Pactul AntiComintern sau Pactul Tripartit a fost un pact anticomunist incheiat la data

de 25 noiembrie 1936 intre Germania Nazista si Japonia Imperialista, impotriva

Internationalei a III-a Comuniste.
Pactul AntiComintern prevedea consultari reciproce intre cele doua state semnatare in
cazul vreunei agresiuni a URSS impotriva vreuneia dintre ele, precum si luarea de masuri
pentru securitatea intereselor comune.
De asemenea, niciunul dintre cele doua state nu putea incheia tratate politice cu URSS
si, totodata, Germania era obligata de catre Japonia sa recunoasca independenta statului
Manciukuo.
La 6 noiembrie 1937, Italia Fascista a aderat la acest pact, creandu-se astfel ceea ce a
devenit cunoscut mai tarziu sub numele de Axa (Axa Berlin-Roma-Tokyo).
In 1941, dupa invadarea URSS de catre Germania prin Operatiunea Barbarossa, pactul
a fost revizuit. De asemenea, pe 25 noiembrie, a fost celebrata reinnoirea lui pentru o perioada
de inca cinci ani. De aceasta data, semnatarii Pactului AntiComintern au fost:
Bulgaria
China
Croatia
Danemarca (ocupata de Germania in 1940)

Finlanda (invadata de URSS pe 30 noiembrie 1939, declansandu-se astfel Razboiul de

Iarna)
Germania
Ungaria
Japonia
Manciukuo
Romania
Slovacia
Spania
Turcia (garant, dupa Pactul germano-turc de neagresiune)
Pactul Tripartit, Pactul celor trei puteri, Pactul Axei, Pactul celor trei cai sau Tratatul
Tripartit a fost semnat la Berlin, pe 27 septembrie 1940, de Saburo Kurusu (pentru Imperiul
Japonez), Adolf Hitler (pentru Germania Nazista), si Galeazzo Ciano (pentru Italia Fascista),
care a pus bazele unei aliante militaro-politice si a fost actul oficial de constituire a Axei
Berlin-Roma-Tokyo, care s-a opus Aliatilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Regimul de autoritate personala impus de regele Carol al II-lea s-a prabusit la inceputul lunii
septembrie 1940, iar monarhul, considerat direct raspunzator de amputarile teritoriale pe care
Romania le suferise in vara acelui an, a abdicat in favoarea fiului sau, Mihai I.
Puterea in stat a fost preluata de generalul Ion Antonescu, investit cu largi atributii de
conducere si proclamat „Conducator al statului". Acesta si-a asociat la guvernare Garda de
Fier, singura formatiune ce avea dreptul sa activeze legal, Romania fiind proclamata „stat
national legionar”, la 14 septembrie 1940.
Antonescu i-a cerut lui Hitler sa trimita in Romania o misiune militara germana,
reinnoind solicitarile mai vechi ale fostului rege Carol. Scopul acesteia era de a asigura
securitatea zonei Vaii Prahovei, ale carei rezerve petroliere erau foarte importante pentru
masina de razboi nazista si pentru pregatirea armatei romane in perspectiva razboiului cu
Uniunea Sovietica. In realitate, era vorba de a mentine dominatia germana in Romania, si in
Balcani, proces la care concura si Legatia Germaniei din Bucuresti, cu un personal tot mai
numeros, si al carei titular a fost numit, din ianuarie 1941, baronul Manfred von Killinger.
Inca din 10 octombrie 1940 se aflau in Romania peste 22.000 de militari germani.
Numarul lor a sporit pana in primavara lui 1941 la 500.000, dintre care 130.000 au trecut apoi
Dunarea cu prilejul ofensivei trupelor naziste contra Iugoslaviei si Greciei. In aceste conditii
s-a ajuns la o deteriorare a relatiilor tarii noastre cu Marea Britanie, iar Statele Unite ale
Americii au blocat fondurile romanesti in bancile americane, pe motiv ca Romania era „o tara
ocupata".
Pactul punea intr-o forma oficiala parteneriatul Puterilor Axei si a fost considerat in
epoca un avertisment trimis SUA pentru a ramane neutre in razboiul care se prefigura. Pactul
celor trei natiuni prevedea ca pentru deceniul care urma sa coopereze intre ele in scopul
principal al stabilirii unei ordini a lucrurilor, dar si pentru promovarea prosperitatii mutuale si
bunastarea popoarelor lor.
Cei trei isi recunosteau reciproc sferele de influenta si se obligau sa-si asigure ajutor
reciproc din punct de vedere politic, economic si militar in cazul cand oricare din ele ar fi
atacate de o putere cu care nu era deja implicata in razboi, cu exceptia URSS-ului.Pactul
completa „Acordul germano-japonez” si Pactul Anticomintern din 1936 si a ajutat la
depasirea diferendelor aparute intre cele doua puteri dupa semnarea Pactului Molotov-
Ribbentrop, semnat de Germania si URSS in 1939. Pactul Tripartit a fost semnat mai apoi de
Ungaria (20 noiembrie 1940), Romania (23 noiembrie 1940) si Slovacia (24 noiembrie 1940).
Bulgaria a semnat pactul pe 1 martie 1941, mai inainte de intrarea trupelor germane in
tara.Cooperarea germano-japoneza din perioada de dinaintea izbucnirii razboiului si de-a
lungul intregii perioade a celui de-al doilea conflict mondial a vizat doua planuri distincte.
Primul privea lupta impotriva comunismului prin intermediul Pactului Anticomintern,
iar al doilea privea cooperarea militara prin intermediul Pactului Tripartit. In timpul primului
razboi mondial, cele doua puteri se aflasera in tabere diferite, iar acordurile amintite mai
inainte au folosit la rezolvarea unor conflicte si animozitati dintre ele.
Declaratia de razboi a Germaniei a intarit si mai mult relatiile germano-japoneze si a
demonstrat solidaritatea germana cu Japonia si i-a incurajat pe niponi sa actioneze impotriva
intereselor britanice.
Atat Germania, cat si Japonia, aveau in vedere un parteneriat care sa se bazeze pe
schimburi efectuate peste subcontinentul indian, care ar fi permis transferul de armament si
materii prime si materiale. Revolta antibritanica esuata din India si deteriorarea pozitiilor Axei
a facut ca toate schimburile germano-nipone sa fie facute prin transporturi navale prin marile
deschise. Desi se pare ca germanii s-au asteptat ca Japonia sa declare razboi URSS-ului si sa
atace Orientul Indeparatat sovietic, interesul major al nazistilor s-a concentrat asupra
cooperarii impotriva intereselor britanice din India, Orientul Mijlociu si Marea Mediterana.
Pentru a intari legaturile germano-nipone, guvernul nazist, dupa semnarea Pactului
Anticomintern, a acordat poporul nipon statutul de „arian onorific”.Italia s-a alaturat Aliatilor
occidentali in 1943, marcand inceputul sfarsitului Pactului Tripartit. In 1944, Bulgaria si
Romania au trecut de partea Aliatilor (URSS). Ungaria a fost ultimul membru „minor” al
Pactului, care a ramas alaturi de cei doi „mari” – Germania si Japonia, dar a fost ocupata la
sfarsitul anului 1944.Pactul si-a pierdut practic orice semnificatie dupa capitularea Germaniei.
Ungaria. Imperiul Austro-Ungar s-a aliat cu Imperiul German in timpul primului
razboi mondial. Austro-Ungaria a fost in cele din urma infranta si imperiul s-a destramat.
Dupa semanarea Tratatului de la Trianon, Ungaria a fost redusa la aproape jumatate
din suprafata statului din componenta Imperiului Austro-Ungar. In randurile ungurilor,
aceasta reducere teritoriala a cauzat numeroase resentimente. Pentru a diminua aceste
resentimente, Germania si Italia au pus in aplicare Arbitrajele de la Viena din 1938 si 1940,
(prin care Ungariei i se retrocedau o parte a teritoriilor pierdute la sfarsitul primului razboi
mondial), ceea ce a facut ca Budapesta sa semneze Pactul Tripartit in noiembrie 1940.
Obligatiunile asumate de Ungaria prin Pactul Tripartit au fost reinnoite in momentul in care
puterea a fost preluata de Partidul Crucilor cu Sageti.
Bulgaria s-a aflat in tabara celor invinsi la sfarsitul primului razboi mondial, pierzand
teritorii in favoarea Serbiei si Greciei. Germania avea nevoie de teritoriul bulgar pentru atacul
impotriva Greciei.
 Adolf Hitler a garantat tarului Boris al III-lea retrocedarea tuturor teritoriilor pierdute
in timpul razboaielor balcanice si a primului razboi mondial, in cazul in care Sofia ar fi
semnat Pactul Tripartit. Semnarea tratatului de catre Bulgaria a avut loc pe 1 martie 1941.
Ar trebui amintit faptul ca Bulgaria nu a declarat niciodata razboi URSS-ului. Bulgaria
a mentinut relatii atat de bune cu Uniunea Sovietica, incat Stalin s-a folosit de ambasadorul
bulgar la Moscova pentru initierea unor tratative de pace cu Germania Nazista.
Armata bulgara a fost implicata in lupte cu Aliatii occidentali dar nu si cu Uniunea
Sovietica. Aviatia de vanatoare bulgara a aparat tintele din Balcani si din Romania vizate de
bombardamentele aviatiei Aliate, dar nu s-a implicat in conflicte cu aparate rusesti.
Iugoslavia. Pe 25 martie 1941, Printul Pavle, regentul Regatului Iugoslaviei, a semanat
la Viena Pactul Tripartit. Pentru Hitler nu a fost o sarcina usoara sa convinga Iugoslavia sa
semneze aceasta intelegere. Iugoslavii nutreau sentimente antigermane puternice, in special in
randul populatiei sarbesti. Pe 27 martie, regimul regentului Pavle a fost rasturnat de o lovitura
de stat militara, care s-a bucurat de sprijinul britanicilor, puterea fiind preluata de regele care
nu implinise inca 18 ani, Petar al II-lea.
Desi noul suveran avea sentimente antigermane, el se temea de asemenea de un atac
nazist, in conditiile in care britanicii nu erau capabili sa acorde un ajutor real in cazul unui
razboi. Pentru a asigura securitatea tarii sale, regele a declarat ca Iugoslavia va adera pana la
urma la Pactul Tripartit. Trebuie subliniat faptul ca desi guvernul iugoslav a semnat pactul,
intelegerile initiale nu prevedeau decat acceptarea de catre Belgrad a dreptului de liber tranzit
a trupelor germane.
Orice concesie pe care parea ca iugoslavii sunt dispusi sa o faca nu l-au potolit pe
Hitler, care a hotarat sa invadeze Iugoslavia.Amanand Operatiunea Barbarossa, germanii au
atacat simultan Grecia si Iugoslavia pe 6 aprilie. Luftwaffe a bombardat Belgradul timp de
mai multe zile, iar trupele terestre au atacat puternic, Armata Regala Iugoslava capituland 11
zile mai tarziu, pe 17 aprilie.
Romania s-a alaturat Aliatilor din primul razboi mondial si in 1918, Transilvania
(aflata in componenta Ungariei pana atunci) s-a unit cu aceasta tara. Dupa ce Germania si
Italia au acordat Transilvania de nord-vest Ungariei prin Dictatul de la Viena, Romania a
pierdut Basarabia in favoarea Uniunii Sovietice si Cadrilaterul in favoarea Bulgariei.Romania
a semnat Pactul Tripartit pe 23 noiembrie 1940, dupa venirea la putere a Garzii de Fier.
Semnarea Pactului Tripartit de catre Romania a fost un act prin care se incerca protejarea tarii
in fata unei noi agresiuni a Uniunii Sovietice.
 Ion Antonescu, seful statului roman intre 1940-1944, a semnat, la Berlin, adeziunea
Romaniei la Pactul Tripartit. Planul Fugu Multa vreme, evreii au considerat ca Imperiul
Japonez era unul dintre cele mai sigure locuri din lume pentru comunitatea lor. Prin asa
numitul „Plan Fugu”, guvernul japonez a creat o schema pentru colonizarea in Japonia si in
teritoriile de pe continentul Asiatic, aflate sub controlul sau, a evreilor care fugisera din
Europa ocupata de germani.
La 23 noiembrie 1940 generalul Ion Antonescu, șeful Statului Român, a parafat, la
Berlin, aderarea României la Pactul Tripartit, încheiat la 27 septembrie 1940 între Germania,
Italia și Japonia.
Din partea României, semnarea Pactului Tripartit era un act prin care se încerca
protejarea țării în fața agresiunilor URSS.
Contrar a ceea ce vehiculează istoria oficială, pactul avea un caracter defensiv, având
rolul de a cimenta alianța statelor semntare în fața unor agresiuni din partea altor state.
Pactul punea într-o formă oficială parteneriatul Puterilor Axei și a fost considerat în
epocă și un avertisment transmis SUA pentru a rămâne neutre în războiul care se prefigura.
Cei trei parteneri își recunoșteau reciproc sferele de influență și se obligau să-și asigure ajutor
reciproc din punct de vedere politic, economic și militar în cazul în care oricare dintre ele ar fi
atacate de o putere cu care nu era deja implicată în război, cu excepția URSS.
Pactul completa «Acordul germano-japonez» și «Pactul Anticomintern» semnat în
1936 și a ajutat la depășirea diferendelor apărute între cele două puteri după semnarea
Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat de Germania și URSS în 1939.
Pactul Tripartit a fost semnat mai apoi de Ungaria (20 noiembrie 1940), România (23
noiembrie 1940) si Slovacia (24 noiembrie 1940). Bulgaria a semnat pactul pe 1 martie 1941,
înainte de intrarea trupelor germane în țară. Ultima țară care a semnat Pactul a fost Iugoslavia,
pe 25 martie 1941.
Textul protocolului privind adevarea României la Pactul Tripartit:
Guvernele Germaniei, Italiei și Japoniei, de o parte, și guvernul României, de altă
parte, constată prin plenipotențiarii mai jos semnați cele ce urmează:
Art.1. România aderă la Pactul Tripartit semnat la 27 septembrie 1940, la Berlin, de
Germania, Italia și Japonia.
Art.2. În cazul când comisiunile tehnice prevăzute de art. 4 ale Protocolului Tripartit
vor trata chestiuni care ating interesele României, vor fi invitați la lucrările acestor comisiuni
și reprezentanții României.
Art.3. Textul Pactului Tripartit este alăturat ca anexă acestui protocol.
 Protocolul acesta a fost redactat în limbile germană, italiană, japoneză și română,
fiecare dintre texte fiind privit ca original.
Protocolul intră în vigoare în ziua semnării.
– din partea Germaniei a semnat Joachim von Ribbentrop;
– din partea Italiei- Giano Butti;
– din partea Japoniei- Saburo-Kurusu;
– din partea României a semnat Ion Antonescu.
Textul Pactului Tripartit
Guvernele din Germania, Italia şi Japonia, considerând ca o condiţie necesară pentru
orice pace durabilă ca fiecărei naţiuni a lumii să i acorde locul cuvenit, au decis să coopereze
unul cu altul în eforturile lor în Asia de Est şi regiunilor din Europa, respectiv acolo unde este
scopul lor prim să stabilească şi să menţină o noua ordine de lucruri pentru a promova
reciproc prosperitatea şi bunăstarea popoarelor în cauză.
Mai mult, este dorinţa celor trei guverne să extindă cooperarea către alte naţiunile din
alte regiuni ale lumii care ar dori să ducă mai departe de pe pozițiile lor aspiraţiile primare
pentru pacea lumii care astfel ar putea fi realizată.
În consecinţă, guvernele din Germania, Italia şi Japonia au fost de acord, după cum
urmează:
Articolul 1
Japonia recunoaşte şi respectă conducerea din Germania şi Italia în stabilirea unei noi
ordini în Europa.
Articolul 2
Germania și Italia recunoaște şi să respectă conducerea din Japonia în stabilirea unei
noi ordini în Asia de Est.
Articolul 3
Germania, Italia şi Japonia sunt de acord să coopereze în eforturile lor de pe pozițiile
de sus-menţionate. În continuare se angajează să-și ofere asistență prin toate mijloacele
politice, economice şi militare atunci când unul dintre cele trei puteri contractante este atacat
de o putere care nu este în prezent implicată în războiul European sau în conflictul chinezo-
japonez.
Articolul 4
Cu vedere la implementarea prezentului Pact, comisiilor tehnice comune, membri
numiţi de guvernele din Germania, Italia şi Japonia se vor întâlni fără întârziere.
Articolul 5
 Germania, Italia şi Japonia afirma că condiţiile menţionate mai sus în nici un fel
afectează statutul politic existent în prezent între fiecare dintre cele trei puteri contractante şi
Rusia Sovietică.
Articolul 6
Prezentul pact intră în vigoare imediat, la semnătură, şi rămâne în vigoare 10 ani de la
data intrării sale în vigoare. La timpul potrivit, înainte de expirarea termenului menționat,
înaltele părţi contractante, la cererea uneia dintre ele, intră în negocieri în vederea reînnoirii.
Drept pentru care, subsemnaţii autorizaţi de guvernele lor au semnat Pactul de acest şi
au aplicat alăturat semnăturile lor.
Textul protocolului privind adevarea României la Pactul Tripartit:
Guvernele Germaniei, Italiei și Japoniei, de o parte, și guvernul României, de altă
parte, constată prin plenipotențiarii mai jos semnați cele ce urmează:
Art.1. România aderă la Pactul Tripartit semnat la 27 septembrie 1940, la Berlin, de
Germania, Italia și Japonia.
Art.2. În cazul când comisiunile tehnice prevăzute de art. 4 ale Protocolului Tripartit
vor trata chestiuni care ating interesele României, vor fi invitați la lucrările acestor comisiuni
și reprezentanții României.
Art.3. Textul Pactului Tripartit este alăturat ca anexă acestui protocol.
Protocolul acesta a fost redactat în limbile germană, italiană, japoneză și română, fiecare
dintre texte fiind privit ca original.
Protocolul intră în vigoare în ziua semnării.
–din partea Germaniei a semnat Joachim von Ribbentrop;
– din partea Italiei- Giano Butti;
–din partea Japoniei- Saburo-Kurusu;
– din partea României a semnat Ion Antonescu.
Pe intreaga perioada a razboiului, guvernul nipon a respins cererile germane de a
promova o politica antisemita. Totusi, la sfarsitul razboiului, cea mai mare parte a comunitatii
evreiesti a parasit Japonia, cei mai multi membri ai acestei comunitati stabilindu-se in SUA,
iar o parte insemnata a lor devenind cetateni ai nou fondatului stat Israel. Cu toate acestea,
japonezii erau adeptii teoriei superioritatii rasiale si au infiintat lagare de concentrare, asa cum
a fost Unitatea 731 din China. In cadrul acestui lagar s-au facut experiente cu arma biologica
pe prizonieri, ceea ce a dus la uciderea a aproximativ 200.000 dintre ei.
Ministrul de externe japonez, Yosuke Matsuoka, a declarat pe 31 decembrie 1940 ca,
desi era artizanul aliantei cu Hitler, nu s-a angajat in niciun fel sa urmeze politicile antisemite
naziste. Mai mult, ministrul nipon afirma ca nu era vorba doar de o optiune personala, ci de
politica oficiala a guvernului nipon fata de comunitatea evreiasca. In timpul Holocaustului, si
Italia a primit numerosi evrei refugiati din Germania si teritoriile aflate sub ocupatie.
Totusi, dupa crearea statului-marioneta, Republica Sociala Italiana, aproximativ 20%
din evreii din Italia au fost ucisi.
 Bibliografie

1. Bold, Emilian, Seftiuc, Ilie, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente si consecinte,

Institutul European, 1996.
2. Buzatu, Gheorghe, România si Marile Puteri (1939-1947), Editura Enciclopedica,
Bucuresti, 2003.
3. Chiper, Ioan, Constantiniu, Florin, Pop, Adrian, Sovietizarea României. Perceptii
anglo-americane (1944-1947), Iconica, Bucuresti, 1993.