mod necesar text ~i in raport cu un sistem' de norme mai ~olerant, in sehimb, un sir care este text in raport cu un sistem de norme mai tolerant nu este in mod necesar text ~i in raport cu un sistem de norme mai restrictiv. Cele aratate in (7) sint de natura sa exprime in termeni exacti !deea c~re. se degaja din observatia unui fapt din categoria celui diseutat 130 inceputul acestui paragraf: dupa cum s-a observat, limbajul operelor Iiterare este eel mai 'permisiv' (in acceptia pe care am dat-o aiei termenului) , in sensul ca limbajul acesta tolereaza orioe alaturare de propozitii justificata prin intentia de a obtine un ~numit "efect" de ordin artistic. Am vazut insa ca, in ipoteza c3: exa~t aceeasi alaturare este transferata, Sa spunem, m Iimbajul uzual fara ca vorbitorii sa fie preveniti" in ce priveste originea artistic a a alaturarii, d~ci cind alaturarea nu este impusa de autoritatea artistului, aceeasi alaturare poate fi considerata aberanta (deci nu po ate fi acceptata ca text). In schimb, un sir de propositit care este din orice punct de vedere ~i in orice imprejurare coerent va fi in mod indiscutabil accept at ca text ~i in con-

138

formitate cu exio-entele unui sistem de norme foarte tole-

l:l , v t

rant, cum este, de ex., acela care guverneaza 0 pare a

limbajului artistic. . A

34. -Textualitate" si 'intelltionalitate'. Dacav ne intre-

bam ce anume face ca cineva sa alature un numar de propozitdi (pentru a forma un sir), deei, pentru a formula chestiunea in termenii folositi in paragraful precedent, ce annme determina a plicarea operatiei K unui numar . de ~l'Opozitii (sau: ce anume determina un proces adJonct~v)J raspllllsul cel mai firesc este ca factorul care ~eten!lma oastfel de alaturare (un astfel de proces) este ~ntent~a de comunicare. In acelasi timp, trebuie sa adauga,m ca, pentru a fi descifrat" un astfel de ~ir trebnie sa fie perceput (de catr~ un recept~r) ca rezultat 301 unei intentii de comu-

nicare. l'tVt"

In felul acesta, ajungem la definitda textua I. atn ~e

care 0 da Potofi. Pentru acesta, textul este 0 confIgura tIe de semne (verbale) pe care emitentul ~i c~l c~;e 0 recepteaza 0 eonsidera a fi text pe baza unor crIterllrelevant~. Pentru Petofi criteriul relevant este intentia de comun~care": Petofi face, in continuare, observat~a ca ~e.!tuahtatea nu este 0 proprietate inerenta a confIguratIeI .

Se poate observa ca acest mod de a coneepe :extualitatea este esentral asomanator eu cel prezentat in § 33. din cel putin doua puncte de vedere : . , a) pentru ca definitia "textua~itatii" s~ da in termem pur pragmatiei (atit faptul ca emitentul ~l/sa~ receptorul oonsidera san nu considera 'text' 0 confIguratIe.de semne, cit ~i intentda de eomunicare sint ambele moduri de, rap?~tare a vorbitorilor la sistemul de semne pe care II u tili-

zeaza}; si

, , v l't t "

b) PetOfi, ca ~i noi, nu conditioneaza "te~tua I .a. ea

de nimic altceva decit de aeceptarea (contiguratiei de semne) ca realizare a unei intentii de comunicare.

Deosebirea dintre explicatia propusa in § 33. ~i explicatia lui Petofi consta exclusiv in Iaptul ca, in exphcatI~ propusa de noi, se eonditioneaza acceptarea ca text (a unei configuratii) de conformitateo eu norma .(~au cu normel~), deci de ideea de 'permisiune'; iar 'permlsmnea' este, prm modul in care a fost definita un concept gmdual. ~r, ~ceasta conformitate cu norma este, credem, de nat~ra sa .capteze ideea lui Petofi, in acord cu care ~ CO__nfI.guratIe. ~~ semne (pentru aIi luata ca text) "trebme s~ ,fIe ca:pabIla a servi ca tot unitar conex sau eomplet realiziud 0 inten-

139

tie comunicativa ream san presupusa" 7. Caci calitatea de ~?t uni~aI'. (engl. entirety) sau coneo: (engl. connected) este firesc sa fie raportata la 0 "masud" (=criteriu relevant in terminologia lui Petofi) a conexitat.ii san a "unitatii"~ Se poate observa, pe de alta parte, cit ~i Ia Petofi ca si la nO.i, textualitatea este vilzuta 'in dependenJa de' un anumit grad de conetciume a configuratlei (Ia noi: coerenta

a §irului de propozttii). '

Toate cele discutate pina aiei arata nu numai ea intelesul pe care il da Petofi termenului de textualitate estetn p.er~ecta compatibilitate cu definitia data de noi in § 33., Cl ~l faptul ca aparatul formal pe care l-am construit are capaeitatea de a acoperi intregul sistem de idei ale lui PetOfi privitor la 'textualitate'.

Pentru a stabili in termeni exacti raportul dintre cele doua abordari, vom preciza ca, in ultima analiza definitia

, ,

pe care 0 propune PetOfi este echivalenta cu eeea ce in

sistemul nostru, ar trebui sa fie textualitate in raport cu N n, intr-un sistem n-valent (cf. § 33(6)), adica textualitatea definita in raport cu sistemul de norme eel mai tolerant ( =cu superscriptul numeric cel mai mare) deci rntr-un sistem in care orice grad de coerenta este admis ca standard al tex!ualitatii (deci intr-un sistem in care avem PUCk) = k). Intr-un astfel de sistem, singurul element care conditioneaza acceptarea ca text a unei configumtii este existenta ~i sesizaroa unei intentdi de comunicare. '

Inainte de a incheia acest paragraf, eredem ca este util sa aducem unele preeizari cu privire la statutul conceptului de 'coerenta' in abordarea lui PetOfi in comparatle cu statutul in teoria noastra (§ § 32., 33.) al aceluiasi concept.

Pentru Petofi 'coerenta' este oarecum acceptatii 0 data cu .acceptarea ca text a. unei contiguratii de semne (v, mal sus: un text este ?ee~. ee este prezentat ~i acceptat ca text pe baza unor criterii relevante ; printre aceste criterii figureaza acela al caracterului de tot unitar" si ,,?onex"). M~~ departe, in procesul de "i~telegere" (sau "mterpret~I'e ) a ceea ce este prezentat ~i acceptat ca text, pornind de la ceea ce PetOfi numeste prezumtia

d ta." l' .'" v

e. coerenta , ce ?aI'e interpreteaza "ineearca sa umple

once gol pe care 11 descopera in conexi tate a Iimbajului sau in configuratia descriptdilor de stare pe care textul Ie ma.nifesta, con~truind ipoteze privitoaro 1a legaturile care Iipsesc" 8. Prin urmare, 131 Petoti trebuie faeuta dis-

uo

tinctie, dintre coerenta "prezumtiva" ~i coerenta "obiectiva" (care, uneori, poate fi ~i discoerenta). In cazul in care interpretul unui text descopera 0 ineoerenta obiectiva el introduce, am putea spune, 0 coerenta subiectiva, prin' "ipoteza" despre care v vorbeste Peto.fi. In, termenii teoriei noastre, nu este luata III consideratie deeit ceea ce am numit aici "coerenta obiectiva.", adi~a gradul de conformitate a constructiei cu expectatia. In teoria no astra coerenta "introdusa" prin interpretare (subiectiva) nu este a~uta in vedere, desi nu este ineompatibila cu termenii acestei 'teorii'. Acest tip de coerenta poate fi luat 111 consideratie in raport cu alta treapta a teoriei de ansamblu anume in raport cu descrierea mecamismulu.i de receptar~ deci in aceeasi ordine de idei in care este abordata, de

, '

altfel, ~i de eatre Petofi,

35. Consideratii finale. Ani incercat in acest capitol sa definim dona. notiuni, Ia nivel pragmatic: aceea de 'coerenta' si, pornind de la aceasta, pe aceea de 'textualitate'.

In ce priveste "coerenta.', in capitolul precedent am ajuns la eoneluzia ca aeeasta nu poate fi def~nita in. termeni semantici. Din punct de vedere sernantie, un ~Ir de propozitfi alcatuie~t~ 0 clasa d~ pro1?ozitii, ia~ ~~easta este eehivalenta (semantic) cu conJuncJt.a propozitdilor care 0 alcatuiesc. A~adar, singura posibilitate de caracterizar~ aemantiea a clasei este fie din punctul de vedere al valorii de adevar (clasa poate fi adevarata, cind conjunctia membrilor ei este adevarata, ~i falsa, cind conjunctia membrilor ei este falsa.), fie din punctul de vedere al consisteniei logice. Or nici prima, nici a dona posibilitate de earacterizare nu a~pera ceea ce intelegem in mod obisnuit prin coerenta : o conjunctie falsa poate fi tot atit de bine 'coerenta' sa~ 'discoerenti.i,', tot asa cum 0 conjunetie adevarata PC?ate fi la fel de bine 'coerenta' san -discoerenta"; in ce priveste "eonsistenta.' (logica ~i/sau analitica), am aratat ca ace~t concept este prea puternic pentru a putea fi luat ca "exphcans" pentru conceptul de "eoerenta.' : texte caror~ nimeni 11U le-ar putea contesta "coerenta.' se pot dovedi - la 0 analiza sistematica - a fi inconsistente (logic ~i/sau analitic).

Pornind de la aceste considerente, am adauga - reluind 0 idee pe care am formulat-e cu alta o<~azie - ca ~e.~~ ce in mod uzual numim "succesiune coerenta de propozitii nu este altceva deeit 0 succesiune de propozrtii a CarOl"

141

i~l~I?;~~ire satisfa?e ex~ecta~ia noastra privitoare la posiblhtaWe de combinare III ~anl a propozttiilor, ~inind seama de. sensul ac~s~or!l' (sen~urIle a dona propozitdi fac ca inlantuirea lor sa fie III mal mare sau in mai mica masura conforma cu aeeasta expectatie). 0 succesiune -coerenta" de propozi~i~ ar fi de?i 0 suceesiune care nu frustreaza (sau nu f:m~t1'eaz~ prea violent) expectatia vorbitorilor. Este clar ca acest inteles dat termenului de coerenta este de natura p_ur p:agmatica, .de~a1'~ce se baseaza in intregime pe relatla d!ntre ",:orbltor:_l ~l seI?nele ~i~temului lingvistic pe care 11 mampuleaza (relatia stabilindu-se in mod direct cu sens1tl semnelor).

In § :12. ,am ?-e~vo~tat acea~t~ idee, construind un aparat formal m ai earui term em sa poata fi definit in mod exa?t concep~ul de 'co~renta'. tn aeest scop, am stabilit e~hlvalenta dmtre un ~tr de propozi/ii ~i procesul (=activitatea) prin care acest sir este produs.

Procesul este constituit din operatii element are de adjonct~u~e a .unei vpropozi~i.i Ja dreapta unui sir (care poate fi 1;11 0 smgura pro pozitie). 0 succesiune de astfel de op~raW alcatuie~t~. un proce« adjonctiv la dreapta, iar suecesrunea de operatii este reprezentabila in mod natural, printr-o conjunclie de astfel de operatiL Daca fiecarei operatii e~ementare i .se asociaza o. valoa~e (intre 1 ~i 0) corespunzl~d gradului de conformitate (disconformitate) cu earpectatia ca procesul adjonctiv sa aiM loc atunci in~reg~i conjunctii i se asociaea 0 anumita valoar~ (determmata de valoarea atribuita fiecarui conjunct) in raport cu aceeasi expectatie. In felul acesta procesul care genereaza :un anumit sir ves,te valorizat in raport cu expectatia. A! d.oI~ea pas consta l~ punerea in corespondenta a fieCaI'Ul ~lr cu valoarea atribuite procesului care il genereaza. In f~lul acesta ~e de~ermina gradul de coeren/a a sirurilor : un ~IT ~ste ?u at~t mal c?erent cu cit valoarea atribuita proces~Ul adjonctiv care il genereaza este mai apropiata de 1; sirul este cu atit mai discoerent. cu cit valoarea atribuita proeesului este mai apropiata de 0. Coerenta este

"absoluta", cind valoarea procesului este 1, dupa cum discoerenta este absoluta, cind valoarea procesului este 0.

Pe de alta parte, datorita faptului ca procesele adjonctive se valorizeaza in termenii unei logici plurivalente, 'coerenta' poate fi tratata ca notiune gradatbila. Ex~ta. ~iruri mai coerente ~i siruri mai pu/in coerente, ceea ce cores-

142

punde intuitiei noastre, care este mai apta sa distinga grade de coeren/a decit sa faca 0 partitie transanta a sirurilor in coerente ~i discoerente.

In continuare, notiunea de 'textualitate' a putut fi definita (dezvoltind din nou 0 idee forrnulata cu alta ocazie), prin raportare la ideea de 'coeren1J3.' . Acest mod de abordare este in perfect acord ~i cu 0 idee aproape unanim acceptata, anume aceea ca un text este 0 succesiune coerenta de propozitdi, ~i cu intuitia (al carei reflex este ideea mentionata, a) faptului ca proprietatea de "coerenta,' este singurul element care contera unei succesiuni de propozitii caracterul de 'totalitate', de 'intreg unital".

Faptul de observatie ca aceeasi succesiune de propozitdi po ate fi acceptata ca "tot unitar" (=text) in anumite eonditii (exterioare succesiunii propriu-zise) ~i poate sa nu fie aeceptata ca tot unital' in alte conditdi (diferite de cele dintii) ne-a determinat sa consideram ca acceptarea/ respingerea nnui sir de propozitii este dependenta de un anumit sistem de norme de comportament lingvistic : acelasi ~ir de propozitii este acceptat pentru ca este considerat permis de un sistem de norme, Ni, si este respins, pentru ca este considerat a fi in contradictie cu ceea ce permite un alt sistem de norme, N l. Exista deci sisteme de norme mai intolerante (mai restrictive) ~i sisteme mai tolerante (mai permisive). Conform cu sistemele foarte restrictive, sint acceptate ca texte numai siruri de propozitdi cu un grad foarte ridicat de eoerenta. Sistemele mai toler ante permit ~i construirea de siruri cu un grad mai scazut de eoerenta (eventual ehiar discoerente).

In aceste eonditti, notiunea de textualitate are urmatoarele caracteristici: a) nu reflecta 0 proprietate imanenta a unui sir de propozttii, ci numai atitudinea vorbitorilor (de acceptare sau respingere) referitoare la sirul de propozitdi respectiv ; este unul dintre motivele pentru care oonsideram ca ideea de textualitate (=text corect format) tine de pragmatica ~i nu de sintaxa ~i/sau semantic a ; b) notiunea de textualitate este, ca ~i aceea de 'coerenta' cu care este, de altfel, corelata, 0 notiune graduala: elementele care apartdn multimii sirurilor de propozitii care se pot construi intr-o limb a , L, nu se pot caracteriza numai in termeni binari, prin aceea ca sint sau nu 8int "texte', ci trebuie caracterizate prin gradul in care detin proprietatea de 'textualitate'; exista deci siruri care sint texte in mai mare ma8ura ~i siruri care sint texte in mai

143

mica maS'UTa. +inind searna de cele aratate aici sub b), am inlocuit notiunea de 'text' cu notiunea de Ni-text, adica de text in conformiiate cu 0 norma; N' ; eu cit valoarea indieelui i este mai apropiata de 1 (eventual egaZa eu 1), cu atit notdunea de 'Ni-text' este mai restrictivg ~i cu cit valoarea lui i este mai aproape de n; notiunea de 'Ni_ text' este mai toleranta ; c) notiunea de 'Ni-text' est.e legata de aeeea de 'coerenta' prin interrnediul modalizatorului deontic Pi( =permis) : un sir de propozitii este N': text numai cu conditia ca procesul de 'generare' a textului respectiv sa, fie permis de norma N',

Aceasta relativizaro a conceptului de "textualitate' prezinta calitatea de a putea descrie in mod corect ~i foarte natural UIl important fapt de observatie : acela ca not.iunea de text nu poate fi privita in mod independent de o anumita situatie de comunicare ; ceea ce poate fi eonsiderat text pentru un observator, care cunoaste situat1:a in care un sir de propozttii a fost emis, poate fi non- text pentru observatorul care nu cunoaste aceasta situatie. Sa ne imaginam 0 succesiune de propositii ca : FJ prea repede. A.colo nu. eerie asa, Nu se poate auei tot. Ma1: ales inainte de paueii, Daca stinga e prea tare, nu se aude restul, Numeri pina la trei ~i abia dupa aceea intra dreapta, Dacii nu. a,'1tepti pina la trei, nu se intelege nimic . Aceasta succesiune de propozitdi poate parea un sir diseoerent ~i deci un non-text pentru cineva care-l gaseste scris pe 0 hirtie, asa cum se gaseste aici, sau inregistrat pe 0 banda magnetica, ~i care, in astfel de imprejurari, nu poate ~ti dnd, cui si, mai ales, in ce impl'ejul'al'i sint emise aceste propozitii. Daea aceIasi observator va vedea sau va detine informatia ca propozltiile de mai sus sint adresate unei persoane care sta in fata unei elaviaturi de catre 0 alta persoana, care sta undeva, in preajma celei dintii, va accepta acest sir ca text adresat de catre cineva (eventual profesor) care a asistat la executia la pian a unei bucati muzicale ~i care face observatii asupra executiei, Sau: pentru eel caruia ii sint adresate aceste propozitii (receptor) acest ~ir este un text; pentru observatorul care se afla in afara situatiei de eomunicare, aeelasi ~ir este un non-text. ~irul respectiv se conformeaza unui sistem de norme de eomportament lingvistic valabil pentru limba vorbita, dar nu se

conformeaza normelor limbii scri8e sau auzite, deci fara acces la imprejurarea con creta de comunicare. Acela~i ~ir de propozitii adresat de un vorbitor, X, unui alt vorbitol', Y,

144

pe strada si fara ca Y sa fie pianist, ori cunoscator de muzica si 'n1ra ca X sa aibii calitatea ori eompetenta de ~ face observatii de felul acelora din textul ipoteti_? d~ mal sus, va Ii, de asemenea, receptat ca 0 secventa discoe-

renta de propozit.ii. . .,.

Oele discutate in raport cu sirul ipotetic de propoz1tl! de mai sus au avut intentia de a arata, pe de 0 parte, ca in conditii de eomunicare variabile 0 succesiune de propozitdi poate fi receptata ca un sir disc?erent de ~1'opozitii si deci ea un non-text sau oa un srr coerent (intr-o ln~su~'ii oarecare) ~i acceptatca text; pc de a:1ta pa~'t,e, ·sa arate care este natura factorilor care trebuie luati III eonsideratie atunei eind vorbim despre "normele de co~portament lingvistic', norme. care, vaI'i~za ~e la un tiP de situatie de comunicare la altul, In legatura cu. cel d~ al doilea aspect, trebuie observat e~L ce~a ce am simbolizat prin N' poate fi interpretat ca reg'u_h dep~n~ente de un anumit 'stil functional' (vorbit, scns,. artdstic e~c.), sau_ ceea ce ar putea fi numit reguli ,de eon~ucel'e a dialogului sau a eonversatiei, sau ceea ce, in teo.na actelor de ~o~l!.nicare, alcatuie~te conditiile de realizare a comumcaru.

Intregul aparat formal eonst.ruit in §§ 32:, ~3. este, dupa cum am incereat sa al'atam in § 34., capabil sa capt~ze in termeni exacti ideea ca un text nu este alt~ev~ dec.lt ceea ce este prezentat ~i/sau aeceptat c~ text,. ~I ca, p;m urmare 'textualitatea' nu este 0 propI'leta~e Iman~nta a unei i~bina1'i (eonflguratii) de sen;ne. (J~~~ ~m dlscUta:t situatiile in care semnele care "se imbina .smt propozit.ii si/sau fraze) ci un mod de prezentare ~I acceptare a -iInei astfel de ' conftguratii. Examinind acest 1?lln~t ~e vedere formulat de Petofi, am ajuns la eoncluzIa. sa. SIStemul nostru conceptual tnglobeaza si, in acelasi tnnp, nuanteaza aceasta conceptie.

. I~ainte de a ineheia aceste comenta.rii pe-f.?r~ale ~p~ marginea teoriei schitate, consideram util sa aratam, fara a incerca sa elaboram 0 metoda in acest sens, care ar putea fi posibilitatile de invalidare a teoriei propuse in paragrafele precedente.

(i) 'Ooerenta'~ unui sir de pr~pozi~ii este conceputa -:dupa cum am vazut - ca functie de grad~l de .conjorm't-

tate a modului concret in care este cO'nstru'tt un ~Ir de p1'Opozitii (pl'intr-o succesiune de operatii ~l~~enta1'e de a~jonctiune la dreapta cite unei propoZlt'll) cu modul III

145

care este de asteptat. ca sirul sa fie construit: sint coerente acele alaturari de propozltii care sint conforme cu aIaturarile pe care Ie a~teptam.

Jnvalidarea acestei idei ar trebui sa cons tea din :

ex) .A arata ca vorbitorii nu fac nici 0 diferenta intre un ~ir ca (Ion doarme. Gheorghe eiteete. > ~i un ~ir ca < Ion doarme. Luna este satelitul pamfntului. ), considerindu-Ie pe ambele la fel de "normale".

Bxistenta unei astfel de situatii ar duce 131 concluzia ca vorbitorii nu percep coerenta ~i ca, prin urmare, aeest concept nu poate fi definit ca raport intre vorbitori ~i sistemul de semne.

~) In cazul in care vorbitorii [ac distinctie intre eele dona tipuri de alaturari, ar trebui aratat ca aceasta disttnctie nu depinde de faptul daea vorbitorii se asteapts; sau nu se asteapta ea dona (sau mai multe) propozrtii sa fie alaturate, ci de alteeva. Pentru aceasta, ar trebui aratat ca un numar semnificativ de mare de vorbitori nu se a§teapta la 0 alaturare de propozttii (cum este aceea din al doilea exemplu), dar 0 considera perfect normala ; in mod invers, ar trebui aratat ca, pentru un numar semnificativ de mare de vorbitori, 0 alaturare de propozrtii ca aceea din primul exemplu este anormalii ~i ca, in acelasi timp, 0 astfel de alaturare este in perfecta conformitate cu "a~teptarile" privitoaro Ia alaturarile de propozitii.

In legatura cu cele de sub ex), ~) trebuie sa precizam ca, dupa parerea noastra, modul de manifestare obieetiva a "expectatiei" vorbitorilor privitoare la posibilitattlo de alaturare a propozitdilor este raspunsul la 0 instructiune de felul acesta: alcatuiti din propozitfile 81) ... 8 .. de pe lista perechi de propositii, astfel incit aceste perechi sa Ie puteti considera "normale", san "obi~nuite", sau "ca spunceva", san "ca au sens", fara obligatda de a utiIiza toate propozit.iile. In felul acesta, propozitdile excluse din combinatii VOl' reprezenta "trecerile" de la 0 propozitie la alta care sint neconforme cu "a~teptarile" vorbitorilor. Conformitatea cu expectatia ar fi echivalenta, in acest eaz, cu faptul daea vorbitorii "ar face" sau "nu ar face" 0 anumita alaturare de propozttii.

(ii) Textualitatea a fost definita ca grad minim de eoerenta permisa in raport cu 0 clasa de norme, N',

Pentru a invalida aceasta teorie, ar fi necesar sa se arate ca orice succesiune discoerenta de propozitdi este aeeeptata ea text, in orice imprejurare.

146

Dupa cum precizam la inceputul acesto~ consideratii privitoare la posibili~atil~ de inval~dar~ a te~meI, n~ ne-a~ propus sa dam proprlU-zlsv 0 metoda de mvahdar~, Cl numva~ srI, aratam ce ar urma sa demonstreze aceasta metoda, metoda con creta ar urma deci sa fie construita.

NOTE

1 Sl ati , 1990, p. 13 ,relevii rolul., Iunct.iilor pragmatice in instituirea rcla t.ii lor transfrastice; "intentia comunicativii" este un component jmp~rtant al ,. tunottllor pragmatice " (p. 17).

"VasiJiu, 1979. 3 Vasiliu, 1980.

4 Vasiliu, 1979. ... . '1 fbi 5 "I will call all configurations of signs consisting prrmari y 0 ver a

. "t rt ' which the producer or interpreter considers to be texts on the 'SIgns ex S . 81

b~sis of criteria relevant for him". PetofI, ~985, p. .:

'6 "Thus, to my mind, 'being a text' IS n?t a~ mh~r~nt property of a contiuuration consisting primarily of verbal SIgns . Petofi, 1985, p. 81. .

;''' ... should be capable of serving as a connected a.nd ,?omp~~~e enttretv for realizing a real or assumed communicative intention . Petofi, 1985,

p. 81; "The assumption of coherence obliges the interprete.r to try to fill in an y gaps he realizes in the language-connectednes~ or III the state-ofaffair~ configuration manifested in the text, constructtug hypotheses concerning the missing links. " PetOfi, 1985, p. 87.

iNCHEIERE

. :1~: Consideratii introduetive.] Ajunsi 130 capatul investIgatlllor noastre privitoare 130 notiunea de textualitate", . adica priv~toare 130 ceea ce 'putem int~iege prin text, n.I se :p~re util ca, pe de 0 parte, sa faeem 0 prezentar~ smtetlC~ a rez_?ltatelor acestei investigatii si, pe de alta parte, sa plasam aceste rezultate in contextul cercetarilor de pina acum. In raport cu acest ultim aspect nu e~te in i~tentia ~oastra Sa facem 0 prezentare - fi~ ea ~I sumara - a diverselor orientari : ne vom Iim ita Ia a .. indica prin.cipalele punete de con'vergenta cu alte teor~I, precum ~I punctele in care, dupa parerea noastra teol'l3: dezvoltata in capitolele precedente se deosebest~

esential de alte teorii ale textului. '

. 3? .Principalele rezultate. Punctul de pleeare 301 investIgatleI noastre l-a constituit idee a ca 0 teorie a textului n~ trebui.e ?onfundat.a cu 0 multitudine de propositii adevarate prlvI~oare la diversele proprietatd (ev~ntual comune) ale unor obiecte date observatiei noastre SI care in zeneral, sint considerate a fi texte. Deci teoria text~lui ~u se poate reduce la sistematizarea unor date cu earacter descriptiv. Oa ~i 0 teorie a propozitiei care se limiteaza la a descrie prop.rietaWe propozitiilor, Ia a stabili 0 tipologie a lor, 0 teorie a textului care se limiteaza la a spune cum sint textele nu ne permite Sa explicam faptul ca anumite "configuratii de semne" - pentru a folosi un termen al lui Pet6fi 1 - tunctioneaza (sau pot functiona) intr-o cornunitate de vorbitori ca texte ~i in altele mi. Sau un caz ceva ~a~ compli~at : de ~e.:weea~i configuratie de ~emne poate fi, m anumite conditii, un text, iar in altele nu.

Pe. ling~ ~ces.t considerent de ordin - am spuneteoretic, exista ~I un altul care ne-a determinat sa ocolim orice te?rie (reala sa_? posibila) care i~i propune sa arate cum s'tnt textele. Oatre refuzul unei astfel de teorii

148

ne-a indreptat insasi literatura consacrata domen!ului. Indiferent de intelesu'l atribuit termenului de "gramatica" sau "lingvistica" ~i indiferent ';le .ceea ce se i~tele~e p;in teorie am putea spune ca majoritatea cercetatol'llor smt de ac~rd in ce IH-ive~te faptul ca 0 teorie (~ventu~l ,,_?ramatica." eventual "lingvistica") a textului trebme sa ne dea posibilitatea de a distinge intre "configuratii de semne" (eventual secvente de propozrtii}, care ~int texte, ~i c~~e care nu sint. Citam in acest sens, cu trtlu de exemphfIcare citeva formulari eoncludente: "Hngvistica textului are ~arcina de a descrie coerenta textelor, adica de a descoperi eonditdile in care 0 secventa ';l.e propozi~ii se rea~izeaza ca secventa coerenta de propozttii, eeea ce mseamna tocmai eli se realizeaza ca text." (Brinker, 1979, p. 6.) 2 Dupa Figge, limba consta din texte, din se~nifica~i~le ~.cestor etxte si din relatiile dintre aceste texte ~I semnificatiile lor. Gramatica unei' astfel de limbi "trebuie sa corrtina, de asemenea, regulile prin care aceste texte, aceste semnificatii ale textelor si relatiile dintre ele sint enumerate" [subl. noastra, E. 'Y.] (Figge, 1979, :po 16)3. Este. usor de observat ca, pentru Figge, gramatica este _un sistem de enumerare (a relatiilor dintre entitatile mentionate), un sistem g e n e I' at i v (Erzeugendensystem). 0 parte. a sistemului generativ are la baza multimea semnelor SImple (morfeme, semne suprasegmentale, respectiv, semne propozitionale) si, ca struetura, eoncatenarea (Yerkettung). Sistemul are capacitatea de a alatura ac~ste e~emente ( monoizi liberi" in terminologia autorulm) 4. Prin acest si~tem sint gene;ate textele, iar propozitiile sint generate ca sub-Ianturi ale textelor (Teilketten von Texten).

Exemplifi~arile se pot inmulti (cf. Petofi, 1979, pass.}.

Incbeiem totusi aceasta seurta (si, evident, incompleta) enumerate cu urmatoarea observatie a lui Plett 5: "Oel de-al treilea punct ~i totodata eel decisiv [subl. no astra, E. Y.] pentru 0 definitie slntactica a textualitatii se refera la coerenta elementelor textului, la ceea ce le tine laolalta. Farr. ace~sta eoerenta nici un text nu este imaginabil, dar nici eelelalte unitati lingvistice structurale, care rezulta din combinatia unor elemente structurale inferioare: morfemul ~i propozitia. Oeea ce a fost recunoscut inca de mult in domeniul morfemulni ~i al propozitiei e valabil ~i pentru text: combinarea de semne partiale, din care

149'

este constituit el, nu este supusa unui procedeu de insumare arbitrara, ci unor reguli combinatorii precise."

~ I

In aeord cu - dupa toate aparentele - majoritatea

eercetatorilor, am pornit de la ideea ca 0 teorie a textului trebuie inteleasa ca aparat conceptual pe a carui baza putem separa configuratiile de semne care sint texte de cele care nu sint. Altfel spus, am pornit de la ideea ca 0 teorie a textului are ca obiect definirea conceptului de teatuolitate.

Bazati pe aceasta idee, am examinat posibilitatea de :a defini conceptul de textualitate in raport cu fiecare dintre cele trei componente ale structurii semiotice in sensul lui Morris : la nivelul gramatical (sintactic), la nivelul semantic ~i la nivelul pragmatic. Am intreprins aceasta inveatigatie cu scopul de a stabili daca obiectul numit text poate sau nu poate fi definit (Ia cele trei nivele) ca entitate care se situeaza intr-o ierarhie unde entitatile

de rang superior au drept eonstdtuenti entitati de rang imediat inferior; altfel spus, daca textul este san nu este membru al ierarhiei : morfem - cuvint - sintagma - propozit1:e - fl'aza (ocupind eventual 10 cul imediat superior nivelului fraza).

Pentru a putea obtine concluzii cit mai relevante, am considerat ca este neeesar sa precizam in prealabil ce intelegem prin gramatica (sintaxa), ce intelegem prin semantica ~i ce intelegem prin pragmatica. Aeest lucru ni s-a parut cu atit mai necesar cu cit, in literatura consacrata domeniului, cei trei termeni sint Iuati de cele mai multe ori intr-o acceptie destul de neclara, Edificator in sensul acestei afirmatii ni se pare exemplul conceptului de coerenta. Acest concept "crucial" pentru cei mai multi cereetatori in definirea textualitaW Ctextul este 0 suecesiune coerentii de propositii' este un fe1 de "cli~eu" care circula in literatura domeniului) este considerat un concept semantic. Or, 130 un examen atent, natura semantiea a aeestui concept pare a fi cu totul problematica", in sensul ca el nu poate fi recuperat in termenii unei teorii semantice corespunzatoare standardelor ~tiintifice actuale. Oonceptul poate fi acceptat ea apartinind semanticii numai in masura in care convenim sa intelegem prin "semantica" tot ceea ce nu apartine structurii materiale

a limbii (adiea tot eeea ce tine de "ideile" vehiculate cu ajutorul limbajului).

150

Pentru motive pe care am incercat sa Ie facem clare in I ntroducere am optat pentru 0 acceptie cit mai exacta si, prin aceasta, mai rest.ri~tiva ~ termenilor <:!-e grama~ tica (sintaxa) ~i de semantica, pornmd ~e la stadiul actual al cercetarilor teoretice in acest domemu.

In capitolul 1 am formulat cerint~ ca o. ~ramatica ~ textului sa fie un ansamblu de reguli (explicite) care sa ne permita sa construim texte din ~r~pozitii ~i/sau fr~z~. In masura in care 0 astfel de gramatica poate Ii constrmta, si numai in aceasta masura, put em ad~ite idee.a c~ t~xtualitatea poate fi definita in termem gramaticali (sin-

tactici). . 1 v t

In eapitolul 3 am incerca~ sa dam 0 acceptie c ara er-

menului de semantiea. Pornind de la principiul fr.e~e:an al "compozitionalitatii" sens.ului (=sensul e.ntltat~lor de un anumit ordin este runctie de sensul constituentilor imediati ai acestor ent~tati), 0 semantica ~ textulu~ va:: trebui sa contina reguh prm care prezumtivelor unltat:r sintactice numite text sa Ii se asocieze u~ s~ns; a~es~a, la rindul sau trebuie sa fie 0 functie ale carer valori smt dependente de sensurile (=functii de adevar) ale propozitiilor constituente.

, Examinind in capitolul 2 posibilitatea de ~ construi ogramatica (sintaxa) a textului ~n acord cu cel'l?tel~ formulate in capitolul 1, am ajuns la concluzIa ca, cet putin in stadiul actual al eereetarilor, 0 astfel de gramatic~ nu este posibila : atita timp c~t u~ i~vent.ar a1 ~onectorilor transfrastici nu este alcatmt si a~lta trmp CIt p.roprietatile sintactice ale acestor conectori nu sm~ descl'lse, nu se pot stabili reguli de form are a textelor. <:!-m :rropozitii (fraze) legate prin conec,tori tr~nsfrastlCl. Smgura regula care se poate form~~. in stad~ul actual alA cercetarilor in domeniul gramaticii textului este a~eea m c?~: formitate cu care. prin juxtapunerea a do~a propozltn sau a unui text ~i a unei propozitii se obtl~e ~~ text. o astfel de regula pare a fi insa cu totul nesatlsfacatoare.

Examinind (din punctul de vedere a1 i~t~~sul~i acordat in capitolul 1 termenului de "gramatlCa ) .dlvers~le marci ale coeziunii (deci ale legaturi1o~ gram:atwale ~mtre propozitii) care sint luate in conslderat~e de ca~re diversi cercetatori (noi am avut in vedere lista ?uprmzatoare din Beaugrande & Dressler, 1981), am aJun~ la conclnzia ca nici una dintre ele nu are carac~r gra~atlCal, ci ce1 mult semantic. Ooncluzia finala este ca nu dispunem

151

.e 0 gramatica (sintaxa) a textului ~i ca Ineercarile de caracterizare gramaticala a textului (prin marci ale coeziunii) nu sint in fond de natura gramaticala. In aeeste conditii trebuie sa admitem ca textualitatea nu po ate fi definita - eel putin in stadiul actual al dercetarilor-din punct de vedere gramatical (evident, in eonditiile in care intelegem prin gramatica ceea ce am convenit sa intelegem in capitolul 1).

In capitolul 4 se discuta posibilitatea de a defini texrualitatea in termeni semantici.

Prima observatie care s-a impus a fost aceea ea intrucit nu dispunem de 0 gramatica a textului, deci de 'un dispozitiv care sa ne permita sa speciticam structurile (gramaticale) textuale, nu putem, in principiu, constr~i 0 semantioa a textului, in sensul discutat in' capite lul :5. Aceasta deoarece 0 asttel de semantica este un sistem de reguli care asociaza sensuri constructiilor generate prin regulile gramaticale. Atita timp cit structurile textuale nu sint enumerabile, regulile semantice nu au obiect de aplicare.

Legat de acest aspect este ~i urmatorul : dat fiind ca nu dispunem de un inventar al conectorilor textuali cu atit mai putin dispunem de 0 specificare corecta si i~cadrabila intr-u!l sistem semantic de tipul celui din 'capito- 1~13. a sensu~u~ acestor conectori. Or, necunoscind (aproape) ~m.llc cu.pI'lv~re la sensul conectorilor textuali, este imposibil de imaginat cum s-ar putea formula reguli care sa asocieze sensuri constructiilor formate cu acesti conectori.

In sf~r~~t, in co:r;d.itiile mentionate mai sus: nu se poate spune rumic cu prrvire la faptul daca 0 ipotetica unitate n~~ta "sen~u~ ~extului" este de acelasi tip sau de tip diferit de entltatIle pe care Ie putem numi sensu] frazei"

sau ~ "sensul propozitdei". "

lntrucit, asa cum am vazut; eonceptul de coerenta este considerat de catre majoritatea cercetatorilor def{nitoriu pentru textualitate, un examen special a fost dedicat acestei notiuni.

Prineipalul rezultat este concluzia ca notiunea de coerent a nu poate fi definita in termeni semantici (inca 0 data: in acceptia data in capitolul 3 acestui termen) si ca, in fond, coerenta este un concept in intregime pragmati~.

In legatura cu acest aspect, exarnenul critic al diverselor modalitati de definitie semantica a conceptului de -eoerenta arata ca unele dintre ele nu sint nici semantice,

152

nici operationale (teoria Van Dijk), altele sint operaticnale, dar nu sint semantice decit in masura in care decidem sa Ie dam 0 interpretare semantica (Solomon Marcus), in sfirsit, altele, de exemplu, posibilitatea de parafrazare sau "rezumare", daca sint luate cu adevarat in series, due la rezultate inacceptabile, dat fiind caracterul extrem de putin reatrictiv al notiunii de rezumat ~i al imposibilitatii de a formula "reguli de parafrazare" sau "rezumare".

Concluzia Iinala este, pe de 0 parte, di textualitatea nu a fost ~i nici nu poate fi definita in termeni semantici (cind prin semantics intelegem ceea ce a fost atabilit in capitolul 3) si, pe de alt1"'1 parte, ca criteriul, considerat esential, al textualitatii, coerenio; este un criteriu pragmatic.

Dupa ce, in capitolele 2, 4, am aratat cum nu poate f!~ definita textualitatea, adica dupa ce am a1'atat ca textualitatea nu poate fi definita nici gramatical, nici semantic, in ultimele doua eapitole ale lucrarii am. explicat ce intelegem prin pragmatica (capitolul 5) ~i am a!'atat c.a textualitatea poate fi definitii Ia nivel pragmatic (capitolul 6).

In acest sens, am retinut ca criteria esential al textualitatii eoerenta, ca ~i marea majoritate a cercetatorilol'. Spre deosebire, insa, de ceilalti cereetatori, ajungind v-asa cum am vazut - la concluzia ca acest concept este de natura pur pragmatica, am propus 0 rletinitie pragmatica ~i formala. pentru acest concept.

Pentru a defini coerenta ca fapt pragmatic, am plecat de la ideea ca ceea ce apare ca "legatura" intre sensurile unor propositii ale unui sir se datoreste faptului ca inlantuirea acestora este conforma hrtr-un grad oarecare cu expectatia vorbitorilor (privitoare la posibilele eornbinari ale sensurilor exprimate de aceste propozitii) 7.

Gradul de conformitate cu eaipectapia l-am defi~i~. pri~ intermediul unei K-operatii, care se aplica propozItlllor ~I a carei aplicare are ca rezultat. un ?ir de propoz~tii. ~ir~l de propozitii (care alcatuiesc un text) se constrUle~te prm pasi succesivi care corespund aplicarii repetate a K-operatiei. Procesul generativ al unui sir poate fi roprezentat prin conjuncJia pasilor (= aplicari ale K-operat;iei) care il genereaza. Eiecarei K-operatii i se asociaza 0 »aloare numerica exprimind grad1tl de conformitate ott expectatia (=valoarea K-expectatiei). Aceasta valoare este tra-

153

tata in mod analog cu valorile (de adevar) atribuite intr-o Iogiea polivalenta, astfel incit valoarea K-expecta~ie pentru 0 conjunctie de K-operaW poate fi calculata in acelasi fel in care se ealculeaza valoarea de adevar a unei conjunctii in logica polivalenta. In acest cadru conceptual, coerenta, mai exact, gradul de coerenta 311 unui sir de propozi~ii poate fi considerat ca fiind egal cu valoarea pe care o are K-expecta~ia procesului care duce 131 generarea sirului respectiv (=conjunc~ia K-opera~iilor care il genereaza),

Pe aceasta cale am realizat doua lucruri: 0 definitie exacta a termenului de coerenta ~i 0 definitie care permite 0 masura a coerentei, Aeest din urma aspect oferu, posibilitatea de a caracteriza un sir de propozitii nu numai in termeni polari de coerentjdiscoerent, ci in termenii rnai nuantati ai diverselor grade de coerenta.

Intrueit exista, asa cum aratam, siruri de propozttii 311 carol' caracter de text nu poate fi contestat, in ciuda unui anumit grad de diseoerenta, am eautat sa exprimam acest lucru introducind un concept 311 logicii deontice, anume conceptul de permieiune, simbolizat prin P. Dispunind de un astfel de operator, putem defini tetctualitatea unui sir de propozttii prin caracterul permis 311 proeesului de generare a sirului. Un proees de generare permis este acela care genereaza un ~ir ale carui propozttii nu se afla sub 0 anum ita limita a gradului de eoerenta. Aceasta limita este fixata de sistemul de norrne de "comportament, lingvistic" in ra port cu care se acorda permisiunea. Oum

sistemele de norme pot fi mai restrictive sau mai pennisive, este evident ca textualitatea unui sir de propozitdi depinde de earacterul rnai tolerant san mai putdn tolerant 311 sistemului de norme. Urmeaza de aici ca: (a) textualitatea nu se po ate defini decit in raport cu un sistem de norme de comportament lingvistic ~i (b) aceeasi secven~a poate fi calificata ca text in raport cu un sistem de norme ~i ca non-text in raport cu altul (mai restrictiv). Oum, in cazul oricarei comunitati lingvistice, exista simultan 0 pluralitate de sisteme de norme care reglementeaza uzul lingvistic, i~i gaseste 0 explicatie convenabila faptul ca statutul de text 311 unei seovente de propoaitii variaza in raport cu diverse situatii concrete de eomunieare, cu diverse eolectivitati de vorbitori.

154

Inainte de a incheia, eonsideram ca este uti! sa facem

urmatoarele observa~ii : ..

i- Modul in care am definit te~tuahtate~ (p!m con-

ceptnl de K-operatie permisa) p~rmlte, 0 ex~hcatH~, a faptului ca aceeasi secventa poate fi oonsiderata. tex~ In annmite imprejurari (=in raport cu "?-n all1;umt ~lstem de

. e si de permisiuni) si poate fi considerata non-text

nOlln . c , . , t diferit dar

in alte imprejurari ( =in raport c:u un s~s, e~ 1 ,

coexistent en primul, de n,orme ~l ,pe~mlSlUlll), :-

<)0 Sistemul de norme ~l permlslUlll care reglementeaza co~truirea de texte tunctioneaza, ~~pa to ate apa~entele, si 131 nivel infratextual : doua propozltn care nu ~o~ fi accep~ tate in succesiune ca text nu smt .acceptate mci ca n;tem bri ai unei constructii obtinute prm legarea lor cu ajuto-

rul unui conector frast!c, , v" 1 V

30 Ideea de coerenta tematica san cea de "re ev~n,a

reciproca." pot 'fi captate ambele in ter~enii pro'pu~l de noi : caci legatura tematica" dintre doua (sau ~al multe)

1'0' ozitit ca ~i "relevant a reciproca." sint, ~~slgur, leg~te X r. t' l' ca este de asteptat" ca propozltllie respect~v~ s: i~1r~ intr~~ anumit~, succesiu~e, Legat~ra tematlC~ sau relevanta reeiproca dmtre doua (sau mal multe) pro,

ozitii trebuie sa existe pentru vorbitor spre a putea se~,:"~ Xrept "liant" intre propozitii; in caz contr~r~ propozlt~! cu 0 anumita relatie tematica san cu 0 anuml~a relevant a reeiproca pot fi apreciate ca discoerente,~e catre un vor-

bitor care nu percepe efectiv aceste r~l~tll. 1 ' d

40 In sfir~it, abordarea pragm~tlCa, a: ~o~cep.tu Ul e coerenta pe care am propus-o, ca ~l ~e~lllitia Idell d~ tex~ tualitate pe baza eonceptului (re-defu:,lt) de coedre~t~,~~t8 de natura sa capteze ~i ideea formulata recent e e 0 ~ , anume ca textualitatea, ca ~i eoerenta, !1u este 0 p.r~pn~tate inerenta textului ~i ca, pe de alt~ p,arte, te: tVes e orice configura~ie de semne prezentata ~l. accep a a ca text. Nu insistam asupra .acest~i ,aspect aaei, deoarece am

facut-o in § 34. 311 acestei lucrari. v ••

38. Punete de eonvergenla §i divergenl~ e~ alte ~e~rll.

Nu ne propunem ca in acest paragraf sa l~t~eprm e~ o analiza critica a lucrarilor consacra te teortei textulUl, fie chiar ~i numai a celor fundan::ental~; ~u ne 'pr?pu~~:::. nici sa facem 0 sumara trecere in .r~vlsta a pr~nClr: te" puncte de vedere formulate cu prrvire 131 ytex ~~~ta~ Intentiona . rn doar ca in acest paragraf, sa ne

eu claritate punctul nostru de vedere III raport cu cele

155

expr~m~te 'pin~~ acum si, evident, pe care Ie cunoastem. O~elat13~ m se pare cu ~tlt mai necesara cu cit, asa cum aratam m Tntrodueere, lipsa de claritate a multor te . eu care s ~ , rmeIll '., e .oper~a~a m acest domeniu face dificila distinc-

jla mtre ~lt~atl~ m .ca~e se vorbeste despre acelasi lucru

1m mo~uTl diterite ~I situatia in care se vorbeste despre

ucrUrI realmente diferite. '

r Exista 0 serie de cercetatori care considera ca notiun~a ~e :te~t' ,nu poate fi definita deci: la nivel p I' a g m a~ I C ~l c3l" m .conse?inta, entitatea 'text' nu este 0 parte l':l.tegra~~a a Ieral:h~ei structurale modem - euvint _ sintagma - propozrtie - frazi1. Bste evident ca rezultatele !a .c~I'e am ajuns in aceasta lucrare se situeaza pe aeeasta linie de gindire. Oeea ce este propriu modului de abor~are a t~xtualit~ti~ ~n capitolele de mai sus este fap:ul c~ am ~at 0 defImt~e [ormalii (si, prin aceasta, mai eJoC~cta) Ia Illv~l pragmatic a notiunii de textualitate, defimple care se distinge mt~'e cele existente prin aeeea ca permite recuperarea (la myel pragmatic) a multora dintre punctele de vedere formulate deja 10 (vezi in aceasta ordine de idei § 37., sub 3°, 4°).

2° Desi utilizam ca criteriu eeential al textualitatii coerenta:,. a~e~sta este ~~-defi~ita in termeni exelusiv pragma~ICI ~l :n term.enn unui formalism (sugerat de logica polivalenta) cu mcontestabil earacter operational In felul acesta, punctul nostru de vedere se deosebeste 'funda~ental de cel adoptat in general de cercetatorii care defmesc text:ualitatea prin coerenta inteleasa ca proprie-

tate semazrtica, " ,

3° F~ptu~ ca nu exista 0 gramatiea a textului in ai carei termeni notlUn~a de "textualitate' sa poata fi definita a fost remarcat SI de alb cercetatori 11 Oeea ce am ad '

I A t"'" . us In

p us~ in ace~s a d:rectle a fost, pe de 0 parte formularea

~~~ra a unm. ~umar de caracteristici formale a'le unei posi-

1 e ;--gramatici a te~tului ~i, pe de alta parte, formularea clar~ ; ceea ce ar fi tre~u!~ sa urmareasea 0 astfel de gramatiea. ~ In aceste conditii, cercetari ulterioare ar putea da un ras:puns ,mai concludent decit cel posibil in momentul ~~ fata, la I~trebarea daca absenta unei autentice ramaiici a tex~ulm ~s~e un accident in istoria lingvisticii gsau s~ datorea:za une~ Illcompatibilitati de natura Intre text ~I 0 descriere strict gramaticala .

. . ~oIn ter~eni. a~emanatol'i se pune §i problema semantdeii tex tului. Prin rnsusi faptul ca textul este definit prin

156

coerent.a, iar coerenta este considerate a fi de natura semantica, foarte multi cercetatori 13 sint dispusi sa defineasca textualitatea in termeni semantici. Aratind ca not.iunea de coerenta nu poate fi definita in termeni semantici, este evident ca cercetarea no astra se situeaza in afara acestei linii de gindire (desi toloseste acelasi cuvint material in definirea textualitatti). In plus, impunind in mod explicit anumite conditii formale unei'teorii sernantice, am ajuns in mod firesc la intreharea daca 0 semantica a textului este sau nu posibila. ~i, mai departe : daca faptul ca, pina in prezent, nu exista 0 semantica a textului care sa satisfaca aceste conditii formale se datoreaza unui accident istoric san incompatibilitatdi de natura intre entitatea 'text' ~i 0 teorie semantics de acest tip.

5° tn masura in care concluzia investigatiei noastre este ca textualitatea trebuie definita Ia nivel pragmatic ~i ca, cel putin in stadiul actual al teoriei textului, ea nu poate fi definita nici gramatical, nici semantic este evident ca punctul nostru de vedere in aceasta privinta este net distinct de al acelor cerceta tori care incearca sa dea 0 detinitie a textualitatii la toate eele trei nivele ale structurii semiotice 13.

60 Admitind ca distinctia dintre text si non-text nu se poate face 'decit la nivel pragmatic, nu exeludem posibilitatea de a deserie in termeni gramaticali ~i/sau semantici 0 entitate a carei calitate de text a fost stabtlita in preaIabil la nivel pragmatic. Este yorba deci de a arata cum este un obiect numit text si nu de a arata ce este un astfel de obiect in raport eu alte'obiecte (care nu sint texte). Din aeest punct de vedere, nu contestam in nici un fel valoarea pur descriptiva a tuturor caracterizftl'ilol' facute textelor in literatura de specialitate 14. Mai concret : este adevarat ~a un text (in masura in care ~tim ca e text) se caractel'izeaza ~i prin coeziune (cu toate formele ei de manitestare analizate de catre diversi autori), \Ii printr-o sene de tl"i1saturi ale "intelesului" (in sensul total ne-tehnic al ouvintului) subsumate de cercetatori nottnuii de coeTentii (tematica, referentiala etc.); IlU este insa adevarat ca acesti factori sint de natura sa dejineasca conceptul de ~textualitate'. Aceasta distinetie transanta pe care 0 facern si pe care 0 consideram liminara pentru ori.ce diseutie pri: vitoare la 'textualitate' fin apare eu claI'ltatea necesara in lucrarile care incearca 0 abordare globala (= la toate -eele trei nivele semiotice) a naturii textului,

157

NOTE

1 Petiifi, 1985, p. 81.

2 "Die Textlinguistik hat . die Aufgabe, die Koharenz von Texten ZU beschreiben, d. h. die Bedingungen zu ernieren, unter denen Satztelgen als koharente Satzfolgen, eben als Texte, reaJisiert werden."

3 " .•. muss also die Regeln enthalten, durch die diese Texte, diese

Tex tbezeiehenten und ihre Relationen autgezahlt werden." 4 Figge, 1979, p. 16.

5 Plett, 1983, p. 61-62. 'Vasiliu, 1979.

7 Modul in care conformitatea cu "expectatia" intervine ca element component al "coerentei" a fost luat in consideratte ~i de catre Beaugrande & Dressler, 1981. Vezi dtscutia noastra asupra acestui aspect In § 23.

8 Petiifi, 1985.

9 Segre, 1979, p. 84, considera ca lingvistiea textului are ca scop "investigarea unitattlor de eomunicare". Bertinetto, 1979, p. 144, ohserva ca, spre deosebire de propozitte, textul poate fi sesizat In prrmul rind pe baza unor "trasaturi extrallngvlstice (adica pragmatice)". Mai mult, el observa : "eon~tiinta naturii strict pragmatice [suhl. noastra, E. V.] (nu pur ~i sirnplu Jingvistice) a T [=textului] a ajuns pina la sfir/iit un subiect [engl. topic] pentru cercetatorrl LT [=Jingvisticii textului]" id., ibid., p. 145. Titzmann, 1979, p. 112, este ~i el de parere ca Jingvistiea textului opereaza eu reguli pragmatice. Pentru Oomen, 1979, p. 272, textul este un proces de comunieare ~i trebuie, in consecinta, descris in termenii unui model at acestui proces; 0 astfel de modelare este dlterrta de modelarea gramaticala, Stati, 1990, p. 16-17, atrage atentia asupra faptului ca "intentionalitatea" trebu.e considerata ca factor Itnqoistie, ~i anume ca element al semnijicat iei (signlrte). Ni se pare suficient de clar ca, in calitate de "proces de comunicare", textul se situeaza la nivel pragmatic. V. ~i Kukharenko, 1979, p. 235, 236.

10 Posibilitatea de a reprezenta un text ca operatie repetata de adjoncttune Ia dreapta a unei propozittl este sugerata de Segre, 1979, p. 83, care atrage atentia, in acelasl timp, ~i asupra dtficultati! create de exlstenta nnei condittonart "de la dreapta la sttnga " : fiecare pas adjonctiv este, Ia rindul sau, condittonat de urmatorul. Modelul dezvoltat de noi nu are in vedere si acest tip de conditlonare ; ea ar putea fi luata in conslderatte tntr-o eventuala forma mal raf'inata a modelului. Remarcam ca Segre, lac. cit.; se refera attt la caracterul "permis" al adjoncthmli, precum sl la faptul ca, o astfel de abordare ar permite sirnularea procedeelor enuntartt (engl. allow, us to simulate utterance procedures). Caracterul de "procesuaJitate" legat de actul comuniciirii vazut ca element definitoriu al textului apare ~i la TItzmann ~i la Oomen (v. nota 9). Rolul expectat iei In definirea textualitattt a fost remarcat si de Petotl, 1985, p. 369-:371.

111n capitolul 2 (v. notele 7, 16) am remarcat faptul ca 0 serie de cercetator l care vorbesc despre regulile gramaiicale ale textului Ia c ~i precizarea ca aUt apJicarea acestor reguli, cit sl exlgentele pe care acestea le formuleaza au un caracter mai putln strict decit regulile care reglemellteaza' structurile propozitlonale. Adaugam aici citeva Iormular! expliclte ale ideii eli textul este 0 entitate care poate fi dcflnita prin :reguli gramaticale:

Segre, 1979, p. 79, 80, 81, 82; Titzmann, 1979, p. 103-104; Oomen; 1979, p. 272: "While sentences are units of grammar and, therefore, can be described in the framework of a grammatical model, texts are communicative processes and [ ... ] require a process model that takes their commu-

158

nlcatrve function into account". Bernath & Csu.ri, 1985, p. 355, admit ideea

ca textele nu au sintaxa (engl. lack or syntax). . •

12 0 serie de interpretiiri semaniice ale termenulut de coerentti au fost discutate pe larg in capitolul 4; pentru trimiteri bibliografice v. noteJe

de Ia acest capitol (§§ 18-24). ., ., .

13 Plett, 1983, p. 50 - 53, considera ca toa~e cele trel.dlI?enslUlll seml.-

otice (sintaxa, semantica, pragtnatica) alcatUlesc 0 teorie l~t~~~~~~~aa textualitatii. 0 perspectlva asemanatoare (=tncerc~rea de a e. IIlI x dlitatea la fiecare din cele trei nivcle, eventual in I?rImul rtnd dl~ punct ~ vedere !1ramatical si semantic) poate fi gasita la Br-inker, 1?79; F119g7gge~ 1i;t~~

" 7 . OIt 1976 1982' Raible, 1979; Schvelger, ,

~:!~" 1~;9~ ~Chit:::i, asa ~um ar~ta sl titlul articol_ului, 0 teorie unificata a pra~maticii ~i semanticii textului. Vlad, 1982, 77 ~l urm., o~tea~a pentru o abordare a textulul din punct de vedere sintactic, se~anuc ~l pragmatic; dupa toate aparerrtele, punctul de .v~dere pr~~atIc este prevalent

(de i autoarea nu tormuleaza In mod expliclt aceasta Idee). .

~ 14 Pentru exemplificare, putem cita genul d~ abord_are a textulm propusii de Coteanu, 1978, 1986; Longacre, 1979; V. under li, 1979.

LUCRARI CITATE

Barthcs, 1966 : Boland Barthes ltd - -.

, it s " . r- ..-' " n TO ucuon a I analyse structurale d

TeCI s , III Communications 8, 1966, pp. 1- 27 es.

Beau~ra.nde &: Dressler, 1981: Hobert-Alain de Beaua

1,lrIch Dressler, Introduction 10 Textlinqutsttc« Lo~r:;::ndeN Wolyfgankg 1981 (Longman). " ew or,

BeBert, 1970: Irena BeIlcr t "On a Condition of C

Scmiot ica 2, 1970, pp. ':~:J5--:l63. .ohercnce of Texts", in

Bernath & Csur i, 1985 : Arpad Bernath - Karoly C ,. 0 T

tics in I itte t .,. SUfi,,, n ext-Seman-

B .' , fa nre-,' 1Il Quaderni di semantica V 2 1985 pp 355 359

ertmetto, 1!J79 : Pier Marco Bertinetto, "Can w~ Glv; a 'Uniqu~ D {"-'t' .

01 the Concept 'Text'? Heflexi, ' . e .m~ Ion

. in Petiifi, 1979, pp. 143-159.' ons on the Status of Tcxtlingulsttcs",

Bidu-Vrancennu, H170 a: Angela Bldu-Vranceanu E .

kxico-se.mantique : les n~ms de eoule~r dans ia'la~i~~s~e ude ~ysteme . teJ.n~ormne", in BBL, XV, 1970, pp. 129-140,267-2780 maine con-

Bidu- \ runceanu, 1 D70 b : Anaela Bidu-Vrancea l' '.

cripti n di . '" < nu, " .ne rnodalite de des-

, ° p~ra tgmntique au niveau du lexique", in RRL XV 1970

pp . .345-.368. ' , ,

Bidu-Vriinceanu & Forascu 1984' Anaela Hidt -s r - .

" _ ~1 d ,. '" 1- v ranceanu Narcisa Fo-

~:~SC:I, , 0 elc de structurare semantica. ell aplicatie I 'r b Ii~1~11l50ara, 1984 (Facla), ' a uti a rom na,

Borcila (co~rd), 1980: Mircea Borella (coord.), Studii de stili 1'.' li _ .. ~l semiotica, Cluj-Napoca, 1980. I IS lea, poe tea

Brmkcr, 1D79: Klaus Brinker, "Zur Gegcnstandsbestimmul1a u o

bestellung del' Tcx tlinguistfk" In Petof'i 19~9 to nd Aurga-

C 5·" ' ,OJ,I,pp.3-12.

,arnap,. 19 8: H. ~,arnnp, Jnfrodllclion to Symbolic Logic and Its Appli-

_, cations, New York, 19;)8 (Dover Publications).

Carnap, 1, 959 : Hudolf Carnap. The Logical Simtax 1

s N J • . . of .anquoqe Pater-

. on, .; ew ersev, 195\l (Littlefield, Adams & Co) ,

Carnap , .1960: R. Carnap, j\Jeaning and Necessity' Chicaao 1960 (U .

vcrsi ty of Chicago Press). '" , m-

Carnap, H)62: Hudolf Carnap, Logical Fmuutut ions of Prob b'Z'1

196') (T'hr .,. . (J a I I Y Chicago,

• - e Urn verait.y of Chicago Press). '

carnap'l~lUI64 : l:udo]f Carnap, "Foundations of Louie and Mathematics"

III ·O( or, Katz, 1064, pp. 4Hl-4:36.'_ ,

Chit~~~~;ll';~~C :1~~:~ CV.1~{~).' Elements of' English Structural Semantics, Chitoran & C?fl1i.lescu, 1985: D. Chitoran, Alexandra Cornilescu, Elements

" of Eng/tslz Sentence Praqmatics, Bucurest t, 1985 (TUB).

dlOms~~, 1957: Noa.1!l Chomsk y, Syntactic Structures, 's Gravenhage, 19.)/ (Mouton). Citutcle stnt Iacut e dupa ed. a 3-a, 1963.

]60

Chomsky, 1965: Noam Chomsky, Aspects of the Theonj o] Sitntax, Cam bridge, Mass., 1965 (The MIT-Press).

Cornilescu, 1979 : Alexandra Cornilescu, "On the Categorial Status of Relative and Interrogative Pronouns in Montague Grammar", in RBL, XXIV, 1979, nr. :3, pp. 301-321.

Coscriu, H)64: E. Coseriu, "Pour une seman tique diachronique s tructural e", in TraLiLi, II, 1, 1964, pp. 139-186.

Costacbescu, 1978: Adriana Costachescu, "Les pronoms relatus en grammaire Montague", in Eludes romancs delii,'cs d Iorqu Lorden, Bucarest 1978, pp. 139 -151.

Coteanu, 1978 : 1. Coteanu, "lpotezc pentru 0 sintaxii a tcxtului", in SCL, XXIX, 1978, nr. 2, pp. 115-124.

Cot eanu, 1986: I. Coteanu, "Cum vorbim desprc text", in Analize de lexIe poet ice (coord. I. Coteanu), Bucurestt, 1986, (Edi tura Academiei Hcpublicii Socialiste Romania), pp. 7-36.

Cresswell, 1973: 1\1. J. Cresswell, Logics and Languages, London, 1973 (Met-

huen & Co).

Dascal & MargaIit, 1974: M. Dascal - A. Margalit, ".'\ 'New Hevolution in Linguistics' - 'Text Grammar' ,\'S. 'Sentence Grammar' ", in Theoretical Linguistics, 1, 1974, pp. 195-231.

Van Dijk, 1972 : Teun A. Van Dljk, Some Aspects of Text Grammars, The Hague, Paris, 1972 (Mouton).

Enescu, 1980: Gh. Enescu, Fundameniele loqice ale qlndirii, Bucurest.i,

1980 (E~E).

Figge, 1979 : Udo L. Figge, "Znr Konstitution einer cigcntlichen Textlin'

guistlk"; in Petiifi, 1979, pp. 13-23.

Fodor, Katz, 1964: .J. A. Fodor, J. J. Katz (Eds.), The Structure of Language. Readings in the Philosophu of Language, New Jersey, 1964 (Prentice-Hall).

Foruscu, 1!J/8 : Narcisa Forascu, Analiza struciuralii a vocabulamZui limbii

romane. Sinonitnia adjectivalii, Bucuresti, 1978 (TUB).

Fr ege, 1977: Gottlob Frege, Scrieri loqico-iilozotice (Traducere, studiu introductiv ~i note de Sorin Vieru), Bucuresti, 1977 (E~E).

Gaitrnan, 1961: G. Gaifman, Dependency Systems and Phrase-Structure Systems, Santa Monica, Cal., 1961 (P-2315 Band Corporation).

GLH 1, II: Gramatica limbii romdne, vol. J, IJ, orlit la a II-a reviizutii ~i adaugrta, Tiraj nou, Bucurest.i, 1966 (Edi tura Acadcmiei Republicii Socialistc Romania).

Harweg, 1D68 : Roland Harweg, Pronomina utul Texlkonslilution, Munich,

1968 (Fink).

Hays, 1960 : G. D. Hays, Grouping and Dependency Theories, Santa Monica,

Cal., 1960 (P-1910 Hand Corporation).

Hegel', 1D79: Klaus Heger, "Text und Textlinguistik", in Petiifi, 1079,

pp. 49-62.

Hendricks, 1U69: Wil liarn O. Hendricks, Linguistics and llie Slrllctural Ana-

ujsis of Texts, Lincoln, Nehr., 1969 (Mimeo) .

Hiescu & Wald, (rcd.), 1981: Lingvistica modernii in texte, Redactori responsabill : Prof. dr. Maria Illescu, prof. dr. Lucia \Vald, Bucuresti,

1981 (TUB).

Katz, Fodor, 1964 : J. J. Katz, J. A. Fodor, "The Structure of a Semantic Theory", in Fodor, Katz, 1964, pp. 479-518.

Kristeva, 1969 : Julia Kristeva, "Narration et transformation", in Semiotica, 4, 1969, pp, 422~·428.

Kr is.teva, 1980 a: Julia Kristeva, "Problemele structurarti textului", in Penlru 0 lror i e a textnlui, Anioloqie "Tel QlIel" 1,9fJO-1971 (Introdu-

161

c.ere, antologie. ~i traducere: Adriana Babeti sl Delia Sepetean-Vasi. Iiu), Bucuresfi, 1980, pp. 250-272 (Univers).

KIlst~v~, 19~.O b.:" Julia Kristeva, "Semiotica: ~tiintii criticii ~i/sau critlca a stuntet , in Pentru 0 teorie a textului . •. , pp. 300-317.

Kukharenko, 1979 : Valeria Kukharenko, "Some Considerations about the Properties of the Texts", in Petofi, 1979, pp. 235-245.

Lakoff, 1971 : George Lakoff! "On Generative Semantics", in Danny Steinber~ and Leon .Iakobovitz (Eds.), Semantics. An Interdisciplinary Reade~ zn Phil.osop~y, Linguistics and Philosophy, Cambridge, 1971 (Cambridge Unlverslty Press), pp. 232-296.

Lakoff, 1976 : George Lakoff, "Toward Generative Semantics", in James l\'!c Cawley (ed.), Syntax and Semantics, vol. 7, New York, San FranCISCO, London, 1976.

Lewis, 1972 : David Lewis, "General Semantics", in Davidson and Herman (ed~.), Semantics of Natural Language, Dordrecht - Holland 1972

(Reidel), pp. 169-218. '

Linsky, 1952 : Leonard.Linsky (Ed.), Semantics and the Philosophy of Lon. ' gr:-age, Urbana, ChICa?O, ~ondon, 1952 (University of Chicago Press).

Lipski, 1974: John M. Lipski, "A Topology of Semantic Dependence"

Semiotica 12, 1974, pp. 145-170. '

Lipski, 1975: John M. Lipski, Towards a Topology of Natural Languages"

in Poetics 4, pp. 5-17 '

Longacre, 1979 : Robert E. Longacre, "On the Triple Opposition of a Text to a Sentence", in Petiifi, 1979, pp. 258-27l.

Marcus, 1974: Solomon Marcus, "Linguistic Structures and Generative

Devices in Molecular Genetics", tn CLTA, XI, 1974, fasc. 1, pp. 77 -104..

Marcus, 1980: Solomon Marcus, "Textual Cohesion and Textual Coherence", in RRL, XXV, 1980, no. 2, pp. 101-112.

McCawley, 1970: James McCawley, "Where do Noun Phrases Come", In Jakobs and Rosenbaum (Eds.), Resdinqs in English Transiormational Grammar, Waltham, 197(}, pp. 166-184. (Ginn & Co).

Mont.a!?ue, 1970 : R. Montague, "English as a Formal Language", in Vissentim, 1970, pp. 189-223.

Montague, 1974 : ~. Montagu~, Form?l Philosophy: Selected Papers of Richard Montague, edited and With an Introduction by Richmond Thomason New Haven, Connecticut, 1974 (Yale University Press). '

Morris, 1955: ~harles ~orris,. "Foundations of the Theory of Signs", In Encyclopedia of Unified Science, vol. I, nr. 2, Chicago 1955 pp.78-137

(University of Chicago Press). ' ,

Oltcan, 1976: Stefan Oltean, "A Pragmatic Approach to the Concept of Style", in CLTA, XII, 1976, no. 1, pp. 301-304.

Ol tean, 1982 : Stefan Oltean, "On a Question of Narrative Theory" in RRL

XXVII, 1982, no. 5, pp. 44.1-445. "

Oomen, 1979 : Ursula Oomen, "Texts and Sentences", in Pe tijfi, 1979, pp. 272-280.

Palek, 1968 : Bohurnil Palek, Cross-Reference. A Study on Hyper-Syn/ax, Prague, 1968 (Uui versita Karlova).

Petoft, 1979 : lanos PeWIi (Ed.), Text ns, Sentence. Basic Questions of Text Linguistics, pI, 2d Part, Hamburg, 1979 (Buske).

Pelofi, 1985 a : Janos Petofi, "Text Comprehension, Objects and Processes, .Text Theory, Semantic Aspects of Text Processing (I)", in Quadertii .u semantica, VI, 1985, nr. 1, pp. 81-92.

162

PetOfi, 1985 b: Janos S. Petiifi, "Text Comprehension, Objects and Processes, Text Theory, Semantic Aspects of Text Processing (II)". in Quaderni di semaniica, VI, nr, 2, 1985, pp. 368-377.

Plett, 1983: Heinrich F. Plett, $tiinta textului §i analiza de text, Bucuresti, 1983 (Univers).

Pogatschnigg, 1979: Gustav-Adolf Pogatschnigg, "Textlinguistik", in Petofi, 1979, pp. 292-300.

Pottier, 1964: B. Pottier, "Vers une semantique moderne", In TraLiLi. 2, 1964, pp. 107-137.

Raible, 1979: Wolfgang Raible, "Zum Textbegriff und zur 'I'extltngulstik", tn Petofi, 1979, pp. 63-73.

Reichenbach, 1966: Hans Reichenbach, Elements of Symbolic Logic, New York, 1966 (Free Press).

Schveiger, 1979 : Paul Schveiger, "Text and Sentence; a Systematic Approach", In Petiifi, 1979, pp. 307-318.

Segre, 1979 : Cesare Segre, "The Nature of Text", in Petofl, 1979, pp. 77-88 .

Stati, 1990: Sorin Stati, Le transrhrasiique, Paris, 1990 (PUF).

Swain, 1970: Marshall Swain, "The Consistency of Rational Belief"" in Marshall Swain (Ed.), Induction, Aeeertance, and Rational Belief, Dordleeh-HoUand, 1970 (Reidel), pp. 27-54.

Tarski, 1952: Alfred Tarski, "The Semantic Conception of Truth", in Linski, 1952, pp. 13-47.

Titzmann, 1979: Michael Titzmann, "Text vs. Sentence (With a View towards a Unified Theory of Pragmatics and Semantics)", In Pelon, 1979, pp. 101-122.

Todorov, 1966 : T. Todorov, "Recherches semantiques", in Langages, 1,

1966, pp. 5-43.

V asiliu , 1972: E. vastlu, Outline of tl Semantic Tbcorp of Kernel Sentences, The Hague, Paris, 1972 (Mouton).

Vastliu, 1978: E. Vasiliu, Prelimiruuii logier La semantica [rozet, Bucurestt, 1978 (E:;;E).

Vasillu, 1979: E. Vasiliu, "On Some Meaning of Coherence", In Peti\fi.

1979, pp. 450- 466.

Vasiliu, 1980: E. Vasiliu, "Coerentii ~i permlslune", in Borella (cocrd.),

1980, pp. 196-203.

Vasiliu, 1984: E. Vasiliu, Sens, adetuir analiiic, cunnostere , Bucur es ti, 1984

(ESE).

Vasllru, 1985: E. Vasiliu, "On «The Meaning of 'Text Meaning' »and Some Belated Concepts", in Quaderni di semautica, VI,1985, nr. 1, pp. 111-115.

Vissen tlnl, 1970: Bruno Vissentini (Ed.), Linguaggi nella Soeieta, Milano, 1970 (Edizioni di Communita).

Vlad, 1982: Carmen Vlad, Semiotica criiicii lilerare, Bucuresti, 1982 (E:?E). Vlad, 1985 : Carmen Vlad, "Sensuri ~i Iunctll ale persoanei Intil in tcxtul narativ: Hanul Ancuiei", In Carmen Vlad (coord.), 1. Semiotica $i poetica, 2. Textul si coerenia, Cluj, 1985, pp. 104-141.

Winburne, 1964: John Newton Winburne, "Sentence Sequence in Discourse", In Proceedings of the IXth International Congress of Linquist», The Hague, 1964, pp. 1094-1099.

\Vunderli, 1979: Peter Wunderlr, "Satz, Paragraph, Text - und die Intonation", in Petofi, 1979, pp. 319-341.

163