Ce este osteoporoza

• osteoporoza este o boală caracterizată prin scăderea masei osoase şi deteriorarea

ţesutului osos; consecinţele directe sunt creşterea fragilităţii osului şi, implicit, riscul
sporit de a sueri fracturi
• din cauza scăderii rezistenţei, oasele osteoporotice sunt predispuse la fracturi mult
mai uşor decât se întâmplă în cazul unui os sănătos. Astfel apar rupturi ale oaselor în
urma unor traumatisme relativ uşoare care, în mod normal, nu ar provoca asemenea
efecte. Cel mai des afectate sunt coloana vertebrală, şoldul, antebraţul, articulaţia
mâinii şi coastele
• fracturile sunt, în mod obişnuit, de două feluri: fracturi produse prin tasare (cele de
la nivelul coloanei vertebrale) şi fracturi sub formă de crăpătura (la nivelul şoldului).
• deşi osteoporoza este cunoscută de multă lume drept o boală a femeilor, bărbaţii
pot fi, şi ei, afectaţi. În urma diferitelor studii, circa 1000 de femeie la menopauza din
patru suferă de osteoporoză, la bărbaţi procentul fiind mai mic, de aproximativ 1 la 8 ,
la vârste de peste 50 de ani.

Ce se întâmplă în osteoporoza?
• oasele sunt formate din proteine, colagen, calciu şi alte minerale
• toată viaţa osul suferă un proces de regenerare, datorită celor două tipuri de celule:
osteoclaste şi osteoblaste, ce înlocuiesc osul vechi cu ţesut nou, la “comanda” dată
de organism, în funcţie de necesităţile sale de moment (îşi schimbă forma, rezistenţa
etc.)
• când apar dereglări în acest proces şi celulele ce produc ţesut nou nu mai pot face
faţă, apar osteoporoza sau osteopenia (densitatea osoasă este scăzută, dar nu atât
de mult încât să se ajungă la osteoporoză)
• în urma scăderii densităţii osoase, se reduce şi rezistenţa acestora, de aici
fragilitatea lor crescută, specifică acestei afecţiuni.

Ce determină rezistenţa osoasă?

• masa osoasă (densitatea osoasă) este dată de cantitatea de os prezentă în
structura scheletală (structura scheletelui)
• cu cât osul conţine mai mult calciu, fosfor şi alte minerale, cu atât are o densitate
mai mare
• în mod normal, cu cât densitatea osoasă este mai mare, cu atât este mai crescută
rezistenţa osului
• factorii genetici, de mediu şi medicamentoşi, toţi influenţează în mod direct
densitatea oaselor
• bărbaţii au o densitate osoasă mai crescută decât femeile – aşa se explică de sunt
ei mai puţin afectaţi de osteoporoză
• masa osoasă se acumulează în timpul copilăriei şi adolescenţei, atingând vârful în
jurul vârstei de 25 de ani. Ea se menţine constantă aproximativ 10 de ani. După
vârsta de 35 de ani, ambele sexe suferă o pierdere a densităţii osoase cu 0,3%-0,5%
pe an, ca urmare a procesului de îmbătrânire
• la femei, estrogenul are un rol important în menţinerea masei osoase, de aceea,
după instalarea menopauzei, când nivelul acestui hormon scade, se accelerează
scăderea densităţii oaselor (pierderea este de aproximativ 25-30 % în primii 10 ani!)
• la bărbaţi, un nivel scăzut de testosteron, cum apare în hipogonadism, poate
accelera instalarea osteoporozei.

Tipuri de osteoporoză
• în funcţie de cauzele sale:
• osteoporoză primară
• apare în urma modificărilor suferite de organism o dată cu vârsta (aşa cum sunt
modificările antrenate de menopauză)
• osteroporoză secundară
• cauzată de o afecţiune ce interferă cu procesul normal de remodelare osoasă.

Simptomele osteoporozei
• osteoporoza poate fi mult timp asimptomatică (fără simptome)
• primul simptom este, de obicei, durerea apărută în urma unei fracturi; deşi există şi
fracturi osteoporotice nedureroase – practic, cele mai periculoase, pentru că rămân
nediagnosticate (nu te doare – nu te duci la doctor!)
• fracturile coloanei vertebrale pot da dureri severe „în banda” ce radiază din spate
spre părţile laterale; fracturile prin tasare repetate de la acest nivel vor cauza, în timp,
dureri cronice de spate, cu scădere în înălţime şi curbări ale coloanei (aspect de
cocoaşă) din cauza colapsului vertebrelor (colaps â fractură)
• fracturile de şold apar, cel mai des, în urma căzăturilor.

Diagnosticul în osteoporoză
• metoda cea mai sigură de diagnosticare este aşa-numita absorţiometrie duală a
energiei cu raze X (DXA): adică…
• DXA măsoară densitatea osoasă în şold şi coloană, durează între 5 şi 15 minute,
este precisă şi expune pacientul la mai puţin de o zecime din cantitate de raze care
se foloseşte într-o radiografie normală de torace
• prin această metodă se compară densitatea osoasă a pacientului cu media
densităţii osoase a persoanelor de acelaşi sex şi aceeaşi rasă. Astfel se calculează
scorul „T”, care reprezintă densitatea osoasă în funcţie de deviaţia standard (DS) faţă
de maximul densităţii osoase la tineri
• osteporoza este definită ca T â -2,5 DS sau mai mic
• osteopenia este considerată când T se găseşte intre -1DS şi -2,5 DS
• femeile de peste 65 de ani, cele sub 65 de ani, dar aflate la menopauză şi cu factori
de risc, bărbaţii peste 50 de ani cu factori de risc prezenţi, toţi aceştia ar trebui să se
supună screening-ului prin metoda DXA pentru osteoporoză
• diagnosticul se poate pune şi prin radiografii simple, dar abia când osul a pierdut
deja cel puţin 30% din masa iniţială.