FACULTATEA DE TEATRU

GHID DE ELABORARE ȘI REDACTARE

A LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

(procedură internă)
CUPRINS

INTRODUCERE .......................................................................................................................................... 3
DEFINIREA, TEMATICA ȘI SPECIFICITATEA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE .................................... 3
ETAPELE UNEI LUCRĂRI DE DISERTAȚIE .......................................................................................... 3
ROLUL PROFESORULUI COORDONATOR ........................................................................................... 4
STRUCTURA LUCRĂRII DE DISETAȚIE ............................................................................................... 4
DIMENSIUNI TEHNICE ALE LUCRĂRII DE DISERTAȚIE .................................................................. 6
NORME DE TEHNOREDACTARE ........................................................................................................... 6
PLAGIATUL ................................................................................................................................................ 9
INTRODUCERE

Prezentul Ghid de elaborare a lucrării de disertație, realizat în conformitate cu

Metodologia organizării și desfășurării examenului de disertație din cadrul Facultății de Teatru
(UNAGE), este pus la dispoziția candidaților pentru examenul de finalizare a studiilor de la nivelul
Masterat. Capitolul referitor la Plagiat este în acord cu dispozițiile din Codul etic al UNAGE.
Ghidul servește atât ca procedură internă pentru cadrele didactice implicate în procesul coordonării
și în cel al evaluării la examenul de Disertație, cât și în orientarea masteranzilor absolvenți care
susțin examenul de Disertație la Facultatea de Teatru.

DEFINIREA, TEMATICA ȘI SPECIFICITATEA LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

Lucrarea de disertație este o lucrare academică care propune o abordare teoretică și

aplicativă în domeniul Teatru cu specificitate în funcție de programul de studiu la care candidatul
susține finalizarea studiilor – Masterat Artele spectacolului sau Masterat Management și
Antreprenoriat Artistic. Lucrarea de disertație se bazează pe cercetări recente în domeniu în care
autorul aduce o contribuție în domeniul respectiv, prin analiza și critica referințelor consultate, sau
prin structurarea într-un mod original a liniilor de cercetare din domeniul respectiv. În egală
măsură, lucrarea de disertație trebuie să conțină o parte importantă ce urmărește construcția rolului,
construcția regizorală sau coregrafică a spectacolului care constituie materialul de la Subproba a
2-a, Rolul sau Spectacolul (a se vedea Capitolul Structura lucrării de disertație).

ETAPELE UNEI LUCRĂRI DE DISERTAȚIE

Alegerea subiectului lucrării se realizează de către masterand în legătură fie cu rolul pe

care-l interpretează într-un spectacol dramatic sau într-o producție cu păpuși/ marionete, fie în
legătură cu spectacolul sau producția coregrafică prezentate la Subproba a 2-a, fie în legătură cu o
temă din domeniul managementul sau antreprenoriatului artistic.
Subiectul lucrării trebuie discutat, analizat, după caz, recalibrat cu profesorul coordonator.
Temele, proiectele, profesorii coordonatori trebuie comunicate Consiliului Facultății de Teatru
până la finalul lunii Noiembrie.
Urmează o etapă de informare-documentare în care masterandul pregătește o bază
bibliografică pentru cercetarea și pentru partea aplicativă. Această etapă poate definitiva titlul
lucrării. Se stabilește o structură, din nou, de comun acord cu profesorul coordonator, pentru ca
apoi să urmeze redactarea lucrării. În momentul în care lucrarea este definitivată și trece de ultima
verificare a profesorului coordonator, materialul poate fi tipărit.
ROLUL PROFESORULUI COORDONATOR

În conformitate cu Metodologia organizării și desfășurării examenului de disertație,

profesorul coordonator este titular în cadrul Facultății de Teatru, are grad didactic cel puțin de
Lector universitar și trebuie să fi predat o disciplină la nivelul Masterat, la programul de studii în
care candidata/candidatul își susține probele de Disertație. Pot, de asemenea, coordona lucrări de
Disertație cadre didactice asociate ale Facultății de Teatru care predau la programul de studii
respectiv, doar în cotutelă cu un cadru didactic titular de specialitate.
Profesorul coordonator colaborează în găsirea temei și a titlului lucrării de disertație, poate
ghida structura lucrării de disertație, analizează și validează demersul metodologic al cercetării și
a părții aplicative, oferă sprijin în selectarea reperelor bibliografice, evaluează lucrarea pe parcurs,
oferă sugestii spre a îmbunătăți materialul știintific sau articulațiile practice.
Teza de disertație este o lucrare personală a cărei responsabilitate revine candidatului/
candidatei şi ea poartă amprenta personalităţii acestuia/acesteia. Profesorul coordonator ghidează
și evaluează parcursul candidatului/ candidatei, nu redactează conținut pentru lucrarea de
disertație.
La finalizarea tezei, profesorul coordonator analizează conţinutul acesteia, după care
întocmeşte un referat de evaluare.
Referatul de evaluare este un document indispensabil pentru acceptarea şi susţinerea tezei.
Conform cu Metodologia organizării și desfășurării examenului de disertație, referatul trebuie să
cuprindă aprecieri asupra conținutului lucrării de disertație și o notă orientativă în evaluarea
acesteia.

STRUCTURA LUCRĂRII DE DISETAȚIE

La direcția Masterat Artele spectacolului lucrarea de disertație trebuie să cuprindă o

pondere de 30% parte teoretică (cercetare, analiză, prezentarea modelelor anterioare subiectului
tratat în teză), 70 % parte aplicativă (analiza rolului din spectacolul dramatic sau din cel de teatru
cu păpuși/ marionete, prezentarea unui caiet de regizor, analiza pocesului coregrafic).
Pentru programul de studii Masterat Management și Antreprenoriat Artistic ponderea
părții teoretice este de 30% în conexiune tematică și explicativă cu partea aplicativă (de exemplu
proiectul cultural detaliat) care va ocupa 70%.

Titlul lucrării de disertație

Titlul unei lucrări de disertație trebuie să informeze care este tema centrală a cercetării. Acesta
este, în general, stabilit de către masterand la începutul demersului de redactare a lucrării împreună
cu profesorul coordonator și poate fi schimbat pe parcurs, dacă redactarea lucrării evoluează în
direcții diferite sau aprofundează anumite aspecte descoperite pe parcurs ca fiind mai relevante.

Structura lucrării de disertație

Partea preliminară va cuprinde:

1) Pagina exterioară de titlu, va conţine:
• Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași
• Facultatea de Teatru
• Program de studii: Masterat Artele spectacolului sau Program de studii: Masterat Management
și Antreprenoriat Artistic
• titlul tezei
• Nivelul de susţinere a tezei („Lucrare de disertație”)
• Prenumele şi numele profesorului coordonator (cu titlul didactic şi gradul ştiinţific; exemplu:
Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. …)
• Numele autorului, identic cu cel înscris în cartea de identitate (sub forma: Absolvent: NUMELE
prenumele)
• Sesiunea Iunie sau Februarie
• Anul realizării lucrării de disertație.

2) Cuprinsul
• Va prezenta pe primul nivel introducerea (Argumentul), capitolele, lista de referinţe
bibliografice şi anexele, numerotate.
• Capitolele și subcapitolele sunt numerotate și așezate în Cuprins s.a.m.d.
• Referințele bibliografice și Anexele sunt și ele prezente în Cuprins
• Toate intrările din Cuprins vor avea menţionată paginația corespunzătoare din text.

Structura unei lucrări de disertație se concentrează asupra trei părți principale:

1) introducerea:
2) corpul;
3) concluziile lucrării.
Această structură trebuie detaliată pornind de la construirea unei scheme a lucrării care să cuprindă
titlurile capitolelor și subcapitolelor. Schema lucrării a) facilitează delimitarea sferei de cercetare
(astfel încât să poată fi evitate temele mult prea vaste care nu pot fi acoperite de o lucrare de
disertație) și b) reprezintă planul de lucru al cărui întrebări de cercetare ghidează demersul
științific, ajutând la profilarea firului roșu al lucrării.

1) În Introducere (capitol ce poate fi intitulat și Argument sau Premise etc.) trebuie precizate
următoarele elemente:
 importanța temei de cercetare și motivația studentei/ studentului în alegerea temei,
 întrebările de la care pornește lucrarea realizată,
 poate fi succint prezentată structura pe capitole a lucrării de disertație și câtva relevante
repere bibliografice în ceea ce privește documentarea subiectului tratat,
 metode de cercetare,
 la ce / cui îi servește cercetarea de față etc.

2) Corpul lucrării de disertație trebuie să fie constituit de elaborarea argumentelor subsumate

analizei realizate. Nu trebuie omisă rigoarea științifică a argumentelor propuse. În funcție de
profilul lucrării, de domeniul vizat, pot fi incluse, pe lângă alte repere bibliografice, mărturii ale
unor regizori, actori care au lucrat texte sau roluri precum cele abordate de candidat în lucrare.
Caracterul comparatist, sintetic, articulat, logic, atent structurat trebuie să țină seama atât de
subiectul principal pe care lucrarea îl prezintă, cât și de aspectele practice pe care candidatul le
testează prin proba rolului, a spectacolului sau a poiectului cultural.

3) În Concluzii (sau Aprecieri finale), candidata/ candidatul trebuie să indice care sunt rezultatele,
feedback-ul, dacă este nevoie să expună câteva mărturii venite din partea publicului, ce limite au
fost întâmpinate pe parcursul acestui demers de cercetare, dacă e cazul (de pildă, noutatea temei și
lipsa unor cărți pe această temă) și modalitatea în care această cercetare deschide noi direcții de
studiu care ar putea fi exploatate în viitor.

DIMENSIUNI TEHNICE ALE LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

Dimesiunea lucrării de disertație

Pentru programele de studii Masterat Artele spectacolului și pentru Masterat-Management și
Antreprenoriat Artistic, lucrarea de disertație va avea 40 pagini (fără bibliografie, anexe și
pagină de gardă). Lucrările nu pot depăși 60 de pagini.
Textul va fi tehnoredactat pe foi format A4, cu margini sus-jos și stânga-dreapta de 2.5 cm (pentru
detalii, se poate consulta Capitolul Norme de tehnoredactare)

NORME DE TEHNOREDACTARE

Reguli generale :
 Formatul paginii este A4, cu margini de 1 cm
 Tipul fontului: Times New Roman, cu diacritice româneşti
 Mărimea fontului: 14
  Spaţiere: 1,5
 Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii
 Titlurile capitolelor, cu majuscule şi pe pagină nouă, marcate bold
 Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii distanţă, cu
litere bold
 Forma de prezentare: copertată (nu legată pe arc)
Număr de copii: două – unul la secretariat, al doilea pentru membrii comisiei de examinare.

Citarea se face cu note de subsol după cum urmează :

 Fragmentul citat se marchează în ghilimele românești („”). Dacă în citat există un alt citat,
acesta se marchează cu ghilimele de citat în citat («»)
 Parafrazările pot constitui și ele citate și pot fi însoțite de note de subsol cu trimiteri la sursa
bibliografică
 La finalul fragmentului citat se adaugă o notă de subsol unde se precizează : Numele
autorului (numele autorilor), Titlul publicației (în italic), locul unde a fost publicată cartea
(orașul), Editura, anul publicării și pagina (notată p.) sau paginile (notate pp.)
 În cazul în care există o traducere, numele traducătorului se inserează între titlul cărții și
locul publicării; la fel și dacă există mai multe ediții și e citată una dintre ele (ediția I sau
ediția a II-a); la fel și în cazul în care cartea cuprinde mai multe volume (Vol. I, Vol I-VII)
 Dacă citați același autor, același text de mai multe ori, începând de la a doua citare puteți
prescurta cu Idem, pentru pagini diferite, sau prin Ibidem (aceeași pagină precum cea citată
anterior)
 op. cit. se folosește atunci când se face referire la aceeași lucrare citată anterior, dar între
timp a apărut o altă notă de subsol referitoare la alt autor (ex. Jan Kott, op. cit., p. 145). În
cazul în care aveți două cărți de același autor, iar citările sunt alternative, trebuie să repetați
titlul atunci când între citările referitoare la o lucrare ați inserat o altă lucrare de același
autor (ex: 1. George Banu, Ultimul sfert de secol teatral, p. 45; 2. George Banu, op. cit., p.
49; 3. George Banu, Shakespeare lumea-i un teatru, p. 100; 4. George Banu, Ultimul sfert
de secol teatral, p. 55)
 apud – este o prepoziţie latină care înseamnă „după” sau „la”. Se utilizează în cazul citării
indirecte a unei surse sau lucrări, prin preluare de la un alt autor, după formula: autorul şi
titlul preluat, anul apariţiei, locul apariţiei, pagina, apud autorul şi titlul utilizat, anul
apariţiei, locul apariţiei, pagina
 cf. – este prescurtare de la confer, care înseamnă a compara și se folosește atunci când se
face trimitere la o altă sursă bibliografică în care cititorul poate afla idei sau informații
diferite de cele pe care le-ați citat până în momentul respectiv, pentru a putea avea o
perspectivă comparativă.

Citarea corectă a surselor de informație are în vedere onestitate intelectuală, câștigarea încrederii
cititorului; posibilitatea de extindere a altor cercetări; cititorul înțelege care e poziția autorului.
Construcția Bibliografiei:
Lista referințelor bibliografice ilustrează volumul şi calitatea documentării teoretice a autorului şi
este una dintre componentele importante ale lucrării. Este, de asemenea, expresia atitudinii etice
în raport cu sursele de informare utilizate.
Crearea unei liste de referinţe se supune câtorva reguli de bază:
 citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primară (surse scrise de orice natură, surse
electronice sau internet, surse orale etc.);
 toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se regăsească în lista de referinţe;
 toţi autorii din lista de referinţe trebuie să fie citaţi în text;
 utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrării.
Bibliografia se construiește pe secțiuni (De exemplu, după caz: 1. Corpul de texte studiate; 2.
Studii critice; 3. Studii de arta actorului/ regizorului/ ale limbajului coregrafic; 4. Articole; 5. Site-
uri consultate (webografie); 6. Spectacole vizionate; 7. Filme/ materiale video vizionate)

În cadrul Bibliografiei, structurarea elementelor cărții/ volumului/ articolului ș.a. va fi realizată

după cum urmează:
 CĂRȚI: Numele autorului, Prenumele, Tiltul cărții (marcat italic), locul apariţiei, Editura,
anul de apariţie
 ARTICOLE: Numele autorului, Prenumele, Tiltul articolului (marcat italic), Titlul revistei
/ ziarului, numărul, luna pariţiei, locul apariţiei, anul de apariţie.
 În cazul articolelor WEB vor fi precizate: Adresa site-ului, Autor, (an), Titlu, Numele
website-ului, data la care a fot accesată pagina web.

Realizarea Anexelor
Anexele pot cuprinde: afișul spectacolului creat de candidatul regizor/ coregraf sau în care
joacă actori; fotografii din spectacolul de disertație sau din alte spectacole (atunci când se fac
referiri în teză). Sub fotografii trebuie să existe o notă explicativă care să prezizeze numele
spectaolului și numele actorilor care apar în fotografie. Anexele mai pot cuprinde alte documente
relevante pentru lucrarea de licență: mărturii, micro-interviuri cu artiști legați prin tema
intervențiilor lor de subiectul lucrării (rol sau spectacol); cronici care se referă la spectacolul creat
de candidat/ candidată ; scheme, statistici, schițe de costume sau scenografice, materiale utile celor
interesaţi de analize suplimentare. În anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare în
textul lucrării pentru ca aceasta să fie înţeleasă sau care, dacă ar fi fost introduse în text, ar fi
îndepărtat cititorul de la cursivitatea ideilor. Se va avea în vedere ca numărul de pagini al anexelor
să nu fie excesiv.

IMPORTANT: Lucrarea de disertație va fi copiată pe un CD / DVD / USB în format pdf.

și atașată lucrării în format fizic. Aceasta din urmă va avea în plicuri lipite pe coperta a treia și
CD-ul sau DVD-ul cu spectacolul înregistrat de la Subproba 2.
 PLAGIATUL

Plagiatul se referă la copierea unor idei, a unui raţionament, a unui material vizual de tip
fotografie, a unor pasaje de text, sau copierea integrală a unei opere de creaţie intelectuală fără a
preciza sursa informației. Legea nr. 8/1996 este consacrată protejării dreptului de autor
Plagiatul este sancționat și de către Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din
Iași prin Codul etic (p. 14) unde se consideră drept plagiat următoarele cazuri:
„• Compilaţia de fragmente din mai multe surse/autori, fără referinţe clare la textele sursă;
• Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate şi munca proprie;
• Preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea unor expresii din text, şi/sau
inversarea unor paragrafe/ propoziţii/ capitole;
• Omiterea marcajelor clare de citare în text, şi menţionarea lucrării sursă (carte, articol, alt
referat, resursă web etc.) în bibliografia finală”.

Pentru evitarea plagiatului candidații trebuie:

• să citeze sursa, folosind ghilimelele și precizând referința;
• să nu copieze direct paragrafe, dacă nu se dorește folosirea lor ca atare, sub formă
de citat;
• să rezume informațiile regăsite în text indicând referința.

Nota bene: Lucrările de disertație vor fi însoțite de o Declarație de autenticitate semnată

de candidat/ candidată și de profesorul coordonator.