Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procesul de fabricație este un proces de producție prin care se obține un produs fabricat.
Dicționarul explicativ al limbii române oferă următoarea definiție :
Procesul de fabricație este "totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea
materiei prime și a semifabricatelor în produse finite".
Procesul de fabricație cuprinde diferite procese tehnologice între care există legături
funcționale, procese prin care se realizează transformarea succesivă a materiei prime sau
semifabricatelor în produse finite. În cazul produselor mecanice,procesul de fabricație este
constituit din următoarele categorii de procese tehnologice.
Procesul de elaborare a semifabricatelor trebuie să asigure calitatea materialului și
proprietățile fizico-mecanice impuse. Obținerea semifabricatelor se poate realiza prin debitare
din laminate, turnare, deformare la cald (forjare liberă, matrițare), deformare la rece sau sudare.
Procesul tehnologic de prelucrare are ca funcție modificarea formei geometrice și a
dimensiunilor piesei de prelucrat, a stării suprafețelor (calității suprafețelor) materialului sau
semifabricatului, în scopul obținerii piesei finite - ca rezultat al prelucrărilor prin așchiere pe
mașini-unelte. Piesa este prelucrată prin așchiere, prin diferite procedee: strunjire, frezare,
rabotare, mortezare, găurire etc.
Procesul tehnologic complet de prelucrare a piesei este descris în documentația tehnologică,
de exemplu : Planul de operații pentru prelucrări mecanice
Procesul tehnologic de tratament termic și acoperiri de suprafață urmărește asigurarea
structurii necesare a materialului și a proprietăților fizico-mecanice impuse. Tratamentele
termice (călire, revenire, îmbătrânire etc.) sau termochimice (cementare, nitrurare etc.) aplicate
în acest scop se realizează în general după etapa prelucrărilor de degroșare a piesei. Unele
piese sunt supuse, de asemenea, unor tratamente de suprafață (brunare, cromare, nichelare,
eloxare etc.) în scopul protecției suprafețelor de acțiunea corozivă a mediului.
Procesul tehnologic de asamblare este partea finală a procesului de fabricație prin care
se obțin complete de piese, subansambluri și ansambluri care formează produsul final.
Asamblarea unui subansamblu/ansamblu implică activități de asamblare a unor piese definitiv
prelucrate sau a unor subansambluri, într-o succesiune bine stabilită, asigurând ajustajele și
condițiile tehnice indicate în documentație.
Procesul tehnologic de control și de încercare trebuie să asigure conformitatea
produsului în fiecare etapă succesivă a procesului de fabricație și ca produs final. Conformitatea
produselor aflate în curs de fabricație trebuie verificată prin inspecții sau încercări efectuate în
puncte de inspecție (control) adecvate din procesul de fabricație. În afară de inspecțiile sau
încercările efectuate de operatorii mașinilor (autoinspecții) se organizează puncte de inspecție
fixe, amplasate în succesiunea operațiilor fluxului tehnologic.
Procesul tehnologic de recepție a produsului finit. Recepția produsului finit are
obiectivul de a stabili dacă o unitate de produs ori un lot propus pentru livrare este acceptabil.
Sunt disponibile mai multe variante de verificare a produsului finit.
٭inspecții și încercări de acceptare (recepție) pentru a se asigura că produsul finit este conform
condițiilor specificate. Se pot efectua prin inspecție 100% sau sub forma de inspecție prin
eșantionare;
٭inspecție lot cu lot : se realizează inspecția produselor prezentate într-o serie de loturi de
produse finite, iar decizia de acceptare sau respingere se referă la loturile individuale de produse.
Componentele procesului tehnologic de prelucrare
Faza (secvența) de prelucrare este o parte componentă a operației care constă din
prelucrarea unei suprafețe sau a mai multor suprafețe simultan, cu o singură sculă așchietoare,
respectiv cu mai multe scule simultan, cu un anumit regim de așchiere și fără demontarea piesei
între faze. Exemple de faze : ciclu de degroșare prin strunjire; ciclu de găurire adâncă cu
retrageri repetate ale burghiului.
Operația de prelucrare rezultă ca o reuniune a fazelor sale componente, fără demontarea
piesei și fără transferul cuplului piesă-portpiesă de la o mașină la alta. La fiecare demontare a
piesei de prelucrat din dispozitivul portpiesă se schimbă operația.
Trecerea de prelucrare este o parte a fazei efectuată pe aceeași suprafață prin care de pe
suprafață se îndepărtează un singur strat de material, printr-o singură deplasare a sculei în raport
cu piesa, în urma căreia se obține o anumită formă geometrică.
Mânuirea reprezintă un grup de mișcări ale unui operator, necesare desfășurării
operației, fazei sau trecerii, însă în cursul cărora nu se îndepărtează material (așchii).
Procesul de prelucrare mecanică este alcătuit din succesiunea ordonată de operații de prelucrare a
suprafețelor ce compun piesa.