Lucruri care la prima vedere par nearealizabile pot deveni realizabile

Era o zi de vineri ca oricare alta. De ce supun oricare alta? Pentru că în fiecare zi de

vineri toţi suntem nerăbdători să vină weeckend- ul, să ne relaxăm după o săptămână de teren, iar
spre sfârşitul programului se întâmplă să ne mai pierdem din ritm.

În acea vineri ne desfăşuram activitatea la Aurel Vlaicu. Ne apropiam de finalul

programului. Aşadar, era undeva, în jurul orei 18:00. Fiecare dintre noi reuşise să semneze cel
puţin un mandat. Colegii mei se opriseră din abordat oameni, dar eu, ca de obicei, am ţintit în
ultimul moment dintr-un val de oameni care tocmai treceau pe lânga mine, doi tineri : „Bună
seara, doriţi să vă încheiaţi săptămâna cu o faptă bună?” Zâmbind, cei doi tineri s-au oprit, m-au
privit in ochi şi într-o secundă a venit şi răspunsul mult aşteptat: „Despre ce este vorba?”

Cei doi tineri erau soţ şi soţie şi aveau undeva la 32-33 de ani. El era îmbrăcat cu o
cămaşă albă şi pantaloni de stofă bleumarin, iar ea era îmbrăcată într-un costum, fustă şi sacou
crem.

Le-am spus cine sunt cei de la SOS Satele Copiilor şi ce fac ei: „SOS Satele Copiilor este
un ONG Internaţional care încearcă să ofere o viaţă normală copiilor fără părinţi biologici sau
copiilor ai căror părinţi nu au avut posiblitatea să îi crească.” Apoi le-am explicat cum pot ei să-
şi încheie ziua cu o faptă bună: „Dumneavostră puteţi să-i susţineţi pe copii donând prin debit
direct o sumă minimă de 15-20 de lei pe lună.” Le-am arătat mandatul de debitare şi contractul
de sponzorizare. El a fost reticient: „Ideea este una foarte bună, dar am vrea să ne mai gandim, să
ne informăm mai mult despre acest proiect.” Ea a fost tare încântată de idee: „Haide măi! nu cred
că există ceva rău.” La replica soţiei sale, el a parcurs pe loc clauzele pentru a se asigura că totul
este în regulă, iar apoi s-au hotărât să semneze. Între timp, soţului i-a sunat telefonul, şi am
continuat conversaţia cu soţia: „Pe numele cui completez mandatul?” şi am primit un răspuns
neaşteptat: „Cred că vom semna amândoi.”. La rândul ei, doamna şi-a întrebat soţul: „Semnăm
amândoi?”, el a răspuns: „Deocamdată semnează doar tu.” Auzind răspunsul lui, mi-am spus în
sinea mea: „Ar fi fost prea drăguţ să semneze amândoi”. Dar a avut loc o răsturnare de situaţie.
După ce am completat mandatul pe numele soţiei, aceasta s-a uitat la soţul ei şi i-a spus „Vreau
să faci şi tu asta.” El a răspuns zâmbind: „Bine, haideţi să completăm un mandat şi pe numele
meu.”

Trebuie să recunosc că răspunsul lui m-a surprins total. Nu credeam că voi întâlni vre-un
cuplu care să vrea să doneze amândoi, dar după această experienţă pot spune că totul este posibil.