Stilul baroc

Stilul baroc a fost un stil artistic predominant în Europa și apoi pe alte

continente, generat inițial în Italia, într-o anumită direcție a artelor vizuale, la
sugestia explicit exprimată de către Biserica Romano-Catolică, cel mai mare
"antreprenor" și sponsor al artei în Evul Mediu și Renaștere.
Stilul baroc este caracterizat de monumentalitatea clădirilor și excesivitatea
decorării interioare și exterioare a acestora (în arhitectură), folosirea scenelor
dramatice cu personaje multiple reprezentate din unghiuri diverse grupate în jurul
unui vortex asimetric plasat în ansamblu (în sculptură), realizarea de compoziții
complexe cu personaje multiple aflate în situații dramatice prin utilizarea
diagonalelor și a tehnicii clarobscurului (în pictură), crearea dramatismului
interior și unei anumite "îndrăzneli", fanteziste chiar utopice, a discursului (în
literatură, muzică și poezie).
Stilul baroc se referă la acel curent artistic european, denumit mai târziu
baroc, generat în Italia la sfârșitul anilor 1600, devenit predominant în secolele al
XVII-lea și al XVIII-lea, dar a cărui extensie maximă a fost de aproximativ 300
de ani, durând între anii 1600 și până în preajma începutului secolului XX. Stilul
baroc a fost purtat și răspândit din Europa înspre imperiile coloniale ale Spaniei,
Portugaliei, Franței și Angliei și, respectiv, în mai mică măsură, ale Olandei și
Germaniei, peste tot în lume unde acestea au fondat colonii.
În același timp, stilul baroc nu a fost nici sincron geografic și nici nu a avut
aceeași durată maximă temporală în toate culturile și țările în care a penetrat și s-
a manifestat. În timp ce, spre exemplu, în jurul anilor 1740 - 1750, în Franța,
barocul ajunsese deja la apogeu, cedând treptat locul rococoului, în România, mai
exact în Transilvania, și Rusia barocul de abia începea să se manifeste
prepoderent, ducând propria sa aventură artistică mult mai târziu decât oriunde,
până în jurul anilor 1900 - 1910.
Chiar și Franța, unde se părea că barocul cedase definitiv locul
clasicismului, rococoului și apoi neo-clasicismului, se manifestă o revitalizare
puternică dar surprinzător de tardivă a acestuia, la mijlocul secolului al XIX-lea,
sub forma cunoscută sub numele de neo-baroc.
Stilul baroc s-a manifestat inițial în arhitectură, sculptură și pictură, dar în
perioada ascendenței sale maxime (1670 - 1780) s-a manifestat prin pătrunderea
sa triumfală în tot ceea ce se poate numi creație artistică și ideatică: balet, dans,
grădinărit, filosofie, literatură, mobilier, muzică, teatru, etc.
Deschiderea, claritatea, reprezentarea lipsită de orice ambiguitate, ca fiind
total opuse elementelor distinctive ale manierismului, stilul artistic predominant
practicat de artișii secolelor al XV-lea și al XVI-lea, au fost comandamentele
inițiale ale artiștilor pre-baroc, printre care Michelangelo Buonarroti este cel mai
notabil. Prin extensie, aceleași elemente ale stilului pre-baroc, care au făcut
tranziția de la manierism, au devenit definitorii ale stilului baroc.
Cei mai de seamă artiști europeni și, respectiv, de sorginte europeană:
arhitecți, compozitori, filozofi, muzicieni, poeți, pictori, regizori, scenografi,
scriitori și sculptori ai secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea au avut un
aport decisiv la crearea unei epoci istorice și al unui curent artistic ce poartă azi
numele generic de baroc.
Arcurile de triumf sunt prezente printre creațiile relativ târzii ale arhitecturii
antichității, fiind realizate pentru prima dată în Roma antică pentru comemorarea
victoriilor romane pe câmpurile de luptă. Barocul arhitectural a preluat ideea de
poartă formală de intrare într-un oraș sau într-o secțiune centrală a unui oraș prin
realizarea de porți monumentale și arcuri de triumf dedicate întoarcerii acasă a
eroilor.
Astfel Poarta Brandenburg din Berlin, realizată între 1788 și 1791, de
arhitectul german Karl Gotthard Langhans, este un exemplu de construcție în stil
neo-grec revitalizat (și adaptat Berlinului) având prezente clare influențe baroc.
Oricum, arcul de triumf parizian, comandat de Napoleon Bonaparte în
1806, dar terminat doar în 1836, are mult mai multe elemente de arhitectură baroc
în componența sa. Arcul de triumf bucureștean, inspirat la rândul său de Arcul de
Triumf din Paris, terminat în 1922, arhitect Petre Antonescu, este mai elegant, mai
suplu, fiind cel mai "baroc" din aceste trei monumente ale victoriei. Frizele și
bazoreliefurile care îl acoperă sunt realizate din marmură românească de la
Rușchița, conferindu-i eleganță, prestanță și prezență inconfundabilă în peisajul
bucureștean.

Arhitectura
Arhitectura barocă este un stil arhitectural predominant al secolelor al
XVII-lea și al XVIII-lea, a derivat din renașterea manieristă și a evoluat ulterior
în rococo, având o ultimă "zvâcnire" de orgoliu ca neo-baroc, înainte ca
neoclasicismul să îl eclipseze aproape în totalitate. A mai cunoscut o renaștere
târzie, la sfârșitul secolului al XIX-lea în Banat, Transilvania și Rusia.
 Teatral și exuberant, barocul a exprimat triumful statului și al bisericii, dar
și al burgheziei seculare. Formele convexe și concave, iluziile optice, elipse
intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului
centralizat, geometrii complicate și relații între volume de tipuri și mărimi diferite,
exagerare emfatică, culori îndrăznețe și multă retorică arhitecturală și simbolică
sunt caracteristicile stilului baroc.
Ultimele opere din Roma ale lui Michelangelo pot fi considerate
precursoare ale arhitecturii baroce, deoarece design-ul Bazilicii Sfântul Petru
atinge o unitate colosală, nemaiîntâlnită până la acea vreme. Elevul lui, Giacomo
della Porta, a continuat lucrarea la Roma, în special la fațada bisericii iezuite Il
Gesu, care a condus la cea mai importantă fațadă de biserică a barocului timpuriu,
Santa Suzana a lui Carlo Maderno. În secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a
răspândit în Europa și America Latină, unde a fost promovat de iezuiți.

Cele mai importante caracteristici ale arhitecturii baroce sunt:

 înlocuirea navelor lungi și înguste cu formele largi și ocazional

circulare, eliptice sau curbilinii;
 folosirea într-un mod impresionant a luminii, fie printr-un contrast
puternic dintre lumină și umbră sau efecte de clar-obscur, fie prin
utilizarea uniformă a luminii cu ajutorul a multiple deschideri și
numeroase ferestre;
 folosirea opulentă a ornamentelor, realizată în special din tencuială
de stuc, marmură sau imitație de marmură;
 decorarea cu fresce uriașe a tavanelor, dar și a pereților sau a locurilor
"tradițional" lăsate neornamentate;
 punerea în evidență a fațadelor prin una sau mai multe proeminențe
aranjate simetric sau relativ simetric față de o axă verticală centrală
a clădirii;
 utilizarea interiorului în scopul prezentării picturii și sculpturii, în
special în barocul târziu, așa numitul "interior carcasă";
 utilizarea pe scară largă a diferite efecte iluzorii, așa cum sunt trompe
l'oeil, respectiv folosirea frecventă a amestecului dintre pictură și
arhitectură;
 prezența coifurilor de biserici în formă de bulb de ceapă în varietățile
barocului bavarez, ceh, polonez și ucrainean etc.
Biserica Sant'Ivo alla Sapienza din Roma
 Vestimentatia

Secolul XVII era un timp al tolerantei,cand placerile erau pe primul loc.Fie

ca vorbim de placerea de a avea cele mai somptuoase palate,placerea de a etala
cele mai deosebite si opulente bijuterii sau de a da petreceri fastuoase zile intregi
.Aceasta tendinta in moda s-a tradus prin supradecorarea tuturor pieselor de
imbracaminte si a materialelor folosite.Aceste tinute in final denotau bogatia si
rasfatul.Regele Ludovic al XIV -lea de la curtea Frantei a fost cel care a facut din
stilul baroc o adevarata moda ,preluata apoi in intreaga Europa .Stilul baroc ,un
stil artistic,generat initial in Italia ,intr-o anumita directie a artelor vizuale,la
sugestia explicit exprimata de catre biserica Romano-Catolica ,cel mai mare
antreprenor si sponsor al artei in Evul Mediu si Renastere.
Stilul Baroc este caracterizat prin piese vestimentare opulente,decoratiuni
excesive,abundenta , exuberanta ,rasfat vizual,pietre stralucitoare,cristale.
Haine-bijuterii ,realizate prin supradecorarea unor piese de imbracaminte.Se
folosesc tesaturi grele,catifea,brocard,broderii in relief ,croiuri
exagerate,ornamente asimetrice accesorizate cu cluch-uri bijuterie.Stilul baroc
este una dintre cele mai ofertante teme pe care designerii o reinterpreteaza intr-o
maniera contemporana.Stilul baroc,consacrat in pictura lui Michelangelo,a
devenit una din sursele de inspiratie in garderoba moderna.