Cuprins

Argument...............................................................................................................................................2
Capitolul 1. Noile media, miracol al secolului XX , ,,blestemul” secolului XXI.........................................3
Cap. 1.1. Ce înțelegem prin cultura media?........................................................................................3
Cap. 1.2. Cât de noi sunt noile media?...............................................................................................8
Cap. 1.3. Lumea între noile media și globalizare................................................................................9
Cap. 1.4. Influența noilor media asupra tinerilor..............................................................................12
Capitolul 2. Studiu de caz.....................................................................................................................14
2.1. Prezentarea şi descrierea succintă a fenomenului de comunicare studiat...................................14
2.2. Problema de cercetare................................................................................................................14
Obiectivele cercetării:...................................................................................................................15
Ipotezele cercetării.......................................................................................................................15
2.3.Metoda de cercetare....................................................................................................................15
Surse de informare........................................................................................................................16
Culegerea datelor..........................................................................................................................16
Precizări privind selecția indivizilor.............................................................................................16
2.4. Interpretarea datelor...................................................................................................................17
Interpretare interviuri....................................................................................................................17
Interpretare chestionar..................................................................................................................22

1
 Argument

Alegerea temei şi realizarea acestei lucrări de disertație cu titlul „Noile media,

consecință a globalizării” s-a dovedit a fi încă de la început o provocare. Motivele sunt
multiple: tema globalizării și cea a noilor media se regăsesc aproape obsesiv în literatura de
specialitate şi nu numai. Cărţi, reviste, articole, sesiuni de comunicări ştiinţifice tratează
aceste teme. Zeci de autori, specialişti în sociologie, politologie, economie etc. şi-au expus
deja opiniile referitoare la noile media și la procesul de globalizare . De asemenea, subiectul
„globalizare” fiind unul foarte dezbătut, drept urmare, m-am intrebat dacă se mai poate spune
ceva nou, iar răspunsul a fost: da, desigur! În rândurile ce urmeazǎ veti înţelege şi de ce, cât
mai ales aspectele la care m-am oprit sǎ le prezint, sǎ le analizez, sǎ le înţeleg.
Tema acestei lucrări reprezintă o abordare a procesului în care noile media
influențează procesul de globalizare. Fiecare capitol al lucrării este tratat pe baza unei
bibliografii complexe, specifice, pe care o consider relevantă pentru tema analizată. Desigur,
coerenţa tezei este asigurată prin crearea unei succesiuni logice a capitolelor de-a lungul
întregii lucrări.
Redefinirea spaţiului şi a timpului, dezvoltarea şi reinventarea tehnologiei şi a
fluxului de informaţie, toate acestea reprezintǎ în acelaşi timp atât efecte, cât şi elementele
de bazǎ ale procesului de globalizare. Ne confruntǎm astǎzi cu tot ce presupune un sistem
complex, o societate globalǎ; evenimente care se petrec şi decizii care se iau departe de
spaţiul în care existǎm, ne afecteazǎ şi ne influenţeazǎ viaţa. Astfel, principalele schimbǎri
economice, politice şi chiar culturale, sociale, la nivel internaţional se petrec conform unor
reguli specifice procesului de globalizare.
Noile media s-au dezvoltat foarte mult în ultimul timp prin apariţia şi dezvoltarea unor
redacţii întregi de ziare, reviste, canale de radio şi TV şi multitudinea de site-uri, dezvoltarea
blogosferei, toate acestea reprezintǎ canale de furnizare a informaţiei, astfel încât numǎrul
indivizilor care au acces la cunoaştere a crescut vizibil în fiecare an. Aşadar, noile media
reprezintǎ instrumente esenţiale în procesul de globalizare, care este definit de un flux
continuu de informaţii şi nu numai. Dezvoltarea sistemului de comunicare a primit noi
conotaţii, era globalǎ a comunicǎrii implicând şi influenţând toate statele mapamondului.

2
 Capitolul 1. Noile media, miracol al secolului XX , ,,blestemul”
secolului XXI.

Resimţim globalizarea tot mai mult în cotidian. Credinţele noastre, scopurile noastre,
principiile pe care le susţinem, toate acestea tind să îmbrace periculoasa ispită a gobalizării.
Ne întrebam de ce este periculoasă aceasta tentaţie? Uniformizarea, lumea metropolă ne
malaxează pe toti până la pierderea identităţii. Reprezintă ea oare o ameninţare pentru
interculturalitate?
Globalizarea, conform definiţiei din dicţionare, reprezintă considerearea, determinarea
sau producerea la scară mondială, reuniunea într-un tot a elementelor disparate, judecarea
unei probleme în ansamblu sau caracterul universal dat lucrurilor. 

Ţinând cont de perioada pe care o traversăm, o perioadă de criză şi confuză,

generând avalanşa angoaselor postmodernităţii ,, hibridarea culturală a omului global",
cum scria Z. Bauman nu ni se pare o alarmă falsă în contextul proliferării haotice a comunicării
mediate1 . Mai ales că purtăm o dublă ereditate, codul natural fiind, observa cândva E. Morin
echivalentul sociologic al codului genetic2. În pofida uriaşei audienţe. a
bombardamentului informaţional sufocând Planeta, mijloacele de comumicare de masă
,,fabrică”, s-a zis, non-comunicare: feed-back-ul e anemic, interacţiunea comunicativă
slăbeşte pe masură ce ne instalăm, deloc confortabil, în Evul Media3.

Cap. 1.1. Ce înțelegem prin cultura media?

Putem observa că deschizând accesul ,,la lume”, se transformă realitatea în ,,fenomen

discursiv”, fabulatoriu, scenarizat, speclacularizat. Evident, nimeni nu ar putea nega rolul
media în fortificarea modernităţii, devenind acum, în lumea simultaneităţii, mediu de
existenţă, modelând organizarea socială şi confiscând, hedonistic, cotidianul, punând în
joc exersatele tactici ale seducţiei4. Şi, în acelaşi timp, observând că suprainformarea coexistă
cu dezinformarea, că rezistă intinse zone de ,,subdezvoltare comunicaţională” prin
distribuţia inegală a puterii, şi a resurselor. Dacă Terry Eagleton visa la o improbabilă
cruciadă morală, J. Baudrillard nu ezita să observe că azi comunicarea este ,,victima unui
1
Zigmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale. Ed. Antet, București, 1999, p.106
2
Edgar Morin, Paradigma Pierdută: Natura umană. Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1999, p. 181
3
Bogdan Ghiu, Evul Media sau omul terminal. Ed. Ideea Design et Print, Cluj, 2002, p 84
4
Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 34

3
exces de comunicare. Din păcate, globalizarea mediatică, plonjând în simultaneism nu
înseamna și restituirea / receptarea unei ,,societăţi comunicative”: animalul media (,,omul
terminal”) este o ,,maşină de privit”, captiv al culturii media, de rang mediu şi de extensie
planetară. Televizorul este medium-ul predilect intr-un univers ,,dilatat”. S-ar parea că
Charles Wright Mills nu s-a înşelat când anunţa, cumva profetic: ,,istoria care îl afectcază în
prezent pe fiecare om este istoria mondială”. Şi dacă sub trend-ul mondializării difuzarea este,
inevitabil, supranațională comunicarea globală ne face părtaşi la un neocolonialism cultural,
sincronizarea însemnând, îndeosebi. un cosmopolitism ieftin, păgubos, culturaliceşte
alienant.5

Putem vorbi oare de o cultură la nivel global? Cu siguranţă au loc evenimente

mediatice cu impact emoţional la scara Planetei, există şi un capital nomad şi trusturi
transnaţionale care erodează rolul statelor-naţiune (cazul grupului ,,Time-Warner”, de pildă.
care se vrea o ,,entitate planetară”), circulă în lume elite ,infidele”, afişând — vorba lui
Jonathan Friedman — o ,,identitate cosmopolită”, ne mişcăm într-o ,,junglă fabricată” şi ne
ameninţă pe fundalul relativismului dizolvant al postmodernismului, păcatul greu al
uniformizării şi al insecurităţii6. Globalizarea marginalizează un sfert din populaţia lumii şi
civilizaţia noastră, departe de a fi ,,un tot", pare frisonată de întrebări neliniştitoare. Cine
gestionează procesul şi care sunt costurile globalizării? N-a scăpat oare el de sub control sub
presiunea ,,forţelor anonime” (Georg Henryk von Wright) instaurând — ca să preluăm
sintagma lui Kenneth Jowitt — noua dezordine mondială. Incertitudinile de azi, în acumulare
galopană intră în conflict cu globalismul visător, favorizând tocmai tranzienţa (Alvin Toffler),
dezinserţia. dezorientarea: adică dizolvarea lumii reale sub promisiunea ,,transparentizării”
într-un univers fantasmatic. O lume parcelată şi excitată, aşadar, care stimulează iresponsabil
reflexul consumerist7. Societatea de consum îşi seduce clienţii şi inventează exponenţial
trebuinţe: cultura însăşi devine o cultură de piaţă.

Ştim cu toţii că timpul scurt este cea mai scurtă dintre durate, iar epoca noastră,
incapabilă să îşi gestioneze crizele , inaintează orbeşte în viitor, şi se contruntă dramatic cu
ceea ce s-a numit ,,guvernanţa problemelor globale”.

5
Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 144
6
Anthony Giddens, Consecinţele modernităţii,Ed. Univers, Bucureşti, 2000, p. 50

7
Serge Cordellier, Mondializarea dincolo de mituri, Ed. Trei, Bucureşti, 2003, p. 38

4
 Globalismul civilizaţiei şi varietatea culturilor, rămânând ,,marea sursă a identităţii”
suportă relaţia tensională, divergentă dintre mondializare și localizare 8. O nouă autarhie este,
certamente, imposibilă, omenirea ,,spărgându-se”, totuşi, în grupuri şi regiuni, departe de a-şi
defini obiectivele şi de a-şi câstiga coerenţa unei strategii pe termen lung, oferindu-i identitate
şi sens9. Într-o epoca fluidă singurul sens globalizant pare a fi uniformizarea consumului.
,,Prinsă” în năvodul reţelelor informatice, tehnice, financiare şi comunicaţionale, omenirea a
conştientizat puterea media. Or, producţia de mesaje a devenit o adevarată industrie culturală.
Să aibă ea doar un rol narcotizant, înţelegând că ceea ce ni se oferă sub eticheta de cultură de
masă funcţionează ca sistem propriu, nu doar cumulând efeclele mjloacelor de informare?
Oricum, dacă noile media au remodelat societatea şi sensibilitatea generaţiilor transformând
comunicarea într-un ,,fenomen de civilizaţie totală”, şi celelalte media se redefinesc brutal în
raport cu TV. Fiindcă dictatura audio-vizualului în societatea mediatică, locuind în
păienjenişul multimedial este o evidenţă,. sfidând diatribele antitehnologiste; saltul de la logo-
centrism la imagocentrism înseamnă accesul la un limbaj universal, placat pe
fundamentalismul pieţei. Microbul TV generalizează ,,sindromul de duminică” (G.
Friedman) şi ne invită în societatea ,,de spectacol” (Guy Debord). Or, spectacolul mediatic,
sub aparenţa omogenizării ne condamnă la sedentarizare. Şi, să nu uităm.,TV este un mass-
medium prin excenlenţă non-selectiv. Iar mass-media trebuie înţelese ca ,,mediatori
universali”, ,,prescriind” lumea de azi10.

Lumea de azi, considerată de Samuel I. Huntington ca pluricivilizaţională, ascunzând

falii culturale şi inevitabile conflicte în scenariile noului secol se îndreaptă spre o civilizaţie
globalizantă. ,,Civilizaţia e universală”, spunea demult Paul Ricoeur şi, probabil, niciodată
mai acut ca în zilele noastre omenirea n-a avut senzaţia de ,,întreg”, de corp unic. Este
limpede că această cultură a noilor media se dovedeşte un eficient agent al globalizării.
Cu observaţia ca ea promovează şi încurajează, cum s-a spus subcultura fără frontiere. Dacă
piaţa devine instanţa supremă şi discuţia se poartă doar în termeni de audienţă (rating),
garantând succesul comercial, degradarea gustului public prin invazia divertismentului e o
consecinţă inevitabilă. Mai mult, televizorul e o formă de violenţă simbolică.

8
Mircea Maliţa, Zece mii de culturi, o singură civilizaţie (Spre geomodernitatea secolului XXI), Ed. Nemira,
Bucureşti, 1889, p. 14
9
Dan Dungaciu, Naţiune şi provocările (post)modernităţii, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004, p.13
10
Op. cit., p. 125

5
 Globalizarea mediatică înseamnă, într-un sens, reîntoarcerea la tribalism. Satul
planetar, anunţat profetic de McLuhan s-a ivit şi rolul media a fost decisiv. Iată, aşadar, că
noile media nu reprezintă doar un vehicul cultural, ci chiar produc o nouă cultură11.

Voi încerca să schiţez câteva posibile răspunsuri, observând, înainte de orice, că azi
comunicarea a devenit un fenomen de civilizaţie totală12. Comunicarea de masă (recunoscând
supremaţia televizuală) se bucură de o audienţă largă, dispersată, eterogenă şi anonimă. Mai
mult, circulaţia (difuzarea) e rapidă, uniformizând şi simplificând conţinutul.

Noile media, în ofensivă, dezvoltă dimensiunea interactivă anunţând o nouă eră a

comunicării sau, în termenii lui Bernard Lamizet ,,o economie generală a comunicării”. Ideea
convergenţei era lansată prin 1978 de inginerul Nicholas Negroponte care sugera apariţia
sistemelor on-line, anunţând, prin multimedia, acea ,,nouă galaxie” întrezarită prin
televiziunea tematică.

Privind din prisma consumului cultural, observăm că televizorul domină suveran

sistemul mediatic. Televiziunea a devenit mediumul de referinţă, obligând celelalte mijloace
să descopere strategii de reajustare. Consumul televizual, prin zapping, ar favoriza
instabilitatea audienţei dar şi autonomia publicului. În plus, efortul scenarizării, gustul pentru
reality-shows propun o nesfârşită hibridare. Vorbim aici de o ,,realitate compozită” ceea ce
zdruncină supremaţia imaginilor analogice, implicit statutul lor judicial 13. Prin vizualizare
poate fi falsificată ierarhia evenimentelor. Integrarea tehnică a suporturilor marchează
sfârşitul distincţiei tradiţionale dintre cele trei suporturi mediatice. Concomitent, se diluează
progresiv clivajele. Relaţia informaţie/publicitate sau educaţie/divertisment nu mai cunoaşte
frontiere rigide. Totul e construit pe calapodul divertismentului, acesta devenind supra-
ideologia epocii noastre.14

Civilizaţia mass-media impune o nouă realilate ecranată, impregnată de ceea ce s-a

numit transconsumism15. După fervoarea întreţinută de ,,gramatica producţiei” şi remiza
ideologică din perioada războiului rece, coerciţia îmbracă acum haina consensului social prin
competiţia consumeristă, devenind o hegemonie neobservată şi conducând la o omogenizare.

11
David Held, Transformări globale. Politica, economia şi cultura, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, p 45
12
Adrian Dinu Răchieru Globalizare şi cultură media, Ed. Institutul European, Iaşi, 2003, p. 14
13
Bogdan Ghiu ,Evul Media sau Omul terminal, Ed. Ideea Design & Print, Cluj, 2002, p.58
14
Ibidem, p. 76
15
Op. cit. p 22

6
Dar indicatorul nivelului de trai, universalizând un stil de viaţă se însoţeşte cu un sentiment al
nepermanenţei.

Fluxul comunicaţional, atingând pragul opulenţei informaţionale n-ar trebui să se

rezume la difuzare, nivelarea culturală marcând o evidentă regresiune prin coborârea gustului
public, infantilizare, paralizia spiritului critic şi ingurgitarea ,,surogatului informaţional” 16.
Daca această cultură mass-media rămâne doar o excitaţie senzorială şi îşi refuză
examenul autocritic, ea produce, indiscutabil, o nouă alienare. În plus, prin temporalitatea
unică a difuzării instantanee, distanţele îşi pierd semnificaţia.

În acest context observăm cu uşurinţă că difuzarea globalizată a produselor mass-

media nu înseamnă doar dispariţia unui mod de viaţă tradiţional. Globalizarea comunicării,
dincolo de interesele comerciale infiltrate impun, voalat sau explicit, modelul american.
Oricum, integritatea culturală a societaţilor slabe este ameninţată: dar teoria conflictelor
culturale nu e de dată recentă şi hibridarea culturilor nu e un fenomen de ultimă oră. Orice
cultură se hraneşte şi cu valori preluate (din exterior), dislocând tradiţia şi alterând moştenirea
culturală. Ceea ce şochează azi ar fi proporţiile fenomenului şi sensul său unidirecţional,
alimentând vectorul americanizării. De unde şi suspiciunea ivirii unei monoculturi tiranice
(Planeta Hollywood), vehiculând o simbolistică tentantă, accesibilă, de mare vizibilitate şi
preluând, prin maşinăria publicitară, o ofertă simplificată, standardizată, eşuând în teza
McDonaldizării sub tăvălugul globalizării.17

Era globalizării speculează, pe de o parte, reflexul consumerist (seducând clienţii şi

inventând avalanşa trebuinţelor) iar, pe de altă parte, potenţează incertitudinea postmodernă.
Să observăm că această globalizare economică coexistă cu fragmentarea politică, integrarea şi
parcelarea redistribuind suveranitatea. Find procese complementare favorizând un ,,transfer
de anxietate” 18. Pe bună dreptate, Z. Bauman afirmă că noii stăpâni ai lumii nu guvernează
direct, vorbindu-se de o ,,putere anonimă” 19.

Există, cu siguranţă, un fond de valori comune dar un ,,supermarket cultural global” ar

fi chiar indezirabil, generând o zgomotoasă şi, se pare, ineficientă alerta identitară. Să nu
uităm că sunt voci care recunosc că fenomenul globalizării se înfăţişează ca un fenomcn
natural, că se impun valori şi interese comune fiind imperioasă o coordonare pentru
16
Ibidem, p. 23
17
Op. cit. p. 65
18
Zygmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale, Ed. Antet, 1999, traducere Marius Conceatu p. 75
19
Ibidem, p. 78

7
modelarea viitorului. Mai cu seamă că inventarul crizist al Planetei (poluare, bomba
demografică, arsenalul nuclear etc.) se agravează. Asistăm la un proces global de distrugere
ecologică, ceea ce impune reorientarea ecologică a economiei. Adică, existenţa unui centru
decizional la scara Planetei, înţelegându-se că efectele nu mai sunt locale şi rcsponsabilitatea
noastră nu se întinde doar pe durata unei generaţii. Globalizarea, ar fi o întoarcere la normal /
natural, imitându-se, astfel, cel mai globalizat factor, natura .

Cap. 1.2. Cât de noi sunt noile media?

Termenul noile media este definit de diferite categorii de utilizatori de internet. Astfel
cercetătorii din domeniul academic vor veni cu un set de definiţii, oamenii de afaceri cu cu
altul, utilizatorii obişnuiti vor pune accent pe cu totul alte elemente decât cei din domeniul
IT. Prin urmare, nu putem vorbi de o definiţie atotcuprinzătoare care să satisfacă pe toata
lumea.

Definiţia cea mai generală porneşte de la un consens asupra faptului că noile media se
referă la formele inovatoare de interacţiune dintre oameni şi tehnologie, la relaţia dintre
oameni şi instrumente de comunicare, folosite în mod creativ pentru a îndeplini nevoile
elementare de informare, comunicare şi relaţionare.

Unii sunt de părere că noile media sunt mijloace de comunicare ce se bazează pe

canale digitale cum ar fi internetul, televiziunea, telefonia digitală. Alţii oferă definiţii vagi ale
noilor media, considerând că ele reprezintă toate textele, sunetele, imaginile şi formele grafice
transormate de computer. Acestea ar reprezenta adevărate baze de date şi existenţa lor
depinde absolut de existenţa internetului şi a computerului.

Noile media sunt un ,,terment umbrelă”, care înglobează tehnologii diverse. Unii
specialişti sunt de părere că pot fi considerate noi media atât blogurile, podcasturile, jocurile
video, lumile virtuale, encoclopediile de tip wiki, dar şi orice dispozitiv mobil, televiziunile
interactive şi chiar site-urile şi email-ul . Sunt şi păreri conform cărora blogurile şi lumile
virtuale îşi au mai degrabă locul mai degrabă în categoria social media, deoarece ele
încurajează formarea de comunităţi virtuale şi reţele sociale.

În ciuda diferenţelor, o serie de cercetători au identificat două caracteristici comune

majorităţii definiţiilor 20:

20
Accesat la http://whatsnewmedia.org/2007/01/15/looking-back-looking-ahead/ în data de 11 aprilie 2012

8
 - difuzarea informaţiei către un număr, teoretic, infinit de receptori, în moduri
personalizate, în funcţie de specificul categoriilor vizate;

- deţinerea unui control egal asupra informaţiei atât al emiţătorilor cât şi al

receptorilor.

Astfel utilizatorii de internet au învăţat să folosească noile media şi să le includă în

vieţile lor personale şi profesionale. Noile media şi-au făcut simţite prezenţa în mai toate
domeniile vieţii sociale din aproape întreaga lume. Mai mult, în cazul tinerilor, devine din ce
în ce mai valabilă parafraza că aceştia nu folosesc noile media, ci le trăiesc.

Reţelele sociale s-au transformat rapid într-un fenomen, iar social media reprezintă o
bază pentru discuţii. La rândul său, social media reprezintă un termen umbrelă. Acestea pot
îngloba aplicaţii şi site-uri diverse precum Facebook, MySpace, Twitter, Wikipedia,
YouTube, dar şi blogurile deoarece ele permit socializarea şi crearea de reţele online.

Cap. 1.3. Lumea între noile media și globalizare

Apariţia războaielor mediatice, depersonalizarea relaţiilor interumane, manipularea

implicită şi permanentă a conţinutului simbolic, ne pot duce către cea mai dură atomizare a
societăţii, ascunsă sub faldurile comunităţii globale.

Comunicarea de dragul comunicării şi aparenta implicare universală sunt factorii care

duc la lipsa de conţinut şi la implicarea ipocrită.

Viaţa socială este alcătuită din oameni care urmează scopuri şi obiective de diferite
tipuri. În toate societăţile, fiinţele umane se implică în producţia şi schimbul de informaţie şi
de conţinut simbolic. Poziţia pe care un om o ocupă într-o instituţie este strâns legată de
puterea pe care o posedă 21.

Trăsătura fundamentală a vieţii sociale o reprezintă activitatea simbolică, de care se

ocupa o serie de instituţii care şi-au asumat în mod special un rol important din punct de
vedere istoric în acumularea mijloacelor de informaţie şi de comunicare. Acestea sunt:
instituţii educaţionale (şcolile, universităţile) care sunt precupate de transmiterea conţinutului
simbolic dobândit şi de încălcarea îndemânărilor şi competenţelor; instituţiile mass-media,
care sunt orientate spre producerea la scară largă şi spre răspândirea generalizată a formelor
Denis McQuail, Sven Windahl: Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Ed. SNSPA,
21

Bucureşti, 2001, p 58

9
simbolice în spatiu şi timp. Transmiterea se face într-un singur sens: de la cel ce deţine
controlul asupra mijlocului de comunicare, spre mase. Ar fi ideal ca un mijloc de comunicare
să transmită cât mai fidel realitatea, astfel încât să refacă cât mai global receptarea ei de către
cel ce primeşte informaţia. Însă nici o tehnica reproductivă nu poate transmite autenticitatea
absolută şi, de aceea, vor apărea întotdeauna distorsiuni ale realităţii. Atunci când aceste
distorsiuni sunt produse intenţionat în vederea atingerii anumitor scopuri, vorbim despre
manipulare prin noile media22.

În cadrul tradiţiilor empirice ale cercetării new media, natura şi rolul destinatarilor -
sau ale publicului - au fost examinate foarte detaliat. Metode variate de cercetare au fost
folosite pentru a studia factori precum mărimea şi alcătuirea publicului, gradele de atenţie şi
de înţelegere manifestate de destinatari, nevoile sociale şi psihologice satisfacute de consumul
produselor media şi aşa mai departe. Aceasta cercetare a produs o însemnată cantitate de
materiale interesante şi importante. Dar o mare parte din aceasta cercetare comportă anumite
deficienţe. Una dintre acestea următoarea: căutând mai presus de toate măsurarea şi
cuantificarea publicului şi a răspunsurilor lui, o mare parte din cercetarea anterioară a tins spre
neglijarea a ceea ce am putea descrie drept caracterul mundan al activităţii receptive. Prin
aceasta înţeleg faptul că receptarea produselor new-media este o activitate practică, de rutină,
pe care indivizii o înfăptuiesc ca pe o parte integrantă a vieţii lor cotidiene. Dacă dorim să
înţelegem natura receptării, atunci trebuie să dezvoltăm o abordare care este sensibilă la
aspectele practice şi de rutina ale activităţii receptive.

Cele mai incitante studii ale produselor de receptare au folosit o varietate de metode,
incluzând chestionare, observarea participativă şi interviuri extinse, pentru a proba în detaliu
condiţiile în care indivizii primesc produsele new-media, ceea ce fac cu ele şi modul în care le
înţeleg. Aceste studii au înlăturat cu fermitate ideea că destinatarii produselor new-media sunt
consumatori pasivi; ele au arătat în repetate rânduri că receptarea produselor mass-media este
un proces mult mai activ şi mai creativ decât sugerează mitul receptorului pasiv. Ele au arătat
şi faptul că modurile în care indivizii înţeleg produsele noile media variază în funcţie de
fundalul şi circumstantele sociale, astfel încât acelaşi mesaj poate fi înţeles diferit în funcţie
de context23.

Cu toate că originile globalizării comunicării coboară până la jumătatea secolului al

XIX-lea, acest proces este, în principal, un fenomen al secolului al XX-lea. Aceasta deoarece
22
Claude-Jean Bertrand: Deontologia mijloacelor de comunicare, Ed. Institutul European, Iaşi, 2000, p 25
23
Valentina Marinescu: Efectele comunicării - o perspectivă culturologică, Ed.Tritonic, Bucureşti, 2002, p.85

10
în cursul secolului al XX-lea fluxul informaţiei şi al comunicării la scară globală a devenit o
trăsătură constantă şi persistentă a vieţii sociale. Dezvoltarea rapidă a sistemelor de
transmisiune prin radio şi televiziune în toata lumea a fost un aspect important. Statele
moderne îşi propun să garanteze libera circulaţie a informaţiilor, dreptul la informaţie fiind
considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Problema care se ridică este dacă
în lipsa unei valorizari a informaţiilor, acest drept nu se întoarce împotriva omului24.

Lumea în care trăim este avidă de informaţie, iar noile media au grija să-i alimenteze
continuu această sete, stimulându-i curiozitatea, curiozitate de multe ori sterilă, dacă nu chiar
malefic într-o formă sau alta, new-media este omniprezentă societate, întinzându-şi influenţa
direct sau indirect asupra tuturor. Omul modern, omul de masă, este supus unui
bombardament continuu de informatii care-l depersonalizează, îl face să-şi piardă constiinţa
de sine prin patru moduri:

1. Dezvoltarea noilor media a sporit mult capacitatea de a transmite mesaje (în cazul
nostru cu caracter negativ) pe mari întinderi de spatiu şi timp şi de a reintroduce aceste mesaje
într-o multitudine de locuri particulare.

2. Deşi disponibilitatea produselor new-media serveşte la îmbogăţirea şi accentuarea

organizării reflexive a sinelui, în acelaşi timp ea face această organizare reflexivă tot mai
dependentă de sistemele asupra cărora individul are relativ puţin control.

3. Disponibilitatea sporită a materialelor simbolice mediate nu doar îmbogăţeste

procesul formării sinelui: ea poate avea şi un efect de dezorientare.

4. Dezvoltarea mijloacelor noilor media creează ceea ce numim cvasiinteracţiunea

mediată. Cei ce privesc la televizor sau primesc alte mesaje socotesc aceste materiale ca nişte
resurse care fac parte din proiectele lor de formare a sinelui25.

Cap. 1.4. Influența noilor media asupra tinerilor

În comunicarea de masă, nu contează ceea ce spun consumatorii de media, spre

deosebire de conversaţie, în care conţinutul este creat de participanţii la dialog, pentru că acest
lucru nu poate schimba conţinutul unui program în desfăşurare. Atât audienţa cât şi noile
media operează la distanţă manifestând astfel un anumit grad de independenţă una faţă de

24
Radu Voinescu: Modernităţi. Eseuri de antropologie culturală, Ed. Libra,Bucureşti, 2001, p. 27
25
Dorina Guţu, New Media, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2007, p 23

11
cealaltă. Deoarece indivizii, ca receptori ai mesajelor transmise de noile media, nu au
posibilitatea să confirme înţelegerea mesajelor, media nu poate să supravegheze interpretarea
producţiilor sale. Media aduce un mesaj cu un conţinut propriu, dar nu aduce şi sensul
acestuia. Sensul este construit de fiecare receptor în parte, în contextul socio-cultural în care
există26.

În procesul "cultivării" prin intermediul noilor media, un rol foarte important îl joacă
vârsta şi intensitatea atenţiei. Studiile empirice au evidenţiat faptul că există o relaţie de
inversă proporţionalitate între atenţia cu care telespectatorul urmăreşte o anumită emisiune şi
procesul de învăţare: cu cât telespectatorul este mai neatent cu atât procesul de învăţare şi de
acumulare a cunoştinţelor prin intermediul televiziunii este mai amplu.

Foarte importantă în procesul de învăţare prin intermediul noilor media este vârsta
telespectatorilor. În psihologia socială există teorii care susţin deopotrivă efectele pozitive şi
negative pe care mass-media le are asupra comportamentului agresiv al tinerilor. Pe de o
parte, Albert Bandura, susţine că agresivitatea este un comportament social învăţat şi că mass-
media, în special televiziunea, oferă aproape zilnic modele de conduită agresivă, atât fizică cât
şi verbală.

De asemenea este cunoscut faptul că adolescentul tipic este dezorientat, nemulţumit,

frustrat, furios, în conflict cu sine şi cu lumea din jurul său. Tinerii petrec foarte mult timp în
faţa televizorului,a calculatorului, acesta fiind un nou mod de socializare, în sensul că, de aici
ei preiau modelele comportamentale reprezentate de vedete reale sau de personaje de ficţiune.
De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă fără ca tinerii să privească cu un ochi critic ceea
ce asimilează.

Impactul noilor media asupra publicului a stârnit controverse printre specialiştii

comunicării. Unii acuzau noile media de pervertirea valorilor culturale ale publicului, de
stimularea creşterii ratei delicvenţei, de dirijarea maselor către superficialitate şi de
descurajarea creativităţii. Alţii, dimpotrivă, subliniau faptul că noile media demască păcatul şi
corupţia, încurajează libertatea de exprimare, propagă un anumit grad de cultură printre
oameni şi este un mijloc de loisir pentru masele de muncitori27.

26
Bernard Miege: Societatea cucerită de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, p.53
27
John Brookshire Thompson, Media şi modernitatea : o teorie socială a mass-media, Ed. Antet, Bucureşti,
2002, p.132

12
 Părerea mea este că orice idolatrizare sau demonizare a rolului noilor media în
societatea contemporană este greşită. Mesajele transmise de mass-media şi interpretarea
acestora sunt supradeterminate cultural şi reprezintă simbolic structura de valori a societăţii.
Vasile Dâncu sublinia în cartea Cultură şi comunicare de masă că, prin asumarea modelelor
propuse de mass-media, individul "încearcă să îndepărteze imaginile dezagreabile, inhibante,
oferind posibilităţi de construcţie a dimensiunii pozitive, a identificării personale, omul
depunând toate eforturile pentru a-şi construi o imagine de sine fundamental favorabilă.
Acest lucru este posibil deoarece individul se gândeşte pe sine în imagini."28

28
Accesat la http://ro.scribd.com/doc/20909834/Curs-Comunicare-Si-Cultura-de-masa în data de 17 mai 2012

13
 Capitolul 2. Studiu de caz

2.1. Prezentarea şi descrierea succintă a fenomenului de comunicare

studiat

Din perspectiva socialităţii, globalizarea are implicaţii pe două paliere. Primul este
acela al sociabilităţii ca atare – globalizarea modifică structurile intime ale relaţionării umane.
Cel de-al doilea plan are în vedere cadrul relaţiilor sociale lanivel macrosocial. Aici apar
mutaţii în ceea ce priveşte modul de luare a deciziilor – reţelele de interese sprijinite pe
logistica hipersofisticată a ciberspaţiului capătă o importanţă deosebită, statul şi ideologia
statului naţional intrând într -o nouă criză.

Determinant pentru noile implicaţii asupra socialităţii şi sociabilităţii umane este

caracterul revoluţionar al noilor tehnologii de comunicare şi de gestiune a spaţiului şi
timpului.

Noile mijloace de comunicare fac posibil controlul total asupra acestor două
coordonate ale identităţii şi cunoaşterii umane. Pentru prima oară omul a construit un
instrument care este mai mult decât o simplă prelungire a simţurilor, redefinind spaţiul şi
timpul prin neantizarea înţelesurilor tradiţionaleacestora. Spaţiul şi timpul ca dimensiuni
fizice şi culturale nu mai contează în noua realitate generată de computer. Aceasta pentru că
„maşina” are „o logică proprie”, un sistem de operare şi alte programe adiţionale care
condiţionează accesul omului la cunoştinţe, acţiuni, chiar emoţii, etc. Mai mult, maşina are
capacitatea de a-şi supraveghea ,,logica”, proces la care pot participa doar anumite persoane
cu pregătire profesională.

2.2. Problema de cercetare

În acest capitol am analizat noile media prin prisma globalizării cu scopul de a

identifica ce categorie de tineri au mai multe cunoștinte despre legătura dintre cele două.
Astfel aspectul practic al lucrării este reprezentat de o cercetare pe bază de interviu în
profunzime, semistructurat, aplicat unui număr de două persoane din domeniul Comunicării,

14
și un chestionar aplicat unui număr de 51 de persoane, cu vârsta între 18- 30 de ani, din
mediul urban, cu studii superioare, care fac parte din alte domenii, cum ar fi Biologia și
Chimia.

Obiectivele cercetării:
 Identificarea persoanelor care cunosc legătura dintre noile media și procesul de
globalizare.
 Identificarea tipurilor de new media utilizate de tinerii din afara domeniului
Comunicării.
 Identificarea persoanelor care au cunoștințe despre procesul de globalizare.

Ipotezele cercetării

În construirea chestionarului și a interviului am pornit de la premisa că:

 Tinerii care nu au suficiente cunoștinte din domeniul Comunicării, nu știu care este
legătura dintre noile media și globalizare.
 Deși folosesc zilnic noile media, nu toți știu exact ce reprezintă ele și cum îi
afectează.
 Tinerii consideră că nu procesul globalizării nu influențează evoluția noilor media.
 Tinerii se integrează mai bine în viața virtuală decât în cea reală.

2.3.Metoda de cercetare

Tema aleasă pentru această lucrare poate fi studiată atât prin utilizarea unor metode
cantitative, cât şi a unora calitative. Metodele cantitative au facilitat obţinerea de informaţii în
urma cuantificării unor date statistice cu privire la situaţia dată.

Metodele calitative imi permit o analiză profundă a temei abordate, cu detalii asupra
specificului legăturii între noile media și globalizare în ansamblu. Din acest ultim punct de
vedere, am înclinat spre utilizarea unei anchete de tip calitativ, care sa imi permită o analiză
flexibilă a temei alese pentru prezenta cercetare. Astfel, am mizat pe o mai bună înţelegere a
problemei, prin utilizarea tehnicii interviului, cu întrebări deschise, dar și a chestionarului cu
întrebări închise.

15
 Utilizarea unei metode de cercetare de tip calitativ conferă analizei un grad mai mare
de mobilitate. Utilizarea tehnicii interviului mi-a permis formularea obiectivelor sub forma
întrebărilor. Pe parcursul discuţiei au intervenit diverse întrebări ajutătoare, de menţinere a
direcţiei temelor analizate sau de completare a informaţiilor furnizate. Trebuie precizat însă că
ghidul de interviu şi-a păstrat reperele punctate. Un interviu a durat în medie 40-50 de minute.

În ceea ce privește chestionarul, acesta a fost conceput cu scopul de a facilita

interpretarea datelor și de a face o comparație între răspunsurile date de cei care au fost
intervievați și cei care au completat chestionarul. Acesta din urmă este alcătuit dintr-o serie de
17 întrebări care au fost formulate special pentru putea atinge obiectivele cercetării.

Surse de informare

În realizarea cercetării m-am folosit atât de literatura de specialitate, dar și de Internet,

toate acestea regăsindu-se în bibliografie.

Culegerea datelor

Chestionarele au fost aplicate tinerilor studenți de la Facultatea de Biologie și cei de la

Facultatea de Chimie, iar interviul a fost aplicat unui număr de 2 masteranzi la specializarea
Relații Publice și Publicitate.

Chestionarul a fost aplicat în zilele de 11 și 12 iunie, în Copou, iar interviurile au avut

lor pe data de 19 respectiv 20 iunie anul curent. Ulterior datele chestionatului au fost
introduse în Google Docs și pelucrate cu ajutorul acestui program.

Precizări privind selecția indivizilor

Eşantionul a fost constituit luând în considerare grupurile semnificative din punctul de

vedere al temei acestei lucrări. Astfel pentru o evaluare corespunzătoare au fost selectați atât
tineri studenți din domeniul noilor media cât și cei din afara domeniului.

16
 2.4. Interpretarea datelor

Pentru a putea face o paralelă între cei care au cunoștințe despre noile media și
globalizare și cei care au auzit despre cele două, însă nu știu ce înseamnă, am ales ca pentru
prima categorie sa aplic interviul, iar pentru cea de-a doua categorie să aplic chestionarul.

Interpretare interviuri:

Interviu 1

1. Ce întelegeți prin noile media?

Noile media se referă la noile tehnologii apărute pe piaţă la începutul secolului XXI
care au o capacitate mult mai mare de receptare şi de transmitere a informaţiei. De asemenea,
gadgeturile permit o accessare mai rapidă a datelor şi fac viaţa mai uşoară. Pentru unii.

2. În ce măsura vă influențează noile media viața?

Îmi plac noile media, însă constat că au un efect negativ în viaţa mea. Permit un grad
ridicat de dependenţă şi emană multe radiaţii. De asemenea, pe lângă numeroasele informaţii
pe care mi le oferă, consider acest mecanism o pierdere de timp. Ajungi să uiţi că mai sunt şi
alte lucruri frumoase în viaţă şi rămâi într-o lume vituală, de unde nu mai ai scăpare.

3. Considerați că există vreo legatură între noile media și globalizare?

Sigur. Noile media înseamnă practic globalizare. Luăm contact în fiecare zi cu oameni
noi, din alte ţări, şi facem schimb de informaţii într-o limbă sau alta, cu activităţi, comunităţi
şi lumi virtuale. Era digitală a ajuns să îi apropie pe oameni, pe de o parte, însă, pe de altă
parte, nu le mai permite să discute faţă în faţă, să se întâlnească la o cafea. Acum, totul se
desfăşoară online, prin poze, imagini, text. Suntem globali, uniţi, ai putea spune, prin
intermediul noilor media, dar separaţi între noi. Izolaţi. Mai necunoscuţi decât acum câteva
sute de ani.

4. Ce știți despre globalizare?

17
 Globalizarea este un fenomen care înglobează oameni, activităţi şi procese pe tot
mapamondul. Migraţia este un proces al globalizării. Uniunea Europeană trebuie să facă faţă
cerinţelor globalizării. Aş considera globalizarea o afacere publică. Un eveniment sau un
proces care are loc într-o parte a lumii, iar rezultatele se reflectă în alte părţi ale globului. În
acest sens, există o vorbă interesantă: „gândeşti global şi acţionezi local”.

5. Sunteți de acord că prin utilizarea noilor media și prin procesul de

globalizare se pierd identitățile personale?

Desigur. Ajungem să fim nişte roboţei fără gânduri proprii, fără păreri personale, care
se identifică prin nickname şi parole, dar niciodată prin nume. Aşa cum spuneam anterior,
fiecare dintre noi este izolat într-o cuşcă cu 4 pereţi, iar singura conexiune cu celălalt nu mai
reprezintă telefonul sau plimbarea de seară, ci ecranul colorat care ne transportă în lumile
virtuale, create special pentru noi. Ajungem chiar să avem personalităţi multiple, iar în acest
caz nu mai putem vorbi de o identitate personală. Ea nu mai există în sfera globalizării. Din
contra, vom deveni unul din cei mulţi. Un nimeni. Un unknown.

6. Sunt noile media o consecință a globalizării?

Oamenii au vrut dintotdeauna să poată avea posibilitatea de a lua legătură unul cu

celălalt, de a menţine contactul, chiar şi pentru scurt timp. Odată cu apariţia mecanismelor
digitale, omul are această posibilitate de a se afla în strânsă legătură cu ceilalţi semeni. Dacă
mergem pe acest fir, atunci, da, putem vorbi de o consecinţă a globalizării. Însă, sunt alte
aspecte care ar detrona această afirmaţie.

7. În ce măsura sunt influentați tinerii de noile media și de globalizare?

Aş spune că, mai degrabă, tinerii sunt cei mai vizaţi de fenomenul globalizării digitale.
Cybercultura este cea care îi atrage pe aceştia prin crearea de comunităţi, noi identităţi şi de
jocuri virtuale. Este un mediu plăcut pentru unii, un iad pentru alţii. Desigur, consecinţele vor
fi pe măsură, pentru fiecare dintre ei. Însă, cel mai devastator rezultat este şi va rămâne
educaţia tânărului. Generaţia „Messenger” va fi incapabilă de a formula cuvinte, fraze,
propoziţii logice în lipsa emoticoanelor şi a prescurtărilor de pe mess.

8. Vă puteți imagina viața fără noile media?

18
 Din punctul meu de vedere, da. Pentru că la final contează să fii om, să ştii să vorbeşti
şi să te comporţi în societate. Degeaba ştii multă informaţie, dacă eşti un încuiat, incapabil de
a împărtăşi verbal celorlalţi părerile tale proprii şi personale.

9. Cât de des le utilizați?

Destul de des. Mi-aş dori să scap de sentimentul de dependeţă care „pune mâna pe
mine” de cele mai multe ori.

10. Vă integrați mai bine într-o societate virtuală decât în cea reală?

Nu. Sinceră să fiu, nu suport lumile virtuale în care oamenii se întâlnesc, se căsătoresc,
fac copii şi mai au şi case şi bani şi ferme virtuale. De ce să te pierzi într-o astfel de lume,
când le poţi avea pe toate acestea în lumea reală? Probabil depinde de fiecare, de posibilităţile
financiare şi de personalităţile umane, însă dacă ar exista o lege care să combată crearea şi
trăirea într-o societate virtuală, aş aplica-o fără nici un regret.

11. Sunteți de părere că puteți beneficia de anumite avantaje în calitate de

utilizatori ai noilor media?

Fiecare dintre noi beneficiază de avantaje, nu toată lumea profită de pe urma lor.

12. Relațiile interumane au de câștigat de pe urma noilor media?

Nu prea. Dacă te gândeşti la faptul că oameni comunică mai bine şi devin inseparabili,
atunci poate că ai dreptate. Dar dacă priveşti situaţia în profunzime, vei vedea că lucrurile nu
sunt deloc aşa. La suprafaţă, totul este perfect, însă în underground, se văd fisurile, deja
existente, în acest tip de relaţii.

În urma interviului, putem observa că răspunsurile sunt relevante pentru a-mi forma o
opinie despre ceea ce gândește o persoană din domeniul Comunicării, ținând cont de faptul că
știe ce înseamnă noile media și procesul de globalizare.

Așa cum reiese și din literatura de specialitate folosită în capitolul anterior, prin
utilizarea noilor media se dezvoltă globalizarea, însă cele două nu fac altceva decât să ducă la
pierderea identităților, atât personale cât și cele naționale, și cu toate că suntem uniți în viața
virtuală, în viața reală devenim din ce în ce mai însingurați.

19
 Putem observa că răspunsurile date sunt în concordanță cu ceea ce afirma Jean
Baudrillard și anume că omul se afundă în această globalizare mediatică și devine ,,animalul
media”, care nu este altceva decât o mașină de privit.

Interviu 2

1. Ce întelegeți prin noile media?

Prin noile media inteleg toate modalitatile de comunicare adaptate la noile tehnologii
apărute.

2. În ce măsura vă influențează noile media viața?

Noile media fac parte integrantă din viața mea. Nu pot să spun decât că acestea mi-au
influențat viața în mod pozitiv - îmi este mult mai ușor să caut, să aflu informații și să
comunic cu cei din jur.

3. Considerați că există vreo legatură între noile media și globalizare?

Sigur ca da. Cred că globalizarea reprezintă , printre altele, un efect al noilor media, și
anume un efect al multitudinilor de posibilități de a comunica. Acum, având un calculator și
acces la Internet, poți vorbi cu persoane din celălalt capăt al lumii, cu efortul unui click.

4. Ce știți despre globalizare?

Știu că globalizarea reprezintă un proces extrem de complex care are drept rezultat
faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului pot avea repercusiuni într-o alta parte
a globului.

5. Sunteți de acord că prin utilizarea noilor media și prin procesul de

globalizare se pierd identitățile personale?

Nu sunt de acord cu afirmația de mai sus. Consider că noile media, și globalizarea,

reprezintă adevărate surse de cunoaștere și de învățare.

6. Sunt noile media o consecință a globalizării?

Nu aș putea spune asta. Personal, cred că globalizarea a apărut ca o consecință a noilor

media. Acum însa, cred că au ajuns la stadiul în care se influențeaza reciproc.

20
 7. În ce măsura sunt influentați tinerii de noile media și de globalizare?

Având în vedere că tinerii sunt mult mai influențabili decât persoanele mature, noile
media și globalizarea îi afectează pe aceștia în mod profund, deoarece, în momentul de față,
ele reprezintă două prezențe constante în viața lor. Cred însă că depinde de personalitatea
fiecăruia modul în care această influență poate fi percepută- pozitiv, sau negativ.

8. Vă puteți imagina viața fără noile media?

Sincer, nu. Consider că noile media îmi fac viața mai ușoara, deoarece îmi este mult
mai ușor și mult mai comod să comunic cu familia și cu prietenii, îmi este mult mai ușor să
caut și să găsesc orice fel de informații.

9. Cât de des le utilizați?

Utilizez noile media zilnic, mai mult de 4 ore pe zi.

10. Vă integrați mai bine într-o societate virtuală decât în cea reală?

Nu. Consider că societatea virtuală nu se poate compara cu cea reală, și cred că toți
utilizatorii de Internet ar trebui să conștientizeze acest lucru. Pentru mine, societatea virtuală
rămâne un spațiu în care țin legătura cu persoanele cunsoscute atunci când nu este posibila o
întâlnire. În rest, văd societatea virtuală doar ca pe un mod interesant și interactiv de
entertainment.

11. Sunteți de părere că puteți beneficia de anumite avantaje în calitate de

utilizatori ai noilor media?

Da, există clar avantaje, unul dintre ele fiind faptul că se poate câștiga mai mult timp
datorită utilizării lor în anumite domenii.

12. Relațiile interumane au de câștigat de pe urma noilor media?

Acest lucru depinde enorm de mult de modul în care sunt gestionate relațiile
interumane prin intermediul noilor media.

Putem observa că cea de-a doua persoană intervievată se află într-o mult mai strânsă
legătura cu noile media decât prima persoană. Acest fapt reiese din răspunsurile date la
întrebarea nr. 8. De asemenea reiese faptul că se îndeplinesc cele 4 moduri în care omul de
depersonalizează pe care le regăsim în cartea New Media scrisă de Dorina Guțu.

21
 Ambele persoane intervievate folosesc noile media zilnic și consideră ca există o
legătură între acestea și globalizare, însă nu sunt totalmente de acord cu faptul că ele ar fi
consecință a globalizării, ci mai degrabă globalizarea ar fi o consecința a progresului noilor
media.

Interpretare chestionar

1. Care sunt noile media?

Nr. Persoane Procent

13 25 %

2 4%

4 8%

32 63%

Așa cum putem observa în graficul de mai sus 63% au ales varianta d, însă un procent
destul de mare, 25% consideră că noile media reprezintă doar Internetul, ceea ce ne
demonstrează că deși au acces nelimitat la informație, tinerii nu sunt interesați de aspecte din
afara ariei lor de învățământ.

2. Cât de des utilizați noile media?

Nr. Persoane Procent

1 2%

2 4

4 8%

45 88%

22
 Din acest grafic reiese că marea majoritate a tinerilor folosesc zilnic noile media, chiar
dacă nu știu ce reprezintă ele cu adevărat.

Astfel din cele două grafice putem trage concluzia ca se confirmă ipoteza conform
căreia ,, Deși folosesc zilnic noile media, nu toți știu exact ce reprezintă ele.”

3. Considerați că noile media vă influențează viața?

Nr. Persoane Procent

23 45%

18 35%

6 12%

4 8%

0 0%

Deși au fost persoane care nu au știut ce reprezintă în totalitate noile media observăm
că totuși 45% consideră că acestea le influențează viața foarte mult, și nici o persoană nu
consideră că nu este influențată de noile media. De ase

4. Vă puteți imagina o zi fără noile media?

Nr. Persoane Procent

22 43%

19 37%

10 20%

Această întrebare a fost construită cu scopul de a afla dacă există un grad de

dependență între tineri si noile media. Astfel am descoperit că marea majoritate a acestora
consideră că nu ar putea trăi fără noile media, însă de asemenea un procent semnificativ de

23
37% ar rezista o zi fără ele. Din aceste date putem trage concluzia că exista o balanță aproape
echilibrată între cei care pot trăi fără noile media și cei care nu își pot imagina viața fără ele.

5. Ce este globalizarea?

Nr. Persoane Procent

4 8%

18 35%

7 14%

12 24%

10 20%

Prin a cincea întrebare a studiului aflăm că un procent de 20% nu știu ce este

globalizarea, 35% considerând că este noua ordina politică, economică și culturală a lumii. Nu
este de neglijat faptul că un număr relativ mare de respondenți au răspuns cu Nu știu la
această întrebarem ținând cont de faptul că toți sunt tineri cu studii superioare.

6. După părerea dumneavoastră există o legătură între noile media și globalizare?

Nr. Persoane Procent

42 82%

0 0%

9 18%

Întrebarea nr. 6 ne arată faptul că 82% consideră că există o legătură între noile media
și globalizare, chiar dacă nu știu ce reprezintă acestea pe deplin, iar restul de 18% nu știu dacă
există. Nici unul din respondenți nu a răspuns cu varianta b. Tipul de scală folosit este scală
binară.

24
 7. Care este legatura dintre noile media și globalizare?

- populația comunica prin noile media și se face schimb de informații;

- prin intermediul noilor media se promovează globalizarea;

- cu ajutorul noilor media se dezvoltă globalizarea;

- noile media susțin globalizarea;

-globalizarea presupune dezvoltarea noilor media.

Această întrebare fiind una deschisă, ne ajută să ne dăm seama câți din cei intervievați
știu care este legătura dintre noile media și globalizare, și observăm că din 51 de respondenți
am primit numai 5 răspunsuri, ceea ce reprezintă un 10%. Astfel ni se confirmă prima ipoteză
conform căreia ,, Tinerii care nu cunoștinte din domeniul Comunicării, nu știu care este
legătura dintre noile media și globalizare.”

8. Procesul globalizării influențează evoluția noilor media?

Nr. Persoane Procent

14 27%

19 37%

10 20%

5 10%

1 2%

2 4%

La această întrebare am folosit o scală semantică pentru a evidenția faptul că cei mai
mulți consideră că globalizarea influențează noile media într- o mare măsură. Majoritatea
respondenților sunt de părere că cele două se influențează una pe cealaltă.

25
 9. Sunt noile media o consecință a globalizării?

Nr. Persoane Procent

32 63%

8 16%

11 22%

Ca continuare a întrebarii anterioare, am dorit să observ câte persoane consideră noile

media ca fiind o consecință a globalizării, astfel mai bine de jumătate au răspuns afirmativ,
ceea ce vine ca o completare la întrebarea nr. 6 unde doream să aflu dacă există o legătură
între noile media și globalizare.

10. Credeți că prin utilizarea noilor media și prin procesul de globalizare de distrug
valorile naționale?

Nr. Persoane Procent

15 29%

12 24%

17 33%

2 4%

2 4%

3 6%

Această întrebare a fost construită cu scopul de a evidenția faptul că tinerii sunt

conștienți de faptul că globalizarea distruge valori, dar cu toate acestea nu ar face ceva care să

26
impiedice acest lucru. Cu toate că noile media ar putea să ajute la împiedicarea acestui proces,
mulți sunt de părere că dacă acest lucru nu se va întâmpla acum, se va întampla mai târziu.

11. Relațiile interstatale și cele interumane au de câștigat de pe urma globalizării și

a noilor media?

Nr. Persoane Procent

8 16%

16 31%

23 46%

3 6%

0 0%

1 2%

Întrebarea numărul 11 scoate în evidență faptul că tinerii consideră că globalizarea și

noile media sunt benefice atât pentru relațiile dintre state, cât și pentru cele între oameni. Cu
toate că răspunsurile la întrebarea anterioară ne arată că cele două distrug valorile, totuși
marea majoritate este de părere că aceste relații sunt benefice cu scopul de a ne ajuta unii pe
ceilalți atunci când este nevoie

12. Considerați că evoluția noilor media și a globalizării sunt benefice?

Nr. Persoane Procent

32 64%

7 14%

12 24%

27
 Această întrebare întărește ideea întrebărilor anterioare. Cei mai mulți au fost de părere
că prin dezvoltarea tehnologiilor și prin apropierea între state, se va ajunge la un tot unitar,
oamenii se vor ajuta mai mult între ei, iar timpul și distanțele nu vor mai reprezenta o
problemă.

13. Ce reprezintă pentru dumneavoastră viața virtuală?

Nr. Persoane Procent

12 24%

5 10%

5 10%

28 55%

1 2%

Cu ajutorul acestei întrebări, încerc să aflu ce înțeleg respondenții prin viața virtuală.
Știm cu toții că tinerii din ziua de azi trăiesc într-o viață virtuală prin jocurile pe care le joacă,
prin filmele pe care le văd, iar în momentul în care ajung să se confrunte cu realitatea ori nu
știu ce să facă, ori acționează conform vieții virtuale.

14. Vă integrați mai bine într-o viață virtuală decât în cea reală?

Nr. Persoane Procent

2 4%

46 90%

3 6%

Constat cu mulțumire că totuși numărul persoanelor care trăiesc o viață reală este
foarte mare în cazul respondenților. Cel mai probabil tinerii care au completat chestionarul nu
au avut o copilărie cu atât de multe gadgeturi cum au cei care abia acum devin adolescenți.

28
 15. Vârsta dumneavoastră este ?

Nr. Persoane Procent

47 92%

2 4%

2 4%

0 0%

Așa cum putem observa din graficul de mai sus, tinerii care au răspuns la întrebările
chestionarului au vârsta cuprinsă între 18-25 ani, ei reprezentând segmentul de populație cel
mai vizat de influența noilor media și de procesul de globalizare

16. Ce studii aveți?

Nr. Persoane Procent

5 10%

44 88%

2 4%

Această întrebare a fost concepută cu scopul de a arăta că cei mai mulți dintre ei sunt
persoane cu studii superioare.

17. Profesia dumneavoastră este:

- student

- biolog

- chimist

29
 Aceasta fiind o întrebare deschisă, cei mai mulți dintre respondenți au afirmat că sunt
studenți- 70%, următorii fiind biologii 18% și chimiștii 12%.

Participarea la procesul de globalizare reprezintǎ un cumul de atitudini şi

comportamente care au drept cauzǎ nu doar aspectele externe, standardizate de cele mai multe
ori de un set de norme mondiale, cât mai ales modul în care individul se raporteazǎ la ideea de
globalizare și la noile media. Opiniile indivizilor cu privire la noile media și la procesul de
globalizare se regǎsesc în fapt în modul de înţelegere, de adaptare sau de respingere a
anumitor aspecte ce ţin de efectele şi complexitatea acestora.

Interviurile au surprins o multitudine de nuanţe, aceasta şi datorită faptului că tema

referitoare Noile media, consecință a globalizării este una de actualitate, intens dezbătută atât
la nivelul grupurilor mici de indivizi, cât şi la nivel macrosocial, prin mediatizare tradiţionalǎ
ori online.

Mijloacele de comunicare în masǎ precum televiziunea sau Internetul reprezintǎ

elemente eficiente de schimbare a stilului de viaţǎ. Pe de altǎ parte, utilizarea calculatorului şi
a Internetului în mod excesiv duce la crearea de medii sociale artificiale, menţinute practic în
linia virtualului.

Mass media, în special televiziunea reprezintǎ unul dintre canalele care susţin şi
propagǎ ideea de globalizare şi tot ceea ce presupune ea, fiind în fapt unul dintre motoarele
procesului de globalizare şi, cu siguranţǎ, unul dintre cele mai importante şi mai rǎspândite la
nivel de comunicare în acest moment. În mod cert, televiziunea reprezintǎ un instrument
important de diseminare a informaţiei la nivel global şi creeazǎ schimbǎri sociale prin aport
de know how, favorizând de asemenea şi impunerea sau manipularea stilurilor de viaţǎ.

Un alt suport de susţinere şi dezvoltare a comunitǎţilor umane este Internetul, cel mai
important aspect al utilizǎrii acestui mijloc de comunicare fiind faptul cǎ orice individ poate
avea acces la informaţii dintre cele mai diverse, indiferent unde s-ar afla.

Un alt element important în vehicularea informaţiei prin intermediul Internet-ului este

faptul cǎ aceasta circulǎ în mod liber, necenzurat de la un utilizator la altul. De asemenea,
trebuie luat în calcul şi faptul cǎ Internetul, ca instrument de globalizare, exclude o mare
parte din populaţia zonelor slab dezvoltate, sǎrace ale planetei, adicǎ pe acele persoane care
dintr-un motiv sau altul nu pot avea acces la Internet.

30
 Internetul este însǎ în mod cert o metodǎ eficientǎ de informare şi de comunicare,
indivizii putând interacţiona eficient, chiar şi dacǎ se aflǎ la distanţe foarte mari. Cu toate
acestea, Internetul poate avea conotaţii negative, în sensul în care omul - fiinţǎ socialǎ înainte
de toate - renunţǎ la a mai interacţiona în mod direct, face to face, preferând comunicarea
virtualǎ.

Într-o lume globalizatǎ, Internetul tinde a fi un instrument de schimbare a modelelor

de viaţǎ într-unele atipice, noi. Astfel, se pot forma grupuri sociale de tip virtual ai cǎror
membri se pot regǎsi în viaţa realǎ, prin aceasta facilitându-se comunicarea, diseminarea
informaţiilor într-un mod eficient şi de multe ori în timp real.

Reprezentanţii mediului online sunt chiar optimişti atunci când fac referiri la evoluţia
Internetului la nivel global, în sensul în care în viitor televiziunea tradiţionalǎ va fi înlocuitǎ
treptat de Internet, acesta devenind cu timpul principala platformǎ de interacţiune umanǎ.

31