Elaborarea lucrarii de licenta

1. Ce este Lucrarea de Licenţă

• Lucrarea de Licenţă este o lucrare ştiinţifică ce trebuie

să fie aleasă dintr-o disciplină în conformitate cu
domeniul de licenţă pe care-l urmează studentul.
• Constituie actul final al studiilor universitare de lungă
durată şi master.
• Ea reprezintă o lucrare scrisă întocmită de către
absolvent, sub îndrumarea ştiinţifică a unui cadru
didactic de specialitate, pe o temă aleasă din lista de
teme orientative.
 1.2 Alegerea temei lucrării de
licenţă/disertaţie
• Criterii care pot sta la baza acestei
alegeri:
• mijloacele necesare efectuării cercetării (aparatură, reactivi) să fie
disponibile şi accesibile studentului
• metodele de cercetare să fie în concordanţă cu pregătirea studentului
• bibliografia să fie accesibilă
• Se recomandă ca la alegerea temei studentul să fie cât mai familiarizat cu
domeniul în care se încadrează tema sa, având cunoştinţe teoretice şi pe
cât posibil şi practice necesare efectuării cercetării respective. De aceea
este de dorit ca domeniul ştiinţific respectiv să-l pasioneze pe student,
eventual să reprezinte domeniul în care ar dori să lucreze după terminarea
studiilor, având în vedere că Lucrarea de Licenţă reprezintă un punct
important în Curriculum vitae al unui absolvent.
• Planul lucrării de licenţă trebuie întocmit de către coordonatorul ştiinţific
al lucrării de licenţă împreună cu studentul.
• Coordonatorul ştiinţific este cel mai în măsură să cunoască şi să ţină
seama de cerinţele pe care comisiile de examinare a lucrărilor de
licenţă/disertaţie le ridică faţă de structura acesteia.
• Răspunderea pentru calitatea ştiinţifică şi originalitatea lucrării de
diplomă/disertaţie revine deopotrivă conducătorului ştiinţific şi
absolventului.
• Coordonatorul ştiinţific este persoana cea mai informată cu privire la
bibliografia existentă în domeniul abordat în lucrare; ori structura lucrării
trebuie să ţină seama în mod esenţial de acest fapt.
• Absolventul poate întocmi planul lucrării (mai ales în cazul în care el însuşi
alege tema lucrării de licenţă/disertaţie), dar planul trebuie, în mod
obligatoriu, validat de către coordonatorul ştiinţific înainte ca absolventul
să înceapă lucrul efectiv la lucrare.
 Coperta exterioara
UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS DIN GALATI
FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
SPECIALIZAREA...................

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Gradul didactic urmat de numele
şi prenumele cadrului didactic
ABSOLVENT
Nume şi prenume
GALATI
2009
 Coperta interna
UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS DIN GALATI
FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
SPECIALIZAREA...................

Titlul lucrarii

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Gradul didactic urmat de numele
şi prenumele cadrului didactic
ABSOLVENT
Nume şi prenume
GALATI
2009
 1.4 Cuprinsul lucrării de licenţă
• O structură generală a unui plan al lucrării de licenţăar trebui să conţină

• Introducere. Prezentarea obiectivului lucrării, a cadrului teoretico-metodologic şi

empiric al lucrării, precum şi un scurt rezumat al lucrării;

• Parte generala-Prezentarea teoriei în privinţa temei abordate;

• Parte speciala
• Material si Metoda- Prezentarea metodologiei în privinţa temei abordate
• Rezultate si Discutii
• Concluzii

• Bibliografie. Listarea, de obicei în ordinea alfabetică a autorilor, ,a principalelor

surse de documentare privind elaborarea lucrării de licenta. Bibliografia trebuie să
cuprindă un număr minim de 30 de titluri care să reprezinte cărţi, articole
 Cuprins
• Introducere .....................................Pagina
• PARTE GENERALA
• Capitolul I. (Numele capitolului).......Pagina
• Capitolul II. (Numele capitolului) .....Pagina
• Capitolul n (Numele capitolului) ......Pagina
• PARTE PERSONALA
• Material si metoda (metodologie).....Pagina
• Rezultate si discutii.............................Pagina
• Concluzii (eventual propuneri) ........Pagina
• Bibliografie .....................................Pagina
• Anexe (figuri, tabele, poze, etc) .......Pagina
• Ţinând, însă, seama de scopul elaborării lucrării de
licenţă, de timpul afectat documentării şi elaborării
ei, precum şi pe baza experienţei acumulate în
domeniu, lucrarea de licenţă ar fi bine să se
încadreze într-un cuantum cuprins între 60-80 pagini
• Lucrările vor fi editate la calculator. Formatul paginii
A4, marginile: 2,5 cm stânga, 1,5 cm dreapta, 2 cm
jos, sus. Caracterul literelor va fi TNR, mărimea de 12
pct, la un rând , aliniat stânga-dreapta (justify).
Titlurile 14 pct. Bold, centrate.
• Foile se vor imprima pe o singura parte
 Considerente privind aspectul lucrării
• Se va avea în vedere ca titlurile capitolelor să înceapă pe pagină
nouă, subcapitolele să nu înceapă la sfârşitul paginii, figurile şi
tabelele pe cât posibil să nu fie fragmentate.
• Tabelele vor avea toate titlu şi numerotaţie inserate deasupra
acestora. Numerotaţia tabelelor se poate realiza fie de la 1 în ordine
crescătoare, făcând abstracţie de capitole, fie vor fi notate cu cifrele
corespunzătoare capitolelor, subcapitolelor etc., cărora le aparţin la
care se mai adaugă o cifră care reprezintă numărul de ordine al
tabelului
• Figurile de orice tip (grafic, hartă, fotografie, etc.) vor purta şi ele
denumiri care se vor trece în partea de jos a figurii. Ele for fi de
asemenea şi numerotate în mod similar cu numerotarea prezentată
la tabele. Figurile care reprezintă grafice trebuie să conţină cât mai
multe elemente care să ajute cititorul la descifrarea lui fără să fie
nevoit să citească textul lucrării sau legenda graficului (de exemplu,
ce reprezintă axele de coordonate, valorile ce au fost reprezentate
grafic, etc.).
 Bibliografie
Este obligatorie menţionarea autorului şi anului apariţiei lucrării consultate şi în funcţie de
natura publicaţiei se mai adaugă şi alte date. Titlul lucrării se menţionează în limba în care a
fost scrisă aceasta. Autorii sunt mentionati in ordine alfabetica
În cazul cărţilor se menţionează titlul, editura, locul apariţiei. Dacă nu este citată întreaga
carte se menţionează şi paginile consultate (120-154).
Ionescu M., Lăcătuşu M., – Entomologie – 1971, Ed. Did şi Ped., Bucureşti.
În cazul articolelor ştiinţifice se menţionează titlul articolului, numele publicaţiei, anul şi
numărul, respectiv paginile între care apare lucrarea.
Naidu; K. V.,– Studies on the Freshwater Oligochaeta of South India, II, Tubificidae, Hydrobiologia,
1965 ,26, pp.463-464.
În cazul lucrărilor susţinute la o conferinţă titlul lucrării prezentate, numele conferinţei, locul
şi perioada desfăşurării, editura, localitatea şi paginile
Cupşa D., Telcean I., Covaciu-Marcov S.D. - Aspecte ale reproducerii oligochetelor acvatice (Fam.
Naididae şi Tubificidae) din bazinul Crişurilor Analele Ştiinţifice ale USMF “Nicolae
Testemiţanu”, Vol. I, Probleme medico-biologice, farmaceutice şi de sănătate publică (igienă,
epidemiologie, management), Zilele Universităţii (17-18 oct. 2002), Ed. a III-a, Centrul
Editorial Poligrafic Medicina, pp. 108-112, Chişinău 2002.
În cazul surselor de pe internet se menţionează numele documentului, şi adresa URL
(http://www.bme.hu/) şi data descărcării
Plant Galls & their associated communities, http://chrisraper.org.uk/Galls/, 10.09.2006
Trebuie avut în vedere că la aprecierea
lucrării se ţine cont de următoarele:
•
• Respectarea formatului impus
• Noutatea, respectiv actualitatea temei, Modul de realizare a
scopului lucrării, rezultate ce reprezintă noutăţi
• Cunoaşterea şi utilizarea bibliografiei specifice temei alese,
Respectarea numărului de titluri bibliografice
• Claritatea şi logica redactării, Stilul de redactare şi ortografia
• Modul de susţinere a lucrării, Suportul folosit pentru susţinere
(folii, power point, etc.)
• Modul în care absolventul răspunde la întrebările legate de
lucrare
 Greşeli tipice

Nu-ţi împarţi bine timpul şi intri în criză de timp. Pentru a evita acest lucru este util de întocmit un
desfăşurător care să cuprindă etapele de lucru şi timpul necesar fiecărei etape. Şi mai
important este să se respecte acest desfăşurător.
Lucrarea nu are „un fir roşu” ce poate fi urmărit pe tot parcursul ei. De aceea înainte de a începe
redactarea se va contura ideea centrală în jurul căreia se va construi tot conţinutul ei.
Contribuţia proprie nu reprezintă un procent suficient de mare din volumul lucrării. Acest fapt
poate crea impresia că de fapt lucrarea nu este altceva decât o compilaţie.
Lista bibliografică nu este suficient de cuprinzătoare. Adunarea bibliografiei trebuie să constituie
una dintre primele etape de lucru şi va cuprinde obligatoriu şi consultarea literaturii de
specialitate străine.
Lucrarea conţine multe greşeli de ortografie. Este normal să se mai strecoare câte o greşeală, dar
când acestea se regăsesc pagină de pagină devin supărătoare. Încearcă să reduci cât mai mult
numărul lor. Programele Word au corectoare de limbă şi pentru română, îţi pot fi de mare
ajutor.
Nu reiese clar care este contribuţia proprie în lucrare. Acest fapt trebuie mereu subliniat fără a-ţi
fi teamă că sună a laudă.
Printarea în alb-negru a imaginilor care sunt originar color, poate să determine pierderea clarităţii
acestora în unele cazuri devenind chiar indescifrabile sau reprezentările se estompează. Dacă
doreşti să imprimi alb-negru astfel de imagini asigură-te mai întâi că sunt clare.
 Susţinerea lucrării de licenţă/disertaţie
2.1 Prezentarea lucrării de licenţă/disertaţie

• Prezentarea lucrării de licenţă în faţa comisiei de examinare (de licenţă)

constituie un aspect la fel de important ca elaborarea lucrării în sine.
Timpul alocat susţinerii este de 10 minute maximum, după care
studentului îi vor fi puse întrebări de către comisie.

• Calitatea prezentării lucrării de licenţă/disertaţie nu se substituie, desigur,

valorii intrinseci a lucrării: o lucrare slabă sau mediocră nu va putea fi
salvată de o prezentare strălucitoare, deoarece argumentele prezentării se
situează întotdeauna cel mult la nivelul valorii lucrării.

• Se recomandă ca susţinerea să fie însoţită de material ilustrativ sub formă

de poster, folii de retroproiector sau prezentare Power Point pe calculator.
Ultima variantă este cea mai recomandată având în vedere avantajele unei
astfel de prezentări şi modul facil de prezentare.
• Materialele vizuale este bine să fie realizate în
culori, pentru a spori sugestivitatea
reprezentărilor (fără a exagera, desigur, până
la marginea kitsch-ului), să cuprindă titluri
care să exprime cât mai exact rolul şi mesajul
acelui material, legendele necesare înţelegerii
reprezentărilor grafice precum şi orice alte
informaţii care pot contribui la sprijinul
explicaţiilor verbale.
Conţinutul şi structura speech-ului
• Speech-ul trebuie pregătit, de aceea cu multă grijă
(în strânsă colaborare cu coordonatorul ştiinţific al
lucrării de licenţă) deoarece el reprezintă
ingredientul cel mai important al întregii prezentări şi
susţineri a lucrării de licenţă.

• În conţinutul speech-ului se regăsesc câteva

elemente comune, de natura generică, elemente
care trebuie neapărat să fie prezente şi anume în
ordinea pe care o prezentăm mai jos:
• 1. titlul lucrării de licenţă/disertaţie:
candidatul va enunţa titlul lucrării de
licenţă/disertaţie, deşi membrii comisiei sunt,
desigur, la curent cu acest lucru;
 UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI
FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
SPECIALIZAREA: Asistenta Medicala

Factori favorizanti si determinanti ai

pseudartrozei
Autor:

Coordonator stiintific:

GALATI
2009
2. obiectivul lucrării: candidatul va prezenta
obiectivul (scopul) pe care şi l-a propus în
elaborarea lucrării de licenţă/disertaţie.
Această prezentare trebuie să fie cât mai
concisă şi mai clar exprimată, dacă se poate
într-o singură frază;
 Scopul lucrarii
• Pseudartroza constituie inca o grava problema de
sanatate publica, numarul cazurilor fiind in continua
crestere, desi dupa introducerea antibioterapiei si
osteosintezei, se considera ca aceasta invalidanta
afectiune va fi eradicata.

• Studiul nostru isi propune sa evidentieze prezenta

unor factori favorizanti sau determinanti ai acestei
afectiuni.
3. modalitatea în care a fost realizat obiectivul
lucrării: se va prezenta maniera de analiză,
cercetare sau documentare în care candidatul
a realizat obiectivul lucrării
 Metodologie
• Pentru realizarea acestui studiu s-a recurs la o metoda
retrospectiva de investigare a lotului, preluindu-se datele din
foile de observatie

• Studiul a fost realizat pe un lot de 70 de pacienti suferind de

pseudartroza. Pacientii au fost internati si operati in perioada
ian-2003-feb. 2005 in sectia de “Ortopedie si Traumatologie” a
“Spitalului Judetean Constanta”

• Pentru fiecare caz a fost intocmit un protocol , datele obtinute

fiind centralizate si prelucrate procentual, pe baza lor fiind
intocmite tabele si grafice
• Rezultate si discutii
Frecventa operatiilor de pseudartroza

35
35
30
25
25
1-Ian-203-31
20
Dec-2003
15 10 1-Ian-2004- 31-
10 Dec -2004
1-Ian 2005-28-
5 Feb-2005
0
1
Historiograma varstelor pacientilor

45
50

40

30

20
5 7
10 2

<34 ani 35-45ani 1 46-55ani >55ani

Repartitia pe sexe a pacientilor

26%

74%

Femei Barbati
Frecventa in functie de sediul fracturii

10%
col femural

30% gamba
60% alte localizari
 Clasificarea tratamentului fracturii
70 pacienti cu
pseudartroza

14 imobilizare externa 56 osteosinteza

61 de deviatii 43 -2 cuie sau

axiale 10- placa si suruburi spirala
surub

3 tije
centromedulare

Pseudartroza
Apreciere clinica pre si
postoperatorie
 Timpul I
Ciment acrilic cu antibiotic
 REZULTATE

Fig. Zona de trecere intre cartilaj si os. Se observa numeroase trabecule

subtiate, pline cu tesut osteoid, numeroase granulocite si infiltrat hematic.
Coloratie hematoxilin-eozina, ob X40
 Concluzii
• Numarul pseudartrozelor este in crestere si ingrijorator
este faptul ca intervalul de varsta la care apar cel mai
frecvent este 35-45 de ani.
• Sediul fracturii se pare ca are un rol determinant, oasele
mici consolidandu-se mai usor. Frecvent pseudartroza
apare in fracturile din zonele slab vascularizate.
• Un rol important il are si suprafata focarului de fractura,
in fracturile spiroide si cominutive calusul se formeaza
greu.
• Se pare ca cicatricile tegumentare consecinta a
accidentarii , leziunile nervoase si dilacerarile musculare
mari aduc grave perturbari in alcatuirea calusului,
deoarece organismul trece repede la cicatrizare fibroasa,
creand un masiv scleros, ce impiedica refacerea osoasa.
Bibliografie selectiva