MEFISTO

MONOLOG

INTERPRETEAZĂ:
LĂCĂTUȘ FABIO ANDREI

PROF. COORDONATOR:
FĂNICĂ DANIEL
Ta-da!...
Dar de ce vă mirați?! Eu sunt Mefisto, adică Dracul. Nu știu dacă vă mai aduceți
aminte, dar anul trecut am visat c-am ajuns în Rai. Anul acesta, m-am uitat mult
mai jos.
Nu știți ce ponoase iau ca drac! Dac-aș fi știut...dac-aș fi știut...Cum face unul o
prostie, gata și scuza: Nu e el de vină, săracul, Dracul l-a pus! Ei?!....Eu?! Vă jur
că nu știu nimica și că aflu de faptul petrecut după ce s-a consumat și nu știu de
ce m-amestecă și pe mine.
Vorba unui corespondent, care a fost transferat la cererea șefului: Pe clientul unei
fabrici de mezeluri cică l-a pus Dracul să fabrice numai mezeluri. Pai eu l-am pus.
Ce? N-aș mânca și eu altceva?
Nimerește unul câte o slujbă grasă, cu leafă mare, bineînțeles, și nu-i vorbă că și
muncește. Știți? Muncește așa. Merge cu o hârtie la semnat la ora opt și se întoarce
la birou la ora trei. Și-i merge. Îi merge. Toți se întreabă: Mă, cine-l ține pe-ăsta
în brațe, oare? Dracul știe! Eu?! Vă jur că n-am făcut nimica! De unde?! Însă ei,
ei știu toți, dar tac, tac, pentru că tăcerea e de aur.
Pe vremuri, fiecare breaslă avea câte un patron în calendar: cârciumarii, pe Sfântul
Petru și Mihai; pompierii, îl aveau pe Ilie; aștia din birou, îl au pe "sfântul scaun",
nu se mai dezlipesc de el niciodată.
Mi se mai spune și Talpa Iadului. Eu?! Pai fac aștia niște pantofi, îi porți o zi,
două, li se rupe talpa de tot și pe urmă umbli ca Zaharia Stancu....desculț, că
pantofii "Aleluia!" Pardon de "Aleluia" că asta vine de la echipa adversă.
Apropo de echipa adversă! M-am întâlnit într-o zi cu Ăl de sus, negru de supărare:
"- Dar...ce s-a întâmplat, Doamne?!

- Auzi, au găsit pe cineva, pe unul cu 300 de kg de untdelemn la el în cămară

și au dat vina pe mine.
- Ei, cum? Pe matale, Doamne?!
- Da, o zis că-i trebuie pentru candelă.
- Și ce vrei să faci cu ăsta, Doamne?
- Păi, eu zic să-l iei tu.
- Îl iau, Doamne, îl iau. Te servesc."

Într-o zi, la o expoziție, stătea un tânăr în fața unui tablou și se uita...se uita și
zicea: "-Dracu' să mă ia de înțeleg ceva!" Intră cineva: "-Păi, de vrei să înțelegi
ceva, citește și tu cronica! Iat-o!" Cronica o deschide și citește: "Demitizarea
exhaustivă și irațională ca dor. Inconcurența fenomelogică și introspectiv
cromatică." Adică îl caută pe dracu' și dă de tac'su și Parole d'honneur! N-am
pictat niciodată în viața mea. Și tata, săracu', pe căldura aia, numai de cronică
plastică îi ardea.
Am auzit că un tânăr a fugit de lucru...ca Subsemnatul de tămâie. A făcut el
ce-a făcut și a ajuns la Dracul în praznic. Cică s-a făcut frate cu mine. Aiurea!
S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo, ca ocupație principală, mă
trăgea pe mine de coadă și într-o zi, la un post de radio, l-am auzit făcând ca
toți dracii. Culmea ironiei! Tot mie mi-au ieșit vorbe. Cică și-a vândut sufletul
Dracului. Aiurea. L-a vândut ăla pe vreo treizeci de-arginți. Cică scopul scuză
mijloacele. Ptiu, drace!
Eu aș mai sta cu dumneavoastră, dar astăzi este meci mare, foarte mare: FC
IADUL contra FC RAIUL. O să spuneți că n-avem nicio șansă, deoarece toți
jucătorii buni sunt în Rai. Dar arbitrii?!...