Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CursEHA1IC2 PDF
CursEHA1IC2 PDF
3.3.1. Concentraţia
Concentraţia unei faze oarecare dispersată într-un fluid este o mărime scalară care se defineşte
prin raportul dintre cantitatea de material izolat uscat şi cantitatea totală de fluid polifazic din volumul
V considerat. Concentraţia poate fi exprimată volumetric C, în greutate CG, sau masic CM.
Considerându-se o suprafaţă închisă S care delimitează un volum de fluid polifazic alcătuit din
N constituenţi, concentraţia volumetrică Ci va fi:
V
Ci = i (34)
Vn
în care: Vn reprezintă volumul de fluid polifazic determinat prin relaţia:
N
Vn = ∑Vi (35)
i =1
Greutatea specifică echivalentă γn se defineşte prin raportul dintre greutatea totală de fluid Gn şi
volumul total Vn. Admiţându-se o greutate totală de fluid Gn formată din greutăţile elementelor
constituente Gi se va putea scrie:
N
Gn = ∑ Gi (43)
i =1
N
sau: γ nVn = ∑ γ iVi (44)
i =1
Prin densitatea medie echivalentă ρn a unui fluid polifazic se înţelege raportul dintre masa
acestuia mn şi volumul Vn cuprins în interiorul unei suprafeţe de control S. Considerându-se volumul
total Vn determinat prin suma volumelor parţiale:
N
Vn = ∑Vi (50)
i =1
Figura 4 – Variaţia vâscozităţii aparente ηn în funcţie de concentraţia mediilor polifazice C şi diametrul particulelor solide d.
Fluide newtoniene
(vâscozitatea este independentă
de efortul unitar tangenţial)
MEDII POLIFAZICE
Mediu tixotrop
Fluide nenewtoniene la (tixotropie)
care vâscozitatea este
dependentă de durata
efortului tangenţial τ şi Mediu reopectic
de timpul de staţionare (reopexie)
Fluide nenewtoniene
(vâscozitatea este dependentă
de efortul unitar tangenţial)
Mediu plastic Bingham
Fluide nenewtoniene (plasticitate)
la care vâscozitatea
este independentă de
Fluid pseudovâscos
durata efortului unitar
tangenţial τ
Mediu plastic-dilatant
Mediu pseudoplastic
A. Fluidele newtoniene reprezintă modelul de fluid care se supune legii lui Newton conform căreia:
dv
τ =η = η ⋅ gradv (63)
dn
B. Fluidele nenewtoniene sunt fluidele care nu se mai supun legii lui Newton, adică nu mai respectă
proporţionalitatea dintre efortul tangenţial τ şi gradientul vitezei v.
Reologia este ramura fizicii care se ocupă cu studiul proprietăţilor de curgere, elasticitate,
vâscozitate şi deformare în timp a corpurilor determinate de structura sistemelor, sub acţiunea forţelor
finite aplicate asupra lor. Tehnica măsurării proprietăţilor reologice poartă denumirea de reometrie.
Studiindu-se comportarea reologică a unor corpuri reale, o serie de autori precum W.F. Ostwald,
de Waele etc. au căutat să încadreze fluidele reologice într-o relaţie generală asemănătoare legii lui
Newton, având forma:
dv
τ n= k (64)
dn
în care: - k reprezintă un factor ce are semnificaţia unui coeficient de vâscozitate aparent având
dimensiunea diferită de cea a coeficientului dinamic de vâscozitate,
- n este un exponent experimental.
Fluidele reologice prezintă o serie de proprietăţi cum ar fi:
• Proprietăţi esenţiale. Dintre acestea fac parte:
− elasticitatea şi elasticitatea întârziată,
− plasticitatea şi plasticitatea dinamică,
− vâscozitatea, relaxarea, post efectul etc.
• Proprietăţi tehnologice. Sunt acele proprietăţi reologice pentru care s-a elaborat o metodă de
exprimare şi măsurare, cum ar fi:
− ductibilitatea, penetrabilitatea,
− tixotropia, reopexia etc.
τ (F)
τ0
dv dγ
, (v)
dn dt
Figura 7
3.3.7.2. Fluide nenewtoniene plastice
Sunt fluidele nenewtoniene caracterizate prin proprietatea reologică denumită „plasticitate“
adică proprietatea unui amestec conform căreia, pentru a se obţine o deformaţie continuă, spre
exemplu fenomenul de curgere, necesită aplicarea unei forţe superioare unei anumite valori limită.
Fluidele nenewtoniene plastice „Bingham“ sunt caracterizate de relaţia:
dv
τ =τ0 + k (66)
dn
unde τ0 reprezintă efortul tangenţial unitar (pragul de mişcare), iar k este coeficientul de vâscozitate
dinamică aparent.
Comportarea unor astfel de fluide are loc conform curbei d (Figura 7). Exemple de astfel de
fluide sunt: pulberi de azbest în ulei de in, betonul pompat, suspensii de var, pastele de dinţi şi de ras,
metalele topite etc.