Istoria limbii române este la fel de controversată ca și cea a poporului român, din două motive

principale, unul științific, celălalt politic. Din punct de vedere științific, penuria izvoarelor istorice, în
special a celor scrise, permite numeroase interpretări, pe care numai lingvistica comparată,
lexicologia și toponimia le pot confirma sau infirma, rareori definitiv. Interesele politice, care
exprimă revendicările odinioară teritoriale, astăzi mai mult regionale, culturale, identitare ale
statelor vecine, ale României însăși și ale minorităților conlocuitoare, au creat mai multe variante
de istorie a limbii române, din acestea derivând variante de istorie a poporului român.
Este interesant de observat că pentru a impune o variantă sau alta de istorie a poporului, se
pornește în mare măsură de la istoria limbii acestuia. Astfel se poate spune că istoria limbii
române este chiar mai disputată și controversată decât cea a acestui popor, deoarece o
concluzie definitivă în acest sens ar duce automat la o concluzie definitivă și în cealaltă privință.

Nu există din punct de vedere lingvistic decât o singură certitudine : limba română provine
din romanizarea populațiilor antice din bazinul Dunăriide jos care, așa cum ne-o spun Herodot și
ceilalți autori antici, erau Traco-Dace, iar ulterior această limbă a fost influențată de limbile slave,
greacă, maghiară și altele. Este de altfel singurul punct care nu este contestat de nimeni.
Controversele privesc nu atât procesul lingvistic și etapele sale, cât teritoriile unde acest proces
s-a derulat și întinderea lor.
Au apărut și câteva teorii noi despre limbile romanice [1]. Una dintre teorii afirmă chiar că toate
limbile romanice existau deja in timpul imperiului roman[2]

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor
romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în
urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba
română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De
asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova, unde
circa 75% din populație o consideră limbă maternă.