Sunteți pe pagina 1din 8

5.4.

Pompe volumice speciale pentru hidroamestec


Pompe volumice care se utilizează pentru hidroamestecuri au o construcţie specială, adaptată
caracteristicilor amestecului vehiculat şi acoperă o gamă relativ redusă de debite. Avantajul principal
al pompelor volumice constă în realizarea unor înălţimi de pompare mari, practic ele putându-se
dimensiona la orice presiune cerută de instalaţie. Din acest motiv ele pot acoperi un domeniu
inaccesibil turbopompelor.

Pompa cu piston. Se utilizează în instalaţiile de hidrotransport la procesele de spălare, spargere


şi îndepărtarea crustelor cu jet de apă curată. În construcţia acestor pompe volumice (figurile 5.26 şi
5.27) sunt utilizate materiale cu duritate ridicată pentru confecţionarea pieselor de uzură: piston (1),
segmenţi (2), şi cămaşă (3).

Figura 5.26 Pompă cu piston (schematizată)

Figura 5.27 Pompă cu piston pentru amestec bifazic: 1-piston; 2-manşete de etanşare; 3-bucşă de uzură

Pompa cu piston plonjor (figurile 5.28, 5.29 şi 5.30) are avantajul că fluidul se deplasează
cvasirectiliniu în interiorul cilindrului, ceea ce conduce la reducerea abraziunii. Pentru micşorarea
uzurii pistonului, presetupa se spală cu un jet de apă curată sub presiune.
Pompa cu piston şi membrană elastică (figura 5.31) are în alcătuirea ei un piston care
lucrează în ulei, cu o uzură foarte redusă, şi o membrană menţinută sub presiune constantă dată de
uleiul comprimat. În acest mod, hidroamestecul nu mai pătrunde între piesele aflate în mişcare relativă
de alunecare, reducând astfel uzura lor.
Pompele volumice cu mişcare rectilinie alternativă asigură o stabilitate bună la funcţionarea în
instalaţia de hidrotrasnport şi au randamente volumice mari, dar care se modifică în timpul funcţionării
datorită uzurii pistonului şi a supapelor.

Figura 5.28 Pompă cu piston plonjor (schematizată)


Figura 5.29 Pompă cu piston plonjor şi hidrofor

Figura 5.30 Pompă cu piston plonjor şi supape cu bile: 1-supapă de admisie; 2-capacul supapei; 3-piston;
4-arbore cotit; 5-cilindru; 6-reglaj joc-supapă; 7-şasiu; 8-excentric reglabil

Figura 5.31 Pompă cu piston şi membrană elastică (schematizată)

Figura 5.32 Pompă cu membrană (schematizată)


Pompele cu membrană sau cu diafragmă (figurile 5.32 şi 5.33), se utilizează la vehicularea,
suspensiilor îngroşate care au până la 50% material solid. Elementul activ din cauciuc sau piele, are o
mişcare alternativă de ridicare – coborâre prin intermediul unei bare verticale acţionată de un
mecanism excentric sau arbore cotit. Pompele cu diafragmă asigură sarcini mici şi turaţii
corespunzătoare a 40…50 curse duble pe minut.

Figura 5.33 Pompă cu membrană: 1-corpul pompei; 2- supapă de admisie;


3-membrană; 4-arbore cotit; 5- supapă de evacuare

Pompa cu şurub (figura 5.34) este alcătuită dintr-un element activ elicoidal antrenat din
exterior prin interiorul unor cuplaje cardanice şi care are rolul de a deplasa pasta sau materialele
păstoase, axial, printr-un stator. Forma peretelui interior al statorului este executat după cea a
înfăşurătoarei suprafeţelor exterioare ale şurubului, acesta fiind decalat în poziţiile extreme (la 1800)
cu valoarea excentricităţii.

Figura 5.34 Pompă cu şurub: 1-rotor; 2-stator; 3-arbore intermediar;


4-gură de alimentare; 5-cuplaj cardanic; 6-arbore de antrenare; 7-şasiul pompei

Figura 5.35 Pompă cu pale culisante (schematizată)

Pompele volumice rotative utilizate pentru transportul hidroamestecurilor sunt realizate în mai
multe variante constructive:
 pompa cu element elastic de cauciuc (figura 5.36),
 pompa cu pale culisante (figura 5.35) având un număr mai redus de pale decât în cazul vehiculării
apei curate,
 pompa peristaltică care prezintă avantajul izolării complete a amestecului faţă de mecanismul de
realizare a presiunii.

Figura 5.36 Pompă cu element elastic din cauciuc: 1-arbore; 2- carcasă;


3-placă înclinată; 4-cameră din cauciuc; 5- gură de aspiraţie

Avantajele pompelor volumice rotative sunt legate de degradarea redusă a materialului


transportat, datorită absenţei secţiunilor reduse de trecere, în special în zona supapelor şi asigurării
unor viteze mici de refulare.

Figura 5.37 Supapă cu taler Supapă din cauciuc Supapă cu bilă

Supapele pompelor volumice. Pompele au secţiunea de lucru izolată de conductele de aspiraţie


şi refulare prin supape care se închid automat în funcţie de diferenţa de presiune.
Supapele acestor tipuri de pompe trebuie să aibă o construcţie specială, capabilă să reziste la
presiunea fluidului şi să închidă bine chiar în prezenţa particulelor solide. Din acest motiv se preferă
soluţia supapei taler cu arc pe scaun de cauciuc (figura 5.37). Supapa cu taler se poate utiliza până la
concentraţii de 50% în timp ce supapa cu bilă numai până la 35%. Trebuie avut în vedere că supapa cu
bilă se pretează mai bine la trecerea unor particule cu dimensiuni ceva mai mari decât supapa cu taler a
cărei deschidere este relativ redusă.

5.5. Materiale de construcţie


Materialele de construcţie ale turbopompelor şi ale maşinilor volumice, constituie o problemă
specifică prin prezenţa fluidului vehiculat care vine în contact cu organele maşinii.
Materialele pentru o parte din subansamblele turbomaşinilor, care nu vin în contact cu fluidul
sau pot fi protejate faţă de acesta, se rezolvă ca şi în cazul oricărei alte maşini.
Materialele pentru organele în contact cu fluidul (rotoare, statoare, colectoare şi alte carcase),
alături de condiţiile de rezistenţă mecanică, se aleg în funcţie de efectul coroziv şi/sau abraziv al
fluidului.
Coroziunea electrolitică impune evitarea de metale diferite în aceeaşi construcţie. Atunci când
este cazul combinării mai multor materiale, se foloseşte un singur material metalic şi acoperiri cu
materiale plastice, teflon, cauciuc, grafit, materiale ceramice, deci cu materiale izolatoare din punct de
vedere electric.
Aliajele utilizate curent în construcţia maşinilor hidraulice, în ordinea tensiunilor electrolitice,
se plasează astfel (figura 5.38):
Creste efectul
de corodare

Aliaje de Aluminiu Zinc Oteluri Oteluri Oteluri Staniu Bronz Cupru


aluminiu cu crom crom-nichel

Creste efectul
de depunere

Figura 5.38

Aşa cum am arătat, alegerea materialului de construcţie a pompelor se face şi în funcţie de


rezistenţa la solicitările mecanice şi la abraziune. Ca materiale se pot utiliza:
a) fonte aliate de mare duritate, cu precizarea că materialul este casant şi nu se pretează la execuţia
rotoarelor de turaţii mari;
b) oţeluri aliate:  oţel manganos OTM 125, cu mare rezistenţă la uzură,
 oţel aliat cu mangan, crom şi molibden (C=0.64%; Mn=0.45%; Cr=1.85%;
Mo=0.3%),
 oţel slab aliat cu mangan, nichel şi siliciu (C=0.30.4%; Mn=1.21.6%;
Ni=0.05%; Si=0.04%),
 oţeluri crom-nichel,
c) oţel inoxidabil
d) cauciuc – pentru sarcini de pompare sub 40 mCA
e) materiale sintetice confecţionate din granule dure asamblate cu o răşină care asigură rezistenţa la
şoc.
Duritatea pieselor de uzură (rotor, carcasă, blindaje, etc.) trebuie să fie mai mare de 550600
HB.
Varietatea mare de materiale utilizate, dimensiunile foarte diferite şi gama foarte largă de
presiuni, duc la tehnologii variate ce depind şi de mărimea lotului de fabricaţie.
 Pompele mici pentru uz comun (de regulă pentru apă), fabricate în seria mijlocie, se realizează în
mod normal din fontă obişnuită sau fontă cu grafit nodular, în forme de nisip cu modele fuzibile.
Blindajele, utilizate în cazul pompelor ce tranzitează hidroamestecuri, se realizează din fonte şi
oţeluri aliate, materiale ceramice, etc., suprafaţa finală fiind obţinută prin procedee de prelucrare
de finisare.
 Pompele pentru destinaţii speciale (chimie, industrie alimentară sau farmaceutică, etc.) se execută
din oţeluri inoxidabile turnate, din mase plastice, din ceramică şi materiale mineralo-ceramice, etc.
 Pompele mari şi turbinele se realizează cu tehnologii combinate: oţel turnat sau forjat şi laminate
sudate, uneori cu camere din beton.
 Pompele volumice, moderne ca tehnologie, se încadrează în domeniul mecanicii fine: prelucrări
mecanice care asigură precizii dimensionale ridicate, suprafeţe foarte netede şi rezistenţe mari la
uzura cauzată de impurităţile din lichid şi de frecarea dintre suprafeţele metalice care ajung în
contact.
5.6. Dispozitive de alimentare cu material solid a instalaţiilor de hidrotransport
Sistemul de alimentare cu material solid are rolul de a crea amestecul bifazic prin dozarea
continuă şi corectă în scopul asigurării concentraţiei optime de transport.
Principial, alimentarea conductei de hidrotransport se poate realiza în două moduri diferite:
a. Prin aspiraţia amestecului bifazic cu pompe de nămol. Metoda poate fi utilizată în două variante:
fie că prin aspiraţia lichidului se antrenează şi materialul solid (în instalaţiile de dragaj prin
aspiraţie), fie că pompa aspiră tulbureala dintr-un vas de amestec unde se realizează compoziţia,
dozată iniţial în mod continuu (în instalaţiile din industria minieră la prepararea cărbunelui
mărunt în medii dense);
b. Cu dispozitive de alimentare şi pompe de apă curată. În acest caz, materialul solid este introdus în
conducta de refulare a unei pompe obişnuite de uz general, prin utilizarea unor dispozitive
speciale.

Ultima metodă prezintă o serie de avantaje:


 Posibilitatea asigurării transportului la distanţe mari şi foarte mari, fără repompări, datorită
presiunilor ridicate realizate de pompele de uz general (pompele de nămol au, în general,
presiuni limitate din cauza turaţiilor reduse şi randamentul mai mic decât în cazul
echipamentelor pentru apă curată);
 Posibilitatea asigurării transportului granulelor cu dimensiuni limitate numai de diametrul
conductei;
 Reducerea uzurii, în special a agregatelor de pompare;
 Posibilitatea transportului de amestecuri cu concentraţii mari;
 Reducerea gradului de dezagregare a granulelor transportate.

Dezavantajul principal al dispozitivelor de alimentare îl constituie dificultatea realizării


reglajului automat al funcţionării lor.

Echipament cu camere

Dispozitivul de alimentare cu camere (figura 5.42) se compune din două recipiente (camere) cu
ciclul de funcţionare decalat în timp pentru asigurarea continuităţii. Banda rulantă (1) aduce material
solid spre clapeta (2) care are rolul de a încărca recipientele (3), funcţie de perioada de funcţionare.
Materialul granulat cade în conducta (4), fiind antrenat de curentul fluid în mişcare de transport. În
perioada de revizie, zona de alimentare a conductei cu material se poate izola cu ajutorul robinetelor
(5). Acest dispozitiv are avantajul că se poate automatiza, mărind pe această cale eficienţa sistemului.

Figura 5.42 – Dispozitiv de alimentare cu camere:


1 – bandă transportoare a materialului solid; 2 – clapetă; 3 – camere;
4 – conductă de formare a amestecului bifazic; 5 – robinete; 6 – conductă de by-pass

În figura 5.43 se prezintă schema constructivă a unui dispozitiv de alimentare cu cameră.


Materialul solid, depozitat în buncărul uscat (1), cade în camera (7), admisia fiind reglată prin
intermediul sertarului (2) şi a clapetei de etanşare (3) acţionată din exterior cu servomotoare.
Materialul, umezit datorită admisiei de apă în cameră prin racordul (4), este împins în conducta (6) de
către transportorul elicoidal (5).
Figura 5.43 – Dispozitiv de alimentare cu cameră:
1 – buncăr de material solid; 2 – clapetă; 3 – clapetă de etanșare;
4 – racord de apă; 5 – șurub melc; 6 – conductă de transport; 7 – recipient

Dispozitivele de alimentare cu camere au o productivitate în gama 2075 m3/h, la o presiune în


instalaţie de 3064 bar. Aceste dispozitive permit trecerea particulelor cu dimensiunea maximă de 100
mm.

Echipament cu piston

Echipamentul de alimentare cu piston (figura 5.44) se compune din cilindrul (1) unde se
introduce materialul granulat care este împins în conducta (3) de pistonul (2). Dispozitivul are o
funcționare intermitentă ceea ce face să apară necesitatea cuplării, de o parte și de alta a conductei de
transport, a două instalații de alimentare de acest tip, cu ciclu de lucru decalat în timp.

Figura 5.44 – Dispozitiv de alimentare cu piston:


1 – cilindru; 2 – piston; 3 – conductă

Dispozitivul cu piston asigură o productivitate de circa 60 m3/h, permițând trecerea unor


particule cu dimensiuni de până la 100 mm.
Echipament cu lanț și raclete

Dispozitivul de alimentare pentru material uscat, cu lanțuri (figura 5.45), este prevăzut cu o gură
de alimentare (1), conducta de apă (2), racletele (3) montate pe lanțul (4) și roata de antrenare (6).
Echipamentul are avantajul unei construcții simple și al unei funcționări continue. Dezavantajul
principal îl constituie uzura cablului (lanțului) și a racletelor care funcționează în condiții de umezeală,
abraziune și coroziune. Totodată, dispozitivul nu poate funcționa în instalații cu presiune ridicată.

Figura 5.45 – Dispozitiv de alimentare cu lanț:


1 – gură de încărcare cu material solid uscat; 2 – conductă; 3 – raclete; 4 – lanț sau cablu;
5 – racord la conducta de transport; 6 – roată de antrenare

Dispozitivul cu raclete are o productivitate ridicată, de circa 400 m3/h.

Echipament cu rotor

Echipamentul de alimentare cu rotor (tambur), prezentat în figura 5.46, se compune din rotorul
(2) care se învârte în carcasa (3), alimentată continuu de banda rulantă (1) care aduce materialul solid
granulat în stare uscată.
Ca productivitate, dispozitivul cu tambur asigură o productivitate de până la 190 m3/h, la o
presiune de 30 bar, permițând trecerea unor particule solide cu dimensiunea maximă de 150 mm.

Figura 5.46 – Dispozitiv de alimentare cu rotor tambur:


1 – bandă transportoare; 2 – rotor-tambur; 3 – carcasă; 4 – conductă de transport;
5 – conductă de apă; 6 – conductă pentru punere sub presiune

În anumite situații, cum ar fi dragajul prin aspirație, corpurile de dimensiuni mari provoacă
înfundări și/sau uzuri accentuate ale conductei de transport, fapt care impune utilizarea unor
dispozitive de sfărâmare în curent de apă. Acestea se compun, în principal, dintr-un captator de
bolovani și un dispozitiv de sfărâmare de tipul unui concasor cu ciocan sau fălci. În special la drenaj,
este necesară intercalarea unui astfel de dispozitiv pe conducta de aspirație a pompei.

S-ar putea să vă placă și