Sunteți pe pagina 1din 56

3. TEHNICI DE MODULAŢIE DIGITALĂ.

MODULATORE &
DEMODULATOARE

3.1. Semnale BPSK (Binary Phase Shift Keying)


 Semnalul transmis are
- Datele transmise d (t ) = ±1, t ∈ [kTb , (k + 1)Tb ] , Tb= durata de bit
- Amplitudinea - constantă A
- Frecvenţa - ω0=2πf0
- Faza – egală cu 0 sau π după cum s-a transmis +/-1
+ A cos(ω 0 t ), d (t ) = +1
⇒ s BPSK = A ⋅ cos(ω 0 t + d (t )π ) = 
+ A cos(ω 0 t + π ) = − A cos(ω 0 t ), d (t ) = −1
 Modulatorul. Demodulatorul. Refacerea purtătoarei.

44
kTb
kTb
d(t) x4
∫ ( ) ⋅ dt
X X x5
V0
Acosω0t FTB
( )2 2f0
÷2
x1 x2 x3

Fig. 3.1.Emiţător / Receptor / Refacerea purtătoarei la BPSK


Temă: demonstraţi funcţionalitatea schemei

• Semnalul recepţionat: rBPSK (t ) = A ⋅ d (t ) ⋅ cos(ω 0 t + θ ) + n(t )

 Densitatea spectrală de putere


• Semnalul se mai poate scrie sub forma:

s BPSK (t ) = ∑ Ad (kTb ) p1 (t − kTb )cos ω0 t ; p1 (t ) = σ (t ) − σ (t − Tb )
−∞

45
 ωT 
T
1
P1 (ω ) = F {σ (t ) − σ (t − Tb )} =

(
1− e − jωTb
) − jω b
= Tb ⋅ e 2 ⋅ sinc b 
 2 
• Densitatea spectrala a semnalului modulat
1   A 2 ⋅ Tb   (ω − ω 0 ) ⋅ Tb  2  (ω + ω 0 ) ⋅ Tb 
S BPSK ( f ) = ⋅ S BPSK ( f − f 0 ) + S BPSK ( f + f 0 ) = ⋅ sinc 2   + sinc  
4  BB BB  4   2   2 

 Reprezentarea în spaţiul semnalelor


• Se alege un vector (set de vectori) ortonormaţi
Tb Tb Cϕ2 ⋅ Tb
ϕ (t )dt = 1 ⇒ ϕ (t ) = Cϕ ⋅ cos ω0 t = ∫0 (Cϕ ⋅ cos ω0 t ) ⋅ dt =
2 2
∫ = 1;
2
0 2
2 2
⇒ Cϕ = ϕ (t ) = ⋅ cos ω0 t
Tb ⇒ Tb
• Se reprezintă vectorii în funcţie de această bază
Tb
S1 = + A ⋅ cos ω 0 t = + A ⋅ ϕ (t )
2

46
Tb
S 2 = − A ⋅ cos ω 0 t = − A ⋅ ϕ (t )
2
• Se reprezintă cei doi vectori în funcţie de vectorul bazei
s1 s2
ϕ
Tb 0 Tb
− A + A
2 2

Tb
d = 2A = 2 Eb
2

Tb
• Obs:distanţa dintre cele d = 2 A = 2 Eb două semnale este invers
2
proporţională cu probabilitatea de eroare

 Utilizarea spaţiului semnalelor pentru determinarea Pe


• Ipoteză: semnalul BPSk se transmite printr-un canal afectat doar de ZAGA
• Se reprezintă vectorul zgomot în funcţie de vectorul bazei

47
2
n(t ) = n0ϕ (t ) = n0 ⋅ cos ω 0 t
Tb
n0 = 0 − medie

n0 – v.a. Gaussiană cu σ 2 = n 2 = N 0 − abaterea patratica medie
 0
2
• Presupunând că s-a transmis s1 şi a fost detectat s2 .
n2
 d ∞ 1 − 02 def
 d 
Pe = P n >  = ∫d e 2σ
dn0 = Q =
 2  2 2πσ 2
 2σ  x2
−∞ 1 −
 d  
 = Q 4 E b
  2 Eb  unde Q( x) = ∫x ⋅ e 2 dx
= Q  2N
 = Q
  N



 2N 
 0   0   0 

48
s1 s2
n

− Eb 0
+ Eb

Regiunea de decizie Regiunea de decizie


pentru s1 pentru s2

3.2. Semnale PSK Diferenţiale (DPSK) şi PSK codate diferenţial


(DEPSK)
 Problema: La semnalele BPSK apare o ambiguitate de fază de 1800
• Pentru refacerea purtătoarei ⇒ se ridică semnalul d (t ) ⋅ A ⋅ cos(ω0t ) la pătrat
⇒ dacă semnalul recepţionat ar fi fost − d (t ) ⋅ A ⋅ cos(ω0t ) purtătoarea refăcută
ar fi fost aceeaşi ⇒ ambiguitate de 1800 la refacerea purtătoarei;

49
• Utilizarea DPSK ⇒ elimină ambiguitatea de fază de 1800;
• Utilizarea PSK codat diferenţial (DEPSK) ⇒ elimină necesitatea recepţiei
coerente;

 Generarea datelor DPSK


XOR
d(t)
b(t)
b(t-Tb)
+ X

Acos(ω0t)
delay Tb

Codarea diferenţială
d(t) b(t-Tb) b(t) b(t) b(t-Tb)
Nivel Valoare Nivel Valoar Nivel Valoare
logic (V) logic e (V) logic (V)
0 -1 0 -1 0 -1 1
0 -1 1 1 1 1 1
1 1 0 -1 1 1 -1
1 1 1 1 0 -1 -1

50
• Exemplu
Ck 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
d(t) 0 0 1 0 0 1 1 0 0 1 1 1 1 0 1
b(t-Tb) 0 0 0 1 1 1 0 1 1 1 0 1 0 1 1
b(t) 0 0 0 1 1 1 0 1 1 1 0 1 0 1 1 0

• Observaţii:
- dacă d(t)=0, b(t)=b(t-Tb)
d(t)=1, b(t ) = b(t − Tb ) ⇒
⇒ atunci când d(t)=0⇒ b(t) îşi păstrează valoare, pe când d(t)=0⇒ b(t) îşi
schimbă valoarea
- în cele de mai sus am presupus b(-Tb)=0; proprietatea enunţată mai sus
se păstrează şi dacă b(-Tb)=1, datele fiind inversate.
- Din tabel ⇒ valoarea produsului b(t) b(-Tb) (în volţi) este inversul
valorii datelor ⇒ procedeul de demodulare

 Demodularea DPSK
• Semnalul transmis

51
vDPSK (t ) = A ⋅ b(t ) ⋅ cos ω0t = ± A ⋅ cos ω0t
• Conform regulii d(t)=0⇒ faza vDPSK (t ) nu se schimbă
d(t)=1⇒ faza vDPSK (t ) se schimbă cu π
vDPSK (t ) = A ⋅ cos(ω0t + d (t ) ⋅ π )
• Decodorul este reprezentat în figură, presupunând ω0Tb = 2nπ
r(t) sx(t) Catre
X integrator

Tb

• Presupunând semnalul recepţionat


r (t ) = A ⋅ b(t ) ⋅ cos(ω 0 t + θ )
s x (t ) = r (t ) ⋅ r (t − Tb ) = A 2 ⋅ b(t ) ⋅ b(t − Tb ) ⋅ cos(ω0t + θ ) ⋅ cos(ω0t − ω0Tb + θ ) =
1 2
= ⋅ A ⋅ b(t ) ⋅ b(t − Tb ) ⋅ [cos(ω0Tb ) + cos(2ω0 t − ω0Tb + 2θ )]
2
unde s-a presupus: b(t ) ⋅ b(t − Tb ) = d (t ) & cos(ω 0Tb ) = 1

 Avantaje: nu necesită demodulare coerentă (refacerea purtătoarei la RX)

52
 Dezavantaje :
• Apariţia unei erori ⇒ afectează 2 biţi succesivi ⇒ probabilitatea de eroare a
DPSK este mai mare
• Erorile au tendinţa de a apare în pereche dar nu este obligatoriu, ele putând
apare şi singular;
exemplu

3.2. Semnale DPSK (BPSK codate diferenţial)


 Problema: În cazul DPSK demodulatorul necesită un circuit de întârziere cu Tb
care trebuie să lucreze în radiofrecvenţă ⇒ greu de realizat !
 Emiţătorul DEPSK: identic cu DPSK
 Receptorul DEPSK – identic cu BPSK (deci sincron!!) pentru refacerea datelor
codate b(t), urmat de un circuit de decodare în banda de bază pentru refacerea
datelor d(t)

53
b(t)
Tb d(t)= b(t)⊕ b(t-Tb)

b(t-Tb)

 Observaţie: spre deosebire de DPSK unde erorile puteau apărea atât în pereche
cât şi simultan, la DEPSK erorile apar întotdeauna în pereche. Acesta poate fi un
avantaj din punct de vedere al decodării. Acest lucru se petrece deoarece în cazul
DEPSK decodarea se face bit cu bit prin decizie hard la sfârşitul fiecărui interval
de bit, pe când în cazul DPSK semnalul la ieşire rezultă prin compararea bitului
curent cu cel precedent.
Tema: exemplu

54
3.3. Semnale OQPSK/QPSK

 Avantaje: durata de simbol TS = 2Tb ⇒lărgimea de bandă necesară transmiterii


semnalelor QPSK este jumătate din cea necesară transmiterii semnalelor BPSK

 Emiţătorul OQPSK:
de(t) se(t)
d(t) D Flip- ( X
( Flop v(t)
(even)
Acosω0t
CK ( fb ) CK↑
Toggle Flip-
Flop ~
÷ CK↓ π/2
Asinω0t
D Flip-
Flop X
do(t) so(t)
(odd)

Emiţătorul OQPSK. Tema Exemplu

55
• Datele d(t) sunt aplicate la intrarea ambilor bistabili de tip D, dar unul dintre
ei înscrie pe frontul pozitiv al ceasului, celălalt pe frontul negativ
• Cei doi bistabili memorează datele pe un interval de 2Tb ⇒ rata de bit a do(t)
1
şi de(t) este R = R =
2Tb ;
o e

• datele do(t) şi de(t) comută alternativ ⇒ OQPSK; dacă se doreşte comutarea


simultană a acestora trebuie introdus un circuit de întârziere cu Tb pe ramura
în fază;
s (t ) = A d o (t ) cos ω 0 t + A d e (t ) sin ω 0 t
• semnalul transmis este QPSK {
const
{
const
t∈[−Tb ,Tb ] t∈[0 , 2Tb ]

 Receptorul OQPSK
• ca şi în cazul BPSK este necesara demodularea sincronă ⇒ refacerea
purtătoarei

56
( 2 k +1) Tb Vo = Ts Ad o
s(t)
X ∫
( 2 k −1)Tb
dt

CBB
π D
2
( 2 k + 2 ) Tb

X ∫ dt
2 kTb Ve = Ts Ad e

BPF
( )4 4f0
÷4

x1 x2 x3
Demodulatorul OQPSK şi schema de refacere a purtătoarei
Tema: demonstraţi funcţionalitatea

• Observaţie: circuitul de refacere a purtătoarei are o ambiguitate de fază de


1800⇒ semnalele demodulate pot fi complementare celor transmise ⇒ acest
57
lucru se poate corecta dacă se utilizează codarea diferenţială la emisie şi
decodarea la recepţie

 Reprezentarea în spaţiul semnalelor


• Se alege set de vectori ortonormaţi
2 1
ϕ 1 (t ) = cos ω 0 t = cos ω 0 t
Ts Tb
2 1
ϕ 2 (t ) = sin ω 0 t = sin ω 0 t
Ts Tb
Ts

cu condiţia ∫ (t ) = 1
ϕ 2
1
0

Ts Ts
• s
atunci QPSK (t ) = A d o (t )ϕ1 (t ) + A d e (t )ϕ 2 (t ); d o (t ); d e (t ) ∈ {± 1}, t ∈ [0, Tb ]
2 2

58
Ts
2
< sQPSK ,ϕ1 >= ∫ ( Ad o (t ) cos ω 0 t + Ad e (t ) sin ω 0 t ) cos ω 0 t dt =
0
Ts
T T
2 s 2 s Ts A2
Ts ∫0 Ts ∫0
= Ad 0 (t ) cos ω 0 tdt + Ad e (t )
2
sin ω 0 t cos ω 0 tdt = Ad o (t ) = d o (t ) Ts = d o (t ) E s
2 2
A2
< sQPSK , ϕ 2 >= d e (t ) Ts = d e (t ) E s
2
A 2 Ts
unde: E s = 2 reprezintă energie de simbol

59
ϕ2

do=-1 Es
de=1 do=de=1

=> ∆ϕ = 90o
− Es Es
d ϕ1

do=-1
do=1
de=-1
− Es de=-1

Reprezentarea în spaţiul semnalelor a QPSK/OQPSK

• distanţa dintre două puncte adiacente este d = 2 E s ∀S1 , S 2 , S 3 , S 4 .


• zgomotul ⇒ reprezentat în acelaşi sistem de coordonate:
n (t ) = no (t )ϕ 1 (t ) + ne (t )ϕ 2 (t )
2 N
unde no(t) , ne(t) sunt v.a. Gausiene, independente, cu media nulă şi varianţă σ = 2
0

60
 Probabilitatea de eroare
• Probabilitatea de detecţie corectă : presupunând că s-a transmis s1⇒ detecţia
este corectă dacă zgomotul nu va deplasa vectorul recepţional r din primul
cadran
∞ n12 ∞ n22 2
d d 1 − 1 −  d    d 
P(c / s1 ) = P(n1 > − , n2 > − ) =
2 2 ∫ d 2πσ 2
e 2σ
dn1 ∫
d 2πσ 2
e 2σ
dn2 =Q 2  −
 2σ
 = 1 − Q
   2σ


− −
2 2
2
4
  d 
Pc = ∑ P(c / s i ).P( s i ) = 1 − Q 
1   2σ 
2 2
  d    E s   Es   ES 
Pe = 1 − Pc = 1 − 1 − Q  = 1 −  1 − Q    = 2Q   − Q 2
 
  2σ   N   N   N 
  0   0   0 

• Observaţie: semnalul mai poate fi scris sub forma

61
 1 1 
sQPSK (t ) = 2  Ad o (t ) cos ω o t + Ad e (t ) sin ω 0 t  =
 2 2 
  do  π   π
= 2 Ad o (t )cos ω 0 t +  sgn   = 2 Ad o (t )cos ω o t + (2i + 1) ; i = 1,4

  de  4   4
π π
rezultând bo = 2 cos(2i + 1) ; be = 2 sin(2i + 1)
4 4

 Densitatea spectrală de putere a QPSK/OQPSK


• Conform exprimării de mai sus, semnalul OQPSK are impulsul de bază:
1
p2 (t ) = [σ (t ) − σ (t − 2Tb )]
2
2 j sin ωTb − jωTb  ωT 
T
1 1
F {p2 (t )} = (
1− e )
− jω 2Tb
= Tb e = 2Tb e − jωTb
sinc(ωTb ) =
Ts − jω 2s
e sinc s 
2 jω 2 jωTb 2  2 
• densitatea spectrală medie de putere a semnalului în banda de bază
{ }
E [2 Ad o (t )] = 4 A 2
2

4 A 2 TS T ω  T ω 
G z (ω ) = sinc 2  S  = 2 A2TS sinc 2  S 
TS 2  2   2 

62
• deci densitatea spectrală medie de putere a semnalului QPSK este
1 1
GBPSK (ω ) = Gz (ω + ω0 ) + Gz (ω − ω0 )
4 4

3.3. Semnale M-PSK

 Problema:
• În BPSK ⇒ fiecare bit este transmis individul ⇒ faza semnalului se
schimbă cu {0°, 180°};
• În QPSK ⇒ fiecare pereche de biţi formează un simbol TS = 2Tb ⇒ faza
semnalului se schimbă cu {0°, 180°};
• Dacă se utilizează N biţi pentru a forma un simbol ⇒ TS = NTb ⇒pot fi
2π 2π
generate M = 2 N
simboluri diferite a căror fază diferă cu M = 2 N
 Semnalul transmis este

63
s MPSK (t ) = A ⋅ cos(ω 0 t + φ m ) = A cos φ m ⋅ cos ω 0 t − A sin φ m ⋅ sin ω 0 t
123 123
pe ( in phase ) po ( quadrature )

π
φ m = (2m + 1) , m = {0,1, ... , M − 1}
M

 Emiţătorul M-PSK
0
Sursă de
1 semnal
d(t) Convertor Convertor v(sm) sinusoidal a
S/P D/A cărei fază este out
controlată de
v(sm)
N-1

Va determina faza
semnalului M-
PSK transmis

Schema bloc a emiţătorului M-PSK

64
• Convertorul S/P stochează N biţi de date din şirul d(t) şi îi transmite
convertorului D/A în paralel ⇒ ieşirea sa va rămâne neschimbată pe o
durată de TS = NTb
• Convertorul S/P ⇒ generează un semnal cu M = 2 N niveluri logice la ieşire,
corespunzătoare tuturor combinaţiilor de M simboluri aplicate a intrare ⇒
v(sm) depinde de simbolul sm (m = 0.. M-1)
• Sursa de semnal sinusoidal ⇒ ve genera un semnal de amplitudine
constantă a cărui fază este determinată de valoarea lui v(sm) ⇒ faza acesuia
se modifică la sfârşitul fiecărui intreval de simbol TS = NTb

 Receptorul M-PSK

65
r(t) BPF cos(Mω0t) ÷M
( )M Mf0

cos (ω0t)
sin (ω0t)

TS ATspe
∫ dt
0

(LPF) 0
Date
demo! estimate la
Convertor
A/D recepţie

N-1
TS

∫ dt
0 ATspo

Schema bloc a receptorului M-PSK

• Semnalul M-PSK se mai poate scrie, separând componentele în fază şi


cuadratură, sub forma

66
 π   π 
s MPSK (t ) = Acos (2m + 1)  ⋅ cos ω 0 t − Asin (2m + 1)  ⋅ sin ω0 t
14  4244 M3 14  4244 M3
pe ( in phase ) po ( quadrature )

⇒ la demodulare sunt separate datele pe şi po cu durata TS = NTb transformând-o într-


un semnal digital reprezentat pe M biţi
π  pe 
(2m + 1) = arctg  
M  po 

 Reprezentarea în spaţiul semnalelor a M-PSK


• Vectorii ortonormaţi sunt
2
ϕ1 (t ) = cos ω0 t
Ts
2
ϕ 2 (t ) = sin ω0 t
Ts
• Coordonatele celor M semnale posibile la ieşire sunt
 TS π TS π 
v0 =  A cos , A sin 
 2 M 2 M 

67
 TS 3π TS 3π  TS A 2TS
v1 =  A cos , A sin  unde A = = E S este
 2 M 2 M  2 2
....... energia semnalului
 T
v m =  A S cos
(2m + 1)π ,
TS
sin
(2m + 1)π 
A 
 2 M 2 M 
.........
 TS  π  TS  π 
v M −1 = A cos 2π − , A sin  2π − 
 2  M 2  M 
• Reprezentarea semnalului M-PSK în spaţiul semnalelor

68
v1

v0
2π/M

π/M R0

π/M ϕ1(t)

vM-1

√ES
ϕ2(t)

Reprezentarea semnalelor M-PSK în spaţiul semnalelor


• Distanţa dintre oricare două punce vecine este
π  2 π 
d = 2 E S sin   = 4 E S sin  
M  M 

69
⇒ pe măsură ce numărul de puncte creşte ⇒ distanţa dintre 2 puncte adiacente
scade
• Pentru valori mici ale lui π /M vom avea
π  π TS = NTb
sin   ≅ şi  N
 
M M 2 =M 
2 4π 2 E S 4π 2 NE b
d = 2
=
M M2
 Probabilitatea de eroare : presupunând că s-a transmis s1
 
 2   2π 2 NE 
 d  d  4 π NEb  = 2Q 
P(e | s1 ) ≤ 2 P n ≥  = 2Q  = 2Q
b
 2  2σ   2 N0   N M2 
 4 M   0 
 2 
M
  2π 2 NE  2  2π 2 NEb 
Pc = [P(c | s1 )] = [1 − P(e | s1 )] ≥ 1 − 2Q  
M M b
≥ 1− Q
  N0M 2  M  N 0 M 2 ⇒
  

70
2  2π 2 NEb 

Pe = 1 − Pc ≤ Q
M  N 0 M 2 

• Pentru a păstra probabilitatea de eroare constantă trebuie ca
π 2 NEb π 2 NE b Eb k 2 2 N
= = k = const. ⇒ = 2
N0M 2
N0 2 2N
N0 π N
⇒ raportul semnal zgomot trebuie să crească într-o manieră exponenţială cu N

 Densitatea spectrala de putere


• Densitătile spectrale de putre ale po(t) şi pe(t) sunt date de
1 2  ωT   ωT 
Go ( f ) = P0 ( f ) = 2 A 2TS sinc 2  S  ⋅ cos 2 φm = A 2TS sinc 2  S 
TS 123
 2   2 
1
2

1 2  ωT   ωT 
Ge ( f ) = Pe ( f ) = 2 A 2TS sinc 2  S  ⋅ sin 2 φ m = A 2TS sinc 2  S 
TS  2  12 1
3  2 
2

71
2 2
B = =
• Lărgimea de bandă ocupată este TS NTb ⇒ pe măsură ce numărul de
biţi pe simbol creşte largimea de bandă ocupată scade dar probabilitatea de
eroare creşte

3.3. Semnale cu modulaţie în amplitudine în cuadratură (Q-ASK)


 Problema:
• În BPSK, QPSK, M-PSK ⇒ în fiecare interval de simbol se transmit
semnale care diferă unele de altele doar prin faza purtătoarei transmise,
amplitudinea semnalului fiind constantă ⇒ în reprezentarea fazorială toate
punctele cad pe circumferinţa unui cerc ⇒ capacitatea de a distinde un
semnal de altul scade pe măsură ce numărul de semnale creşte.
• În cazul Q-ASK componentele semnalului în fază şi cuadratură pot avea
amplitudini diferite ⇒ comportare mai bună din punct de vedere al
probabilităţii de eroare
• Semnalul poate i scris sub forma .

72
2
S i (t ) = ( Ai cos ω0t + Bi sin ω0t ); 0 ≤ t ≤ TS ; 1 ≤ i ≤ 2 N − 1 , (*)unde
TS
Ai , Bi ∈ {± a, ± 3a, K, ± (log 2 M − 1)a}; M = 2 N
iar a este un parametru ales astfel încât energia medie a semnalului (*) să fie
aceeaşi
• Presupunând că toate semnalele sunt egal probabile,
{
Ai , Bi = ± (2i − 1)a | i = 1, 2 n−1 }
1 1
p ( Ai ) = p ( Bi ) = = n
N 2
n
n(n + 1) n
n(n + 1)(2n + 1)
şi utilizând ∑ i =
2 ;
∑ i 2
=
6 rezultă
1 1
n −1
a2 2 a 2  2 n −1 (2 n −1 + 1)(2 ⋅ 2 n −1 + 1) 2 n −1 (2 n −1 + 1) n −1  a2 n
Ai = Bi = n 2∑ (2i − 1) = n 4
2 2 2
−4 +2  = (4 − 1)
2 i =1 2  6 2  3
⇒cu acestea energia de simbol este

73
2  Ai Bi 
TS TS 2 2
2 2 2 2a 2 (4 n − 1)
∫0 ( Ai cos ω0t + Bi sin ω0t ) dt = TS  2 + 2 TS = Ai + Bi =
2
E S = ∫ si2 (t )dt =
TS 3
0  
3E S
unde a = 2( M − 1) , ES = energia medie pe simbol

 Emiţătorul şi receptorul Q-ASK pentru 16-QAM


Ai, Bi ∈ { ±a; ± 3a } ⇒ M = 24 = 16⇒ 2biţi / fază si 2 / cuadratură
Q
bk
D D/A Ae(t)
conv.
Q
bk-1
D
A cos(ω0t)
bk-2 Q
D D/A Ao(t)
conv.
bk-3 Q
D
A sin(ω0t)
CKTS
Emiţător

74
r(t) BPF cos(ω0t)
( )4
4f0 ÷4 Circuit de
refacere a
purtătoarei
sin(ω0t)

TS b0
∫ dt A/D
converter
0
b1

TS b2
∫ dt A/D
converter
0
b3
Receptor
Temă Demonstraţi funcţionalitatea circuitului de refacere a purtătoarei

 Reprezentarea în spaţiul semnalelor a Q-ASK

75
• Vectorii ortonormaţi sunt
2
ϕ1 (t ) = cos ω0 t
Ts
2
ϕ 2 (t ) = sin ω0 t
Ts

• Pentru Ai, Bi ∈ { ±a; ± 3a } ⇒ M = 24 = 16 reprezentarea în spaţiul


semnalelor este

76
2
sin ω 0 t (Q )
TS

2a

III

2a
I II
a

2
a cos ω 0 t ( I )
3a TS

 Probabilitatea de eroare : presupunând că s-a transmis s1

77
m semnale
}de tip I 
 4 8 4 
Pe , s = 1 −  ⋅ P (C | I ) + P (C | II ) + P(C | III )
 16 16 16 
144444444424444444443
probabilitatea de receptie corecta

N
unde σ nI = σ nQ = 2
2 2 0

• Probablităţile de eroare pentru cele 3 regiuni de decizie sunt


∈{− a , a}, n 2 ∈{− a , a} 2
 n16 4748 
 − 2
u2  2
 e 2σ
a    2a  
P(C | I ) =  ∫ du  = 1 − 2Q 

 −a πσ
2
   N 0 
 
 
n1∈{ − a ,a} n 2 ∈{ − a ,∞}
64 748 647 48
u2 u2
− −
a 2σ 2 ∞ 2σ 2   2a 2    2 
e e
du = 1 − 2Q  ⋅ 1 − Q 2a 
P(C | II ) = ∫ πσ 2
du ⋅ ∫ πσ 2   N0    N0 
−a −a     

78
u2 2


e 2σ 2   2a 2 
P(C | III ) = ∫ du = 1 − Q 
πσ 2   N0 
−a   

• Densitatea spectrala medie de putere a QASK


2 | Pe (ω ) |  ωT  E  ωT 
2
2 E s 1 Ts2
S QASK |I (ω ) = E {Ai } = sinc 2  S  = s sinc 2  S  = S QASK |Q (ω )
Ts Ts 2 Ts 4  2  4  2 
E   (ω − ω 0 )TS  2  (ω + ω 0 )TS  
S QASK (ω ) = S sinc 2   + sinc  
2   2   2 
2 2
B= =
TS NTb aceeaşi ca şi în cazul M-PSK

3.4. Semnale cu modulaţie în frecvenţă binare (B-FSK)


 În cazul semnalelor BFSK se transmite o cosinusoidă de frecvenţă ω0 + Ω pe
durata unei perioade de bit în cazul în care d(t)=1, respectiv ω 0 − Ω în cazul în
care d(t)=-1
 Semnalul transmis se poate scrie
79
s BFSK (t ) = A cos[ω 0 + d (t )Ωt ]
ceea ce corespunde
d (t ) = 1 s BFSK (t ) = s H (t ) = A cos(ω 0 + Ω )t , t ∈ (0, Tb )
d (t ) = −1 s BFSK (t ) = s H (t ) = A cos(ω 0 − Ω )t , t ∈ (0, Tb )
 Frecvenţa ω H = ω 0 + Ω se numeşte frecvenţa unghiulară superioară iar
ω L = ω 0 − Ω se numeşte frecvenţa unghiulară inferioară.

 Emiţătorul BFSK
• Se utilizează două circuite de produs (modulatoare echilibrate) care
înmulţesc cele două purtătoare ω H = ω 0 + Ω şi ω L = ω 0 − Ω cu două semnale
binare p H (t ) şi p L (t ) ∈{0,1}
d(t) pH(t) pL(t)
+1V +1V 0
-1V 0 +1V
1 + d (t ) 1 − d (t )
pH (t ) = ; pL (t ) = ; d (t ) ∈ {− 1,1}
2 2
s BFSK (t ) = Ap H (t )cos ω H t + Ap L (t )cos ω L t

80
p H (t )
A p H (t ) cos(ω H t )
A cos(ω H t )

s BFSK (t )

A cos(ω L t ) A p L (t ) cos(ω L t )

p L (t )

Generarea semnalelor BFSK


 Receptorul BFSK

81
B=2fb

Detector
de
ωH anvelopă

FTB
sBFSK(t)
Comparator
B=2fb

Detector
de
ωL anvelopă

FTB

Receptorul BFSK

• Observaţie: Atunci când sistemul este afectat de zgomot ieşirea


comparatorului poate varia; din acest motiv în locul detectorului de
anvelopă se poate utiliza un integrator şi un circuit de eşantionare la sfârşitul
fiecărui interval de bit ⇒ este necesar un circuit de sincronizare de tact.

82
 Receptorul BFSK

• semnalul BFSK se poate scrie în funcţie de p H (t ) şi p L (t )


s BFSK (t ) = A p H cos(ω H t ) + A p L cos(ω L t ) (*)
Fiecare termen din ecuaţia de mai sus este un semnal BPSK pentru care datele
p H (t ) şi p L (t ) ∈{0,1}; pentru a readuce problema la una cunoscută rescriem
1 1
p H (t ) =
+ p ′H (t ); p' H (t ) ∈ {− 1,1}
2 2
1 1
p L (t ) = + p ′L (t ); p ' L (t ) ∈ {− 1,1}
2 2
A A A A
v BFSK = cos(ω H t ) + cos(ω L t ) + p ′H cos(ω H t ) + p ′L cos(ω L t )
2 2 2 2
• relaţia de mai sus arată că avem două spectre de tip BPSK centrate pe
frecvenţele ω H = ω 0 + Ω şi ω L = ω 0 − Ω şi două impulsuri Dirac de
amplitudine A / 2 pe aceleaşi frecvenţe;

83
Densitatea spectrală de putere a BFSK
• pentru ca cele două spectre de tip BPSK să nu îşi suprapună lobul principal
trebuie ca distanţa dintre cele două frecvenţe să fie de cel puţin
f H − f L = 2 f b (**); în acest caz banda ocupată este de
BBFSK = f H − f L + 2 f b = 4 fb
f H − f L =2 fb

84
deci de două ori mai mare decât a BPSK

 Reprezentarea semnalului BFSK în spaţiul semnalelor

• Având in vedere condiţia (**) putem alege


f H = mf b (m − n ) f b = 2 f b
f L = nf b ⇒ m = n + 2
• În acest caz cei doi vectori ai bazei sunt
2 1
ϕ1 (t ) = cos 2πmfbt , fb =
Tb Tb
2
ϕ 2 (t ) = cos 2πnfbt
Tb
• Atunci
s H (t ) = Ebϕ 1 (t ) A2Tb
Eb =
sL (t ) = Ebϕ 2 (t ) 2 Ortonormaţi?Demonstraţi!!

85
ϕ 2 (t )

s L (t )

d = 2 Eb
Eb

ϕ1 (t )
Eb s H (t )

Reprezentarea BFSK în spaţiul semnalelor

• Observaţie: semnalele BFSK sunt ortogonale ⇒ distanţa dintre cele 2


puncte din reprezentarea în spaţiul semnalelor este d = 2 Eb
• Probabilitatea de eroare
 d  d   Eb 
Pe = P n >  = Q  = Q 

 2  2σ   2N0 

86
3.5. Semnale M-FSK
• Dacă se utilizează N biţi pentru a forma un simbol ⇒ TS = NTb ⇒pot fi
generate M = 2 N secvenţe pe frecvenţele f0, f1, ... , fM-1,

 Emiţătorul / receptorul M-FSK


• La emisie
- fiecare pachet de N biţi, ce formează un simbol, este aplicat unui
convertor S/P;
- ieşirea convertorului se aplică unui modulator MF (ce poate fi realizat
cu PLL comandat în tensiune) care va genera un semnal cosinusoidal a
cărui frecvenţă este aleasă de simbolul de intrare dintr-un set de
M = 2 N valori posibile;
• La recepţie
- Semnalul se aplică unui set de M filtre trece bandă, cu frecvenţele
centrale f0, f1, ... , fM-1, urmate de detectoare de anvelopă;
- Ieşirea acestora se aplică unui comparator care va detecta maximul;
- În final semnalul este convertit A/D pe N biţi
87
B=2fb

Detector
de
0 ω1 anvelopă 0
Sursă de
1 semnal FTB
d(t) Convertor Convertor v(sm) sinusoidal a SMFSK(t) Convertor
Detector
S/P D/A cărei fază este Maxim A/D pe N
B=2fb
controlată de biţi
v(sm)
N-1 Detector N-1
de
Va determina ω2 anvelopă
frecvenţa FTB
semnalului M-
PSK transmis

B=2fb

Detector
de
ωN anvelopă
FTB

Scheam bloc a emiţătorului / receptorului MFSK

• Se poate arăta că probabilitatea de eroare este minimizată atunci când


frecvenţele f0, f1, ... , fM-1, sunt alese în aşa fel încât semnalele să fie mutual
1 1
f =
ortogonale ⇒ trebuie separate între ele cu minim S T =
S NTb

88
• De obicei aceste frecvenţe se aleg ca multiplii întregi succesivi ai lui fS
⇒ f 0 = kf S ; f1 = (k + 2) f S ; f 2 = (k + 4) f S ; f 2 = (k + 3) f S ; ... f N = (k + 2 N ) f S ⇒
în acest mod lărgimea de bandă ocupată este minimă
fb
B = 2 Mf S = 2 N +1 f S = 2 N +1
N

89
 Reprezentarea în spaţiul semnalelor
• Se aleg vectorii bazei
2 1 1
ϕ1 (t ) = cos 2πkf S t , fS = = ϕ 2 (t )
Tb TS NTb
2
ϕ 2 (t ) = cos 2π (k + 2) f S t Es
Tb 2 Es

2 ϕ1 (t )
ϕ 2 (t ) = cos 2π (k + 4) f S t Es
Es
Tb
...... ϕ 3 (t )

90
• Distanţa dintre două puncte vecine este d = 2 Es
 Probabilitatea de eroare
• Probabilitatea de recepţie corectă
M
 d  d  d   d 
P(c | s1 ) = P n1 <  ⋅ P n2 <  ⋅ ⋅ P nM <  = 1 − Q 
 2  2  2   2σ 
• Probabilitatea de eroare
M
  d   d   Es 
Pe = 1 − Pc = 1 − 1 − Q  ≥ (M − 1)Q  = (M − 1)Q 

  2σ   2σ   2N 0 

3.6. Semnale MSK


• Semnalul MSK se obţine din OQPSK dacă se utilizează ca impulsuri
 2πt 
purtătoare p (t ) = cos 
4T pentru datele care comută la multiplii impari ai
b 
 2πt 
Tb, respectiv q (t ) = sin  
pentru datele care comută la multiplii pari ai Tb
4T
 b

45
  t    t 
s MSK (t ) = A d o (t )cos 2π   cos ω 0 t − A d e (t )sin 2π   sin ω0 t
  4Tb    4Tb 
• Semnalul se mai poate scrie sub forma
 d (t ) + d e (t )   d o (t ) − d e (t ) 
s MSK (t ) = A  o  cos( ω 0 + Ω ) t + A   cos(ω 0 − Ω)t
 2   2 
2π f 
Ω= = 2π  b 
4Tb  4 
d o (t ) + d e (t ) d 0 (t ) − d e (t )
• Notând cu H C (t ) = C
, L (t ) = , ω H = ω0 + Ω , ω L = ω0 − Ω
2 2
rezultă
v MSK (t ) = AC H (t ) cos ω H t + AC L (t ) cos ω L t
- dacă bo=be ⇒ CL=0 şi CH = b0 = ±1. ⇒ s MSK (t ) = ± A cos(ω 0 + Ω)t
- dacă b0 = -be, ⇒ CH =0 şi CL= b0= ±1. ⇒ s MSK (t ) = ± A cos(ω 0 − Ω)t
• frecvenţele ωH şi ωL se aleg astfel încât să fie îndeplinită condiţia de
ortogonalitate

46
Tb

∫ cos ω
0
H t cos ω L tdt = 0 ⇒ 2π ( f − f )T = nπ şi 2π ( f + f )T = mπ
H L b H L b

2π  fb 
• în plus, dacă Ω = = 2 π   şi ω H = ω 0 + Ω , ω L = ω 0 − Ω ,
4Tb  4 
fb fb
⇒ H f = f + f = f −
4 şi
0 L 0
4
2 fb
⇒ 2π ( f H − f L )T b = 2π Tb = π = nπ
4
m
⇒ n=1 ⇒ 0 4 f b f =

⇒ fH şi fL sunt alese cât mai aproape cu putinţă astfel încât să se respecte


condiţia de ortogonalitate ⇒ „Minimum Shift Keying”
fb fb
⇒ H
f = (m + 1) f = (m − 1)
4 şi
L
4

 Emiţătorul / receptorul MSK


• O schema posibilă de realizare a emiţătorului / receptorului este reprezentată
în figura
47
Ad 0 (t )

FTB +
cos(Ωt ) (ω0+Ω) +

-
cos(ω 0 t )
-
FTB
(ω0-Ω) -

Ad e (t )

Emiţător

48
x(t ) t e = (2k + 1)Tb
d o (t ) (2 k +1)Tb Eşntionare
∫( 2 k −1)Tb
( )dt Memorare

t com = kTb

t e = (2k + 2 )Tb
d e (t ) (2 k + 2 )Tb Eşntionare
∫( 2 k )Tb
( )dt Memorare

y (t )
Receptor
• Semnalele x(t ) şi y (t ) sunt refăcute astfel

49
FTB +
( )2 x(t )
(2ωH) +

FTJ +
( )2 Amplificare K cos(πf b t )

-
FTB 2
y (t )
()
(2ωL) +

Temă: demonstraţi funcţionalitatea circuitelor

 Reprezentarea în spaţiul semnalelor


• Se aleg vectorii bazei:
2 2
φ H (t ) = sin ω H t φ (t ) =
şi L
sin ω L t .
Ts Ts
• Cele 4 puncte ale constelaţiei de semnal sunt reprezentate în figură

50
ϕ L (t )

CL=1
CH=0

d = 2E s
Es

ϕ H (t )
CL=0 Es CL=0
CH=-1 CH=1

CL=-1
CH=0

• Distanţa dintre două puncte vecine este


A 2TS
d = 2 E S = 4 Eb ; E S =
2
• Probabilitatea de eroare se determină la fel ca în cazul semnalelor QPSK

51
2 2
  d    E s   Es   ES 
Pe = 1 − Pc = 1 − 1 − Q  = 1 − 1 − Q  = 2Q
 
 − Q2 
 


  2σ    N 0   N0   N0 
 Densitatea spectrala medie de putere
• Semnalul MSK se mai poate scrie sub forma
sQPSK (t ) = 2 Ad o (t )cos[ωo t + d o (t )d e (t )Ωt ]
 
• Impulsul de bază este p(t ) = q(t − Tb ) =
1
[σ (t ) − σ (t − Ts )]cos πt 

2  2Tb 
4Tb cos(ωTb )
P(ω ) = , Q (ω ) = P (ω )e − jωTb

π
 2ωTb 
2

1−  
 π 
• { } { }
ak = bk = ± A v.a.i.i.d. ⇒ E ak2 = E bk2 = A2 ⇒
16 A 2Tb cos 2 (ωTb ) 32 Eb cos 2 (ωTb ) A 2Tb
S zz (ω ) = = ; Eb =
π2   2ωTb   2 2
π2 2 2
  2ωTb   2
1 −    1 −   
  π     π  

52
1 1
⇒ GBPSK (ω ) = 4
Gz (ω + ω0 ) + Gz (ω − ω0 )
4

53