Andrei Novac

Andrei Novac
MULTIMEDIA ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

ANDREI NOVAC
MULTIMEDIA
ÎN ACTIVITATEA
DIDACTICĂ
Copyright © 2016, Editura Pro Universitaria
Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Pro Universitaria
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Pro
Universitaria
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NOVAC, ANDREI
Multimedia în activitatea didactică / Andrei Novac.
Bucureşti : Pro Universitaria, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-26-0658-9
004.032.6:371.3
CUPRINS
Ce este educaţia ........................................................................................7
Comunicarea la nivel global ..................................................................11
Didactica românească ............................................................................19
Învăţarea .................................................................................................23
Mijloace de învăţare...............................................................................33
Multimedia în activitatea didactică ......................................................41
Mijloace tehnice audio-vizuale ..............................................................53
Metodologia utilizării mijloacelor de învăţământ ...............................79
Concluzii .................................................................................................83
Ce este educaţia
Dacă este să analizăm din punct de vedere etimologic,

educația vine din latinescul educo-educare, care înseamnă a
alimenta, a crește - plante sau animale. Având înțelesuri
asemănătoare întâlnim la francezi, în secolul al XVI-lea, termenul
education, din care va deriva și cel românesc, educație. Acesta mai
poate să fie dedus și din termenul latinesc educo - educare care
înseamnă: a duce, a conduce, a scoate. Se consideră că ambele
traiecte etimologice sunt corecte1.
A educa înseamnă a cultiva curățenia sufletească și buna-
cuviință a copiilor și tinerilor, a-l crește pe un copil moral și în evlavie,
a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligența, a forma un atlet
pentru Hristos, pe scurt a te îngriji de mântuirea sufletului lui.
Educația este asemenea unei arte: artă mai mare decât aceasta nu există,
pentru că, dacă toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta
educației se săvârșește în vederea accederii la lumea viitoare2.
Educația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și
moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ
toată perfecțiunea de care este susceptibil (Kant)3.
Educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși,
1
Constantin Cucoş, Pedagogie, Polirom, Iaşi, 2009, p. 39.
2
Ibidem
3
Ibidem
7
Andrei Novac
dezvoltându-i-se o multitudine de interese (Herbart)4.
Educația constituie acțiunea generațiilor adulte asupra celor
tinere cu scopul de a le forma, acestora din urmă anumite stări fizice,
intelectuale și mentale necesare vieții sociale și mediului special pentru
care sunt destinate5 (Durkeheim).
Educația este acea reconstrucție sau reorganizare a experienței
care se adaugă la înțelesul experienței precedente și care mărește
capacitatea de a dirija evoluția celei care urmează (Dewey) 6.
Educația e o voință de iubire generoasă față de sufletul altuia
pentru a i se dezvolta întreaga receptivitate pentru valori și capacitatea
de a realiza valori.(Spranger)7. Educația este o integrare:integrarea
forțelor vieții în funcționarea armonioasă a corpului, integrarea aptitu-
dinilor sociale în vederea adaptării la grupuri, integrarea energiilor
spirituale, prin mijlocirea ființei sociale și corporale, pentru dezvoltarea
completă a personalității universale (Hubert). Educația este activitatea
conștientă de a-l influența pe om printr-o triplă acțiune: de îngrijire, de
îndrumare și de cultivare în direcția creării valorilor culturale și a
sensibilizării individului față de acestea (Bârsănescu) 8.
Educația stă la baza tuturor lucrurilor, o societate civilizată
care își respectă valorile, se ghidează după principii sănătoase. O
societate fără o educație temeinică este o societate care se afundă
în întuneric și în necunoaștere, nu poți să respecți dacă nu
înțelegi, nu poți să înțelegi dacă nu ești educat. Educația este cea
care salvează și protejează o societate, o comunitate, o țară, o
lume în general.
4
Ibidem
5
Ibidem
6
Ibidem, p.40.
7
Ibidem
8
Educația e factorul care determină evitarea greșelilor

anterioare, este cea datorită căreia se poate îmbunătăți lumea de
mâine. Lipsa educației a fost folosită mereu pentru a manipula, iar
societatea românească s-a confruntat cu o perioadă de acest fel,
perioadă care a lăsat în societate urme vizibile care nu pot să fie
șterse ușor.
Există, astfel, generații crescute în minciună și ură, generații
care doar, parțial, au putut să se salveze prin educația primită
acasă sau auto-educare, lipsa cărților și a mijloacelor de
informare au fost marea problemă care a condus către imposi-
bilitatea realizării procesului de educare în unele situații.
Educația ar fi reușit să blocheze gravele greșeli pe care
România le-a făcut în anii care au urmat căderii comunismului.
Mijloacele multimedia ar fi putut să facă atunci posibil blocarea
cenzurii brutale la care România a fost supusă. Nu doar cenzura
este un factor distructiv atunci când vorbim despre educație este
bine să luăm în calcul și celălalt instrument folosit, minciuna, o
minciună care era servită drept adevărul absolut. Remedierea
greșelilor făcute din neștiință (lipsă de educație) după căderea
comunismului poate fi făcută doar prin educație, o educație care
poate să repună pe pozițiile corecte, adevărul istoric care respectă
întocmai realitatea, acesta este un proces de durată care presupune
un efort consistent și ale cărui rezultate nu pot fi evaluate decât
mult mai târziu, consecințele fie ele pozitive sau negative pot fi
evaluate în timp.
8
Ibidem
9
Andrei Novac
Ioan Cerghit identifică următoarele posibile perspective de
înțelegere a acesteia9:
1. Educația ca proces
2. Educația ca acțiune de conducere
3. Educația ca acțiune socială
4. Educația ca interrelație
5. Educația ca ansamblu de influențe
Se disting astfel următoarele note și trăsături ale educației ca

fenomen10:
1. Educația este un demers aplicabil doar la specia umană
2. Educația constă într-un sistem de acțiuni preponderent
deliberate, ea este o propunere a unei anume intenționalități, a
unei previzibilități
3. În măsura în care influențele sunt concentrate la nivelul unor
instituții de profil, acțiunile permit o organizare, o structurare
și chiar o planificare sub aspectul sarcinilor și timpului
acordat acestora
4. Educația se realizează în perspectiva unui ideal de persona-
litate umană, în acord cu repere culturale și istorice bine
determinate
5. Educația nu este o etapă limitată numai a unei anumite
vârste, ci se prelungește pe întreg parcursul vieții unui individ.
Funcțiile educației sunt percepute diferit de către specialiști,

astfel, unii relevă funcțiile de selectare și transmitere a valorilor de la
societate la individ, de dezvoltare a potențialului biopsihic.
9
Ibidem
10
Comunicarea la nivel global
Comunicarea stă la baza tuturor lucrurilor întreprinse pe

acest pământ de către oameni și nu numai, ceea ce este
caracteristic pentru comunicarea zilelor noastre este tocmai scara
la care comunicarea are loc, și anume, ea are loc la o scară
globală. Mesajele pot să ajungă în timp foarte scurt, chiar în timp
real, între persoane care se află la distanțe foarte mari.
Din acest motiv, studierea lui se face din perspective
multiple şi de discipline diferite, dar şi complementare.
Astfel distanța dintre cei care corespondează a fost efectiv
înlăturată de proliferarea rețelelor de comunicare electronică. Facili-
tarea unei astfel de comunicări în timp real între indivizi care se
află la distanțe uriașe de timp și spațiu a făcut din comunicare un
factor esențial în evoluția lumii de azi.
Putem vorbi de globalizare atunci când11:
a. Activitățile au loc într-o arenă care este globală sau aproape
globală
b. Activitățile sunt organizate, plănuite sau coordonate la o
scară globală
10
Ibidem
11
Jhon B., Media şi modernitatea, Editura Antet, p. 146.
11
Andrei Novac
c. Activitățile implică un anumit grad de reciprocitate și de
interdependență, astfel încât activitățile localizate în diferite
părți ale lumii sunt modelare unele de altele
Procesul de globalizare este, mai cu seamă, o caracteristică

a lumii de azi și este un proces care a devenit din ce în ce mai
rapid în ultima perioadă. Ca și proces, globalizarea nu este
nicidecum un proces nou cu care se confruntă societatea de azi,
apariția lui coincide cu expansiunea comerțului de la sfârșitul
Evului Mediu și începutul perioadei moderne.
Până spre sfârșitul Evului Mediu, comerțul era o activitate
cu caracter local, comerțul cu mirodenii care avea un caracter mai
global era pentru o anume categorie a populației.
Cu toate că originile globalizării vin din perioada expansi-
unii comerțului de la sfârșitul secolului al XV-lea, abia în secolele
următoare, procesul globalizării s-a extins și a dobândit multe
din caracteristicile pe care le manifestă și azi.
Totodată, nu există dubii cu privire la faptul că organi-
zarea activității economice și concentrările puterii economice au
jucat un rol esențial în procesul de globalizare.
Rețelele de comunicare globală au apărut odată cu practica
de a transmite mesaje la mari distanțe, astfel, rețelele de
comunicare poștală au fost înființate de autoritățile politice ale
Imperiului Roman și de către elitele politice, ecleziastice și
comerciale din Europa Medievală. Începând cu secolul al XV-lea,
odată cu dezvoltarea imprimeriilor, materialele imprimate erau
răspândite la distanțe mult mai mari de locul producerii lor,
organizarea la o scară globală a rețelelor de comunicare și
12
sistematizarea lor. Din această cauză, globalizarea comunicării a

început în secolul al XIX-lea prin12:
1. Dezvoltarea sistemelor de cablu subacvatic de către puterile
imperiale europene
2. Înființarea agențiilor de știri internaționale și divizarea de
către ele a lumii în sfere exclusive de acțiune
3. Formarea organizațiilor internaționale care au ca scop alocarea
spectrului electromagnetic.
Telegraful este primul mijloc de comunicare care a explodat

cu succes potențialul de comunicare al electricității. Primele experi-
mente cu forme de telegraf au avut loc la începutul secolului al
XIX-lea, primele telegrafe electromagnetice au fost dezvoltate în
anii 1830.
Datorită acestui succes, și industria cablului submarin a
evoluat rapid, în consecință, la începutul anilor 1870, s-au instalat
cabluri în Asia de Sud-Est, astfel, Europa era legată de China și
Australia. S-au instalat cabluri între Europa și America de Sud și
de a lungul coastelor Africii13.
A doua dezvoltare din secolul al XIX-lea care a avut o
însemnătate considerabilă pentru a se forma rețelele globale de
comunicare a fost înființarea agențiilor internaționale de știri.
Importanța apariției lor poate fi caracterizata de trei aspecte14:
1. Agențiile au ca obiect de activitate culegerea sistematică și
răspândirea știrilor și a celorlalte informații pe mari teritorii.
(mai întâi în Europa și, mai apoi în celelalte părți ale lumii)
12
Ibidem
13
Ibidem
13
Andrei Novac
2. După o perioadă de rivalitate competitivă, principalele agenții de
știri au consimțit, în cele din urmă, să împartă lumea în sfere de
acțiune reciproc exclusive, creând astfel o reordonare multi-
lateral a rețelelor de comunicare, ce avea o anvergură globală.
3. Agențiile de știri lucrau în legătură strânsă cu presa, furni-
zându-le ziarelor evenimente extrase și informații care puteau
fi tipărite unui public larg. Așadar, noile agenții erau legate în
rețele de comunicare care, prin imprimerie, vor ajunge la un
procent semnificativ și în creștere al populației.
Așadar, dezvoltarea comunicării globale este în strânsă

legătură cu dezvoltarea presei cea care avea să dezvolte sistemul
global prin care, cu toate că nu în timp real, așa cum se întâmplă
azi, oamenii puteau să fie la curent cu evenimente care aveau loc
în diverse colțuri ale lumii.
Dezvoltarea rețelei internaționale de presă a însemnat, fără
îndoială, schimbarea semnificativă a lumii, în general, lumea nu
avea cum să mai fie aceeași, ritmul în care lumea a început să
evolueze pe acest palier. Prima agenție de presă a fost înființată la
Paris de către Charles Havas în anul 1835, după doar cinci ani,
aceasta se îngrijea și de clienții din Londra și Bruxelles, furnizarea
știrilor se făcea cu trenul și cu ajutorul unui serviciu regulat, care
era asigurat de porumbei.
Spre sfârșitul anului 1840, la Londra și Berlin, aveau să ia
ființă agenții rivale de colectare a știrilor. Acestea au început să
profite de dezvoltarea rețelelor de cablu care au început să îi
ajute să transmită informații pe distanțe foarte mari și în timp
14
Ibidem, p. 149.
14
foarte scurt15.
După cel de-al doilea Război Mondial, cele patru agenții
principale erau: Reuters, AP, UPI și AFP, acestea reușind să își
mențină pozițiile dominante în sistemul internațional de strângere
și difuzare a știrilor și a celorlalte informații.
Dominația principalelor agenții de presă combinată cu alte
inegalități ale fluxului internațional de informație și comunicare a
condus la solicitări din diferite părți de a reorganiza ordinea
internațională globală.
Datorită acestui fapt, în anii 1970, au avut loc o serie de
conferințe și comisii sponsorizate de UNESCO care au generat o
amplă dezbatere pe tema unei New World Information and
Communication Order, susținătorii acesteia căutau o balanță mai
echilibrată a fluxului internațional și a conținutului informațional,
dar și o întărire a infrastructurilor tehnologice și capacităților
productive ale țărilor mai puțin dezvoltate în sfera comunicării16.
Cea de-a treia dezvoltare care a jucat un rol important în
globalizarea comunicării provine, și ea, tot de la sfârşitul secolului
al XIX-lea, aceasta se referă la dezvoltarea noilor mijloace de
transmitere a informației prin unde electromagnetice și succesiu-
nea încercărilor de a ordona alocarea spectrului electromagnetic.
Folosirea undelor electromagnetice în scopul comunicării a
extins mult capacitatea de transmitere a informației pe distanțe
foarte mari, dispărând astfel necesitatea de a instala cabluri pe
sub apă17.
15
Ibidem, p. 150.
16
Ibidem, p. 151.
17
Ibidem, p.151.
15
Andrei Novac
Cu toate că atunci când vorbim despre comunicarea
globală, începuturile ei se regăsesc undeva la începutul secolului
al XIX-lea, acest proces este, mai cu seamă, unul care este strâns
legat de secolul XX, atunci când globalizarea comunicării a
devenit o componentă a vieții sociale.
Se disting astfel patru teme importante în ce privește
problemele acestui proces18:
1. Apariția conglomeratelor transnaționale de comunicare ca
actori principali în sistemul global de difuzare a comunicării
și informației
2. Impactul social al noilor tehnologii, în special al celor legate de
comunicare prin satelit
3. Fluxul asimetric al produselor de informație și de comunicare
în cadrul sistemului global
4. Variațiile și inegalitățile în privința accesului la rețelele
globale de comunicare.
Așadar19:
1. Globalizarea comunicării în secolul al XX-lea este un proces
care a fost condus în primul rând de activitățile conglomera-
telor de comunicare la scară largă. Originea acestor conglo-
merate coboară, după cum am văzut până la transformarea
presei din secolul al XIX-lea.
2. Dezvoltarea noilor tehnologii a jucat un rol important în
globalizarea comunicării la sfârșitul secolului al XX lea, atât
în conjuncție cu activitățile conglomeratelor de comunicare,
cât și independente de ele.
18
Ibidem, p.153.
16
3. O trăsătură centrală a globalizării comunicării este faptul că

produsele media circulă într-o arenă internațională materialul
produs într-o țară nu este distribuit doar pe piața internă,ci
și pe piața globală.
19
Ibidem, p157.
17
Didactica românească
Didactica românească a fost influenţată decisiv şi de

schimbările care au avut loc la nivelul cel mai înalt al statului
român, astfel, după anul 1947, odată cu instalarea regimului
comunist, sistemul de educaţie din România a suferit schimbări
radicale, totul a fost canalizat pentru obţinerea rezultatelor
aşteptate de noii conducători ai României.
Ideologia principală a acestui sistem s-a bazat, încă de la
început, pe minciună, minciuna care a fost adusă în viaţa tuturor,
dar, ce este şi mai grav, a făcut parte inclusiv din sistemul de
educaţie, un sistem care, fiind, evident, viciat, a generat o serie
de probleme care nu au încetat să îşi arate roadele. Toţi cei care
au refuzat să respecte noua regulă au sfârşit în lungul circuit de
puşcării comuniste, un sistem diabolic care era convins că poate
reeduca prin minciună şi tortură totul, consecinţele acestor
aproape cinzeci de ani de comunism au fost incredibile, de la o
societate coerentă şi clară, bazată pe un sistem de valori coerent,
România a ajuns în situaţia în care tot ce era mai curat şi frumos
în societate să fie târât în puşcăriile comuniste.
Minciunile introduse în sistemul de învăţământ erau
menite să şteargă cu buretele întreaga istorie recentă a României,
propaganda din şcoli uita complet de teritoriile pierdute de
19
Andrei Novac
România după încheierea păcii, doar că toate acestea au produs
mutaţii inimaginabile şi sistemul de educaţie românesc a trebuit
după 1989 să îşi revină şi să repună adevărul la locul lui,
nerespectarea valorilor esenţiale ale unei societăţi face imposibilă
evoluţia ei, aşadar înlăturarea regimului comunist a fost urmată
automat de înlăturarea tuturor simbolurilor sale.
România pleca de la zero pe un drum pe care trebuia să îl
mai parcurgă odată, denumirea statului, imnul, steagul, stema au
fost schimbate. Una dintre cele mai importante schimbări a fost
şi înlocuirea zilei de 23 August cu ziua de 1 Decembrie.
În acel moment, s-a refuzat alegerea zilei de 10 Mai care era,
de fapt, ziua în care România a devenit independentă, tocmai
pentru că ea era şi este strâns legata de Casa Regală, frica autori-
tăţilor de la acea oră din România de a nu trezi simpatii şi mai mari
faţă de monarhie a făcut să se aleagă ziua de 1 Decembrie.
Aceasta nu era altceva decât ziua în care Romania
redevenise întreagă în anul 1918, moment care, fără să se vrea, se
lega tot de regii României.
Din păcate, la acea oră, ca şi acum, România nu era şi nu este
întreagă, fapt favorizat şi de conducerea de atunci a României care
era prima ţară din lume care recunoştea independenţa unui stat
care era, de fapt, o bucată a propriului ei teritoriu.
În didactică, în general, anii 80-90 au reprezentat o etapă
centrală pe individualizarea instruirii şi caracterizată de axarea şcolii
pe problematica democratizării educaţiei. Astfel, realizarea de sine şi
autodeterminarea au căpătat astfel prioritate în procesul de învăţământ,
spre deosebire de situaţia din şcoala tradiţională care promova20:
20
Ibidem
20
1. Ierarhiile
2. Uniformitatea
Diferenţierea şi individualitatea în relaţia directă cu

instruirea depind semnificativ de 21:
1. Structurile curriculare şcolare
2. De libertatea relaţiei educaţionale
3. De procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii cadrului
didactic.
Cele mai importante concepte structurale care definesc

liniile de perspectivă ale didacticii sunt22:
1. Schimbarea: componentă intrinsecă, procesuală şi terminală,
putând fi consideraţi un indicator final al eficienţei procesului
de învăţământ, de asemenea, schimbarea poate fi apreciată şi
ca un criteriu de raţionalitate ştiinţifică pentru didactica
modernă, conferindu-i acesteia un statut epistemologic egal cu
al multor alte ştiinţe.
2. Formarea:proces care reflectă fuziunea tranzacţională a
procesului de predare-învăţare într-un produs specific la
nivelul personalităţii elevului şi convertirea acestei fuziuni
tranzacţionale în finalităţi educaţionale.
Conceptul de formare recunoaşte globalizarea schimbărilor la
nivelul personalităţii elevului, descriind atât achiziţii infor-
maţionale-cunoştinţe, abilităţi, şi atitudini, cât şi competenţe
investite în realizarea personală a elevului.
3. Abordarea comprehensivă: integratoare, globală, o tendinţă
actuală în echilibrul empirico-analitic al didacticii.
21
Ibidem
21
Andrei Novac
Cercetătorii germani au demonstrat că există o accentuare a
aspectelor culturale şi sociale care se referă la abordarea
educaţiei, fiind clare discuţiile privitoare la didactică.
Şi în România, didactica a cunoscut o dezvoltare foarte mare,
datorită evoluţiei cercetărilor din domeniul curriculumului
educaţional.
Este notabilă datorită23:
1. Reforma curriculară
2. Amploarea didacticilor specialităţii
3. Didacticilor şi ariei curriculare
Profesorul Ioan Cerghit a constat că: nu există un singur

mod în care elevii învaţă cel care este mentorul şcolii de didactică
de la Universitatea Bucureşti în cartea Sisteme de instruire
alternative şi complementare-structure, stiluri şi strategii.
Aşadar, literatura de specialitate este foarte bine reprezen-
tată, cele mai multe dintre lucrări apărând după anul 2000, fiind
foarte bine reprezentată la nivelul tuturor centrelor universitare.
22
Ibidem
23
Romiţă B. Iucu, instruirea Şcolară, Polirom, Iaşi, 2008, p.26.
22
Învăţarea
Învăţarea este definită în Enciclopedia Britanică ca fiind o

relativă modificare a comportamentului, fundamentată pe experienţă. În
ceea ce-l priveşte, Skinner este de părere că instruirea reprezintă
formarea de noi comportamente, iar Gange face referire la modificarea
dispoziţiei sau a capacităţii care poate fi menţinută şi care nu poate fi
atribuită procesului de creştere24.
Procesul de învăţare presupune dualitatea forţelor
implicate25:
1. Forţele care înlesnesc, provoacă şi determină schimbarea
2. Forţele aflate în plin proces de dezvoltare, care suportă
schimbarea şi care se implică activ în actul de transformare
personală
Cele două sunt cunoscute în literatura de specialitate sub

două denumiri26:
1. Învăţarea ca proces
2. Învăţarea ca produs
24
Ibidem, p.41.
25
Ibidem
26
Ibidem
23
Andrei Novac
Învăţarea ca proces reprezintă o succesiune de operaţii, de
acţiuni, stări şi evenimente interne conştient finalizate în procesul de
transformare a comportamentelor interne în structura de cunoştinţe
mentale27:
1. Imagine-noţiune-act-gândire
2. Contemplare senzorială-gândire abstractă
3. Empiric-ştiinţific în învăţare
4. Percepţie-reprezentare.
Un element foarte important pentru reuşita actului de
învăţare îl reprezintă convingerea că o cunoştinţă nu este formativă
prin ea însăşi, ci prin procesul prin care se ajunge la ea.
Învăţarea ca produs apare ca ansamblu de rezultate noi

produse de activitatea procesuală şi se referă la28:
1. Cunoştinţe
2. Noţiuni
3. Modalităţi de gândire
4. Atitudini şi comportamente
Rezultatele reprezintă o materializare a schimbărilor cantitative

şi calitative, relativ stabile, de natură afectivă sau cognitivă şi
corespund unor schimbări intervenite faţă de stadiul anterior.
Teoria învăţării prin condiţionare (condiţionarea instru-
mental a lui Thorndike )
27
Ibidem
28
Ibidem, p.42.
24
Poziţia lui Thorndike faţă de problemele tipice ale

învăţării29:
1. Capacitatea: capacitatea de a învăţa depinde de numărul
legăturilor şi accesibilitatea lor.
2. Practica: repetarea situaţiilor nu modifică în sine legăturile,
iar reperarea legăturilor aduce la o uşoară întărire a lor
numai dacă reacţia este recompensată.
3. Motivaţia: recompensa acţionează direct asupra legăturilor
învecinate întărindu-le, prin urmare sancţiunea are un efect
de slăbire asemănător. ea poate acţiona indirect, determinân-
du-l pe cel care învaţă să întreprindă altceva, adică ceva care
i-ar aduce recompensa.
4. Înţelegerea: când situaţiile sunt înţelese imediat, faptul este
explicabil prin transfer ori asimilare, cu alte cuvinte, există
destule elemente comune cu situaţia anterioară pentru ca
vechile deprinderi să poată acţiona accesibil.
5. Transferul: reacţiile la situaţiile noi beneficiază de asemă-
narea noilor situaţii cu cele vechi, precum şi de principiul
analogiei descris ca asimilare.
6. Uitarea: are loc din lipsă de practică, aşa cum o demon-
strează o serie de descoperiri empirice.
Condiţionarea lui Pavlov faţă de problemele tipice ale

învăţării30
1. Capacitatea: de a forma reflexe condiţionate este în parte o
chestiune care ţine de tipul de sistem nervos, având în vedere
29
Ibidem
30
Ibidem, p.43.
25
Andrei Novac
faptul că există anumite diferenţe congenitale în capacitatea
de a învăţa.
2. Practica: în general, reflexele condiţionate sunt întărite prin
repetare
3. Motivaţia: în reflexele alimentare obişnuite, în care salivaţia
este mărită prin hrană, animalul trebuie să fie flămând
4. Înţelegerea: factorul subiectiv trebuie evitat
5. Transferul: este un rezultat al generalizării, în care un
stimul serveşte la evocarea reflexului condiţionat învăţat
pentru alt stimul
6. Uitarea: Pavlov nu s-a ocupat de conservarea şi de ştergerea
în timp a reflexelor condiţionate, pentru că, fiind folosite
aceeaşi animale în mod repetat, uitarea nu devenise o
problemă de laborator
Poziţia lui Guthrie faţă de problemele tipice ale învăţării31

Capacitatea: problemele capacităţii de învăţare nu sunt tratate
formal, deşi diferenţele dintre specii sunt recunoscute, iar maturizarea
este considerată un factor determinant în multe categorii şi activităţi.
Orice reacţie de care este capabil organismul poate să fie asociată cu
orice stimul la care este sensibil.
Practica: aceasta cuprinde schimbarea semnalelor până ce
stimulii ajung să evoce o întreagă categorie de reacţii, care duc la
rezultate sociale recunoscute ca performanţe.
Motivaţia: afectează învăţarea indirect, prin ceea ce îl determină
pe animal să întreprindă. Recompensa este un principiu secundar, ea
acţionând prin reţinerea animalului în situaţia stimulatoare în care a
31
Ibidem
26
apărut reacţia corectă.

Înţelegerea: învăţarea intenţională şi cu anticiparea elemen-
telor-surpriză care pot apărea este explicată prin reacţiile condiţionate
anticipative ori de pregătire, bazate pe experienţa anterioară.
Transferul învăţarea se poate transfera în noi situaţii datorită
elementelor comune structurilor vechi şi celor noi.
Uitarea învăţarea este considerată a fi permanent dacă stabileşte
legături logice cu o altă învăţare. Uitarea se datorează învăţării de noi
reacţii care înlocuiesc pe cele anterioare.
Poziţia lui Skinner faţă de problemele tipice învăţării32

Capacitatea: întrucât sistematicianul trebuie să urmărească mai
curând legitatea decât legea, diferenţele de capacitate nu sunt de
importanţă majoră: la nivelurile mai înalte de capacitate, legile ar fi
esenţialmente diferite.
Practica: asemănătoare cu legea exerciţiului este acceptată
pentru condiţionarea de tip stimul, nu însă şi pentru condiţionarea de
tip reacţie care depinde de întărirea repetată.
Motivaţia: recompensa sporeşte forţa operantă, spre deose-
bire de sancţiune, care nu are o influenţă de slăbire corespunzătoare
Înţelegerea: Skiner considera că tehnica rezolvării problemelor
constă în manipularea variabilelor care pot conduce la răspunsul aşteptat.
Transferul: Skiner preferă să folosească termenul inducţie
pentru ceea ce, în general literatura de specialitate numeşte
generalizare, inducţia este baza transferului.
Uitarea: pare a fi un proces lent de declin în timp.
32
Ibidem, p.45.
27
Andrei Novac
Poziţia lui Hull faţă de problemele tipice ale învăţării33:
Capacitatea: diferenţele individuale în privinţa capacităţilor sunt
contrabalansate de contrastele care apar în legile comportamentului.
Practica: în ceea ce priveşte practica, acesta este de aceeaşi părere
cu Thorndike şi Skiner şi în dezacord cu Guthrie.
Motivaţia: rolul de întărire primară pe care îl au recompensa şi
pedeapsa este acelaşi.
Înţelegerea: reacţia parţială anterioară răspunsului final
produce stimuli a căror unică funcţie în momentele intermediare, este
de a ghida comportamentul.
Transferul: există două elemente care trebuie transferate,
echivalenţa stimulilor şi echivalenţa răspunsurilor
Uitarea: apare o lege a nefolosirii.
Poziţia lui Tolman faţă de problemele tipice ale învăţării34:

Capacitatea: Tolman este de părere că gradul înalt de specifi-
citate a capacităţilor la şobolan se datorează lipsei de influenţe a unei
culturi care să privilegieze unele comportamente în raport cu altele.
Practica: legea exerciţiului este acceptată în măsura în care au
fost acceptate semnul, semnificatul şi relaţiile comportamentale dintre
acestea.
Motivaţia: recompensele şi sancţiunile tind să regleze mai
curând performanţa decât achiziţia.
Înţelegerea: prototipul învăţării este adaptarea conştientă şi
raţională la cerinţele situaţiei.
Transferul: toate teoriile cognitive acordă un loc important
33
Ibidem
34
Ibidem
28
transferului, cu condiţia ca relaţiile esenţiale ale situaţiei să fie

accesibile pentru cel care învaţă
Uitarea: Tolman este adeptul teoriei inhibiţiei retroactive
Tolman distinge şase tipuri de învăţare35:

1. Învăţarea preferinţelor şi a aversiunilor
2. Învăţarea obiectivelor dorite sau nedorite
3. Învăţarea anticipărilor, atitudinilor
4. Învăţarea proceselor de gândire, de comportare şi observaţie
5. Învăţarea discriminatorie a nevoilor
6. Învăţarea principiilor motorii.
Poziţia gestaltiştilor faţă de problemele tipice ale învăţării36:

Capacitatea: formele superioare de învăţare depind în mare
măsură de capacitatea naturală de a reacţiona în anumite moduri
Practica: repetiţiile sunt expuneri succesive care relevă relaţiile
în curs de restructurare
Motivaţia: procesele care duc la succes ori la eşec sunt modelate
de consecinţele lor
Înţelegerea: învăţarea intuitivă este mai caracteristică sarcinilor
de învăţare prezentate adecvat decât este procesul încercare-eroare.
Transferul: conceptual, gestalit, cel mai apropiat de cel de
transfer este transpoziţia.
35
Ibidem, p.46.
36
Ibidem, p.47.
29
Andrei Novac
Poziţia lui Freud faţă de problemele tipice ale învăţării37:
Capacitatea: impresionabilitatea este mai puternică la copilul
mic, astfel încât reprimările primare au loc în primii ani ai copilăriei şi
sindroamele de caracter îşi găsesc originea în conflictele legate de hrană,
formarea deprinderilor igienice, sex, agresiune.
Practica: constrângerea la repetare nu constituie un principiu al
învăţării prin acţiune, deoarece comportamentul compulsiv este deosebit
de rezistent la schimbări, dacă avem în vedere consecinţele sale
Motivaţia: Freud a detectat controlul motivaţional în modurile
de comportament.
Înţelegerea: posibilitatea de control cognitive.
Transferul: se referă la rolul special pe care îl joacă terapeutul
faţă de pacient, pentru că de multe ori acesta apare în viaţa pacientului
ca o persoană deosebit de importantă.
Uitarea: înregistrarea primelor experienţe persistă pe tot
parcursul vieţii, prin urmare uitarea este, în primul rând, un
rezultat al reprimării.
Principalele medii de transmitere a mesajelor

Mediile prin intermediul cărora se pot transmite mesajele
sunt :
38
1. Presa scrisă
2. Presa audio-vizuală
3. Alte canale (agenții de presă, internetul, cinematograful,
diverse tipărituri, afişajul exterior)
37
Ibidem, p.49.
38
Simona-Mirela Miculescu, Relaţiile publice şi universal comunicării
internaţionale, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2013, p. 37.
30
Presa scrisă, fie că este vorba despre cea cotidiană, cât și cea
periodică, reprezintă în prezent, principalul canal media. Caracte-
risticile de bază ale presei scrise, se referă la difuzarea teritorială,
momentul apariției, tipologia cititorilor, tirajul, calitatea
imprimării.39
Din păcate, presa scrisă a fost acaparată uşor, uşor, de către
presa online, vânzările de materiale tipărite au fost înlocuite
treptat, treptat de presa online, motiv pentru care, în România,
majoritatea ziarelor şi-au redus semnificativ tirajele ajungând
uneori să renunţe definitiv la ele.
Presa audio-vizuală este cea care domină într-o măsură
mare presa din ziua de azi, cu toate acestea, de cele mai multe
ori, grila de programe are un caracter comercial dus la extrem şi
nu oferă alternative foarte multe, merge pe dorinţa de a şi atinge
scopul precis, acela de a avea audienţă cât mai mare.
Din categoria alte canale, internetul este cel care domină de
departe toate mediile, inclusiv cele enumerate până acum, acesta
este cel care le acoperă pe toate, oferă informaţii aproape în timp
real, reuşeşte să confere o serie de avantaje, de la cel al
comunicării imediate între oameni aflaţi la distanţe uriaşe, atât
video, cât şi audio, până la acela de avea o informaţie uriaşă la
care ai acces foarte uşor.
Şi aici, ca şi în cazul televiziunii, este nevoie de o bază de
la care se plecă, care să poată să îl ajute pe cel care foloseşte
televizorul să distingă între informaţiile care îi sunt oferite, care
dintre ele sunt reale şi care nu.
Agenţiile de presă sunt medii foarte importante pentru cei
39
Ibidem
31
Andrei Novac
care au nevoie de informaţii în timp real distribuite diferenţiat.
Cinematograful este mai mult un sistem clasic, care poate
să fie folosit cu succes în activitatea didactică, tocmai pentru că
informaţia este deja filtrată, conţinutul ei este ştiut dinainte de a
fi vizionat, astfel, profesorul are controlul total asupra materia-
lului care urmează să fie difuzat.
Afişajul exterior este un factor activ al societăţii de azi,
mesajul trebuie să fie prezent oriunde este prezent omul, fără să
se mai ţină cont de asocierea dintre locul unde este acesta prezent
şi conţinutul acestuia. Astfel, s-a ajuns la campanii care sfidează
totul doar cu scopul ca mesajul să ajungă la cât mai mulţi
oameni, în acest fel au apărut o serie de campanii culturale în
spaţii neconvenţionale, aşa cum sunt mijloacele de transport în
comun sau supermarket-urile, acolo unde oamenii îşi petrec
mare parte din timpul lor din fiecare zi, iar rezultatele sunt unele
excepţionale de cele mai multe ori.
Într-o lume care trăieşte sub semnul vitezei, timpul este cel
mai preţios lucru, atunci venirea în întâmpinarea oamenilor este
un lucru absolut necesar. Însă, mesajul oferit în spaţiul public
poate să fie de mai multe feluri, de la cel comercial, cel care
promovează diverse produse până la cel electoral sau caritabil.
Fie că vorbim despre panourile electrice sau cele cu afişaj normal
sau de campaniile cu ajutorul fluturaşilor, toate trebuie să
conducă către rezultatul scontat de către cel care iniţiază sau
coordonează campania respectivă.
32
Mijloace de învăţare
Mijloacele de învăţare sunt definite astfel: ansamblul

instrumentelor naturale şi materiale, special selectate, construite sau
adaptate pentru a fi utilizate în procesul de învăţământ, în vederea
atingerii scopurilor instruirii40.
Aşadar, orice mijloace care se pot adapta pentru a putea să
fie utilizate în procesul de învăţământ pot fi folosite pentru ca
rezultatul acestui proces să fie unul cât mai bun.
Astfel, atunci când vorbim în procesul educaţional
obişnuit, trebuie făcută deosebirea dintre41:
1. Materiale didactice
2. Mijloace de învăţământ
Materialele didactice sunt asociate cu materialele intuitive care

ajută direct şi imediat la realizarea proceselor de predare-învăţare, celălalt
concept, de mijloace de învăţământ, este, prin comparaţie, mai cuprin-
zător, incluzând instrumentele, aparatele, instalaţiile care facilitează
realizarea proceselor didactice şi atingerea scopurilor instructiv-educative
urmărite.
Toate acestea arată faptul că s-a înregistrat un progres
fantastic odată cu trecerea timpului în domeniul rafinării
40
Liliana Ezechil, Didactica teoria instruirii, Paralela 45, Piteşti, p.244.
33
Andrei Novac
mijloacelor ce intermediază relaţia de comunicare profesor-elev.
Maria Bârliba a adus în discuţie cinci revoluţii informaţionale pe
care le-a cunoscut omenirea42:
1. Invenţia scrisului
Apariţia scrisului a fost esenţială pentru evoluţia ulterioară
a comunicării şi a omului în general, inclusiv azi, comunicarea,
fie că este vorba de a comunica prin online, prin televiziune sau
prin presă scrisă, prin afişaz, sau pur şi simplu faţă în faţă, are la
bază scrisul. Apariţia scrisului este un element esenţial în a
descoperi evoluţia unor popoare din antichitate şi nu numai, sunt
o serie de scrieri care nu au fost descifrate nici până azi, cea mai
veche dintre ele datând de aproape 5000 de ani. Există şi popoare
aşa cum este cazul dacilor care se presupune că nu au cunoscut
scrierea, există nişte plăcuţe de plumb a căror veridicitate nu a
fost demonstrată încă. Evoluţia scrierilor a existat dintotdeauna,
astfel scrierea hieroglifică, una dintre cele mai cunoscute ale
lumii antice şi-a îmbogăţit de a lungul timpului mereu numărul
de caractere. Scrierea stă la baza folosirii următoarelor
descoperiri din acest domeniu.
2. Invenţia tiparului
Transmiterea diverselor mesaje s-a făcut dintotdeauna
generaţiilor următoare până la descoperirea scrierii acestea erau
transmise prin viu grai, iar mai apoi, odată cu scrierea, au apărut
tăbliţele de lut şi pergamentele, mai apoi pergamentele au cedat
locul codexurilor cele care se apropiau foarte mult ca formă cu
41
Ibidem
42
Ibidem
34
cărţile din ziua de azi. Se presupune că primul codex a fost

inventat de Iulius Cezar în timpul războaielor galice.
Datorită faptului că realizarea unei cărţi era extrem de
costisitoare, până la apariţia tiparului, acestea erau copiate
manual, acestea erau extrem de scumpe, astfel, în perioada
medievală, cărţile erau deţinute de biserici şi universităţi şi de
persoanele înstărite. Cea mai veche carte care a fost găsită este
Diamantul Sutra şi a fost descoperită în interiorul unei peşteri în
anul 1907, undeva, în nordul Chinei.
Apariţia tiparului în secolul al XV-lea şi dezvoltarea lui
continuă a condus către apariţia unui număr tot mai mare de
cărţi care să poată ajunge către toţi cei care doresc să le citească.
Odată cu dezvoltarea mijloacelor multimedia au apărut
cărţile audio, însă, cartea tipărită ocupă în continuare un loc
foarte important, neputând să fie înlocuită încă de noile mijloace
de stocare a informaţiei.
3. Introducerea mijloacelor de comunicare în masă

Introducerea mijloacelor de comunicare în masă a condus
către transmiterea informaţiilor mult mai uşor către marea masă
a populaţiei, aceste mijloace sunt caracteristice mai cu seamă o
pentru secolul al XX-lea.
Mai exact, putem să vorbim despre o uniformizare a
informaţiei abia la începutul anilor 80, sau chiar spre jumătatea lor,
deoarece la începutul secolului XX, tirajele ziarelor, iar mai apoi
transmisiile radio, nu aveau o arie de acoperire atât de mare.
Au existat o serie de restricţii în ce priveşte apariţia la
televizor mult mai târziu a persoanelor de culoare şi exemplele
35
Andrei Novac
pot să continue foarte mult în această direcţie, aceste mijloace s-
au dezvoltat până au ajuns ca, în ziua de azi, să acopere aproape
întreaga masă a populaţiei, fiind zone foarte mici care nu
beneficiază de acoperire online şi televiziune.
4. Invenţia computerului
Apariţia calculatorului a însemnat o adevărată revoluţie,
deoarece acesta a preluat o serie din atribuţiile celorlalţi factori ai
difuzării în masă a informaţiei, apariţia internetului a condus
către acapararea în mare parte a diferitelor funcţii pe care le
aveau ceilalţi factori.
Toate aceste lucruri au condus inevitabil la dezvoltarea şi
transformarea ireversibilă a lumii, astfel, toate au început să
evolueze în această direcţie inclusiv în rândul mijloacelor
folosite în instruire, astfel orice material, instrument sau produs
care poate facilita procesele de predare – învăţare, făcându-le mai
productive, devine implicit, un mijloc de învăţământ.
Clasificarea unor astfel de mijloace este absolut necesară,

ea se poate face cum este şi normal ţinându-se cont de mai multe
criterii, care aparţin filosofului canadian McLuchan. Evoluţia
mijloacelor de comunicare are trei mari perioade după mijlocul
de comunicare dominant43:
1. comunicarea orală
2. era Gutanberg
3. era Marconi
43
Ibidem, p. 245.
36
Prima aparţine primelor perioade de dezvoltare a societăţii,

cea de a doua este cea care corespunde cu apariţia tiparului,
aşadar, cu comunicarea în scris, iar ultima coincide cu dezvol-
tarea continuă a mijloacelor tehnice de comunicare
Robert Dottrens clasifică mijloacele didactice după capaci-
tatea acestora de a simula procesele senzoriale44:
1. mijloace didactice vizuale
2. mijloace didactice auditive
3. mijloace didactice audiovizuale
Primei categorii îi corespund: imaginile, ilustratele şi

proiecţiile fixe, celei de a doua: discuri, radio, casete audio, iar
celei de a treia: filmul didactic, televiziunea, înregistrările pe
video casete, computerul45.
Wilbur Schramnse raportează la cele patru generaţii de
mijloace de învăţământ cunoscute de-a lungul timpului, punând
în evidenţă, în acest fel, momentele cele mai importante ale
procesului de inovare a instrucţiei şcolare. Astfel se disting46:
1. prima generaţie-din care fac parte tabla, manuscrisele,
obiectele de muzeu, folosite în mod direct în activitatea de
instruire
2. a doua generaţie-constituită în adevărate vehicule purtătoare
de informaţii gata elaborate:manuale, texte imprimate.
3. a treia generaţie-vizând mijloace audiovizuale: fotografia
însoţită de sunet. Diapozitivul, înregistrările sonore, filmul,
televiziunea
44
Ibidem
45
Ibidem
46
Ibidem
37
Andrei Novac
4. a patra generaţie – care se referă la utilizarea în procesul de
învăţământ a maşinilor de instruire şi la fundamentarea
învăţământului programat.
În cazul altor autori, cum ar fi Ioan Cerghit, aceştia

realizează o combinare a criteriilor de clasificare a mijloacelor
didactice, ordonându-le după capacitatea lor de a sugera
modalităţi de realizare a proceselor de instruire, distingând47:
1. mijloace didactice informativ-demonstrative: instrumente in-
formative naturale (insectare, colecţii de plante, metale) instru-
mente tehnice (obiecte şi instalaţii tehnice), instrumente elabo-
rate ca substituite ale realităţii de tip bidimensional (fotografii,
planşe), de tip tridimensional (mulaje, machete, corpuri
geometrice) sau simbolice (formule, note muzicale) scheme.
2. mijloace didactice de exersare şi de formare a deprinderilor
(jocuri de exersare, instrumente de laborator, cabinet, atelier)
3. mijloacele didactice care uşurează şi fac mai rapide unele
activităţi
4. mijloace didactice de evaluare a rezultatelor (teste docimolo-
gice, grile de măsurare-apreciere, a activităţii, maşini de
evaluare), deşi acestea nu sunt materiale didactice propriu-
zise, instrumente tehnice de lucru.
Toate aceste clasificări îşi propun să arate diversitatea

mijloacelor de instruire care îndeplinesc funcţii didactice48.
Asta înseamnă, automat, că, în procesul didactic, pot
apărea mereu noi mijloace care să facă procesul de instruire din
47
Ibidem
38
ce în ce ,mai viabil şi mai deschis spre a acapara spaţii care nu

puteau fi accesate cu mijloacele deja clasice. Evoluţia lumii a
permis şi a impus ca toate domeniile de activitate în care este
omul implicat să evolueze aşadar, şi sistemul de învăţământ
reuşeşte să se îmbogăţească cu noile mijloace multimedia care
pot să ofere oportunităţi care păreau imposibile cu puţin timp în
urmă şi asta datorită progresului continuu al tehnicii, ar fi
imposibil să se poată ţine pasul cu această dezvoltare a tehnicii.
În opinia multora, mijloacele moderne de instruire sunt
mijloace din ultima generaţie. Se afirmă însă tot mai frecvent şi
opinia că modernitatea mijloacelor de învăţământ trebuie apreciată nu
numai în funcţie de momentul folosirii lor în practica educaţională, ci,
şi, mai ales, în funcţie de capacitatea acestora de a răspunde nevoilor de
instruire ale celor ce învaţă49.
48
49 Ibidem
Ibidem, p.24.
39
Multimedia în activitatea didactică
Mijloacele de instruire sunt considerate ansambluri de

procedee-mecanice, optice, electronice-de înregistrare, păstrare şi
transmitere a informaţiei. În anul 1972, Clifford H. Bloock a
definit mijloacele tehnice de instruire ca fiind dispozitivele şi
tehnicile născute din revoluţia mijloacelor de comunicare, care
pot să fie folosite în scopuri didactice, analizate individual sau în
combinaţie, pe lângă profesor, manual şi tablă. Aici sunt incluse
acele aparate şi instalaţii cuprinse de generaţiile III-IV, respectiv
aparatele de proiecţie, de înregistrare– redare audio, instruire
programată, inclusiv calculatoarele electronice şi alte elemente de
hardware şi software50.
În literatura de specialitate din România, mijloacele tehnice
de instruire sunt definite ca un ansamblu al mijloacelor de învăţă-
mânt cu suport tehnic şi care pretind respectarea unor norme tehnice de
utilizare speciale, respectiv echipamentele tehnice-aparatele, dispoziti-
vele, maşinile, utilajele, instalaţiile utilizate în procesul didactic.
Scopurile în care acestea sunt utilizate sunt51:
1. Sensibilizarea elevilor în vederea desfăşurării
activităţii didactice.
În orice fel de proces educaţional, sensibilizarea interlocu-
50
Ibidem, p. 281.
41
Andrei Novac
torului este foarte importantă, tocmai ca procesul să se bucure de
efectul scontat de profesor atunci când alegea folosirea unei astfel
de tehnici. Sensibilizarea joacă un rol esenţial în a reuşi să captezi
atenţia celui prezent în faţa ta, sensibilizarea presupune un pas în
plus pe calea dobândirii încrederii necesare procesului de
predare-învăţare.
2. Sprijinirea perceperii noului de către elevi.

Modul în care elevul percepe noutatea în procesul de
predare-învăţare este foarte important atunci când vorbim
despre reuşita unui astfel de proces, astfel, încrederea şi modul în
care se desfăşoară acest proces devin foarte importantă.
3. Comunicarea, transmiterea, demonstrarea-ilustrarea

noului.
În orice proces de predare-învăţare este esenţială comu-
nicarea dintre profesor şi elev, în măsura în care aceasta se
desfăşoară corect reuşita acestui proces este garantată, mai mult
decât atât, inclusiv scopurile enumerate mai sus depind de
reuşita acestuia. Transmiterea şi felul în care se face devine
esenţial în reuşita aceasta. Demonstraţia a tot ce înseamnă
întregul proces este foarte importantă, aşadar, acest lucru este cel
care reuşeşte să concretizeze scopul întregului demers.
4. Înţelegerea noului de către elevi.

Perceperea noului de către elevi atunci când vorbim despre
multimedia este mult mai uşor de făcut ţinând cont de faptul că
51
Ibidem
42
aceştia sunt mult mai familiarizaţi cu tot ce înseamnă tehnologie

media şi nu numai, însă înţelegerea acestora este foarte important
să fie făcută în contextul procesului de predare-învăţare.
5. Aplicarea şi exersarea noilor cunoştinţe şi competenţe.

După ce procesul de predare se sfârşeşte este foarte impor-
tant ca aplicarea celor învăţate să se săvârşească, de asemenea,
exersarea celor învăţate are un rol esenţial în obţinerea scopurilor
precise ale procesului de învăţare şi predare.
6. Verificarea şi consolidarea noilor cunoştinţe şi

competenţe.
Procesul de asimilare trebuie să conţină neapărat şi verifi-
carea cunoştinţelor proaspăt asimilate şi nu numai, consolidarea
anumitor informaţii se face prin suplimentarea lor cu noi
informaţii şi cunoştinţe care să lărgească bazele deja existente prin
informaţiile dobândite prin procesul de predare-învăţare, de
asemenea, dacă înainte de acest proces există deja o bază, atunci
este cu atât mai uşor în îndeplinirea scopurilor trasate iniţial.
Din toate aceste scopuri, rezultă că în abordarea proble-
maticii mijloacelor tehnice de instruire nu ne putem limita la nivelul
caracteristicilor pur tehnice şi tehnologice ale acestora, trebuie luate în
considerare trăsăturile specifice conferite lor de ştiinţele învăţării,
valenţele lor psihopedagogice, acest lucru impune stabilirea unor
valori psihopedagogice52.
Valoarea psihopedagogică a mijloacelor audio-vizuale se
evidenţiază uşor prin raportarea lor la diversitatea variantelor de
52
Ibidem
43
Andrei Novac
instruire şi prin analiza comparativă a avantajelor şi dezavan-
tajelor fiecăreia53.
Situaţii educative54:
a. Situaţia educativă clasică, respectiv situaţia învăţământului
magistral.
b. Situaţia educativă realizată cu ajutorul surselor scrise.
c. Situaţia educativă realizată cu ajutorul mijloacelor audio-
vizuale.
Se disting avantajele comunicării educaţionale audio-vizuale

sunt, principal, următoarele:
1. Absenţa codului, care face posibilă utilizarea variantei pe toate
treptele de şcolaritate
2. Permite obţinerea de informaţii accesibile pentru elevi cu
particularităţi diferite cu capacităţi decodificare diferite.
3. Permite formarea de reprezentări corecte, chiar în condiţii de
pregătire culturală diferite.
4. Creşte volumul informaţiilor transmise şi recepţionate în
unitate de timp
5. Permite transmiterea operativă a celor mai recente evenimente.
Elementele care asigură valoarea psihopedagogică a oricărui

mijloc de învăţământ, adaptate după R. Glaser 1972, sunt55:
a. Nivelul motivaţiei şcolare a elevilor şi configuraţia sistemului
cognitiv, cunoştinţele şi competenţele necesare asimilării noului.
Aşa cum am arătat mai devreme, este foarte important şi
53
Ibidem
54
Ibidem
55
Ibidem
44
baza de la care se pleacă în momentul în care se începe un astfel

de proces, cât nivelul de cunoştinţe este mai mare cu atât
rezultatele unui astfel de proces sunt mai bune.
b. Inteligenţa generală a elevilor şi capacitatea lor de învăţare.
Nivelul general al unei clase de elevi este, de asemenea,
esenţială pentru a putea avea un rezultat foarte bun în procesul
de predare învăţare.
c. Modalitatea de proiectare, structurare şi sistematizare a
programelor de învăţare, relevanţa şi logica informaţiilor care
vor fi dobândite.
Este esenţial într-un proces de învăţare modul în care se
face expunerea informaţiilor, este fundamentală pentru reuşita
procesului.
d. Caracterul activ şi complementar al activităţii de predare-
învăţare.
Predarea şi învăţarea cu ajutorul mijloacelor media trebuie
să se facă simultan sau alternativ cu explicaţii care să însoţească
imaginile.
e. Verificarea activităţii mintale a elevilor, asigurarea feed-back-
ului, repetiţiei şi exersării.
Asigurarea feed-back-ului este esenţială în acest proces de
predare – învăţare, el asigură o reuşită garantată şi pentru paşii
ulterior acestui proces.
În acest context, nu trebuie pierdute din vedere nici cercetările

făcute de Roger Muchielli care demonstrează că, în finalul unei
secvenţe de învăţare, în condiţiile unei atenţii voluntare şi având o
45
Andrei Novac
concentrare sporită, elevul reţine diferenţiat56:
1. 10% din ce citeşte
2. 20% din ce aude
3. 30% din ce vede
4. 50% din ce aude şi ce vede în acelaşi timp
5. 80% din ceea ce spune şi 90% din ceea ce spune şi face în
acelaşi timp
Acest lucru demonstrează că folosirea sistemelor multi-

media în activitatea didactică este menită să îmbunătăţească
rezultatele sistemului de predare-învăţare, asta dacă se ţine cont
de toate criteriile care stau la bază unui rezultat bun în această
activitate.
Cele mai importante caracteristici ale mijloacelor tehnice de
instruire, care le conferă valoarea pedagogică şi, totodată
anumite limite în utilizarea, sunt următoarele:Flexibilitatea sau
adaptabilitatea, aceasta reprezintă trăsătura care se referă la
posibilităţile de adaptare la necesităţile de moment57.
Asta demonstrează că modul în care sunt folosite aceste
mijloace este foarte important, totodată, ele trebuie adaptate
contextului în care are loc procesul şi foarte important este şi
nivelul de cunoştinţe şi de percepţie al elevilor cărora le este
adresat acest proces. Flexibilitatea conţine mai mulţi factori care
devin decisivi pentru evoluţia acestui proces, asta demonstrează
foarte clar că nu există un model exact de urmat, atunci când
vorbim despre un astfel de demers.
56
Ibidem
57
Ibidem
46
Exemple58:
1. Pe foia de celuloid se pot scrie, desena, şterge sau
păstra cele scrise pentru zilele următoare
Cu retroproiectorul pot lucra atât profesorul, cât şi elevii, el
are, deci, un grad de flexibilitate apropiat de cel al tablei de scris59.
Generalitatea reprezintă o proprietate asociată flexibilităţii
şi se referă la posibilitatea de a cuantifica în diferite forme
informaţiile mesajelor transmise spre receptorul uman60.
Exemplu:
Calculatoarele dispun de un indice sporit de generalitate
faţă de film sau oricare alt mijloc audio-vizual. Ele redau procese
evoluând în timp, redau ad-hoc dinamica proceselor şi fenome-
nelor, efecte sonore etc. pentru că filmele didactice să răspundă
acestei exigenţe, ele trebuie multiplicate, iar pentru orice modi-
ficare a procesului este necesară producerea unui nou film61.
Paralelismul este proprietatea care se referă la posibilitatea

utilizării simultane a aceluiaşi mijloc, în mai multe scopuri sau de către
mai mulţi utilizatori, în acelaşi timp62.
Exemple63:
2. Hârtia este resursa cea mai utilizată, fiind firesc ca fiecare
elev să utilizeze propriul caiet de notiţe.
58
Ibidem
59
Ibidem
60
Ibidem, p. 284.
61
Ibidem
62
Ibidem
63
Ibidem
47
Andrei Novac
3. Calculatoarele pot fi utilizate simultan, de către mai mulţi
utilizatori, în mai multe scopuri:
a. asimilare de cunoştinţe
b. aplicare
c. verificare
d. evaluare
e. fixare
Accesibilitatea este o proprietate a mijloacelor tehnice determi-

nată de complexitatea lor şi de uşurinţa cu care ele pot fi utilizate.
Fireşte, cu cât un mijloc tehnic este mai complex, cu atât accesul
utilizatorilor depinde în mai mare măsură de programe speciale de
instruire pentru cunoaşterea şi mânuirea aparatelor.64
Clasificarea mijloacelor tehnice de învăţare65:
Unul din criteriile care clasifică mijloacele tehnice de
învăţare a fost oferit de R. Lefranc în anul 1966 şi de H. Canac şi
are în vedere analizatorul solicitat şi caracterul static sau dinamic
al imaginii.
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire după analiza-
torul solicitat:
Această clasificare se face după66:
Analizatorul solicitat67:
1. analizatorul principal
2. analizatorul auditiv
3. analizatorul auditiv şi analizatorul vizual
64
Ibidem
65
Ibidem, p. 285.
66
Ibidem
67
Ibidem
48
Categoria de mijloace tehnice de instruire68:

1. Mijloace tehnice de instruire vizuale
2. Mijloace tehnice de instruire auditive
3. Mijloace tehnice de instruire audio-vizuale
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire după caracterul

static şi dinamic al imaginii69:
Caracterul imaginii:
1. Static
2. Dinamic
Tipul de proiecţie70:
1. Fixă
2. Dinamică
Tipul mijloacelor tehnice de instruire71:

1. Mijloace tehnice de instruire statice
2. Mijloace tehnice de instruire dinamice
Exemple de mijloace tehnice de instruire72:

1. Diascopul
2. Epidiascopul
3. Retroproiectorul
4. Filmul
5. Televiziunea
6. Calculatoarele
68
Ibidem
69
Ibidem
70
Ibidem
71
Ibidem
49
Andrei Novac
Dacă este să vorbim despre imaginea fixă, atunci H. Canac
arată că imaginea vizuală fixă reclamă din partea ochiului observatorului
o atitudine de calmă contemplare sau de examen scrutător… imaginea
determină o atitudine de răspuns active la impresiile pe care le dă73.
În ce priveşte proiecţia dinamică, H. Canac arată: enorm
amplificator documentar, ecranul cinematografic sau de televizor,
reunind virtuţile imaginii cu cele ale mişcării, aduce în faţa noastră,
după dorinţă, tot felul de obiecte sau evenimente pe care împrăştierea lor
în spaţiul sau fuga lor în trecut, dimensiunile lor prea mici sau prea
mari, extrema rapiditate sau încetineala excesivă a desfăşurării lor74.
Mijloacele şi tehnicile vizuale75
Exemple:
Aparate
1. Epiproiectorul
2. Epidiascopul
3. Diascopul
4. Aspectomatul
5. Aspectarul
6. Diastrul
7. Retroproiectorul
8. Videoproiectorul
9. Documatorul
10. Cameră de luat vederi şi instalaţie video
72
Ibidem
73
Ibidem
74
Ibidem
75
Ibidem
50
Materiale pentru proiecţia cu aparatele video

1. Documente tipărite
2. Documente rare
3. Corpuri opace
4. Documente fixe proiectabile
5. Produse ale activităţii elevilor
Reproducerea pe ecran a imaginilor fixate pe suport opac

se realizează prin epiproiecţie, iar celor înregistrate pe suport
transparent, prin diaproiecţie.
Epiproiecţia constă în proiectarea prin reflexie a suprafeţelor
opace, cu ajutorul epidiascopului. Diaproiecţia este proiecţia prin
transparenţă a imaginilor fixate pe material transparent, ea se
realizează cu ajutorul diaproiectorului, respectiv al diascopului76.
În cazul proiecţiei cu diapozitive, este utilizat dispozitivul
suport destinat acestui scop, iar când se proiectează diafilme este
necesar un dispozitiv de rulare.
Proiectarea diapozitivelor se poate face uşor şi cu econome
de timp cu ajutorul aspectarului, diastarului sau a proiectorului
automat, acesta fiind cel mai productiv77.
Retroproiecţia este realizată de profesor de la catedră,
utilizând retroproiectorul, un suport transparent de dimensiuni
mari şi un ecran aflat în faţa clasei. Retroproiecţia poate să fie
folosită cu bune rezultate în predarea şi învăţarea tuturor
disciplinelor de studiu şi integrată oricărei metode didactice78:
76
Ibidem, p.286.
77
Ibidem, p. 287.
78
Ibidem
51
Andrei Novac
1. învăţării prin descoperire
2. problematizării
3. conversaţiei
Prezentarea pe folii, respectiv pe imagini suprapuse, care

vizualizează progresiv un obiect sau fenomen, oferă suporturi
suplimentare benefice în realizarea predării şi învăţării.
Teleproiecţia este proiecţia realizată cu ajutorul unei

camere de luat vederi sau a unui videocasetofon, conectate la un
monitor TV sau video proiector. În felul acesta, pot fi supuse
studiului obiecte componente ale unor mecanisme sau fenomene
la care observatorul uman nu are acces direct.
Microproiecţia reprezintă prelucrarea imaginilor în minia-
tură obţinute la microscop şi prezentarea lor în dimensiuni
mărite pe ecran79.
DVD playerul este un aparat ce poate reda ambele
standarde DVD video şi DVD audio, doua standarde diferite.
Mijloace tehnice audio
Cele mai frecvent utilizate în şcoală sunt:
1. radioul
2. pick-upul
3. magnetofonul
4. casetofonul
5. reportofonul
6. playerul CD
79
Ibidem
52
Mijloace tehnice audio-vizuale
În această categorie, un loc aparte este ocupat de tehnica

video, care presupune utilizarea unui videocasetofon sau
utilizarea unei camere de luat vederi, în conexiune cu un monitor
Tv sau videoproiector. Valorificarea tehnicii video în învăţământ,
imaginea şi cuvântul, ideea şi melodia se îmbină armonios într-un act
de comunicare în care sunt implicate, deopotrivă, canale cognitive şi
afective80. Dintre valenţele psihopedagogice ale tehnicii video
putem enumera81:
1. permite modificarea curentă a înregistrărilor, prin introdu-
cerea unor noi inserturi sau înlăturarea unor secvenţe.
2. Continuă redarea sau o întrerupere, revine pentru repetarea
unor secvenţe ori de câte ori este nevoie
3. Păstrează imagini şi sunete pentru o durată de timp
nedefinită.
Trecerea de la mijloace de învăţare clasice la Internet

Într-un studiu din anul 1998, E. Joiţa a adus în discuţie
unele dintre problemele care apar în aceste situaţii82:
80
Ibidem
81
Ibidem
82
Elena Joița, Educația cognitivă, Polirom, Iași, 2002, p.163.
53
Andrei Novac
1. ca resurse
2. condiţii de identificare şi pregătirea lor
3. integrarea lor în tehnologia predării-învăţării
4. categorii de mijloace
5. condiţii pentru creşterea eficienţei utilizării lor
În acest sens, se constată că orice atitudine extremă faţă de inte-

grarea lor coerentă în activităţi poate conduce la ineficienţă formativă83:
1. fie abuzul de mijloace, chiar dacă invocă învăţarea concretă,
perceptivă, ceea ce însemnă dispersarea şi îndepărtarea
sintezei, a aplicaţiilor
2. fie limitarea la materialul didactic simplu, care dăunează
operaţiunilor mentale, etapelor învăţării. Chiar utilizarea
unui singur exemplu, fie pentru o clasă de obiecte, fie pentru o
serie de însuşiri, duce la trecerea rapidă de la o analiză, o
exemplificare la generalizare, ceea ce nu susţine o prelucrare
mai amplă a informaţiilor
3. fie introducerea mijloacelor, dar cu menţinerea concepţiei
clasice asupra activităţii învăţării prin condiţionare, iar, mai
puţin, prin rezolvarea de probleme, operaţii de prelucrare.
4. Fie în determinarea lor, profesorul ţine cont de obiective, dar
nu le alege corespunzător, ca în cazul strategiilor
5. Fie folosirea abuzivă a unui mijloc, care nu conduce la
realizarea obiectivelor, dacă nu solicită procese variate
6. O alegere mai bună profesorul poate realiza dacă, atunci când
operaţionalizează obiectivele, se gândeşte, după resursele
existente, la variante de combinare a mijloacelor, urmând,
apoi, selectarea şi integrarea lor
83
Ibidem
54
7. Fie nu dozează corect timpul de utilizare, nu se echilibrează

folosirea în diferite faze ale învăţării, cunoaşterii, fie se
limitează numai la antrenarea proceselor cognitive concrete.
Informatica a pătruns în interiorul şcolilor cu ajutorul

calculatorului, care s-a bucurat de o evoluţie continuă, în ce
priveşte educarea copiilor în domeniul informaticii este nevoie
neapărată de computer, aceasta fiind unica variantă.
Toată această evoluţie din ultimele decenii a condus la
conturarea noilor tehnologii de informare NTI care se bazează pe
abordarea multimedia, care apar sub forma sistemelor multimedia
care au luat naştere prin asocierea mai multor tehnologii84:
1. Calculator
2. Magnetofon
3. Cameră video
4. CD-rom
5. Adaptor muzical
6. Adaptor audio
7. Cititor disc laser
8. Interferenţă video
9. Interferenţe reţea
Toate aceste noi tehnologii sunt prezente în viaţa de zi cu zi

a tuturor, dar, mai cu seamă, a generaţiei tinere a cărei existenţă
este dominată de evoluţia şi de prezenţa continuă a acestor
dispozitive care însoţesc aproape orice activitate, mai mult modul
de viaţă al oamenilor s-a schimbat datorită acestor dispozitive.
84
Ibidem
55
Andrei Novac
Sunt recunoscute mai multe sisteme de calculatoare85:
1. Apple
2. IBN
3. Macintosh
Sistemele multimedia dau posibilitatea ca, în aceeaşi situaţie de

învăţare, să fie utilizat sau regrupat pe un singur mijloc un set de medii
variate86:
- sunete
- voci
- texte
- imagini fotografice
- imagini video animate
- desene
- grafice
- mesaje
Programele de învăţare prezentate pe calculator au a serie

de avantaje87:
1. Furnizează un mare volum de date
Spre deosebire de sistemul de predare obişnuit, predarea
cu ajutorul calculatorului dă posibilitatea celor care îl utilizează
să aibă acces în timp util la o serie de informaţii.
2. Asigură o instruire individualizată

O astfel de instruire dă posibilitatea individuală fiecărui
85
Ibidem, p.164.
86
Ibidem
87
Ibidem
56
elev să poată avea posibilitatea de aşi însuşi cât mai multe

informaţii cu putinţă, totul depinzând în mare măsură de felul în
care poate să asimileze fiecare dintre ei.
3. Favorizează parcurgerea unor secvenţe de instruire

complexe prin paşi mici adaptaţi nevoilor individuale
de progres de învăţare
Aşadar învăţarea prin intermediul calculatorului reprezintă
un avantaj ţinând cont de nevoile individuale ale fiecăruia dintre
elevi.
4. Facilitează realizarea unui feed-back rapid şi eficient

În procesul de predare-învăţare, realizarea feed-back-ului
este un lucru esenţial, implicare elevului şi testarea în timp real a
impactului pe care procesul de predare îl are asupra lui sunt
esenţiale pentru reuşita lui.
5. Oferă posibilitatea simulării unor procese greu sau

imposibil de accesat în mod direct.
Aşadar, importanţa folosirii acestui sistem de predare –
învăţare oferă avantaje mult mai mari pentru reuşita procesului
care nu pot fi obţinute prin predarea clasică.
6. Stimulează implicarea activă a elevului în sistemul de

învăţare.
Implicarea activă a elevului în procesul de predare oferă
avantaje foarte mari, flexibilitatea şi atractivitatea lui este evidentă.
57
Andrei Novac
7. Permite stocarea şi revizuirea unui mare volum de
informaţii.
Datorită sistemului multimedia, diversitatea şi volumul
informaţiilor oferite este mult mai mare.
8. Oferă posibilitatea unor ilustrări grafice care uşurează

înţelegerea unor procese şi fenomene mai puţin
accesibile.
În cazul folosirii multimediei în activitatea didactică, aceasta
are şi avantajul de a reda în condiţii spectaculoase a informaţiilor
oferite, iar combinarea informaţiilor cu proiecţii ajută mult în
înţelegerea şi reţinerea informaţiilor oferite de către profesor.88
Dar, la fel cum există o serie de avantaje care implică multi-
media în activitatea didactică, la fel, acest procedeu implică şi o
serie de dezavantaje89:
- calculatorul prezintă secvenţe de instruire fixe, care nu
solicită capacităţile numeroase şi variate ale minţii umane, ci,
dimpotrivă, obligă la elaborarea unor răspunsuri predeterminate.
Calculatorul, fiind un aparat, nu poate să se ridice la
complexitatea creierului uman care este un organ care are
capacităţi uluitoare în comparaţie cu un aparat.
9. Uneori răspunsul incorect este cotat în funcţie de erori
de detaliu şi nu esenţă.
Acest detaliu ţine tot de inflexiunea unui aparat care nu se
poate ridica la flexibilitatea creierului uman.
88
Liliana Ezechil, op. cit, p.113.
89
Ibidem, p. 114.
58
10. Introduce prea multă dirijare în procesul învăţării.

Cu toată flexibilitatea şi posibilitatea de a avea informaţii în
timp real actualizate, există o doză de inflexibilitate şi în ce
priveşte predarea cu ajutorul calculatorului.
11. Introduce o stare de oboseală datorită solitudinii

prelungite şi posibilităţilor reduse de interacţiune
umană.
Calculatorul, ca şi celelalte mijloace multimedia, are şi
dezavantajul că, după o folosire îndelungată, se acumulează o
stare de oboseală, mai mult în momentul în care calculatorul este
deconectat de la internet, acesta impune anumite restricţii de
comunicare, aceasta devenind imposibilă cu ceilalţi.
12. Pune un mai mare accent pe învăţarea instrumentală şi

mai puţin pe activităţile cu înţelesuri multiple
Folosirea cu tact a calculatorului conduce la încărcarea
peisajului şcolar cu un obiect care întârzie atingerea obiectivelor
educaţionale vizate de activitatea de instruire.90
Toate acestea se pot regăsi în procesul de învăţare în

funcţie de obiectivele procesului de predare-învăţare, totul
conducând către un sistem interactiv menit să ajute la obţinerea
unor rezultate mult mai bune.
Dezvoltarea continuă a acestor dispozitive face absolut
necesară folosirea lor şi în procesul de învăţare, ele făcând, aşa
cum am arătat, deja parte din viaţa curentă a generaţiilor actuale.
90
Ibidem
59
Andrei Novac
Devine, astfel, esenţial, aşa cum arată şi E. Joita, dialogul,
interactivitatea dintre elev şi calculator, creşte foarte mult
puterea de individualizare, de muncă independentă, de mani-
festare reală a rolului îndrumător al profesorului, de promovare
a învăţăturii prin cercetare.
Se pune astfel un accent esenţial pe cercetarea individuală a
fiecăruia dintre elevi, aceştia pot studia91:
1. Fenomenele
2. Situaţiile
3. Procesele
4. Informaţiile complexe
În funcţie de obiectivele învăţării, elevul poate alege

ordinea mesajelor dar şi modul de combinare, gradul de detaliere
şi completare a informaţiilor sub forme diferite, vizualizarea
aplicaţiilor şi simulărilor.
Metodele de predare-învăţare cu ajutorul dispozitivelor
multimedia oferă posibilitatea elevilor dea depăşi subiectele
comune ale programei şcolare prin asamblarea variată a subpro-
gramelor prezentate92:
1. Vizual
2. Auditiv
3. Dinamic
Literatura de specialitate subliniază utilitatea sistemului

multimedia în domeniile în care se insistă pe operarea cu infor-
91
E. Joița, op. cit, p. 164.
92
Ibidem
60
maţiile şi nu atât pe învăţarea lor.

În ce priveşte mijlocirea între programul informatizat, pro-
fesor şi elev, calculatorul este distinct faţă de celelalte mijloace de
învăţământ prin93:
1. Funcţiile sale
2. Complexitate
3. Posibilităţi de utilizare
Modernizarea pedagogică ar depinde de trei condiţii de

bază94:
1. Existenţa hardware
2. Software
3. Capacitatea de adaptare a lor, de receptare în mediul
instrucţional.
Dezvoltarea sistemelor multimedia, ca hardware, experi-

mentează modalităţi ale realizării învăţării interactive elev-
produse informatice vehiculate pe calculator pentru că elevul are
controlul dialogului dorit în ce priveşte durata, extinderea,
aprofundarea, concretizarea95.
Folosirea calculatorului în procesul de învăţare a devenit o
necesitate având în vedere evoluţia noilor media în societatea
actuală. Calculatorul ajută la procesul transmiterii, receptării,
stocării şi prelucrării informaţiei într-o manieră care favorizează
dezvoltarea capacităţilor de autoinstruire ale elevilor96.
93
Ibidem
94
Ibidem
95
Ibidem, p. 165.
96
Ibidem
61
Andrei Novac
Printre avantajele utilizării calculatorului în procesul de
învăţământ este de menţionat, în primul rând, că acesta permite
prezentarea unor secvenţe lungi de instruire, repetitive, care
ajută la stabilizarea unor algoritmi97.
În activitatea didactică, folosirea unui mijloc tehnic trebuie
folosită doar în momentul în care aceasta este justificată de
imposibilitatea realizării eficiente a actului didactic fără ea.
Astfel, atunci când vorbim despre o lecţie introductivă, este
inutilă folosirea unui astfel de mijloc atunci când elevilor li se
prezintă obiecte care le sunt deja familiare. Totodată, eficienţa
folosirii acestor mijloace este dată, în mare măsură, de pregătirea
profesorului în acest domeniu, de nivelul la care stăpâneşte
materialul care urmează să fie utilizat şi de măsura în care este
familiarizat cu aparatele care urmează să fie folosite, totodată,
utilizarea lor trebuie să îi pregătească şi pe elevi cu folosirea lor.
Întreaga activitate trebuie să fie coordonată de profesor, el
este cel care urmează să coordoneze întreaga activitate, lectura unei
imagini de către elevi poate să îmbrace aspecte diverse în funcţie de
raporturile dintre forma şi conţinuturile acesteia de planul îndepărtat
sau apropiat de prezentare de unghiul de vedere, de durata expunerii98.
Foarte important în activitatea didactică este ca, indiferent
de mijloacele tehnice folosite în proces, să existe momente în care
trebuie să existe conversaţie între profesor-elev şi elev-profesor,
discuţii de grup, jocuri de simulare, astfel, se asigură şi condiţii de
colaborare între elevi, profesori şi mijloacele multimedia folosite.
Astfel, comunicarea în procesul de predare-învăţare devine
97
Liliana Ezechil, op. cit, p. 112 .
98
Miron Ionescu, Tratat de didactică modern, Paralela 45, Pitești, p.292.
62
esenţială, fără o comunicare bună, toţi paşii care trebuiesc urmaţi

sunt imposibil de atins, comunicarea stă la baza unei reuşite
sigure atunci când vorbim despre lucruri care depind de lucrul în
echipă, astfel se pot obţine rezultate remarcabile, profesorul
având posibilitatea să găsească soluţii din mers la problemele
care apar pe parcursul evoluţiei procesului de predare, flexibi-
litatea este o şansă în plus pentru a putea să te repoziţionezi şi să
surmontezi neajunsurile apărute pe parcurs.
În plus, comunicarea trebuie să fie fundamentul relaţiei
dintre profesor şi elev şi invers, este vitală pentru a se crea
pârghiile încrederii între profesor şi elev, în funcţie de aceste
lucruri există şansa de a putea ca atât profesorul, cât şi elevul să
înţeleagă dacă metodele sau modul de predare sunt adecvate
colectivului respectiv, mai mult, comunicarea poate să îmbunătă-
ţească folosirea multimediei în activitatea didactică.
Comunicarea stă, mai presus de toate, la baza unei demo-
craţii absolute şi dacă vorbim despre societate în general, dar, şi
dacă este să vorbim despre o clasă de elevi şi profesorul ei,
comunicarea îl ajută pe profesor să îmbunătăţească anumite
aspecte ale procesului de predare, iar pe elev să dobândească
încredere şi, totodată, să poată să îşi aducă o contribuţie la
evoluţia în bine a acestui proces.
Pentru reuşita predării cu ajutorul unui mijloc multimedia
este necesar ca informaţia să fie supusă unor interpretări şi
prelucrări menite ca noile cunoştinţe să fie integrate în sistemul
cognitiv al elevilor.
Aşa cum am arătat, înainte de folosirea mijloacelor multi-
media, este nevoie de o pregătire prealabilă a clasei de elevi.
63
Andrei Novac
Această constă într-o discuţie cu elevii în cadrul căreia99:
1. Se reactualizează ceea ce elevii cunosc despre subiectul discutat
2. Se precizează idea fundamentală pe care o transmite mesajul
3. Se formulează câteva întrebări la care elevii vor căuta
răspunsuri în timpul perceperii mesajului
În tot acest procedeu, aşa cum este şi normal, rolul

profesorului este extrem de important, acesta trebuie să
formuleze întrebările de aşa natură, încât elevul să reuşească să
asimileze în mod conştient informaţiile. În prelegerea sa,
profesorul va avea în vedere să lase şi o zonă de necunoscut şi de
investigare în legătură cu imaginile prezentate, oferind atunci
când este cazul puncte de sprijin.100
Asigurarea unor condiţii interactive între profesor, elevi şi
mijloace tehnice folosite urmăresc creşterea eficienţei de învăţare prin101:
1. Aprofundarea proceselor de analiză şi sinteză
2. Clasificarea aspectelor insuficient sesizate prin lectura
imaginii
3. Asigurarea pătrunderii prin gândire a celor receptate
4. Formarea la elevi a unei viziuni de ansamblu asupra
celor studiate
5. Integrarea noilor cunoştinţe în sistemul cognitiv propriu
al elevilor
Dezvoltarea continuă a mijloacelor multimedia şi folosirea

lor cu succes în activitatea didactică a demonstrat că sistemul de
99
Ibidem
100
Ibidem
101
Ibidem
64
predare clasic are nevoie de includerea în ea a dispozitivelor

multimedia.
Oettinger considera în anul 1970 că mijloacele tehnice de
instruire sprijină procesul didactic la fel de mult ca şi telescopul şi
microscopul, care au extins vederea umană, ceea ce este discutabil102.
Formarea iniţială a cadrelor didactice în metodologia
utilizării mijloacelor multimedia de instruire trebuie să cuprindă,
ca punct de plecare, familiarizarea cu acestea şi iniţierea în
tehnica mânuirii lor şi să respecte următoarele etape103:
1. Etapa I, care constă în însuşirea cunoştinţelor de bază
referitoare la mijloacele tehnice şi la metodologia de utilizare a
acestora în activităţile didactice - J.D. Lockard, 1986
2. Etapa a II a, care se poate realiza în paralel cu prima şi care
constă în efectuarea de aplicaţii practice în vederea formării
abilităţilor practice de mânuire a aparatelor.
3. Etapa a III-a, care cuprinde elaborarea unor proiecte de
activitate didactică, în care să se prevadă secvenţe de predare-
învăţare la aplicarea în practică a proiectelor de activitate
didactică realizate
4. Etapa a IV-a, care se referă la aplicarea în practică a
proiectelor de activitate didactică realizate
5. Etapa a V-a, care constă în organizarea de analize ale
activităţilor didactice bazate pe utilizarea mijloacelor tehnice
de instruire, în care se evidenţiază aspectele reuşite şi mai
puţin ale activităţii, să se propună soluţii pentru rezolvarea
dificultăţilor.
102
Ibidem, p. 293.
65
Andrei Novac
O astfel de activitate poate să presupună şi o serie de
dificultăţi care sunt întâlnite pe durata acestui proces104:
- dificultăţi în asigurarea distribuţiei atenţiei cadrului didactic
pentru activitatea cu mijlocul tehnic, pentru conţinutul ştiinţific
vehiculat şi pentru activitatea desfăşurată de elevi.
- dificultăţi în adecvarea şi dozarea comentariilor şi explicaţiilor
care însoţesc imaginile proiectate
- dificultăţi în antrenarea elevilor în activitatea didactică, în
explicarea imaginilor şi în deducerea noului.
- existenţa unor timpi morţi determinaţi de valorificarea
ineficientă a timpului disponibil.
Folosirea acestor mijloace moderne trebuie să se facă în

paralel cu modernizarea şi celorlalte componente ale curricumu-
lui, respectiv cu regândirea şi restructurarea conţinutului
învăţământului, cu revizuirea programelor şi metodelor didac-
tice, a modalităţilor de evaluare şi control.
Procesul educaţional este şi trebuie privit din perspectivele
globalizării proceselor de predare-învăţare – evaluare. Din această
perspectivă, se operează cu conceptele105:
1. Competenţe-cheie
2. Competenţe specifice cu niveluri de generalitate diferite
în cadrul aceleiaşi discipline de studiu şi care vizează
cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi atitudini specifice
disciplinei
3. Obiective operaţionale
103
Ibidem
104
Ibidem, p. 294.
66
Testul electronic este o probă de evaluare concepută pentru a fi

administrată cu ajutorul computerului formată dintr-un ansamblu de
itemi, care poate oferi feed-back formativ prompt, atât pentru profesor
cât şi pentru elev.
Petru a putea folosi acest instrument trebuie îndeplinite
câteva cerinţe minimale106:
1. Accesul individual simultan al elevilor la sistemul de calcul
2. Abilităţi de lucru cu calculatorul
3. Cunoaşterea minimală a softului utilizat pentru proiectarea
testului.
Calculatorul poate să fie utilizat şi pentru a putea ca elevii

să se autoevalueze, acesta este un demers sistematic de valenţe
formatoare, cu implicaţii multiple în plan motivaţional, atitudinal
şi acţional al elevilor107:
1. Profesorul realizează o matriţă electronică cu patru itemi la
alegere multiplă, cu cinci variante de răspuns, a unui test
grilă şi stabileşte obiective operaţionale de evaluat pentru
unitatea de învăţare principiile dinamicii pe care le comunică
elevilor sunt:
Obiective operaţionale
O1. Elevii identifică corect relaţia matematică ce cuantifică
formularea calitativă a principiului, deosebind cauza şi
efectul
105
Ibidem
106
Miron Ionescu, Schimbări paradigmatice ăn instruire și educație, Editura
Eikon, Cluj Napoca, 2006, 192.
107
Ibidem, p. 200
67
Andrei Novac
O2.elevii definesc tipurile de forţe învăţate şi enunţă legile
forţelor
O3.elevii cunosc relaţiile matematice de definiţie şi unităţile
de măsură ale mărimilor fizice implicate în enunţul
principiilor, legilor fizice şi în definiţiile forţelor.
O4. Elevii recunosc interacţiuni şi tipuri de forţe implicate
în situaţii practice descrise.
2. Grupaţi în perechi, elevii vor construi un test grilă comple-
tând matriţa dată de profesor, pe baza obiectivelor operaţionale
formulate şi respectând regulile de proiectare a itemilor cu
alegere multiplă. Poziţia răspunsului corect poate fi modi-
ficată de la item la a altul, prin modificarea codului sursă a
programului de către elev
3. Profesorul lansează teste spre rezolvare, de la server, fiecărei
perechi, asigurându-se să se răspundă la un test diferit de cel
realizat.
4. Elevii rezolvă testul, alegând răspunsurile corecte. Calculato-
rul confirmă răspunsurile corecte printr-un mesaj. Punctajul
obţinut va fi vizualizat de profesor împreună cu membrii
echipelor.
5. Elevii fac observaţii asupra formulării fiecărui item şi notează
testul, pe baza criteriilor.
6. Profesorul împreună cu membrii echipelor care au conceput
testul şi care l-au rezolvat şi au făcut observaţii asupra lui vor
stabili rezultatul final al evaluării.
Mijloacele audiovizuale folosite în sistemul de învăţământ

de azi includ o serie de tehnologii moderne. Mijloacele audio-
vizuale sunt ansamblul tuturor obiectelor şi instrumentelor care
68
se adresează celor două simţuri de bază108:

1. auzul
2. văzul
Există mijloace didactice care se adresează prioritar văzului

sau prioritar auzului, după cum altele antrenează în aproximativ
aceeaşi măsură cele două simţuri.
Tabla este mijlocul didactic vizual cel mai vechi şi cel mai des
folosit în activităţile şcolar, fiind tot timpul la dispoziţia profesorului şi
a elevilor109.
Manualul este considerat, de asemenea, un mijloc didactic
frecvent utilizat în desfăşurarea procesului didactic. El îndeplineşte
importante funcţii de informare, de constituire, în acelaşi timp, un
instrument complex care contribuie la formarea deprinderilor de studiu
independent. Din această cauză, manualele atrag din ce în ce mai mult
atenţia specialiştilor110.
Tabele, planşe, grafice şi modele. Toate sunt folosite, în
general, pentru a susţine un anumit comentariu verbal. Ele servesc,
uneori, pentru a ilustra o abstracţiune semnificativă în logica
discursului şcolar sau pentru a oferi date factuale, alteori, acestea
facilitează procesul prezentării informaţiilor de tip comparativ111.
Materialul ilustrativ: fotografii, picturi, desene, unele dintre
acestea au proprietatea de a conserva imaginea unor obiecte în mod
fidel, altele doar reproduce obiectele şi fenomenele sub câteva aspect
iniţiale112.
108
Liliana Ezechil, op. cit, p. 248.
109
Ibidem
110
Ibidem
111
Ibidem
112
Ibidem
69
Andrei Novac
Cercetările au demonstrat efectul mare pe care caricaturile
îl au, atât asupra copiilor, cât şi asupra adulţilor. Copiii reţin
mult mai uşor o regulă gramaticală atâta timp ea este prezentată
sub o formă caricaturală. Aceeaşi situaţie se repetă în cazul
adulţilor dacă ea este prezentată sub o formă foarte amuzantă.
Materiale conservate: (ierbarul, insectarul, material biologice
prelevate etc. ) au rolul de a expune studiului direct, mijlocit, diverse
aspecte care prezintă interes școlar113.
Reproducerile de obiecte la altă scară, de obicei prin miniaturizare
sau recurgându-se la simboluri. Scopul pentru care fiecare dintre aceste
obiecte sunt utilizate în predare este acela de a face inutile aceste
aspecte şi caracteristici care, în mod normal, nu pot fi studiate direct
datorită dimensiunilor lor, depărtării exagerate de observatori sau
datorită situării lor în zone în care le fac inaccesibile din punct de
vedere senzorial114.
Schemele funcţionale, spre deosebire de reproduceri, care pun în
evidenţă aspecte statice, simulează şi sugerează modul de producere a
unor fenomene şi evenimente, punându-se accent, după caz, pe cauze,
pe efecte sau pe relaţia dintre acestea, în funcţie de obiectivele urmărite
în predare-învăţare la un moment dat115.
Înregistrările audio pe bandă magnetică au revoluţionat, în a doua
jumătate a secolului al XX-lea, tehnicile şi procesele de redare a unor
mesaje sonore. Ele au fost folosite insistent mai ales în învăţarea limbilor
străine pentru a furniza debutanţilor modele corecte de pronunţare.
Filmele didactice intră în categoria mijloacelor audio-vizuale care
se bucură, încă, de mare succes în utilizările şcolare, pentru capacitatea
113
Ibidem
114
Ibidem
115
Ibidem, p. 150 .
70
acestora de a stimula funcţiile cognitive. Asocierea imaginii cu

comentariul, dinamica prezentării unor procese, fenomene şi evenimente
au ca efect dezvoltarea unor atitudini favorabile studiului, simularea şi
intensificarea intereselor epistemice ale elevilor, creşterea capacităţii de
reţinere a materialului de învăţământ116.
Folosirea filmului didactic în desfăşurarea activităţilor şcolare
prezintă mai multe avantaje117:
1. Face posibil ca un material abstract să devină comprehensibil
prin lansarea, în acelaşi timp, a mai multor mesaje
senzoriale.
2. Creează posibilitatea redării unor fenomene în ritm lent
pentru înţelegerea lor deplină.
3. Permite reproducerea unor procese şi fenomene într-o
manieră care atrage atenţia elevilor asupra unor aspecte
fundamentale, într-un mod plăcut, agreabil.
Diapozitivele sunt suporturi realizate pe o peliculă transparentă

pe care sunt imprimate imagini ce pot fi redate pe un ecran, cu ajutorul
unui aparat de proiecţie simplu, uşor de manipulat. Funcţia pe care o
îndeplinesc aceste imagini în desfăşurarea procesului didactic este de
ilustrare a ceea ce se comunică verbal,. Spre deosebire de fotografii, care
pot îndeplini aceeaşi funcţie didactică, imaginile redate cu ajutorul
diascopului prezintă avantajul că pot şi mărite sau micşorate prin
modificarea tehnicii de proiectare118.
Retroproiectorul este unul dintre cele mai cunoscute şi folosite
mijloace tehnice vizuale care are proprietatea de a proiecta pe un ecran
116
Ibidem
117
Ibidem
118
Ibidem
71
Andrei Novac
înscrisuri redate pe o folie transparentă. Proiecţia se poate realiza într-o
sală de clasă luminată în mod obişnuit, ceea ce elimină din complicaţiile
care apar atunci când aceleaşi activităţi se realizează pe întuneric119.
Epidiascopul permite proiectarea de imagini de pe un suport opac
pe un ecran. În acest fel, orice mesaj imprimat pe hârtie, chiar şi din cele
prezentate în manuale sau alte cărţi, poate fi folosit în scop ilustrativ120.
Epidiascopul este, astfel, mult mai comod decât retroproiectorul,
pentru faptul că nu mai necesită transpunerea mesajului didactic pe
folie transparentă. Efortul de elaborare şi prelucrare al profesorului se
reduce foarte mult121.
Acest mijloc prezintă şi unele inconveniente122:
1. Este de mari dimensiuni şi este greu de transportat dintr-o
sală de clasă în alta.
2. Eliberează o mare cantitate de căldură care poate distruge
hărţile şi diagramele luminate
3. Necesită expunere în condiţii de întuneric absolut
4. Este şi mai costisitor decât alte mijloace
Televiziunea este receptată cotidian mai degrabă ca mijloc de

comunicare cu funcţii de relaxare decât drept mijloc educaţional. Ea
îndeplineşte importante funcţii educative pe care şcoala le poate folosi123.
Televiziunea realizează un impact deosebit asupra receptorilor
datorită asocierii mesajului sonor cu imaginea, ceea ce a creat, la un
moment dat, teama că ea va prelua, treptat, locul profesorului.
Experienţa a risipit această teamă, constatându-se că relaţia directă
119
Ibidem
120
Ibidem, p. 151 .
121
Ibidem
122
Ibidem
123
Ibidem
72
profesor-elev este mai avantajoasă prin efectele pe care le produce, în

perspective obiectivelor educaţiei124.
Maniera în care televiziunea contribuie la realizarea proceselor
instructiv-educative este încă destul de controversată. Există o serie de
raţiuni pentru care televiziunea este considerată un mijloc educativ cu
mare impact asupra celor care vor să înveţe şi pentru care îşi păstrează, în
continuare, actualitatea, deşi este concurată de alte medii informatice125.
Astfel, dintre argumentele cel mai des invocate care pledează în
favoarea ei sunt de amintit126:
1. Face accesibile cunoaşterii fenomene ce nu pot fi
cunoscute direct din cauza distanţelor în spaţiu,
derulării lor pe interval mari de timp sau, dimpotrivă,
din cauza derulării prea rapide, din cauza dimensiunii
foarte mari sau foarte mici.
Folosirea televizorului ca şi a celorlalte mijloace multimedia
facilitează actului didactic o serie de lucruri care în formă reală ar
fi total inaccesibile pentru profesor şi elevi, dezvoltarea acestor
mijloace putând să redea cu ajutorul celorlalte dispozitive material
didactice inedite, atât ca informaţie, cât şi ca formă.
2. Difuzarea informaţiei foarte rapid

Lumea de azi trăieşte într-o viteză incredibilă, fapt care face
ca lucrurile să se desfăşoare cu o viteză uimitoare, aşadar, faptul
că informaţia ajunge şi este distribuită cu uşurinţă face din acest
mijloc un dispozitiv care se încadrează perfect în contextual lumii
actuale.
124
Ibidem
125
Ibidem
126
Ibidem
73
Andrei Novac
3. Are o mare capacitate de a atrage şi de a menţine
atenţia telespectatorului.
Televiziunea are acest teribil magnet de a atrage, dar de a şi
conserva şi mări în acelaşi timp numărul urmăritorilor, acest fapt
demonstrează că este un mijloc deosebit de atractiv şi, deci, unul
care poate să corespundă nevoilor actuale ale procesului de
predare-învăţare.
4. Creează posibilitatea ca anumite emisiuni care nu pot fi

vizionate la un moment dat să fie înregistrate pe bandă
video pentru că, apoi, să fie integrate în programele şi
expunerile profesorului la clasă.
Stocarea de informaţii pentru a putea să fie vizionate mai
târziu reprezintă un avantaj indiscutabil pe care televiziunea îl
are în orice fel de activitatea.
5. Face posibil ca unele procese şi fenomene care se

desfăşoară în afara spaţiului şcolar să fie înregistrate
cu videocamera pentru a fi expuse, ulterior, în sala de
clasă ori de câte ori este nevoie.
Televizorul are şi acest avantaj, prin intermediul lui cu
ajutorul înregistrărilor făcute în afara clasei pot fi utilizate astfel
de imagini pe care profesorul le găseşte utile în procesul de
predare – învăţare.
6. Poate include între programele ei emisiuni cu conţinut

declarat ştiinţific realizate de medii academice de înaltă
recunoaştere socială, asigurând cea mai rapidă cale de
74
popularizare a celor mai recente rezultate ale cercetării

ştiinţifice.
Un astfel de demers este unul foarte util, dacă ţinem cont
de conţinutul unor astfel de emisiuni.
Pentru situaţiile în care se urmăreşte realizarea unor programe
de instruire la distanţă, televiziunea poate difuza lecţii recepţionate în
direct, conform unui program stabilit.
Televiziunea este, aşadar, un mijloc viu prin care se pot
realiza foarte multe lucruri care, fără ea ar fi imposibil de făcut,
televiziunea poate suplini distanţele, este un mijloc incredibil de
util care în combinaţie cu celelalte mijloace multimedia poate
dezvolta noi tehnici. În ce priveşte mijloacele studierii la distanţă,
de cele mai multe ori, discutăm despre televiziuni cu circuit
închis.
Acest lucru presupune stabilirea unor conexiuni, prin
cablu, între mai multe spaţii de instruire aflate în interiorul
aceleiaşi unităţi de învăţământ sau între acestea şi unităţi de
învăţământ aflate la distanţă, în scopul reducerii costurilor de
deplasare pentru cursanţi sau pentru profesori. Acest mod de
educaţie prin televiziunea cu circuit închis este la fel de util şi în
ce priveşte evaluarea de la distanţă127.
Calculatorul este, cu siguranţă, cel mai complex mijloc
didactic dintre toate câte se folosesc în momentul de faţă. Odată cu
apariţia acestuia, s-au revizuit toate metodologiile didactice128.
Introducerea elevilor în astfel de spaţii de instruire face
necesară o pregătire prealabilă din punct de vedere metodologic.
127
Liliana Ezechil, op. cit, p. 254.
128
Ibidem, p. 256.
75
Andrei Novac
Cabinetele de specialitate sunt cunoscute în literatura de
specialitate sub denumiri diferite129:
1. Cabinete sau săli de specialitate
2. Laboratoare
3. Ateliere şcolare.
În prima categorie intră cele de:

1. Limbi străine
2. Istorie
3. Geografie
În a doua:
1. Chimie
2. Fizică
3. Biologie
4. Mecanică
5. Electronică
6. Informatică
Toate acestea au menirea de a integra elevii într-un

micromediu de muncă care are obiectivul de a face activitatea de
învăţare mai fructuoasă. În aceste spaţii, elevii au posibilitatea de
a vedea unele procese şi fenomene, de asemenea, pot
experimenta şi pot forma unele deprinderi acţionale.
Acest lucru arată importanţa contextului în care are loc
procesul de învăţare, astfel de spaţii sunt menite să îmbunătă-
ţească condiţiile de reuşită în implementarea de noi metode
129
Ibidem
76
didactice care să ajute la obţinerea unui rezultat cât mai bun.

Folosirea multimediei în activitatea didactică poate să aibă efecte şi
mai vizibile dacă utilizarea diferitelor mijloace este dublată de un
spaţiu adecvat folosirii acestora, de la lumină, până la acustica
spaţiului. Este, cu siguranţă, foarte important fiecare element care
ţine de folosirea unor astfel de mijloace, este şi o necesitate care
trebuie sprijinită prin amenajarea în şcoli a spaţiilor care să poată
să sprijine actul didactic şi, mai ales, să dea posibilitatea atât
profesorilor, cât şi elevilor să beneficieze de toate evoluţiile tehnicii
de azi.
77
Metodologia utilizării
mijloacelor de învăţământ
Eficacitatea mijloacelor de învăţământ depinde, în însemnată

măsură, nu numai de virtuţile lor intrinseci, ci şi de modul în care sunt
folosite de către profesor şi de către elevi. Utilizarea lor presupune o
anumită metodologie de lucru.130
Cercetarea pedagogică şi experienţa au demonstrat că este
important să se recurgă în fiecare situaţie de instruire, la mijloacele cele
mai potrivite şi să fie folosite adecvat 131.
Pentru toate acestea, este necesar ca profesorii132:
- Să cunoască principalele mijloace de învăţământ care pot fi
folosite în predarea disciplinei de specialitate, precum şi funcţiile pe care
acestea le îndeplinesc.
- Să utilizeze cu profesionalism mijloacele de instruire şi să
cunoască modalităţile concrete de utilizare a mijloacelor didactice în
procesele predării-învăţării şi să le valorifice, pentru realizarea scopurilor
instructiv-educative urmărite. De aceea, metodologia utilizării mijloace-
lor de învăţământ se cere reconsiderată, de fiecare dată, în funcţie de
particularităţile obiectivelor de predare-învăţare urmărite, de specificita-
tea conţinuturilor predate şi de particularităţile subiecţilor instruiţi.
130
Ibidem
131
Ibidem
132
Ibidem
79
Andrei Novac
Pentru ca utilizarea diverselor mijloace de învăţământ să nu fie arti-
ficială-formulă, înainte de a întreprinde un demers instructiv-educativ,
profesorul ar trebui să caute răspuns la câteva întrebări esenţiale133:
1. Ce mijloace de învăţământ m-ar putea ajuta mai bine în
atingerea obiectivelor lecţiei?
2. Care este secvenţa lecţiei în cadrul căreia utilizarea unui
anumit mijloc de învăţământ ar putea uşura procesul de
învăţare?
3. Ce efecte poate produce folosirea anumitor mijloace de
învăţământ?
Pregătirea minuţioasă şi sistematică a demersului didactic

permite profesorului să conştientizeze mai bine nevoile de instruire
elevilor, posibilităţile de adaptare a strategiilor didactice la acestea,
modalităţile concrete prin care intervenţia să poată fi optimizată134.
Este evident că dezvoltarea de azi a societăţii care capătă
viteze uimitoare mai ales în ce priveşte evoluţia tehnologiei de
toate felurile, a impus iremediabil şi apariţia necesităţii de a uza
de toate aceste mijloace multimedia şi în activitatea didactică,
dezvoltarea unor astfel de tehnici şi perfecţionarea lor ţine într-o
mare măsură, atât de profesori, dar şi de elevi, rezultatele unor
astfel de demersuri trebuie să fie obţinerea unor rezultate cât mai
bune în procesul depredare-învăţare-evaluare.
Ritmul în care aceste mijloace se schimbă şi evoluează este
unul mult mai mare în comparaţie cu deceniile anterioare, în
acest moment, există o lume în plină mişcare ce nu poate să se
oprească, astfel, toate procesele societăţii de azi trebuie schimbate
133
Ibidem
80
în funcţie de evoluţia tehnologiei şi, implicit, de evoluţia vieţii

oamenilor.
Mijloacele multimedia sunt mijloace cu o complexitate
oscilantă, aşa cum am arătat, computerul poate să suplinească o
serie din celelalte mijloace. Media, în general, este un punct în
jurul căruia se rotesc activităţile tot mai multor oameni, iar
instrumentele prin intermediul cărora ea funcţionează au fost şi
sunt pe cale să producă din ce în ce mai multe schimbări chiar în
procesul didactic.
Dezvoltare sistemului didactic este cel mai important
proces al unei societăţi care nu poate să supravieţuiască decât cu
ajutorul unei educaţii coerente şi corecte care să conducă către o
societate sănătoasă şi foarte bine informată, libertatea de a
comunica este cel mai important lucru.
Ea stă la bază drepturilor esenţiale, tocmai pentru că a
cunoaşte şi a putea să te informezi ţine în mare măsură de
evoluţia ta ca om. Societatea românească a avut neşansa de a
funcţiona mai mult de cinzeci de ani în minciună, timp în care
toţi cei care au vrut să îmbrăţişeze adevărul au suferit în
puşcăriile comuniste.
134
Ibidem, p. 257
81
Concluzii
Aşadar, multimedia îşi are locul său în activitatea didactică,

există chiar o nevoie absolută de a folosi noile evoluţii ale
societăţii în activitatea de predare-învăţare şi chiar evaluare. Am
constat că toate aceste mijloace au un ritm al dezvoltării uluitor,
iar implementarea lor în acest proces trebuie să fie în ton cu
această evoluţie.
Am văzut că evoluţia societăţii româneşti a fost afectată în
mare măsură de pătrunderea sistemului comunist şi acest lucru
s-a răsfrânt automat şi asupra educaţiei din şcolile româneşti.
De asemenea, am înţeles că folosirea mijloacelor multi-
media în activitatea didactică este şi ea condiţionată de mai mulţi
factori de la spaţiul în care sunt folosite diferitele mijloace până la
pregătirea prealabilă a profesorului, dar şi a elevilor cu modul de
utilizare a diferitelor dispozitive, astfel încât obiectivele propuse
la începutul lecţiei să fie atinse.
Am văzut că există astfel de mijloace multimedia care
reuşesc pur şi simplu să conducă elevii spre descoperirea unor
spaţii aflate la distanţe foarte mari imposibil de parcurs în timpul
unei ore de curs.
De asemenea, indiferent de complexitatea acestor mijloace
şi de importanţa lor în evoluţia sistemului de predare învăţare,
de fapt, omul fiind unica fiinţă care poate să fie educată, este şi
singura perfectibilă, astfel reuşita unui demers de acest gen
83
Andrei Novac
iniţiat de profesor este în mare măsură sortit reuşitei şi în funcţie
de nivelul clasei de elevi care participă la lecţia respectivă.
Mijloacele multimedia sunt în mare măsură şi dispozitive
deosebit de atractive în comparaţie cu celelalte mijloace clasice de
învăţare, lucru care face important şi dorinţa de a descoperi noul
de către elevi.
Evoluţia tuturor acestor factori nu a putut şi, probabil, nu o
să poată să suplinească prezenţa cărţii niciodată, am văzut cum
omenirea a evoluat de la scrieri care nici azi nu sunt descifrate,
până la cărţile pe suport digital de acum, totul pentru ca oamenii
să beneficieze de o diversitate a informaţiei care îi ajută să se
dezvolte şi mai mult, tocmai pentru că educaţia, cunoaşterea, în
general, înseamnă libertate.
Nu este nimic mai important pe această lume decât
libertatea individuală, libertatea îţi dă posibilitatea de a o
dobândi într-o formă avansată prin educaţie.
În momentul în care educaţia este restricţionată, sunt
interzise cărţi, apare cenzura, acest lucru este similar cu domnia
minciunii, o minciună care conduce inevitabil către necunoaştere
şi blocaj în ce priveşte educaţia.
Astfel, educaţia realizată prin orice fel de mijloace, este
esenţială pentru a se putea merge mai departe, la fel cum tehnica
evoluează cu o rapiditate uimitoare, oamenii pot să îşi reechili-
breze viaţa cu ajutorul adevărului dobândit prin educaţie.
Cunoaşterea dă posibilitatea oamenilor să înţeleagă lucrurile
care se întâmplă în jurul lor sau cele care s-au întâmplat până la ei.
Multimedia în activitatea didactică înseamnă, în primul
rând, deschidere şi evoluţie, şi, mai apoi, paşi importanţi în
perfecţionarea sistemului de educaţie contemporană.
84
Bibliografie:
1. Bălăşescu Mădălina, Mass-media: reprezentări sociale şi stereotipuri,

Editura Tritonic, Bucureşti, 2013.
2. Bârliba, Maria Cornelia, Paradigmele comunicării, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
3. Cerghit Ioan, Prelegeri Pedagogice, Polirom, Iași, 2001.
4. Cucoș Constantin, Pedagogie, Polirom, Iași, 2006.
5. Deaver Frank, Etica în mass media, Editura Silex, Bucureşti, 2004.
6. Ezechil Liliana, Didactica, Teoria Instruirii, Paralela 45, Pitești, 2009.
7. Ghideanu Tudor, Noua paradigmă a educaţiei multidimensionale,
Editura Lumen, Iaşi, 2003.
8. Gross Peter, Întoarcere în laboratorul românesc, mass-media după
1989, Editura Nemira, Bucureşti.
9. Ionescu Miron, Abordări conceptuale şi paraxiologice în ştiinţele
educaţiei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007.
10. Ionescu Miron, Strategii de predare – învăţare, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1992.
11. Ionescu, M., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
12. Ionescu M, Lecţia între proiect şi realizare, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1995.
13. Iucu B. Romiţă, Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
14. Iucu, R., Managementul clasei de elevi: gestionarea situaţiilor de
criză educaţională în clasa de elevi, Editura Fundaţiei
Dimitrie Bolintineanu, Bucureşti, 2000.
15. Jinga I., Educaţia în perspectiva noii calităţi, Editura Ştiinţifică şi
Enciclpopedică, Bucureşti, 1978.
16. John Hattie, Învăţarea vizibilă-ghid pentru profesori, Editura Trei,
Bucureşti, 2004.
17. Joiţa Elena, Educaţia cognitivă, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
18. Larson. U Charles, Persuasiunea-receptare şi responsabilitate,
Polirom, Iaşi, 2003.
19. Marinescu Mariana, Tendinţe şi orientări în didactica modernă,
Editura didactică şi Pedagogică.
85
Andrei Novac
20. Miculescu Mirela-Simona, Relaţiile publice şi universul comunicării
internaţionale, Editura Fundaţiei România de mâine,
Bucureşti, 2003.
21. Mihalache Cătălin, Didactica aparenţei, Institutul European,
Bucureşti, 2012.
22. Oprea Crenguţa-Lăcrimioara, Strategii didactice interactive, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
23. Păun Ştefan, Didactica Istoriei, Corint, Bucureşti, 2007.
24. Popenici Ştefan, Pedagogia alternativă, Editura Polirom, Iaşi, 2001.
25. Popovici Dumitru, Didactica soluţii noi la probleme controversate,
Editura Dramis, Bucureşti.
26. Pricopie Remus, Relaţiile publice: Evoluţie şi perspective, Editura
Tritonic, Bucureşti, 2004.
27. Radu T. Ion, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
28. Siebert Horst, Pedagogie constructivă, Institutul European, Bucureşti,
2001.
29. Szabo Vasile-Lucian, Capcane ale comunicării, Editura Universităţii
de Vest, Timişoara, 2011.
30. Thompson B. John, Media şi modernitatea o teorie socială a masss-
media, Editura Antet.
86

Andrei Novac - Multimedia - Curs Istorie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andrei Novac - Multimedia - Curs Istorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MULTIMEDIA ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Ce este educaţia ........................................................................................7

Comunicarea la nivel global ..................................................................11

Didactica românească ............................................................................19

Multimedia în activitatea didactică ......................................................41

Mijloace tehnice audio-vizuale ..............................................................53

Metodologia utilizării mijloacelor de învăţământ ...............................79

Dacă este să analizăm din punct de vedere etimologic,

Educația e factorul care determină evitarea greșelilor

Se disting astfel următoarele note și trăsături ale educației ca

Funcțiile educației sunt percepute diferit de către specialiști,

Comunicarea stă la baza tuturor lucrurilor întreprinse pe

Procesul de globalizare este, mai cu seamă, o caracteristică

sistematizarea lor. Din această cauză, globalizarea comunicării a

Telegraful este primul mijloc de comunicare care a explodat

Așadar, dezvoltarea comunicării globale este în strânsă

3. O trăsătură centrală a globalizării comunicării este faptul că

Didactica românească a fost influenţată decisiv şi de

Diferenţierea şi individualitatea în relaţia directă cu

Cele mai importante concepte structurale care definesc

Profesorul Ioan Cerghit a constat că: nu există un singur

Învăţarea este definită în Enciclopedia Britanică ca fiind o

Cele două sunt cunoscute în literatura de specialitate sub

Învăţarea ca produs apare ca ansamblu de rezultate noi

Rezultatele reprezintă o materializare a schimbărilor cantitative

Poziţia lui Thorndike faţă de problemele tipice ale

Condiţionarea lui Pavlov faţă de problemele tipice ale

Poziţia lui Guthrie faţă de problemele tipice ale învăţării31

apărut reacţia corectă.

Poziţia lui Skinner faţă de problemele tipice învăţării32

Poziţia lui Tolman faţă de problemele tipice ale învăţării34:

transferului, cu condiţia ca relaţiile esenţiale ale situaţiei să fie

Tolman distinge şase tipuri de învăţare35:

Poziţia gestaltiştilor faţă de problemele tipice ale învăţării36:

Principalele medii de transmitere a mesajelor

Mijloacele de învăţare sunt definite astfel: ansamblul

Materialele didactice sunt asociate cu materialele intuitive care

cărţile din ziua de azi. Se presupune că primul codex a fost

3. Introducerea mijloacelor de comunicare în masă

Clasificarea unor astfel de mijloace este absolut necesară,

Prima aparţine primelor perioade de dezvoltare a societăţii,

Primei categorii îi corespund: imaginile, ilustratele şi

În cazul altor autori, cum ar fi Ioan Cerghit, aceştia

Toate aceste clasificări îşi propun să arate diversitatea

ce în ce ,mai viabil şi mai deschis spre a acapara spaţii care nu

Mijloacele de instruire sunt considerate ansambluri de

2. Sprijinirea perceperii noului de către elevi.

3. Comunicarea, transmiterea, demonstrarea-ilustrarea

4. Înţelegerea noului de către elevi.

aceştia sunt mult mai familiarizaţi cu tot ce înseamnă tehnologie

5. Aplicarea şi exersarea noilor cunoştinţe şi competenţe.

6. Verificarea şi consolidarea noilor cunoştinţe şi

Se disting avantajele comunicării educaţionale audio-vizuale

Elementele care asigură valoarea psihopedagogică a oricărui

baza de la care se pleacă în momentul în care se începe un astfel

În acest context, nu trebuie pierdute din vedere nici cercetările

Acest lucru demonstrează că folosirea sistemelor multi-

Paralelismul este proprietatea care se referă la posibilitatea

Accesibilitatea este o proprietate a mijloacelor tehnice determi-

Categoria de mijloace tehnice de instruire68: