Sunteți pe pagina 1din 31

Comunicarea in casnicie

Poate ca multi dintre noi nu intelegem sau nu simtim cu adevarat importanta comunicarii intr-o
relatie. Ce este foarte important sa stim: comunicarea intr-o relatie reprezinta esenta acelei
relatii. Altfel spus reprezinta placerea reintalnirii zilnice cu “celalalt” sau ceea ce mentine flacara
iubirii mereu aprinsa.

Pentru ca, inainte de toate trebuie sa stim sa iesim din ceea ce numim “rutina zilnica” si sa ne
facem viata placuta alaturi de cel drag si de ce nu, sa gasim impreuna solutii pentru a salva relatia
noastra in momentele de impas, fiindca atunci cand o problema ramane ascunsa, nediscutata,
ea se adanceste tot mai mult si se rezolva tot mai greu. Este valabil si aici principiul medicinei
care spune ca “este mai usor sa previi decat sa tratezi”.

Chiar daca nu intelegem exact, asa cum am spus inainte, care este importanta unei bune
comunicari, daca incepem simplu prin a exersa vom termina la fel de simplu prin a practica.
Si pentru ca beneficiile comunicarii in viata de cuplu sunt multiple, veti observa ca va aduce multa
lumina in casnicie si nu veti mai putea trai altfel, decat gustand din placerea unei vieti de cuplu
armonioase si pline de iubire.

Si daca tot vorbim de iubire, oare ce este iubirea?

Sunt multe definitii ale iubirii in functie de modul in care este perceputa iubirea si de modul in
care suntem in stare sa daruim iubirea. Nu stiu care ar fi definitia exacta sau corecta a iubirii, dar
stiu exact ca, asa cum spunea unul dintre cei mai buni specialisti din sfera relatiilor umane,
parintele Ignacio Larrañaga in cartea sa Casnicie fericita, “Iubirea trebuie sa rasara in fiecare zi
cu un chip mereu proaspat.” ( Larrañaga,2006).

Si ca sa raman tot in sfera spirituala, iubirea trebuie sa fie, asa cum reiese din rugaciunea pentru
familie compusa de papa Ioan Paul al II- lea, “mai puternica decat toate slabiciunile si crizele
prin care trec uneori familiile noastre”.

Familia trebuie sa fie ca o cetate pe care nimeni si nimic sa nu o poata razbate pentru ca este
aparata de iubirea care salasuieste in interiorul ei si care este ca un zid de aparare impotriva
furtunilor vietii. Si chiar daca uneori insusi aceasta iubire din interior este zdruncinata trebuie sa
stiti ca dumneavoastra aveti puterea de a o reface si de a o rezidi. Asadar, inainte de toate pentru
aceasta este nevoie sa comunicati.

Comunicarea este de doua feluri:

- verbala (prin cuvinte rostite, tonul vocii, ritmul de vorbire si accentuarea unor cuvinte) si
- nonverbala ( prin gesturi si atitudini)

Trebuie sa stim ca ambele tipuri de comunicare sunt la fel de importante. Toti emitem ganduri,
traim emotii si avem diferite nevoi. Si atunci cand ne simtim singuri, cu toate ca suntem
inconjurati de oameni, cu siguranta avem nevoie de comunicare (Roco, 2004).
Daca atunci cand suntem tristi avem parte de un mic gest de atingere, o imbratisare, un zambet sau
un cuvant de incurajare, ni se descreteste fruntea, si nu uitati ca aceasta inseamna de fapt doar
comunicare.

Daca emotiile pe care le traim le reprimam si nu le exprimam, se stocheaza in interiorul


organismului si se transforma cu timpul in boli. Exprimarea emotiilor prin verbalizare este o
forma de eliberare si de reglare a emotiilor ( Petrovai, 2004).

Ce este foarte important insa intr-o relatie, este ca atunci cand ne exprimam emotiile sa existe
sinceritate (Nuta, 2002). Ea creaza o punte de legatura inte cei doi parteneri, care cu timpul se va
intari daca aceasta sinceritate este prezenta mereu.

Nu ascundeti problemele si nemultumirile ce va apasa! E adevarat ca pot ramane intr-o “cutie a


Pandorei”, dar vor ramane nerezolvate pentru ca ele nu au fost discutate si clarifícate si vor
redeschide periodic ranile din suflet.

Indemnul este doar la clarificare si nu la cearta sau discutii inutil prelungite. Problemele mai vechi
trebuie scoase la suprafata, constientizate si clarificate. Trebuie sa ne clarificam atat gandurile, cat
si emotiile si sentimentele intr-o atmosfera nu numai calma dar si deschisa, asa cum se spune “cu
sufletul deschis”. De aceea evitati discutiile cand sunteti nervosi sau iritati pentru acel moment
cand va puteti deschide sufletele.

Chiar daca pare o terapie putin neplacuta si dureroasa, de a redeschide rani vechi prin discutii, este
o terapie care da rezultate, altfel e ca si cum acoperim permanent ceva vechi si dezagreabil cu
ceva nou si stralucitor, numai ca ambalajul nu va schimba interiorul.

Cand vreti sa clarificati problemele pe care le aveti in cuplu, cautati sa gasiti solutii de comun
acord si evitati reprosurile, judecatile si critica. Acestea sunt forme de agresiune care lezeaza
persoana in cauza si ele nu vor face decat sa adanceasca criza.

Cand celalat vorbeste lasati-l sa vorbeasca si ascultati-l intotdeauna cu respect, fara a-l judeca in
timp ce vorbeste (Larrañaga,2006). Cand va vine randul comunicati neplacerile dar aveti grija la
tonul vocii, la atitudine, la modul de a privi, etc.

Si nu uitati lucrul cel mai important, fiti onesti! Daca nu reusiti sa fiti onesti din punct de vedere
emotional cu partenerul de viata, relatia nu va putea evolua indiferent de cat timp stati impreuna
(Nuta, 2002).

Cand nu comunici tot ce simti sau ce gandesti, ajungi sa iti dai seama ca nu il cunosti cu adevarat
pe celalalt de langa tine pentru ca nu stii ce gandeste, dar cu siguranta nici celalalt nu te cunoaste
cu adevarat pentru ca nu i s-a dat aceasta ocazie.

Desigur ca pentru a comunica este nevoie de doi, de un emitator si de un receptor si de a schimba


aceste roluri frecvent. Sunt cazuri cand numai unul dintre parteneri are intentia de a comunica si
aceasta se intampla mai frecvent dupa mai multi ani de casatorie.
Dar desigur, cu toate recomandarile necesare este important sa tinem cont de diferentele dintre
barbati si femei pentru a se putea gasi o cale comuna de comunicare. Psihologia femeilor este
diferita de cea a barbatilor, de aceea trebuie sa il cunoastem si sa il intelegem in egala masura pe
cel de langa noi.

Trebuie cunoscut faptul ca barbatii si femeile traiesc la fel emotiile dar nu se exprima la fel, de
aceea pot aparea nepotriviri in comunicare. Femeile simt nevoia sa isi exprime orice emotie si fac
foarte bine acest lucru pe cand barbatii nu stiu sa se exprime la fel de bine (Nuta, 2002).

Daca constientizam bine aceasta diferenta dintre cele doua genuri si ii dam o sansa celuilalt din
start, atunci vom porni deja cu dreptul in procesul nostru de comunicare. Si daca reusiti pana la
urma sa faceti acest lucru bine, sa imbunatatiti o relatie prezenta, pastrati cu sfintenie ceea ce ati
castigat, nu mai lasati sa va intristeze trecutul cu problemele lui, traiti doar in prezent si claditi
impreuna un viitor frumos.

Si casniciile cele mai fericite trec prin perioade de crize. Dar aceasta criza poate fi invinsa daca
tratam situatia cu intelepciune si nu in ultimul rand cu iubire, si nu orice iubire, ci iubirea de
aproapele nostru care este totusi cel mai aproape de noi: partenerul de viata.

Cum comunicam schimbarea?

Orice companie trece periodic prin schimbari: schimbari de sarcini, schimbari tehnologice,
schimbari de sefi, schimbarea sediului de lucru etc. Cel mai adesea managerii nu stiu cum sa
comunice schimbarea. Desi explicatiile din acest articol sunt scrise pentru cei care au nevoie
sa gestioneze schimbarea in organizatii, ele se pot adapta si pentru schimbarile din alte
domenii ale vietii.

Sunt multe tips & triks pentru comunicarea schimbarii. Voi aborda in acest articol cel mai simplu
lucru atunci cand vine vorba de schimbare - l-as putea numi Principiul numarul 1 in
comunicarea schimbarii.

Cum procedeaza managerii cel mai des?

Luam exemplul real al evolutiei unui ziar, care a trecut printr-o perioada de schimbari tehnologice.
Mai exact, este vorba de momentul in care masinile de scris sunt inlocuite de calculatoare.
Redactia ziarului este „dezorientata”. Aceasta schimbare tehnologica este vitala, mai toate ziarele
trec prin ea, iar pentru a ramane competitivi aceasta schimbare este vitala. Angajatii ziarului sunt
de diferite varste, incepand de la 20 de ani pana la 55 de ani.

Managerul discuta cu departamentul administrativ, iar intr-o zi decide inlocuirea masinilor de


scris cu PC-uri. Se gandeste chiar ca va face o surpriza placuta. El asteapta bucuros intoarcerea
oamenilor din teren. In jur de ora 6 pm oamenii se intorc din teren, iar la ora 6.30 toata redactia
este convocata la sedinta.
In cadrul sedintei managerul formuleaza urmatoarele mesaje:

1. Incepand de astazi lucrurile nu vor mai fi la fel.


2. Am schimbat masinile de scris cu calculatoarele!
3. Era o schimbare necesara, o schimbare tehnologica ce ne va mari viteza de lucru.
4. Uitati de masinile de scris hodorogite si priviti la aceste minunate calculatoare.
5. Intram intr-o noua era, nimic nu va mai fi la fel.

Oamenii raman fara cuvinte. Pe fetele lor nu apare bucuria asteptata de manager. Cei 9 oameni din
cadrul redactiei primesc vestea. Paradoxal, in ciuda faptului ca schimbarea era necesara si buna
totodata, ei ii comunica managerului ca au inteles si se aseaza in fata noilor „masini de scris”, a
calculatoarelor.

Ei au parte de un mini training in care li se explica faptul ca aceste calculatoare sunt total diferite
de masinile de scris. Practic, nimic nu mai este la fel. Oamenii incep sa lucreze sfiosi pe ele, cu
gandul insa la traditionalele masini de scris. Unii dintre ei aveau 20 de ani de cand lucrau cu
masinile de scris.

Dupa o luna de zile, patru angajati din cei noua isi dau demisia. Presa nu mai era ceea ce stiau
ei. Ceilalti 5 ramasi in redactie parca se posomorasera. La 3 dintre ei le scazuse inexplicabil
calitatea materialelor scrise. Parca nu mai erau incarcate de atata suflet.

Are loc o discutie cu managerul in care ei sunt intrebati ce se intampla. Acestia nu pot oferi o
explicatie, singura plauzibila fiind faptul ca ei nu mai sunt atat de inspirati de PC asa cum erau de
masina de scris.

Povestea continua, iar redresarea ziarului se realizeaza in aproape un an de zile. Vorbim


numai de o redresare, in sensul ca jumatate din echipa era una noua, iar calitatea materialelor era
una mediocra.

Unde s-a gresit?

Probabil este clar pentru fiecare dintre noi ca schimbarea era necesara. Unde s-a gresit? Cum s-ar
fi putut face astfel incat oamenii sa nu-si dea demisia, iar schimbarea sa aiba un impact
pozitiv?

Felul in care comunicam schimbarea este mai importanta decat schimbarea in sine,
indiferent de marimea sau de importanta schimbarii. Majoritatea managerilor, de altfel de buna
credinta, aleg sa comunice schimbarea intr-un mod care nu poate fi primit cu bucurie. Fie ca
acceptam sau nu, schimbarile, cel putin initial, nu sunt acceptate. Fiecare dintre noi manifesta o
rezistenta marita la schimbare. Ne obisnuim cu anumite lucruri, iar schimbarea lor nu ne
bucura, ba din contra. De cele mai multe ori eficienta sau necesitatea nu sunt argumente care
conving.

Plecand de la obiceiurile cele mai simple pana la cele mai complicate, preferam sa le pastram.
Stim de cele mai multe ori ca obiceiurile noastre nu sunt „sanatoase”, ele insa sunt ale noastre si
dorim pastrarea lor. Fie ca e vorba sa ne schimbam biroul de lucru, locuinta, serviciul, ora de
trezire, sarcinile de la serviciu sau orice alta schimbare, acestea ne creeaza un disconfort.

Greseala manageriala este situatia in care managerul prezinta schimbare drept ceva „total
diferit”, „nimic la fel”.

Cum ar trebui sa procedam astfel incat trecerea peste schimbare sa fie una cat mai usoara?

In procente, numai maxim 20% dintre oameni cauta permanent schimbari. Acestia vor
accepta intotdeauna schimbarile si le vor considera noi provocari. Parerea noastra despre noi, este
ca suntem deschisi la nou, ca ne plac schimbarile. In realitate insa, schimbarile ne modifica un
ritm al vietii cu care ne-am obisnuit. De exemplu, cunosc foarte multi contabili care nu au acceptat
programele informatice. Ei prefera in continuare sa lucreze cu pixul, iar daca vine vorba de facut
ceva la calculator: „sa le faca altcineva”.

Pentru a comunica eficient o schimbare cu cat mai putine pierderi trebuie reformulat
mesajul schimbarii. Limbajul este prima cale la care trebuie sa apelam. Este cel mai usor de
folosit si cel mai eficient totodata. Indiferent de schimbare trebuie sa „inmuiem” efectele ei cat
mai mult posibil, trebuie sa realizam trecerea de „babaul pe care nu-l cunoasteti, total diferit de ce-
a fost” la „acelasi babau imbunatatit”.

Trebuie sa facem trecerea:

· de la total diferit – la – aproape la fel


· de la totul se va schimba – la – totul va ramane la fel
· de la schimbare – la - imbunatatire
· de la trebuie sa va schimbati – la – trebuie sa ne adaptam
· de la intram intr-o noua era – la- continuam munca noastra

Practic, schimbarea trebuie comunicata ancorand-o in ceea ce exista in momentul respectiv.


Oamenii accepta schimbarea daca li se explica ca avem de-a face cu o continuare a ceea ce
facem. In discursul nostru trebuie sa se regaseasca toate punctele comune.

Cu cat vor fi gasite mai multe legaturi intre ceea ce a fost si ceea ce urmeaza cu atat schimbarea va
fi perceputa ca o continuare a ceea ce a fost. „Noua era” si „total diferit”, „nimic la fel” nu sunt
mesajele care conving. Acestea sunt mesajele care asigura ca schimbarea va avea „pagubele cele
mai mari posibile”. Nu este vorba de a pacali, ci de a umaniza mesajul si de a intelege ca
oamenii sunt rezistenti la schimbare.

Toata explicatia de mai sus se reduce la la un lucru foarte simplu: atunci cand comunicam o
schimbare trebuie sa punctam inainte de toate ce ramane la fel, iar lucrurile care se schimba
total trebuie explicate ca o continuare a ceea ce a fost. Cu cat vor fi punctate mai multe
lucruri care raman la fel cu atat sansa ca oamenii sa perceapa pozitiv creste.
Reintorcandu-ne la ziar, cele 5 mesaje cadru pot fi reformulate in felul urmator:

1. Incepand de astazi lucrurile se vor imbunatati.


2. Vom folosi masini de scris mai eficiente!
3. Veti putea scrie materiale mai usor. Veti avea ocazia sa imbunatatiti ideile scrise intr-un
mod placut.
4. Masinile de scris vor ramane in aceste birouri sa ne aminteasca de istoria noastra.
5. In sfarsit tehnologia ne va permite sa punem in practica mai usor ideile noastre.

Dialogul continua, iar schimbarile vor fi percepute ca imbunatatiri. Nu se mai intra cu „violenta”
in obiceiurile oamenilor, ci li se explica ca obiceiurile lor vor fi mentinute. Li se va explica
oamenilor pana in cel mai mic detaliu cat de asemanatoare sunt lucrurile (cele noi cu cele vechi):
literele sunt asezate la fel pe tastatura, ceea ce scrii se va vedea tot in fata, se va lucra la aceleasi
birouri, fiecare isi va pastra directia redactionala.

Comunicarea schimbarii va fi astfel mai lejera amintindu-se si alte lucruri care raman la fel (chiar
daca nu au legatura cu schimbarea). Lucrurile explicite vor fi verbalizate atenuandu-se impactul
schimbarii: programul va ramane la fel, vom trata aceleasi subiecte, machetarea ziarului va fi
aceeasi.

Sunt strategii si mai complexe de implementare a unei strategii in cadrul unei organizatii pe care
le tratam in trainingurile noastre de management, schimbare si performanta.

Punctual, in acest articol, mi-am propus sa atrag atentia asupra unei greseli manageriale foarte des
intalnita. Acesta greseala manageriala vine si pe fondul in care leaderul vrea sa transmita o
noua viziune, uneori „revolutionara”. Poti transmite, dupa cum am observat si viziunea
revolutionara, folosind insa un limbaj mai moderat, cu mesajul „aproape la fel”.

Folosind strategia prezentata dai sansa oamenilor sa accepte schimbarea mai usor si sa se adapteze
cat mai rapid posibil. Este un detaliu minor, efectele lui sunt insa majore, uneori hotaratoare
pentru viitorul organizatiei.
Tehnici de comunicare cu persoanele dificile

“Cum imi inving dusmanii? Simplu: ii transform in prieteni!”


Abraham Lincoln

Cei mai multi dintre noi suntem nevoiti sa interactionam zilnic cu persoane dificile, fie la serviciu
fie in plan personal. Le recunoasteti cu siguranta: agresive, critice, insolente, insistente,
arogante, lipsite de bun-simt, ostile, sarcastice, se plang din orice, refuza sa-si asume
responsabilitati, ii invinovatesc permanent pe cei din jur, mint, refuza sa asculte punctele de
vedere ale altora sau le resping din principiu pentru ca doar ei au intotdeauna dreptate, fac
promisiuni pe care nu le respecta niciodata… si lista poate continua.

Intr-o lume ideala pur si simplu i-am ocoli. In lumea reala insa ne sunt sefi, colegi sau subalterni,
soti/sotii, parinti sau prieteni.

In unele cazuri ruperea relatiilor cu astfel de persoane implica niste costuri prea mari, de aceea
pentru a le face fata cu succes avem nevoie sa invatam cum gandesc, care sunt temerile lor cele
mai profunde, de ce fac ceea ce fac.

In zilele de 15-16 noiembrie va avea loc trainingul Tehnici de comunicare cu persoanele


dificile, care va oferi participantilor instrumente avansate pentru a interactiona eficient cu astfel de
persoane.

Continut:

• Ce sunt conflictele? Niveluri si cauzele aparitiei conflictelor


• Mentinerea autocontrolului emotional, cheia prevenirii si rezolvarii conflictelor
• Cele 4 tipare comportamentale in situatii conflictuale
• Observarea si intelegerea emotiilor celorlalti
• Ascultarea activa: crearea contextului potrivit pentru comunicare
• Asertivitatea: manifestarea dezacordului fara a crea conflicte
• Comunicarea nonviolenta: transmiterea eficienta a mesajului propriu
• Interactiunea cu persoanele cu tulburari de comportament
• Tehnici de transformare a conflictelor in cooperare

Cui se adreseaza:

• Celor care se confrunta cu dificultati in relatiile de munca (cu colegii, sefii sau subordonatii,
clientii etc.) sau in plan personal
• Celor care doresc sa invete tehnici simple si eficiente de iesire din situatiile de criza
• Celor care doresc sa dezvolte relatii interpersonale de succes in orice situatie
Participantii vor invata:

• Sa recunoasca principalele cauze ale aparitiei conflictelor si cum pot fi acestea evitate
• Sa-si identifice tipul propriu de comportament in situatiile de criza
• Sa-si controleze propriile emotii in timpul situatiilor conflictuale
• Sa anticipeze reactiile persoanelor percepute ca dificile si sa se adapteze la acestea
• Sa raspunda empatic la nevoile celorlalti, indiferent de masca sub care se ascund
• Sa intelega cauzele profunde pentru care oamenii reactioneaza negativ
• Sa distinga diferentele intre comportamentele pasiv, agresiv si pasiv-agresiv
• Sa ghideze persoanele dificile spre a intelege ce se petrece in interiorul lor
• Sa comunice eficient cu persoanele percepute ca dificile
• Sa primeasca si sa faca afirmatii critice
• Sa foloseasca tehnica parafrazei si a feed-back-ului
• Sa-si manifeste dezacordul intr-un mod care nu creeaza tensiune
• Sa foloseasca in mod adecvat limbajul nonverbal
• Sa recunoasca atunci cand cad intr-o capcana (tipar comportamental) si posibilitatile de iesire
• Sa evite sa fie manipulati de persoanele dicifile
• Sa preia controlul in situatiile de criza cu ajutorul unor strategii eficiente
• Sa se pozitioneze in relatie pe o pozitie de colaborare si nu ca adversar
• Sa transforme conflictele in cooperare
• Sa dezvolte un plan propriu pentru a-si imbunatii relatiile interpersonale
Comunicam sau ne prefacem? Exprimarea autentica

O pledoarie pentru EXPRIMAREA AUTENTICA – expresie a maturitatii si inteligentei


emotionale in orice tip de relationare, profesionala sau personala…

La ce ma ajuta exprimarea autentica in profesia mea… sau in viata mea personala?

Imi foloseste, oare, sa renunt la “eficientul” meu mod de a comunica inautentic, simulat,
speculativ si duplicitar? De ce sa incetez a ma stradui sa te manipulez, sa te controlez sau sa obtin
de la tine ce vreau indiferent de ceea ce-ti doresti sau simti tu?

Raspunsul desi aparatent dramatizat, este in esenta foarte adevarat: pentru ca daca nu
incetez exprimarea inautentica, risc sa nu te intalnesc realmente niciodata, pe tine – cel din
fata mea!

Dar, cine esti TU?! Poate ca TU esti seful meu, subalternul meu, sau poate ca TU esti clientul sau
colegul meu de birou. Intersectandu-ne, poate, zilnic, in aceeasi organizatie, pe acelasi palier, sau
chiar in acelasi birou, EU si TU continuam sa fim atat de aproape spatial si, totusi, la ani lumina
distanta relational. Intrucat fara exprimare autentica nu exista contact real, iar fara contact real nu
exista intalnire si cunoastere interpersonala.

Atunci cand TU te exprimi simplu si deschis, indiferent ca imi comunici lucruri placute sau
neplacute, imi oferi ceva din tine insuti si ma faci partas la lumea ta. Atentie! Iti asumi fie
riscul de a fi pedepsit sau respins, fie pe cel de a fi recompensat sau iubit.

Iar cand EU aleg sa ma exprim autentic ma expun riscului de a fi exact ceea ce sunt, ca semn
al maturitatii si “inteligentei” mele emotionale. Astfel, exprimarea autentica se contureaza
ca un act de profunda incredere in Sine.

Nu de putine ori, evit sa-ti spun ce ma supara sau ma deranjeaza la comportamentul tau, de teama
sa nu stric falsa si iluzoria pace din relatia noastra. De pilda, ma enerveaza cumplit cand fumezi in
birou si lasi scrumiera plina cu mucuri de tigara, dar nu-ti spun de frica sa nu te supar.

In adancul fiintei mele, insa pe nesimtite, incep sa te detest. Si, pe masura ce pledez mai mult in
afara pentru pacea din relatia noastra, in interiorul meu, fara sa-mi dau seama, pregatesc trupele de
razboi, care vor tasni spre lupta, intr-o buna zi, cand iti aprinzi relaxat o tigara, intr-o pauza de
cafea.

Esti naucit si nimicit pentru moment, iar relatia noastra este rupta agresiv, deoarece, in loc sa fie
fortificata de exprimarea autentica a trairilor mele, a fost fragilizata de iluzia intelegerii perfecte.
Daca aleg, insa, construirea si consolidarea relatiei mele cu tine pe baza exprimarii autentice, cinci
repere ma pot ghida in directia comunicarii emotionale mature:
1. EXPRIMAREA AUTENTICA ESTE NONEVALUTIVA / NECRITICA

Cand iti spun:


“Ma simt iritat cand imi vorbesti pe un ton ridicat!”
relatez despre mine si, mai exact, despre ceea ce EU simt in contexul in care imi vorbesti pe un
ton ridicat; implicit imi asum responsabilitatea propriei trairi, fara a adopta o atitudine critica sau
evalutiva in raport cu tine.

Cand iti spun:


“Ma iriti ca tipi la mine!”
“Ma faci sa ma simt iritat cand tipi la mine!”
te responsabilizez pentru ceea ce eu simt si, intrucat, ceea ce eu simt este o traire neplacuta, iti
comunic implicit, ca asta te face “un magar insensibil’.

Ba mai mult decat atat, uneori, sar peste a-ti mai spune ce simt si te critic aspru si direct:
“Esti un nesimtit! Dobitocule!”

Ajung, in cele din urma, sa nu mai stiu exact nici ce simt, nici cine este adevaratul responsabil
pentru trairile mele. Dar, ma transform intr-un expert evalutor critic al TAU pentru tot ce mi se
intampla. Culmea este ca, desi uneori aceste evaluari sunt corecte (adica, tu chiar esti o persoana
egoista, egocentrica sau dominatoare, agresivă) intre tine si trairile mele, pur si simplu, nu
exista o relatie de cauzalitate. Eu sunt adevaratul si unicul responsabil al trairilor mele.

Asa se explica de ce persoane diferite pot experimenta trairi diferite in raport cu unul si acelsi tip
de individ; asa cum una si aceeasi persoana poate experimenta trairi diferite in momente diferite
ale vietii sale fata de acelasi tip de individ. De pilda, in relatie cu un coleg egocentric, narcisic, EU
ma pot simti amuzat de «spectacolul» la care asist, cineva se poate simti iritat, inconfortabil,
nedreptatit, iar altcineva plin de compasiune pentru vulnearbilitatea reala ce se ascunde sub
mirajul superioritatii.

In concluzie, reactia mea emotionala fata de tine tine de istoria mea existentiala si de
configuratia unica a personalitatii mele. Tu esti doar un catalizator care activeaza ceea ce eu
deja contin si in raport cu care as putea fi recunoscator pentru ma ajuti sa ma descopar.

2. EMOTIILE SUNT NONVALORICE

Asta inseamna ca trairile mele, indiferent ca sunt placute (iubire, bucurie, admiratie, entuziasm)
sau neplacute (ura, tristete, dispret, apatie) nu sunt “bune” sau “rele”, “corecte” sau “gresite”. Ele
au rolul de a indica locul si directia pe drumul vietii. A le desconsidera si a le nega pe motivul
ca sunt rele, ar fi echivalentul situatiei in care capitanul unui vas arunca busola care ii
semnaleaza locul in care se afla, pe motivul ca nu e buna.

Si totusi, atat in viata profesionala, cat si in cea personala, evaluarea critica a emotiilor ne
limiteaza considerabil actiunile: cred despre mine ca sunt un sef puternic si consider rusinos sa-
mi fie frica de un subaltern inteligent care ar putea aspira la postul meu; atunci imi reprim frica si
imi construesc o “filozofie de viata”, conform careia subalternii nu trebuie tratati cu prea multa
caldura si incredere… sau sunt o femeie – manager, dinamica, energica, exploziva si
temperamentala, dar imi ascund pulsiunea agresiva despre care am invatat ca nu da bine cu
statutul meu; in consecinta, sunt expusa riscului de a dezvolta o apatica depresie.

Atentie! Exista o foarte mare diferenta intre a pemite emotiilor sa ajunga in constiinta si a pemite
emotiilor sa se manifeste in comportamente. Imi pot da voie sa traiesc furie, tristete sau frica.
Dupa ce am devenit constient de ele, optez pentru a actiona intr-o directie sau alta. A-mi respinge
sau nega emotiile, indiferent de natura lor, inseamna sa imi limitez semnificativ sansa de a ma
descoperi si de a ma exprima liber si autentic.

3. EMOTIILE POT FI ACORDATE CU MENTALUL SI VOINTA

Mecanismul psihologic este urmatorul: odata ce am acceptat ca emotiile nu pot fi evaluate in


termeni de “corecte” sau “gresite”, “bune” sau “rele”, imi este mai usor sa mi le asum si sa
mentin contacul constient cu ele.

Astfel, dincolo de emotiile constientizate, imi pot afla nevoile neimplinite; maturitatea emotionala
imi va ajuta mentalul sa decida, in baza informatiilor pe care le am, ce nevoi implinesc imediat, si
ce nevoi aman cu ajutorul vointei. Aceste decizii sunt traduse in actiuni de indata ce dispun de
energia necesara.

Pot ajunge astfel, la un acord intre emotii, mental si vointa, ceea ce imi va da o stare de bine si
dezinvoltura interioara care ma pregateste pentru experientele viitoare ale vietii mele. Prezenta
dezacordului intre emotii, mental si vointa va fi experimentat ca o stare conflictuala, tensionata,
disonanta, iar viata va fi perceputa ca o lupta, ca urmare a poiectarii in exterior a luptelor din
interiorul meu.

4. EXPRIMAREA EMOTIONALA ESTE SANATOASA

Evit sa ma exprim emotional autentic. Ba mai mult, ma exprim atent, calculat si minutios
planificat pentru ca imi doresc foarte mult ca tu sa ma apreciezi.

Cresc, astfel, foarte mult sansele ca tu sa te manifesti apreciativ si valorizator, dar nu in raport
cu mine, asa cum sunt, pentru ca tu nu cunosti exprimarea fetei mele adevarate; ci in raport cu
masca artificiala pe care eu am purtat-o cu o uriasa risipa de energie, inteligenta si rafinament,
numai pentru ca aprecierea ta sa nu dispara.

Desi primesc aprecierea ta, nu ma pot bucura realmente de ea, intrucat stiu si simt ca raspunsul
tau este provocat nu de mine, ci de rolul pe care il joc.

Asa ca, in cele din urma, aleg sa-mi exprim sincer trairile mele cele mai ascunse (frica,
nemultumirea). Hm! Raspunsul nu e nici pe departe la fel de placut… dar este singurul care imi
ofera satisfactia de a experimenta interactiunea noastra reala, oricat de “abraziva, coroziva sau
adeziva” ar fi ea in prezent. Mai mult decat atat, m-am eliberat sanatos de trairile emotionale, care
nu dispar, oricat de mult m-as stradui sa le resping sau sa le indepartez.
Dimpotriva, acele trairi emotionale pe care nu le exprim constient, ajung, in cele din urma,
sa-si gaseasca modalitati de exprimare din cele mai variate si mai costisitoare: dureri de cap,
ulcer, alergii, dureri musculare, hipertensiune, dintii care scrasnesc, usile trantite, gripa
rebela, indispozitiile, plictiseala, oboseala, lacrimile…

In contextul unor consecintele atat de “costisitoare”, lipsa de exprimare autentica a emotiilor se


explica prin motive puternice ce le stau la baza:

a) Frica de fragilizarea a imaginii personale: de pilda, ca director, ma tem sa-mi exprim


neajutorarea in fata unei provocari profesionale suprinzatoare si spectaculoase pe care mi-o
lanseaza un subaltern; asfel ca ajung sa-l descurajez in elanul lui, sa-i sabotez incercarile sau chiar
sa-l sanctionez pentru “nesubordonare”.

b) Frica de respingere:
“Daca ii spun sefului ca il admir pentru initiativa lui constructiva, s-ar putea sa creada ca il perii
si ca vreau sa ma pun bine cu el.”
“Daca ii spun colegului meu de birou ca m-a ranit, s-ar putea sa-mi raspunda ca nu-i pasa.”

Desi puternice, aceste motivatii se dovedesc a fi, in cele din urma, pacalitoare pentru relatiile
construite pe o exprimare inautentica, ce nu rezista in fata decisivului test al timpului.

4. ESTE DE DORIT CA EMOTIILE SA FIE EXPRIMATE CAND SUNT


EXPERIMENTATE, IN MAJORITATEA SITUATIILOR

Imi este, fara indoila, mai usor sa-ti spun cat de furios am fost ca ai fost promovat pe postul de
General Manager, in locul meu, cand ne intalnim in parc, la 5 ani dupa pensionare. Dar, imi este
incomparabil mai greu sa traiesc ani de zile cu aceasta furie de care nu reusesc sa scap, ci se
structureaza in contractii corporale sau pe care am ajuns, in cele din urma, sa o transfer asupra
sbordonatilor mei, mirati si ei de ceea ce li se intampla.

De cele mai multe ori, emotiile care nu sunt exprimate in momentul in care sunt traite, ne
blocheaza si ne complica existenta.

Este adevarat ca sunt si unele situatii in care comunicarea imediata a emotiilor nu este de dorit:
nu-i voi spune unui angajat paralizat de frica din cauza unei situatii de evaluare profesionala, cat
de tare ma enerveaza; nu-i voi spune angajatului care tocmai a aflat ca este vizat pentru
restructurarea de posturi, cat de tare ma dezgusta atitudinea lui ostila fata de conducerea
companiei.

Si in aceste situatii autenticitatea exprimarii este in continuare de dorit, ea fiind doar


amanata pentru un moment mai potrivit (in nici un caz, pentru secolul urmator!).

Dincolo de aceste situatii, exprimarea autentica si prompta a emotiilor, ramane apanajul relatiilor
eficiente si evolutive, mai ales in cazul persoanelor care petrec foarte mult timp impreuna
(profesie, prietenie, parteneriat de cuplu sau marital).
Secretul oamenilor “usor de cunoscut”

Ati cunoscut vreodata un individ dintre acei pentru care “nimeni nu este strain”? El pare ca-si
face prieteni instantaneu. Sta langa cineva in autobuz si dintr-o data incep sa-si vorbeasca de
parca s-ar cunoaste de-o viata. Pe de alta parte, cu totii am cunoscut persoane “dragute” - atunci
cand apuci sa le cunosti mai bine - dar greu de cunoscut in mod aprofundat.

Prima categorie pare ca reuseste ca prin farmec - aproape pe loc - sa “declanseze” un


sentiment de prietenie celuilalt, in vreme ce a doua categorie, “greu de cunoscut cu adevarat”,
se adapteaza foarte greu. In timp ce acesti din urma isi fac “incalzirea”, cei “usor de
cunoscut” deja si-au si facut prieteni.

Colega mea de camera

Am aflat despre cei “usor de cunoscut” cand tocmai venisem la facultate. Eram putin cam timida,
de aceea nu prea aveam cu cine discuta.

Asa stateam si ma tot gandeam cum sa ma prezint si ce sa zic pentru ca nimeni sa nu ma creada o
“impertinenta”. Uneori gaseam un pic de curaj si ma apropiam de cate o colega (eram numai fete,
Slava Domnului!), mormaiam discursul meu bine pregatit si in noua din zece cazuri, colegele
mele reactionau asa precum intuiam din start: “N-am timp acum”, “Eu merg spre alta directie”,
etc.

Colega mea de camera, care facea parte din categoria celor “usor de cunoscut”, avea multe
prietene si oricand o vedeai discutand cu altcineva si numai dupa doua minute radeau si
conversau ca niste vechi prieteni. Nimeni n-a zis vreodata despre ea ca ar fi “impertinenta”, ba
chiar stilul ei de abordare indraznet placea si fetelor, si baietilor.

In final, intr-o buna zi, am convins-o sa-mi spuna care-i este secretul. “Trebuie sa crezi sincer ca
celalalt te va place”, mi-a zis ea.

Deci, asta era rezolvarea. Trebuia s-o urmaresc mai indeaproape pe colega mea de camera. Toata
lumea parea s-o indrageasca. Era la fel de populara atat printre cei de la facultatea noastra, cat si
printre studentii de la alte facultati. Sistemul ei functiona chiar si in cazul profesorilor. Putea sa
scape cu bine la ore chiar si atunci cand facea lucruri pentru care eu as fi fost data afara din sala.
Si totusi, profesorii zambeau, si-o considerau o tipa nemaipomenita.

Pe masura ce am urmarit-o cum procedeaza, am observat ca ea conta de fiecare data pe reactia


prietenoasa a celuilalt. Crezand ca celalalt o s-o placa, ea actiona ca atare.

Va propun pe scurt observatiile mele asupra reusitelor colegei mele: ea presupunea ca


atitudinea celorlalti este exact cea pe care o asteapta. Am mai observat ceva: fiind ferm
convinsa ca celalalt ii va fi favorabil, nu se temea de oameni. Nu era deloc defensiva.
Teama de oameni va izoleaza

Teama este unul dintre cele mai mari handicapuri atunci cand vrei sa cunosti pe cineva rapid si sa
incepi relatia de pe o pozitie binevoitoare. Va temeti ca celalalt n-o sa va placa si de aceea va
retrageti in cochilia dvs. ca un melc care se teme sa nu fie atacat. Oamenii nu va pot aborda
tocmai pentru ca v-ati retras in aceasta cochilie defensiva. Si cum atitudinile noastre sunt
contagioase si au o mare influenta asupra celorlalti, ei se vor retrage la randul lor.

Nimic nu este mai adevarat in relatiile interumane decat urmatorul lucru: daca atitudinea dvs.
fundamentala este ca ceilalti precis va vor fi ostili - sau ca pur si simplu “pe mine oamenii nu ma
plac” - experienta dvs. va fi ca atare. Dar daca atitudinea fundamentala va fi ca “majoritatea
oamenilor sunt prietenosi si se vor comporta bine cu mine” - din nou experienta dvs. va fi in
concordanta cu aceasta.

Profitati ca celalalt este binevoitor. Totul este în favoarea dvs.

Depasiti-va teama ca celalalt v-ar putea “umili”. Asumati-va riscul. Mizati pe posibilitatea ca el/ea
sa va fie favorabil. N-o sa aveti castig de cauza de fiecare data, dar in general totul va fi mult mai
in favoarea dvs. Nu uitati ca oamenii isi doresc enorm prieteni, ca si dvs. Este o nevoie universala.

Motivul pentru care celalalt nu pare intotdeauna prietenos/prietenoasa s-ar putea sa fie
faptul ca se teme de dvs., de faptul ca dvs. l-ati putea respinge. Paradoxal, nu ? Preluati
initiativa. Nu asteptati un semn de prietenie din partea celuilalt. Faceti dvs. prima miscare si s-ar
putea sa-l/s-o vedeti cum incepe sa se detensioneze.

Nu fiti nerabdator

Cu totii suntem nerabdatori sa castigam acceptarea celuilalt. Cel mai adesea, cei din aceasta
categorie “se straduiesc prea tare” sa fie fermecatori si sunt in stare de orice ca sa obtina prietenia
celuilalt. Majoritatea stim insa ca stilul nerabdator impetuos este rareori indragit.

Destindeti-va si fiti sigur ca o sa placeti

In orice situatie interumana, nu are rost sa fiti exagerat(a) de nerabdator (nerabdatoare), dand de
inteles ca ati fi in stare de orice ca sa obtineti ceea ce doriti. Celalalt are tendinta puternica sa se
blocheze la orice lucru pe care i se pare ca-l doriti cu prea mare “ardoare”.

Instinctiv va deveni mai dificil sau banuitor, cum ca lucrurile n-ar fi cele ce par. Atunci cand dati
impresia ca doriti ceva foarte mult si va aratati nerabdarea, il faceti pe celalalt sa inceapa sa
se intrebe de ce va straduiti atat si in momentul acela incepe sa se strecoare indoiala.

Cand cineva pur si simplu va cerseste prietenia, tendinta este clar una de respingere.
Aceasta nu se datoreste unei trasaturi perverse a naturii umane, ci aceleiasi legi a
psihologiei. Cel nerabdator se teme - de moarte - ca celalalt s-ar putea sa nu-l placa sau s-ar putea
sa nu faca ceea ce ar dori el.

In loc sa-si spuna “Stiu sigur ca celalalt ma va placea”, el isi spune “Mi-e cumplit de teama ca n-o
sa ma placa”. Acest sentiment ii parvine celuilalt indirect, pentru ca cel nerabdator demonstreaza
de fiecare data ca de fapt nu are incredere in sine. Solutia, deci, nu este sa va omorati cu firea
incercand sa-l convingeti pe celalalt, ci sa stati cat mai relaxat, stiind ca persoana cealalta va fi
prietenoasa si intelegatoare. In felul acesta din nou va veti gasi linistea si calmul, obtinand
totodata ceea ce doreati de la celalalt.

Un lucru pe care totusi il poate face nerabdatorul este sa zambeasca. Este aproape imposibil
sa te ingrijorezi si sa mai fii nerabdator atunci cand zambesti. Zambetul destinde. Zambetul
dvs. demonstreaza incredere. Zambetul dovedeste ca “stiti sigur ca celalalt va actiona asa
cum va asteptati.

Puteti face minuni cu un zambet

Un alt lucru pe care l-am observat la colega mea de camera este faptul ca zambea permanent. Era
tipa cea mai zambitoare pe care am intalnit-o vreodata. Daca stati sa va ganditi la cei usor de
cunoscut din anturajul dvs., veti constata ca fara exceptie toti zambesc foarte mult. Sunt veseli si
rad mult. Un zambet real, sincer functioneaza ca o “formula magica” prin care pot fi trezite
instantaneu sentimentele de prietenie din celalalt.

Ce spune zambetul

Un zambet larg si sincer spune cateva lucruri esentiale despre celalalt, si anume nu doar ca “Imi
placi - vin cu ganduri bune”, ci si “Presupun ca ai sa ma placi”. Atunci cand un catelus vine la
dvs. dand din codita, pare ca spune: “Am toata increderea ca esti un om bun si ca ai sa ma placi”.

Un alt lucru important pe care il poate spune zambetul este “Meriti sa ti se zambeasca”.
Persoana careia ii zambesti, iti va zambi la randul sau. In profunzime, zambetul dezvaluie senzatia
de bine instantanee pe care i-am creat-o in momentul respectiv. Ni se zambeste pentru ca
zambetul nostru l-a facut pe celalalt sa simta ca merita sa i se zambeasca. Adica l-am ales
tocmai pe el din multime. L-am diferentiat si i-am acordat un statut de sine statator.
Prejudecatile in comunicare: Povestea iepurasului

Aceasta poveste este despre un iepuras care dorea sa-si gateasca 8 oua. Va rog sa cititi povestioara
si sa meditati putin asupra moralei!

Iepurasul are de gatit 8 oua, dar nu are o tigaie in care sa le prajeasca. Sta el, se gandeste, si isi
aduce aminte ca ursul are o tigaie. Bucuros, pleaca spre barlogul ursului sa-i ceara tigaia cu
imprumut! Mergand… mergand, iepurasul se intreaba:
-Daca ursul imi cere in schimbul tigaii 2 oua? Hm… asta e, ii dau lui 2 oua, mai raman eu cu 6 si
asta e, mi-ajung 6!

Merge el ce merge, si se intreaba din nou:


-Dar daca imi cere 4 oua? Asta nu-i bine deloc! Dar ce sa fac, ursul e singurul din padure care
imi poate imprumuta tigaia! Apoi, asa e in afaceri, castigul se imparte jumate-jumate! Fie si asa,
daca-mi cere 4 mai raman si eu cu 4 si imi ajung si astea pana la urma!

Mai avea putin pana a ajunge la barlogul ursului si-i veni o noua idee:
-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua si pielea de pe mine, in plus, e si cam nesimtit, cred ca o
sa-mi lase doar 2 oua! Of… Doamne, si eu care aveam 8 oua! Sa raman doar cu 2 oua? Delicata
situatie, dar, asta e! Pana la urma decat sa mor de foame, ii dau lui 6 si eu sunt mai mic, raman
cu 2 oua! Aceste oua o s-mi tina de foame astazi!

In sfarsit, iepurasul ajunse in fata barlogului! Cazu din nou pe ganduri, era din ce in ce mai
stresat, pentru ca in tot acest timp el s-a gandit sa-l impace si pe urs si pe el si a tras niste
concluzii clare. Dar nu-si pusese o singura intrebare:
-Daca ursul imi cere toate ouale? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat!!!

Se hotaraste si bate la usa ursului, care iese cu un zambet larg si spune:


-Zi-mi iepurasule, ce problema ai, cu ce te pot ajuta?

Iepurasul:
-Mai ursule, stii ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA TA! Apoi ii intoarce spatele si pleaca!

Morala: etichetarea prietenilor, a colegilor sau a sefilor, fara macar sa le ascultam punctul
de vedere, conduce la un esec ferm in comunicare!

De cate ori ai fost iepurasul din poveste? Dar ursul? Ne este mai usor sa presupunem ca noi
suntem o persoana decenta si rezonabila, iar celalalt este un raufacator! Este mai comod sa crezi
asa, insa nu te mira ca ramai fara tigaie, fara macar sa o ceri!

Acesta este un mecanism de autoaparare la care apelam foarte des, din dorinta noastra de a ne
proteja parerile! Ne formam anumite pareri, prejudecati, care sunt doar produsul mintii noastre si
nu incercam sa le clarificam din simplul motiv ca dorim sa credem ca noi suntem OK, iar celalalt
nu este OK… “iar acest lucru il stim noi foarte bine, nu este nevoie de fapte care sa ne confirme
acest lucru”!
Ca sfat, cel mai nimerit ar fi sa-i acorzi o sansa si celuilalt! Prejudecatile sunt cele care iti
blocheaza mintea si relatiile interumane! Gandeste-te o clipa, nu te costa nimic: daca
persoana pe care o ai in fata are cele mai bune intentii, daca este cumva o persoana decenta,
rationala si rezonabila? De foarte multe ori se intampla sa fie! Acorda–i celuilalt premisa de
nevinovatie! Este un pas mic si greu pentru tine, dar un pas mare pentru relatia voastra!

In plus… gandeste-te o clipa, daca ai fi fost tu ursul din povestioara, cum te-ai fi simtit?

Scurt tratat de… egomasaj

Citeam in ziarele de zilele trecute ca s-a inventat… masina de facut complimente. Creatorul ei, un
artist american in varsta de 46 de ani pe nume Tom Greaves, a conceput-o in cadrul unui proiect
mai amplu pentru o galerie de arta.

Amplasata pe 14th Street in New York, masina face complimente celor care trec pe langa ea,
inseninadu-le ziua… chiar daca in aceasta prima varianta a ei complimentele sunt alese absolut
intamplator si unele dintre ele sunt destul de neobisnuite.

Cei care trec prin dreptul ei au ocazia sa auda un scurt sunet melodios si apoi complimente cum ar
fi “Ai ochi minunati”, “Esti o persoana inteleapta”, “Oamenii sunt atrasi de tine”, “Esti tolerant”,
“Esti un om bun la suflet”, “Iti aduci contributia la crearea unui viitor mai bun”.

In cele mai multe cazuri, oamenii care primesc complimente zambesc… chiar daca stiu ca acestea
nu sunt tocmai potrivite pentru ei. De exemplu, proprietarul unei librarii in apropierea careia se
afla masina povestea: „Unul dintre clientii mei a venit si mi-a povestit ca masina i-a zis ca miroase
bine, dar el stia ca nu este asa, pentru ca tocmai facuse jogging.“

E un lucru atat de simplu… un iPod pe care sunt inregistrate cam 100 de complimente si o cutie
de lemn vopsita in culori vesele. Si totusi reuseste sa schimbe instantaneu dispozitia celor care trec
pe langa ea.

In experienta mea de trainer am vazut de nenumarate ori cum energia unui intreg grup se poate
modifica in doar cateva minute ca urmare a unui exerctiu de o simplitate la fel de evidenta ca si
masina despre care vorbeam: participantilor li se cere sa-si aleaga fiecare un partener si sa-i faca
un compliment sincer, apoi rolurile se schimba - cel care a primit un compliment ofera la randul
sau unul. Observ de fiecare data cu placere cum oamenii se deschid ca prin farmec, atat fata de cei
din jur… cat si fata de ei insisi.

In urma cu cativa cercetatorii germani au facut studii referitoare la metodele de a preveni


certurile si au ajuns la concluzia ca cea mai buna metoda este ca ori de cate ori ne simtim
neplacut datorita comportamentului altcuiva (cum ar fi in cazul reprosurilor, jignirilor etc.)
sa raspundem facand 3 complimente.
Sigur ca m-am gandit la inceput ca este vorba despre o metoda mult prea simpla pentru a avea
rezultate semnificative si recunosc ca n-am incercat-o… pana cand nu i-am vazut efectele intr-o
imprejurare la care am asistat intamplator.

Ma aflam intr-un grup de prieteni si la un moment dat unul dintre ei i s-a adresat celuilalt intr-un
mod agresiv. Cum parea a fi pus pe cearta m-am gandit ca este inevitabil sa izbucneasca un
conflict. Spre surprinderea mea, cel caruia i s-a adresat a inceput prin a-i spune cat de mult il
apreciaza pentru inteligenta, buna-intentie si generozitatea lui… si cred ca n-o sa va mire ca
tensiunea s-a risipit si “furtuna” n-a mai inceput.

Cand am auzit prima data cuvantul “egomasaj” la prietena mea Andreea am ras si mi-am spus ca
nu e deloc rau sa fii rasfatat cu asa ceva din cand in cand. In definitiv, a avea un ego face parte din
experienta noastra umana. Complimentele par cea mai usoara cale de a face acest lucru, si
sinceritatea lor mi se pare un lucru important. N-are cum sa fie imposibil, doar fiecare dintre noi
avem partile noastre bune… chiar daca sunt mai mult sau mai putin ascunse, e drept.

Iata asadar micul tratat de egomasaj pe care l-am promis:

1. Nimeni nu se supara cand ii faci un compliment.


2. Efectul lui este schimbarea in bine a dispozitiei celui care il primeste.
3. Cu conditia sa fie sincer!
4. Nu uita sa multumesti cand primesti un compliment… si sa faci si tu unul.
5. Pentru a evita conflictele raspunde comportamentului neplacut al altora cu… cateva
complimente.
6. Daca ceilalti sunt grabiti sau neatenti… aminteste-le ca uneori pur si simplu ai nevoie de
un mic egomasaj.
6. ACUM e cel mai potrivit moment sa faci cuiva un compliment.
7. Bineinteles ca mi-ar face placere sa primesc si eu unul…
8. Daca ai citit acest articol pana la capat ma gandesc ca esti o persoana inteleapta
Stii sa faci fata unei conversatii dificile?

Oricine se confrunta cu o situatie dificila intr-un moment sau altul. Fie in viata personala, fie in
cea profesionala sunt momente pe care le poti schimba. Sunt rezultate pe care le poti schimba!

Pentru a intelege la ce ne referim cand spunem conversatii dificile, o sa va dau cateva exemple:

-Sfarsitul unei relatii


-Discutia cu un coleg care are un comportament agresiv sau face comentarii nepotrivite
-Sa-i ceri unui prieten sa-ti dea inapoi banii imprumutati
-Sa-i spui sefului despre cum se comporta
-Sa vorbesti cu seful cand isi incalca propriile reguli de siguranta si calitate

-Sa critici munca unui coleg


-Sa linistesti un client nemultumit
-Sa-i ceri unui coleg de camera sa se mute
-Rezolvarea problemelor de custodie sau referitoare la dreptul de vizitare cu fostul sot, sau fosta
sotie
-Sa ai de-a face cu un adolescent rebel
-Discutii intime despre sex
-Discutia cu o persoana draga referitor la consumul de droguri, de catre aceasta
-Sa vorbesti cu un coleg care tine pentru el informatiile sau resursele

Exemplele pot continua la nesfarsit. Metoda pe care o prezint in continuare este aplicabila doar
persoanelor care vor sa rezolve situatia dificila. Daca au alte obiectiv, cum ar fi satisfacerea
orgoliului, sau doar “Vreau sa-i arat ca am dreptate”, metoda nu va functiona.

Pasii acestei metode ii puteti exersa in cadrul trainingului de Manipulare, sau puteti citi cartea
Conversatii decisive, Kerry Patterson, Joseph Grenny, Ron McMillan, Al Switzler - Editura
Amaltea, 2006.

PASUL 1 - Intoarce-te catre tine!

Incepe cu tine, raspunde-ti la urmatoarele intrebari:

-Ce doresc cu adevarat pentru mine?


-Ce doresc cu adevarat pentru el / ea?
-Ce doresc cu adevarat pentru relatia noastra?
-Cum ar trebui sa ma comport daca vreau sa obtin aceste rezultate?

Primul pas este acela de clarifica termenii discutiei. Stabileste exact ce doresti sa obtii in urma
discutiei pentru partile implicate: pentru tine, pentru interlocutorul tau cat si pentru relatie.
Tendinta umana este aceea de a aborda discutiile dificile doar din prisma noastra.
Astfel se pot obtine urmatoarele rezultate:
Pentru MINE: PIERDERE (nu obtin rezultatele scontate)
Pentru EL: PIERDERE (nu-si schimba comportamentul asa cum as dori)
RELATIE: PIERDERE (relatia dintre noi se strica sau se raceste)

PASUL 2 – Identificarea blocajelor

Avem o capacitate extraordinara de a ne bloca propriile demersuri, de a complica lucrurile sau de


a lasa sa primeze mania noastra, pornirile noastre etc. Cele mai intalnite blocaje sunt urmatoarele:

1.Dorinta de a castiga cu orice pret


2.Alegerea FRAIERULUI (este aceea in care iti gasesti o scuza afirmand ca nu ai fi putut face
altceva. EX: Am tipat la el pentru ca a tipat la mine, NU aveam ce face altceva)
3.Rezistenta noastra la schimbare (sunt persoane care cauta noul, insa multi dintre noi au o
disponibilitate scazuta de a-si schimba comportamentul)

PASUL 3 – Ingrijeste-te de siguranta

Reactionam violent mai ales atunci cand simtim ca lucrurile ne scapa de sub control. Nu ne mai
intereseaza parerile celorlalti atunci cand suntem convinsi ca avem dreptate. Cert este ca si
partenerul nostru crede la fel - si el crede ca are dreptate!

-Atunci cand esti cu adevarat inspaimantat, nu prea vezi altceva decat ce e drept in fata ochilor
-La fel, atunci cand simtiti ca rezultatul unei conversatii e amenintat, nu prea puteti sa vedeti
dincolo de punctul dumneavoastra de vedere.

Iesind insa in afara continutului unei discutii si urmarind semnele fricii, va puteti pune creierul s-o
ia de la capat si vederea completa isi revine.

PASUL 4 – Verifica-ti simptomele tale!

Iti poti monitoriza starea, verificand daca faci apel la tacere sau la violeta, care sunt principalele
simptome ale nesigurantei. Dupa cum veti observa mai jos tacerea imbraca forma evitarii,
mascarii sau retragerii iar violenta imbraca forma controlului, etichetarii sau atacului.

Tacerea

–Mascarea inseamna sa ne aratam selectiv sau sa ne diminuam adevaratele opinii.


–Evitarea inseamna ocolirea completa a unor subiecte delicate. Vorbim, dar nu discutam adevarata
problema.
–Retragerea: ma scuzati dar trebuie sa plec.
Violenta

–Controlul inseamna sa-i fortezi pe altii sa-ti adopte modul de gandire. Se realizeaza fie prin
impunerea punctelor proprii de vedere, fie prin dominarea conversatiei.
–Etichetarea inseamna sa punem etichete unor idei ca sa le putem da deoparte prin includere intr-
un stereotip sau intr-o categorie generala.
–Atacul vorbeste de la sine. Te muti de la a castiga o disputa la a face o persoana sa sufere.
Tacticile presupun minimalizarea si amenintarea.

PASUL 5 – Repozitionarea!

Si tu si el aveti simptome ale nesigurantei. Ce faceti?

Scopul Comun

Pentru a evita dezastrul, gasiti un Scop Comun care sa fie motivant atat pentru dumneavoastra cat
si pentru partenerul de discutie. Scopul comun poate fi rezolvarea situatiei pentru ambii partenerii.
Acestia trebui sa-l identifice impreuna si sa fie de acord cu el.

Respectul Reciproc

In timp ce e perfect adevarat ca nu trebuie sa incepeti o conversatie decisiva daca nu exista un


Scop Comun, e la fel de adevarat ca nu trebuie sa continuati daca nu pastrati Respectul Reciproc.
Respectul Reciproc este conditia de continuare a dialogului. Cand oamenii simt ca ceilalti nu-i
respecta, conversatia devine imediat nesigura, iar dialogul ajunge la o intrerupere brusca.

Contrastul

Cand ceilalti va interpreteaza gresit scopul sau intentia, lasati deoparte disputa si refaceti
sentimentul de siguranta folosind o abilitate numita Contrastul.

–[Partea de negatie] „Ultimul lucru pe care as vrea sa-l spun ar fi acela ca nu va apreciez munca!”
–[Partea de afirmatie] “Cred ca munca voastra a fost cu adevarat semnificativa.”

Dupa ce ati transformat amenintarea in siguranta, va puteti reintoarce la problema discutiei in sine
si puteti sa va indreptati catre mediere:

Strategii noi

Dupa ce ati asigurat siguranta, gasind un scop comun, puteti sa va intoarceti in siguranta la
continutul conversatiei. E timpul sa reintrati in dialog si sa gasiti strategii pe masura necesitatilor
fiecaruia. Daca va angajati sa gasiti ceva comun si stiti ce doriti cu adevarat, nu va veti mai cheltui
energia intr-un conflict neproductiv. In loc de asta, veti veni cu optiuni care sa fie de folos tuturor.
Identificarea scopului comun este esentiala. Scopul comun NU este ceva de genul: “As vrea sa nu-
mi mai ridiculizezi munca!” Scopul comun nu trebuie sa ia forma unei exprimari care poate fi
catalogata de partenerul tau drept Atac. O exprimare mai potrivita poate fi:

-”As vrea sa gasim impreuna acea cale care sa-ti dea posibilitatea sa-ti exprimi parerea asupra
muncii mele, care sa exprime un raspuns menit sai imbunatateasca rezultatele muncii mele!” sau:
-”Cu siguranta putem gasi o formula care sa fie buna atat pentru mine cat si pentru tine”, sau
“Intotdeauna parerile sunt impartite, insa as vrea sa gasim impreuna acea cale in care sa tin cont
mai mult de parerea ta!” sau
-„Cum am putea proceda astfel incat sa fim incantati cand lucram la un proiect. Cred ca putem
gasi impreuna o cale.”

Dupa cum observati, scopul nu trebuie sa contina nici o catalogare, etichetare, sau atac
asupra comportamentului celuilalt. Trebuie doar sa ne exprimam sincer dorinta de a
rezolva aceasta situatie. Scopul comun este premisa esentiala in a face fata unei discutii
dificile.

Daca vei incepe insa cu formulari de genul: „Niciodata nu ma asculti” sau „Intotdeauna te
intereseaza doar punctul tau de vedere” sau „Parere mai ridicola ca a ta nu am auzit niciodata” nu
vei reusi decat sa transformi o discutie sau o situatie dificila in una si mai dificila.

Stii sa oferi si sa primesti feedback?

Ce este feedback-ul?

Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atat in viata personala
cat si in viata profesionala. Vom invata impreuna cum trebuie folosit feedback -ul pentru a avea
rezultate si cum nu trebuie folosit, astfel incat sa nu se transforme intr-un bumerang ce se poate
intoarce impotriva noastra.

Pentru clarificarea termenului va prezint definitia ce figureaza in dictionarul Explicativ al Limbii


romane :

FEEDBACK: Retroactiune care se manifesta la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice


etc.) in scopul mentinerii stabilitatii si echilibrului lor fata de influente exterioare;
retroactiune inversa, conexiune inversa, cauzalitate inelara, lant cauzal inchis.

Dupa cum vedem, feedback-ul este o reactie cu scopul mentinerii echilibrului!

De cele mai multe ori spunem ca dam Feedback atunci cand ne expunem parerea despre un anumit
lucru. Pana aici nimic mai adevarat. Cand cineva isi expune parerea, spunandu-ne daca am
facut bine sau nu am facut bine, nu mai este feedback. Iata un exemplu:

INTREBARE: Ce parere ai despre acest tricou?


RASPUNS GRESIT: Cred ca ai facut o alegere buna!
Aparent avem de-a face cu feedback, in care interlocutorul nostru ne spune parerea despre tricou!
De fapt el nu ne spune parerea despre tricou ci despre alegerea celui care l-a cumparat!

Sa mai luam doua alte exemple:

INTREBARE: Cum ti s-a parut acest curs!


R1: Cred ca putea fi facut mai bine!
R2: Este un curs care se adreseaza avansatilor!
R3: O sa-l recomand si altor persoane!
R4: Mi se pare ca trainerul a facut o treaba excelenta!

Niciunul din cele patru raspunsuri de mai sus nu poate fi considerat feedback! In urmatoarele
randuri o sa va explic si de ce!

Pentru a intelege ce nu este feedback-ul, sa ne gandim o clipa care este scopul feedback-ului.
Feedback-ul are drept scop mentinerea unui anumit echilibru, un raspuns la o anumita cauza, el nu
trebuie sa fie o reactie la ceea ce a declansat cauza ci doar la efect!

Feedback insemna a oferi celorlalti un raspuns eficient pentru a le comunica exact ceea ce ne
deranjeaza, in ce mod ne afecteaza, sau ce dorim sa faca ceilalti. Trebuie sa facem acest
lucru fara a leza cealalta persoana, a minimaliza apararea, pentru a-i face pe ceilalti sa
inteleaga ca doar comportamentul ma deranjeaza sau imi place, nu persoana.

Feedback-ul trebuie sa fie o reactie la un comportament, mai exact, ceea ce ai simtit TU in


momentul in care ai interactionat cu fenomenul!

Probabil in acest moment lucrurile nu va sunt tocmai neclare, va intrebati oare: “Pana la urma ce
este acest feedback?” sau “Ce nu este feedback-ul?”. Incepem cu cea de-a doua intrebare:

Ce nu este feedback-ul?

1.Feedback-ul nu este un sfat!

Aceasta este cea mai mare greseala care se face. Multi dintre noi credem ca dam feedback atunci
cand dam sfaturi! Ce-i drept, ne place sa dam sfaturi. Foarte frumos! Insa trebuie sa intelegem ca
acest lucru nu reprezinta un feedback, intrucat nu reprezinta o reactie, fiind o teoretizare pe
marginea unei situatii, si nici nu atinge scopul feedback-ului, anume reglarea si echilibrul
sistemului. Iata un exemplu:

INTREBARE: Ce paere ai despre aceasta carte?


RASPUNS GRESIT: Cred ca ar trebui sa o scrii din nou!
Feedback: Mi s-a parut o carte incompleta, Nu am reusit sa o inteleg!

Sau

INTREBARE: Cum ti se pare aceasta masina?


RASPUNS GRESIT: Cred ca ar trebui sa mai incerci si alte variante!
Feedback: Raportul pret/calitate nu mi se pare ca fiind unul bun. Nu mi se pare asa frumoasa!
Sau

INTREBARE: Cum ti se pare acest demers?


RASPUNS GRESIT: Eu in locul tau nu as fi facut asa ceva! As fi inceput mai degraba cu…
Feedback: Acest demers nu mi se pare interesant!

Toate raspunsurile de mai sus nu intra in sfera feedback-ului, ele sunt sfaturi si nimic mai mult!
Putem afirma ca indirect ne-am spus parerea, insa feedback-ul nu insemna a ne spune indirect
parerea despre ceva, ci trebuie sa descriem ce am simtit noi despre lucrul respectiv sau despre
actiunea respectiva.

Acesta este primul pacat al feedback-ului, anume sa dam sfaturi. Exista o vorba mai veche: “Nu
da sfaturi cui nu-ti cere!”. Trebuie sa ai capacitatea sa descrii ce parere ai despre acel lucru, ce
simti in legatura cu acel lucru si nu ce ar trebui sa faca persoana respectiva.

Daca persoana respectiva va cere un sfat sau va intreaba cum ati fi procedat dumneavoastra, atunci
ii puteti spune acest lucru. Pentru un individ, nimic nu este mai neplaut, decat sa primeasca un sfat
atunci cand el ar fi vrut sa primeasca feedback!

2.Feedback-ul nu este sondare psihologica.

Aceasta e o alta greseala, cand facem pe expertii, nefiind nici momentul si nici cazul! De cele mai
multe ori vom cadea in pacatul psihologului amator, acela care vede dincolo de lucruri. Sa nu
uitam ca interlocutorul nu ne-a cerut sa-i descifram intentiile sau motivatia, ci vrea de la noi doar
un feedback. Iata cateva exemple:

INTREBARE: Ce parere ai despre acest tablou?


RASPUNS GRESIT: Probabil autorul lui este destul de tanar!
Feedback: Imi place acest tablou, ma binedispune!

Sau

INTREBARE: Cum ti se pare acest raport de evaluare?


RASPUNS GRESIT: Cred ca ti-ai dat toata silinta sa iasa o treaba buna!
Feedback: Mi se pare un raport complet si obiectiv!

Ce-i drept, va fi greu sa rezistam acestor tentatii, de a cauta in spatele fenomenului, insa feedback
insemna a avea o reactie in legatura cu un fenomenul respectiv. Dupa cum veti observa in relatiile
de mai sus, in raspuns nu putem observa care este legatura directa dintre cel care da raspunsul si
asupra carui lucru trebuie sa se pronunte el.

Ganditi-va doar o clipa, cel care v-a intrebat ceva, v-a intrebat despre intentia lui, despre ce l-a
determinat pe el sa faca un anumit lucru. Revedeti intrebarile si o sa observati cum stau lucrurile.
3.Feedback-ul nu este nici critica nici lauda!

Daca vrei sa critici pe cineva poti sa faci linistit acest lucru, insa nu te consola cu gandul ca i-ai
dat doar un feedback. Critica si lauda sunt doua fenomene foarte des intalnite, insa nu trebuie
confundate cu feedback-ul. Sa luam cateva exemple:

Sa presupunem ca cineva trebuia sa predea un raport acum doua zile


RASPUNS GRESIT: Trebuia sa-mi aduci raportul tau acum doua zile!
Feedback: Asteptam raportul tau acum doua zile.

Sau cand cineva vorbeste pe un ton ridicat:


RASPUNS GRESIT: Esti un nesimtit, nu te intereseaza ce spun i ceilalti!
Feedback: Atunci cand vorbesti pe un ton ridicat nu reusesc sa mai inteleg nimic.

Iti poti da seama foarte usor ca nu vei obtine efectul scontat prin raspunsurile de mai sus, ba din
contra… lucrurile se pot agrava!

De unde vinde puterea feedback-ului?

Puterea feedback-ului vine din faptul ca el poate redresa, mentine o stare buna sau schimba un
comportament.
Feedback-ul ii permite celuilalt sa primeasca un raspuns vizavi de actiunea lui.
Feedback-ul este constructiv cand face referire numai la actiunea in sine si nimic altceva.

Daca intr-adevar vrei ca o persoana sa stie ce parere ai in legatura cu un anumit lucru, descrie
acea stare pe care ai avut-o in momentul in care ai interactionat cu lucrul respectiv!

De exemplu reclamele sunt facute pe principiul feedback-ului. Acestea sunt o actiune care vor sa
declanseze in tine o pofta, o senzatie, un sentiment. Feedback-ul rostit ar trebui sa fie: “As manca
ciocolata cand vad aceasta reclama!” sau “M-a facut curios aceasta reclama!” sau “Nu am reusit
sa inteleg aceasta reclama!”

Toate aceste afirmatii descriu o reactie a ta in momentul cand ai interactionat cu fenomenul


respectiv. De exemplu daca-i spui producatorului reclamei ca ti se pare o reclama buna, acesta va
fi incantat, insa el nu a primit un feedback, el trebui sa afle ce ai simtit tu cand ai vazut acea
reclama. Cu alte cuvinte, feedback-ul trebuie sa fie descriptiv nu evaluativ!

Efectul de bumerang al feedbackului?

A da un sfat, a face o sondare sau a critica un comportament nu este eficient. Acest lucru poate
deveni eficient in cazuri foarte rare, insa ele nu permit individul sa afle care este parerea ta despre
un anumit lucru. Cu alte cuvinte, daca te trezesti ca o sa critici atunci cand ti s-a cerut doar un
feedback, e foarte usor ca celalalt sa se aseze pe pozitie conflictuala. Sa nu fii mirat atunci, ca tu
doar i-ai spus adevarul, pentru ca nu i-ai spus adevarul!

Finetea feedback-ului sta in a face diferenta dintre persoana si actiune. Paradoxal, confuzia se face
foarte des, cu toate ca sunt doua lucruri total diferite. Prin urmare feedback-ul trebuie sa fie
raspuns la un comportament, nu la persoana care are comportamentul respectiv, trebuie sa fie
raportat la obiectul discutiei (masa, casa maSina, sucul, etc) nu la posesorul sau viitorul posesor al
acestuia. Adica, daca nu iti place masina cuiva, feedback nu insemna ca posesorul ei nu are
gusturi bune, ci doar ca nu este pe gustul tau!

Un feedback dat niciodata nu va putea fi contracarat, pentru ca nimeni nu poate sa-ti spuna
ca ti-a placut atunci cand nu ti-a placut, numeni nu poate sa-si spuna ca tu esti trist atunci
cand te-a facut fericit.

Cu alte cuvinte, atunci cand descrii o stare a ta (de suparare, de regret, de astepatare, de incantare,
de enervare etc.) partenerul tau de discute va avea o viziune exacta asupra a ceea ce simti. Odata
ce a primit acest raspuns este decizia lui ce face mai departe. Puteti hotari chiar impreuna ce ar fi
de facut, insa fenomenul numit feedback se incheie aici, odata cu descrierea reactiei tale, cu
descrierea starii tale!

Foarte important de mentionat in finalul acestui articol este ca atunci cand primesti un
feedback, spui doar “Multumesc!”. Nu trebuie nici sa te certi, nici sa contrazici, nici sa dai
feedback la feedback!
Cele 5 limbaje ale iubirii

Acum cativa ani l-am auzit pe un tanar spunand “Daca as fi aflat un pic mai devreme despre
ele poate ca iubita mea nu m-ar fi parasit, si am fi fost fericiti impreuna. N-am stiut sa o
inteleg si n-a stiut sa ma inteleaga… Cred ca fiecare persoana care isi doreste sa intre intr-o
relatie ar trebui mai intai sa invete despre ele.”

Atunci am auzit pentru prima data despre cele 5 limbaje ale iubirii. Intrigata de aceasta afirmatie
m-am straduit sa aflu despre ce este vorba, si am inceput prin a citi cartea antropologului american

Gary Chapman (care are o experienta in consiliere matrimoniala de peste 20 de ani), aparuta in
romaneste la editura Curtea Veche.

Mi-am reamintit despre cat de important este sa vorbim “acceasi limba” cu cei pe care ii iubim
zilele trecute, cand am predat un curs de comunicare unor cadre didactice si mamici care isi
doreau sa dezvolte relatii mai profunde cu elevii, respectiv copiii lor.

Legat de copii, am auzit de multe ori:


“Desi am doi copii si ii iubesc la fel de mult, de unul ma simt mai apropiata”;
“Fiica mea nu vrea sa faca nimic din ce o rog decat daca primeste o rasplata pentru asta”;
“Desi ii iubim la fel de copiii nostri, unul dintre ei sustine ca pe el nu il iubim”;
“Fetita mea se intelege foarte bine cu ceilalti membri ai familiei, insa cu mine nu se intelege
absolut deloc”.

Legat de relatiile de cuplu, fiecare am experimentat cel putin o data ce inseamna sa simta ca
celalalt nu observa dovezile noastre de iubire sau ne ofera in schimb ceva ce noi nu pretuim.

Cum ajungem sa avem limbaje ale iubirii diferite?

Cand suntem mici invatam fiecare dintre noi limba pe care o vorbesc parintii, fie ca este romana,
chineza, spaniola samd. Ea este limba noastra materna, in care comunicam cel mai usor, cu care
ne simtim cel mai confortabil.

Mai tarziu este posibil sa invatam si alte limbi. Acest lucru necesita efort, insa ne deschide
posibilitatea de a putea comunica si cu oameni care au o limba materna diferita de a noastra.

Daca romana este singura limba pe care o cunostem si ne dorim sa comunicam cu cineva care stie
doar chineza putem folosi semnele… insa nu poate fi vorba despre o comunicare profunda,
autentica - in plus este incomod si, pe termen lung, obositor. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca
poate da nastere la multe neintelegeri care ne pot aduce deservicii grave.

La fel se poate intampla si in iubire: limbajul partenerului poate fi complet diferit de al


nostru, pentru ca el a crescut intr-o familie in care iubirea se exprima intr-un alt mod.
Uneori ne intelegem foarte bine cu partenerul la inceput, iar problemele apar abia mai tarziu. De
ce? Pentru ca la inceput, atunci cand incercam sa cucerim pe cineva sau cat timp suntem
“indragostiti pana peste cap”, ii declaram iubirea noastra folosind toate cele cinci limbaje.
Cu cat timpul trece si sentimentul scade in intensitate, ajungem sa o exprimam doar in limbajul
care ne este noua cel mai familiar.

Daca celalalt are acelasi limbaj, relatia inceputa armonios ramane la fel de-a lungul anilor.
Daca nu, dr. Gary Chapman recomanda sa depunem efortul de a invata si folosi limbajul
celuilalt.

Care sunt cele 5 limbaje ale iubirii?

1.Cuvintele de incurajare. Cu ajutorul declaratiilor simple, directe iubirea se poate exprima


foarte bine. Daca partenerul vorbeste in principal acest limbaj, efectul va fi cu atat mai mare. Daca
nu… cu siguranta complimentele si sustinrea nu vor supara pe nimeni: “Ce bine arati astazi!”,
“Sunt incantata ca am un sot atent ca tine!”, Multumesc ca ai avut grija sa ma anunti ca lipsesti!”,
“Iti raman dator pentru ca m-ai ajutat!”, “Daca vrei sa-ti cauti un serviciu care sa-ti aduca mai
multe satisfactii, sa stii ca ai toata sustinerea din partea mea”.

2.Timpul acordat. Chiar daca doi oameni petrec timp fiind fizic unul langa celalalt, uneori ii
desparte un intreg univers - asadar este vorba despre timpul in care atentia ii este acordata
partenerului si nu televizorului (daca este vorba despre o seara petrecuta acasa), partenerului si nu
peisajului (daca este vorba despre o plimbare prin parc), partenerului si nu celorlalti oameni (daca
este vorba despre o cina la restaurant). Activitatile la care ia parte si partenerul sunt privite ca fiind
foarte importante pentru cei care au ca principal limbaj de iubire timpul acordat.

3. Darurile primite. Darul este un simbol al faptului ca cineva s-a gandit la noi cu iubire,
indiferent daca valoarea lui materiala este insemnata sau nu. Darurile pot fi cumparate, facute
chiar de cel care le ofera sau gasite (in natura, de exemplu). Cel mai interesant este ca aproape
orice poate fi prezentat ca un dar de efect atunci cand constientizati ca aveti de construit sau
mentinut o relatie cu cineva care are ca principal limbaj darurile: o floare inseamna uneori la fel
de mult ca un cadou care a costat cat salariul pe cateva luni de zile. Mai exista inca un dar pretios
pe care si-l doreste oricine, desi nu este unul material: darul prezentei de sine. Si este de dorit sa-l
oferim mai ales in situatiile de criza, cand celalalt are cea mai mare nevoie de noi.

4.Serviciile. Oricat ar parea de ciudat, unii oameni masoara iubirea dupa ceea ce facem pentru ei.
Lucruri banale precum spalatul vaselor, calcatul camasilor, dusul gunoiului, arajatul pantofilor in
dulap sau plimbatul cainelui ii fac sa se simta pretuiti, importanti pentru partener, iubiti. Multe
probleme de cuplu provin din clasicele “asta nu e treaba de barbat” si “asta nu e treaba de femeie”,
lucru usor de inteles daca ne gandim ca astazi rolul femeii si al barbatului s-au schimbat radical
fata de familiile in care am crescut fiecare dintre noi. Rigiditatea in privinta rolului pe care ne
gandim ca ar trebui sa-l avem intr-o relatie ne poate aduce mari deservicii.
5.Mangaierile fizice. Deoarece acesta este limbajul meu principal de iubire, pentru mine o
imbratisare nu poate fi inlocuita niciodata de un cuvant de incurajare, timp, daruri sau servicii.
“Tinutul de mana, sarutarile, imbratisarile si contactul sexual sunt, toate, o modalitate de a-i
comunica partenerului emotia iubirii”, spune dr. Gary Chapman in cartea sa.

Cum aflam care este limbajul de iubire - al nostru sau al partenerulu?

Unii isi pot da seama imediat ce citesc aceste randuri care este limbajul lor principal de iubire. Cei
care aveti nevoie de mai mult pentru a-l descoperi va puteti gandi la acel moment din viata in care
v-ati simtit cel mai mult iubiti si va puteti raspunde la intrebarea: “Ce a fost deosebit atunci, ce
anume din ceea ce a facut partenerul m-a facut sa ma simt atat de bine?” O alta metoda este sa va
amintiti ce anume din ceea ce nu primiti in mod obisnuit de la partener va supara cel mai tare.

Pentru a afla limbajul de iubire al celuilalt puteti folosi aceleasi intrebari.

Mai multe informatii (inclusiv in format audio si video) pot fi gasite la:
FiveLoveLanguages.com
GaryChapman.org

Va doresc mult succes in invatarea si exersarea a cat mai multe limbaje de iubire! Si nu uitati sa
impartasiti aceste informatii cu toti cei de care va pasa.

Asertivitatea: Poti sa spui NU? Stii s-o faci fara sa superi?

Succesul inseamna, printre altele, sa obtii ceea ce iti doresti.

Pentru acest lucru este nevoie sa-ti poti exprima clar, ferm, spontan, sincer si direct
sentimentele, nevoile si dorintele, respectandu-i in acelasi timp pe ceilalti. Pe langa a le
exprima, este nevoie sa le poti sustine, fara a fi agresiv sau abuziv, atunci cand ceilalti opun
rezistenta.

Asertivitatea reprezinta calea de mijloc intre doua extreme: pasivitatea si agresivitatea.


Sentimentele, nevoile si dorintele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele
ale altor oameni: sunt egal de importante.

In acest fel de interactiune sunt respectate atat demnitatea si drepturile celorlalti, cat si ale
tale.

La varste mici copiii exprima foarte deschis ceea ce gandesc si ce vor. In educatia primita de la
parinti sau de la scoala sunt adeseori expusi santajului de tipul “fa asa cum iti spunem sau pierzi
iubirea si/sau aprecierea noastra”.
Ca urmare a fricii de abandon copiii incep fie sa se comporte pasiv sau pasiv-agresiv, fie sa
compenseze aceasta teama printr-un comportament agresiv. In comportamentul nonasertiv
mai sunt implicate si teama de a fi judecat, criticat sau evaluat in termini peiorativi si teama
de a deveni vulnerabil prin expunerea sentimentelor.

Comportamentul pasiv

Succesul ii ocoleste pe cei pasivi, deoarece ei se retrag si accepta sa piarda confruntarea din teama
de a nu pierde relatia. Acestor oameni le este greu sa-i refuze pe ceilalti. O masura a
comportamentului asertiv este abilitatea de a spune NU fara a te simti obligat sa te justifici si fara
sa ramai cu un sentiment negativ de vinovatie.

Din cauza faptului ca au dificultati in a se exprima in fata celorlati, oamenii pasivi pierd multe din
oportunitatile oferite intalnite in viata, si sunt adeseori tratati de ceilalti cu aceeasi consideratie ca
si presul pe care isi sterg picioarele. Se simt nefericiti si invinsi.

Comportamentul pasiv-agresiv

Oamenii cu un comportament pasiv-agresiv nu isi expima deschis supararea din teama ca vor
deveni vulnerabili prin expunerea adevaratelor lor sentimente. O ascund intr-o varietate de moduri
(sunt imbufnati dar spun ca nu au nimic, promit fara se tina de cuvant, cauta scuze si justificari
pentru a nu-si indeplini obligatiile in relatie etc.), si se bazeaza mai mult pe santaj. Se folosesc de
emotiile negative ale celorlalti pentru a obtine ceea ce isi doresc facandu-i pe acestiasa se simta
vinovati, ignoranti sau sa se teama ca pierd relatia.

Comportamentul agresiv

Acesti oameni se lupta pentru ceea ce vor sa obtina netinand cont de nevoile, dorintele, valorile,
sentimentele celor din jur, provocand suparare si neincredere. Desi mesajul lor este de obicei
legitim, il transmit intr-un mod nepotrivit de teama ca nu vor fi luati in considerare, ca vor fi
judecati, criticati sau evaluati in termini peiorativi. Cei pe care ii ranesc se indeparteaza de ei si
evita sa le acorde un numar nelimitat de sanse, astfel ca oamenii agresivi sfarsesc prin a se simti
izolati, instrainati, fara sustinere in plan personal, social si profesional. Toate acestea le
alimenteaza agresiunea conducandu-i la comportamente si mai aberante.

Cand este nepotrivit un comportament asertiv?

-In situatiile de criza, cand este nevoie de o actiune rapida care sa impiedice un dezastru.

-Cand comunicati cu o persoana aflata intr-o stare emotionala puternica. Este de dorit sa asteptati
pana cand persoana se linisteste, revenind la o stare de echilbru emotional.

-Cand interactionati cu persoane agresive. Ele percep asertivitatea ca pe un atac, devenind si mai
agresive. Cu multa rabdare, cu justificari si negocieri ei pot fi ghidati spre a vedea si punctul de
vedere al celor cu care discuta.
Taceri sau cuvinte?

Decalogul tacerii

1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!


2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!
3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!
4. Taci, atunci cand esti provocat!
5. Taci, cand esti nervos si iritabil!
6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!
7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe
care le-ai auzit!
8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!
9. Taci, cand esti ispitit sa critici!
10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi

Decalogul comunicarii eficiente

1. Gandeste-te la un subiect interesant de discutie, cand nu ai de spus ceva valoros!


2. Asculta-i si pe ceilalti atunci cand ai vorbit destul!
3. Vorbeste la momentul potrivit!
4. Raspunde inteligent, cand esti provocat!
5. Calmeaza-te cand esti nervos si iritabil!
6. Asculta-ti sufletul cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!
7. Priveste-ti inima cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in sufletul
tau lucrurile pe care le-ai auzit!
8. Vorbeste despre partea buna a lucrurilor cand esti ispitit sa barfesti!
9. Vorbeste despre lucruri constructive cand esti ispitit sa critici!
10. Gandeste-te cum te exprimi astfel incat sa fii inteles, inainte de a vorbi