Diandra Iulia Gherghel

Anul I, regie

Documentare

„Dragă Elena Sergheevna”

 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

1. În ciuda evidențelor diferențe culturale, sociale și economice dintre

statele lumii, sociologii vorbesc, deseori, de megatendințe, de curente și idei care
transced granițele administrative și continentele. Grație transmiterii informației, a
publicității și a adoptării misterioase, în largă majoritate, a unei mode –
vestimentară sau ideatică-mai toate părțile de lume ajung să se afle, într-un
interval de timp relativ stabilit, sub incidența acelorași tendințe globale. Întreaga
lume a manifestat anumite trăsături specifice în acel deceniu, 1990-2000, o epocă
ce poate fi definită în mai multe noțiuni relevante la scară mondială.
 Curentul gotic
Goții au fost membrii unui puternic trib est-germanic, care, prin secolul al
V-lea d.Hr., a jucat un rol important în căderea Imperiului Roman de Apus. Apoi,
prin anii 1500, la începuturile Erei Renascentiste, termenul "got(ic)" a început să
fie întrebuințat cu sens peiorativ și echivalat cu noțiunea de "barbar" sau "vandal",
grație reprezentărilor artistice ale vremii, care înfățișau atacarea Romei de către
triburile gotice. Termenul era folosit, mai ales, ca insultă la adresă stilurilor
arhitecturale asociate cu Evul Mediu. Noțiunea întunericului și a misterului
medieval care a îngenuncheat lumea vreme de sute de ani a inspirat, ulterior,
ficțiunea gotică a anilor 1800, perioadă în care a apărut și celebra poveste
"Dracula". Toate acestea au condus, într-un final, la stilul (mai ales vestimentar)
gotic al anilor '90 ai secolului XX, caracterizat prin haine întunecate și machiaje
vampirice, plus o anumită preferință pentru muzica tenebroasă, dură, metalistă,
dar și pentru romantismul pătimaș și năbădăios, exprimat exacerbat.
 Globalizarea
Un cuvânt pozitiv? Unul negativ? În multe sensuri-ambele, deopotrivă.
Deși noțiunea de globalizare datează din perioada anilor '50, ea și-a intrat în
drepturi și a început să fie aplicată în anii '90. Avea să reprezinte deopotrivă
oportunitățile benefice ale "satului global", format din indivizi liberi să
călătorească și să muncească oriunde, interconectați electronic și, deci, cu o bună
comunicare și cu un înlesnit transfer de informație, valori și mărfuri, dar și o aspră
lovitură fix în temelia statelor. Teoretic, globalizarea aduce beneficiile de
necontestat ale unei conștiințe colective îndreptată spre realizarea acelorași
scopuri, exportul de idei politice și culturale ale civilizațiilor americane și vest-
europene plus o libertate de mișcare a indivizilor nemaintalnita în istorie. În
 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

același timp, însă, globalizarea reușește să șteargă istoria individuală a națiunilor,

anulează identitatea culturală și transformă umanitatea într-un mușuroi mediocru.
Alături de organisme internaționale, precum ONU, NATO, Uniunea Europeană,
FMI sau Bancă Mondială, globalizarea a fost impusă mai ales de corporațiile
multinaționale, a căror etică de afaceri a fost aspru criticată și este în continuare
discutabilă.
 Corectitudinea politică
Corectitudinea politică este o ideologie contemporană de orientare neo-
marxistă. Numită și "Marxism cultural", ea a reapărut în anii 1980 în SUA. Are la
bază lucrările teoreticienilor școlii de la Frankfurt în frunte cu Theodore Adorno,
Erich Fromm și Herbert Marcuse, însă noțiunea de corectitudine politică a fost,
practic, inventată de partidele de stânga, în anii '30, pentru a premia lolialitatea pe
linie de partid. Paradoxal, în cele din urmă, chiar "corectitudinea politică" s-a
întors împotriva lor, iar începând cu anii '90, a început să fie folosită mai ales de
partidele de dreapta. Ideologia corectitudinii politice a stârnit numeroase
controverse în lume, în mediile universitare și printre analiști. Deși mișcarea s-a
născut din dorință lăudabilă de a înlătura ultimele urme de rasism, sexism și ură
din societățile democratice, ea a reușit să înlocuiască vechile prejudecăți cu unele
noi. Astfel, astăzi, corectitudinea politică reușește, înainte de orice, să declare tabu
anumite subiecte, expresii și gesturi.
 Generația X
"Generația X" este o sintagmă care se referă la generația persoanelor
născute în intervalul aproximativ 1965-1982. Noțiunea a fost folosită în
demografie, științe sociale, marketing și frecvent pusă în legătură cu cultura de
masă. Prima utilizare a sintagmei îi aparține istoricului de artă american Paul
Fussell. În cartea sa, Class: A Guide Through the American Status System (1983),
"generația X" reprezintă persoane care se retrag din societate, respingând statutul
oferit de aceasta (fără a se identifică cu o generație propriu-zisă). În 1991,
scriitorul Douglas Coupland preia sintagma în românul cu același nume,
extinzând portretul făcut de Fussell asupra unei întregi generații. Cartea,
concepută ca o povestire în ramă, prezintă amintirile a trei personaje de vârste
apropiate, unite de dorința de a se distanță de societate pentru a-și înțelege mai
bine menirea. Este, cumva, trăsătura definitorie a celor care, în anii '90, erau tineri
de până în 35 de ani.
 Revoluția digitală
Revoluția digitală a introdus în limbajul comun o mulțime de termeni noi,
de largă răspândire și de mare uzanță: Internet, Web, spyware, mp3, net, blog etc.
 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

Noțiunea "punct com" evocă începuturile erei internet-perioadă de debut a rețelei

internaționale ce conectează în prezent aproape toate calculatoarele din lume.
Totuși, chiar dacă după anul 2000 internetul a explodat atât ca notorietate,
întrebuințare, utilitate și succes în toată lumea, în anii '90, pașii world wide web-
ului erau încă timizi și nesiguri, iar spațiul virtual abia începea să fie populat de
câteva site-uri sau pagini web. Unii au investit ceva banii în noua afacere, în timp
ce alții nu au crezut deloc în șansa ei de supraviețuire. Cine s-ar fi gândit oare, pe
atunci, că Internetul va deveni, în foarte scurt timp, nu doar nelipsit din viețile
noastre, dar chiar indispensabil bunului mers al lucrurilor, precum și un mediu
extrem de fertil pentru unele dintre cele mai de succes afaceri ale lumii?
 Genomul
"Fără a exagera, tehnologia genetică îi va oferi umanității puterea aproape
dumnezeiască de a-și îmbunătăți condiția", spune un citat extras dintr-un articol
din 1992, apărut în revista Time, despre Proiectul Genomul Uman, o masivă
colaborare internațională îndreptată spre înțelegerea deplină a ADN-ului uman.
Ca rezultat al proiectului derulat între 1990 și 2003, această perioadă a avut de a
face cu un interes popular fără precedent în ce anume ne face ceea ce suntem-
materialul nostru genetic sau "genomul". Precum internetul, și studierea
genomului uman și-a făcut intrarea evaziv în lume, în anii '90, dar, descoperiri
științifice importante s-au făcut chiar și în lipsă tehnologiei de care omenirea
dispune azi. Se poate, deci, considera, fără prea multă larghețe, că anii '90 au fost
și rămân solul din care pleacă rădăcinile viitorulului pe care îl trăim astăzi și care
ni se desfășoară dinainte.
 Realitatea virtuală
Jocuri video cu ecrane montate pe cap și simulatoare sofisticate de
antrenament pentru armată-în anii '90, realitatea virtuală a devenit, ei bine, mai
reală, mai științifică, și mai puțin științifico-fantastică. Aceastea fiind spuse,
continuarea a fost exprimată frumos, într-unul dintre filmele decadei: "Dacă ceea
ce numești realitate este ceea ce poți simți, mirosi, gusta și vedea, atunci "realul"
se rezumă la semnalele electrice interpretate de creierul tău"-Morpheus, Matrix.
Altfel spus, apariția realității virtuală vine și că un soi de metaforă referitoare le
percepția pe care omul o are asupra realității. Dacă montându-ți o căsca pe cap și
conectându-ți corpul la niște senzoni experimentezi întocmai stări și imagini
similare cu realitatea, dar imaginare, care sunt șansele și că ceea ce considerăm
realitate obiectivă să fie o simulare de care nu suntem conștienți? Realitatea
virtuală a născut o ramură a curentului filosofic new age care pune, din nou, la
îndoială realitate înconjurătoare.
 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

2. Tendințe ale amenajărilor interioare în ani `90

 Pardoseli în culori deschise

 Tapetul cu imprimeu floral

 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

 Accente colorate roz și bleu (Rose Quartz și Serenity)

 Mocheta din perete în perete

 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

 Mobilier alb în bucătărie

 Accesorii și mici decorațiuni aurii

 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

3. Rusia anilor `90

După disoluția Uniunii Sovietice din decembrie 1991, Federația Rusă a

devenit un stat independent. Rusia era cea mai mare dintre cele 15 republici ale
URSS-ului, având aproximativ 60% din produsul intern brut și peste o jumătate
din populația fostului stat unional. Rușii dominau numeric și din punct de vedere
al ierarhiei Armata Roșie dar și Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Acestea
au fost cele mai importante motive pentru care Rusia a fost acceptată ca stat
succesor al Uniunii Sovietice în diplomație, moștenind locul de mebru permanent
în Consiliul de Securitate al ONU și dreptul de veto al URSS-ului.
În ciuda acceptării Rusiei pe poziția fostei URSS, republica postsovietică
era lipsită de puterea politică, economică și militară a defunctului stat sovietic.
Rusia a reușit să convingă restul republicilor postsovietice să renunțe de bună-
voie la armele nucleare moștenite și le-a concentrat sub comanda forțelor spațiale
și de rachete rusești încă active, dar pentru cea mai mare parte a forțelor armate
ale Federației Rusiei a urmat o perioadă de degringoladă după 1991. Mai înainte
de dezmembrarea Uniunii Sovietice, Boris Elțin fusese ales în funcția de
președinte al Rusiei în iunie 1991, în cadrul primelor alegeri directe prezidențiale
din istoria țării. În octombrie 1991, cu puțin timp înaintea proclamării
independenței, Elțin a declarat că va îniția un proces de reformă economică
radicală, orientată către economia de piață după modelul "terapiei de șoc
poloneze"
În zilele noastre, Federația Rusă continuă o mare parte a tradițiilor culturale,
economice și sociale din perioadele țaristă și sovietică.
Cea mai bună caracterizare care se poate face culturii ruse postsovietice este
eclectică. Deși încă legată de moștenirea sovietică, pe care nu o respinge, Rusia a
început să se identifice cu moștenire presovitică, dar și să îmbrățișeze, unii spun
că în mod neselectiv, tendințe occidentale.
Istoria națională a devenit unul dintre cele mai discutate subiecte. Au fost
luate în calcul nu numai reevaluarea atitudinilor față de trecut, dar și cea a
cronologiei istorice însăși. Țarul Nicolae al II-lea a devenit Sfântul Martir
Nicolae, aproape jumate din populația Rusiei crede că trupul lui Lenin ar trebui
îngropat, iar toponimia a început să se schimbe pentru a se ajunge la situația din
timpurile țariste.
 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

Prezentul are cea mai mare influență asupra societății ruse. Schimbările
rapide economice și politice au transformat unele dintre cele mai respectate sau
stabile profesiuni în unele dintre cele mai puțin dorite din punct de vedere
material. Profesorii au lucrat câteodată luni de zile fără să fie plătiți. Lucrătorii
din cercetarea științifică trăiesc la limita sărăciei sau renunță la munca lor, când
institutele lor sunt închise. Membrii elitei culturale și artistice au fost obligați să
supraviețuiască în condițiile reducerii drastice a sprijinului statului. Unii au
renunțat la cariere, alții au emigrat, iar câțiva s-au adaptat noilor realități.

4. Costume

 Elena Sergheevna – costum elegant, modest

 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

 Volodea – cămașă + pantaloni stofă + bretele

 Lida – cămașă + fustă

 Diandra Iulia Gherghel
Anul I, regie

 Vitea – tricou + pantaloni

 Pașa – cămasă cu mânecă scurtă + pantaloni