„La Traviata”

Traviata este o operă în trei acte compusă de Giuseppe Verdi pe libretul

în limba italiană al lui Francesco Maria Piave. La baza operei stă romanul lui
Alexandre Dumas fiul, Dama cu camelii. Premiera operei a avut loc la Teatro La
Fenice din Veneția, în data de 6 Martie 1853. Temele majore pe care le
prezintă aceasta opera sunt singurătatea și dorința urcării pe scara socială.
Avem în față doua opere inedite, tratate cu multă atenție și care urmează
aceiași structură ca o piesă de teatru. Avem o situație, niște personaje și un
spațiu. Ceea ce m-a marcat�la cele două reprezentații este ideea de “fără
decor”, care urmează principiul lui Petrer Brook, acela de spațiu gol. Nu știu
încă dacă regizorii au avut acest ajutor din partea lui Peter Brook sau așa au
simțit piesa, dar faptul că cele două interpretări te lasă să asculți muzica, să
înțelegi povestea și să ai sentimente pe care nu le-ai mai ”palpat” până acum
reprezintă o adevărată operă de artă. Personajul feminin din cele două opere
Violeta Valéry(“La Traviata”)este interpretat de marea soprană de origine rusă,
Anna Netrebko și de Teresa Stratas.Teresa Stratas joaca in musicalul La
Traviata .Tradus din engleză-La Traviata este un film italian din 1983 scris,
conceput și regizat de Franco Zeffirelli. Se bazează pe opera “La traviata “cu
muzică de Giuseppe Verdi și libret de Francesco Maria Piave. Soprana Teresa
Stratas, tenorul Plácido Domingo și baritonul Cornell MacNeil au jucat în film,
pe lângă cântarea rolurilor lor. Soprana ne arată două entități feminine pline
de idealuri și vise, dar cuprinse de o singurătate �morbidă. Interpretarea
partiturile este de o suferință cruntă.Încercând să desciferez ce este opera și
de ce avem nevoie de ea în viața noastră am descoperit o exacticitate și o
disciplină în ceea ce reprezintă interpretul de operă. În ambele In interpretarea
dea Salzburg , observăm că interpreții nu sunt atenți la orchestra, ci la jocul lor
pe scenă.Da! Avem actorie în opera ceea ce reprezintă punctul de cotitura
unde muzica se întâlnește cu actoria.Jocul lor este unul firesc, care te introduce
în poveste, iar acțiunile lor sunt precise și fără accidente scenice. Anna
Netrebko ne aduce expresivitatea și dorința de joc in timp Teresa Stratas ne
oferă gingășie și dorința .Jocul este unul măsurat și nu așa haotic precum în “La
Traviata” de la Salzburg unde Violeta este, în unele locuri buimăcită de
povestea în care trăiește.Singurătatea este o temă majoră în opera „La
Traviata” de G.Verdi.Violeta moare singură, iar partitura ei este una de elogiu
și de dor pentru ceea ce a avut.Timpul care se scurge încet este accentuat de
dirijor prin niște intervenții mici și subtile, dar ajutat de ceasul mare care este
prezent în scenă pe tot parcursul reprezentației.Violeta vrea doar o clipă de
liniște în tot haosul lumii care se învârte pe lângă ea.Partiturile sunt , în
ambele cazuri imbinate cu mișcări coregrafice și teatru care ne duc mai tare în
lumea fascinantă a personajelor. Prezența unei entități ciudate in prima
reprezentație de la Salzburg ne trimit cu gândul la “Hamlet” de William
Shakespeare.Fantoma tatălui care este omniprezentă in piesă și care parcă
bantuie acțiunea este ilustrat în „La Traviata” de un bătrân care semnifică
moartea Violetei, dar el devenind și personaj fiind asemănat cu doctorul .În „La
Traviata”, Moartea nu comunică și nici nu depășește bariera de astral asupra
Violetei, în timp ce in “La Traviata” de Zeffirelli prezenta acestei entități nu
exista.Consider ca cele doua doua reprezentații sunt foarte bune, dar mai mult
m-a marcat ce de la Salzburg deoarece folosește o simplitate aparte de care ne
este greu sa ne atingem!