Cuprins

1.Introducere ............................................................................................................... 3
2.Semănarea ............................................................................................................... 4
3.Repicarea ................................................................................................................. 7
4.Transplantarea ......................................................................................................... 8
5.Irigarea și fertilizarea ................................................................................................ 8
6.Palisarea. ............................................................................................................... 10
7.Copilirea ................................................................................................................. 10
8.Defolierea ............................................................................................................... 11
9.Polenizarea și stimularea ....................................................................................... 11
10.Recoltarea ............................................................................................................ 11
Bibliografie ................................................................................................................ 14
1.Introducere

Producerea tomatelor în scop comercial în sere reci, neîncălzite sau solarii reci sau minimal
încălzite se face în România în cicluri: primul de iarna-vara, iar cel de–al doilea vara-toamna. Există și o
a treia formă de producere a tomatelor sub forma unui ciclu mai lung de primăvară-toamnă în zonele în
care tipul constructiv al serelor, clima mai rece sau producerea altor legume cum ar fi varza, spanac,
morcov, ceapa, etc care întârzie plantarea tomatelor nu permite efectuarea a 2 culturi consecutive de
tomate (aceasta formă este particulara zonei legumicole Băleni). Practic ciclul I (ciclu scurt sau mediu),
ciclu II (ciclu mediu) și ciclul intermediar mai lung reprezintă în acest moment formele principale și
majoritare în care se produc tomatele în România, cu excepția serelor profesionale sau a serelor din
sticlă rămase în funcțiune în care ciclul de producție este ușor diferit.

Pe scurt ce înseamnă cele 3 forme

Ciclul I de producție:
a) semănarea se face iarna (de la sfârșitul lunii decembrie pana la jumătatea lunii februarie);
b) plantarea se face primăvara devreme (de la începutul lunii Martie) pana la jumătatea lunii Aprilie
cel mai târziu.
c) Numărul de etaje lăsat este cuprins intre 3 (ciclu foarte scurt, extratimpuriu) pana la 6 etaje (ciclu
mediu);
d) Recoltarea începe după jumătatea lunii Mai și durează în funcție de plantare și nr de etaje lăsat
până la jumătatea lunii iunie;

Ciclu II de producție;
a) Semănarea se face primăvara sau vara cu circa 3-4 săptămâni înainte de terminarea culturii care
va fi schimbată cu tomate;
b) Plantarea se face începând cu 20 iunie pana la jumătatea lunii iulie;
c) Numărul de etaje este în acest caz mai mare decât primul și variază de la 6 etaje pana la 8, 10
sau chiar 12 etaje dacă sunt condiții (plantare devreme și structura înaltă a solarului);
d) Recoltarea începe de la sfârșitul lunii august până toamna târziu în funcție de plantare, număr de
etaje lăsat și condițiile asigurate de tipul constructiv al solarului;

Ciclu intermediar mai lung:

a) Semănarea se face după jumătatea lunii martie pana la jumătatea lunii aprilie;
b) Plantarea are loc de obicei în cursul lunii mai;
c) Numărul de etaje lăsat este în funcție de cât permite construcția serei/solarului;
d) Recoltarea începe după jumătatea lunii iulie și ține până toamna târziu în funcție de numărul de
etaje lăsate;

2
Tehnologie modernă de cultură pentru tomate în solarii (ciclul I iarna-vara)
Principalele constrângeri care trebuie avute în vedere pentru obținerea în condiții de rentabilitate
a tomatelor în primul ciclu de producție sunt:
Obținerea răsadurilor – este necesar un spațiu special amenajat pentru crearea condițiilor
optime de dezvoltare a plăntuțelor (în condițiile în care afară sunt temperaturi negative extreme):
temperatură, lumină, aerisire, irigare;
Tipul constructiv al solarului (lățime, înălțime, volum mare de aer, prezența foliilor profesionale
de acoperire, etc);
Pentru obținerea unor recolte înalt productive, de bună calitate și cât mai timpurii este
esențială calitatea răsadului la plantare.
Un răsad de tomate de bună calitate necesar pentru ciclul I de producție trebuie să îndeplinească
următorii parametri de calitate:
a) Să aibă vârsta cuprinsa între 55 – 70 zile;
b) Să se vadă bine primul buchet floral dar în nici un caz să fie înflorit;
c) Să aibă înălțimea cuprinsă între 20 – 30 cm;
d) Să fie erecte la plantare (să nu se aplece după plantare datorită fragilității tulpinii);
e) Să fie libere de virusuri, boli și dăunători (este necesară efectuarea de tratamente fitosanitare pe
timpul vegetației răsadurilor);
f) Să nu prezinte carențe de macro sau microelemente (este necesară efectuarea de fertilizări
radiculare și foliare pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor);
g) Să nu fie etiolate;
h) Să fie viguroase și sa prezinte un sistem radicular bine dezvoltat care sa ocupe întreg volumul de
substrat;
i) Să nu prezinte deteriorări mecanice în urma manipulării sau orice astfel de stricăciuni;
j) Să fie turgescente (sa nu fie ofilite);
k) Să fie călite;

2. Semănatul care poate sa se facă în 2 moduri:

a) Pe pat germinativ; b) În tăvițe alveolare;

Rasaduri de tomate produse pe pat germinativ Tavite alveolare pregatite pentru semanare directa

Repicatul plăntuțelor din patul germinativ sau celulele alveolare se face în ghivece de plastic;

3
 Semănarea tomatelor pentru ciclul I extratimpuriu și timpuriu are loc intre 2-20 ianuarie.
Semănatul se face pe pat germinativ sau în tăvițe alveolare. În ambele cazuri substratul de semănat este
reprezentat de turba special tratata pentru optimizarea EC-ului și pH-ului și cu adaos de fertilizatori.

Dacă totuși se utilizează și pământ împreună cu turbă, pământul trebuie sa fie de pădure și în nici
un caz din exploatații agricole (din sera sau gradina proprie sau din câmp).

Parametrii și condițiile necesare unei germinări optime a semințelor de tomate sunt următorii:

 Temperatura optimă de germinare este cuprinsă intre: 22-26oC. Temperatura de germinare nu

trebuie să fie mai mică de 15oC.
 Umiditatea de 100%
 Lipsa completă a luminii în primele zile până la răsărire (acoperire cu ziare sau carton din hârtie).

În cazul în care se utilizează substratul profesional pentru semănat operațiile tehnologice sunt
următoarele:

 Se udă cu apă turba până la umectarea completă;

 Se trasează rândurile printr-o ușoara apăsare a substratului;
 Se pun semințele una câte una pe rând;

Randuri trasate in substrat de turba pentru semanre Semanare pe pat germinativ in substrat de turba

Se acoperă cu un strat fin de substrat de maxim 0,5 cm (nu mai mult deoarece semințele de
tomate au mică putere germinativă, o greutate prea mare sau un strat prea mare deasupra întârziind
foarte mult răsărirea);

Nu se mai udă ulterior – datorită granulației mici a turbei adăugarea ulterioară de apă conduce ori
la descoperirea semințelor ori la îngroparea mai adâncă a lor. Și într-un caz și în celalalt răsărirea nu va fi
uniformă;

Se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie patul germinativ peste care se poate pune o folie cu
rol de reținere cât mai mult timp a umidității de 100% necesare germinării și răsării optime a tomatelor.
Aceasta metodă cu folie pentru acoperirea patului germinativ se aplică numai pentru semănarea
tomatelor în timpul iernii când intensitatea soarelui este mică și nu crează probleme tomatelor; în timpul

4
primăverii și mai ales în timpul verii nu se utilizează sub nici o forma acoperirea cu folie a semințelor
deoarece conduce la sufocarea și distrugerea plăntuțelor.

Dacă temperaturile sunt optime după 3-6 zile încep să apară primele plăntuțe, iar după ce
fenomenul de răsărire are loc în masa se înlătură materialele de acoperire pentru a preveni
alungirea răsadurilor răsărite, chiar dacă răsărirea nu este de 100%.

Toate etapele tehnologice de mai sus se respecta și în cazul semănării în tăvițe alveolare cu
mențiunea că semănarea în ele se face cu câte o singură sămânța în fiecare celulă alveolară.

Pregatire si semanat in tavi alveolare

Avantajele utilizării alveolelor pentru semănare fată de patul germinativ sunt:

1. Pot fi lăsate 7-10 zile mai mult până la repicare (în funcție de numărul de celule/alveolă pot fi
lăsate chiar mai mult) datorită distanțelor între plante mult mai mari decât în patul germinativ
(avantajul care derivă de aici este economia de căldură care se face prin prelungirea timpului
petrecut de răsadurile nerepicate în același spațiu mai mic decât spațiul ocupat de răsadurile
repicate) ;
2. Rănirea rădăcinilor tinere la operația de repicare este diminuată la minim față de cazul în care
plăntuțele sunt luate din patul germinativ unde firele radiculare ale unei plăntuțe s-au
întrepătruns cu cele ale vecinelor;
3. Răsadul este mai viguros datorită densității mici intre plante;
4. Uniformitatea răsadurilor este foarte bună;

Rasaduri produse in tavi alveolare

5
 Această metodă de semănare în tăvițe alveolare are și un dezavantaj, acela că operațiunea de
repicare în ghivece va fi un pic mai dificilă, practic va dura mai mult.

După răsărirea completă a plăntuțelor este necesară schimbarea temperaturii constante

zi/noapte cu alternanța temperaturii zi/noapte astfel este nevoie ca în timpul zilei temperaturile să fie
cuprinse între 22-26oC, iar noaptea între 16-20oC. Această alternanță este necesară pentru dezvoltarea
optimă a răsadurilor. O temperatură constantă zi/noapte sau o temperatură mai mare în timpul nopții
decât în timpul zilei va duce la o creștere accelerată a tulpinii (tulpină subțire) în dauna masei vegetale
reprezentate de frunzulițe, tulpină groasă și volum radicular. De asemenea se urmărește umiditatea
substratului care se va iriga constant pe toată perioada până la repicare. O dată cu irigarea se pot
efectua și fertilizări și tratamente fitosanitare obligatoriu dacă semănatul a fost efectuat în pământ sau
amestec cu pământ. Tratamentele fitosanitare în această perioadă includ un fungicid contra complexului
căderii plăntuțelor, un insecticid contra insectelor ce apar imediat se se încălzește spațiul unde se
seamănă.

3. Repicarea
Perioada cuprinsă între semănat și repicat este de 20-30 zile în funcție de temperatura
din răsadniță și substratul utilizat. Practic răsadul este gata de repicat din momentul în care poate fi
manevrat fără riscul de a fi rupt sau deteriorat în cursul operațiilor de repicare (chiar dacă nu sunt
împlinite cele 20 zile meționate mai sus). De asemenea este bine să aibă 2 frunze adevărate bine
dezvoltate și un sistem radicular bine dezvoltat. Întârzierea repicatului conduce inevitabil la alungirea
necorespunzătoare a tulpinii și cu efecte negative grave pe termen lung pentru plante.
Repicarea tomatelor se face obligatoriu în ghivece de plastic mate, închise la culoare, prin care nu
pătrunde lumina la rădăcină. De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina își reduc până la
pierderea funcțiile specifice de absorbție a apei și elementelor nutritive! De asemenea trebuie reținut
faptul că, indiferent de plantele repicate, un volum mai mare de substrat este întotdeauna de preferat în
locul unui volum mai mic.

Rasaduri crescute în tăvi de 45 celule (st) si in tavi de 28 celule (dr)

6
 Diferențe de dezvoltare a rasadului în volume diferite de substrat

4. Transplantarea
Înainte cu câteva zile de operația tehnologică de transplantare sunt necesare următoarele
operatii tehnologice:
1. se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului răsadniței;
2. se stropesc foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat amândouă cu cel puțin o
componentă sistemică); prin aplicarea în răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor
fi protejate în momentul plantării de eventuale îmbolnăviri foliare.
3. se pregătește solul pentru transplantare – se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare,
4. se instalează sistemul de irigare prin picurare;
5. înainte de plantarea oricărei culturi de legume în sere și solarii este bine să se facă o dezinfectare a
solului. Cea mai buna metoda este dezinfectarea cu circa o lună înainte de plantare cu Basamid. Dacă nu
se poate face dezinfecția cu Basamid, iar în cultura anterioară s-au semnalat nematozi se recomandă cu
câteva zile înainte de plantare aplicarea la sol a unor produse nematocide.
6. dacă se utilizează mulcirea, folia transparentă de mulcire se instalează tot înainte de plantare;
7. este recomandat ca înainte de plantare să se aplice un insecticid contra coropișnițelor, care altfel ar
cauza pierderi masive imediat după plantare.

Densitatea de plantare folosită pentru cultura de tomate în primul ciclu este cuprinsă între 40000-
45000 plante/hectar. Se poate ajunge la această densitate în primul ciclu deoarece plantele nu au putere
vegetativă puternică în timpul primăverii, tomatele sunt lăsate 3-6 etaje după care le sunt rupte vârfurile,
astfel că densitatea foarte mare nu crează un stres limitativ puternic plantelor.
Ca și mod de plantare se pot utiliza 2 variante: distante egale între rânduri și distanțe alternate între
rânduri (două apropiate urmate de 2 mai depărtate). Cea mai utilizată metodă în ciclul I este cea cu
distanțe alternante între rânduri, de exemplu distanța între rândurile apropiate de 60 cm, iar distanța între
rândurile îndepărtate de 90 cm. Pe rând distanța între plante trebuie să fie de 30-35 cm, astfel se

7
realizează o densitate de 40-45000 de plante/ha.

Distanta alternantă între rânduri (2 apropiate și 2 îndepărtate)

5. Irigarea și fertilizarea
Întotdeauna înainte de înființarea culturilor de legume se recomanda efectuarea analizelor de sol
pentru relevarea rezervelor de elemente minerale și organice din sol pe de o parte și pe de altă parte
pentru întocmirea riguroasă și eficientă a unui program de fertilizare adecvat.

La întocmirea unui program de fertilizare eficient și optim pentru a obține maximul productiv și
calitativ al unui hibrid se ia în calcul următorii parametri:
a) analizele de sol ce relevă nivelele de aprovizionare cu macroelemente; de asemenea 2 parametri critici
luați în calcul sunt pH-ul (reacția acida sau bazică a solului) și EC (electroconductivitatea sau
concentrația în săruri a solului);

b) alt parametru luat în calcul este tipul culturii înființate, cunoscut fiind faptul ca diferite tipuri de legume
(tomate, castraveți, ardei, vinete, etc) au cerințe diferite din punct de vedere al nivelului de macro și
microelemente;

c) sezonul de plantare

d) ciclul de cultură (scurt, mediu, lung) influențează semnificativ cantitățile necesare programului de
fertilizare – este evident că un ciclu de cultură de 3 etaje la tomate nu va avea același consum față de un
ciclu de 6 etaje;

Deși mai sunt și alți parametri luați în considerare, dar mai puțin relevanți, având parametrii de
mai sus se introduc într-o aplicație software de ultimă generație care va genera un program de fertilizare
strict specific solarului din care a fost prelevată proba și pentru cultura care va fi înființată. Rezultatele
obținute urmând o astfel de procedură pot fi și cu 40% mai mari față de aplicarea îngrășămintelor „după
ureche”.

Aplicarea îngrășămintelor în fertilizarea fazială se face prin 2 metode:

1. Aplicare radiculară, la sol împreună cu apa de irigare, procedeu denumit fertiirigare;
2. Aplicare prin stropire, singure sau împreună cu anumite pesticide (atenție la compatibilități) – procedeu
denumit fertilizare foliară;

8
Administrarea îngrășămintelor în timpul dezvoltării plantelor trebuie să țină cont de următoarele aspecte:
a) fazele fenologice de dezvoltare: plantare-înflorire, înflorire etapa I – înflorire etapa III, dezvoltare
vegetativa intensă, recoltare, etc;
b) intensificarea unor procese naturale ale plantei în condițiile în care parametrii de mediu nu sunt propici
dezvoltării optime a tomatelor: dezvoltare radiculară puternică, inducerea înfloririi, mărirea fructelor, etc;
c) revenirea rapida a plantelor în urma unor stresuri suferite: transplantare, salinitate, frig, secetă,
căldură, umiditate excesivă, atac de boli, etc.

Irigarea, alături de pregătirea corespunzătoare a solului înainte de plantare, reprezintă unul din
cei mai importați factori ce conduc la succesul unei culturi de legume. Mai jos sunt prezentate câteva
principii de bază în ceea ce privește irigarea culturilor de legume în sere și solarii:
1. cea mai recomandată metodă de irigare pentru tomate în sere și solarii este irigarea prin picurare;

2. pentru culturile de tomate instalația de irigare prin picurare utilizată trebuie să îndeplinească
următoarele condiții;
a) să asigure un debit de 1,6 – 2,5 L/h/picurător la o presiune a apei de 0,5 – 1 atm
b) să aibă distanța între picurători de 20 – 30 cm (Rețineți că nu este o condiție ca picurătorul sa fie la
baza tulpinii tomatelor, dar linia de picurare trebuie să fie cât mai aproape de plante);
3. irigarea trebuie să se facă întotdeauna cât mai dimineață posibil (recomandat este cu 1-2 ore înainte
de răsăritul soarelui);
4. irigarea trebuie făcută cât mai des și constant posibil, frecvența cea mai recomandată fiind în fiecare zi
cu o cantitate de apă coroborată cu condițiile de mediu: mai puțină în zilele reci și mai multă în zilele
călduroase;
5. la fiecare irigare se adaugă și fertilizatori, respectându-se principiul „cât mai des în porțiuni cât mai
mici”

6. Palisarea
Palisarea tomatelor în ciclul I se poate face în două moduri:

1. Palisarea tomatelor pe ață 2. palisarea pe araci;

Palisarea pe ață se utilizează în special în sere și mai puțin în solarii deoarece această metodă
necesită o structură solidă a solarului – în timp afectează structura de rezistență datorită greutății
plantelor (greutatea plantelor + încărcătura de fructe).

9
 În cazul în care se utilizează palisarea pe ață sunt 3 metode de fixare a aței pentru a susține
planta: utilizarea unui inel special de prindere a aței și plantei, legarea pur și simplu a atei la baza plantei
sau legarea aței de un țăruș care este înfipt în pământ lângă plantă. Oricare ar fi metoda aleasă
conducerea tomatelor pe ață se face prin răsucirea periodica (1-2 ori săptămânal) a tulpinii în jurul aței.
Ața utilizată nu trebuie să fie foarte subțire deoarece există riscul ca planta să se rănească prin tăiere sub
acțiunea propriei sale greutăți

În cazul în care se utilizează palisarea pe araci, aceștia se înfig în pământ cât mai aproape de
plantă și cu mare atenție deoarece în cursul acestei operațiuni are loc o rănire puternică și distrugere a
fascicolelor radiculare (din acest motiv recomandăm ca imediat după ce s-a terminat de înfipt aracii să se
administreze prin apa de irigare un fungicid sistemic care să micșoreze riscul îmbolnăvirii plantelor în
această fază).

7. Copilirea
Ruperea lăstarilor sau copilirea este recomandat să se facă înainte ca lăstarul să atingă lungimea
de 5 cm. Dacă lăstărirea se face până lăstarul are 5 cm rănile se cicatrizează rapid, planta se vindecă
mult mai repede și nu suferă de pe urma acestei operațiuni. Dacă se întârzie copilitul planta va începe să
îndrepte către lăstari o mare parte din produșii de fotosinteză în dauna creșterii fructelor, scade ritmul de
apariție a noilor frunze și inflorescențe, rana produsă de rupere este mult mai mare și mai greu de
vindecat, transformându-se în adevărate porți de intrare a bolilor. În orice caz indiferent când s-a făcut
lăstărirea, această operațiune rănește planta (rană mică sau mare pentru sporii prezenți în atmosferă
reprezintă o poartă de intrare în plantă) și imediat după terminarea lucrărilor se administrează
un fungicid (cu cât mai bune proprietăți de cicatrizare dacă se poate) pentru protejarea plantei de o
eventuală infectare cu agenți patogeni prezenți în aer. De reținut că oricând se efectuează operațiuni care
crează răni deschise trebuie imediat venit cu un tratament fitosanitar pentru protejarea plantelor de
eventuale îmbolnăviri.

8. Defolierea
Masa vegetativă a plantelor reprezentată de aparatul foliar este foarte importantă deoarece
reprezintă fabrica sau bucătăria plantei în care se produc toți compușii necesari dezvoltării noilor țesuturi
și organe, creșterii fructelor, etc. Deși este foarte important sa avem un aparat foliar bine dezvoltat pentru
a putea susține și hrăni cât mai multe fructe sunt cazuri în care este necesara îndepărtarea unora din
frunze – defoliere. Sunt mai multe motive pentru care se recomanda defolierea cum ar fi: ofilirea și
uscarea unor frunze datorita cantității insuficiente a luminii care ajunge la ele (acest fenomen se întâmplă
des la frunzele bazale), necesitatea unei aerisiri mai puternice la nivelul solului în cazul serelor/solariilor
cu umiditate mare. Așadar atunci când se defoliază tomatele, se îndepărtează în primul rând frunzele
începând de la bază cu condiția ca acestea sa fie senescente (galbene, îmbătrânite, ofilite) care oricum
nu mai au funcție de fotosinteza dar care acumulează și blochează foarte mult calciu ce nu mai ajunge
acolo unde este mare nevoie de el (vârfuri de creștere, fructe, etc) și maxim pana la 2 frunze sub
inflorescență. După recoltarea unui etaj întreg se poate defolia complet până la etajul respectiv.

9. Polenizarea și stimularea
Tomatele sunt plante care au componentele mascule și femele sunt situate pe aceeași floare și
din acest motiv polenizarea se face foarte ușor, o simpla mișcare a plantei fiind de ajuns pentru
polenizare.

10
 Structura unei flori la tomate

Pentru o polenizare optima se pot utiliza cu succes bondarii cu condiția sa se asigure temperaturi
optime pentru bondari – în condiții de temperaturi foarte scăzute specifice primăverii în prima parte a ei
bondarii nu părăsesc stupul astfel ca polenizarea și legarea tomatelor poate fi compromisă la primele
etaje.

10. Recoltarea
În mod tradițional fructele de tomate se recoltează atunci când au ajuns la maturitatea biologică,
adică atunci când fructul își schimba culoarea din verde în rosu. Acest tip de recoltare nu se mai practica
în marile bazine legumicole datorită utilizării unor noi hibrizi de tomate de mare valoare genetica, hibrizi
care au proprietăți de POSTMATURARE: culese în pârgă fructele ajung la maturitatea comerciala
(culoare rosu închis și gust dulce) fără defecte (pete galbene, moi, alterate, etc)! Din acest motiv pentru
hibrizii care au aceasta proprietate foarte importanta de postmaturare se recomandă recoltarea în pârgă
– fructele încep să-și schimbe culoare din verde deschis spre portocaliu sau roz deschis. Mai este
prezentat momentul propice pentru recoltare în cazul acestor tomate.

Așa DA!!!

11
 Așa NU!

În cazul acestor hibrizi recoltarea în faza de pârgă prezintă avantaje certe:

1. greutatea fructelor în această fază de dezvoltare este maximă;

2. neîncepând încă procesele metabolice normale ce apar în faza de maturitate deplină a fructelor,
perioada de păstrare și rezistența la transport și depozitare crește considerabil;

3. datorita încărcăturii de fructe aflate în toate fazele de dezvoltare durata de timp necesară unui fruct sa
se coacă natural pe planta este mai mare decât atunci când este luata în pârgă și depozitată
corespunzător (de la 5 zile pe plantă la 2-3 zile după recoltare în pârgă);

4. imediat ce s-au îndepărtat fructele în pârgă de pe planta, aceasta își redistribuie toate resursele către
fructele ramase astfel încât perioada de ajungere la maturitate se scurtează considerabil și implicit se
scurtează și perioada de recoltare având de a face cu o recoltare concentrata în acest caz;

5. recoltarea în pârgă a tomatelor reduce aproape de 0 riscul apariției unor probleme de calitate a
fructelor, cea mai întâlnită fiind crăparea fructelor;

6. calitatea fructelor din punct de vedere al culorii, gustului și altor proprietăți este aceeași la fructele
recoltate în pârgă sau ajunse la maturitate pe plantă în cazul hibrizilor care au proprietatea de
POSTMATURARE.

Recoltarea se face manual, una câte una în funcție de gradul de maturitate al fructelor.
Depozitarea și transportul tomatelor se face cel mai adesea în cutii de carton (cele mai utilizate fiind
ambalajele second-hand de fructe cum ar fi baxurile de banane).

După recoltarea tuturor fructelor este recomandat ca plantele să fie îndepărtate din seră/solar cu
tot cu rădăcină pentru a micșora pericolul unor boli vasculare sau sindromul căderea plăntuțelor după
plantarea răsadurilor următorului ciclu de cultură.

12
Bibliografie
https://www.semintedetomate.ro/consultanta-tomate/tehnologii-de-cultura-a-
tomatelor/tehnologie-de-cultura-pentru-tomate-ciclul-i/

13