Analizaţi și găsiţi modalităţi de intervenţie educativă în următoarele situaţii:
În cadrul jocului de creaţie „La coafor” o fetiţă, aşezată picior peste picior şi imitând comportamentul fumătoarei, se lasă „coafată” de către o altă fetiţă cu care conversează utilizând un limbaj neconform cerinţelor morale, impropriu unui copil, transferat în joc, prin imitaţia unor comportamente adulte. Ce face educatoarea în această situaţie? Educatoarea ar trebui să stea de vorbă cu fetița și să-i pună întrebări menite să identifice de unde sau de la cine ea a preluat comportamentul și limbajul neadecvate. În timpul conversației, educatoarea trebuie să fie calmă, răbdătoare și să nu catalogheze în nici un fel manifestarea fetiței. De asemenea, educatoarea ar trebui să explice fetiței de ce nu este bine să imite comportamentul unei fumătoare și să utilizeze un limbaj neconform cerinţelor morale. După ce va obține de la fetiță „sursa” acestei manifestări, educatoarea ar trebui, într-un mod diplomatic și fără a judeca, să vorbească și cu părinții. Aceasta le-ar putea sugera să fie atenți la orice comportament neadecvat al fetiței și să-l corecteze într-un mod delicat dar ferm. Nu în ultimul rând, și educatoarea ar trebui să fie atentă la comportamentele fetiței și să caute să-i explice de ce nu e potrivit ca un copil să manifeste anumite comportamente. În cadrul jocului de creaţie „La tâmplărie” - copiii beneficiind de un miniatelier cu o masă de tâmplărie în miniatură și de materiale reale necesare executării unor lucrări simple din lemn, blochează menghina. Unul dintre băieţi spune: „Hai să facem altceva şi să nu spunem că am stricat-o noi!” Cum intervine educatoarea în această situaţie dacă observă conduita sau dacă i-o aduce alt copii la cunoştinţă? Ce face dacă doar constată efectul şi nu ştie cine sun „vinovaţii”? Educatoarea ar trebui să stea de vorbă în particular cu „vinovații”, cât mai calmă și răbdătoare, și să le explice că orice om poate greși - cu voie sau fără voie. Aceste greșeli trebuie însă să fie asumate și recunoscute. Cu alte cuvinte, educatoarea va explica cât mai clar că minciuna, ascunderea adevărului face ca o situație rea să se amplifice și să se amâne soluționarea ei. Ea va trebui să le sublinieze, de asemenea, că nu vor fi certați și pedepsiți atunci greșesc, ci li se va atrage atenția și li se va explica de ce nu au făcut bine pentru a nu mai repeta greșelile. În cazul în care educatoarea doar constată efectul şi nu ştie cine sunt „vinovaţii”, va trebui să vorbească în fața tuturor copiilor și să încerce, într-un mod delicat dar foarte ferm, să afle cine a blocat menghina. Și în această situație educatoarea ar trebuie să explice cât mai clar care sunt beneficiile asumării propriilor fapte și să explice că ascunderea adevărului are efecte mult mai negative decât adevărul mărturisit sincer. 1 Concluzii Modalitățile de intervenție descrise mai sus relevă modul în care aș acționa eu dacă aș fi pusă în oricare din situațiile descrise. Consider că este important să ne păstrăm calmul în orice situație și să încercăm să explicăm cât mai clar și pe înțelesul copiilor subiecte care de multe ori par sau sunt delicate. Trebuie să ținem cont de faptul că copiii încă nu au capacitatea de a discerne foarte bine răul de bine, faptele morale de cele imorale. Din acest motiv, ca educatori, trebuie să devenim noi înșine modele pentru copiii și trebuie să fim permanent atenți la comportamentele și limbajul lor pentru a le putea, pe cât este posibil, să le corectăm sau să le ameliorăm.